5/10/2018 N Iorga - slidepdf.com

http://slidepdf.com/reader/full/n-iorga 1/5

Nicolae Iorga 1

Nicolae IorgaPentru un senator PRM vezi Nicolae-Marian Iorga.

Nicolae Iorga

 Membru al Academiei Române

Prim-ministrul României

În funcție19 aprilie 1931 – 6 iunie 1932

Precedat de Gheorghe Mironescu

Succedat de Alexandru Vaida-Voievod

Născut(ă) 18 iunie 1871

Botoșani, Romania

Decedat(ă) 27 noiembrie 1940

(69 ani)

Strejnicu, Județul Prahova

Partid politic PN-D

Soție Catinca Iorga

Confesiune Ortodox

modifică [1]

 

Nicolae Iorga (nume original: Nicu N. Iorga, n. 6 iunie 1871 (S.N. 18 iunie), Botoșani, d. 27 noiembrie 1940, Strejnic,

 județul Prahova) a fost un istoric, critic literar, documentarist, dramaturg, poet, enciclopedist, memorialist, ministru,

parlamentar, prim-ministru, profesor universitar și academician român. După cum a afirmat George Călinescu, Iorga

a jucat în cultura românească, în primele decenii ale secolului XX, „rolul lui Voltaire”.

5/10/2018 N Iorga - slidepdf.com

http://slidepdf.com/reader/full/n-iorga 2/5

Nicolae Iorga 2

Primii aniStrămoșii lui Nicolae Iorga se pare că erau de origine aromână, veniți din zona Pindului, deși istoricul nu s-a

identificat niciodată explicit și fără echivoc cu această etnie.[2]  [3] Părinții lui au fost Nicu Iorga, avocat, și Zulnia

Iorga, născută Arghiropol. Numele de botez este Niculae, acesta fiind și motivul pentru care, în majoritatea cazurilor,

 în timpul vieții s-a semnat N. Iorga. Numele Nicolae apare târziu și rar din mâna sa, fiind covârșitor folosit ulterior,

la reeditarea (cenzurată și parțială) a scrierilor sale. Soția lui Nicolae Iorga a fost Catinca.

Studiile

După studii elementare și gimnaziale în Botoșani, a urmat Liceul Național din Iași în 1888. A absolvit Universitatea

din Iași într-un singur an cu diploma "magna cum laude" , apoi a continuat studiile universitare la Paris, Berlin și

Leipzig, obținând doctoratul (1893) la numai 23 de ani.

Un patriarh al culturii româneIorga devine in 1893, la numai 23 de ani, membru corespondent al Academiei Române. În 1894, la 24 de ani, obține

prin concurs catedra de istorie la Universitatea din București. Din 1911 este membru activ al Academiei Române.Începând din 1908 ține cursuri de vară la Vălenii de Munte, județul Prahova.

Dotat cu o memorie extraordinară, cunoștea istoria universală și în special pe cea română în cele mai mici detalii. Nu

este cu putință să-ți alegi un domeniu din istoria românilor fără să constați că Nicolae Iorga a trecut deja pe acolo și a

tratat tema în mod fundamental. În timpul regimului comunist opera sa istorică a fost în mod conștient ignorată,

istoria României fiind contrafăcută în concordanță cu vederile regimului de către persoane aservite acestuia. Iorga a

fost autor al unui număr uriaș de publicații, cel mai mare poligraf al românilor: circa 1.250 de volume și 25.000 de

articole.

Opera sa istorică cuprinde diverse domenii: monografii de orașe, de domnii, de familii, istoria bisericii, a armatei,

comerțului, literaturii, tipăriturilor, a călătorilor în străinătate etc. Câteva din publicațiile mai importante: Studii și

documente cu privire la istoria românilor , în 25 volume (1901-1913),   Istoria imperiului otoman  în 5 volume

(apărută în limba germană: Geschichte des osmanischen Reiches, 1908-1913),   Istoria românilor   în 10 volume

(1936-1939). Ca literat, Nicolae Iorga a scris poezii, drame istorice (  Învierea lui Ștefan cel Mare, Tudor 

Vladimirescu, Doamna lui Eremia, Sfântul Francisc din Asisi și altele), volume memorialistice (Oameni cari au fost ,O viață de om, așa cum a fost ). În 1903 a preluat conducerea revistei Sămănătorul.

Ca istoric literar, a publicat:   Istoria literaturii române în secolul al XVIII-lea (vol. I-II, 1901);   Istoria literaturii

religioase a românilor până la 1688 (1904); Istoria literaturii românești în veacul al XIX-lea, de la 1821 înainte. În

legătură cu dezvoltarea culturală a neamului (vol. I, 1907, vol. II, 1908, vol. III, 1909); Istoria literaturii românești

(vol. I, 1925, vol. II, 1926, vol. III, 1933));   Istoria literaturii românești contemporane (1934);   Istoria literaturii

românești. Introducere sintetică (1929).Ca om politic, a fost co-fondator al Partidului Naționalist-Democrat, în anii 1931-1932 Prim-ministru și Ministru al

Educației Naționale. Membru al parlamentului în mai multe legislaturi, Iorga era un reputat orator, temut de

adversarii săi politici.

5/10/2018 N Iorga - slidepdf.com

http://slidepdf.com/reader/full/n-iorga 3/5

Nicolae Iorga 3

ContribuțiiNicolae Iorga a fost fondatorul (1920) și director al Școlii Române din Paris ("Fontenay-aux-Roses" ). A editat și

condus numeroase ziare și reviste ("Neamul românesc", "Revista istorică", "Revue Historique du

Sud-Est-Européen", "Floarea darurilor" etc.). Unul dintre doctrinarii sămănătorismului (a condus revista

"Sămănătorul" în perioada 1905-1906).

A întocmit numeroase volume de izvoare, documente (  Notes et extraits pour servir à l'histoire des Croisades au  XV-e siècle, 6 vol., Studii și documente cu privire la istoria românilor , 31 vol. ș.a.). Deși structural refractar

subordonării faptului istoric unui sistem filosofic, a îmbogățit gândirea istorică cu o nouă viziune, dominată de

factorul spiritual și întemeiată pe unele "permanențe", coordonate ale dezvoltării istorice. În domeniul istoriei

naționale, a elaborat monografii și sinteze de mare valoare ( Istoria lui Mihai Viteazul, Istoria bisericii românești și a

vieții religioase a românilor, Istoria armatei românești, 2 vol., Istor ia comerțului românesc, 2 vol., Geschichte des

rumänischen Volkes im Rahmen seiner Staatsbildungen, 2 vol.,   Istoria românilor , 10 vol. ș.a.) și a integrat istoria

României în istoria universală (  La place des Roumains d ans l'histoire universelle, 3 vol.), relevând originalitatea

culturii românești și interdependența istoriei poporului român cu istoria altor popoare. Contribuția la cercetarea

istoriei universale (Geschichte des Osmanischen Reiches, 5 vol., Cărți reprezentative în istoria omenirii, Histoire de

la vie Byzantine, 3 vol.), la cercetarea istoriei literaturii române, ca și vastitatea operei și preocupărilor sale, îl

situează între marii istorici ai lumii.

Împreună cu un grup de profesori, fizicieni și alți oameni de știință a ajutat la pornirea mișcării de cercetași din

România și la dezvoltarea organizației Cercetașii României.

SfârșitulNicolae Iorga a avut un sfârșit tragic, fiind ridicat de la vila sa din Sinaia și asasinat la 27 noiembrie 1940 de către

legionari. Membrii Gărzii de Fier îl considerau responsabil de uciderea comandantului lor, Corneliu Zelea Codreanu

 în timpul regimului de autoritate monarhică a regelui Carol al II-lea, când în urma unei scrisori deschise adresate de

Codreanu către Iorga, acesta fiind și consilier regal, i-a intentat proces și liderul legionarilor a fost condamnat pentrucalomnie. Ulterior, Codreanu a fost asasinat din ordinul regelui. După aflarea veștii despre asasinarea lui Iorga, 47 de

universități și academii din întreaga lume au arborat drapelul în bernă.

Casa memorială din Vălenii de Munte

Opere

Iorga este autorul a 1003 volume, 12755

articole, 4963 recenzii.

Istoriografie

Activitățile științifice ale lui Iorga reflectă

credințele sale de-o viață. Fiind un

naționalist moderat și un apărător al

tradiționalismului țărănesc (aspect

observabil și din asocierea sa cu

Sămănătorul), Iorga a devenit interesat în

documentarea istoriei domeniilor rurale din

vechea Valahie și Moldova. Constatând

lipsa de surse privind istoria română din Evul Mediu și încercând să descrie procesul de tranziție de la Dacia romană

la un popor vorbind o limbă romanică (vezi Originile românilor ), Iorga și-a concentrat eforturile în direcția cercetăriimodului în care au fost păstrate obiceiurilor romane în zonele rurale.

5/10/2018 N Iorga - slidepdf.com

http://slidepdf.com/reader/full/n-iorga 4/5

Nicolae Iorga 4

Note[1] http://en.  wikipedia.  org/wiki/Nicolae_iorga?action=edit&section=0

[2] Valeriu Râpeanu, Nicolae Iorga 1940-1947 , ISBN 973-591-293-7

[3] Stoica Lascu, „N. Iorga și Aromânii” (http://www.  tomis. seanet. ro/stoica_lascu.  htm), Tomis, anul VI, nr. 9, septembrie 2001

Bibliografie• Ștefan Meteș, Activitatea istorică a lui Nicolae Iorga, București, Editura Pavel Suru, 1921

• Barbu Theodorescu, Nicolae Iorga, București, Editura Tineretului, 1968

• Nicolae Grigoraș, Nicolae Iorga: omul și opera, Iași, Editura Junimea, 1971

• Barbu Theodorescu, Nicolae Iorga (1871-1940). Biobibliografie, București, Editura Enciclopedică Română &

Editura Militară, 1976

• PetreȚurlea, Nicolae Iorga, o viață pentru neamul românesc, București, Editura Pro Historia, 2001

• Valeriu Râpeanu, Nicolae Iorga: 1940-1947 , 2 vol., București, Editura Gramar, 2001-2002

• Ion Șt. Baicu, Nicolae Iorga și Partidul Naționalist Democrat în viziunea presei și a documentelor de arhivă

 prahovene: 1890-1948, București, Editura Academiei Române, 2005

• Victor Crăciun, Nicolae Iorga, scriitorul, București, Editura Semne, 2005• Pamfil Șeicaru, Nicolae Iorga, București, Editura Tritonic, 2005

• Hristu Cândroveanu, "Un veac de poezie aromână", Editura Cartea Românească, 1985.

Legături externe• Scrisoarea lui Corneliu Zelea Codreanu către Nicolae Iorga (http://ebooks. unibuc. ro/istorie/istorie1918-1940/ 

8-9. htm)

• Personalități marcante ale neamului - Nicolae Iorga (http://www.moldova.110mb. com/view. php?sec=4&

amp;ct=1&p=nicolae_iorga), un proiect Moldova lui STEFAN

Memorii et co.

• Supt trei regi

• Scrisori către Catinca

• Oameni cari au fost 

Predecesor:

Gheorghe MironescuPrim-ministrul României

19 aprilie 1931 – 6 iunie 1932

Succesor:

Alexandru Vaida-Voievod

5/10/2018 N Iorga - slidepdf.com

http://slidepdf.com/reader/full/n-iorga 5/5

Sursele și contribuitorii articolului 5

Sursele și contribuitorii articoluluiNicolae Iorga  Sursă: http://ro.wikipedia.org/w/index.php?oldid=5421971 Contribuitori: AdiJapan, Afil, Alex:D, Alexander Tendler, Anclation, Andrei Stroe, Andreit, Andy me, Ark25,Bobbyarad, Bogdan Giusca, CaptainFugu, Cezarika1, Ciaoping, Dan Rascanu, Danutz, Dedi, Dmaftei, Dpotop, Elerium, FeodorBezuhov, Finalfantasy57, GEO, Grasuxxl2, Gutza, Ion Braila,Irinaastra, Iulianu, Jmabel (US), Kdanv, Luciandrei, Matei13, Mayuma, Meszzoli, Miehs, Mihai, Mihai Andrei, Minisarm, Moby Dick, MobyDick, Mpocea, Mycomp, Nathaly, Nicebubu, Njirlu,Orioane, Pageman, Petrovici, Radufan, Rebel, Roamata, Serban Marin, Sinradu, Turbojet, Urzică, Valentinescu, Venator, Victor Blacus, Vladd, Wars, Zserghei, 91 modificări anonime

Sursele, licențele și contribuitorii imaginilorImagine:Disambig-dark.svg  Sursă: http://ro.wikipedia.org/w/index.php?title=Fișier:Disambig-dark.svg  Licență: Creative Commons Attribution-ShareAlike 3.0 Unported Contribuitori:Stephan Baum

Imagine:Sigla academia romana.gif   Sursă: http://ro.wikipedia.org/w/index.php?title=Fișier:Sigla_academia_romana.gif  Licență: necunoscut Contribuitori: Radufan

Fişier:Nicolae_Iorga_portret.jpg  Sursă: http://ro.wikipedia.org/w/index.php?title=Fișier:Nicolae_Iorga_portret.jpg  Licență: necunoscut Contribuitori: Alex:D, Ionutzmovie

Image:Gtk-dialog-info.svg  Sursă: http://ro.wikipedia.org/w/index.php?title=Fișier:Gtk-dialog-info.svg  Licență: GNU Lesser General Public License Contribuitori: David Vignoni

Fișier:Ro ph valeni iorga museum.jpg  Sursă: http://ro.wikipedia.org/w/index.php?title=Fișier:Ro_ph_valeni_iorga_museum.jpg  Licență: Creative Commons Attribution 3.0 Contribuitori:Andrei Stroe

LicențăCreative Commons Attribution-Share Alike 3.0 Unportedhttp://creativecommons.org/licenses/by-sa/3.0/