asasinarea lui ion gheorghe duca, armand calinescu, n iorga

9

Upload: iulia-costea

Post on 30-Dec-2014

87 views

Category:

Documents


17 download

DESCRIPTION

criminologie

TRANSCRIPT

Page 1: Asasinarea Lui Ion Gheorghe Duca, Armand Calinescu, N Iorga
Page 2: Asasinarea Lui Ion Gheorghe Duca, Armand Calinescu, N Iorga

În data de 29 decembrie 1933 I. G. Duca a fost chemat la Sinaia, imediat după câştigarea alegerilor, pentru o întrevedere cu Carol al II-lea. A plecat cu primul tren, cu pază foarte puţină, fără să ştie că într-un vagon alăturat călătoreau asasinii: Nicolae Constantinescu, Doru Belimaci, Ioan Caranica. După întâlnirea cu regele de la Peleş, Duca trebuia să revină la Bucureşti cu trenul de 21 şi 15 minute. Trenul a întârziat o oră, fapt ce nu i-a decumpănit pe asasini, care l-au aşteptat pe peron.

Până la vagonul guvernamental mai avea de făcut câţiva paşi. Ar fi trebuit să intre prin biroul şefului de gară, dar cineva a uitat să îl anunţe. O explozie, un nor de fum, o petardă aruncată în calea lui I. G. Duca. În panica momentului, Nicolae Constantinescu i-a pus o mână pe umăr şi apoi i-a tras o rafală de cinci gloanţe în ceafă. A murit pe loc.

Page 3: Asasinarea Lui Ion Gheorghe Duca, Armand Calinescu, N Iorga

Asumarea actului nu este o caracteristică sine qua non nici a asasinatului politic şi nici a terorismului actual, întrucât există exemple de atentatori care nu şi-au recunoscut faptele, intenţia lor fiind doar aceea de a elimina un personaj considerat incomod. Totuşi, cauza pe care o slujesc şi în numele căreia acţionează îi determină pe terorişti să îşi facă poziţia cunoscută. Din acest motiv, asasinul lui Duca s-a predat, aidoma teroriştilor ce îşi revendică atentatele. Ceilalţi au fugit, fiind capturaţi mai târziu.

Eliminarea fizică a rivalilor politici, dar şi a liderilor de opinie a devenit mai mult decât o modă în deceniile următoare. Pe rând, pradă fenomenului declanşat de uciderea lui Duca, au căzut liderii politici ai vechilor partide, legionari, antonescieni, comunişti, intelectuali, reprezentanţi ai minorităţilor etnice şi religioase, dar şi întreprinzători şi ţărani. Din acest moment şi până la Revoluţia din 1989, sancţionarea unei opinii diferite nu s-a făcut cu un argument, ci cu un glonţ sau cu ani grei de teroare şi puşcărie, iar adevăratul stăpân al României a devenit frica.

Page 4: Asasinarea Lui Ion Gheorghe Duca, Armand Calinescu, N Iorga

Joi 21 septembrie, ora 14, Preşedintele Consiliului de Ministri, Armand Călinescu, este asasinat fără nicio tăgadă, în timp ce se deplasa cu automobilul, de la Ministerul Apărării spre locuinţă. La intersecţia Străzii Barbu Ştirbey cu Podul Cotroceni, în faţa maşinii apare o căruţă care stă pe loc, iar din spate, automobilul în care se află premierul alături de un agent de-al său şi de şofer, este lovit de un alt automobil.

Armand Călinescu coboară să vadă ce se întâmplă, însă nici nu apucă bine să facă un pas şi este ciuruit de 20 de gloanţe trase de un comando de 8 legionari. Imediat după comiterea atentatului, atentatorii s-au urcat într-o maşină de piaţă, după ce au somat pe şofer să oprească , demarând spre Radiodifuziune  de unde au oprit emisia în timpul Valsului Imperial şi au anunţat: „ Atenţiune, Primul Ministru Armand Călinescu a fost omorât. El a fost executat astăzi de o echipă de legionari”.

Cel care a pus la cale asasinatul este avocatul Dumitru Dumitrescu, iar cea mai mare parte a atentatorilor este formată din tineri studenţi: Popescu Traian, student anul IV la Drept, Moldovenu Ion, student la Politehnica, Ionescu R. Ion, student la Drept, Popescu Cezar şi Vasiliu Ion, desenator. Toţi cei enumeraţi mai sus erau din judeţul Prahova. De asemenea, cercetările au mai stabilit că de planurile atentatorilor mai ştiau Ovidiu Isaia- fotograf şi Stănciulescu Marin- lăcătuş, cel din urmă fiind trimis de ceilalţi să recunoască terenul unde urma să aibă loc atentatul. În urma descinderii poliţiei la locuinţa lor, Ovidiu Isaia, Stănciulescu Marin şi Paraschivescu Gheorghe (student Politehnica), s-au baricadat, trăgând focuri de armă asupra poliţiei, iar în final s-au sinucis.

Page 5: Asasinarea Lui Ion Gheorghe Duca, Armand Calinescu, N Iorga

La aflarea veştii asasinării, Regele Carol al II-lea notează : „ După 6 ani nu m-am aşteptat că trebuie să însemnez o pagină de sânge în istoria politică a ţării. La ora 14, Călinescu a fost mişeleşte asasinat de o bandă de gardişti. (...)  Adevărul l-am aflat prin Urdăreanu, care, mergând  în oraş, l-a găsit pe Armand căzut jos, cu picioarele încă în maşină. (...) E ceva îngrozitor că după toate măsurile luate în ultimul timp, să se poată întâmpla asa ceva. E aşa de neromânesc această faptă, încât se vede clar că este vădită inspiraţie străină. Sunt tipice metode teroriste slave.”

Iată că Regele invocă de la bun început un complot străin, nu însă din partea germană   (care era susţinătoare a mişcării legionare), ci din partea rusă. Însă cele notate de Carol sunt la cald. Informaţii pe care acesta le avea preliminar anchetei asupra asasinatului.

De altfel, măsurile imediate luate de Rege au fost din cele mai dure, amintind mai degrabă de Evul Mediu : „ Această stare de lucruri nu se poate tolera, vor trebui luate măsuri drastice care să curme această chestie. Lupta s-a deschis din nou, e o luptă pe viaţă şi pe moarte, este momentul de a hotarî cine pe cine.”

Lupta s-a deschis, iar toţi cei 8 care au participat la asasinat

au fost prinşi şi executaţi în locul în care au comis crima. La

fel şi la nivelul ţării, au fost ucişi câte 2-3 lideri legionari

din fiecare judeţ. Leşurile lor au fost lăsate în văzul lumii

mai multe zile. Totalul victimelor aduse de replica Regelui

au fost de ordinul sutelor, în rândul legionarilor.

Page 6: Asasinarea Lui Ion Gheorghe Duca, Armand Calinescu, N Iorga

Însă trebuie să menţionăm că dacă în zilele noastre o astfel de măsură este inacceptabilă, atât legal, cât şi moral, la acea vreme contraofensiva faţă de legionari a fost „aplaudată” de marea parte a opiniei publice. Desigur, contextul în care se afla România nu era deloc favorabil, ceea ce face ca orice ameninţare la adresa integrităţii sale să fie aspru taxată de toate palierele societăţii.

Regele, conştient de radicalismul măsurii, notează: „ Este o măsură oribilă, de fapt în afară de lege, dar care, în urma celor întâmplate, îşi are justificarea în interesul liniştei ţării. Azi nu ne mai putem juca, azi nu mai putem târgoveţi viitorul, când primejdii aşa de acute pândesc ţara din înăuntru şi din afară. Este o crimă care nu-i doar o crimă, ci şi un act de înaltă trădare în aceste vremuri.”

Trebuie menţionat faptul că la adresa lui Armand Călinescu au fost organizate mai multe tentative de atentat la viaţa sa.

Totul avea să înceapă din pricina măsurilor „energice” luate de acesta contra legionarilor şi a liderului acestei mişcări, Corneliu Zelea Codreanu. Astfel, odată cu proclamarea dictaturii regale a lui Carol al II-lea, în a cărui guvernare Călinescu ocupă portofoliul internelor, se trece la arestarea „elementelor turbulente legionare”, în frunte cu liderul Zelea Codreanu.

La scurt timp după arestarea acestora, s-a trecut la asasinarea lor în închisoare, în 1938. Acest episod avea să-l urmărească pe „Primul Sfetnic al Tronului” până în ultima clipă.  Ultimul drum al lui Călinescu era deja bătătorit de numeroase tentative asupra vieţii sale, lucru

cunoscut şi de către Primul Ministru prin raportările primite de la Serviciile Secrete.

Page 7: Asasinarea Lui Ion Gheorghe Duca, Armand Calinescu, N Iorga

După asasinarea lui Armand Călinescu, , "răzbunarea legionară" l-a vizat pe Nicolae Iorga.

În anul 1938, Iorga a publicat o serie de articole foarte critice la adresa Mişcării Legionare în "Neamul românesc". "Corneliu Zelea Codreanu s-a simţit ofensat, deranjat de conţinutul acestor articole. În esenţă, Nicolae Iorga spunea că Mişcarea Legionară pregăteşte în restaurantele legionare, printre «blide şi pistoale», o revoluţie împotriva ordinii de drept, ordine reprezentată de fapt de monarhie şi de noul regim al dictaturii", La acea dată, regele Carol al II-lea instaurase o dictatură regală şi desfiinţase partidele politice. Drept răspuns, Codreanu îi adresează lui Iorga o scrisoare deschisă: "De câtva timp plouă cu articole de otravă peste noi. Între bliduri (adică la restaurantele noastre) facem comploturi, punem la cale revoluţii îngrozitoare şi vrem să ucidem oameni. Suflete de asasini, oameni cu revolverele în mână şi în buzunare. Ei bine, nu mai pot! Din marginile puterilor mele omeneşti, cu care te-am respectat, îţi strig: Eşti un incorect. Eşti un necinstit sufleteşte. (...) şi îţi voi striga din adâncul gropii: eşti un necinstit sufleteşte, căci ţi-ai bătut joc pe nedrept de sufletele noastre nevinovate!".

În noaptea de 29 spre 30 noiembrie 1938, în timp ce Codreanu era transportat împreună cu alţi legionari de la Râmnicu- Sărat la închisoarea din Jilava, camioanele au oprit, iar jandarmii i-au sugrumat pe deţinuţi în pădurea din Tâncăbeşti.

Page 8: Asasinarea Lui Ion Gheorghe Duca, Armand Calinescu, N Iorga

Considerat vinovat de legionari pentru moartea Căpitanului, Iorga începe să primească o mulţime de scrisori anonime în care era ameninţat cu moartea. După instaurarea regimului legionar în septembrie 1940, istoricul este pensionat din funcţia de profesor, iar ziarul "Neamul românesc" este închis. Vara anului 1940 şi-o petrecere izolat la Vălenii de Munte, iar ulterior se mută în vila din Sinaia. La Bucureşti, presa legionară îl atacă dur, numindu-l "călău", "sinistra vedenie cu barbă şi umbrelă" sau "enciclopedia ambulantă anexată lui Armand Călinescu".

În seara zilei de 27 noiembrie, la vila profesorului din Sinaia au venit şapte bărbaţi care i-au spus Ecaterinei Iorga că sunt din Poliţia Legionară a Capitalei şi că au venit să-l ia pe Iorga la Bucureşti pentru un interogatoriu. Bărbaţii au intrat în biroul lui, l-au ridicat şi l-au urcat într-o maşină. În dimineaţa zilei următoare, trupul istoricului a fost găsit pe câmpul dintre Ploieşti şi comuna Strejnic, cu nouă tuburi de cartuşe lângă el.

Page 9: Asasinarea Lui Ion Gheorghe Duca, Armand Calinescu, N Iorga

Autorii asasinatului sunt Ion Tucan (secretar general al Institutului Naţional al Cooperaţiei), Ştefan Cojocaru (consilier la INC), Traian Baicu (director la INC), Ştefan Iacobete (şofer INC) şi Tudor Dacu (informator al Poliţiei Legionare) sub comanda lui Traian Boieru, agent NKVD infiltrat în structurile legionare. Paradoxal este faptul că Traian Boeru nu este arestat de I. Antonescu, ci lăsat liber. Horia Sima l-a anunţat pe gen. Antonescu că făptaşii crimei Iorga-Madgearu au fost prinşi de poliţia legionara şi-l întreabă ce intenţie are cu ei. Antonescu cere să fie duşi imediat la el. În biroul generalului se găseau Ică Antonescu şi col. Rioşanu. Antonescu i-a primit cu înţelegere şi le-a spus: “aţi lucrat bine, măi băieţi! Canalia asta trebuia de mult să piară!” Boeru imediat dupa vizita la Antonescu, peste doua zile au primit pasapoarte şi au plecat în Germania. Mişcarea Legionară îi eliminase pentru totdeauna din mişcare şi nu mai aveau contact cu legionarii. Nu fusese închis în lagarul de la Buckenwald unde erau ceilalti legionari, trăia într-un cămin german, unde avea casă şi masă, iar între timp toţi trei lucrau. El nu avea voie să vorbească cu ceilalţi legionari sau să intre în clădirea Legaţiei române de la Berlin.

După război „legionarul” Traian Boeru devine un prosper om de afaceri respectabil, care deşi toată lumea ştia că l-a asasinat pe Iorga, nici justiţia germană şi nici legaţia României comuniste de la Bonn nu a cerut extrădarea sau judecarea acestuia. Mai mult, Boeru a decedat se pare în anonimat la începutul anilor 90