Anul 1 Numarul 9

1-7august2011

6 ianuarie 1999 a fost cea mai calduroasa Bobo-teaza de cand se fac masuratori. Asa spun meteo-rologii. Eu cred tot ce spun ei despre vremea de ieri,sau chiar de acum 100 de ani. Dar ce spun ei despreziua de maine, nu cred. De unde sa stie cum evolueazavremea de la o zi la alta? Asta nu e stiinta, e un truc,un bluff. Toti se autointituleaza doctori. De ce? Vre-mea are galci sau scarlatina? Un porc care aduna paiein bot stie mai bine decat ei cand vine iarna. De aceeaapar meteorologii la TV cu un bat in mana. Asa parmai importanti. Lumea spune: „Oho, asta are un bat.Trebuie sa stie ceva“. Aiurea. Tu vrei sa stii daca mainee cald sau rece, dar asta n-o sa afli niciodata de la ei.In loc de asta, iti apare un nene cu un bat, care expli-ca: „E un vant care vine din Biscaia, trece peste Pacific,aterizeaza in Turcia si se reintoarce in Caraibe“. Ce maintereseaza pe mine de unde vine vantul? Ii platesc eucalatoria? Tot ce nu te intereseaza ti se baga pe gat.Maine, creste presiunea! Ei si? Ce sunt eu? Mecanic delocomotiva? Imi sare cazanul in aer?

Sau ma sperie ca scade presiunea cu 50%. Si ce? E tre-aba mea daca scade? Tot nu am presiuni de vanzare, asaca nu pierd nimic la ele. Sau te informeaza despre tem-peratura de la aeroport. Dar cine e nebun sa locuiasca laaeroport?! Maine ploua sau nu? Nu ti se spune. Tot ceauzi, e umiditate 16%. Si ce? Imi voi cumpara 16% dintr-o umbrela? Sau numai o maneca de pardesiu?

Noi stiam ca iarna sufla Crivatul si vara Zefirul. Astanu mai e de-ajuns. Toate fenomenele trebuie sa aiba unnume la ordinea zilei. Nu mai sufla un taifun oarecare,ci Ninio sau Gonzales. Asa ca acum iarna sufla Boris sauIvan cel Groaznic – iar vara Zoia Kosmodemianskaia.

Acoperisul magaziei mi l-a suflatNatasa, iar Letitia mi-a adus ogrindina care mi-a curatatvopseaua masinii.

Nu mai tine nici aia cu „Aoleo,ce ploaie vine de la Cluj“. Ploaiavine acum de la Juliska. Si nu maiare loc o inundatie, ci o Mar-ghioala, si daca da si un inghet,ala se cheama Haralambie si seface un Gheorghita pe toate auto-strazile cu zeci si sute de caram-bolaje si astea toate cauzate deArabela. Asta e o inventie noua:daca o calamitate are identitate, etrasa la raspundere. Inca o aface-re buna pentru tagma avocatilor.Mai ales ca orice pagube – fie caau loc in China sau in Troscstan,nu se socotesc in ierni, in zloti sauce-o mai fi – nu. Toate baracileturtite si depozitele de balegar sesocotesc numai in dolari. Asa caurmatoarea catastrofa care dis-truge totul se va numi MonicaLewinsky, iar catastrofa de laCernobal - Iosif Visarionovici.

Dar ce nume vor capataurmarile lasate de marxism-leninism? Ca taifunul incepe siare un sfarsit, dar astea nu semai termina. Ce nume capatacondamnarile din China? Sicum sa numim foametea cro-nica din Coreea de Nord, saunoua inarmare ruseasca cu ra-chete atomice? Pantofii suntvechi, hainele le mai tin puriciisa nu se destrame, in parculMaxim Gorki porumbeii hra-nesc trecatorii, dar ei au rachetenoi. Cum ar spune unul dintr-unkibut dupa o vizita la Paris: „Amvazut la Luvru tabloul «Fuga dinEgipt», de Leonardo Da Vinci.Ca sa vezi cum sunt ai nostri!N-au avut ce manca, cu ce se im-braca, dar l-au chemat pe DaVinci sa-i fotografieze“.

Mircea Crisan

Nastratin daduun telefon, dar ape-latul nu fu de gasit.Cica nu era in „ariade acoperire“... Im-bufnat, Nastratinurca la etaj, se asezala masa de scris si,uitand de tot sitoate, puse pe hartie

ce voia sa povesteasca prin telefon: „Nu-s mai mult de trei zile de cand

s-a petrecut ce-am sa va spun maideparte si, fapt curios, poate, ches-tia ma amuza mai mult decat sama surprinda ori sa ma indigneze.Nevasta-mea, ca in fiecare dimi-neata insorita de vara, deschidepoarta si culege petalele ofilite aletrandafirilor aflati in jardinieratrotuarului... Apoi inspecteaza cuun ochi critic ce alte flori au maiculcat la pamant seara trecutaAlbus, Negruta si Rita (astia-s treidin cei sase caini ai nostri)... Veci-nul din stanga, cum te uiti la casanoastra din strada (pentru cinevrea sa-mi faca o vizita), tocmaifacea cale-ntoarsa din drumul spreserviciu, in masina-i eleganta siaproape noua, care seamana leitcu a mea. Numai la culoare.Incepuse sa-i sune alarma locuin-tei fara rost si, cum soata-i plecasemai devreme la slujba, vede alarma pemobil si revine sa rezolve. Deh, ei n-audecat un caine... In ast timp, dinsprecapatul strazii vine in fuga un individtot o apa si-un pamant, nici prea-nalt,nici prea scund, nici prea gras, nici preaslab, nici tanar, nici batran, iar dupaport - nici prea avut, dar nici sarman. Sigraieste catre nevasta-mea: «Unde-idomnu?»… Chiar atunci iese si vecinuldin curte si afla de la individ cum camasina-i scoate scantei ca la focurile deartificii, de undeva de langa esapament.Vecinul ramane mut, dar se faceverde... Tipul nu-l lasa sa se dezme-ticeasca si-i cere o toala, ceva, sa se-ntinda sub masina: «Ca ma mai pri-cep»... Acu-i momentul sa va spun caeu am un principiu in viata: stalpulfamiliei trebuie sa conduca, nu sasofeze! Asa ca nu mi-am dat cu parerea.N-o fac decat in politica, sporturi deorice fel, bucatarie, constructii edilitare

si civile, muzica, literatura, film etc. Ince priveste vreun permis de conducere,nu-l posed decat pe cel de la masina detuns iarba. Revin la istorioara. Indi-vidul nu zaboveste mai mult de 5secunde sub masina… Se ridica si spu-ne: «Gata!… Era o tabla care atingea…Putea sa ia foc… Acum e-n regula - mer-geti sanatos!»… Vecinul isi revine laculoarea naturala, scoate treizeci de lei,pe care-i ofera jenat si-i strange mana,de-am crezut ca i-a fracturat toate

degetele. Individul il bate pe umar, caomul care nu si-a facut decat datoria,multumeste, la randu-i, si pleaca.Vecinul, prudent/prevazator, trece sipe la service-ul din apropire si povesteste intamplarea, rugandu-l pemecanic sa-i suie atomobilul pe eleva-tor.

Omul ii zambeste intelegator si iispune: «Eu o fac, pentru linistea dum-neavoastra, dar sunteti cam al douaze-cilea in ultimele doua zile!» Vecinul meuramane tablou. Vine si-mi povesteste simie. Iar eu pun mana pe telefon si-l sunpe celalalt Nastratin. Nu dau de el pe mo-ment. Si atunci ii trimit prin e-mail pata-nia. Acum vad ca apare in revista. Nu stiuprecis cum a ajuns acolo, dar banuiesc.Important e ca tocmai ati citit-o. Si atiaflat ce le mai da prin cap unor escroci in-ventivi de pe la noi“…

Pentru conformitate: Adrian Maracineanu

Antropologii credca rasul isi are origi-nea intr-un gest agre-siv, de descoperire adintilor. Platon susti-nea ca rasul este peri-culos pentru societate,fiind o grimasa ne-demna pentru oame-nii liberi, nobili, res-ponsabili si, ca atare,

trebuie lasat nebunilor, bufonilor, sclavi-lor si prostlor. Biserica Evului Mediu adezvoltat conceptia diabolica despre ras,reprimand tot ce se referea la placere.Descartes considera rasul o pierdere acontrolului de sine. Kant vorbea de functiaterapeutica a rasului, iar Spinoza - de par-ticiparea rasului la natura divina a omului.Nietzsche asocia rasul intelepciunii, iarKierkegaard si Jankélévitch considerauumorul drept posibilitatea omului de a-sidepasi conditia, de a-si ascuti luciditatea.Schopenhauer afirma ca rasul apare ladezacordul dintre concept si realitate, iarFreud vorbea de relationarea a trei per-sonaje in actul punerii in scena a rasului:cel care rade, victima, martorul-complice.

Rasul si umorul sunt determinate cultural, istoric si individual: unele persoane sau popoare rad cu usurin-ta, altele sunt cunoscute drept mai sobre si mai severe. Noi, romanii, suntem prin excelenta un popor vessel, carestie sa rada cu pofta, chiar si atunci cand trece prin cele mai grele momente. Asadar, sa radem cu “Nastratin”(chiar daca unii spun ca rasul ingrasa)!!!

Horatiu Serb

Doamnei M-y

Papufi l i ,adica omulc a r e s i - ap i e r d u tmemoria in-

tr-o marti, dupa ce-si consultanodul batistei, se adresa infailibilu-lui sau prieten:

- Scumpul meu Filipapu, crezitu ca sunt fericit?

- Cred.Papufili se grabi sa-si

oglindeasca emotia inverigheta sotiei sale.

- Dupa sapte anide convietuire plana,am aflat azi, dragamea, ca-s fericit.Multamesc discretieitale, greu incercate

in sapte ani de convi-etuire plana.

Si Papufili facu con-stiincios un nod la batista,

ca sa nu uite ca-i fericit. Eraintr-o marti, tocmai cand ani-

versa doua decenii de la pierdereamemoriei, surprinse intr-o chelie, ogura, o singura gura, cu patru buzeadulterine. Gura purta fracul luiFilipapu si decolteul sotiei sale. Adoua zi demisiona din functia demanechin la fabricantul de sicrie.Se duse la baie, unde jura sa se raz-bune, impuscandu-se pe cadavrelecelor doi mizerabili. Si, pe cand seimbraca, conform unui vechi obicei,ca sa NU UITE hotararea, isi facu

un semn la tampla cu revolverul.

F. Brunea-Fox

Dictionarul umoristical limbii romane

• Cerb: Unul fericit ca e incornorat.• Hasis: Visuri gangsteresti.• Parastas: Onomastica decesului.• Boccaccio: ”Crucea de Piatra” a literaturii.• Ginere: Candidat de-o seara la coroana de imparat

bizantin.• Amazoana: Persoana care calatoreste numai pe

jumatate de cal.• Alcool: Reformator religios care transforma pe

Dumnezeu, in dumnezeii ma-sii.• Evlavios: Persoana a carei biblioteca se compune din

cele douasprezece Evanghelii.• Ramolit: Barbat care se gandeste la femei, numai pen-

tru a se razgandi.• Absurd: Sot care nu recunoaste ca nevasta are dreptul

sa-l insele.• Stofa: Tesatura care se poarta pe dinauntrul omului.• Calambur: Balul mascat al vorbelor serioase.• Avocat: Vorba multa, bogatia omului.• Burlac: Joc de carti din care lipseste dama.• Fante: Valetul damelor de... pica.• Gaga: Filozof roman profund, dar adanc.• Stab: Om pana la care te ridici aplecandu-te.• Fabula: Animale care invata pe oameni cum sa se

poarte in societate.• Decolteu: Aeroport pentru aterizarea privirilor si

decolarea dorintelor.• Absint: Toulouse-Lautrec-ul bauturilor frantuzesti.• Sarut: Bomboana care se consuma cu doua guri

dintr-o data.• Adulter: Casnicie cu dubla tractiune.• Amor: Maladie care te tranteste, sanatos, la pat.• Mumie: Femeie bine conservata, pana la adanci

tinerete.• Osanale: Tamaie la purtator.• Bordeaux: Vin frantuzesc, falsificat veritabil, in cele-

lalte tari.• Fanfaron: Curcan care se lauda ca tata-sau a fost

strut, si mama-sa, pasare Phoenix.• Sifonier: Spatiu locativ pentru cei prinsi la nevestele altora.• Nevasta: Persoana care te incanta o luna si te des-

canta toata viata.• Papusa: Femeie care isi deschide ochii ca sa si-i arate,

nu ca sa vada cu ei.• Poet: Manca-rime.• Zvon: Stire in nestire.• Bacanta: Inger cu draci.• Omida: Fluture casatorit.• Bot: Gura data la imblanit.• Antologie: Ghiveci de

lauri.• Anatema: Blestem cu

patrafir.• Frau: Cap de cal, in

colivie.• Brasoave: Minciuni

ardelenesti.• Carbune: Diamant in

domino negru.• Bicorn: Barbat insurat a

doua oara.• Parfum: Memoriile florilor

galante.• Lauza: Femeie mai usoara cu noua luni.• Amvon: Tribuna electorala a lui Dumnezeu.• Prostie: Creieri cu intermediari exclusi.• Ambrozie: Bautura cu care se omeneau zeii.• Abracadabrant: Cuvant care face pe nebunul.• Purice: Cineva care nu se mai satura de tine.• Oparit: Fiert pe dinafara si ars pe dinauntru.• Gondola: Birja cu lopeti la roate si cu calul tenor.• Perdea: Fereastra dupa care fetele batrane stau la poarta.

Tudor Musatescu

Motto: “Ridendo castigat mores („Razand, biciuim moravurile“ - aforism antic)

Razbunarea lui Papufili

Si uite ca a trecut si Bacul, iarcine spunea ca e o experientafoarte grea chiar habar nu stia cespune. Pentru mine a fost celmai cool episod din viata mea. Afost asa, un fel de doua feluri, unzbunti-zbunti foarte tare. Amreusit sa o combin si pe Maria,am facut schimburi de hartiutealbe in baie, pana ne-am inverzitamandoi si am reusit sa scriemla romana cinci pagini despreviata poetei Nichita Stanescu.Apoi am facut cu mana la ca-mera si chiar m-am cautat penet cand am ajuns acasa, sa vaddaca am iesit OK, dar nu m-amgasit. Cine stie, poate o sa poste-ze astia videoclipul mai incolo.

Pe drum spre casa, m-amimpiedicat si de o frunza verde.Si a fost misto, ca am povestitdespre asta la examenul de fizi-ca. Profii chiar au zambit si credca si-au dat seama ca sunt un

geniu, iar eu am invitat-o si petipa aia grasa la o bere, dupa.Mi-a dat cu geanta in cap simi-a spus ca vreau sa omituiesc. Da, a fosttare,ca m-a durut atatde tare capul, ca la fi-losofie am reusit sascriu despre anato-mia creierului ars.Si da, si de dataasta le-a placutprofilor, ca se ui-tau in lucrareamea cu niste ochibulbucati, miratietc. Deci, clar, le-aplacut.

Acuma, nu stiu.Intr-un fel a fost siciudat. Ca ma enervaingrozitor gangania aiacare ma tot gadila pe floci sibalaurii din pereti si cur-cubeul care iesea din capul pro-fului cu ochelari si lumina aiaorbitoare care tot iesea din pixulcu care scriam etc. Dar nu-i bai,ca am scris toate astea acolo, casa inteleaga domnii corectori caeu sunt un geniu. Nah, si pana laurma au venit si notele, si eu amluat 2, 3 si 1. Deci, 6. Asa caastept sa vina facultatea, sa vadacolo ce mai e.

Desigur, multi prieteni mafac tocilar. Imi spun ca am inva-tat prea mult, ca sunt aiurea, canu stiu ce. Iar eu le-am zis clar casunt fraieri. Ca am stiut sa ii zam-besc frumos grasei aleia, balenasi uite, m-a trecut. Da, nimeni numa crede. In fine, ei is prosti.

Si ma gandeam ca ma ducmai departe la medicina. Da,

clar... Am auzit ca sunt tipefoarte sexy, prostute,

usor de aburit. Asa ca,acum invat pentru

admitere. Tocmaiam vorbit cu o pri-etena buna peFacebook si mi-aexplicat anumitefaze despre mate-ria cenusie. Eu iiziceam ca totul eo inventie, dar ea- nu si nu. Pana laurma, am invitat-

o la o cafea si amrezolvat problema

pe cai amiabile. Si ammai aflat si cateva

chestii interesante de-spre anatomie. Fain Face-

book-ul asta. E chiar maimisto decat Google. Si sincer, lafizica numai de acolo am invatat.M-a meditat la Webcam o tipadin India. Mama, si ce fizic avea!Cred ca de-aia am si luat cea maimare nota la fizica. Asa ca, lasfarsit, am zis ca e foarte fain safii elev sau student, iar cinespunea ca Bacul e greu, chiar nustia despre ce vorbeste...

Carolina-Raluca Cristea

CHITANTATanta, domnisoara Tanta

E-o duduie foarte sic -Zvelta, cu ochi mari si negri

Cap superb, nasucul mic,Picioruse dulci si durde

Si, cand trece ea prin TeiToti barbatii o admira:

„Ma, halal de mama ei!“Ce profesie-are Tanta?

Uite, n-as putea sa spun!Nici nu ma intereseazaChiar daca o presupun.

Dar cum tanta-i delicioasaS-are maniere fine

Nici nu vreau sa stiu ce faceNici cu ce si nici cu cine.

Ca vecini de bloc, se-ntamplaCa sa-i cer un ac sau ataSau imi cere ea o carte,Pana maine dimineata.

O vecinatate dragaNe prinde zilele-n catuse,

Ca ades intru la TantaFara sa mai bat la usa.

Tot asa, intr-o seara, intru.Era iarna grea si ger -

Si-o gasesc in pielea goala,Stand langa calorifer.

Naucit de frumusetea-i,Dau sa ma retrag un pic

Iara Tanta-mi spune: „Intra,Intra draga, nu-i nimic!“

Am intrat si, beat de farmec,O-ntrebai plin de mister:

„Pentru ce stai goala, scumpoLanga calorifer?“

„Fiindc-a fost proprietarul“,Mi-a raspuns sagalnic Tanta,

„Mi-am platit la el chiriaS-uite-acum usuc chitanta!“…

Ion Pribeagu

Str. Smardan nr. 37 (in Centrul Istorical Capitalei). Se lucreaza la fata locului sila locul fetei. O permanenta expozitie cucei mai inzestrati caricaturisti ai timpului, de-a lungu’ si de-a latu’,de-a adancu' si de-a inaltu'.

Art Buchwald (1925 - 2007), edito-rialist si umorist celebru al presei si lite-raturii americane, si-a inceput cariera laParis, unde a lucrat timp de 14 ani, s-aintors in SUA in 1962, iar in 1982 a fostdistins cu Premiul Pulitzer pentruComentariu si in 1986 a fost ales mem-bru al Academiei Americane si al In-stitutului de Arte si Litere. A publicat inWashington Post si International HeraldTribune. A scris 30 de carti, printre carese numara: „Leaving Home“ (Putnam,1994); „I’ll Always Have Paris“ (Putnam,1995); „I Think I Don’t Remember“(Putnam, 1987); „Stella in Heaven:Almost a Novel“ (Putnam, 2000).„Beating Around the Bush“ (SevenStories, 2005), care este si ultima luicarte, reprezinta o colectie a articolelorce i-au aparut in presa americana.

Intr-una dintre zile, am intrat

intr-un magazin cuautoservire, ca sacumpar ceva pen-tru cina. Pedrum, dupa ceam cumparatcele nece-sare, m-amabatut pe lao sala de ex-pozitii undetocmai severnisase oexpozitiepop-art. Am-balajul cumpa-raturilor meleera destul degreu, asa ca l-amasezat pe podea,intr-unul din colturilesalii. Dupa aceea am plecatspre casa, fiind foarte fascinat deceea ce am putut vedea.

- Dar unde sunt cumparaturile? m-aintrebat sotia.

- Drace! Am strigat, le-am uitat laexpozitie!

Am plecatrepede inapoi

spre sala, daram ajuns

prea tirziu.P a c h e t u lmeu obti-nuse pre-miul celmare.

- V-amc a u t a t

p i n aacum, dar

n-a fost chipsa va gasim,

zise propri-etarul salii. De ce

nu v-ati scrisnumele pe aceasta ope-

ra de arta?- Bine, dar... nu e o opera de

arta... Sunt niste biete cumparaturi pen-tru cina familiei...

- Nu numai ca e un mare artist, darare si simtul umorului! Zise unul dintremembrii juriului.

- Acest lucru se poate vedea si dinlucrarea prezentata, adauga un altul dinjuriu. Urmariti numai modul rafinat incare aceasta sticla de sos de rosii se spri-jina pe borcanul cu carne de porc sifasole.

- E un geniu pur si simplu, ii sufla odoamna insotitorului ei. Uita-te atent ceingenios este asezat pe o parte borcanulacela cu compot de piersici... Nici Watheln-a mers atat de departe!

- Eu cred ca marele premiu i-a fostacordat pentru felul in care colacul acelaeste asezat pe fundul pachetului, iiraspunse insotitorul. Sunt curios cemutra ar fi facut Picasso daca ar fi pututvedea asta...

- Stiti, am spus, va sunt profundrecunoscator pentru tot ce ati facut pen-tru mine, dar acum trebuie sa-mi iaupachetul si sa plec acasa.

- Sa-l duceti acasa? Facu plin demirare proprietarul galeriei. Pai eu toc-mai vi l-am vindut astora doi pentru1.500 de dolari!

- Dar am dat pe ele numai 18 dolari,am tinut eu sa precizez.

Art Buchwald

Arta si pachetul pentru cinaArta si pachetul pentru cina

Antologia dlor N. Crevedia si Calo-tescu-Neicu, aparuta intr-o ingrijita tin-uta editoriala la Cartea Romaneasca dinBucuresti, este incontestabil o carte desucces. Scriitorul si ziaristul Crevedia sebucura de simpatia admirativa a presei,a mai tuturor revistelor literare, dedreapta si de stanga. In plus, e si un fel

de enfant gaté al unor oameni cu mareinraurire in opinia publica si literara, caNichifor Crainic si Dragos Protopopes-cu, care-l rasfata, considerandu-l un liricnou, viguros in expresie si nu mai putin

un pamfletar incisiv si epigramist plinde savoare. Pe dl Calotescu-Neicu il cu-nosc mai putin, dar cred ca nu merita „nicet exces dhonneur, ni cette indignité“,cu care l-a stigmatizat pana prea tine-reasca si, deci, implacabila, a dlui OctavSulutiu, de la „Romania literara“.

Oricate lipsuri ar avea, antologia aresi un mare merit. A trezit interesul pu-blicului, al presei si al criticii pentru ungen literar cazut de mult in desuetudinein Franta si care da literaturii noastre,cum prea bine a observat chiar filozofulConte Keyserling, un aer de spirituali-tate latina si de umor spontan si sanatos.Epigramele antologiei sunt precedate deo buna introducere, in care se face unistoric aproape complet al acestui capri-cios gen literar.

Este de netagaduit ca supremulmaestru al tuturor epigramistilor a fostMartial. Daca s-a putut spune despreVoltaire ca a fost magazinul de idei alveacului sau, Martial poate fi consideratca cel mai imens rezervoriu de spirit altuturor secolelor. N-a existat scriitor,celebru sau obscur, sa nu imprumute dela el o idee sau o forma. Moliere, Goethe,Voltaire, Schiller, Lessing, Shakespearesi toti scriitorii din secolul al XVII-lea sial XVIII-lea au cules flori din Martial cadin gradina lor. E cert ca romanii liberin-au avut nici un epigramist de seama.Perfectiunea acestui gen pare ca aparti-ne acelei civilizatii foarte inaintate si ve-cine cu decadenta si sclavia. In astfel deepoci, fiecare voieste sa aiba spirit si suc-ces usor. Nimeni nu se opreste la o lu-crare obositoare. Singura calitate a scrii-torului este sa distreze si sa nu fie ridicol.Trebuie sa ne amintim ca, si in Franta,epigrama a culminat inainte de marearevolutie, cand patru versuri spiritualeerau suficiente pentru a te inalta la Aca-demia Franceza. (E cazul Marchizuluide St. Aulaire, stramosul fostului minis-tru al Frantei la Bucuresti si mare filo-roman.)

Vorbind de stramosul nostru Mar-tial, nu ma pot opri de a cita trei versuricare ne intereseaza in special pe noi,romanii:

Cornu Sarmatici ter perfida contudit Istri

Sudantem getica, ter nive lavit eguum

Templa Deo, mores populis, deditotia ferro!

Adica:De trei ori Istrul si Sarmatul inalta

o frunte rebela,De trei ori Domitian infrange

indrazneala lor si scalda,In zapezile Daciei, calul sau alb de

spumeEl reda templele zeilor, moravurile

popoarelor si sabiei pace!

Martial, al carui spirit sarcasticfacea spaima si deliciul contemporanilorsai, a scris totusi nenumarate madrigale.Voi cita unul foarte delicat (90, carteaXI):

Intacta quare mittis mihi, Polla, corones?

A te vexates malo tenere rossas.Care s-ar putea talmaci astfel:

„Pentru ce, Polla, imi trimiti coroana deo fragezime atat de curata? Imi plac maibine rozele cand s-au vestejit in mainiletale“.

Iata de acelasi si o epigrama tare(93, Contra lui Zoil):

Mentitur qui te vitiosum. Zoile, dixit.

Non vitiosus homo es, Zoile, sed vitium!

Zoile, minti cand iti dai titlul de vicios.

Tu nu esti un om vicios, Zoile, esti viciul insusi!

Dupa Martial, poetii francezi au det-inut laurii epigramei, schimbandu-i sen-sul de inscriptie si transformand-o intr-o arma ascutita de polemica si duel.Epigrama, totusi, de-a lungul veacurilor,a mai pastrat ceva din caracterul pri-mordial al inscriptiei. Cand vezi unmonument, te intrebi, cu ce scop e ridi-cat si de cine? Inscriptia monumentuluiiti raspunde. Tot astfel o buna epigramaare doua parti. Una care atata curiozita-tea, descriind, in culori vii, un subiectoarecare, alta, care, printr-un versneasteptat, da solutia acestui fel deproblema. Prima parte tine locul monu-mentului, a doua a inscriptiei. Aceastacomparatie dezvaluie tot mecanismulepigramei. Iata pentru ce, in epigramelereusite, autorul se fereste de a incarca cuexpresii violente inceputul lor, ci debu-teaza, in mod perfid, cu elogii, pentru aprovoca, la sfarsit, surpriza, prin con-cluzia neasteptata si intepatoare. Pentrua completa cititorilor nostri, informatimai cu seama in domeniul vast al litera-turii germane, notiunile asupra acesteipoezii, devenite esentialmente franceza,vom reaminti ca Montesquieu, in fai-moasele sale Lettres persanes, definesteepigrama: o mica sageata care tintesteprecis si pricinuieste o rana adeseoriadanca si nevindecabila cu doctorii!

Distinsii autori ai antologiei, bine,larg documentati, citeaza cu dreptcuvant pe Clément Marot, celebru poetfrancez, nascut la Cahors in 1495, fostvalet de chambre si favorit al Margaretei

d’Angouléme si Francisc I, ca valorossuccesor in epigrama al lui Mellin de St.Gelais. Acesta isi facuse o asa de temutareputatie, ca marele Ronsard, pe atuncitanar, scria: „Et fais que devant monPrince, / Désormais plus ne me pince, /La ténaille de Mellin!“... Probabil caverva epigramistului stransese inclestele ironiei sale neinduplecate manadelicata a lui Ronsard, chiar in fataregelui. (Nu vi se pare ca istoria se repe-ta si ca epigramistii isi continua obiceiulla dejunurile recente de la palatul regal?)Mellin de St. Gelais a murit pe la 1588 sia lasat multi urmasi si imitatori. E deremarcat ca Boileau si Voltaire, geniieminente ironice, au ramas totusi inferi-ori in epigrama unor scriitori lipsiti detalentul, prestigiul si reputatia lor.Ultimii epigramisti francezi au fostLebrun (Ponce Dénis Ecouchard, 17291807), Chénier (Marie Joseph), fratelepoetului André Chénier, nascut la 1764,la Constantinopol si mort la Paris dupamarea revolutie, Baour de Lormian,celebru prin polemici in distihuri avutecu colegul sau de lirism si de academie,Lebrun.

Epigrama franceza moare odata curestauratia si e inlocuita de caricaturi side legendele lor. Iar mai tarziu de impe-tuozitatea presei cotidiane, care izbestein cei mai cu talent, fara menajamente si

fara reticente. Revolutia Franceza - cuDrepturile Omului acordand libertatede a cugeta si de a scrie - fabula, apologulsi epigrama s-au perimat cu desavarsire,fiecare putand sa-si spuna parerile farafrica si fara inconjur. Jurnalismul, intr-adevar, tinde nu numai in Franta, darchiar la noi si pretutindeni, sa inlocuias-ca, pe langa satira si epigrama, mai toategenurile literare. Aici vedem cum presade partid, cand e condusa de un fruntaspolitic, combatand un regim advers,cauta sa i se substituie. Presa e azi si odade odinioara si ditirambul, care s-a per-imat nu din lipsa de epitete, ci din lipsade eroi. Ea este de asemeni elegia careplange pe ruinele trecutului siinlocuieste cu succes elocinta, critica simorala.

Trebuie sa recunoastem ca, pe candvechile forme literare tind sa dispara,inghitite de noua sensibilitate iesita dinciocnirea razboiului cu ideologia dezam-agita a unei tinerimi nesatisfacute, jur-nalismul prinde aripi noi si se impuneprintr-o cultura moderna, prinindrazneala, talent si curaj. Presa adevenit trambita de aur a reputatiilorcare se ridica si epitaful gloriilor care seduc. S-o salutam dar cu multa simpatie,mai cu seama cand e nationalista, cresti-na si monarhica. (Va urma)

Cincinat Pavelescu

ArgonauticaAu tras la tarm, vaslind printre bulboane,

Iason cu cei 50 de-argonauti,Insa vaslasii (fiind si cam statuti)S-au risipit prin sat, pe la vadane.

Numai Iason, condus de zei tacuti,Fiind gazduit la casa cu balcoane,

Zari regina (trup de milioane)Si cum sa stai de lemn, sa n-o saruti?!

Retrasi in „tete-a-tete“, intr-un coclaur,Cu trupurile strans imbratisate,

Ea-l intreba ce cautau prin sate?...

La care el, cu vorbe tremurate,Ii spuse: „- Caut lana cea de aur…“

Si-atunci regina il lasa s-o cate.

NICOLAE-PAULMIHAIL

Martial

Anul 1826 aduce ceva nou in viata lui, si anumelegatura cu meleagurile valcene. Documentele vre-mii il gasesc in acest an oranduit „dascal de muzi-chie“ la scoala de pe langa Episcopia Ramnicului sicantaret la biserica „Buna Vestire“. In activitatea sade la Episcopie, Anton Pann a avut ca scop princi-pal romanizarea si modernizarea muzicii biseri-cesti, dovada fiind manuscrisele redactate cu scrisulfin al psaltului, constand in cantari specifice cultu-lui ortodox: polieleuri, axioane, doxologii. In acelasitimp, preda lectii de muzica maicilor de la manas-tirile „Dintr-un Lemn“ si „Surupatele“, care erau

incantate de „glasul mangaios al psaltului“.In timpul sederii la Ramnicu-Valcea, Anton

Pann a locuit in imobilul din strada Stirbei Voda(azi muzeul memorial Anton Pann), aflat pe aceavreme la marginea orasului, pe drumul Cheii si alOlanestilor. Este cea mai veche cladire dinRamnicu-Valcea, care mai pastreaza stilul acesta deconstructie curat romanesc, cu specificul zoneivalcene.

Dupa o a doua pribegie (1828) la Brasov, undese dusese cu Anica, o tanara pe care o rapise dintr-o manastire pentru a si-o face sotie, Pann ajunsese

sa publice cate o carte pe an. Pentru asta, avandnevoie de bani, lucra ca dascal si profesor de muzi-ca. Subiectele le imprumuta din carti, dar mai alesdin nesecata bogatie a literaturii populare, pe care acunoscut-o din gura oamenilor. Avea multe depovestit, fiindca asa cum spunea el: „Ca d-alde aces-te-n lume/De cate s-au savarsit, /Fabule, istorii,glume, /N-au niciodata sfarsit“. Anton Pann a tre-cut la cele vesnice in ziua de 2 noiembrie 1854. Esteinmormantat la biserica Lucaci din Bucuresti, dinapropierea casei sale. In curtea bisericii, pe o mod-esta lespede de piatra, sunt sapate trei din cele cinci

strofe ale epitafului pe care si l-a compus singur:„La mormant ca sa-mi radice / Un stalp ca un mon-ument/De marmura, sa nu-i strice / Taria vrun ele-ment. / Carele lucrat sa fie / Cvadrat si lucrat fru-mos, / Si pe dansul sa se scrie / Aceste versuri dinjos: «Aici s-a mutat cu jale / In cel mai din urma an/ Care in cartile sale / Se citeste Anton Pann. /Acum mana-i inceteaza, / Ce la scris mereu sedea,/ Nopti intregi nu mai lucreaza / La lumina carti sadea. / Implinindu-si datoria / Si talantul ne-ngropand, / S-a facut calatoria, / Dand in lumealtor rand»“.

Muzica Imnului National

Anul 1848 il gasea pe Anton Pann la RamnicuValcea. Parasise Bucurestii din pricina molimei deholera. La 11 iunie izbucneste ca o uriasa flacaraRevolutia si se intinde in intreaga tara. G. Dem.Teodorescu scrie ca: „Anton Pann lucra peste Oltpentru realizarea ideilor nationale si canta triumfulrevolutiunii printr-un imn, de care s-a vorbit inorganele de publicitate ale epocii“. Este vorba de undocument publicat in „Monitorul Roman“, inseratin colectia „Anul 1848 in Principatele Romane“, incare, la 30 iulie 1848, comisarul de propaganda aldistrictului Valcea, Dumitru Zaganescu (frateleeroului din Dealul Spirii), raporta MinistruluiTreburilor din Launtrul Tarii Romanesti cadrul incare fusese sarbatorita revolutia in orasul Ramnicu-Valcea si care mentioneaza si participarea lui AntonPann: „Intr-acest pompos constitutiu, aflandu-se sid-lui Anton Pann, profesor de muzica, impreuna cucativa cantareti de aceeasi profesie, au alcatuit omusica vocala cu nisce versuri prea frumoase pusepe un ton national plin de armonie si triumfal, cucare a ajuns entusiasmul de patrie in inimile tutur-or cetatenilor“.

Evenimentul se petrecea joi, 29 iulie 1848,„intr-o campie inconjurata cu arbori, ce este la mar-ginea cetatii“, adica actualul parc Zavoi, prilej cucare s-a depus juramantul pe Constitutie, s-au sfin-tit steagurile revolutiei si s-a cantat „pentru primadata in Tara Romaneasca“, intr-un cadru oficial,dupa afirmatia lui Vasile Roman, viitorul Imn deStat al Romaniei, „Desteapta-te, romane!“. AntonPann a fost cel care a pus pe muzica versurilepoeziei „Un rasunet“, scrisa de brasoveanul AndreiMuresanu prin 1842. Gheorghe Ucenescu, elev allui Anton Pann si unul din admiratorii acestuia, nerelateaza cum in casa lui Muresanu, unde se intal-neau Nicolae Balcescu, Ion Bratianu, Gh. Magheru,Cezar Bolliac si Vasile Alecsandri, cu totii fiind incautarea unei melodii pentru poezia „Un rasunet“,cel care a gasit melodia „veche, taraganata“, dardevenita atat de vibranta in posterioritate, a fostAnton Pann. Aceasta melodie nu era alta decatromanta „Din sanul maicii mele“, alcatuita in 1839pe versurile lui Grigore Alexandrescu. Vorbinddespre Muresanu si „Un rasunet“, George Calines-cu numeste aceasta poezie „Marseilleza romana“,iar pe Anton Pann il considera „acel Rouget de Lisleroman“, comparandu-l cu Claude Joseph Rougetde Lisle (1760-1836), ofiterul francez care a compus„Marseilleza“, imnul revolutiei franceze de la 1789.

In alte opere ale sale a prelucrat scrieri popu-lare ca „Hristoitia“ (cuprinzand reguli de buna pur-tare), „Inteleptul Archir cu nepotul sau Anadam“,„Noul Erotocrit“. Scrierile sale cele mai de seamasunt insa: „Fabule si istorioare“, „O sezatoare latara“, „Calatoria lui Mos Albu“, „Culegere de pro-verburi“, „Povestea vorbii“, precum si „Nazdrava-niile lui Nastratin Hogea“. „Fabule si istorioare“ auaparut in 1841 si sunt povestiri in versuri, multedintre ele cu morala. Lucrarea „Versuri muzicesti“apare in 1830, fiind o culegere de cantece carora leadauga si „cateva versuri politicesti“ de care spuneaautorul: „Socotesc ca nimanui nu-i vor fi spre vata-mare“. Urmeaza „Poezii deosebite“ sau „Cantece delume“ (1831), „Indreptarul betivilor“ (1832), „NoulErotocrit“ (1837), „Poezii populare“ (1846).

Horatiu Serb

„Cantaretul de giumbusuri, lautarul literar al petrecerilor, ghidusul de ietacuri,amorezatul care cauta la ferestruicelecasutelor de mahala, prinzand ceasul candlipseste respectivul jupan, tovarasul ceasurilorde veselie ale preotilor, dascalilor, tarcovni-cilor, carora li zice pe glas de psaltichie lucruricare fac parte din placuta slujba a Satanei“.

(Nicolae Iorga, in „Istoria literaturii romanesti“)

SINGURA REVISTA DE PAMFLET (INTER)URBAN SI CARICATURA DE BRANDAPARE SAPTAMANAL �� 1 – 7 AUGUST 2011

Tiparita in 7.500 de exemplare

ISSN: 2069 – 7104

Theodor Sperantia nr. 14, Sector 3, Bucuresti

www.nastratin.ro • office@nastratin.ro

Publicatie membra BRAT

GRUPUL DE PRESA MEDIA BLOC

FONDATOR:

IOAN SORIN ROSU

DIRECTOR GENERAL:

VLAD HOGEA0742.303.623

hogea@mediabloc.eu

ART DIRECTOR:

MIHAI MATEI

matei@mediabloc.eu

EDITOR COORDONATOR:

HORATIU SERB serb@mediabloc.eu

COLEGIUL DE ONOARE:

HORATIU MALAELE

MIRCEA COSEA cosea@b-a.ro

GEORGE IVASCU

OLIMPIAN UNGHEREA ungherea@b-a.ro

NICOLAE-PAUL MIHAIL nicomah@mediabloc.eu

ELIS RAPEANU elis@mediabloc.eu

GEORGE CORBU corbu@mediabloc.eu

ADRIAN MARACINEANU

maracineanu@mediabloc.eu

SENIOR EDITORI:

MARIUS C. ROMASCANUromascanu@mediabloc.eu

DANIEL NEGUT

negut@b-a.ro

CLAUDIA DANILIUC

claudia@b-a.ro

COLABORATORI SPECIALI:

DR. TEES, TUDOR MIHAESCU,

CAROLINA-RALUCA CRISTEA

OSTAP MARDARE,

STEFAN SUCITU,

MARIN CRETU

SECRETARIAT DE REDACTIE:

RALUCA IOSIFIDIS

raluca@b-a.ro

DTP:

OPD

TIPAR:

UNITED PRINT

021/345.52.12

office@unitedprint.ro

DISTRIBUTIE

NATIONALA:

MEDIA GAMMA

PUBLISHERS

021/202.82.06

difuzare@medienholding.ro

in retelele de difuzare: TUTUN SI

ZIARE, MILLENIUM PRESS, SIC

PRESS 2008, NIMSOC, CALLIOPE,

PRESS COM, AMO PRESS

ABONAMENTE:

ZIRKON MEDIA, MANPRES

DORU, Caracal – Ceea ce scrieti ni separe de-a dreptul ireal. Rar ne-a fost dat sacontorizam o ditamai gramada de imbecil-itati, platitudini si greseli de ortografieintr-un text atat de scurt. Va morfinati caaveti talent, ca meritati sa va bagam inseama, ba sa vamai si publicam.Draga domnu-le, aveti tupeucat incape si,mai mult ca si-gur, sunteti sibolnav de nervi.Iar stupidita-tea compune-rilor dvs. scola-resti, pe care leconsiderati „prozaumoristica“, depasesteorice imaginatie. Vasfatuim sa faceti undus rece si sa spargetitoate oglinzile din casa.Poate asa veti reveni,cat de cat, cu picioarelepe pamant.

VIRGIL, Tg. Mures– Am stat mult incumpana daca sa pu-blicam sau nu epigra-mele pe care ni le-atifurnizat. Editorul Co-ordonator a zis sa lepublicam, ca sunt in-spirate. Apoi a venitArt Directorul si a zissa nu le publicam, canu cadreaza cu linia re-

vistei. Mai pe seara,bine dispus, Direc-torul General abagat iar materi-alul in pagina,dar, a doua zi di-mineata, Fonda-torul, intr-un mo-ment de irascibil-itate motivata, adat telefon la DTPsi, in final, n-a maiaparut nimic. Ce sazicem? Nu aveti noroc. Mai incercati.

FELICIA, Bucuresti – Ne trimiteticopii xerox dupa nis-te desene inepte,undeva intrecarioca si cre-ion chimic, de-spre care pre-tindeti ca arfi niste operede tinereteale lui Nico-lae Grigores-cu. Avem du-biile noastre in-temeiate ca lucru-

rile ar sta chiar asa. Oricum, pe vremeaaia nu existau carioci. Iar suma pe care ne-o cereti in schimbul acestor „creatii

inedite“ rivalizeaza cu datoria publica aGreciei si a Italiei la un loc! Drept cinene luati?!

COSTACHE, Brasov – Materia-lele pe care ni le-ati expediat prinposta sunt realmente excelente.Colegiul de Onoare al revistei „NAS-TRATIN“ va felicita calduros pentruharul deo-sebit, pe

care ilaveti atat

la scris, catsi la dese-nat. Umoruldvs. de ceamai buna ca-litate (chiar

genial, amzice!) me-rita sa fie po-pularizat pe scaralarga. Din pacate, va comunicam ca nuavem cum sa va debutam. Spatiul edi-torial al publicatiei noastre este, inacest numar, extrem de restrans; abiaau incaput cateva poezii indoielnice,

provenite de la un nepot de-al patronu-lui, precum si niste caricaturi fara sare sipiper, mazgalite de amanta directorului.Dvs. stiati cum merge treaba in massmedia, asa ca, la o adica, nu intelegemcum de v-ati facut iluzii.

ANUNT IMPORTANTIata cifrele comunicate de Serviciile de Statistica, pentru perioada 1 mai – 31 iulie:

543.285-6.282.826-602-603-604-106-206-1.285.938.743-680-780-579-911. Nu se stie la ce se raporteaza aceste cifre,dar suntem bucurosi sa le comunicam cititorilor, care au latitudinea de a le folosi dupa gustul si dorinta lor...

Alina Manole a fost declarata una dintre celemai frumoase voci din muzica romaneascatanara si este prima cantareata de folk-jazz dinRomania. Sociolog, realizator de emisiuni radiosi compozitor, Alina desfasoara o activitate con-certistica bogata si este invitata in permanentala manifestari musicale importante. Albumul„Luna Patrata“, pe care l-a lansat la finele luniimartie 2009, este considerat unul dintre celemai bune materiale discografice ale genului. Iniarna aceluiasi an, Alina Manole a lansat unmaxi-single intitulat „Cu drag“, continand piesede iarna - compozitii proprii. Pentru toamnaanului 2011, este anuntata aparitia celui de-altreilea album de autor.

Nastratin: Esti o fire vesela sau, mai degra-

ba, melancolica?

Alina Manole: Draga Nastratin… baleez!

Predominanta imi este dispozitia senina, in care

pana si lucrurile cele mai negre au pe alocuri o

bulina simpatica de roz. Evident, Xanax-ul

ajuta… (Rade.)

Nastratin: Crezi in vorba din batrani: „Sa

faci haz de necaz“?

Alina Manole: E lege! Daca ti se duce hazul,

necazul te baga in stari de sarcofag. Sunt claus-

trofoba, asa ca ma scot cu glume…

Nastratin: Muzica ta este cam trista. Totusi,

cat este ironie si autoironie in ce transmiti pub-

licului?

Alina Manole: Hai sa-ti spun un banc „pro-

fesional“. Un sociolog sta cu o parte a fundului

pe un cub de gheata si cu cealalta parte pe o plita

fierbinte (vezi ce frumos evit cuvinte din DEX,

da?)… (Rade.) Prin natura meseriei va spune…

„Ei bine, pe medie stau bine“… Desi sunt soci-

olog, nu iti voi spune ca pe medie muzica mea

nu-i trista… Iti voi spune doar ca o parte a

pieselor sunt triste pentru ca si tu si altii au tre-

cut prin ce povestesc eu acolo. Adica prin relatii

normale, in care dragostea cea mare e de fapt

supusa greselii. Tuturor ni se darama uneori

postamente. Da, muzica mea e ironica la adresa

intamplarilor care ne duc in jos. La naiba, tot ne

ridicam si radem de soarta. Dumnezeu are un

umor teribil, stii doar!

Nastratin: Cum au aparut piesele vesele:

„Casatorie in stil italian“, „Asa si asa“ sau „Am

un pitic“?

Alina Manole: Stai sa completez lista de

piese vesele: „Concomitent“, „Tu taci”, „Priete-

nul invizibil“, „Ea nu ma stie”… si mai sunt! Sunt

piese ritmate in care se intampla ce spuneai tu

mai devreme: fac haz de necaz ba de amantele

care distrug casnicii, ba de iubirile care nu pot fi

aratate lumii…

Nastratin: Canti folk sau, mai bine zis, in ce

gen se poate incadra ceea ce canti, daca se

poate?

Alina Manole: Cant folk-jazz. Insist incapa-

tanat pe sintagma asta. Nu e folk clasic, nu e nici

jazz. E o struto-camila pe care am expus-o si

impus-o cand toata lumea ma intreba pe unde

ma aflu. Muzical vorbind, am argumente. Mai

am o sintagma pe care am tot vazut-o preluata

de la noi de PR-isti pentru alte trupe si formule:

Muzica Altfel.

Nastratin: Te consideri un model pentru cei

din jurul tau?

Alina Manole: Daca ma gandesc la nefuma-

tori… nu! (Rade.)

Nastratin: E adevarat ca viata de cuplu

reprezinta un izvor nesecat de teme muzicale si

artistice in general?

Alina Manole: In muzica de pe la noi (ca-i

folk, pop, rock), in general, auzi piese despre cele

doua mari etape din viata unui cuplu:

Indragostirea si Despartirea. Ei bine, fix despre

asta NU cant. Viata de cuplu e suculenta ”intre”.

„Intre“ - punct.

Nastratin: Crezi ca luna poate sa fie patrata?

Alina Manole: Ce vrei sa insinuezi?

Nastratin: Cum va arata noul album pe care

stiu ca il pregatesti?

Alina Manole: De aratat va arata bine, tin

mult la cum se prezinta retinei. De ascultat, sper

sa fie perfect!

Nastratin: Te-ai intors de la „Folk You“, mai

are vreo legatura festivalul din Vama Veche cu

folkul sau s-a „manelizat“?

Alina Manole: Da, are. Nu, nu se „manel-

izeaza“. Da, unele experimente nu merg. Sper ca

toata lumea sa invete cate ceva din editia de anul

acesta.

Nastratin: Ce culoare are muzica ta?

Alina Manole: Verde-Verde!

Nastratin: Cand ne vedem la Reghin sa ne

delectam cu o portie de „barszaska“1? (Hi, hi,

asta e o intrebare pentru „Nastratin“ - editia de

Transilvania, pentru ca Editorul Coordonator e

reghinean!!!)

Alina Manole: Anul asta am venit pentru

prima data la Reghin si nu mi-a venit sa cred ce

public aparte am avut. Am intalnit oameni tare

frumosi si nu o spun ca sa-i vad si data viitoare

la concert! Cat despre „barzashka“… o min-

unatie! Ne vom vedea cred ca daca nu la final de

vara, cu siguranta dupa lansarea albumului nou.

Oricum voi anunta pe blog (blog.alinamanole.

ro) si prin celelalte mijloace de comunicare cam

care imi vor fi traseele.

Nastratin: Spune-mi un banc scurt si bun,

poate sa fie si o intamplare reala!

Alina Manole: Ah, si aveam cel putin unul

bun, dar trebuie cenzurat… (Rade.)

Nastratin: Un gand bun pentru sugubatul

„Nastratin“?

Alina Manole: Cand nu-si baga dracul

coada, sa-si bage „Nastratin“ hazul!

(A consemnat Horatiu Serb)

„Dumnezeu are un umor teribil!“

1 „Barszaska“ – specialitate culinara din zonaReghin, care este, de fapt, un schnitzel cubranza rasa si mujdei de usturoi.