Buletinul Clubului Român din Chattanooga

Numărul (107) Septembrie 2020

www.romclub.wordpress.com

Tema lunii:

Basarabia

Scrisoare din Basarabia

Grigore Vieru

Cu vorba-mi strâmbă şi pripităEu ştiu că te-am rănit spunândCă mi-ai luat şi grai şi pităŞi-ai năvălit pe-al meu pământ.

În vremea putredă şi goalăPe mine, frate, cum să-ţi spun,Pe mine m-au minţit la şcoalăCă-mi eşti duşman, nu frate bun.

Din Basarabia vă scriu,Dulci fraţi de dincolo de Prut.Vă scriu cum pot şi prea târziu,Mi-e dor de voi si vă sărut.

Credeam că un noroc e plaga,Un bine graiul cel sluţit.Citesc azi pe Arghezi, Blaga –Ce tare, Doamne-am fost minţit!

Cu pocăinţă nesfârşităMă rog iubitului IsusSă-mi ierte vorba rătăcităCe despre tine, frate, am spus.

Din Basarabia vă scriu,Dulci fraţi de dincolo de Prut.Vă scriu cum pot şi prea târziu,Mi-e dor de voi şi vă sărut.

Aflând că frate-mi eşti, odatăScăpai o lacrimă-n priviriCe-a fost pe loc şi arestatăŞi dusă-n ocnă la Sibiri.

Acolo-n friguroasa zare,Din drobul mut al lacrimeiOcnaşii scot şi astăzi sareŞi nu mai dau de fundul ei.

Din Basarabia vă scriu,Dulci fraţi de dincolo de Prut.Vă scriu cum pot şi prea târziu,Mi-e dor de voi şi vă sărut.

În septembrie 1976, la invitația Uniunii Scriitorilor din Republica Moldova, Nichita Stănescu și Mircea Tomuș au făcut o călătorie la Chișinău.În discursul său, Nichita a spus:Suntem pentru prima oară aici doi scriitori români care am făcut cel mai lung drum din viața noastră: de acasă până acasă.(Episod relatat de scriitorul Leo Butnaru)

Numele de Basarabia

Dacă pentru numele Moldovei (numele unei ape curgătoare, dat după numele cățelei de vânătoare a descălecătorului Dragoș) și al Bucovinei (Țara Fagilor) există un consens al originii, nu la fel stau lucrurile cu numele Basarabiei.

Au fost emise numeroase teorii care au legat numele Basarabiei de diferite cuvinte de origine pecenegă sau cumană, dar cea mai logică explicație este acea care ține seama de ocuparea temporară a sudului Basarabiei, inclusiv a așezărilor de la Dunăre Chilia și Cetatea Albă ca și a teritoriului dintre Nistru, Dunăre și Marea Neagră (Pământul Tătarilor, Bugeac) de către urmașii primului domnitor muntean din dinastia Basarabilor.

In scrierile lui Dimitrie Cantemir (Descriptio Moldaviae sau Descriptio antiqui et hodierni status Moldaviae, în română Descrierea stării de odinioară și de astăzi a Moldovei - 1714-1716), Moldova se împărțea - de la Nord la Sud - în trei segmente: Țara de Sus, Țara de Jos și Basarabia.

Domnitorii munteni au ocupat temporar Basarabia, cea mai sudică treime a țării. După un timp, numele s-a exitins la întreaga regiune dintre Nistru și Prut.

Dinastia Basarabilor începe cu Radu Negru Vodă (1290-1315), care scoate Țara Românească de sub autoritatea regelui Ungariei, continuă cu fiul său Basarab I (1315-1352) și se termină cu Mihnea III (1658-1659), după care urmează domniile fanariote.

Numele de Basarab ar fi de origine cumană și ar putea însemna (întreg numele, sau doar terminața aba) Tatăl, sau Strămoșul. Iar rădăcina Basar ar fi echivalentul cuvântului Părinte.

Pentru o scurtă vreme, întreaga Țară Românească a avut numele Basarabia, după numele donitorilor ei, dar mai târziu acestă denumire a a fost restrânsă la regiunea dintre Nistru și Prut.

Prima ocupare a sudului Basarabiei a fost făcută de Basarab I prin campaniile din perioada 1328-1342. Urmașul lui, Alexandru Basarab a cedat teritoriul voievodatului Moldovei.

Istoria Basarabiei

Perioada cea mai veche

Basarabia s-a populat mai târziu decât teritoriile care au devenit Transilvania, Muntenia și Moldova.

În vremurile vechi, în zona care este astăzi Basarabia, circulau triburile nomade de sciți și sarmați.

Pământurile Moldovei și Basarabiei de azi erau în secolul I î.e.n parte din Sciția.

Sarmații erau o asociere de triburi de origine iraniană, porniți din stepele sub-uralice, care s-au extins spre vest până la râul Vistula. Ei au populat o arie largă a Eurasiei, în perioada sec 4 î.e.n - sec. 2-3 e.n.

Ca o paranteză, relatez o interesantă informație posibil istorică, dar cu multe elemente de legendă.

Un luptător sarmat, Artorius a fost capturat de romani în secolul 4.e.n, instruit și trimis în diverse misiuni militare în diferite părți ale imperiului.

El a devenit legendarul rege Britanic Arthur, care i-a învins pe saxoni și a alcătuit grupul de Cavaleri ai Mesei Rotunde.

Sarmații au fost împinși spre est de creșterea nmărului de traci (daci și geți), care au stabilit așezări permanente.

După înfrângerea lui Decebal de către armatele îmăratului Traian (107 e.n), întreg regatul dacic a devenit provincie romană, inclusiv Basarabia, unde au pătruns militari și comercianți latini, mai târziu genovezi. Genovezii sunt cei care au construit fortificațiile Cetății Albe.

Urmează năvălirile barbarilor (vandali, goți, gepizi, urmați de huni) și retragerea romană la sud e Dunăre (271 e.n).

Teritoriile rămase fără administrația romană sunt împărțite în zone conduse de un puternic local jude, de unde vine numele de județ.

Cei mai mulți dintre năvălitori (goții, vandalii) și-au continuat drumul spre vest și spațiul basarabean a fost ocupat de daci, seminții mongolice și triburi slave.

Pe baza populației crescânde de traco-daci, cu influențele latine și cu amestecurile de noi veniți, se formează valahii (vlahii), despre care nu știm prea multe până după secolul XIII.

Știm că în secolele II-V e.n. Basarabia și Moldova erau dominate de tătari, rest al Hoardei de Aur, și că în secolele VI-XII "puterile regionale" au fost imperiul bulgar, kazarii, apoi Rusia Kieviană.

Creștinizarea zonei, începută de pe vremea ocupației romane, a continuat cu misionarii slavi.

Perioada Basarabiei ca parte a statului Moldova

Un prim stat s-a format în nordul Moldovei, pe cursul râului cu același nume, sub conducerea lui Dragoș (Dragoș I, Dragoș Vodă, Dragoș Fondatorul), rămas vasal regelui Ungariei.

El provenea dintr-o familie de valahi din Maramureș.

Legenda spune că el și o ceată de vânători au ajuns în zonă (mijlocul sec. XIV), urmărind un zimbru, pe care-l hăituiau cu câini de vânătoare, între care cățeaua Molda.

Aceasta s-a întâmplat în jurul anului 1345.

Prima formațiune statală neatârnată este atribuită lui Bogdan descălecătorul, care a venit tot din Maramureș și s-a declarat independent de regele ungur.

Bogdan I era fiul lui Sas și nepotul lui Dragoș. El a murit în anul 1367.

Încă de la începutul formării statului moldovean, domnitorii au avut de înfruntat armatele ungurești și detașamentele de tătari, resturi ale Hoardei de Aur.

Ce cu voia sfinții sale, îndemnându-să o samă de ficiori de domni den domniile ce au fost pre acéle vremi la Râm și cu oamenii lor den Maramurăș, viind preste munții ungurești și preste munții țărâi Moldovei, vânându heri sălbatece păn' au ieșit la apa ce-i dzice Moldoa, gonind un dzimbru, carele l-au și dobânditu la un sat ce să chiamă Buorenii, pre aceia apă. Ș-au pus acei ape numele Moldova, pre numele unii țânci ce s-au înecatu într-acea apă, ce o au chemat pre țâncă Molda și pre numele ei să dzice acmu și țărâi Moldova, păn' astădzi. Ieșindu la loc frumos și deșchis, socotindu cu toții că-i loc bun de hrană și plăcându-le tuturor, s-au întorsu înapoi iarăși în Maramurăș ș-au scos oamenii lor toți într-această țară.

Letopisețul Țării Moldovei - Grigore Ureche

Domnitorii Moldovei s-au extins spre est, cucerind de la tătari teritoriul de până la Nistru.

Apoi, până în anul 1812, domnitorii Moldovei au apărat pământurile basarabene de polonezi, unguri, tătari, munteni și turci și au ridicat cetățile principale Hotin, Orhei, Chilia, Cetatea Albă, având - pentru cea mai mare parte a timpului - control asupra Dunării de Jos și a ieșirii la Marea Neagră.

Datorită specificului de teren al Basarabiei, cu câmpii și coline ușor accesibile, deschis spre est, nord și sud și fără structuri geografice protectoare, zona a fost mereu o atracție pentru invadatori.

Gubernie a Imperiului Rus 1812 -1917

In 500 de ani de istorie, Rusia țaristă a avut 12 războaie cu Imperiul Otoman, dintre care 7 au fost câștigate de ruși, 3 de turci și 2 au rămas indecise.

Pentru români, trei dintre războaiele ruso-turce au fost importante:

· Războiul din anii 1806-1812

· Războiul din anii 1853-1856 (Războiul Crimeei)

· Războiul din 1877-1878, urmare căruia Principatele Române și-au câștigat independența.

Războiul din 1806-1812, la care a participat și generalul Mihail Kutuzov, s-a purtat pe teritoriile Munteniei, Dobrogei, Bulgariei, Armeniei și pe apele Mării Negre și Mării Egee.

Pacea s-a semnat la București și Rusia a primit Basarabia cedată de turci.

Provincia a devenit o gubernie a Imperiului Rus.

Imperiul Otoman nu avea nici un drept istorica de a "ceda" Rusiei Basarabia, care nu era pașalâc și fusese doar temporar și parțial ocupată de turci.

A fost un moment de profundă suferință națională și a dat naștere la dorința de reunire cu Țara, o permanentă speranță a moldovenilor basarabeni.

Ea a fost reflectată în numeroase scrieri politice, istorice și literare și în creații populare cum este Cântecul Prutului:

Prutul ăsta ni disparti,

Prutul ăsta n-are moarti?

Dar ne-om pune noi cândva

Și cu gura-l vom seca.

Pentru a reduce intensitatea spiritului naționalist al majorității române din Basarabia ocupată, Rusia a procedat la instalarea unor noi așezări rusești, căzăcești și nemțești, cu germani ademeniți pentru colonizare în această regiune, la fel cum au făcut să apară sate de coloniști germani pe cursul râului Volga.

Văzând că rezistența românilor la politica de "rusificare", introdusă de țarul Alexandru III, este mare și larg răspândită, autoritățile rusești au folosit obligarea elevilor să învețe limba rusă în școli și alterarea documentelor de stare civilă, cu "rusificarea" prin schimbarea numelor și datelor statistice, la fel cum procedaseră autoritățile austro-ungare din Transilvania, cu impunerea "maghiarizării" locuitorilor români (forțarea schimbării religiei ortodoxe cu cea catolică sau unitariană, modificarea numelor).

Războiul Crimeei (1853-1856) a fost prologul războaielor moderne.

În el s-au folosit telegraful, mișcările mari de trupe deplasate cu trenuri și vapoare moderne, deasemeni a fost larg utilizată artileria modernă capabilă de mari distrugeri și au fost introduse, pentru prima dată, serviciile medicale de campanie.

În aceeași campanie, care a opus Rusia unei coaliții Turcia-Marea Britanie-Franța, englezii au inventat corpul de surori militare, din rândul căruia s-a remarcat Florence Nightingale, iar medicul șef al armatei ruse, Nicolai Pirogov, a inventat aparatele gipsate pentru fracturi și a perfecționat tehnica de amputație a extremităților rănite. Rușii au pierdut acest război al Crimeii.

Desprinderea de Imperiul Rus 1917-1918

Până la Revoluția din 1917, Basarabia nu a mai avut nici o șansă să iasă de sub ocupația rusească.

Când, după căderea monarhiei țariste și extinderea războiului civil, puterea Rusiei a slăbit, moldovenii din Basarabia au profitat de condițiile prielnice și și-au declarat independența.

În luna decembrie 1917, Sfatul Țării a proclamat Republica Democratică și Federativă Moldovenească, cu președintele Ion Ianculeț.

Unirea cu regatul României 1918-1940

În anul 1918, prima provincie română dintre cele care se aflau sub stăpânire străină, care a făcut oficială dorința de unire cu Regatul României, a fost Basarabia.

La 24 martie 1918, Sfatul Țării din Chișinău a declarat:

Republica Democratică Moldovenească (Bsarabia), în hotarele sale dintre Prut, Nistru, Dunăre și Marea Neagră și vechile granițe cu Austria, ruptă de Rusia acum o sută și mai bine de ani din trupul vechii Moldove, în puterea dreptului istoric și a dreptului de neam, pe baza principiului ca noroadele singure să-și hotărască soarta lor, de azi înainte și pentru totdeauna se unește cu mama sa, România.

Au urmat Bucovina (27 noiembrie 1918), apoi Transilvania, Crișana, Maramureșul și Banatul la 1 decembrie 1918.

Unirea a fost consfințită prin marea dunare populară de la Alba Iulia de la 1 decembrie 1918, azi ziua națională a României.

Prima ocupație sovietică 1940-1941

La 23 august 1939, Germania și URSS au semnat un pact de neagresiune, prin care s-au asigurat reciproc că nu se vor ataca.

Pe lângă această înțelegere, semnată de miniștri de externe Joachim von Ribbentrop și Viaceslav Molotov, s-au semnat și faimoasele "protocoale secrete" prin care cele două puteri și-au împărțit mai multe zone europene.

Aceste protocoale nu au fost date integral publicității decât în anul 2019.

Înțelegerea a fost poreclită și Pactul Comunazi (Comunist/Nazist).

Germania a anexat Austria și porțiunea locuită de etnicii germani din Cehoslovacia (Munții Sudeți).

Cele două puteri și-au împărțit Polonia, iar Țările Baltice, Basarabia și nordul Bucovinei, cu ținutul Herța au devenit provincii sovietice.

URSS a mai primit asigurarea că are mână liberă în Finlanda, pe care Stalin o considera o amenințare la graniță și o posibilă cale de intrare pentru adversarii vestici (pe mare și pe uscat) și asta a dus la războiul URSS-Finlanda început în anul 1940.

Interesul lui Hitler era să se asigure că nu e atacat din Est, când se pregătea de campania de ocupare a vestului european, fiindcă el știa că Stalin avusese negocieri secrete cu țările occidentale.

La rândul lui, Stalin a calculat că ceea ce va primi de la Hitler (Polonia și Țările Baltice) e mai mult decât îi puteau promite puterile vest europene.

Cei doi semnatari au semnat cinica înțelegere prin care au ocupat samavolnic pământul multor popoare

Dar acest pact este prologul celui de al doilea RM, de care sunt vinovate ambele puteri: URSS și Germania, fiecare cu o lungă istorie de războaie de cucerire și expansiune.

Când a semnat acest acord, Stalin știa că URSS nu are o pregătire bună de război și că nu ar putea face față unui atac german, ceea ce s-a confirmat în prima parte a invaziei german a URSS 1941-1943.

·

Stalin încadrat de von Ribbentrop și de Molotov.

Mai există și o teorie lansată de Viktor Suvorov (fost agent al GRU- serviciul de informații al Armatei Roșii)  potrivit căreia strategia lui Stalin era de a arunca Europa în război, iar cel mai ușor era să îl „ajute” pe Hitler. Ulterior, Stalin avea în plan să invadeze țările europene, slăbite de războiul cu Germania.

La 2 august 1940, IV Stalin a decis crearea Republicii Sovietice Socialiste Moldovenești, de fapt o extindere a ei. Ea s-a constituit prin unirea Basarabiei cu Transnistria, în timp ce nordul Bucovinei și ținutul Herța au fost încorporate în RSS Ucraina.

După ce Basarabia decisese unirea cu România în anul 1918, noua conducere a URSS, care se consolida după sfârșitul războiului civil, a privit acest act ca o

agresiune a României, prin care "poporul moldovenesc a fost divizat".

RSS Autonomă Moldovenească 1924-1944

Pentru aceasta, în anul 1924 URSS a format Republica Socialistă Sovietică Autonomă Moldova pe o fâșie de pământ ucrainian, de-alungul Nistrului, dar pe malul lui stâng și limitată la sud de râul Bug. De aici numele de Transnistria (dincolo de Nistru).

Acea regiune, puțin populată, a fost folosită de guvernul Antonescu pentru deportarea evreilor și țiganilor în anii '40.

Când, în anul 1990, la dizolvarea URSS, Republica Socialistă Sovietică Moldova s-a transformat în statul independent republica Moldova, Transnistria s-a declarat Republica Autonomă Moldovenească, independentă de republica Moldova. Republica Moldova nu a recunoscut niciodată acest fapt.

La fel a făcut un ținut din sudul Basarabiei (de fapt trei regiuni separate între ele), care a devenit republica Găgăuzia.

După ocuparea provinciilor românești, sovieticii au început crearea de soviete, arestările și deportările.

Dar ocupația lor a fost scurtă: la avansarea frontului germano-italian-român spre est, Basarabia și Bucovina au revenit la Țara Mamă.

A doua ocupație sovietică 1944-1990

După înfrângerea germanilor la Stalingrad și în bătălia de la Kursk-Orel, a început avansarea trupelor sovietice spre est, care au intrat pe teritoriul României și au reocupat Basarabia și Bucovina.

S-au refăcut RSS Moldovenească și RSS Ucraina cu includerea Bucovinei de Nord.

De data aceasta, planul a fost de modificare radicală a demografiei (deportări de sute de mii de oameni), limbii și istoriei, cu intensă rusificare prin educație și propagandă și cu instituirea teoriei moldovenismului, care contestă că românii basarabeni și bucovineni aparțin aceluiași popor cu românii din România și că limba moldovenească și cea română sunt identice.

În timpul celor patru decenii și jumătate de dominaţie sovietică, cea mai dezbătută chestiune a istoriografiei din Republica Moldova a fost cea a existenţei “poporului moldovenesc “şi a “limbii moldoveneşti”.

În esenţă, vorbim de o teorie imigraţionistă, la fel ca cea a lui Roesler, care se referă la Transilvania. 

Conform acestei teorii, populaţia românească ar fi venit la est de Carpaţi abia în secolul al XIV-lea, la mult timp după slavi, care ar fi astfel cei mai vechi locuitori ai teritoriului.

Din amestecul slavilor cu nou-venita populaţie romanică ar fi rezultat “poporul moldovenesc”.  Acesta a fost punctul de vedere oficial al sovieticilor despre problema formării poporului român, pe toată durata URSS.

Începând cu anul 2009, deschiderea treptată a arhivelor din Moldova şi a celor din Ucraina şi Rusia a arătat că teoria moldovenismului a fost creată de sovietici din motive pur politice, pentru justificarea integrării Basarabiei în URSS.

Teoria a fost folosită de propaganda sovietică din anii ’20 pentru a contesta unirea Basarabiei cu România.

Cum s-a născut limba moldovenească?

Conform documentelor de arhivă, după crearea RSSM, Secretariatul Comitetului Gubernial Odessa al Partidului Comunist din Ucraina a numit o comisie însărcinată cu demersurile propagandistice. Cei trei membri ai comisiei erau A. L. Grinştein, I. I. Badeev şi Gr. I. Starîi. Chestiunea existenţei limbii moldoveneşti a fost discutată intens, mai ales după naşterea publicaţiei de propagandă anti-românească Plugarul Roşu, apărută la 1 mai 1924. S-a pus problema limbii în care să fie publicată această revistă.

Şi, bineînţeles, pentru publicaţiile în “limba moldovenească” trebuia folosită grafia slavă.

Toate aceste discuţii ale comisiei s-au finalizat într-un raport realizat de Badeev la sfârşitul lunii august în 1924. Raportul este primul document oficial sovietic care vorbeşte despre “limba moldovenească”. În urma dezbaterilor comisiei s-a luat decizia finală de “dezvoltare a limbii populare moldovenești” şi de a se folosi caractere chirilice. Aşa apare “limba moldovenească”, rezultat al unei decizii politice luate fără consultarea vreunui specialist în filologie.

Când a luat naştere RSAM, în octombrie 1924, s-a folosit noţiunea de “popor moldovenesc”, care era - în cea mai mare parte- ”subjugat de burghezia română”. Punctul de vedere oficial sovietic era că Basarabia este parte a RSSM şi ea trebuie eliberată de sub “jugul românilor”.

În 1966-67 autorităţile au început să organizeze sărbătorirea unor evenimente din istoria Moldovei, precum ziua de 28 iunie:“eliberarea de sub ocupaţia românească”.

În 1966 s-au sărbătorit 300 de ani de la întemeierea Chişinăului.

În anii ’70 istoriografia din RSSM a devenit vehement antiromânească, iar în deceniul următor criticarea istoricilor români devine un fapt curent, vorbindu-se chiar de existenţa unor “campanii anti-moldoveneşti în România”.

Dar este un adevăr obiectiv că rezultatele campaniei de rusificare și aplicarea teoriei moldovenismului au dat roade și că majoritatea populației din Republica Moldova de azi nu vrea unirea cu România (76%).

Republica Moldova 1990 -

Ca și toate celelalte republici unionale, Moldova a devenit independentă la dezmembrarea URSS.

Dar nu cu tot teritoriul.

Fâșia dintre vechea graniță de est și Nistru a devenit Transnistria, iar câteva enclave din sudul Basarabiei au devenit Găgăuzia (Unitate Teritorială Autonomă, dar nu independentă).

Nici sudul Basarabiei (fostul Bugeac), altădată teritoriu românesc, nu aparține Republicii Moldova, ci Ucrainei, care controlează brațul Chilia al Dunării de Jos.

Într-un calcul sumar, se poate spune că Basarabia a aparținut statului român (Moldova, apoi România) pentru mai bine de 480 de ani (sec. XIV - 1812, 1918 - 1940, 1941-1944) și statului rus (Rusia, URSS) 164 de ani (1812-1918, 1940-1941, 1944-1990).

Transnistria are capitala la Tiraspol (130.000 de locuitori) si are guvern propriu. Populația Transnistriei este de 383.000 de locuitori.

Republica Moldova nu a recunoscut niciodată independența Transnistriei și a protestat contra prezenței trupelor sovietice (circa 1.500), care sunt permanent cantonate în Transnistria.

Rușii numesc trupele din Transnistria "apărători ai păcii", în timp ce moldovenii le numesc trupe de ocupație.

La origine, găgăuzii sunt restul unor triburi turcice venite din Asia, care s-au creștinat.

Regiunea autonomă Găgăuzia, cu capitala la Comrat, este condusă de un guvernator.

Conform unui recensământ din 2014, popualția Găgăuziei este de circa 130.000.

Republica Moldova de azi

Populație: 2.681.735: Români și Moldoveni 75%, Ucrainieni 6,6%, Găgăuzi 4,6%, Ruși 4,1%, Bulgari 1,9%, Țigani; Populația rurală 57%, cea urbană 43%.

Tendința demografică în Moldova este asemănătoare cu cea din majoritatea țărilor europene: scăderea natalității și îmbătrânirea și scăderea populației.

Ca și România și Ucraina, Moldova are problema emigrării masive a tineretului.

Capitala: Chișinău (populație 712.000)

Limbi vorbite: româna, rusa, găgăuza, ucraineana. Limba oficială este "limba moldovenească", de fapt româna, care s-a scris cu alfabet slav până în anul 1989, dar a revenit la alfabetul latin din 1990.

Moneda: Leul moldovenesc; în Transnistria moneda oficială este rubla rusească.

Stat: Republică parlamentară; Președintele împarte puterea executivă cu parlamentul; deasemeni el numește primul ministru, după consultări cu parlamentul.

Noua constituție a fost votată în anul 1994

Republica Moldova este condusă de președintele ales pe durata de 4 ani și de consiliul de miniștri.

Președinte: Igor Dodon

Prim ministru: Ion Chicu

Imnul național: Limba noastră-i o comoară, de Alexei Mateevici.

Partide politice: Până în anul 1990, în Moldova era regimul cu partid unic, la fel ca în toate țările socialiste.

Partidul Comunist a fost desființat în anul 1990, dar s-a legalizat din nou în 1994, sub numele de Partidul Comuniștilor din Moldova (PCRM).

Celelalte partide influente sunt Partidul Socialist (PDM), orientat spre cooperarea strânsă cu Rusia și Partidul Acum, cu tendințe de aliniere cu Europa vestică și care militează pentru intrarea Moldovei în Uniunea Europeană.

Partidul Acum a câștigat alegerile în februarie 2019 și prim ministru a devenit Maia Sandu, dar guvernul a căzut după ce Partidul Democrat (Socialiștii) a introdus o moțiune de cenzură votată de parlament.

Mai există Partidul Țărănist (puțin influent), Partidul Poporului din Găgăuzia și un Partid Independent.

Cei care susțin orientarea spre Rusia și se opun unirii cu România sunt numiți pro-ruși, sau stataliști. Ei sunt cei care ar avea ceva de pierdut dacă Basarabia s-ar uni cu România, sau ar deveni membră a UE. Între stataliști se numără Petru Lucinschi, Mircea Snegur, Vladimir Voronin, Andrei Năstase, Zinaida Greceannîi, Igor Dodon, Maia Sandu.

Sînt cei ce n-ar putea face față unui stat de drept sau unei concurențe corecte în cadrul României. E vorba de elitele din politică, mass-media, finanțe, economie și justiție. Ei se identifică cu R.Moldova ,care e statul lor, ei îl controlează de 30 de ani, ei trăiesc bine, mașinile lor luxoase le vedeți pe străzi. Ei nu sînt numeroși, e vorba doar de cîteva sute de familii, însă foarte influente. Ei sînt urmașii nomenklaturii sovietice (Vasile Călmățui).

Opus stataliștilor sunt unioniștii, care se subîmpart în pro-România și pro-Europa.

Trebuie remarcat că sentimentul patriotic național care a existat în anul 1918, când Basarabia a fost unanimă pentru unirea cu România, nu mai există.

Unioniștii sunt minoritari și domină stataliștii pro-ruși, fie din interes, fie de teamă, fie pentru că aparțin generațiilor care au fost intens ideologizate prin procesul de rusificare instituit de URSS.

Râul Nistru

Religie: predomină religia creștin ortodoxă (90%), cu 7% atei și 3% alte religii (protestantă, musulmană, mozaică)

Economia: În timpul URSS, Moldova a fost mai puțin industrializată decât alte republici unionale.

Agricultura a fost colectivizată, dar nu în regiunile deluroase cu livezi și vii. Viticultura este cea mai faimoasă componentă economică a Moldovei, care exportă vinuri și băuturi alcoolice de bună calitate în multe țări.

În perioada în care Michail Gorbaciov a declanșat campania anti-alcoolism, multe vii de valoare din Moldova au fost distruse.

Moldova beneficiază de ajutorul economic al USA, care a fost de 56 de milioane de dolari în ultimul an fiscal.

Împreună cu Georgia și Ucraina, Republica Moldova face eforturi de a intra în Uniunea Europeană. Aceste țări sunt împiedicate de Rusia să ajungă membre UE, fie prin acțiuni directe (prezența militară din Transnistria, din Osetia de Sud, din Estul Ucrainei), fie indirect, prin politicienii și partidele pro-ruse din interior.

Energie: pentru electricitate, petrol și gaze, Moldova este dependentă de Rusia.

Comerț: principalii parteneri externi ai Moldovei sunt Rusia, Ucraina, Bielorusia, România, Germania și Italia.

Cultura moldovenească

Între cultura moldovenească și cea română a existat pentru multă vreme o identitate care a persistat și în perioada de stăpânire rusească (1812-1918) și în cea mai mare parte a perioadei de dominare sovietică (1940-1990).

Scriitorii Alexandru Donici, Alecu Russo, Bogdan Petriceicu-Hașdeu, Alexei Mateevici, Constantin Stere, istoricul Nicolae Iorga, muzicianul Gavril Muzicescu sunt intelectuali ai poporului român, fără nici o diferențiere față de cei care as-au născut la vest de Prut.

Urmare intensei perioade de rusificare, cu blamarea "asupririi și exploatării moldovenilor de către români", în RSS Moldovenească s-a petrecut o alterare a simțămintelor naționale ale românilor.

Aceasta s-a adăugat presiunii ideologice comune pentru toate țările est europene ocupate de URSS, cu impunerea realism socialismului, a ideologiei comuniste și a condamnării artei românești clasice.

O parte a creatorilor s-a orientat spre grupul pro-rus, în timp ce alții au rămas fideli patriotismului românesc și atașamentului pentru marea cultură română.

După al doilea război mondial, o mare parte a românilor moldoveni din Basarabia și Bucovina s-au refugiat în România și dintr ei și dintre copiii lor au răsărit creatori puternici de artă de mare valoare.

Dintre creatorii și oamenii de știință remarcabili de origine basarabeană care s-au născut după al doilea război mondial sunt: scriitorii: Emil Brumaru, Leo Butnaru, Adrian Păunescu, Grigore Vieru, Paul Goma, Ion Druță, Vitalie Ciobanu; muzicianul Eugen Doga; artiștii plastici: Alexandru Plămădeală, Mihail Petric, Valentin Coreachin, Vitali Tiseev, Iuri Kanașin, Vladimir Moraru; cineastul Emil Loteanu, actorii: Stela Popescu, Iurie Darie, Colea Răutu, oamenii de știință: antropoloaga Alexandra Bujilava, matematicianul Iurii Bodorachii, etc.

Moldova și problema evreiască

(după www.Nesmaker.com)

Acum o sută și ceva de ani, o jumătate din populația Chișinăului o constituiau evreii.

Ei erau la fel de mulți și în alte localități ale Basarabiei.

Istoricii presupun că pe teritoriul Moldovei de azi, evreii au apărut la începutul erei noastre.

Și se știe cu exactitate că în timpul domniei lui Ștefan cel Mare, aici existau deja comunități evreiești. Fabricanți, comercianți, prăvăliași, negustori, cămătari, muzicieni, scriitori – contribuția evreilor în economia și cultura ținutului este incomensurabilă. Istoria multiseculară a evreilor conține foarte multe pagini tragice.

Istoricii moldoveni nu oferă un răspuns concret, când au apărut evreii în regiunea carpato-nistreană sau pe teritoriul Moldovei moderne. Victor Damian, doctor în istorie, colaborator științific superior al Institutului Patrimoniului Cultural, susține că orientativ, evreii trăiau în Dacia încă în perioada secolul I î.e.n. - secolul I e.n.

Acest lucru este confirmat de surse documentare. Potrivit Irinei Șihova, colaborator științific superior al AȘM, în anii de domnie a lui Alexandru cel Bun (anii 1400-1432), evreii au obținut anumite înlesniri pentru dreptul de a locui pe tot teritoriul Cnezatului Moldovenesc: „Înlesnirile pentru evrei s-au păstrat și în anii de domnie a lui Ștefan cel Mare (1457-1504) care, potrivit istoricului român Nicolae Iorga, avea un medic evreu, pe care i l-a trimis hanul Crimeii Geray, și evreu logofăt Isaac ben Benjamin Shor – consilier de stat de rang înalt și păstrător al siglei de stat".

La momentul întemeierii Cnezatului Moldovenesc, comunitatea evreiască exista deja pe acest teritoriuLa începutul sec. XVI, a început strămutarea în masă pe teritoriul Moldovei a evreilor așkenazi, originari din Germania, Polonia și Lituania, a relatat Irina Șihova.

Mai multe valuri de evrei au imigrat în Moldova, fugind de pogromurile din Polonia, Ucraina și Rusia.

„Însă fluxul principal de evrei s-a îndreptat spre Moldova în anii 70 ai sec. XVIII, după împărțirea Poloniei între Rusia, Prusia și Austria", a menționat istoricul.

Dimitrie Cantemir menționează în „Hronicul vechimei a romano-moldo-vlahilor", de la începutul sec. XVIII, despre evreii care locuiau aici. Iar în „Statutul frăției funerare evreiești din târgul Chișinău" din anul 1777, găsim noțiunea caracteristică pentru evrei – târg (localitate de tip semi-orășenesc în Europa de Est). Noțiunea „târg" reflecta modul de viață al evreilor, particularitățile religioase și culturale, autonomia spirituală și socială a comunității.

În anul 1791, Ecaterina II (anii de domnie – 1762-1796) a semnat un decret privind regiunea de colonizare a evreilor, care determina un teritoriu în afara căruia le era interzis să se stabilească. „Regiunea de colonizare, care a fost legitimată formal, prin decrete speciale, în anii 1804 și 1835, includea teritorii lituaniene, belaruse și ucrainene. Mai târziu, și Basarabia a fost inclusă în regiunea de colonizare. În pofida facilităților de care dispuneau, legile Imperiului Rus limitau activitatea evreilor comercianți și întreprinzători, pentru a preveni concurența lor cu alți supuși ai Imperiului Rus", a menționat istoricul Victor Damian.

Cu toate acestea, „datorită anumitor înlesniri oferite noilor imigranți în Basarabia, la începutul sec. XIX, aici a venit un nou val de migranți evrei", a adăugat Irina Șihova.

De la întemeierea Cnezatului Moldovenesc până la intrarea Basarabiei în componența Imperiului Rus

Conform datelor recensământului din anul 1803, în Moldova locuiau 4 mii de evrei – plătitori de impozite. În timpul războaielor ruso-turce de la începutul sec. XIX, Chișinăul a fost incendiat de două ori. Ostașii ruși și voluntarii români au organizat masacrul evreilor.

Evreii din Basarabia

Basarabia nou formată la începutul sec. XIX a fost o regiune cu puțini locuitori, populația ei constituind aproximativ 256 de mii de persoane, dintre care evreii constituiau aproximativ 12%.

Deși aveau drepturi limitate, evreii încep să aibă un rol semnificativ în dezvoltarea economiei ținutului. În Chișinău, la sfârșitul sec. XIX, evreilor le aparțineau 29 din 38 de uzine și fabrici, șase mori cu aburi, cinci fabrici și depozite de tutun, patru tipografii. Evreii au fost primii care au început să se ocupe de perfecționarea procesului de uscare a prunelor și au deschis piețe în acest scop. Ei exportau păsări, ouă, pene, puf și alte produse agricole. În acea perioadă, evreii cultivau 90 la sută din tutunul din Basarabia.

Majoritatea evreilor localnici însă, inclusiv cei din Chișinău, se ocupau cu comerțul și transportul, erau hamali, lucrători sezonieri pe plantațiile de viță de vie.

Personalități internaționale evrei, sau descendenți de evrei din Basarabia: Anton Rubinstein: Unul dintre marii pianiști ai lumii, compozitorul Anton Rubinstein – profesorul lui Piotr Ciaikovski, s-a născut în raionul Râbnița. El a întemeiat primul Conservator din Rusia, iar creația sa a intrat în istoria muzicii ruse, europene și mondiale.

Mihail Gershenzon: Mihail Gershenzon s-a născut la Chișinău, în anul 1869. La hotarul dintre secolele XIX-XX, devine „liderul minților" poeților din Epoca de Argint. El a fost istoric al culturii, publicist, traducător și pușkinist.

Meir Dizengoff: Este originar din Basarabia, din târgul Echimăuți. În anul 1911, Meir Dizengoff a fost ales primul primar al primului oraș evreiesc din Palestina – Tel Aviv.

Denis Roșca: Denis Roșca este autorul „Cărții de Aur a Basarabiei și a Republicii Moldova", în care sunt adunate biografiile a 1800 de personalități care au adus faimă țării.

Lewis Milestone (Label Milstein): Regizorul american de cinema, clasicul cinematografiei americane, este laureat al două premii „Oscar". Este originar din Chișinău. A emigrat din Basarabia în anul 1912. I.A.L. Diamond (Itzec Domnici): Scenarist american, este originar din Ungheni. Este foarte cunoscut mai ales pentru scenariul filmului „Some Like It Hot" (Unora le place jazzul). A fost nominalizat pentru premiul „Oscar" de patru ori și l-a obținut în anul 1960.

Frații Epstein: Julius și Philip Epstein, al căror bunic s-a născut la Chișinău, au obținut „Oscar"-ul pentru scenariul filmului „Casablanca". Filmul a fost regizat de Michael Curtiz (Mikhal Kerestely), evreu ungur născut la Budapesta.

Nathaniel Kleitman: Neurofiziolog american. S-a născut la Chișinău. Este considerat „părinte al studierii somnului" («The Father of Sleep Research»). În anul 1953, împreună cu doctorandul său Eugene Aserinsky, a descris pentru prima oară faza somnului rapid (REM) și legătura acesteia cu visele. Acesta a fost un imbold pentru dezvoltarea somnologiei și oneirologiei.

Saul Perlmutter: Astrofizician american, laureat al Premiului Nobel pentru fizică în anul 2011 (în colaborare cu Brian Schmidt și Adam Riess) „pentru descoperirea expansiunii accelerate a Universului prin observarea supernovelor îndepărtate". În baza descoperirilor lor, care demonstrează accelerarea expansiunii, s-a constatat că în Univers există o energie necunoscută până acum, care a fost numită „energia neagră". Bunicul lui Saul Perlmutter a fost originar din Florești și a emigrat în Canada în anul 1919.

Avigdor Lieberman: Ministru al apărării Israelului din anul 2016, liderul partidului politic „Casa Noastră – Israel". Anterior, a fost ministru al afacerilor externe în două componențe ale guvernului Israelului, deputat în knesset.

Victoria Nuland: Diplomat și politician american, reprezentant oficial al Departamentului de Stat al SUA în anii 2011-2013, iar mai târziu – consilier al secretarului de stat pentru Europa și Eurasia. Bunicul său a venit în America pe când era un tânăr de 18 ani, din orășelul basarabean Novoselița. Este căsătorită cu politologul Robert Kagan.

“

Constatare de la Chișinău: Numai România poate salva Republica Moldova

de Ana Marchitan 24 august 2020 ; www.infoprut.ro

Numai România mai poate salva Republica Moldova. De acestă părere este analistul politic Nicolae Negru, care a analizat evenimentele petrecute în ultima săptămână la Chișinău.

Astfel, pornind de la angajamentul lui Dodon de a testa pe propriul corp vaccinul lui Putin și până la felicitarea ciudată a șefului statului în adresa Irinei Vlah, bașcanul UTA Găgăuzia, de pe 19 august, sursa a remarcat că toate acțiunile președintelui „denotă un „statalism” fals, el vede independența Republicii Moldova aninată ca mărțișor de țeava tancului rusesc”.

„Separatiștii găgăuzi, ca și cei transnistreni, își arogau până nu demult meritul salvării „statalității”, al preîntâmpinării reunirii Republicii Moldova cu România. Notele românofobe, strigătele despre pericolul românizării par să fi fost temperate în ultimul timp la Comrat, înțelegându-se și acolo, probabil, că nu e tocmai logic să invoci pericolul românesc și, concomitent, să accepți granturi din România și UE.

Dar rolul de „salvatori” ai statalității rămâne să fie jucat în continuare, pericolul reunirii nu se depărtează, ci se apropie, și în acest rol de „salvatori” îi abordează Dodon pe Krasnoselski și Vlah, ghidat de Kozak. Pe de o parte, Rusia are nevoie de Transnistria și Autonomia Găgăuză împreună cu restul teritoriului Republicii Moldova, iar pe de cealaltă parte, nici să întrețină întreaga Republică Moldova nu i-ar conveni, nu dispune de resurse. Sarcina Moscovei e să facă în așa fel încât pentru controlul rus asupra teritoriului dintre Nistru și Prut să plătească UE, inclusiv România. Unele state europene par să fi acceptat acest „deal””, a subliniat analistul politic de la Chișinău.

În context, Nicolae Negru a punctat că pârghia șantajului separatist nu mai e atât de eficientă ca altă dată, tot mai mulți cetățeni moldoveni fiind dispuși să renunțe la Transnistria, ca la o piatră de moară, ca la o coadă de șopârlă, și să nu-i mai ia în seamă pe găgăuzi. „Proiectul conceput de Moscova riscă să eșueze, căci, pusă pe fundament strâmb, antiromânesc, statalitatea moldavă scârție din încheieturi, se deșertează, de populație și de sens, și nu se știe cât mai poate rezista. Paradoxal, numai România mai poate salva Republica Moldova”, a conchis sursa.

Părerea presedintelui Igor Dodon

Autor Alexandru Ionescu

Unirea cu România pentru care militează o parte din cetățenii Republicii Moldova înseamnă ”război civil”, a declarat Igor Dodon, la o emisiune difuzată la postul de televiziune NTV Moldova.

Dodon susține că va folosi toate căile legale pentru a nu permite lichidarea statalității Republicii Moldova, relatează deschide.md.

„Poate cineva intenționat provoacă acest lucru? Poate celor de la guvernare le este convenabil un astfel de scenariu? Pentru că ei înțeleg că pierd alegerile în toamnă și poate ar vrea să destabilizeze situația. Trebuie să fim foarte atenți. Noi examinăm foarte detaliat acest lucru”, a afirmat președintele Republicii Moldova.

Pentru soluționarea problemei unionismului pe cale democratică, Dodon propune organizarea unui referendum în cadrul căruia cetățenii să fie întrebați ce-și doresc.

„Clar că majoritatea covârșitoare va fi pentru păstrarea statalității, dar să punem punct odată la subiectul acesta. Dar ei nu vor accepta un astfel de referendum”, a spus președintele Republicii Moldova.

Referitor la faptul că actualul Guvern de la Chișinău vrea să introducă în Constituție vectorul de integrare europeană a Republicii Moldova, Igor Dodon a menționat că aceasta nu este altceva decât o acțiune de PR.

______

Într-un interviu mai vechi, președintele Dodon a numit pe ruși "frații noștri istorici" și a contestat idea unirii Basarabiei cu România.

Basarabia pe cruce! - de Adrian Păunescu

1

Se urcă Basarabia pe cruceŞi cuie pentru ea se pregătescŞi primăvara jertfe noi aduceŞi plînge iarăşi neamul românesc.

Noi n-avem nici un drept la fericire,Mereu în casă moare cinevaŞi n-are ţara dreptul să respireŞi nici pe-acela, simplu, de-a visa.

De-acolo unde s-a sfîrşit pămîntul,Vin triburi, să ne ia pămînt şi fraţiŞi-n faţa lor abia rostim cuvîntulŞi, prin tăcere, suntem vinovaţi.

Ce cale poate ţara să apuce?În tragica, neconvertita zi,Se urcă Basarabia pe cruceŞi nu ştim învierea cînd va fi.

O basarabeancă în Chattanooga:

Tanea Grăjdieru

Tanea s-a născut în anul 1964, în satul Sângerei, comuna Bălți din Republica Moldova. A urmat școala primară în limba română la Sângerei, liceul și facultatea în limba rusă, la Bălți, respectiv Kiev.

A absolvit universitatea cu titlul de inginer de industrie ușoară și a lucrat la o fabrică de confecții până în anul 1990, când fabrica s-a desființat.

Din anul 1998 trăiește în Statele Unite și este inginer la Serviciul de Tratament al Apelor al Hamilton County. Locuiește în Chattanooga, unde are prieteni și colegi apropiați. Este cetățean american de peste 15 ani.

Familia Tanei a adoptat de câteva generații religia protestantă (baptistă), pentru care toți membrii familiei, de toate vârstele, au suferit persecuții constante. La vârsta de copil și adolescent, Tanea, frații și surorile ei, verii și celelalte rude au fost amenințate și abuzate fizic și verbal de oamenii din sat, dar și de autorități.

Biserica baptistă din sat, care a împlinit de curând vârsta de 100 de ani, a fost o clădire mare și frumoasă, dar la ocuparea Basarabiei în anul 1940 a fost transformată în clubul satului.

Credincioșii au continuat să-și țină serviciile religioase în casele particulare.

Doamna Grăjdieru a avut bunătatea să răspundă la întrebările mele despre istoria și evoluția istorică a Basarabiei.

La mirarea mea că numai 24% din moldovenii de azi sunt în favoarea unirii cu România, Tanea a răspuns: La sondajul acesta, care a fost publicat de presa oficială, nu au fost incluși basarabenii care trăiesc și muncesc în străinătate. Ei sunt peste un milion, chiar aproape 1,5 milioane (populația totală a Republicii Moldova este de aproape 3 milioane).

Toți aceștia ar vota pentru unirea cu România, intrarea în Uniunea Europeană și NATO, dar ei nu apar în statistici.

Acasă sunt multe sate părăsite; cei mai mulți dintre cei care au plecat în străinătate nu au intenția să revină, cum au avut în primii ani.

Cei plecați sunt majoritatea tineri, ei sunt cei mai activi, curajoși, cei mai harnici și mai gospodari, cei întreprinzători oameni din țară. Aceștia au plecat.

Mulți din oamenii rămași, mai ales bătrânii, trăiesc din banii și ajutoarele trimise de copiii lor, care lucrează în Vest.

Cum s-au schimbat concepțiile oamenilor din Republica Moldova depsre România? Au trecut mulți ani în care URSS, apoi guvernele Moldovei de după 1990 au făcut o intensă și susținută campanie antiromânească. La școală ni se spunea că Românii i-au asuprit pe moldoveni, că au profitat de ei, că poporul și limba moldovenească sunt diferite de cele românești. Propaganda a creat o "ruptură prea mare" pentru a putea fi reparată de generația actuală, care este confuză.

In cuvintele Tanei: ne-au amăgit în școală cum au vrut ei.

Ce ar putea face România pentru a ajuta? Moldova trece printr-o situație de urgență, printr-o criză, în care România ar trebui să facă mai mult pentru a convinge moldovenii de cine sunt adevărații lor prieteni și frați. La declanșarea epidemiei COVID19, România a trimis multe ajutoare și cadre medicale și populația din Moldova a fost entuziastă.

Bunicii Tanei și copiii lor au fost deportați în anul 1949 în Siberia, în zona Irkutsk. Ei au revenit în satul lor abia după mai bine de 10 ani. Au lăsat în Siberia mulți ani de viață grea, case cu gospodărie și mai mulți morți, inclusiv copii, îngropați în pământ rusesc.

Vorbind despre viața lor, tatăl Tanei a spus: În veacul nostru, noi am trecut prin multe: război, foamete, deportare, sărăcie, persecuții...Mulți ani noi nu am văzut pâine albă, am mâncat doar "mălai", (un fel de turtă din mălai cu apă).

Basarabenilor - de Alexei Mateevici

Să ştiţi: de nu veţi ridicaDin sânul vostru un proroc, În voi viaţa va seca, Zadarnic soarta veţi ruga, Căci scoşi veţi fi atunci din jocŞi-ţi rămânea făr' de noroc.

Din cheag de lacrimi, de dureri, Din trăsnet de mânie sfântă, Şi din nădejdi şi zbuciumări, Din năzuinţi şi frământăriEl trebui facla să-şi aprindăŞi-n el pe toţi să vă cuprindă.

Şi-n ţara voastră va purcedePe drum de spini şi chinuireCu gloata celor cari l-or crede;Şi duh aprins de înnoireVa duce-n propovăduire.

El jalea vechilor câmpiiNuma-ntr-o lacrimă va strânge, Din spic, din strugurul de viiÎn stropi va scurge ape vii:Din spic — sudori, din viţă — sângeLe va sorbi şi nu-ţi mai plânge, C-atunci sorbiţii stropi vor ardeDin ţară toată vrăjmăşia, Clevetitori, duşmani de moarte, Şi cei cu limbi în două sparteAtunci vor căuta frăţiaŞi lepăda-vor viclenia.

Şi toţi veţi fi un gând ş-un numeŞi înfrăţiţi veţi făuriUn viitor mai bun în lume, Iar el va şti să vă îndrumeAcolo, unde va zăriC-a voastră stea va răsări.

Dar ştiţi: de nu veţi ridicaDe printre voi pe-acest proroc, În voi viaţa va seca, Zadarnic soarta veţi ruga, Căci scoşi veţi fi atunci din jocŞi-ţi rămânea fără noroc.

·

·

Dorin Dobrincu: Republica Moldova este cam de una singură (fragmente)

27 august, 2020; www.moldova.europalibera.orgInterviu deLina Grâu

Am stat de vorbă cu istoricul de la Iași Dorin Dobrincu despre cum se vede Republica Moldova la 29 de ani. E un loc în care există și interese și românești, și rusești, și ale altora. Cred că există o singură soluție rațională – drumul european al Republicii Moldova, este de părere Dorin Dobrincu.

Europa Liberă: Domnule Dobrincu, cum vedeți Dvs. Republica Moldova la acești aproape 30 de ani?

Măcar formal e o țară independentă, recunoscută internațional

Ceea ce cred că e important de semnalat este că Republica Moldova a încercat de-a lungul celor aproape trei decenii de existență mai degrabă să plutească între acești mari actori politici, militari și economici. A reușit într-o oarecare măsură, după cum vedem, măcar formal este o țară independentă, recunoscută internațional. Însă jocurile de acasă, jocurile interne sunt mult mai complicate. Cred că sunt aici lucruri care trebuie discutate în perspectivă istorică și unele care trebuie puse într-un context extrem de volatil, ca să spunem așa, de-a lungul acestei lungi perioade.

Elitele... erau deseori din afara republicii

Pe urmă a existat un gen de colonizare intensă, culturală, economică, politică, inclusiv cu trimiterea unui număr foarte mare de oameni din afara Republicii Moldovenești, oameni care, de regulă, aveau niște poziții foarte sus-puse. Adică elita de la Chișinău sau din raioanele Republicii Moldovenești erau deseori din afara republicii. Asta a dus în timp și la apariția unui gen de inferiorizare a populației locale. În cazul Republicii Moldova, tensiunile dintre moldo-români și rusofoni au explodat după proclamarea independenței în ceea ce numim până astăzi războiul de pe Nistru.

Cred că societatea din Republica Moldova are în continuare de făcut o alegere. E o condiționare geopolitică evidentă, dar nu aș duce totul numai în geopolitică, așa cum obișnuiesc să facă, din păcate, foarte mulți. Este, până la urmă, o problemă de societate, aceste lucruri nu se schimbă de pe o zi pe alta. E o problemă legată de cultura de partide din Republica Moldova, după aceea – de problemele structurale care țin de educație, de valori profunde, de migrația această enormă care afectează, până la urmă, țara în ansamblul său și nu e valabilă doar pentru Republica Moldova această chestiune.

Dorin Dobrincu: „Oamenii nu pleacă din țara lor doar pentru că au nevoie de o slujbă care se le aducă venituri necesare pentru întreținerea familiei și mai ales pentru un trai mai bun. Oamenii pleacă deseori și pentru că nu au un mediu potrivit, o atmosferă potrivită la ei acasă.

Sunt de acord cu Dvs. că toate aceste mari mișcări de populație nu au numai efecte negative, adică doar faptul că pleacă forța de muncă. Există și aspecte pozitive, într-adevăr. Și acest lucru se vede în mai multe locuri în România în mod clar, mai ales în tendința de vot. Spre exemplu, în Moldova din dreapta Prutului, tendința veche care a fost ca un fel de stigmat în România, că oamenii votează cu Partidul Social-Democrat, descendentul direct al Partidului Comunist, nu mai este valabilă în ultimii ani.

Cred că acest lucru este posibil să se întâmple inclusiv în Republica Moldova. Numai că este această diferență care contează – și anume că Republica Moldova este cam de una singură, adică nu este într-un spațiu mai mare geopolitic guvernat de reguli, nu are o protecție în acest sens. E un loc în care există și interese și românești, și rusești, și ale altora.

Cartea democratică în Republica Moldova se joacă abia de 10-11 ani…

Eu nu știu dacă a fost un moment potrivit până în 2009, adică cred că mai degrabă cartea democratică majoră a Republicii Moldova se joacă de zece ani încoace. Fiindcă în anii 1990 a fost o elită politică care venea direct din experiența sovietică, pentru că asta erau și Snegur, și toți ceilalți. Și pe urmă s-a revenit la o formulă surprinzătoare chiar și în România, și anume ascensiunea comuniștilor pe față, mă refer la comuniștii lui Voronin. De 10-11 ani cartea democratică se joacă la Chișinău, dar am văzut că de unde se părea că viitorul este luminos, deschis, spre Vest, de fapt a apărut un sistem de-a dreptul mafiot, cum a fost sistemul Plahotniuc.

Poetul lunii: Nicolae Iorga (1871-1940)

Puțini sunt cei care știu că renumitul istoric (medievalist, orientalist, istoric român, istoric est european), profesor, jurnalist și om politic român a avut și contribuții literare majore ca poet, dramaturg, istoric literar și critic. El a mai fost traducător, biograf, director de revistă și filozof.

Ci de-am fi singuri

Ci, de-am fi singuri amândoiŞi nime să ne asculte,Uitându-mă în ochii tăi,Ţi-aş spune aşa de multe...

Ar trece vremea şi n'am ştiCe e aceia vremeŞi n'ar fi nimene din visÎn lume să ne cheme.

Am fi departe tare duşi,Străini de lumea'ntreagă:Pe veşnicie ţi-aş fi drag,Tu veşnic mi-ai fi dragă;

Cu sărutări am şterge'n ochiA'lacrimilor urme,Şi cine oare s'a'nduraAl nostru raiu să-l curme?

Ţi-aş spune vorbe dulci încet:Ca să le-auzi mai bine,Tot mai aproape ai plecaObrazul tău de mine.

Şi-atuncea de ne-om săruta,A cui să fie vina?Nici tu, că nu mă auziai,Nici eu n’oiu fi pricina.

Învățături

Să te fereşti de omul bunEl ştie toate ce se spun,El toate cursele le vede,Se face toate a le crede.

Şi, cum nu spune niciodatăCe suferinţă i-a fost datăŞi nu se plânge în zadarDe tot ce-i poţi da mai amar,

El cu acest blând chip al său,Te face zilnic tot mai răuŞi peste capul vinovatAdună tot ce a iertat.

Şi, neînştiinţat, te duci,Mânat tu însuţi de năluci,Cu gândul la prostia luiPân şi'n fundul fundului.

II

Norocul tău de omul reu:El e trimes de DumnezeuPentru a te înştiinţaDe tot ce-i greu în calea ta.

Pericolul el ţi-l măreşte,Greşeala tot mai mult o creşte:Cu cât mai mult el te va bate,Cu-atât de la păcat te-abate.

Şi suferinţa ce ţi-a dat-oPrin daruri a răscumpărat-o,Căci te-a făcut să ştii mai bineCe-ţi este gata pentru tine.

O, ce te-ai face fără caSă vie ura-i a cercaAcele tainice comoriCu care altfel poţi să mori!

Glose

IArareori în bucurieSe strânge lumea laolaltăCa să ridice un paharSpre-o fericire mai înaltă.

Atuncea însă se sădeşteOsânda tristei omeniri,Când până şi-n nenorociriDurerea ei nu o uneşte.

IIÎn viaţa care ţi-a fost datăCu fapta ta ai fost dator:Întinde-o largă tuturor,Iar de-or respinge-o vreodată

Retrage-te-n singurătateŞi după toate câte vezi,Dacă-n iubire, nu mai crezi,Să crezi în ceasul de dreptate!

Mistere

Ploi de steleTaie cerul,Şi misterulDuc cu ele.

Mii de gânduri,Stele clare,Năvălind din depărtare,Pier în rânduri.

Vieţi ce nu vor să revieLumineaz' o biată clipă,Trec pe-a clipelor aripăPe vecie.

Forme nouă

Voiţi prefacerea în formă,Şi la atâta gândul vi-i:Daţi ciudăţenia informăŞi fără gândurile vii.

Iar, dacă poate să vă parăCă 'n inovare-aţi izbutit,Cătarăţi noul în afarăDoar findcă 'nuntru v'a lipsit.

Drinkology: Cocktailurile zăpușelii

Frohito

Majoritatea cocktailurilor se pot transforma în varianta "înghețată", mult preferată pe canicula lunilor de vară.

În cazul Mojito, se pun ingredientele (50-60 mL rom alb, de preferință Bacardi, puțin zahăr sau substituent, 1 lingură de suc de lime, câteva frunze de mentă, 1 linguriță de sirop de mentă și 20-30 mL soda) în blenderul mașinii de sfărâmat, odată cu cuburile de ghiață (7-8). Se obține Frohito, care arată bine într-un pahar înalt (Collins),decorat cu frunze de mentă.

La fel se poate face repede Margarita (cu lămâie, sau lime, sau căpșuni), cu fructele sau sucul de fructe amestecate cu 20 mL lichior Tripple Sec, 50-60 mL de tequila, fără apă sau soda și cu puțin zahăr sau substituent. Unii preferă paharul de Margarita să fie decorat cu sare.

Rubrica gastronomică: Supa rece de castraveți pentru vreme de caniculă

Ingrediente: 1 kg castraveţi; 4 căţei usturoi;600 g iaurt;1 ceapă;2 linguri zeamă lămâie; 2 linguri ulei de măsline;câteva frunze mentă; sare;piper; 1 legătură mărar. Pentru decor: 50 g nuci zdrobite; 1 castravete tăiat rondele.

Mod de preparare: Cureţi castraveţii de coajă şi de seminţe, îi pui într-un blender şi adaugi restul ingredientelor. Mixezi bine până obţii o supă fină pe care o dai la frigider până a doua zi.Serveşti supa rece decorată cu nuci şi rondele de castravete. Se pot adăuga crutoane de pâne sau inele de ceapă prăjită.

19 ani de la atacul terorist asupra Statelor Unite

11 septembrie 2001, o a doua Zi a Infamiei din istoria Americii, crimă plănuită și executată împotriva populației civile, de un grup de teroriști aparținând organizației Al Qaeda.

În câteva ore, distrugerile din New York City, Washington și Pennsylvania au rezultat în moartea a 2.996 de persoane, cetățeni a 78 de țări: 2.763 în Manhattan (între care 343 de paramedici și pompieri, 2r de polițiști și 37 ofițeri ai autorităților portuare), 189 la Pentagon și 44 prin prăbușirea în Pennsylvania a cursei aeriene Zborul 93 al United Airlines..

Bogdan Nicolae CovalciucGrup Constanţa de altădată

 · 

Bricul Mircea si .World Trade Center..o fotografie de colecţie.

New York Harbor , 4 iulie 1976, ora 13.40.

SURSA foto : 

Rock'n Rollogy: Rockul alternativ

"Vârsta de aur" a muzicii rock au fost deceniile '70 și '80 ale secolului trecut.

O mișcare independentă a apărut în anii '70 și a dus la categoria rockului alternativ (alt-rock, alternative), la rândul ei divizată în rock grunge, rock gothic, alternative country, indie rock, postpunk, postgrunge, alternative metal, alternative R&B, noise pop, college rock, etc.

O trăsătură separatoare a rock-ului alternativ a fost refuzul comercialismului, ieșirea de sub tutela producătorilor și marilor studiouri, o lipsă de preocupare pentru spectaculos, chiar o cultivare a apariției și a sunetului neimpresionante, grunge (neîngrijit, murdar, brut).

În varianta alternativă a rock-ului, nu numai că obsesia pentru sunetul "frumos" (Beatles, Pink Floyd) a fost respinsă, dar "zgomotul nemuzical" a devenit frecvent folosit, acoperind o parte a liniei melodice.

Grupul Velvet underground și solistul Syd Barrett sunt considerați pionieri ai genului care s-a afirmat cu putere în anii 1980.

Cele mai populare grupuri au fosy Nirvana, Sex Pistols, 10.000 Maniacs, Red Hot Chili Peppers, Stone Temple Pilots și R.E.M.

Popularitatea genului a crescut mult după moartea lui Kurt Cobain.

Dar multe alte grupuri, care nu au fost exclusiv alternative, au lansat melodii din acest gen.

Rock-ul alternativ s-a dezvoltat mai ales în US și Marea Britanie.

Dacă privești contribuțiile diferitelor forme de rock la istoria și evoluția genului, rockul alternativ nu a adus foarte mult, chiar dacă a avut succes de public.

După Bill Lamb, (www.liveabout.com), cele mai bune 20 de piese de alternativ sunt: My personal Jesus - Depeche Mode (1990), Smells like teen spirit - Nirvana (1991), Losing my religion - R.E.M (1991), Mysterious ways - U2 (1991), Creep - Radiohead (1993), Closer - Nine Inch Nails (1994), Basket Case - Green Day (1994), Black Hole Sun - Soundgarden (1994), You oughta know - Alanis Morissette (1995), Wonderwall - Oasis (1996), Everlong - Foo Fighters (1997), Sex and candy - Marcy Playground (1997), All the small things - blink 182 (1999), Scar tissue - red Hot Chili Peppers (1999), Seven nation army - White Stripes (2003), Numb - Linkin Park (2003), Uprising - Muse (2009), Pumped up kiks - Foster the people (2011), Radioactive - Imagine Dragons (2013), Stressed out - Twenty One Pilots (2015).

Pictorul lunii: Dumitru Macovei

Biserica conacului Tescani

Pomul recunoștinței

Casă pe deal

Satul

Născut la 31 august 1953 în comuna Solont – județul Bacău.

STUDII: Scoala de artă murală din cadrul Patriarhiei Romane; Universitatea de Arte “Luceafărul” – București; 1991 – membru U.A.P.B.; 1996 – membru U.A.P. Romania, Filiala Bacau

Dumitru Macovei: ”Arta este pentru mine un fel de a trăi”

Poveste cu îngeri

Voroneț

Istorie prezidențială americană

În istoria alegerilor prezidențiale americane sunt două perioade distincte:

- cea dinainte de votarea amanedamentului constituțional Nr.12 în anul 1804;

- cea de după introducerea amendamentului Nr. 12

Până la introducerea amendamentului Nr.12, fiecare elector vota doi candidați. Cel care avea cele mai multe voturi de elector devenea președinte, cel care ieșea al doilea devenea vicepreședinte.

Din anul 1804, electorii votează un cuplu președinte-vicepreședinte, candidatul prezidențial fiind selecționat prin alegerile preliminare, în timp ce candidatul pentru postul de vicepreședinte este numit de candidatul prezidențial.

În tabelul de mai jos, la fiecare ciclu electoral, candidatul care a reușit este marcat în roșu.

Înainte de amendamentul Nr. 12

Anul

Câștigător

Competitor

1789

George Washington

John Adams

1792

George Washington

John Adams

1796

John Adams (F)

Thomas Jefferson (DR)

1800

Thomas Jefferson (DR)

Aaron Burr (DR)

După amendamentul Nr. 12

Anul

Candidatul Democratic-Republican 

Candidatul Federalist 

1804

Thomas Jefferson†

Charles Cotesworth Pinckney

1808

James Madison†

Charles Cotesworth Pinckney

1812

James Madison†

DeWitt Clinton[d]

1816

James Monroe†

Rufus King[e]

1820

James Monroe†

No opponent[f]

Anul

Candidatul câștigător

Principalul candidat care a pierdut

1824

John Quincy Adams†[g]

Andrew Jackson‡[g]

Anul

Candidatul democrat

Candidatul National Republican

1828

Andrew Jackson†

John Quincy Adams

1832

Andrew Jackson†

Henry Clay

Anul

Candidatul Democrat

Candidatul Whig

1836

Martin Van Buren†

William Henry Harrison[h]

1840

Martin Van Buren

William Henry Harrison†

1844

James K. Polk†

Henry Clay

1848

Lewis Cass

Zachary Taylor†

1852

Franklin Pierce†

Winfield Scott

Anul

Candidatul democrat

Candidatul republican

1856

James Buchanan†

John C. Frémont

1860

Stephen A. Douglas[k]

Abraham Lincoln†

1864

George B. McClellan

Abraham Lincoln†[l]

1868

Horatio Seymour

Ulysses S. Grant†

1872

Horace Greeley[m]

Ulysses S. Grant†

1876

Samuel J. Tilden‡[n]

Rutherford B. Hayes†

1880

Winfield Scott Hancock

James A. Garfield†

1884

Grover Cleveland†

James G. Blaine

1888

Grover Cleveland‡

Benjamin Harrison†

1892

Grover Cleveland†

Benjamin Harrison

1896

William Jennings Bryan[o]

William McKinley†

1900

William Jennings Bryan

William McKinley†

1904

Alton B. Parker

Theodore Roosevelt†

1908

William Jennings Bryan

William Howard Taft†

1912

Woodrow Wilson†

William Howard Taft

1916

Woodrow Wilson†

Charles Evans Hughes

1920

James M. Cox

Warren G. Harding†

1924

John W. Davis

Calvin Coolidge†

1928

Al Smith

Herbert Hoover†

1932

Franklin D. Roosevelt†

Herbert Hoover

1936

Franklin D. Roosevelt†

Alf Landon

1940

Franklin D. Roosevelt†

Wendell Willkie

1944

Franklin D. Roosevelt†

Thomas E. Dewey

1948

Harry S. Truman†

Thomas E. Dewey

1952

Adlai Stevenson II

Dwight D. Eisenhower†

1956

Adlai Stevenson II

Dwight D. Eisenhower†

1960

John F. Kennedy†

Richard Nixon

1964

Lyndon B. Johnson†

Barry Goldwater

1968

Hubert Humphrey

Richard Nixon†

1972

George McGovern

Richard Nixon†

1976

Jimmy Carter†

Gerald Ford

1980

Jimmy Carter

Ronald Reagan†

1984

Walter Mondale

Ronald Reagan†

1988

Michael Dukakis

George H. W. Bush†

1992

Bill Clinton†

George H. W. Bush

1996

Bill Clinton†

Bob Dole

2000

Al Gore‡

George W. Bush†

2004

John Kerry

George W. Bush†

2008

Barack Obama†

John McCain

2012

Barack Obama†

Mitt Romney

2016

Hillary Clinton‡

Donald Trump†

2022020

Joe Biden[31] ?

Donald Trump ?

Din istoria orașului Chattanooga: Origine, nume, istoria timpurie, geografie, demografie

Așezările umane pe locul pe care este astăzi orașul au existat din Paleoliticul timpuriu, cu circa 10.000 de ani înainte de era noastră.

Dovezi arheologice ale existenței neîntrerupte a unor sate în această regiune sunt datate pentru perioadele:

· perioada arhaică

· perioada civilizației Woodland, Mississippi, Muskogee, Yuchi (900-1714 e.n.)

· perioada Cherokee (1776-1838)

Cea mai veche formațiune ridicată de mâna omului este "gorganul" (mound) indian, probabil un mormânt colectiv făcut cu circa 2.000 de ani în urmă, care poate fi încă văzut în apropierea râului Tennessee, în spatele companiilor BASF și American Distributors.

Chickamauga Mound este unul dintre cele peste 900 de "mound-uri" de pe teritoriul statului Tennessee.

Primul sat a fost localizat pe cele două maluri ale râului Tennessee și a crescut după ce o mare parte a populației native a devenit sedentară, abandonând viața nomadă.

Tot aici, în zona care se numește azi Ross' Landing, a fost primul trade-post, punct comercial unde se făceau schimburi între localnici și albii care veneau cu ambarcațiunile pe cursul râului. Așezarea s-a extins în nordul teritoriilor care au devenit ulterior statele Georgia și Alabama.

Steagul orașului Chattanooga

De fapt, acesta a fost numele orașului în perioada 1816-1839 și a fost luat de la numele lui John Ross (fiul unui scoțian cu o femeie Cherokee), care a devenit un "chief" local, dar a făcut apoi o carieră politică, ajungând membru al congresului federal.

Orașul a fost încorporat în anul 1839, când numele a fost schimbat de la Ross' Landing la Chattanooga, iar statul Tennessee a devenit cel de al 16-lea stat al uniunii în anul 1796.

Pentru scurt timp, după anul 1860, Tennessee a părăsit uniunea și s-a alipit Confederației Statelor din Sud, dar a revenit în Uniune în anul 1865.

Orașul are astăzi o populație de 182.799 (recensământul din 2019), dar zona metropolitană ajnge la peste 540.000 de locuitori.

Există mai multe teorii despre originea numelui Chattanooga.

Una din ele atribuie numele unei denumiri a muntelui care domină orașul (azi numit Lookout Mountain), care - în limba Cherokee - ar fi fost descris ca "înălțimea care devine un pisc".

Altă teorie pleacă de la cuvântul cherokee nooga, care înseamnă sat, așezare. Fiindcă indieni Chocktaw trăiau într-o comunitate pe malul de nord al râului Tennessee, care a devenit ulterior satul, apoi orașul Chattanooga, i s-a spus locului Chocktaw-nooga, apoi Chattanooga.

În epoca dezvoltării transporturilor feroviare, Chattanooga a devenit un centru important, fiindcă aici călătorii, veniți cu companiile de trenuri din nord și est, făceau escală, pentru a continua apoi călătoria cu companiile din vest și sud.

Pe lângă funcția de "nod de cale ferată", Chattanooga a devenit apoi și un important centru de industrie feroviară, care a dus la o mare poluare a întregii regiuni.

Azi, funcția de nod de cale ferată persistă, dar cu trenurile exclusiv electrice și cu dispariția industriei feroviare și metalurgice, poluarea a dispărut.

Economia regiunii Chattanooga se bazează pe industrii nepoluante (auto, electronice, chimice, de construcții, automatizări, comunicații, finanțe, industria medicală), comerț și turism.