CENTRUL DE INSTRUIRE PENTRU INFANTERIE ŞI VÂNĂTORI DE MUNTE 24

pot apărea alţi lideri de opinie, lideri ai unor grupuri mici care pot fi în acord sau dezacord cu opinia şefului. Prea multe dezacorduri ar putea destabiliza coeziunea dintre militari, iar prea multe acorduri ar duce la o indiferenţă faţă de unele decizii. Este important ca liderul să aibă opinii bine argumentate şi principiale.

Articolul 29 din legea nr. 80/1995 privind statutul cadrelor militare spune că: cadrelor militare în activitate le este restrânsă exercitarea unor drepturi şi libertăţi, astfel:

a) opiniile politice pot fi exprimate numai în afara serviciului;

b) exprimarea în public a unor opinii contrare intereselor României şi forţelor armate nu este permisă.

Astfel opinia militarilor devine un punct de vedere oficial, deoarece se asimilează cu Armata Română. De aceea, militarii trebuie să fie informaţi despre cum şi în ce condiţii îşi pot exprima opinia despre anumite subiecte. Un trend este ca un militar, sub un nume fals, să facă comentarii politice pe reţelele de socializare. Facebook-ul a fost desemnat spaţiu public, iar logarea pe Facebook se face cu un cont de mail atribuit unei persoane. Astfel militarii pot cădea în abatere prin uz de fals sau prin încălcarea articolului menţionat mai sus.

Armata fiind formată, în general, din formaţiuni şi grupuri dă naştere la o multitudine de opinii de grup, dar şi individuale. „Nimeni nu poate fi constrâns să adopte o opinie” conform Constituţiei, dar în cadrul grupurilor militare primează opinia liderului de grup, a managerului structurii.

În urma unui studiu efectuat, pe bază de chestionar, la întrebarea „Cum vedeţi, în opinia dumneavoastră, un grup coeziv?”, unii subiecţii au răspuns:Ø Un grup care să mă respecte şi să execute ordinele;Ø Indivizii să respecte în totalitate regulile grupului;Ø Existenţa relaţiilor de prietenie, seriozitate şi respect reciproc;Ø Relaţiile interumane să fie pe primul loc; Ø Grup format din indivizi cu interese comune;Ø Un grup în care toţi membrii îşi exprimă liber opiniile, iar interesul comun primează;Ø Toţi pentru unul şi unul pentru toţi;Ø Nivel de cultură şi educaţie ridicat, existenţa opiniilor şi intereselor comune;Ø Liderul grupului trebuie să-şi câştige respectul, nu să şi-l impună. Se poate observa că, în general, un grup coeziv trebuie să fie puternic, alcătuit pe relaţii între indivizii grupului, existenţa unor reguli, dar şi existenţa unui lider. Dacă acest lider nu poate face faţă acestor opinii individuale va rezulta o opinie de grup în contradicţie cu opinia liderului şi grupul nu va fi puternic, şi nici coeziv, decât pe hârtie, şi acesta ar fi un motiv pentru care grupuri cu structuri similare obţin performanţe diferite. Conform studiilor de specialitate „cultura organizaţională reprezintă soluţia grupurilor la diferite probleme care pot fi adaptative sau maladive, ce apar la nivelul organizaţiei” afectând pozitiv sau negativ grupul.

-Mielu Zlate – Tratat de psihologie organizaţional-managerială;-Septimiu Chelcea - Psihosociologie;-http://isop.ro/cultura-organizationala-2/;-http://ro.scribd.com/doc/6810788/Socializarea-in-Mediul-Militar;-http://www.centrultaudeconsultanta.ro/despre-target/;-https://ctrl-d.ro/cariere/liderii-de-opinie-cum-ii-identifici-si-cum-te-pot-ajuta/;-https://www.claudiufarcas.ro/opinii-social-media-oamenii-mereu-vor-sa-aiba-dreptate/.

It can be seen that, in general, a cohesive group has to be powerful made out of strong relations between individuals, the existence of some ru l es , a l so t he existence of a leader. If this leader can't handle with these individual opinions will result in a group opinion in contradiction with his own opinion and the group will not be strong enough neither cohesive enough only on paper but this will be a good reason for the groups that has the same purpose to achieve di fferent performances. According to specia l ty studies the organizational cu l ture represents the solution of different problems of the group which can be adapted which appear in o r g a n i z a t i o n a l l e v e l s a f fec t ing pos i t i ve ly o r negatively the group.

BIBLIOGRAFIE:

25REVISTA INFANTERIEI NR. 1-2/2019

Istoricul Batalionului 22 Infanterie „ROMANAŢI” reprezintă un exemplu elocvent al procesului de transformare şi reorganizare a Armatei României prin care au trecut multe din unităţile Armatei României. Începând cu 01 martie 1995, data înfiinţării, unitatea a parcurs mai multe perioade de reorganizare structurală, transformare şi resubordonare, iniţial funcţionând ca batalion de tancuri (B. 71 Tc./Bg. 7 Tc „Muscel”), primind indicativul numeric la pace: U.M. 02628 Caracal, în data 01.02.1997, pentru ca, ceva mai târziu, în data de 01.02.2001 transformându-se în Batalionul 290 Transport şi începând cu 21.12.2001 a fost resubordonat Brigăzii 2 Logistică Teritorială, în următorii ani, resubordonându-se succesiv altor structuri (Bazei 2 Logistică „Sud” respectiv Brigăzii 1 Logistică „Prahova”). În vara anului 2006, Batalionului 290 Transport i s-a conferit denumirea onorifică „Romanaţi”, iar după doi ani de zile, unitatea a fost reorganizată sub titulatura de Batalionul 290 Aprovizionare, unitate tactică de generare şi regenerare, nedislocabilă.

Începând cu data de 01.12.2009, a luat fiinţă Batalionul 22 Infanterie prin transformarea Batalionului 290 Aprovizionare „Romanaţi”, în baza Dispoziţiei Statului Major General nr. G / 0161 din 22.10.2009, menţinându-şi denumirea onorifică „Romanaţi”, preluând astfel tradiţiile de luptă ale B. 71 Tc.

În prezent Batalionul 22 Infanterie „Romanaţi”, după ce a parcurs acest drum lung şi greu, al restructurării se aliniază încet dar sigur cerinţelor structurilor militare de infanterie, cerinţe de natură organizaţională şi funcţională. Un domeniu esenţial pentru realizarea acestor cerinţe este cel al instrucţiei, un domeniu în care s-a muncit mult, axându-se pe pregătirea profesională şi de specialitate.

Instrucţia s-a desfăşurat etapizat, de la simplu la complex, punând accentul pe perfecţionarea deprinderilor personalului în executarea misiunilor individuale şi colective din cadrul microstructurilor, în conformitate cu cerinţele specifice prevăzute de PIM şi PII. Procesul de instrucţie a fost orientat permanent spre performanţă, astfel încât batalionul să-şi îndeplinească la un nivel ridicat misiunile specifice.

În perioada 01.09.2012 – 31.12.2013, batalionul a fost desemnat să pună la dispoziţie o companie de infanterie, aflată în „stand by” şi dislocabilă la ordin, destinată să participe atât în cadrul Rezervei Stategice pentru operaţia NATO KFOR din KOSOVO, cât şi în cadrul Rezervei Regionale Intermediare pentru operaţia UE ALTHEA din BOSNIA şi HERŢEGOVINA, fiind în măsură să acţioneze (gata de luptă) în TO în cel mult 10 zile de la primirea ordinului de activare t r a n s m i s d e Comandantul operaţiei UE ALTHEA sau de S A C E U R , p e n t r u realizarea intervenţiei la obiective, desfăşurarea unor operaţii de sprijin a păcii, controlul mulţimii, securizarea unui punct de intrare, precum şi a unor acţiuni de cercetare şi colectare de informaţii.

BATALIONUL 22 INFANTERIE „ROMANAŢI” - Istorie, tradiţie, exerciţii -

Locotenent ALEXANDRU CĂLINESCUnd The record of 22

Infantry Battalion „ROMANAŢI” represents a good example of changing and reorganization process of many of the units in the Romania Army. Established in 01 March 1995, the unit has gone through several structural reorganization, transformation and leadership changing periods, initially functioning as a tank battalion (B. 71 Tc./Bg. 7 Tc „Muscel”), having received the M.U. 02628 Caracal peacetime designation, on 01.02.1997, so later, on 01.02.2001 changing into the

th290 Transport Battalion and starting with 21.12.2001

nd was reassigned to the 2Territorial Logistic Brigade, in the following years being successively reassigned to other structures (Bazei 2 Logistică „Sud” respectively Brigăzii 1 Logistică „Prahova”). In the summer of

th2006, the 290 Transport Battalion was given the honorary designation of „Romanaţi”.

The results obtained until now represent certificate which vouches for

the quality of the activities undertaken and the starting point in the successful completion of future missions given to the battalion.

26 CENTRUL DE INSTRUIRE PENTRU INFANTERIE ŞI VÂNĂTORI DE MUNTE 27

În fiecare an, la data de 15 mai, se sărbătorește Ziua Poliţiei Militare. Astfel se amintește de data la care, în 1990, a fost emis Ordinul ministrului Apărării Naţionale, prin care s-au înfiinţat unităţile şi subunităţile de poliţie militară din Armata României. Efectivele de poliţie militară au desfăşurat, încă de la înființare, acţiuni de menţinere a ordinii publice, în perioada 1990-1991, şi au fost implicate într-o serie de activităţi importante ale MAPN, cum ar fi vizite oficiale, escortări sau căutări ale dezertorilor, acţiuni de menţinere a păcii, alături de state membre NATO, în Angola, Albania şi Somalia, precum şi misiuni în teatrele de operaţii din Kosovo, Bosnia şi Afganistan.

Misiunea de bază a poliţiei militare o reprezintă controlul, menţinerea şi restabilirea disciplinei militare, care se realizează prin asigurarea disciplinei militare în garnizoane, prin patrulare, controale filtru, razii şi acţiuni de supraveghere a zonelor aglomerate şi des frecventate de militari. Pe lângă acestea, printre misiunile principale ale poliţiei militare se numără şi asigurarea ordinii şi disciplinei militare în timpul unor activităţi şi ceremonii la care participă efective militare, paza şi apărarea unor obiective militare sau de interes militar, a unor transporturi militare speciale, acţiuni de prindere sau de reţinere a dezertorilor, evadaţilor sau infractorilor militari şi investigarea şi rezolvarea incidentelor ce au loc între militari sau între aceştia şi civili. În vederea îndeplinirii acestor obiective, unităţile de poliţie militară pot acţiona în vederea îndrumării şi controlului traficului rutier, prin supravegherea circulaţiei autovehiculelor militare, şi pot executa acţiuni de apărare şi de protecţie antiteroristă a obiectivelor sau demnitarilor militari în timpul vizitelor oficiale sau altor activităţi cu caracter militar.

ZIUA POLIȚIEI MILITARESlt. HLADIE FLORIN

Militarii batalionului au contribuit la dezvoltarea colaborării dintre România şi alte state prin participarea la exerciţii multinaţionale, cum ar fi exerciţiile de repetare a misiunii KFOR 17 MRE, organizate la Joint Multinational Center Hohenfels, Germania, din perioadele 12.08.2012 – 06.09.2012 şi 28.04.2013 – 17.05.2013, participarea din perioada 16.11.2014 – 29.11.2014, cu un pluton de infanterie la exerciţiul multinaţional „Black Sea Rotational Force – 14.3” din Base South, Serbia.

Anul curent este unul de referinţă pentru batalion, acesta fiind nominalizat să contribuie la Sistemul privind nivelul de pregătire a capabilităţilor de menţinere a păcii (Peacekeeping Capabilities Readiness System/UN PCRS) prin generarea, operaţionalizarea şi menţinerea nivelului de operaţionalizare ale unei structuri de nivel companie de infanterie (178 militari), pentru ca, începând cu 01.01.2020 să fie în măsură să desfăşoare acţiuni în orice zonă de operaţii pentru îndeplinirea misiunilor specifice sub mandat ONU în cadrul UN PCRS în cazul unei eventuale solicitări din Partea Departamentului ONU pentru Operaţii de Menţinere a Păcii (UN DPKO)

Rezultatele obţinute până în prezent reprezintă certificatul de atestare a calităţii activităţilor desfăşurate şi punctul de plecare în îndeplinirea cu succes a misiunilor ce vor fi încredinţate batalionului în viitor.

Every year, on 15 May, the Military Police Day is celebrated. This reminds of the date when, in 1990, the Order of the Minister of National Defense was issued, establishing the Military Police units and subunits of the Romanian Armed Forces. Military police officers have carried out, since their inception, action to maintain public order during 1990-1991 and have been involved in a number of important activities of Minister of Defence such as official visits, escorts, or deserter s e a r c h e s , p e a c e k e e p i n g operations, alongside NATO member states in Angola, Albania and Somalia, as well as missions in the theaters of operations in Kosovo, Bosnia and Afghanistan. The Military Police Service has responsibilities for military discipline, road traffic control, interior service, VIP protection, as well as tasks for drafting specific legislation specific to the military police.

MILITARY POLICE DAY

26 CENTRUL DE INSTRUIRE PENTRU INFANTERIE ŞI VÂNĂTORI DE MUNTE 27

În fiecare an, la data de 15 mai, se sărbătorește Ziua Poliţiei Militare. Astfel se amintește de data la care, în 1990, a fost emis Ordinul ministrului Apărării Naţionale, prin care s-au înfiinţat unităţile şi subunităţile de poliţie militară din Armata României. Efectivele de poliţie militară au desfăşurat, încă de la înființare, acţiuni de menţinere a ordinii publice, în perioada 1990-1991, şi au fost implicate într-o serie de activităţi importante ale MAPN, cum ar fi vizite oficiale, escortări sau căutări ale dezertorilor, acţiuni de menţinere a păcii, alături de state membre NATO, în Angola, Albania şi Somalia, precum şi misiuni în teatrele de operaţii din Kosovo, Bosnia şi Afganistan.

Misiunea de bază a poliţiei militare o reprezintă controlul, menţinerea şi restabilirea disciplinei militare, care se realizează prin asigurarea disciplinei militare în garnizoane, prin patrulare, controale filtru, razii şi acţiuni de supraveghere a zonelor aglomerate şi des frecventate de militari. Pe lângă acestea, printre misiunile principale ale poliţiei militare se numără şi asigurarea ordinii şi disciplinei militare în timpul unor activităţi şi ceremonii la care participă efective militare, paza şi apărarea unor obiective militare sau de interes militar, a unor transporturi militare speciale, acţiuni de prindere sau de reţinere a dezertorilor, evadaţilor sau infractorilor militari şi investigarea şi rezolvarea incidentelor ce au loc între militari sau între aceştia şi civili. În vederea îndeplinirii acestor obiective, unităţile de poliţie militară pot acţiona în vederea îndrumării şi controlului traficului rutier, prin supravegherea circulaţiei autovehiculelor militare, şi pot executa acţiuni de apărare şi de protecţie antiteroristă a obiectivelor sau demnitarilor militari în timpul vizitelor oficiale sau altor activităţi cu caracter militar.

ZIUA POLIȚIEI MILITARESlt. HLADIE FLORIN

Militarii batalionului au contribuit la dezvoltarea colaborării dintre România şi alte state prin participarea la exerciţii multinaţionale, cum ar fi exerciţiile de repetare a misiunii KFOR 17 MRE, organizate la Joint Multinational Center Hohenfels, Germania, din perioadele 12.08.2012 – 06.09.2012 şi 28.04.2013 – 17.05.2013, participarea din perioada 16.11.2014 – 29.11.2014, cu un pluton de infanterie la exerciţiul multinaţional „Black Sea Rotational Force – 14.3” din Base South, Serbia.

Anul curent este unul de referinţă pentru batalion, acesta fiind nominalizat să contribuie la Sistemul privind nivelul de pregătire a capabilităţilor de menţinere a păcii (Peacekeeping Capabilities Readiness System/UN PCRS) prin generarea, operaţionalizarea şi menţinerea nivelului de operaţionalizare ale unei structuri de nivel companie de infanterie (178 militari), pentru ca, începând cu 01.01.2020 să fie în măsură să desfăşoare acţiuni în orice zonă de operaţii pentru îndeplinirea misiunilor specifice sub mandat ONU în cadrul UN PCRS în cazul unei eventuale solicitări din Partea Departamentului ONU pentru Operaţii de Menţinere a Păcii (UN DPKO)

Rezultatele obţinute până în prezent reprezintă certificatul de atestare a calităţii activităţilor desfăşurate şi punctul de plecare în îndeplinirea cu succes a misiunilor ce vor fi încredinţate batalionului în viitor.

Every year, on 15 May, the Military Police Day is celebrated. This reminds of the date when, in 1990, the Order of the Minister of National Defense was issued, establishing the Military Police units and subunits of the Romanian Armed Forces. Military police officers have carried out, since their inception, action to maintain public order during 1990-1991 and have been involved in a number of important activities of Minister of Defence such as official visits, escorts, or deserter s e a r c h e s , p e a c e k e e p i n g operations, alongside NATO member states in Angola, Albania and Somalia, as well as missions in the theaters of operations in Kosovo, Bosnia and Afghanistan. The Military Police Service has responsibilities for military discipline, road traffic control, interior service, VIP protection, as well as tasks for drafting specific legislation specific to the military police.

MILITARY POLICE DAY

CENTRUL DE INSTRUIRE PENTRU INFANTERIE ŞI VÂNĂTORI DE MUNTE 28 29

Batalionul 2 Infanterie „Călugăreni” este o unitate emblematică pentru Armata României și printre primele unități care au cunoscut procesul de transformare a instituţiei militare după 1990.

La 1 septembrie 1993 lua ființă Batalionul 2 Infanterie „Călugăreni”, în urma transformării unui regiment mecanizat. Se crea astfel o structură mobilă, suplă şi flexibilă, fiind prima unitate încadrată exclusiv cu militari profesioniști.

Prin decretul prezidenţial nr. 90 din 04.05.1995, unitatea a primit Drapelul de Luptă, concomitent cu denumirea onorifică de „Călugăreni”, cu ocazia sărbătoririi a 400 de ani de la bătălia marele voievod Mihai Viteazul împotriva turcilor.

Misiunea batalionului a fost și este una nobilă: să se pregătească pentru a fi în măsură să îndeplinească misiuni specifice realizării apărării naţionale, precum și să participe la misiuni de menţinere a păcii, în diferite zone de conflict, pe tot globul, în funcţie de solicitările organismelor şi organizaţiilor internaţionale.

De la înființare și până în prezent, Batalionul 2 Infanterie „Călugăreni” stă sub semnul premierelor.

În 1993, erau primii militari români care participau la un exercițiu NATO în Polonia în cadrul Parteneriatului pentru Pace al NATO „Cooperative Bridge”. În anii care au urmat unitatea a mai participat la alte şapte exerciţii NATO-PfP în ţară sau în ţări precum Cehia, Olanda, Turcia, Germania etc .

Infanteriștii Călugăreni sunt cei care, în 1995, deschideau misiunea de menţinere a păcii din Angola, UNAVEM III, marcând astfel prima participare a unei unităţi combatante române la operaţii în afara teritoriului naţional după cel de-al Doilea Război Mondial.

Doi ani mai târziu, în perioada aprilie-iulie 1997, Batalionul 2 Infanterie „Călugăreni” realizează o nouă premieră, o dată cu participarea la misiunea Alba din Albania, sub denumirea de Detaşamentul Tactic „Sfântu Gheorghe” fiind condus la acea vreme de colonelul Ioan Sorin.

Detaşamentul românesc a fost dislocat în sudul Albaniei în localităţile Gjirokaster şi Tepelene, unde a executat misiuni de patrulare, escortare convoi, escortare V.I.P, pază şi protecţie, recunoaşteri, puncte de îndrumare a circulaţiei etc. În paralel, subunități ale Batalionului 2 Infanterie „Călugăreni” participau în cadrul Forţei de Reacţie Rapidă de nivel companie la deschiderea operaţiunii MONUA din Angola.

Tot Batalionul 2 Infanterie „Călugăreni” a avut dislocat un detaşament care a participat la încheierea misiunii MONUA din Angola, finalizând cu succes misiunea începută în anul 1995.

„Dynamic Response 2002” din Bosnia și Herţegovina, „Dynamic Response 2003” din Kosovo şi „Determined Commitment 2004”, de asemenea, din Bosnia și Herţegovina, sunt doar câteva exerciții la care militarii infanteriști au reprezentat Armata României cu cinste.

Anul 2005, reprezintă pentru Batalionul 2 Infanterie „Călugăreni” momentul unei noi misiuni într-un teatru de operații: sub controlul operaţional al unei brigăzi italiene, infanteriștii bucureșteni au executat operaţiuni de securitate şi stabilitate în provincia DHI QAR, în Irak.

Un an mai târziu, Batalionul 2 Infanterie „Călugăreni” participa la misiunea ISAF III în teatrul de operaţii Afganistan, aflându-se sub controlul operaţional al Comandamentului Regional SUD. Unitatea a acţionat în provincia Zabul, cu un batalion de manevră, şi în regiunea Kandahar, cu un detaşament de infanterie, fiind, totodată, şi prima unitate românească care avut în responsabilitate o provincie afgană, fiind vorba de provincia Zabul.

REVISTA INFANTERIEI NR. 1-2/2019

CUNOAŞTE BATALIONUL 2 INFANTERIE „CĂLUGĂRENI” !Lt. MARIUS MELINTESCU

nd The 2 Infantry „Călugăreni" Battalion is an emblematic unit of the Romanian Army and one of the first units to undergo the p r o c e s s o f i n s t i t u t i o n a l transformation after 1990.

ndThe 2 Infantry „Călugăreni" Battalion was established on 01.09.1993, following the transformation of a mechanized infantry regiment, such a supple mobile and flexible structure was required, being the first unit exc lus ive ly s ta f fed w i th professional military men.

The mission of the battalion was a noble one: to prepare for the completion of specific national defense missions, as well as the participation in peacekeeping missions, in a variety of conflict zones, all around the globe, at the request of international organs and organizations. The proof of the battalion's tradition is also represented by the „Călugăreni” 2nd coat of arms, Infantry Battalion's symbol of honor, bravery and military glory, which reminds every soldier who wore the cross with pride on their right shoulder that the soldiers of this elite unit honorably represented Romania and served under our flag. As proof of professionalism stand the medals received by the „Călugăreni” 2nd Infantry Battalion during international missions.

U n t i l p r e s e n t , t h e „Călugăreni” 2nd Infantry Battalion carried missions on 6 different theaters of operations, 3 continents and deployed a total of 2000 soldiers. During it's 26 years of existence the battalion received the visits of over 256 foreign officials, honorably representing the Romanian Army.

The soldier's experience and professionalism acquired during peacekeeping mission, NATP-PfP and other national tactical exercises , high level of interoperability with NATO forces are proof that the unit is and will be able to execute missions nationally as well as in the various international theaters of operation, maintaining the h i g h e s t s t a n d a r d s o f performance and efficiency.

Detectarea dispozitivelor explozive improvizate și a minelor construite cu ajutorul metalelor sau nemetalelor, se realizează de foarte mult timp, astfel încât protecția împotriva acestor arme utilizate de către teroriști au dus la îmbunătățirea considerabilă a detectoarelor. Atacurile cu IED-uri au devenit din ce în ce mai prezente astfel, detectarea devine un mod esențial de luptă împotriva acestora. Cu toate acestea, detectarea unui dispozitiv exploziv improvizat este greu de realizat, fapt datorat componentelor DEI-ului sau modului amplasare al acestuia.

În continuare sunt prezentați anumiți factori care influențează în mod negativ detectarea DEI-urilor:· este imposibil să se prevadă anticipat posibilul loc de amplasare a unui IED. Acest dispozitiv suspect cu mecanism de declanșare necunoscut nu poate fi atins, iar pentru neutralizarea acestuia se utilizează echipamente de detectare și eliminare mobile;· dispozitivul exploziv improvizat poate fi amplasat în apropierea unui perete, într-un colț sau între anumite obstacole. Așadar, funcționarea

0sistemelor de detectare trebuie să se realizeze pe o zonă de acoperire 360 ;· condițiile de mediu în care se găsește un IED sunt imprevizibile, astfel încât echipamentul de detectare trebuie să funcționeze în orice condiții de mediu, timp și stare a vremii.

În prezent, armatele Organizației Tratatului Atlanticului de Nord se confruntă tot mai des cu atacuri teroriste efectuate în majoritatea teritoriilor de desfășurare a misiunilor internaționale și nu numai. Aceste atacuri sunt întreprinse, de cele mai multe ori, cu ajutorul dispozitivelor explozive improvizate, iar pentru detectarea acestor arme neconvenționale, NATO a decis să doteze întregul personal specializat în acest domeniu cu echipament modern. Astfel, toate unitățile EOD au fost înzestrate cu roboți de ultimă generație cu rol în identificarea unui DEI, care nu numai că aduce un plus din punct de vedere al efortului depus din partea personalului, ci și oferă o protecție ridicată acestuia. Orice robot folosit de forțele NATO este manipulat de către un operator EOD special instruit în acest scop. Totodată, acești roboți sunt utilizați pentru a vizualiza câmpul tactic cu ajutorul camerelor video atașate, pentru a se deplasa prin câmpul tactic și pentru a neutraliza obiectele necunoscute.

În continuare sunt prezentați primii 5 roboții din structurile EOD, cei mai des utilizați de către NATO: iRobot 510 PackBot, TALON, Remotec Andros, CobhamtEODor, Dragon Runner.

În teatrele de operații, cât și în orice misiune de intervenție EOD din întreaga lume, detectarea dispozitivelor explozive improvizate se realizează și cu ajutorul câinilor special antrenați în acest sens. NATO folosește în misiunile internaționale MWD (MilitaryWorking Dog), câini speciali antrenați de către centrele EOD cu scop în detectarea substanțelor explozive, în zone asemănătoare locului de desfășurare a misiunilor.

În momentul în care a fost descoperit un obiect suspect și nesupravegheat care poate conține explozivi, poliția militară aflată la fața locului solicită o echipă EOD. În mod normal, poliția militară evacuează zona și stabilește un punct de control dispus la o distanță sigură de această amenințare. Echipa EOD folosește câini specializați pentru a verifica perimetrul, asigurându-se că în zonă nu există explozivi secundari. Odată ce perimetrul este sigur, pentru neutralizarea obiectului suspect sunt folosite echipamentele robotice amintite mai sus, fiecare echipă EOD utilizând tehnica din dotare.

IMPORTANȚA DISPOZITIVELOR DE DETECTARE A IED-URILOR ÎN TEATRELE DE OPERAȚII

Slt. CASTELIAN VOICA

Detection of improvised explosive devices and mines built with metals or non-metals has been carried out for a very long time so that the protection against these weapons used by terrorists has led to a considerable improvement in detectors. Attacks with IED have become more and more present, detection is becoming an essential way of fighting against them. However, the detection of an improvised explosive device is difficult to achieve, due to the components of the DEI or its location. Currently, the North Atlantic Treaty Organization's armies are increasingly confronted with terrorist attacks in most international missions and beyond. These attacks are mostly done with improvised explosive devices, and for the detection of these unconventional weapons, NATO has decided to equip all the personnel specialized in this field with modern equipment. Thus, all EOD units have been endowed with state-of-the-art robots to identify an DEI that not only adds to the effort made by the staff but also provides high protection for it. Any robot used by NATO forces is handled by a dedicated EOD operator for this purpose. At the same time, these robots are used to visualize the tactical field with attached video cameras to move through the tactical field and neutralize unknown objects. Here are the first 5 r o b o t s i n t h e E O D s t r u c t u r e s , m o s t commonly used by NATO:iRobot 510 PackBot TALONRemotec AndrosCobhamtEODorDragon Runner

CENTRUL DE INSTRUIRE PENTRU INFANTERIE ŞI VÂNĂTORI DE MUNTE 28 29

Batalionul 2 Infanterie „Călugăreni” este o unitate emblematică pentru Armata României și printre primele unități care au cunoscut procesul de transformare a instituţiei militare după 1990.

La 1 septembrie 1993 lua ființă Batalionul 2 Infanterie „Călugăreni”, în urma transformării unui regiment mecanizat. Se crea astfel o structură mobilă, suplă şi flexibilă, fiind prima unitate încadrată exclusiv cu militari profesioniști.

Prin decretul prezidenţial nr. 90 din 04.05.1995, unitatea a primit Drapelul de Luptă, concomitent cu denumirea onorifică de „Călugăreni”, cu ocazia sărbătoririi a 400 de ani de la bătălia marele voievod Mihai Viteazul împotriva turcilor.

Misiunea batalionului a fost și este una nobilă: să se pregătească pentru a fi în măsură să îndeplinească misiuni specifice realizării apărării naţionale, precum și să participe la misiuni de menţinere a păcii, în diferite zone de conflict, pe tot globul, în funcţie de solicitările organismelor şi organizaţiilor internaţionale.

De la înființare și până în prezent, Batalionul 2 Infanterie „Călugăreni” stă sub semnul premierelor.

În 1993, erau primii militari români care participau la un exercițiu NATO în Polonia în cadrul Parteneriatului pentru Pace al NATO „Cooperative Bridge”. În anii care au urmat unitatea a mai participat la alte şapte exerciţii NATO-PfP în ţară sau în ţări precum Cehia, Olanda, Turcia, Germania etc .

Infanteriștii Călugăreni sunt cei care, în 1995, deschideau misiunea de menţinere a păcii din Angola, UNAVEM III, marcând astfel prima participare a unei unităţi combatante române la operaţii în afara teritoriului naţional după cel de-al Doilea Război Mondial.

Doi ani mai târziu, în perioada aprilie-iulie 1997, Batalionul 2 Infanterie „Călugăreni” realizează o nouă premieră, o dată cu participarea la misiunea Alba din Albania, sub denumirea de Detaşamentul Tactic „Sfântu Gheorghe” fiind condus la acea vreme de colonelul Ioan Sorin.

Detaşamentul românesc a fost dislocat în sudul Albaniei în localităţile Gjirokaster şi Tepelene, unde a executat misiuni de patrulare, escortare convoi, escortare V.I.P, pază şi protecţie, recunoaşteri, puncte de îndrumare a circulaţiei etc. În paralel, subunități ale Batalionului 2 Infanterie „Călugăreni” participau în cadrul Forţei de Reacţie Rapidă de nivel companie la deschiderea operaţiunii MONUA din Angola.

Tot Batalionul 2 Infanterie „Călugăreni” a avut dislocat un detaşament care a participat la încheierea misiunii MONUA din Angola, finalizând cu succes misiunea începută în anul 1995.

„Dynamic Response 2002” din Bosnia și Herţegovina, „Dynamic Response 2003” din Kosovo şi „Determined Commitment 2004”, de asemenea, din Bosnia și Herţegovina, sunt doar câteva exerciții la care militarii infanteriști au reprezentat Armata României cu cinste.

Anul 2005, reprezintă pentru Batalionul 2 Infanterie „Călugăreni” momentul unei noi misiuni într-un teatru de operații: sub controlul operaţional al unei brigăzi italiene, infanteriștii bucureșteni au executat operaţiuni de securitate şi stabilitate în provincia DHI QAR, în Irak.

Un an mai târziu, Batalionul 2 Infanterie „Călugăreni” participa la misiunea ISAF III în teatrul de operaţii Afganistan, aflându-se sub controlul operaţional al Comandamentului Regional SUD. Unitatea a acţionat în provincia Zabul, cu un batalion de manevră, şi în regiunea Kandahar, cu un detaşament de infanterie, fiind, totodată, şi prima unitate românească care avut în responsabilitate o provincie afgană, fiind vorba de provincia Zabul.

REVISTA INFANTERIEI NR. 1-2/2019

CUNOAŞTE BATALIONUL 2 INFANTERIE „CĂLUGĂRENI” !Lt. MARIUS MELINTESCU

nd The 2 Infantry „Călugăreni" Battalion is an emblematic unit of the Romanian Army and one of the first units to undergo the p r o c e s s o f i n s t i t u t i o n a l transformation after 1990.

ndThe 2 Infantry „Călugăreni" Battalion was established on 01.09.1993, following the transformation of a mechanized infantry regiment, such a supple mobile and flexible structure was required, being the first unit exc lus ive ly s ta f fed w i th professional military men.

The mission of the battalion was a noble one: to prepare for the completion of specific national defense missions, as well as the participation in peacekeeping missions, in a variety of conflict zones, all around the globe, at the request of international organs and organizations. The proof of the battalion's tradition is also represented by the „Călugăreni” 2nd coat of arms, Infantry Battalion's symbol of honor, bravery and military glory, which reminds every soldier who wore the cross with pride on their right shoulder that the soldiers of this elite unit honorably represented Romania and served under our flag. As proof of professionalism stand the medals received by the „Călugăreni” 2nd Infantry Battalion during international missions.

U n t i l p r e s e n t , t h e „Călugăreni” 2nd Infantry Battalion carried missions on 6 different theaters of operations, 3 continents and deployed a total of 2000 soldiers. During it's 26 years of existence the battalion received the visits of over 256 foreign officials, honorably representing the Romanian Army.

The soldier's experience and professionalism acquired during peacekeeping mission, NATP-PfP and other national tactical exercises , high level of interoperability with NATO forces are proof that the unit is and will be able to execute missions nationally as well as in the various international theaters of operation, maintaining the h i g h e s t s t a n d a r d s o f performance and efficiency.

Detectarea dispozitivelor explozive improvizate și a minelor construite cu ajutorul metalelor sau nemetalelor, se realizează de foarte mult timp, astfel încât protecția împotriva acestor arme utilizate de către teroriști au dus la îmbunătățirea considerabilă a detectoarelor. Atacurile cu IED-uri au devenit din ce în ce mai prezente astfel, detectarea devine un mod esențial de luptă împotriva acestora. Cu toate acestea, detectarea unui dispozitiv exploziv improvizat este greu de realizat, fapt datorat componentelor DEI-ului sau modului amplasare al acestuia.

În continuare sunt prezentați anumiți factori care influențează în mod negativ detectarea DEI-urilor:· este imposibil să se prevadă anticipat posibilul loc de amplasare a unui IED. Acest dispozitiv suspect cu mecanism de declanșare necunoscut nu poate fi atins, iar pentru neutralizarea acestuia se utilizează echipamente de detectare și eliminare mobile;· dispozitivul exploziv improvizat poate fi amplasat în apropierea unui perete, într-un colț sau între anumite obstacole. Așadar, funcționarea

0sistemelor de detectare trebuie să se realizeze pe o zonă de acoperire 360 ;· condițiile de mediu în care se găsește un IED sunt imprevizibile, astfel încât echipamentul de detectare trebuie să funcționeze în orice condiții de mediu, timp și stare a vremii.

În prezent, armatele Organizației Tratatului Atlanticului de Nord se confruntă tot mai des cu atacuri teroriste efectuate în majoritatea teritoriilor de desfășurare a misiunilor internaționale și nu numai. Aceste atacuri sunt întreprinse, de cele mai multe ori, cu ajutorul dispozitivelor explozive improvizate, iar pentru detectarea acestor arme neconvenționale, NATO a decis să doteze întregul personal specializat în acest domeniu cu echipament modern. Astfel, toate unitățile EOD au fost înzestrate cu roboți de ultimă generație cu rol în identificarea unui DEI, care nu numai că aduce un plus din punct de vedere al efortului depus din partea personalului, ci și oferă o protecție ridicată acestuia. Orice robot folosit de forțele NATO este manipulat de către un operator EOD special instruit în acest scop. Totodată, acești roboți sunt utilizați pentru a vizualiza câmpul tactic cu ajutorul camerelor video atașate, pentru a se deplasa prin câmpul tactic și pentru a neutraliza obiectele necunoscute.

În continuare sunt prezentați primii 5 roboții din structurile EOD, cei mai des utilizați de către NATO: iRobot 510 PackBot, TALON, Remotec Andros, CobhamtEODor, Dragon Runner.

În teatrele de operații, cât și în orice misiune de intervenție EOD din întreaga lume, detectarea dispozitivelor explozive improvizate se realizează și cu ajutorul câinilor special antrenați în acest sens. NATO folosește în misiunile internaționale MWD (MilitaryWorking Dog), câini speciali antrenați de către centrele EOD cu scop în detectarea substanțelor explozive, în zone asemănătoare locului de desfășurare a misiunilor.

În momentul în care a fost descoperit un obiect suspect și nesupravegheat care poate conține explozivi, poliția militară aflată la fața locului solicită o echipă EOD. În mod normal, poliția militară evacuează zona și stabilește un punct de control dispus la o distanță sigură de această amenințare. Echipa EOD folosește câini specializați pentru a verifica perimetrul, asigurându-se că în zonă nu există explozivi secundari. Odată ce perimetrul este sigur, pentru neutralizarea obiectului suspect sunt folosite echipamentele robotice amintite mai sus, fiecare echipă EOD utilizând tehnica din dotare.

IMPORTANȚA DISPOZITIVELOR DE DETECTARE A IED-URILOR ÎN TEATRELE DE OPERAȚII

Slt. CASTELIAN VOICA

Detection of improvised explosive devices and mines built with metals or non-metals has been carried out for a very long time so that the protection against these weapons used by terrorists has led to a considerable improvement in detectors. Attacks with IED have become more and more present, detection is becoming an essential way of fighting against them. However, the detection of an improvised explosive device is difficult to achieve, due to the components of the DEI or its location. Currently, the North Atlantic Treaty Organization's armies are increasingly confronted with terrorist attacks in most international missions and beyond. These attacks are mostly done with improvised explosive devices, and for the detection of these unconventional weapons, NATO has decided to equip all the personnel specialized in this field with modern equipment. Thus, all EOD units have been endowed with state-of-the-art robots to identify an DEI that not only adds to the effort made by the staff but also provides high protection for it. Any robot used by NATO forces is handled by a dedicated EOD operator for this purpose. At the same time, these robots are used to visualize the tactical field with attached video cameras to move through the tactical field and neutralize unknown objects. Here are the first 5 r o b o t s i n t h e E O D s t r u c t u r e s , m o s t commonly used by NATO:iRobot 510 PackBot TALONRemotec AndrosCobhamtEODorDragon Runner

CENTRUL DE INSTRUIRE PENTRU INFANTERIE ŞI VÂNĂTORI DE MUNTE 31

Un gând patriot în suflet de ostaş, străbat şi ultima parcelă de pământ românesc în drumul meu spre inima Olteniei. E martie! Mult aşteptata primăvară duce un război în taină cu ultima plapumă de zăpadă de un alb de rang Dumnezeiesc, iar temuta iarnă nu se dă deloc înfrântă, ducând lupte pe ultimul front al făgăduinţei. Mă strecor printre fulgii liberi, vântul aspru alungă în neant şi ultima frunză îmbibată de mireasma ultimelor culori de toamnă, lăsând în urmă imaginea scorpionului de un roşu aprins. Dintr-un colţ al cerului, nea Mărin mă îndeamnă să calc hotărât spre un nou început: „Vino mă încoa. Să vezi cu ochii tai”. Mă amuz, copleşit de emoţii fiind, şi pătrund spre aşa numita elită a forţelor terestre. În depărtare, zăresc scorpioni în toate colţurile unui platou modern, semn că fără schimbare, nu există progres. Rămân blocat şi admir din unghiul perfect al unei imagini ce stă să vorbească prin însăşi limbajul ei mut. Îl înţeleg şi îi mulţumesc domnitorului Neagoe Basarab pentru un bun venit călduros şi plin de bunătatea unui conducător de ţară. Istoria stă scrisă pe toţi pereţii din interiorul clădirilor, când marii comandanţi luptau pentru pacea aruncată în aer în Irak şi Afganistan, semn că e nevoie de tăria de caracter a unui scorpion pentru a înţepa duşmanul în măduva oaselor. Aprilie 1880, o lună memorabilă pentru Batalionul 26 Infanterie, când preia toate tradiţiile de luptă ale unei unităt militare remarcabile - Batalionul 2 Fălciu. Mă concentrez în totalitate şi aflu de eroismul militarilor acestui batalion în războiul din 1877-1878, când dorinţa de fi independent a însemnat să îţi dai viaţa pentru România prin actele de bravură ale unor soldaţi ce acum privesc neputincioşi spre al lor mormânt. Nu mai sunt, dar ceea ce a ramas merită povestit! Pentru campanile războiului de independenţă, pentru vitejia de care au dat dovadă pe câmpul de luptă militarii săi, prin Înaltul Decret nr. 2141 din 1891, Regimentului 26 Dorobanţi îi era acordată denumirea de Rovine. În semn de profund respect pentru eroii căzuţi pe câmpul de onoare în luptele purtate pentru eliberarea teritoriilor româneşti

și realizarea unităţii naţ ionale a tuturor român i l o r, da to r i t ă f a p t e l o r d e a r m e , eroismului și sacrificiilor deosebite făcute în anii de foc ai Primului Război Mondial, la data de 4 iulie 1937 Regimentului 26 Dorobanţi „Rovine” i s-a conferit ordinul Mihai Viteazul.

Mă îng rozeş te frontul celui de-al doilea Război Mondial când militarii Regimentului 26 Dorobanţi „Rovine” şi au îndeplinit misiunile de luptă sub jurământ, eliberându-ne de pleava duşmanilor. În timpurile noastre, Batalionul 26 „Neagoe Basarab” a participat la misiuni externe, sub egida ONU

REVISTA INFANTERIEI NR. 1-2/201930

Începând cu luna mai 2011, Batalionul 2 Infanterie „Călugăreni” a primit ordinul de a participa din nou la misiunea ISAF din teatrul de operaţii Afganistan, aflându-se sub controlul operaţional al Comandamentului Combined Team Zabul pentru Operaţii NATO.

Batalionul 2 Infanterie „Călugăreni” a acţionat în provinciile Tarnak Wa Jaldak şi Qalat. Militarii au executat misiuni de patrulare, îmbarcat şi debarcat, patrule de identificare şi contracarare a dispozitivelor improvizate (C-IED), de CIMIC, Cordon & Search, escortă VIP, escortă logistică/personal, escortă convoi etc.

Batalionul 2 Infanterie „Călugăreni” a devenit un model de acțiune la nivelul forţelor româneşti dislocate în teatrul de operaţii Afganistan, fiind primul batalion care a luat în discuţie şi a transpus în realitate echipele FET (echipa de angajare feminină), conştientizând astfel rolul şi importanţa acestora în desfăşurarea operaţiilor de tip COIN din aria de responsabilitate.

Începând cu luna februarie 2016, unitatea a primit ordinul de a participa la misiunea Resolute Support din teatrul de operaţii Afganistan, aflându-se sub controlul operaţional al CTF Straight Steel US. Batalionul 2 Infanterie „Călugăreni” a acţionat sub denumirea de Batalionul de Infanterie Protecţia Forţei în provincia Kandahar, fiind dislocat în Bm Kaf. Militarii au executat misiuni de patrulare, îmbarcat şi debarcat, patrule de identificare şi contracarare a dispozitivelor improvizate (C-IED, C-IDF independent şi în parteneriat- KLE), CIMIC , SHURA, escortă VIP, escortă SFAAT, securizare EOD, Air Safe, operaţii deliberate, misiuni de Air Assault Mouvement, intervenţii rapide şi de asigurare a accesului în bază.

Mărturie la importanţa ultimii misiuni desfăşurate în spectru International stau relatările unuia dintre cele mai importante şi emoţionante momente: ultima patrulă!

11 august 2016, orele 23:00 este o zi pe care militarii Batalionului 2 Infanterie „Călugăreni” nu o vor uita niciodată. De câteva săptămâni, infanteriștii bucureșteni predau aria de responsabilitatea camarazilor din Topraisar încadrați în Batalionul 341 Infanterie „Rechinii Albi”. Procedurile erau foarte clare: plutoane mixte aparținând Batalionului 2 și Batalionului 341 patrulau în arie. Militarii de acum „veterani” în teatrul de operaţii, urmau să se întoarcă în țară și să raporteze misiune îndeplinită cu succes. Rechinii Albii urmau să continue reprezentarea Armatei României în Afganistan.

Era o zi specială, sau mai bine zis o noapte specială. Patrula ce urma să se întoarcă era cea care încheia seria misiunilor infanteriștilor în Baza Aeriană Kandahar. În ciuda orei târzii, agitația era în toi, și nu pentru că avusese loc vreun incident, ci pentru că era momentul în care în care toți puteau să răsufle ușurați.

„Urma să aducem toți oamenii acasă, teferi. Aveam să ne mai onorăm o promisiune făcută nouă, dar și familiilor” - își amintește Alexandru Grigore, unul dintre comandanții de plutoane participanţi la misiune.

„Momentul sosirii patrulei a fost unul deosebit: echipa de comandă, comandanții de companii, militarii batalionului au început să aplaude frenetic - Batalionul 2 Infanterie „Călugăreni” raporta: „am plecat 420 de bravi luptători, ne întoarcem cu toții!”.

Numai cine nu a fost într-o misiune externă nu cunoaște sentimentele care te încearcă atunci când îți vezi camarazii plecând în patrulă, rugându-te în gând să se întoarcă toți, așteptând înfrigurat o veste de la ei și zâmbind mulțumit când îi vezi pe toți înapoi.

Se spune că teatrul de operații te schimbă. Același lucru este valabil şi pentru militarii Batalionului 2: le-a dat încredere că știu să facă față situațiilor limită, i-a unit, nu s-au dat în laturi când a fost nevoie de ajutorul lor, nu au pregetat să-și ajute camarazii care preluau aria, și mai presus de orice, să devină o adevărată familie.

Dovada tradiției stă și Drapelul de luptă al Batalionului 2 Infanterie Călugăreni, simbolul onoarei, vitejiei si gloriei militare, cel care reamintește fiecărui ostaş care a purtat cu mândrie crucea pe umărul drept, că militarii acestei unități de elită au reprezentat cu cinste România și au servit sub drapel. Dovadă stau și emblemele primite: pentru profesionalismul dovedit în timpul misiunilor internaționale, Batalionul 2 Infanterie „Călugăreni” a fost decorat cu medalia „În serviciul păcii” (pentru misiunea UNAVEM III), Ordinul „Virtutea Militară” în grad de Cavaler cu însemn pentru război, medalia NATO „Non-Art. 5” (pentru misiunea ISAF), Ordinul „Virtutea Militară” în grad de Ofițer, cu însemn pentru militari, de război, Ordinul „Virtutea Militară” în grad de cavaler, cu însemn de pace și emblemele de onoare ale Armatei României, Statului Major General și Forțelor Terestre.

Batalionul 2 Infanterie „Călugăreni” a executat, până în prezent, misiuni în şase teatre de operaţii, pe trei continente, şi a dislocat, în total, un număr de peste 2000 de militari. De-a lungul celor 26 de ani de existenţă, Batalionul 2 Infanterie „Călugăreni” a primit vizita a peste 256 de delegaţii oficiale străine, reprezentând cu cinste şi onoare Armata României.

Profesionalismul şi experienţa militarilor batalionului acumulată în cadrul operaţiilor de menţinere a păcii, în timpul exerciţiilor NATO-PfP şi al exerciţiilor şi aplicaţiilor tactice executate în ţară, gradul ridicat de interoperabilitate cu forţele NATO sunt dovada că unitatea este şi va fi în măsură să execute misiuni atât în ţară, cât şi în teatre de operaţii externe la cele mai înalte standarde de performanţă şi eficienţă .

Batalionul 26 Infanterie „Neagoe Basarab”un simbol al credinţei noastre, făuritor de bravi ostaşi, sub steagul mândru simt chemarea, un templu sfânt!

Slt. CĂTĂLIN DUMITRIU

April 1880, a memorable month for the 26th Infantry Battalion, when it takes over all the fighting traditions of a remarkable military unit-2nd Battalion “Fălciu”.

For the campaigns of the War of Independence, for the bravey of its soldiers on the battlefield, by High Decree No 2141 of 1891, the 26th Regiment “Dorobanţi” was given the name of “Rovine”. As a sign of profound respect for the heroes fallen on the field of honor in the struggles for the liberation of the Romanian territories and the realization of the national unity of all Romanians, due to the deeds of weapons, the heroism and the special sacrifices made during the fires of the First World War, on 4th of July 1937, the 26th Regiment “Rovine” was given the “Mihai Viteazul” order of honor.

In its 24 years of existence as a military unit within the Southeast Multinational Brigade, the 26th Infantry Battalion “Neagoe Basarab” has accumulated the experience of 13 international missions on three continents.

The relations developed by the soldiers of the 26th Infantry Battalion “Neagoe Basarab” during the international missions always have as ground the c o m r a d e s h i p a n d t h e professionalism through which, I am convinced, we have won the respect of the soldiers from the allied and partner countries while promoting the prestige and image of the Romanian Army, of a NATO member country, acting at NATO standards! SEMPER GLORIOSI!

CENTRUL DE INSTRUIRE PENTRU INFANTERIE ŞI VÂNĂTORI DE MUNTE 31

Un gând patriot în suflet de ostaş, străbat şi ultima parcelă de pământ românesc în drumul meu spre inima Olteniei. E martie! Mult aşteptata primăvară duce un război în taină cu ultima plapumă de zăpadă de un alb de rang Dumnezeiesc, iar temuta iarnă nu se dă deloc înfrântă, ducând lupte pe ultimul front al făgăduinţei. Mă strecor printre fulgii liberi, vântul aspru alungă în neant şi ultima frunză îmbibată de mireasma ultimelor culori de toamnă, lăsând în urmă imaginea scorpionului de un roşu aprins. Dintr-un colţ al cerului, nea Mărin mă îndeamnă să calc hotărât spre un nou început: „Vino mă încoa. Să vezi cu ochii tai”. Mă amuz, copleşit de emoţii fiind, şi pătrund spre aşa numita elită a forţelor terestre. În depărtare, zăresc scorpioni în toate colţurile unui platou modern, semn că fără schimbare, nu există progres. Rămân blocat şi admir din unghiul perfect al unei imagini ce stă să vorbească prin însăşi limbajul ei mut. Îl înţeleg şi îi mulţumesc domnitorului Neagoe Basarab pentru un bun venit călduros şi plin de bunătatea unui conducător de ţară. Istoria stă scrisă pe toţi pereţii din interiorul clădirilor, când marii comandanţi luptau pentru pacea aruncată în aer în Irak şi Afganistan, semn că e nevoie de tăria de caracter a unui scorpion pentru a înţepa duşmanul în măduva oaselor. Aprilie 1880, o lună memorabilă pentru Batalionul 26 Infanterie, când preia toate tradiţiile de luptă ale unei unităt militare remarcabile - Batalionul 2 Fălciu. Mă concentrez în totalitate şi aflu de eroismul militarilor acestui batalion în războiul din 1877-1878, când dorinţa de fi independent a însemnat să îţi dai viaţa pentru România prin actele de bravură ale unor soldaţi ce acum privesc neputincioşi spre al lor mormânt. Nu mai sunt, dar ceea ce a ramas merită povestit! Pentru campanile războiului de independenţă, pentru vitejia de care au dat dovadă pe câmpul de luptă militarii săi, prin Înaltul Decret nr. 2141 din 1891, Regimentului 26 Dorobanţi îi era acordată denumirea de Rovine. În semn de profund respect pentru eroii căzuţi pe câmpul de onoare în luptele purtate pentru eliberarea teritoriilor româneşti

și realizarea unităţii naţ ionale a tuturor român i l o r, da to r i t ă f a p t e l o r d e a r m e , eroismului și sacrificiilor deosebite făcute în anii de foc ai Primului Război Mondial, la data de 4 iulie 1937 Regimentului 26 Dorobanţi „Rovine” i s-a conferit ordinul Mihai Viteazul.

Mă îng rozeş te frontul celui de-al doilea Război Mondial când militarii Regimentului 26 Dorobanţi „Rovine” şi au îndeplinit misiunile de luptă sub jurământ, eliberându-ne de pleava duşmanilor. În timpurile noastre, Batalionul 26 „Neagoe Basarab” a participat la misiuni externe, sub egida ONU

REVISTA INFANTERIEI NR. 1-2/201930

Începând cu luna mai 2011, Batalionul 2 Infanterie „Călugăreni” a primit ordinul de a participa din nou la misiunea ISAF din teatrul de operaţii Afganistan, aflându-se sub controlul operaţional al Comandamentului Combined Team Zabul pentru Operaţii NATO.

Batalionul 2 Infanterie „Călugăreni” a acţionat în provinciile Tarnak Wa Jaldak şi Qalat. Militarii au executat misiuni de patrulare, îmbarcat şi debarcat, patrule de identificare şi contracarare a dispozitivelor improvizate (C-IED), de CIMIC, Cordon & Search, escortă VIP, escortă logistică/personal, escortă convoi etc.

Batalionul 2 Infanterie „Călugăreni” a devenit un model de acțiune la nivelul forţelor româneşti dislocate în teatrul de operaţii Afganistan, fiind primul batalion care a luat în discuţie şi a transpus în realitate echipele FET (echipa de angajare feminină), conştientizând astfel rolul şi importanţa acestora în desfăşurarea operaţiilor de tip COIN din aria de responsabilitate.

Începând cu luna februarie 2016, unitatea a primit ordinul de a participa la misiunea Resolute Support din teatrul de operaţii Afganistan, aflându-se sub controlul operaţional al CTF Straight Steel US. Batalionul 2 Infanterie „Călugăreni” a acţionat sub denumirea de Batalionul de Infanterie Protecţia Forţei în provincia Kandahar, fiind dislocat în Bm Kaf. Militarii au executat misiuni de patrulare, îmbarcat şi debarcat, patrule de identificare şi contracarare a dispozitivelor improvizate (C-IED, C-IDF independent şi în parteneriat- KLE), CIMIC , SHURA, escortă VIP, escortă SFAAT, securizare EOD, Air Safe, operaţii deliberate, misiuni de Air Assault Mouvement, intervenţii rapide şi de asigurare a accesului în bază.

Mărturie la importanţa ultimii misiuni desfăşurate în spectru International stau relatările unuia dintre cele mai importante şi emoţionante momente: ultima patrulă!

11 august 2016, orele 23:00 este o zi pe care militarii Batalionului 2 Infanterie „Călugăreni” nu o vor uita niciodată. De câteva săptămâni, infanteriștii bucureșteni predau aria de responsabilitatea camarazilor din Topraisar încadrați în Batalionul 341 Infanterie „Rechinii Albi”. Procedurile erau foarte clare: plutoane mixte aparținând Batalionului 2 și Batalionului 341 patrulau în arie. Militarii de acum „veterani” în teatrul de operaţii, urmau să se întoarcă în țară și să raporteze misiune îndeplinită cu succes. Rechinii Albii urmau să continue reprezentarea Armatei României în Afganistan.

Era o zi specială, sau mai bine zis o noapte specială. Patrula ce urma să se întoarcă era cea care încheia seria misiunilor infanteriștilor în Baza Aeriană Kandahar. În ciuda orei târzii, agitația era în toi, și nu pentru că avusese loc vreun incident, ci pentru că era momentul în care în care toți puteau să răsufle ușurați.

„Urma să aducem toți oamenii acasă, teferi. Aveam să ne mai onorăm o promisiune făcută nouă, dar și familiilor” - își amintește Alexandru Grigore, unul dintre comandanții de plutoane participanţi la misiune.

„Momentul sosirii patrulei a fost unul deosebit: echipa de comandă, comandanții de companii, militarii batalionului au început să aplaude frenetic - Batalionul 2 Infanterie „Călugăreni” raporta: „am plecat 420 de bravi luptători, ne întoarcem cu toții!”.

Numai cine nu a fost într-o misiune externă nu cunoaște sentimentele care te încearcă atunci când îți vezi camarazii plecând în patrulă, rugându-te în gând să se întoarcă toți, așteptând înfrigurat o veste de la ei și zâmbind mulțumit când îi vezi pe toți înapoi.

Se spune că teatrul de operații te schimbă. Același lucru este valabil şi pentru militarii Batalionului 2: le-a dat încredere că știu să facă față situațiilor limită, i-a unit, nu s-au dat în laturi când a fost nevoie de ajutorul lor, nu au pregetat să-și ajute camarazii care preluau aria, și mai presus de orice, să devină o adevărată familie.

Dovada tradiției stă și Drapelul de luptă al Batalionului 2 Infanterie Călugăreni, simbolul onoarei, vitejiei si gloriei militare, cel care reamintește fiecărui ostaş care a purtat cu mândrie crucea pe umărul drept, că militarii acestei unități de elită au reprezentat cu cinste România și au servit sub drapel. Dovadă stau și emblemele primite: pentru profesionalismul dovedit în timpul misiunilor internaționale, Batalionul 2 Infanterie „Călugăreni” a fost decorat cu medalia „În serviciul păcii” (pentru misiunea UNAVEM III), Ordinul „Virtutea Militară” în grad de Cavaler cu însemn pentru război, medalia NATO „Non-Art. 5” (pentru misiunea ISAF), Ordinul „Virtutea Militară” în grad de Ofițer, cu însemn pentru militari, de război, Ordinul „Virtutea Militară” în grad de cavaler, cu însemn de pace și emblemele de onoare ale Armatei României, Statului Major General și Forțelor Terestre.

Batalionul 2 Infanterie „Călugăreni” a executat, până în prezent, misiuni în şase teatre de operaţii, pe trei continente, şi a dislocat, în total, un număr de peste 2000 de militari. De-a lungul celor 26 de ani de existenţă, Batalionul 2 Infanterie „Călugăreni” a primit vizita a peste 256 de delegaţii oficiale străine, reprezentând cu cinste şi onoare Armata României.

Profesionalismul şi experienţa militarilor batalionului acumulată în cadrul operaţiilor de menţinere a păcii, în timpul exerciţiilor NATO-PfP şi al exerciţiilor şi aplicaţiilor tactice executate în ţară, gradul ridicat de interoperabilitate cu forţele NATO sunt dovada că unitatea este şi va fi în măsură să execute misiuni atât în ţară, cât şi în teatre de operaţii externe la cele mai înalte standarde de performanţă şi eficienţă .

Batalionul 26 Infanterie „Neagoe Basarab”un simbol al credinţei noastre, făuritor de bravi ostaşi, sub steagul mândru simt chemarea, un templu sfânt!

Slt. CĂTĂLIN DUMITRIU

April 1880, a memorable month for the 26th Infantry Battalion, when it takes over all the fighting traditions of a remarkable military unit-2nd Battalion “Fălciu”.

For the campaigns of the War of Independence, for the bravey of its soldiers on the battlefield, by High Decree No 2141 of 1891, the 26th Regiment “Dorobanţi” was given the name of “Rovine”. As a sign of profound respect for the heroes fallen on the field of honor in the struggles for the liberation of the Romanian territories and the realization of the national unity of all Romanians, due to the deeds of weapons, the heroism and the special sacrifices made during the fires of the First World War, on 4th of July 1937, the 26th Regiment “Rovine” was given the “Mihai Viteazul” order of honor.

In its 24 years of existence as a military unit within the Southeast Multinational Brigade, the 26th Infantry Battalion “Neagoe Basarab” has accumulated the experience of 13 international missions on three continents.

The relations developed by the soldiers of the 26th Infantry Battalion “Neagoe Basarab” during the international missions always have as ground the c o m r a d e s h i p a n d t h e professionalism through which, I am convinced, we have won the respect of the soldiers from the allied and partner countries while promoting the prestige and image of the Romanian Army, of a NATO member country, acting at NATO standards! SEMPER GLORIOSI!

33CENTRUL DE INSTRUIRE PENTRU INFANTERIE ŞI VÂNĂTORI DE MUNTE 32 REVISTA INFANTERIEI NR. 1-2/2019

şi ulterior, la operaţii multinaţionale conduse de NATO. În cei 24 de ani de existenţă ca unitate militară în cadrul Brigăzii Multinaţionale Sud-Est. Batalionul 26 Infanterie „Neagoe Basarab” a acumulat experinţa a 13 misiuni internaţionale, în teatre de operaţii aflate pe trei continente. Anul 2002 a însemnat pent ru Bata l ionu l 26 In fan ter ie participarea la 2 misiuni în teatrul de operaţii din provincia Kosovo, la operaţia „Joint Guardian”, subunităţi de nivel companie formate din militarii noştri, fiind incluse în unităţi multinaţionale ale NATO KFOR. Tot în acelaşi an, Batalionul 26 Infanterie „Neagoe Basarab” a primit misiunea de a participa cu 405 militari la operaţia de coaliţie „Enduring Freedom” din Afganistan. Din perioada acestei misiuni, în premieră, în teatrul de operaţii din Afganistan, datează şi supranumele de „Scorpionii Rosii”, sub care militarii Batalionului 26 Infanterie sunt cunoscuţi în prezent nu doar în ţară, dar şi în

străinătate. Nu că nu ar fi fost de ajuns pentru pregătirea unui scorpion, începând cu data de 6 iulie 2017, Polonia participă cu un contingent format din 127 de militari și 47 de mijloace tehnice în compunerea Batalionului 26 Infanterie „Neagoe Basa rab ” d i n cad ru l B r i găz i i Multinaţionale Sud-Est, materializând astfel angajamentele asumate de către România şi Polonia în cadrul Summitu-ului NATO de la Varşovia. Rămân fascinat de tot ce mi se relatează

despre varful de lance al forţelor terestre şi intru în mai multe amănunte din care aflu că, unul dintre momentele de glorie, s-a petrecut în momentul în care a avut loc aderarea României la NATO, în anul 2004, iar atunci Batalionul 26 Infanterie „Neagoe Basarab” se afla în misiune în Irak, arborând pentru prima oară drapelul NATO într-o bază românească în Teatrul de Operaţii.

Prin urmare, realaţiile dezvoltate de militarii Batalionul 26 Inanterie „Neagoe Basarab” pe timpul misiunilor internaţionale au întotdeauna ca fundament camaraderia şi profesionalismul, prin care, sunt convins, ne-am câştigat respectul militarilor din ţările aliate şi partenere, promovând în acelaşi timp prestigiul și imaginea Armatei României, armată a unei ţări membre NATO, care acţionează la standarde NATO! SEMPER GLORIOSI!

Formarea condiţiei fizice militare implică capacitatea de a face faţă fizic la toate aspectele unei misiuni exigente, rămânând în acelaşi timp sănătos şi nevătămat. Acest tip de formare nu numai că îmbunătăţeşte performanţa la locul de muncă, ci îmbunătăţeşte sănătatea psihologică. Exerciţiul pe tot parcursul vieţii poate ajuta la construirea şi să la menţinerea sănătăţii şi rezistenţei psihologice, iar unele studii au arătat că pot îmbunătăţi starea de spirit şi atitudinea. Acest articol se va concentra pe: beneficiile psihologice ale activităţii fizice; importanţa instruirii complete de fitness; modalităţi de reducere a riscului de rănire.

Exerciţiile fizice ajută organismul să reacţioneze mai bine de stres, iar oamenii fizic activi au şanse mai mici să sufere de anxietate şi depresie decât oamenii inactivi în general. Unele cercetări indică schimbările din chimia creierului ca motiv. Alte cercetări se concentrează asupra schimbărilor în temperatura corpului şi a funcţiei cardiorespiratorii în timpul exerciţiilor fizice.

Activitatea fizică poate: îmbunătăţi starea de spirit; asigurarea că gândirea, învăţarea şi aptitudinile de judecată sunt clare pe măsură ce îmbătrâniţi; reducerea simptomelor sau a riscului depresiei şi protejarea sănătăţii psihologice; ajută la obţinerea unei calităţi mai bune a somnului, astfel încât să vă simţiţi treaz şi reîmprospătat pe tot parcursul zilei.

Activitatea fizică vă ajută organismul şi sănătatea generală în multe alte moduri, cum ar fi: controlul greutăţii; reducerea riscului de boli cardiace; reducerea riscului de diabet de tip 2 şi de sindrom metabolic; reducerea riscului de apariţie a unor cancere; consolidarea oaselor, muşchilor şi articulaţiilor; creşterea şanselor de a trăi mai mult.

Cea mai recentă carte militară de fitness subliniază necesitatea de concentrare pe „exerciţiile fizice orientate spre misiune şi sarcini de lucru“. Aceasta implică o abordare din toate punctele de vedere a rutinei de fitness, care reflectă diferitele tipuri de sarcini pe care militarul le-ar putea experimenta. Formarea fizica ar trebui să abordeze următoarele componente de sănătate şi performanţă legate de performanţa fizică.

În legătură cu sănătatea:-Rezistenţa – capacitatea organismului de a susţine o activitate variind de la activitate de intensitate mare

de scurtă durată (anaerobică) şi activitate mai scăzută de durata mai lungă (aerobică) fără oboseală;-Flexibilitate – mişcarea al unei articulaţii sau unei serii de îmbinări;-Forţa – capacitatea muşchiului de a exercita forţa.-Legate de performanţă:-Mobilitate – capacitatea de a coordona mişcarea rapid cu putere, viteză, echilibru şi agilitate;-Puterea – capacitatea sau rata la care se poate efectua munca.Multe teste de fitness se concentrează pe forţă şi rezistenţă, însă sarcinile de misiune necesită adesea

mobilitate sau alte aspecte de fitness, care nu pot fi accentuate în cadrul testelor actuale. Militarii trebuie să ţină cont de următoarele sfaturi ca parte a rutinei lor în pregătirea fizică:

Fă sport regulat. Beneficiile pentru sănătate menţionate mai sus sunt obţinute printr-un amestec de activităţi aerobice (de exemplu, mersul pe jos) şi de întărirea muşchilor (de exemplu, de antrenament de rezistenţă) la cel puţin 30 până la 60 de minute, de trei până la cinci ori pe săptămână.

Porniţi încet. Când devii mult mai activ decât de obicei, riscul de a suferi un eveniment cardiac şi de a se răni creşte. Dacă tocmai intraţi în exerciţii aerobice de intensitate ridicată, cum ar fi sprintul sau filarea, este important să vă faceţi ritmul şi să nu exageraţi. De asemenea, dacă aveţi o afecţiune cronică de sănătate, cum ar fi diabetul sau bolile de inimă, discutaţi cu medicul despre orice limită a activităţilor fizice şi un program de fitness care vă completează abilităţile.

Adăugaţi varietate. Cu o pregătire consistentă, organismul se va adapta la un anumit program de exerciţii fizice, motiv pentru care este important să se modifice rutina. Acest lucru vă va ajuta să rămâneţi motivaţi.

Alimentaţi-vă întotdeauna pentru a vă optimiza sănătatea şi performanţa. Ce mănânci şi bei este la fel de important ca şi când şi cât de mult mănânci şi bei. Mâncarea mai multor calorii decât ar trebuii, vă creşte greutatea corporală, însă consumul prea mic de calorii vă va provoca să vă simţiţi obosiţi şi să aveţi o performanţă slabă. Hidratarea se bazează pe consumul suficient de apă / fluide înainte, în timpul şi după exerciţii.

Este important ca liderii pregătirii fizice să încurajeze aplicarea exerciţiilor inteligente, asigurându-se ca:-Încurajează exerciţii de o gama larga;-Oferă membrilor unităţii oportunităţi de a fi activi în timpul liber, mai ales în moduri care să le menţină

conectarea socială;-Aminteşte paşii care trebuie urmaţi pentru a preveni rănile.Un războinic care se pregăteşte fizic este un războinic mai sănătos, mai rezistent şi mai productiv. Aceasta

susţinând eficacitatea şi productivitatea întregii forţe.

EXERCIŢIILE FIZICE ORIENTATE SPRE MISIUNE ŞI SARCINI DE LUCRULt. RĂZVAN BALAN

33CENTRUL DE INSTRUIRE PENTRU INFANTERIE ŞI VÂNĂTORI DE MUNTE 32 REVISTA INFANTERIEI NR. 1-2/2019

şi ulterior, la operaţii multinaţionale conduse de NATO. În cei 24 de ani de existenţă ca unitate militară în cadrul Brigăzii Multinaţionale Sud-Est. Batalionul 26 Infanterie „Neagoe Basarab” a acumulat experinţa a 13 misiuni internaţionale, în teatre de operaţii aflate pe trei continente. Anul 2002 a însemnat pent ru Bata l ionu l 26 In fan ter ie participarea la 2 misiuni în teatrul de operaţii din provincia Kosovo, la operaţia „Joint Guardian”, subunităţi de nivel companie formate din militarii noştri, fiind incluse în unităţi multinaţionale ale NATO KFOR. Tot în acelaşi an, Batalionul 26 Infanterie „Neagoe Basarab” a primit misiunea de a participa cu 405 militari la operaţia de coaliţie „Enduring Freedom” din Afganistan. Din perioada acestei misiuni, în premieră, în teatrul de operaţii din Afganistan, datează şi supranumele de „Scorpionii Rosii”, sub care militarii Batalionului 26 Infanterie sunt cunoscuţi în prezent nu doar în ţară, dar şi în

străinătate. Nu că nu ar fi fost de ajuns pentru pregătirea unui scorpion, începând cu data de 6 iulie 2017, Polonia participă cu un contingent format din 127 de militari și 47 de mijloace tehnice în compunerea Batalionului 26 Infanterie „Neagoe Basa rab ” d i n cad ru l B r i găz i i Multinaţionale Sud-Est, materializând astfel angajamentele asumate de către România şi Polonia în cadrul Summitu-ului NATO de la Varşovia. Rămân fascinat de tot ce mi se relatează

despre varful de lance al forţelor terestre şi intru în mai multe amănunte din care aflu că, unul dintre momentele de glorie, s-a petrecut în momentul în care a avut loc aderarea României la NATO, în anul 2004, iar atunci Batalionul 26 Infanterie „Neagoe Basarab” se afla în misiune în Irak, arborând pentru prima oară drapelul NATO într-o bază românească în Teatrul de Operaţii.

Prin urmare, realaţiile dezvoltate de militarii Batalionul 26 Inanterie „Neagoe Basarab” pe timpul misiunilor internaţionale au întotdeauna ca fundament camaraderia şi profesionalismul, prin care, sunt convins, ne-am câştigat respectul militarilor din ţările aliate şi partenere, promovând în acelaşi timp prestigiul și imaginea Armatei României, armată a unei ţări membre NATO, care acţionează la standarde NATO! SEMPER GLORIOSI!

Formarea condiţiei fizice militare implică capacitatea de a face faţă fizic la toate aspectele unei misiuni exigente, rămânând în acelaşi timp sănătos şi nevătămat. Acest tip de formare nu numai că îmbunătăţeşte performanţa la locul de muncă, ci îmbunătăţeşte sănătatea psihologică. Exerciţiul pe tot parcursul vieţii poate ajuta la construirea şi să la menţinerea sănătăţii şi rezistenţei psihologice, iar unele studii au arătat că pot îmbunătăţi starea de spirit şi atitudinea. Acest articol se va concentra pe: beneficiile psihologice ale activităţii fizice; importanţa instruirii complete de fitness; modalităţi de reducere a riscului de rănire.

Exerciţiile fizice ajută organismul să reacţioneze mai bine de stres, iar oamenii fizic activi au şanse mai mici să sufere de anxietate şi depresie decât oamenii inactivi în general. Unele cercetări indică schimbările din chimia creierului ca motiv. Alte cercetări se concentrează asupra schimbărilor în temperatura corpului şi a funcţiei cardiorespiratorii în timpul exerciţiilor fizice.

Activitatea fizică poate: îmbunătăţi starea de spirit; asigurarea că gândirea, învăţarea şi aptitudinile de judecată sunt clare pe măsură ce îmbătrâniţi; reducerea simptomelor sau a riscului depresiei şi protejarea sănătăţii psihologice; ajută la obţinerea unei calităţi mai bune a somnului, astfel încât să vă simţiţi treaz şi reîmprospătat pe tot parcursul zilei.

Activitatea fizică vă ajută organismul şi sănătatea generală în multe alte moduri, cum ar fi: controlul greutăţii; reducerea riscului de boli cardiace; reducerea riscului de diabet de tip 2 şi de sindrom metabolic; reducerea riscului de apariţie a unor cancere; consolidarea oaselor, muşchilor şi articulaţiilor; creşterea şanselor de a trăi mai mult.

Cea mai recentă carte militară de fitness subliniază necesitatea de concentrare pe „exerciţiile fizice orientate spre misiune şi sarcini de lucru“. Aceasta implică o abordare din toate punctele de vedere a rutinei de fitness, care reflectă diferitele tipuri de sarcini pe care militarul le-ar putea experimenta. Formarea fizica ar trebui să abordeze următoarele componente de sănătate şi performanţă legate de performanţa fizică.

În legătură cu sănătatea:-Rezistenţa – capacitatea organismului de a susţine o activitate variind de la activitate de intensitate mare

de scurtă durată (anaerobică) şi activitate mai scăzută de durata mai lungă (aerobică) fără oboseală;-Flexibilitate – mişcarea al unei articulaţii sau unei serii de îmbinări;-Forţa – capacitatea muşchiului de a exercita forţa.-Legate de performanţă:-Mobilitate – capacitatea de a coordona mişcarea rapid cu putere, viteză, echilibru şi agilitate;-Puterea – capacitatea sau rata la care se poate efectua munca.Multe teste de fitness se concentrează pe forţă şi rezistenţă, însă sarcinile de misiune necesită adesea

mobilitate sau alte aspecte de fitness, care nu pot fi accentuate în cadrul testelor actuale. Militarii trebuie să ţină cont de următoarele sfaturi ca parte a rutinei lor în pregătirea fizică:

Fă sport regulat. Beneficiile pentru sănătate menţionate mai sus sunt obţinute printr-un amestec de activităţi aerobice (de exemplu, mersul pe jos) şi de întărirea muşchilor (de exemplu, de antrenament de rezistenţă) la cel puţin 30 până la 60 de minute, de trei până la cinci ori pe săptămână.

Porniţi încet. Când devii mult mai activ decât de obicei, riscul de a suferi un eveniment cardiac şi de a se răni creşte. Dacă tocmai intraţi în exerciţii aerobice de intensitate ridicată, cum ar fi sprintul sau filarea, este important să vă faceţi ritmul şi să nu exageraţi. De asemenea, dacă aveţi o afecţiune cronică de sănătate, cum ar fi diabetul sau bolile de inimă, discutaţi cu medicul despre orice limită a activităţilor fizice şi un program de fitness care vă completează abilităţile.

Adăugaţi varietate. Cu o pregătire consistentă, organismul se va adapta la un anumit program de exerciţii fizice, motiv pentru care este important să se modifice rutina. Acest lucru vă va ajuta să rămâneţi motivaţi.

Alimentaţi-vă întotdeauna pentru a vă optimiza sănătatea şi performanţa. Ce mănânci şi bei este la fel de important ca şi când şi cât de mult mănânci şi bei. Mâncarea mai multor calorii decât ar trebuii, vă creşte greutatea corporală, însă consumul prea mic de calorii vă va provoca să vă simţiţi obosiţi şi să aveţi o performanţă slabă. Hidratarea se bazează pe consumul suficient de apă / fluide înainte, în timpul şi după exerciţii.

Este important ca liderii pregătirii fizice să încurajeze aplicarea exerciţiilor inteligente, asigurându-se ca:-Încurajează exerciţii de o gama larga;-Oferă membrilor unităţii oportunităţi de a fi activi în timpul liber, mai ales în moduri care să le menţină

conectarea socială;-Aminteşte paşii care trebuie urmaţi pentru a preveni rănile.Un războinic care se pregăteşte fizic este un războinic mai sănătos, mai rezistent şi mai productiv. Aceasta

susţinând eficacitatea şi productivitatea întregii forţe.

EXERCIŢIILE FIZICE ORIENTATE SPRE MISIUNE ŞI SARCINI DE LUCRULt. RĂZVAN BALAN

35CENTRUL DE INSTRUIRE PENTRU INFANTERIE ŞI VÂNĂTORI DE MUNTE 34 REVISTA INFANTERIEI NR. 1-2/2019

BODEA ZITTA GABRIELAIubirea e Arma(ta)Sunt soldat cursant Bodea, la cursul de subofițeri pe filiera indirectă,

specializarea Infanterie şi iubesc ceea ce fac! Dacă ar fi să o iau de la capăt tot armata aş alege-o!

După ce am trecut examenele de admitere, prima mea reacție a fost să plâng…Am plâns de emoție, de bucurie, de trăire! Am venit pregătită să nu privesc viața de aici ca pe o meserie, ci ca pe o pasiune. Mereu am admirat oamenii puternici şi am încercat să fiu un om puternic; am simțit şi am încercat de când mă ştiu să retrăiesc emoții care ne-au marcat devenirea noastră ca națiune. Au fost momente, şi nu puține când m-am întrebat, de pildă, ce a simțit Constantin Brâncoveanu când şi-a văzut fii decapitați; ce motivație puternică poate determina un om să-şi depăşească condiția umană, să dăruiască totul pentru binele neamului? Care este momentul când ştii că poți face sacrificiul suprem într-o conjunctură crucială pentru generațiile următoare?

Evident că în spatele fiecărui om, fiecărei alegeri, există trăiri intense, emoții, motivații, însă să fi militar cred că nu este o alegere. Eu cred că undeva acolo există o chemare. Cumva viața ne aşează pe fiecare acolo unde trebuie să fim!

Încă din copilărie suntem fascinați de eroi, de poveşti în care binele învinge răul. Odată cu maturitatea căutăm fiecare să ne facem o viață confortabilă şi liniştită cu armonie familială, fără să conştientizăm că armonia micului univers depinde de armonia întregii lumi. De aceea cred cu tărie că drumul spre cariera militara e o alegere care trebuie asumată. M-am îndreptat spre cariera militară când am simțit că sunt un om care vibrează când se intonează imnul național, când am conştientizat că arborarea drapelului îmi dă fiori şi mai ales când am realizat un adevăr pe care l-am simțit în întreaga ființă, cu lacrimi în ochi: că sunt pregătită să-mi apăr țara chiar cu prețul vieții!

Pentru unii par poate cuvinte mari, dar viața fiecăruia nu ar avea sensul suprem, dacă prin ceea ce este şi prin ceea ce face, mai ales, nu ar încerca să dăruiască şi urmaşilor un loc plin de iubire pe care sa-l numească „Acasă"!

Nu trebuie să uităm că pentru tot ce avem acum, au existat oameni de onoare, luptători, lideri care şi-au sacrificat timpul, tot ce aveau şi chiar viața pentru țară, pentru binele comun, sau pentru idealul reprezentat de acesta!

Ca sa fi militar, trebuie sa fi în primul rând un om puternic, cu o inimă mare, plină de iubire; pentru că doar din iubire poți sacrifica totul, să dăruieşti totul şi chiar pe tine însuți! E o onoare incomensurabilă să-ți dai viața pentru patrie, să sacrifici totul pentru ca nepoții nepoților tăi să poată avea o viață frumoasă.

Întâlneşti oameni în armată care simt cu adevărat jurământul. Mai sunt cei care au ales cariera militară datorită exemplelor avute în familie; pentru că au soţi, soții, iubiți, părinți sau prieteni care au urmat cariera militară. Alții au ales acest domeniu pentru siguranța locului de muncă...Trecând peste toate aceste motivații, am realizat că în spatele oricărei alegeri se află iubirea! Îți iubeşti soțul, te îndrepți spre cariera militară să îi fi aproape; ai un părinte sau o rudă în armată, vii aici să continui tradiția, să duci povestea mai departe; eşti motivat de siguranța unui loc de muncă, vii în armată pentru iubirea ce o porți celor dragi ție, pentru a le oferi confortul necesar! Din toate acestea rezultă că toți cei care vin aici au în suflet multă iubire! Undeva acolo în sufletele tuturor mereu a existat la bază dragostea de patrie, evidențiată în cântecele populare, când fiecare om ştia şi simțea valoarea cuvintelor „Țara mea şi mândra mea!" Cumva cariera militară îți aduce şi un scop măreț în suflet pe care nu ai cum să-l simți în altă parte! Este locul unde curajul, onoarea, puterea, sacrificiul şi devotamentul te transformă în cea mai bună variantă a ta! Haina militară trebuie să o simți, nu doar să o porți!

Armata e o familie frumoasă. Ajungi să simți colegii precum frații tăi, poate de aceea uneori există mici supărări. Numai ce iubeşti te poate răni, însă fiecare greutate ne aduce determinare şi ne clădeşte un caracter puternic! Fiecare zi e o provocare spre perfecționare pe care o întâmpinăm cu bucurie! Şi tot cu bucurie şi recunoştință privim spre instructorii noştri de la Sibiu de la Centrul de Instruire pentru Artilerie Terestră şi Artilerie Antiaeriană „Ioan Vodă” din cadrul „Şcolii de Aplicație pentru Unități de Luptă" şi spre cei de aici de la Centrul de Instruire pentru Infanterie şi Vânători de Munte "Constantin Brâncoveanu" Făgăraş, care şi-au dedicat cu pasiune timpul pentru a ne forma!

Sunt soldat - cursant Bodea şi sunt mândră că fac parte din Armata României şi dacă ar fi să o iau de la capăt tot armata aş alege-o!

35CENTRUL DE INSTRUIRE PENTRU INFANTERIE ŞI VÂNĂTORI DE MUNTE 34 REVISTA INFANTERIEI NR. 1-2/2019

BODEA ZITTA GABRIELAIubirea e Arma(ta)Sunt soldat cursant Bodea, la cursul de subofițeri pe filiera indirectă,

specializarea Infanterie şi iubesc ceea ce fac! Dacă ar fi să o iau de la capăt tot armata aş alege-o!

După ce am trecut examenele de admitere, prima mea reacție a fost să plâng…Am plâns de emoție, de bucurie, de trăire! Am venit pregătită să nu privesc viața de aici ca pe o meserie, ci ca pe o pasiune. Mereu am admirat oamenii puternici şi am încercat să fiu un om puternic; am simțit şi am încercat de când mă ştiu să retrăiesc emoții care ne-au marcat devenirea noastră ca națiune. Au fost momente, şi nu puține când m-am întrebat, de pildă, ce a simțit Constantin Brâncoveanu când şi-a văzut fii decapitați; ce motivație puternică poate determina un om să-şi depăşească condiția umană, să dăruiască totul pentru binele neamului? Care este momentul când ştii că poți face sacrificiul suprem într-o conjunctură crucială pentru generațiile următoare?

Evident că în spatele fiecărui om, fiecărei alegeri, există trăiri intense, emoții, motivații, însă să fi militar cred că nu este o alegere. Eu cred că undeva acolo există o chemare. Cumva viața ne aşează pe fiecare acolo unde trebuie să fim!

Încă din copilărie suntem fascinați de eroi, de poveşti în care binele învinge răul. Odată cu maturitatea căutăm fiecare să ne facem o viață confortabilă şi liniştită cu armonie familială, fără să conştientizăm că armonia micului univers depinde de armonia întregii lumi. De aceea cred cu tărie că drumul spre cariera militara e o alegere care trebuie asumată. M-am îndreptat spre cariera militară când am simțit că sunt un om care vibrează când se intonează imnul național, când am conştientizat că arborarea drapelului îmi dă fiori şi mai ales când am realizat un adevăr pe care l-am simțit în întreaga ființă, cu lacrimi în ochi: că sunt pregătită să-mi apăr țara chiar cu prețul vieții!

Pentru unii par poate cuvinte mari, dar viața fiecăruia nu ar avea sensul suprem, dacă prin ceea ce este şi prin ceea ce face, mai ales, nu ar încerca să dăruiască şi urmaşilor un loc plin de iubire pe care sa-l numească „Acasă"!

Nu trebuie să uităm că pentru tot ce avem acum, au existat oameni de onoare, luptători, lideri care şi-au sacrificat timpul, tot ce aveau şi chiar viața pentru țară, pentru binele comun, sau pentru idealul reprezentat de acesta!

Ca sa fi militar, trebuie sa fi în primul rând un om puternic, cu o inimă mare, plină de iubire; pentru că doar din iubire poți sacrifica totul, să dăruieşti totul şi chiar pe tine însuți! E o onoare incomensurabilă să-ți dai viața pentru patrie, să sacrifici totul pentru ca nepoții nepoților tăi să poată avea o viață frumoasă.

Întâlneşti oameni în armată care simt cu adevărat jurământul. Mai sunt cei care au ales cariera militară datorită exemplelor avute în familie; pentru că au soţi, soții, iubiți, părinți sau prieteni care au urmat cariera militară. Alții au ales acest domeniu pentru siguranța locului de muncă...Trecând peste toate aceste motivații, am realizat că în spatele oricărei alegeri se află iubirea! Îți iubeşti soțul, te îndrepți spre cariera militară să îi fi aproape; ai un părinte sau o rudă în armată, vii aici să continui tradiția, să duci povestea mai departe; eşti motivat de siguranța unui loc de muncă, vii în armată pentru iubirea ce o porți celor dragi ție, pentru a le oferi confortul necesar! Din toate acestea rezultă că toți cei care vin aici au în suflet multă iubire! Undeva acolo în sufletele tuturor mereu a existat la bază dragostea de patrie, evidențiată în cântecele populare, când fiecare om ştia şi simțea valoarea cuvintelor „Țara mea şi mândra mea!" Cumva cariera militară îți aduce şi un scop măreț în suflet pe care nu ai cum să-l simți în altă parte! Este locul unde curajul, onoarea, puterea, sacrificiul şi devotamentul te transformă în cea mai bună variantă a ta! Haina militară trebuie să o simți, nu doar să o porți!

Armata e o familie frumoasă. Ajungi să simți colegii precum frații tăi, poate de aceea uneori există mici supărări. Numai ce iubeşti te poate răni, însă fiecare greutate ne aduce determinare şi ne clădeşte un caracter puternic! Fiecare zi e o provocare spre perfecționare pe care o întâmpinăm cu bucurie! Şi tot cu bucurie şi recunoştință privim spre instructorii noştri de la Sibiu de la Centrul de Instruire pentru Artilerie Terestră şi Artilerie Antiaeriană „Ioan Vodă” din cadrul „Şcolii de Aplicație pentru Unități de Luptă" şi spre cei de aici de la Centrul de Instruire pentru Infanterie şi Vânători de Munte "Constantin Brâncoveanu" Făgăraş, care şi-au dedicat cu pasiune timpul pentru a ne forma!

Sunt soldat - cursant Bodea şi sunt mândră că fac parte din Armata României şi dacă ar fi să o iau de la capăt tot armata aş alege-o!

37CENTRUL DE INSTRUIRE PENTRU INFANTERIE ŞI VÂNĂTORI DE MUNTE 36 REVISTA INFANTERIEI NR. 1-2/2019

Cea mai simplă definiție a Apărării Naționale este aceea de protejare a intereselor națiunii organizate în stat de pericolele externe. Organizarea războiului ori a Apărării Naționale reprezintă una din cele mai vechi funcții statale și a impus existența armatelor, ca instrument al utilizării violenței armate și a autorităților executive de administrare a nevoilor armatei, ministere de război; interzicerea formală a recursului la violență în relațiile internaționale prin prevederile Cartei ONU a făcut ca după 1945 să se generalizeze denumirea acestora din urma de „Ministere ale Apărării Naționale".

Cea mai răspândită definiție a războiului este aceea de continuare a politicii cu alte mijloace ceea ce face ca el sa fie decis de autorități politice și să reprezinte, în pofida Pactului Briand-Kellogg din 1928, un instrument al politicii naționale. Desfășurarea sa efectivă se realizează prin intermediul armatelor care reprezintă mijlocul concret de materializare a intereselor politicii externe ale statelor. În cadrul armatelor, autoritățile militare nu sunt altceva decât organele de stat care asigură managementul apărării armate și gestiunea mijloacelor violenței armate fără de care nu ar exista războiul.

Războaiele sunt fenomene sociale din acest motiv ele sunt supuse reglementarii juridice ceea ce face ca în cadrul dreptului public să existe domenii specializate care poartă denumirea de drept al războiului (conflictelor armate) sau de drept militar. În dreptul internațional este unanim admis că războiul este o soluție excepțională a grupurilor organizate politic care impune astfel o reglementare juridică specială; iar în dreptul intern, specificul raporturilor militare conduc în mod necesar la elaborarea unor norme derogatorii de la dreptul comun.

Natura juridică a armatei de instituție destinată realizării serviciului public al Apărării Naționale rezultă, de obicei, din chiar textele constituționale ale organizării politico-statale. Constituția României din 1991 include art. 117 referitor la „Forțele armate" în secțiunea întâia consacrată administrației publice centrale de specialitate al capitolului al cincilea destinat administrației publice din titlul al treilea referitor la autoritățile publice. Apreciem ca aceasta formula de tehnică juridică nu este de loc întâmplătoare ci își are logica în natura juridică a forțelor armate de autorități ale administrației publice centrale de specialitate.

Analizând normele constituționale și legale referitoare la armată putem sistematiza următoarele caracteristici esențiale ale acestui serviciu al administrației publice:· autonomia armatei în sistemul instituțiilor publice naționale;· specializarea armatei, dotarea și funcționarea ei specifică în scopul îndeplinirii competențelor ce îi revin;· comanda unică și disciplina;· subordonarea forței armate puterii civile, plecând de la ideea ca statul modern este un stat civil;· apolitismul armatei, în sensul ca membrii activi ai forțelor armate nu pot face parte din partide politice;· democratismul armatei, manifestat în faptul că toți membrii societății au obligații în domeniul securității naționale;· caracterul permanent, rezultând din funcția de apărare națională care nu poate fi improvizată la începutul războiului;· integrarea armatei în sistemul global al autorităților statale ca efect al globalizării apărării naționale.

ROLUL AUTORITĂȚII MILITARE ÎN REALIZAREA APĂRĂRII NAȚIONALESlt. CASTELIAN VOICA

The simplest definition of national defense is to protect the nation's interests in the state of external dangers. The organization of war or national defense is one of the oldest state functions and requires the existence of armed forces as a tool for the use of the army of violence and an executive authority to administer an army of needs and ministries of war; the formal prohibition of the recourse to violence in international relations by the provisions of the UN Charter made it generalized after 1945 the names of the latter by "ministries of national defense". B y a n a l y z i n g t h e constitutional and legal norms related to the army, we can systematize the following essential features of this service of the public administration: -autonomy of the army in the system of nat ional publ ic institutions; -the specialization of the army, its endowment and its specific functioning in order to fulfill its competences; -unique command and discipline; -the subordination of the armed force to civil power, starting from the idea that the modern state is a civil state; -Apolitim of the army, meaning that active members of the armed forces can not be part of political parties; -Army democratism, manifested in the fact that all members of society have obligations in the field of national security; -permanent character, resulting from the national defense function that can not be improvised at the beginning of the war; -integrating the army into the global system of state authorities as a result of the globalization of national defense.

37CENTRUL DE INSTRUIRE PENTRU INFANTERIE ŞI VÂNĂTORI DE MUNTE 36 REVISTA INFANTERIEI NR. 1-2/2019

Cea mai simplă definiție a Apărării Naționale este aceea de protejare a intereselor națiunii organizate în stat de pericolele externe. Organizarea războiului ori a Apărării Naționale reprezintă una din cele mai vechi funcții statale și a impus existența armatelor, ca instrument al utilizării violenței armate și a autorităților executive de administrare a nevoilor armatei, ministere de război; interzicerea formală a recursului la violență în relațiile internaționale prin prevederile Cartei ONU a făcut ca după 1945 să se generalizeze denumirea acestora din urma de „Ministere ale Apărării Naționale".

Cea mai răspândită definiție a războiului este aceea de continuare a politicii cu alte mijloace ceea ce face ca el sa fie decis de autorități politice și să reprezinte, în pofida Pactului Briand-Kellogg din 1928, un instrument al politicii naționale. Desfășurarea sa efectivă se realizează prin intermediul armatelor care reprezintă mijlocul concret de materializare a intereselor politicii externe ale statelor. În cadrul armatelor, autoritățile militare nu sunt altceva decât organele de stat care asigură managementul apărării armate și gestiunea mijloacelor violenței armate fără de care nu ar exista războiul.

Războaiele sunt fenomene sociale din acest motiv ele sunt supuse reglementarii juridice ceea ce face ca în cadrul dreptului public să existe domenii specializate care poartă denumirea de drept al războiului (conflictelor armate) sau de drept militar. În dreptul internațional este unanim admis că războiul este o soluție excepțională a grupurilor organizate politic care impune astfel o reglementare juridică specială; iar în dreptul intern, specificul raporturilor militare conduc în mod necesar la elaborarea unor norme derogatorii de la dreptul comun.

Natura juridică a armatei de instituție destinată realizării serviciului public al Apărării Naționale rezultă, de obicei, din chiar textele constituționale ale organizării politico-statale. Constituția României din 1991 include art. 117 referitor la „Forțele armate" în secțiunea întâia consacrată administrației publice centrale de specialitate al capitolului al cincilea destinat administrației publice din titlul al treilea referitor la autoritățile publice. Apreciem ca aceasta formula de tehnică juridică nu este de loc întâmplătoare ci își are logica în natura juridică a forțelor armate de autorități ale administrației publice centrale de specialitate.

Analizând normele constituționale și legale referitoare la armată putem sistematiza următoarele caracteristici esențiale ale acestui serviciu al administrației publice:· autonomia armatei în sistemul instituțiilor publice naționale;· specializarea armatei, dotarea și funcționarea ei specifică în scopul îndeplinirii competențelor ce îi revin;· comanda unică și disciplina;· subordonarea forței armate puterii civile, plecând de la ideea ca statul modern este un stat civil;· apolitismul armatei, în sensul ca membrii activi ai forțelor armate nu pot face parte din partide politice;· democratismul armatei, manifestat în faptul că toți membrii societății au obligații în domeniul securității naționale;· caracterul permanent, rezultând din funcția de apărare națională care nu poate fi improvizată la începutul războiului;· integrarea armatei în sistemul global al autorităților statale ca efect al globalizării apărării naționale.

ROLUL AUTORITĂȚII MILITARE ÎN REALIZAREA APĂRĂRII NAȚIONALESlt. CASTELIAN VOICA

The simplest definition of national defense is to protect the nation's interests in the state of external dangers. The organization of war or national defense is one of the oldest state functions and requires the existence of armed forces as a tool for the use of the army of violence and an executive authority to administer an army of needs and ministries of war; the formal prohibition of the recourse to violence in international relations by the provisions of the UN Charter made it generalized after 1945 the names of the latter by "ministries of national defense". B y a n a l y z i n g t h e constitutional and legal norms related to the army, we can systematize the following essential features of this service of the public administration: -autonomy of the army in the system of nat ional publ ic institutions; -the specialization of the army, its endowment and its specific functioning in order to fulfill its competences; -unique command and discipline; -the subordination of the armed force to civil power, starting from the idea that the modern state is a civil state; -Apolitim of the army, meaning that active members of the armed forces can not be part of political parties; -Army democratism, manifested in the fact that all members of society have obligations in the field of national security; -permanent character, resulting from the national defense function that can not be improvised at the beginning of the war; -integrating the army into the global system of state authorities as a result of the globalization of national defense.

39CENTRUL DE INSTRUIRE PENTRU INFANTERIE ŞI VÂNĂTORI DE MUNTE 38 REVISTA INFANTERIEI NR. 1-2/2019

Sunt femeile militar „altfel” decât colegii lor bărbaţi? Avem nevoie de nişte însuşiri care să ne ajute să răzbatem într-o lume aşa zisă a bărbaţilor, sau dispunem de calităţi pe care bărbaţii nu le au dar care ne propulsează direct acolo unde ne am dorit să fim ?! Îşi mai face loc uneori în minţile colegilor noştri prejudecata că locul femeii nu ar trebui să fie în armată având aceleaşi roluri ca şi bărbaţii? Cu siguranţă da, mai ales atunci când vorbim de colegele noastre luptătoare fie că vorbim de infanteriste, artileriste sau alte arme care sunt alături de colegi pe câmpul de instrucţie sau chiar pe câmpul de luptă în zonele de conflict.

Deşi muncesc uneori de două ori, femeile din armată au reuşit să se impună într-o lume dominată de bărbaţi. Îşi reprezintă ţara cu mândrie în teatrele de război şi cu multă dăruire au câştigat respectul unei bresle considerate dure.

A fi militar pentru o femeie - reprezintă mai mult decât o meserie, e o credinţă în primul rând în forţele proprii şi în puterea de a - ţi depăşii limitele.

„Armata îţi cultivă iubirea pentru ceea ce ai fost, eşti şi tinzi să devii, transmiţând din generaţie în generaţie disciplina de a trăi fiecare zi cu respectul pentru ceea ce suntem şi cu asumarea pentru alegerile viitorului”(Anemona Toma, jurnalist militar şi ofiţer de relaţii publice).

Femeile militar sunt femei cu iniţiativă şi motivaţie care şi-au demonstrat lor şi celorlalţi că totul este posibil. Fie că sunt în prima linie sau în „spatele frontului”, femeile militar sunt femei puternice, hotărâte să depăşească orice obstacol le-ar sta în calea atingerii obiectivelor profesionale. Delicateţea şi răbdarea sunt atribute care le-au ajutat probabil pe femeile din Armata Română să fie apreciate, iar corectitudinea şi respectul faţă de regulamentele militare şi faţă de haina pe care o îmbracă cu mândrie le-au facilitat ascensiunea în ierarhia militară. Însă mai mult decât bărbaţii, poate femeile militar au înţeles că respectul şi admiraţia colegilor le poţi câştiga doar prin respectul pe care îl acorzi OMULUI care poartă gradele chiar dacă - ştim cu toţii !- în armată gradele şi ierarhia militară sunt respectate cu sfinţenie . Poate noi femeile purtând permanent în noi acea „vară fără putinţă de învins”am înţeles mai uşor decât orgoliile masculine, că gradele sunt purtate pe umerii unor oameni capabili să primească şi să acorde deopotrivă respectul lor celor din jur.

Sensibilitatea şi intuiţia specific feminină nu sunt suficiente însă atunci când vorbim de eficienţă şi calitate profesională în mediul militar. Avem imperios nevoie de o bună capacitate de adaptare la condiţiile dinamice şi complexe din colectivitate adică de inteligenţa practică, de spirit de observaţie prin dezvoltarea atenţiei, concentrării, mobilizării, distributivităţii şi percepţiei dirijate, de comunicare asertivă dar şi de rezistenţă şi toleranţă la frustrare. Sigur nu putem vorbii de calitate în munca depusă dacă nu putem susţine diverse misiuni în condiţii meteo, psihologice nefavorabile, dacă nu avem dezvoltată şi o bună rezistenţă psihofizică. Trăsăturile de caracter care prin prezenţa lor susţin personalitatea femeii militar sunt: controlul emoţional, asumarea controlată a riscului, hotărârea, iniţiativa şi perseverenţa. Ca militar nu te detaşezi de celelalte responsabilităţi pe care le implică statutul de femeie: umanismul, sociabilitatea, familia. De multe ori familia poate trece pe locul 2 atunci când vorbim de femeia din armată, însă aşa cum spunea colega noastră jurnalist militar „contribuim la transmiterea tradiţiilor, a crezurilor şi a valorilor. Copiii de militari cresc demni, corecţi, puternici, cu dragoste faţă de istorie, cu respectul şi conştiinţa trecutului şi responsabilitatea viitorului”.Femeia militar este în acelaşi timp şi mamă şi soţie şi prietenă, care dacă nu are susţinerea partenerului de viaţă să-i înţeleagă munca şi eforturile, nu poate creşte şi dezvolta profesional aşa cum şi ar dori.

Galeria româncelor eroine alătură femei tinere din diverse epoci animate de dragostea de ţară şi spiritul de sacrificiu de care au fost capabile în situaţii extreme. În istoria acestei naţiuni încă din 1437 au existat femei luptătoare, demne şi curajoase precum Druşa eroina de la Bobâlna sau Ecaterina Varga „Doamna moţilor” arestată şi întemniţată în timpul revoluţiei din 1848 din Transilvania, maica Mina (Marina) Hociotă din Săliştea Sibiului sublocotenent în primul război mondial decorată în 1918 cu „Crucea comemorativă” şi în 1968 cu Medalia „Virtutea Ostăşească” clasa I, sergentul Elena Chiriţă, sanitara detaşamentului Păuliş decorată pentru faptele sale de arme cu „Virtutea Militară” clasa II, Meritul Sanitar clasele II şi I, şi nu în ultimul rând sublocotenent Ecaterina Teodoroiu care continuă să domine elita feminină românească.

Aceste femei memorabile vor rămâne mereu în conştiinţa noastră, lor alăturânduli-se modele mai recente precum prima femeie general din Armata României care a făcut parte şi din prima promoţie de ofiţeri şi subofiţeri femei din armata noastră, prima femeie pilot pe un avion supersonic, prima femeie pilot care execută misiuni de poliţie aeriană.

Arhivele şi literatura istorică păstrează memoria acestor femei care „în mijlocul iernilor îngheţate” s-au lăsat permanent purtate de acea „vară fără putinţă de învins”.

FEMEIA MILITAR – CARIERĂ SAU PASIUNE!!!

„În mijlocul iernilor îngheţate am învăţat că există în mine o vară fără putinţă de învins” Albert Camus

Locotenent psiholog COSMINA MARIAN

39CENTRUL DE INSTRUIRE PENTRU INFANTERIE ŞI VÂNĂTORI DE MUNTE 38 REVISTA INFANTERIEI NR. 1-2/2019

Sunt femeile militar „altfel” decât colegii lor bărbaţi? Avem nevoie de nişte însuşiri care să ne ajute să răzbatem într-o lume aşa zisă a bărbaţilor, sau dispunem de calităţi pe care bărbaţii nu le au dar care ne propulsează direct acolo unde ne am dorit să fim ?! Îşi mai face loc uneori în minţile colegilor noştri prejudecata că locul femeii nu ar trebui să fie în armată având aceleaşi roluri ca şi bărbaţii? Cu siguranţă da, mai ales atunci când vorbim de colegele noastre luptătoare fie că vorbim de infanteriste, artileriste sau alte arme care sunt alături de colegi pe câmpul de instrucţie sau chiar pe câmpul de luptă în zonele de conflict.

Deşi muncesc uneori de două ori, femeile din armată au reuşit să se impună într-o lume dominată de bărbaţi. Îşi reprezintă ţara cu mândrie în teatrele de război şi cu multă dăruire au câştigat respectul unei bresle considerate dure.

A fi militar pentru o femeie - reprezintă mai mult decât o meserie, e o credinţă în primul rând în forţele proprii şi în puterea de a - ţi depăşii limitele.

„Armata îţi cultivă iubirea pentru ceea ce ai fost, eşti şi tinzi să devii, transmiţând din generaţie în generaţie disciplina de a trăi fiecare zi cu respectul pentru ceea ce suntem şi cu asumarea pentru alegerile viitorului”(Anemona Toma, jurnalist militar şi ofiţer de relaţii publice).

Femeile militar sunt femei cu iniţiativă şi motivaţie care şi-au demonstrat lor şi celorlalţi că totul este posibil. Fie că sunt în prima linie sau în „spatele frontului”, femeile militar sunt femei puternice, hotărâte să depăşească orice obstacol le-ar sta în calea atingerii obiectivelor profesionale. Delicateţea şi răbdarea sunt atribute care le-au ajutat probabil pe femeile din Armata Română să fie apreciate, iar corectitudinea şi respectul faţă de regulamentele militare şi faţă de haina pe care o îmbracă cu mândrie le-au facilitat ascensiunea în ierarhia militară. Însă mai mult decât bărbaţii, poate femeile militar au înţeles că respectul şi admiraţia colegilor le poţi câştiga doar prin respectul pe care îl acorzi OMULUI care poartă gradele chiar dacă - ştim cu toţii !- în armată gradele şi ierarhia militară sunt respectate cu sfinţenie . Poate noi femeile purtând permanent în noi acea „vară fără putinţă de învins”am înţeles mai uşor decât orgoliile masculine, că gradele sunt purtate pe umerii unor oameni capabili să primească şi să acorde deopotrivă respectul lor celor din jur.

Sensibilitatea şi intuiţia specific feminină nu sunt suficiente însă atunci când vorbim de eficienţă şi calitate profesională în mediul militar. Avem imperios nevoie de o bună capacitate de adaptare la condiţiile dinamice şi complexe din colectivitate adică de inteligenţa practică, de spirit de observaţie prin dezvoltarea atenţiei, concentrării, mobilizării, distributivităţii şi percepţiei dirijate, de comunicare asertivă dar şi de rezistenţă şi toleranţă la frustrare. Sigur nu putem vorbii de calitate în munca depusă dacă nu putem susţine diverse misiuni în condiţii meteo, psihologice nefavorabile, dacă nu avem dezvoltată şi o bună rezistenţă psihofizică. Trăsăturile de caracter care prin prezenţa lor susţin personalitatea femeii militar sunt: controlul emoţional, asumarea controlată a riscului, hotărârea, iniţiativa şi perseverenţa. Ca militar nu te detaşezi de celelalte responsabilităţi pe care le implică statutul de femeie: umanismul, sociabilitatea, familia. De multe ori familia poate trece pe locul 2 atunci când vorbim de femeia din armată, însă aşa cum spunea colega noastră jurnalist militar „contribuim la transmiterea tradiţiilor, a crezurilor şi a valorilor. Copiii de militari cresc demni, corecţi, puternici, cu dragoste faţă de istorie, cu respectul şi conştiinţa trecutului şi responsabilitatea viitorului”.Femeia militar este în acelaşi timp şi mamă şi soţie şi prietenă, care dacă nu are susţinerea partenerului de viaţă să-i înţeleagă munca şi eforturile, nu poate creşte şi dezvolta profesional aşa cum şi ar dori.

Galeria româncelor eroine alătură femei tinere din diverse epoci animate de dragostea de ţară şi spiritul de sacrificiu de care au fost capabile în situaţii extreme. În istoria acestei naţiuni încă din 1437 au existat femei luptătoare, demne şi curajoase precum Druşa eroina de la Bobâlna sau Ecaterina Varga „Doamna moţilor” arestată şi întemniţată în timpul revoluţiei din 1848 din Transilvania, maica Mina (Marina) Hociotă din Săliştea Sibiului sublocotenent în primul război mondial decorată în 1918 cu „Crucea comemorativă” şi în 1968 cu Medalia „Virtutea Ostăşească” clasa I, sergentul Elena Chiriţă, sanitara detaşamentului Păuliş decorată pentru faptele sale de arme cu „Virtutea Militară” clasa II, Meritul Sanitar clasele II şi I, şi nu în ultimul rând sublocotenent Ecaterina Teodoroiu care continuă să domine elita feminină românească.

Aceste femei memorabile vor rămâne mereu în conştiinţa noastră, lor alăturânduli-se modele mai recente precum prima femeie general din Armata României care a făcut parte şi din prima promoţie de ofiţeri şi subofiţeri femei din armata noastră, prima femeie pilot pe un avion supersonic, prima femeie pilot care execută misiuni de poliţie aeriană.

Arhivele şi literatura istorică păstrează memoria acestor femei care „în mijlocul iernilor îngheţate” s-au lăsat permanent purtate de acea „vară fără putinţă de învins”.

FEMEIA MILITAR – CARIERĂ SAU PASIUNE!!!

„În mijlocul iernilor îngheţate am învăţat că există în mine o vară fără putinţă de învins” Albert Camus

Locotenent psiholog COSMINA MARIAN

41CENTRUL DE INSTRUIRE PENTRU INFANTERIE ŞI VÂNĂTORI DE MUNTE 40 REVISTA INFANTERIEI NR. 1-2/2019

Între Biserică şi Armată există o lungă şi permanentă comuniune, ca o

simbioză între Cruce şi Spadă, între cele veşnice şi cele trecătoare. Aceasta pentru că Spada a fost ridicată de oştenii acestui neam pentru a apăra pe cinstitorii Crucii, iar Crucea ne-a fost armă în lupta cu cei ce au vrut să ne facă să ne uităm istoria şi valorile fundamentale. Cu spada în mână şi crucea la piept, poporul român a fost cel mai jertfelnic popor din Europa, peste el trecând atâtea primejdii şi necazuri care l-au răstignit de mai multe ori în istoria sa.

Procesul de etnogeneză a poporului român a coincis cu încreştinarea sa şi de aici decurge puternica legătură între fiinţa naţională şi credinţa creştină curată şi dreaptă a strămoşilor. În lupta pentru apărarea şi conservarea valorilor neamului, înaintaşii noştri aveau conştiinţa că apără atât spaţiul vital cât şi cel spiritual al fiilor patriei. Veacuri de-a rândul, Biserica şi Oastea, au fost în deplină unitate, reuşind să menţină pe aceste meleaguri neamul românilor, iar preotul şi oşteanul, cu spirit de jertfă şi vitejie, au pus temelie trăirilor şi sentimentelor religioase şi patriotice pentru dăinuire în vatra străbună. Izvoarele istorice, vestigiile, documentele şi cronicile sunt mărturii ale existenţei legăturii indisolubile dintre slujitorii Bisericii şi Armată, prezenţa preoţilor fiind remarcabilă alături de ostaşi şi voievozi veacurilor al XIX-lea şi al XX-lea, românii de pretutindeni erau angrenaţi într-o acţiune decisivă pentru făurirea statului unitar naţional. Perioada cuprinsă între proclamarea Independenţei şi izbucnirea Primului Război Mondial, a fost marcată de evenimente care au creat un curent de opinie naţional care nu mai putea ignora soarta românilor împărţiţi în atâtea provincii ne-libere.

În acest context istoric, prielnic constituirii unei „Românii întregite”, o prezentare sintetică privind starea şi activitatea clerului militar în lupta pentru Unirea tuturor românilor, este imperios necesară.

Aşadar, în perioada premergătoare primei conflagraţii mondiale, se afla în vigoare „Regulamentul pentru clerul din Armată” promulgat în 1870. Pentru bunul mers al asistenţei confesionale, Sfântul Sinod, în ședința din 16 mai 1915, la propunerea mitropolitului Pimen Georgescu al Moldovei, a luat câteva hotărâri cu privire la preoții militari în activitate sau a celor care urmau să fie mobilizați în cazul când România va intra în război. A fost numit un protopop, în persoana profesorului Constantin Nazarie de la Facultatea de Teologie din București. La 15 august 1916, preotul profesor Constantin Nazarie a fost numit șef al Serviciului Religios de pe lângă Marele Cartier General al Armatei Române, cu gradul de colonel. Pe aceeași dată a fost numit, ca adjunct al său, preotul Vasile Pocitan, profesor de Religie în București, mai târziu arhiereu-vicar cu numele Veniamin. În cursul Primului Război Mondial, în care România s-a implicat de la 14/27 august 1916, când a declarat război Austro-Ungariei, au fost mobilizați peste 250 de preoți ortodocși care au însoțit trupele noastre pe câmpurile de luptă, unii dintre ei jertfindu-și chiar viața pentru libertatea și unitatea țării. Din nefericire, câțiva preoți români din Transilvania și Banat au fost încorporați în armata austro-ungară, iar cei din Bucovina în armata austriacă și trimiși pe fronturile din Italia și Galiția, împotriva intereselor neamului lor. Câțiva preoți români din Basarabia au fost încorporați alături de soldații români care luptau în armata rusă (țaristă), cum a fost cazul tânărului preot-poet Alexie Mateevici. Documentele cancelariei Serviciului Religios atestă că au fost mobilizaţi în total 253 preoţi, dintre care, în timp, 46 au fost demobilizaţi din diferite motive, 6 răniţi, 25 au fost daţi ca dispăruţi şi prizonieri, dintre care 5 morţi. Au fost şi preoţi ardeleni refugiați precum Ilie Hociotă şi Ioan Dăncilă. În Basarabia au fost mobilizaţi 40 de preoţi. Din rapoartele găsite în arhive reiese că preoții militari au îndeplinit cu cinste diferite slujbe, dar și alte îndatoriri specifice misiunii lor pastoral-militare: Sfânta Liturghie, atunci când era posibil, sfințirea apei, cu stropirea soldaților cu agheazmă, Te-Deum-uri, prohodirea celor căzuți la datorie, slujbe pentru cei bolnavi sau răniți, spovedania și împărtășirea soldaților, predici la slujbele menționate sau la înmormântarea celor căzuți la datorie, încurajarea permanentă a soldaților, ajutor dat în infirmerii pentru îngrijirea celor răniți, cursuri de scris-citit pentru soldații neștiutori de carte (atunci când era posibil), organizarea unor șezători culturale (cu recitări și coruri ostășești), grija față de copiii orfani din satele în care erau staționate unități militare și multe altele. Câțiva dintre acești preoți și-au jertfit viața pentru apărarea țării, pentru întregirea hotarelor ei firești.

La loc de cinste trebuie să-l pomenim pe bătrânul preot Ștefan Ionescu-Cazacu din Poiana, jud. Olt care a murit la Mărășești, preotul Nicolae Armășescu din Tomșani, jud. Vâlcea, rănit mortal pe câmpul de luptă, preotul Nicolae Furnică din Urziceni, jud. Ialomița care a luptat vitejește la Turtucaia, dar a fost străpuns de baionetele duşmane, preoții Ioan Rătescu, Dumitru Berlogeanu și Ioan Cerbulescu. Câțiva preoți au fost răniți, între care Constantin Buzescu din Vitănești, jud. Olt, iar alţii au fost luați prizonieri și deportați în afara țării, ca Ion Florescu-

Biserica a sprijinit Armata Română în Primul Război Mondial Preot militar Gherasim FRĂŢILĂ

41CENTRUL DE INSTRUIRE PENTRU INFANTERIE ŞI VÂNĂTORI DE MUNTE 40 REVISTA INFANTERIEI NR. 1-2/2019

Între Biserică şi Armată există o lungă şi permanentă comuniune, ca o

simbioză între Cruce şi Spadă, între cele veşnice şi cele trecătoare. Aceasta pentru că Spada a fost ridicată de oştenii acestui neam pentru a apăra pe cinstitorii Crucii, iar Crucea ne-a fost armă în lupta cu cei ce au vrut să ne facă să ne uităm istoria şi valorile fundamentale. Cu spada în mână şi crucea la piept, poporul român a fost cel mai jertfelnic popor din Europa, peste el trecând atâtea primejdii şi necazuri care l-au răstignit de mai multe ori în istoria sa.

Procesul de etnogeneză a poporului român a coincis cu încreştinarea sa şi de aici decurge puternica legătură între fiinţa naţională şi credinţa creştină curată şi dreaptă a strămoşilor. În lupta pentru apărarea şi conservarea valorilor neamului, înaintaşii noştri aveau conştiinţa că apără atât spaţiul vital cât şi cel spiritual al fiilor patriei. Veacuri de-a rândul, Biserica şi Oastea, au fost în deplină unitate, reuşind să menţină pe aceste meleaguri neamul românilor, iar preotul şi oşteanul, cu spirit de jertfă şi vitejie, au pus temelie trăirilor şi sentimentelor religioase şi patriotice pentru dăinuire în vatra străbună. Izvoarele istorice, vestigiile, documentele şi cronicile sunt mărturii ale existenţei legăturii indisolubile dintre slujitorii Bisericii şi Armată, prezenţa preoţilor fiind remarcabilă alături de ostaşi şi voievozi veacurilor al XIX-lea şi al XX-lea, românii de pretutindeni erau angrenaţi într-o acţiune decisivă pentru făurirea statului unitar naţional. Perioada cuprinsă între proclamarea Independenţei şi izbucnirea Primului Război Mondial, a fost marcată de evenimente care au creat un curent de opinie naţional care nu mai putea ignora soarta românilor împărţiţi în atâtea provincii ne-libere.

În acest context istoric, prielnic constituirii unei „Românii întregite”, o prezentare sintetică privind starea şi activitatea clerului militar în lupta pentru Unirea tuturor românilor, este imperios necesară.

Aşadar, în perioada premergătoare primei conflagraţii mondiale, se afla în vigoare „Regulamentul pentru clerul din Armată” promulgat în 1870. Pentru bunul mers al asistenţei confesionale, Sfântul Sinod, în ședința din 16 mai 1915, la propunerea mitropolitului Pimen Georgescu al Moldovei, a luat câteva hotărâri cu privire la preoții militari în activitate sau a celor care urmau să fie mobilizați în cazul când România va intra în război. A fost numit un protopop, în persoana profesorului Constantin Nazarie de la Facultatea de Teologie din București. La 15 august 1916, preotul profesor Constantin Nazarie a fost numit șef al Serviciului Religios de pe lângă Marele Cartier General al Armatei Române, cu gradul de colonel. Pe aceeași dată a fost numit, ca adjunct al său, preotul Vasile Pocitan, profesor de Religie în București, mai târziu arhiereu-vicar cu numele Veniamin. În cursul Primului Război Mondial, în care România s-a implicat de la 14/27 august 1916, când a declarat război Austro-Ungariei, au fost mobilizați peste 250 de preoți ortodocși care au însoțit trupele noastre pe câmpurile de luptă, unii dintre ei jertfindu-și chiar viața pentru libertatea și unitatea țării. Din nefericire, câțiva preoți români din Transilvania și Banat au fost încorporați în armata austro-ungară, iar cei din Bucovina în armata austriacă și trimiși pe fronturile din Italia și Galiția, împotriva intereselor neamului lor. Câțiva preoți români din Basarabia au fost încorporați alături de soldații români care luptau în armata rusă (țaristă), cum a fost cazul tânărului preot-poet Alexie Mateevici. Documentele cancelariei Serviciului Religios atestă că au fost mobilizaţi în total 253 preoţi, dintre care, în timp, 46 au fost demobilizaţi din diferite motive, 6 răniţi, 25 au fost daţi ca dispăruţi şi prizonieri, dintre care 5 morţi. Au fost şi preoţi ardeleni refugiați precum Ilie Hociotă şi Ioan Dăncilă. În Basarabia au fost mobilizaţi 40 de preoţi. Din rapoartele găsite în arhive reiese că preoții militari au îndeplinit cu cinste diferite slujbe, dar și alte îndatoriri specifice misiunii lor pastoral-militare: Sfânta Liturghie, atunci când era posibil, sfințirea apei, cu stropirea soldaților cu agheazmă, Te-Deum-uri, prohodirea celor căzuți la datorie, slujbe pentru cei bolnavi sau răniți, spovedania și împărtășirea soldaților, predici la slujbele menționate sau la înmormântarea celor căzuți la datorie, încurajarea permanentă a soldaților, ajutor dat în infirmerii pentru îngrijirea celor răniți, cursuri de scris-citit pentru soldații neștiutori de carte (atunci când era posibil), organizarea unor șezători culturale (cu recitări și coruri ostășești), grija față de copiii orfani din satele în care erau staționate unități militare și multe altele. Câțiva dintre acești preoți și-au jertfit viața pentru apărarea țării, pentru întregirea hotarelor ei firești.

La loc de cinste trebuie să-l pomenim pe bătrânul preot Ștefan Ionescu-Cazacu din Poiana, jud. Olt care a murit la Mărășești, preotul Nicolae Armășescu din Tomșani, jud. Vâlcea, rănit mortal pe câmpul de luptă, preotul Nicolae Furnică din Urziceni, jud. Ialomița care a luptat vitejește la Turtucaia, dar a fost străpuns de baionetele duşmane, preoții Ioan Rătescu, Dumitru Berlogeanu și Ioan Cerbulescu. Câțiva preoți au fost răniți, între care Constantin Buzescu din Vitănești, jud. Olt, iar alţii au fost luați prizonieri și deportați în afara țării, ca Ion Florescu-

Biserica a sprijinit Armata Română în Primul Război Mondial Preot militar Gherasim FRĂŢILĂ

43CENTRUL DE INSTRUIRE PENTRU INFANTERIE ŞI VÂNĂTORI DE MUNTE 42 REVISTA INFANTERIEI NR. 1-2/2019

Dâmbovița din București şi preotul Constantin Sădeanu, ambii deportați în Bulgaria, iar preoții Vasile Ionescu din Groșerea, jud. Gorj, Gheorghe Jugureanu din Mizil-Dâmbovița, Emanuil Mărculescu din Corabia și alții au fost deportați în Germania. Toți preoții militari și-au făcut din plin datoria pe câmpurile de luptă, fiind unanim apreciați de comandanții lor, foarte mulți decorați sau avansați. Se cuvine să consemnăm pe protosinghelul Iustin Șerbănescu, (după război călugărit la mănăstirea Cernica) angajat ca și confesor militar, iar apoi trimis pe front. Dintr-un raport foarte elogios publicat în „Monitorul Oficial”, nr. 36 din 1919, reiese că a luat parte la toate luptele, mergând cu sfânta cruce în mână în fruntea luptătorilor regimentului, iar după ce mulți ofițeri ai regimentului său au fost uciși, a preluat conducerea unui batalion „luptând ca un erou o zi și o noapte respingând inamicul”.

După o săptămână de luptă a fost luat prizonier, dar în vara anului 1917 a reușit să evadeze, rătăcind prin munți până când a reușit să treacă în liniile românești. Cuvinte elogioase s-au scris și despre preotul Ioan Gheorghiu din Sulina, care „se ducea la datorie sub ploaia de gloanțe”, iar la Mărășești „a urmat trupa în tranșee, fiind mereu alături de soldați, iar în perioada de refacere a armatei, în Moldova, a ajutat la îngrijirea bolnavilor și răniților”. Despre preotul militar Cicerone Iordăchescu, mai târziu profesor la Facultatea de Teologie din Chișinău, un ofițer superior scria că „a luat parte la toate luptele, fiind întotdeauna în prima linie, îngrijind răniții și îmbărbătând oamenii prin exemplul său” . Despre preotul Nicolae Marinescu din București s-a scris că „în timpul diferitelor lupte, personal, cu arma în mână, a luptat alături de trupă dând dovezi de curaj stând în tranșee nopți întregi, încurajând trupa în nopțile cele mai aspre”. Preotul Elian Piscoiu „a îmbărbătat pe soldaţii de la eşalonul de tragere, care din cauza ploaiei de gloanţe nu mai îndrăzneau să înainteze, şi a luat în spinare două cutii cu cartuşe şi a mers în fruntea ostaşilor”. Cuvinte elogioase s-au scris și despre preotul Gheorghe Tudorache din Târgu Ocna: „s-a dus în linia întâi de luptă, pentru a îmbărbăta ofițerii și trupa… s-a stabilit o așa legătură sufletească între acest preot și soldați, încât ei îl numesc tătucul nostru, pentru că este tot timpul între ei, în infirmerie, îi îngrijește, îi împărtășește, îi încurajează”.

Despre preotul Nicolae Oniceanu din Heci, jud. Iași se nota, într-un raport oficial: „în marile lupte de la Mărășești, cu crucea în mână a adunat și îmbărbătat cetele răzlețe ale diferitelor unități, împingându-i din nou în focul luptei, foc din mijlocul căruia n-a lipsit un moment”. Despre preotul Iordache Tudorache din Gologanu, jud. Vrancea, un colonel scria: „N-a părăsit regimentul un singur moment; deși în vârstă, a fost totdeauna neobosit, îngrijind bolnavii… A luat parte și la luptele de la Mărășești, stând veșnic printre soldați”. Cuvinte elogioase s-au scris și despre preoții Teodor Simedrea (mai târziu mitropolitul Tit al Bucovinei), Gheorghe Leu (mai târziu episcopul Grigorie de la Huși) şi Toma Chiricuță. Şeful preoţilor militari consemna în 1921 faptul că „în timpul campaniei din 1916-1918, în învălmăşagul luptelor, în ţipătul răniţilor, în vaietul bolnavilor, în suspinul muribunzilor, în depresiunea morală aproape generală, preoţii au făcut lucruri minunate”. Generalul Constantin Prezan apreciind misiunea preoţilor militari pe front spunea că „şi-au făcut mai mult decât datoria; este o cinste pentru cler, că alături de ostaşi, au făcut mai mult decât li s-a cerut, pentru Ţară şi Neam”.

O activitate tot atât de patriotică și cu adevărat preoțească au depus și preoții militari din spitale (mobile, de evacuare, de contagioși) sau din trenurile sanitare, apreciați în termenii cei mai elogioși de către superiorii lor.

Această pagină de istorie, evocată în puţine cuvinte dar încărcată de mari fapte, precede un măreţ capitol al vieţuirii neamului nostru din ultima sută de ani. Constituirea României Mari a fost integrată într-un proces istoric şi context mai larg, care a cuprins centrul şi estul Europei, prin care s-au întregit ori au reapărut ţări pe harta Europei, ca urmare a destrămării Austro-Ungariei şi a schimbării sistemului politic în Rusia. Calea aleasă de români pentru unirea provinciilor cu Regatul României a fost rezultatul unor intense şi lungi consultări între liderii mişcării naţionale din Basarabia, Bucovina şi Transilvania. Astăzi, se cuvine să păşim pe o cale mai curată şi să punem un început mai bun pentru neamul românesc şi pentru generaţiile viitoare, care, la viitorul centenar, pomenindu-i pe cei acum pomeniţi de

- „Biserica Ortodoxă Română şi Marea Unire

– preoţi în tranşee – 1916-1919”

de Gheorghe Nicolescu,

Gheorghe Dobrescu, Andrei Nicolescu,

editura Basilica, 2018;

- „Armata şi Biserica” de c-dor Ilie Manole,

Bucureşti, 1996;

- „Preoţii şi Oştirea” de c-dor Ilie Manole,

Bucureşti, 1998.

BIBLIOGRAFIE

EVENIMENT – FĂGĂRAŞ, 2018

Într-o frumoasă şi însorită zi de toamnă, 12 octombrie, aveam să-mi revăd fostele colege de promoție, din urmă cu 45 de ani. Emoția reîntâlnirii m-a cuprins de când am păşit pe poarta Unității Militare din Făgăraș, amintirile îmi reveneau în minte mai mult ca oricând şi bucuria revederii colegelor m-a cuprins când, în linie, pe un rând, în curtea unităţii militare din Făgăraş, intonăm Imnul României, privind cum se înalţă pe unul din cele trei catarge de lângă foişorul fanfarei, stindardul tricolor cu mesajul promoţiei 1973: „Ne-am respectat jurământul!”, „Prima promoţie de ofiţeri şi subofiţeri femei din Armata Română”.

Mersul istoriei oferise României Legea 14/ 1972, - Pregătirea populaţiei, a teritoriului şi a economiei pentru apărare. Astăzi, oferă Strategia Naţională de Apărare a Ţării pentru perioada 2015-2019, precedată de Legea 167/ 2017 care modifică şi completează Legea 346/ 2006, privind organizarea Ministerului Apărării Naţionale. Ne adaptăm…

Zăbovim pe băncile parcului din incinta unităţii, la taclale, dragi colege, „camarazi” de arme. Am răsfoit şi comentat împreună Revista Infanteriei nr. 1-2/ 2018 – sursă minunată de informaţie şi actualizare a cunoştinţelor.

Admirăm aleile, îngrijite şi transformate de trecerea timpului şi mâini iscusite: arbuştii minusculi au ajuns arbori vânjoşi iar băncuţele de odinioară au fost de mult înlocuite.

În mers cadenţat, pe plutoane, cu sau fără cântec, străbatem curtea de la dormitoare la sălile de clasă şi de studiu sau oraşul spre obiectivele zilei. Acum 45 de ani, alt veac, alt mileniu…

Intrăm în clădirea comandamentului şi vizităm muzeul Centrului de Instruire pentru Infanterie şi Vânători de Munte. Suntem veterane, venite să rememoreze şi cinstească istoria şi tradiţia militară românească din care facem şi noi parte.

Pe tot parcursul programului am fost însoţite şi îndrumate de tânărul comandant al Centrului de Instruire pentru Infanterie şi Vânători de Munte, domnul locotenent colonel Ştefan Cîmpean, prototip al ofiţerului format şi adaptat perfect la noile cerinţe şi situaţii ale contemporaneităţii.

Seara, a urmat banchetul de rămas bun, un eveniment organizat impecabil, ireproşabil şi de neuitat. O amintire frumoasă pentru mulţi ani de acum înainte, cu revederi dragi şi îmbrăţişări calde, cu momente frumoase de muzică folk, melodii dragi fredonate împreună, tortul aniversar frumos decorat cu grade militare, cupa cu şampanie servită în paharele frumos personalizate, dansuri şi fotografii.

Ne-am întors în garnizoanele noastre cu foarte multe amintiri plăcute despre evenimentul la care am participat, reîntâlnirea promoţiei 1973, cât şi despre frumosul orăşel de munte, Făgăraş.

Centrul Militar din oraşul meu nu mai există, din păcate, totul s-a demolat, s-a nivelat şi s-a făcut o parcare de taxi. Casa Armatei e descurajantă în activităţi, deocamdată…amatori cred c-ar fi. Îmi amintesc, odinioară, mulţimea din sala arhiplină când se dezbătea recalcularea pensiilor militare.

Soţul meu şi cu mine ţinem prelegeri pe teme liberare la Forumul german; uneori colege camarad din armată răspund „prezent” la invitaţia de a participa. Mă bucură mai mult decât întâlnirile din alt cadru al oraşului.

Nu cu prilejul festiv al unor zile, ci pentru toate zilele şi anii ce vor urma, doresc tuturor colegelor din ţară, ce-mi doresc şi mie, să ne mai întâlnim şi să supravieţuim cu demnitate încercărilor ce ne mai aşteaptă! Să ne revedem cu bucurie!

Cpt.(ret.) prof. Maria – Ecaterina EHLING

43CENTRUL DE INSTRUIRE PENTRU INFANTERIE ŞI VÂNĂTORI DE MUNTE 42 REVISTA INFANTERIEI NR. 1-2/2019

Dâmbovița din București şi preotul Constantin Sădeanu, ambii deportați în Bulgaria, iar preoții Vasile Ionescu din Groșerea, jud. Gorj, Gheorghe Jugureanu din Mizil-Dâmbovița, Emanuil Mărculescu din Corabia și alții au fost deportați în Germania. Toți preoții militari și-au făcut din plin datoria pe câmpurile de luptă, fiind unanim apreciați de comandanții lor, foarte mulți decorați sau avansați. Se cuvine să consemnăm pe protosinghelul Iustin Șerbănescu, (după război călugărit la mănăstirea Cernica) angajat ca și confesor militar, iar apoi trimis pe front. Dintr-un raport foarte elogios publicat în „Monitorul Oficial”, nr. 36 din 1919, reiese că a luat parte la toate luptele, mergând cu sfânta cruce în mână în fruntea luptătorilor regimentului, iar după ce mulți ofițeri ai regimentului său au fost uciși, a preluat conducerea unui batalion „luptând ca un erou o zi și o noapte respingând inamicul”.

După o săptămână de luptă a fost luat prizonier, dar în vara anului 1917 a reușit să evadeze, rătăcind prin munți până când a reușit să treacă în liniile românești. Cuvinte elogioase s-au scris și despre preotul Ioan Gheorghiu din Sulina, care „se ducea la datorie sub ploaia de gloanțe”, iar la Mărășești „a urmat trupa în tranșee, fiind mereu alături de soldați, iar în perioada de refacere a armatei, în Moldova, a ajutat la îngrijirea bolnavilor și răniților”. Despre preotul militar Cicerone Iordăchescu, mai târziu profesor la Facultatea de Teologie din Chișinău, un ofițer superior scria că „a luat parte la toate luptele, fiind întotdeauna în prima linie, îngrijind răniții și îmbărbătând oamenii prin exemplul său” . Despre preotul Nicolae Marinescu din București s-a scris că „în timpul diferitelor lupte, personal, cu arma în mână, a luptat alături de trupă dând dovezi de curaj stând în tranșee nopți întregi, încurajând trupa în nopțile cele mai aspre”. Preotul Elian Piscoiu „a îmbărbătat pe soldaţii de la eşalonul de tragere, care din cauza ploaiei de gloanţe nu mai îndrăzneau să înainteze, şi a luat în spinare două cutii cu cartuşe şi a mers în fruntea ostaşilor”. Cuvinte elogioase s-au scris și despre preotul Gheorghe Tudorache din Târgu Ocna: „s-a dus în linia întâi de luptă, pentru a îmbărbăta ofițerii și trupa… s-a stabilit o așa legătură sufletească între acest preot și soldați, încât ei îl numesc tătucul nostru, pentru că este tot timpul între ei, în infirmerie, îi îngrijește, îi împărtășește, îi încurajează”.

Despre preotul Nicolae Oniceanu din Heci, jud. Iași se nota, într-un raport oficial: „în marile lupte de la Mărășești, cu crucea în mână a adunat și îmbărbătat cetele răzlețe ale diferitelor unități, împingându-i din nou în focul luptei, foc din mijlocul căruia n-a lipsit un moment”. Despre preotul Iordache Tudorache din Gologanu, jud. Vrancea, un colonel scria: „N-a părăsit regimentul un singur moment; deși în vârstă, a fost totdeauna neobosit, îngrijind bolnavii… A luat parte și la luptele de la Mărășești, stând veșnic printre soldați”. Cuvinte elogioase s-au scris și despre preoții Teodor Simedrea (mai târziu mitropolitul Tit al Bucovinei), Gheorghe Leu (mai târziu episcopul Grigorie de la Huși) şi Toma Chiricuță. Şeful preoţilor militari consemna în 1921 faptul că „în timpul campaniei din 1916-1918, în învălmăşagul luptelor, în ţipătul răniţilor, în vaietul bolnavilor, în suspinul muribunzilor, în depresiunea morală aproape generală, preoţii au făcut lucruri minunate”. Generalul Constantin Prezan apreciind misiunea preoţilor militari pe front spunea că „şi-au făcut mai mult decât datoria; este o cinste pentru cler, că alături de ostaşi, au făcut mai mult decât li s-a cerut, pentru Ţară şi Neam”.

O activitate tot atât de patriotică și cu adevărat preoțească au depus și preoții militari din spitale (mobile, de evacuare, de contagioși) sau din trenurile sanitare, apreciați în termenii cei mai elogioși de către superiorii lor.

Această pagină de istorie, evocată în puţine cuvinte dar încărcată de mari fapte, precede un măreţ capitol al vieţuirii neamului nostru din ultima sută de ani. Constituirea României Mari a fost integrată într-un proces istoric şi context mai larg, care a cuprins centrul şi estul Europei, prin care s-au întregit ori au reapărut ţări pe harta Europei, ca urmare a destrămării Austro-Ungariei şi a schimbării sistemului politic în Rusia. Calea aleasă de români pentru unirea provinciilor cu Regatul României a fost rezultatul unor intense şi lungi consultări între liderii mişcării naţionale din Basarabia, Bucovina şi Transilvania. Astăzi, se cuvine să păşim pe o cale mai curată şi să punem un început mai bun pentru neamul românesc şi pentru generaţiile viitoare, care, la viitorul centenar, pomenindu-i pe cei acum pomeniţi de

- „Biserica Ortodoxă Română şi Marea Unire

– preoţi în tranşee – 1916-1919”

de Gheorghe Nicolescu,

Gheorghe Dobrescu, Andrei Nicolescu,

editura Basilica, 2018;

- „Armata şi Biserica” de c-dor Ilie Manole,

Bucureşti, 1996;

- „Preoţii şi Oştirea” de c-dor Ilie Manole,

Bucureşti, 1998.

BIBLIOGRAFIE

EVENIMENT – FĂGĂRAŞ, 2018

Într-o frumoasă şi însorită zi de toamnă, 12 octombrie, aveam să-mi revăd fostele colege de promoție, din urmă cu 45 de ani. Emoția reîntâlnirii m-a cuprins de când am păşit pe poarta Unității Militare din Făgăraș, amintirile îmi reveneau în minte mai mult ca oricând şi bucuria revederii colegelor m-a cuprins când, în linie, pe un rând, în curtea unităţii militare din Făgăraş, intonăm Imnul României, privind cum se înalţă pe unul din cele trei catarge de lângă foişorul fanfarei, stindardul tricolor cu mesajul promoţiei 1973: „Ne-am respectat jurământul!”, „Prima promoţie de ofiţeri şi subofiţeri femei din Armata Română”.

Mersul istoriei oferise României Legea 14/ 1972, - Pregătirea populaţiei, a teritoriului şi a economiei pentru apărare. Astăzi, oferă Strategia Naţională de Apărare a Ţării pentru perioada 2015-2019, precedată de Legea 167/ 2017 care modifică şi completează Legea 346/ 2006, privind organizarea Ministerului Apărării Naţionale. Ne adaptăm…

Zăbovim pe băncile parcului din incinta unităţii, la taclale, dragi colege, „camarazi” de arme. Am răsfoit şi comentat împreună Revista Infanteriei nr. 1-2/ 2018 – sursă minunată de informaţie şi actualizare a cunoştinţelor.

Admirăm aleile, îngrijite şi transformate de trecerea timpului şi mâini iscusite: arbuştii minusculi au ajuns arbori vânjoşi iar băncuţele de odinioară au fost de mult înlocuite.

În mers cadenţat, pe plutoane, cu sau fără cântec, străbatem curtea de la dormitoare la sălile de clasă şi de studiu sau oraşul spre obiectivele zilei. Acum 45 de ani, alt veac, alt mileniu…

Intrăm în clădirea comandamentului şi vizităm muzeul Centrului de Instruire pentru Infanterie şi Vânători de Munte. Suntem veterane, venite să rememoreze şi cinstească istoria şi tradiţia militară românească din care facem şi noi parte.

Pe tot parcursul programului am fost însoţite şi îndrumate de tânărul comandant al Centrului de Instruire pentru Infanterie şi Vânători de Munte, domnul locotenent colonel Ştefan Cîmpean, prototip al ofiţerului format şi adaptat perfect la noile cerinţe şi situaţii ale contemporaneităţii.

Seara, a urmat banchetul de rămas bun, un eveniment organizat impecabil, ireproşabil şi de neuitat. O amintire frumoasă pentru mulţi ani de acum înainte, cu revederi dragi şi îmbrăţişări calde, cu momente frumoase de muzică folk, melodii dragi fredonate împreună, tortul aniversar frumos decorat cu grade militare, cupa cu şampanie servită în paharele frumos personalizate, dansuri şi fotografii.

Ne-am întors în garnizoanele noastre cu foarte multe amintiri plăcute despre evenimentul la care am participat, reîntâlnirea promoţiei 1973, cât şi despre frumosul orăşel de munte, Făgăraş.

Centrul Militar din oraşul meu nu mai există, din păcate, totul s-a demolat, s-a nivelat şi s-a făcut o parcare de taxi. Casa Armatei e descurajantă în activităţi, deocamdată…amatori cred c-ar fi. Îmi amintesc, odinioară, mulţimea din sala arhiplină când se dezbătea recalcularea pensiilor militare.

Soţul meu şi cu mine ţinem prelegeri pe teme liberare la Forumul german; uneori colege camarad din armată răspund „prezent” la invitaţia de a participa. Mă bucură mai mult decât întâlnirile din alt cadru al oraşului.

Nu cu prilejul festiv al unor zile, ci pentru toate zilele şi anii ce vor urma, doresc tuturor colegelor din ţară, ce-mi doresc şi mie, să ne mai întâlnim şi să supravieţuim cu demnitate încercărilor ce ne mai aşteaptă! Să ne revedem cu bucurie!

Cpt.(ret.) prof. Maria – Ecaterina EHLING

45CENTRUL DE INSTRUIRE PENTRU INFANTERIE ŞI VÂNĂTORI DE MUNTE 44 REVISTA INFANTERIEI NR. 1-2/2019

JUR CREDINŢĂ PATRIEI MELE, ROMÂNIA! Februarie 2019, mai precis 16 februarie, ziua în care soldaţii profesionişti aflaţi la instruirea militară de bază, seria decembrie 2018, au participat la ceremonia dedicată depunerii jurământului militar, legământul de credinţă faţă de ţară.

Jurământul este un angajament solemn de credinţă şi devotament prin care o persoană declară că-şi va îndeplini anumite îndatoriri, că va acţiona cu fermitate şi credinţă pentru o cauză dreaptă şi în folosul societăţii, este actul de conştiinţă cu înalte semnificaţii patriotice şi civice, care consfinţeşte legământul militarului faţă de ţară şi de naţiunea română.

În această zi specială, s-au alăturat rudele militarilor, reprezentanţi ai Statului Major al Forţelor Terestre, alţi militari în activitate, în rezervă sau în retragere, veterani de război, precum şi reprezentanţi ai administraţiei publice locale.

În piaţa Tricolorului din Făgăraş, cei 88 de soldați profesionişti din Centrul de Instruire pentru Infanterie şi Vânători de Munte „Constantin Brâncoveanu”, au jurat să-şi apere ţara chiar cu preţul vieţii!

Soldaţii au depus jurământul militar de credinţă în faţa celui mai de seamă simbol naţional „Drapelul de luptă tricolor”.

Soldatul Carabaşu Silviu a fost onorat să fie purtătorul de cuvânt al colegilor şi să-şi exprime câteva gânduri, în această zi specială pentru tinerii soldaţi, la depunerea jurământului militar, responsabilitatea legământului faţă de ţară şi de naţiunea română.

Perioada de pregătire a avut darul să ne „limpezească”, să ne arate exact ce trebuie ştiut despre armată. Au trecut două luni, timp în care ne-am acomodat cu noul mod de viaţă, ce-i drept mai solicitant, cu un program bine stabilit, respectat cu stricteţe, cu renunţarea la unele plăceri, cu care eram obişnuiţi în viaţa civilă. Dar cu sprijinul şi înţelegerea comandanţilor noştri, am reuşit să ne integrăm în cadenţa vieţii cazone.

Cunoaşterea armamentului ne-a stârnit curiozitatea, iar tragerile de zi şi de noapte cu armamentul din dotare, ne-au arătat prin dinamismul şi farmecul lor de ce este frumoasă armata. Toate acestea au avut darul de a întări hotărârea noastră de a merge mai departe, indiferent cât de greu va fi, pentru că suntem siguri că drumul este presărat cu nenumărate satisfacţii, trebuie doar să avem răbdarea necesară să ajungem la ele.

În zilele pe care le-am petrecut în Centrul de Instruire pentru Infanterie şi Vânători de Munte „Constantin Brâncoveanu”, am realizat că armata este cu adevărat o familie, în care ajutorul reciproc şi spiritul de colegialitate, constituie baza temeliei, că reprezintă o certitudine în care poţi avea încredere.

Educaţia de aici ne va modela conştiinţa, de aşa manieră încât să devenim mai buni fii şi fiice, mai buni soţi şi soţii şi mai buni cetăţeni.

Acum, la trecerea peste primul moment de răscruce al vieţii de soldat, sunt convins şi pot să garantez în numele meu şi al colegelor şi colegilor mei, că vom face faţă tuturor încercărilor care ne vor sta în cale, indiferent de vor fi aici, în ţară sau în cadrul unor misiuni internaţionale.

45CENTRUL DE INSTRUIRE PENTRU INFANTERIE ŞI VÂNĂTORI DE MUNTE 44 REVISTA INFANTERIEI NR. 1-2/2019

JUR CREDINŢĂ PATRIEI MELE, ROMÂNIA! Februarie 2019, mai precis 16 februarie, ziua în care soldaţii profesionişti aflaţi la instruirea militară de bază, seria decembrie 2018, au participat la ceremonia dedicată depunerii jurământului militar, legământul de credinţă faţă de ţară.

Jurământul este un angajament solemn de credinţă şi devotament prin care o persoană declară că-şi va îndeplini anumite îndatoriri, că va acţiona cu fermitate şi credinţă pentru o cauză dreaptă şi în folosul societăţii, este actul de conştiinţă cu înalte semnificaţii patriotice şi civice, care consfinţeşte legământul militarului faţă de ţară şi de naţiunea română.

În această zi specială, s-au alăturat rudele militarilor, reprezentanţi ai Statului Major al Forţelor Terestre, alţi militari în activitate, în rezervă sau în retragere, veterani de război, precum şi reprezentanţi ai administraţiei publice locale.

În piaţa Tricolorului din Făgăraş, cei 88 de soldați profesionişti din Centrul de Instruire pentru Infanterie şi Vânători de Munte „Constantin Brâncoveanu”, au jurat să-şi apere ţara chiar cu preţul vieţii!

Soldaţii au depus jurământul militar de credinţă în faţa celui mai de seamă simbol naţional „Drapelul de luptă tricolor”.

Soldatul Carabaşu Silviu a fost onorat să fie purtătorul de cuvânt al colegilor şi să-şi exprime câteva gânduri, în această zi specială pentru tinerii soldaţi, la depunerea jurământului militar, responsabilitatea legământului faţă de ţară şi de naţiunea română.

Perioada de pregătire a avut darul să ne „limpezească”, să ne arate exact ce trebuie ştiut despre armată. Au trecut două luni, timp în care ne-am acomodat cu noul mod de viaţă, ce-i drept mai solicitant, cu un program bine stabilit, respectat cu stricteţe, cu renunţarea la unele plăceri, cu care eram obişnuiţi în viaţa civilă. Dar cu sprijinul şi înţelegerea comandanţilor noştri, am reuşit să ne integrăm în cadenţa vieţii cazone.

Cunoaşterea armamentului ne-a stârnit curiozitatea, iar tragerile de zi şi de noapte cu armamentul din dotare, ne-au arătat prin dinamismul şi farmecul lor de ce este frumoasă armata. Toate acestea au avut darul de a întări hotărârea noastră de a merge mai departe, indiferent cât de greu va fi, pentru că suntem siguri că drumul este presărat cu nenumărate satisfacţii, trebuie doar să avem răbdarea necesară să ajungem la ele.

În zilele pe care le-am petrecut în Centrul de Instruire pentru Infanterie şi Vânători de Munte „Constantin Brâncoveanu”, am realizat că armata este cu adevărat o familie, în care ajutorul reciproc şi spiritul de colegialitate, constituie baza temeliei, că reprezintă o certitudine în care poţi avea încredere.

Educaţia de aici ne va modela conştiinţa, de aşa manieră încât să devenim mai buni fii şi fiice, mai buni soţi şi soţii şi mai buni cetăţeni.

Acum, la trecerea peste primul moment de răscruce al vieţii de soldat, sunt convins şi pot să garantez în numele meu şi al colegelor şi colegilor mei, că vom face faţă tuturor încercărilor care ne vor sta în cale, indiferent de vor fi aici, în ţară sau în cadrul unor misiuni internaţionale.

47CENTRUL DE INSTRUIRE PENTRU INFANTERIE ŞI VÂNĂTORI DE MUNTE 46 REVISTA INFANTERIEI NR. 1-2/2019

GÂND CLOCOTIND DE EMOŢIE ÎN PRAG ANIVERSARADRIANA ABRUDANMARICA GALERIU(Promoţia 1974)

Au trecut aproape 45 de ani de la absolvirea şcolii militare, şcoală pe care am avut onoarea să o urmăm în cadrul Centrului de Instrucţie al Infanteriei şi al Vânătorilor de Munte din Făgăraş. Timpul s-a scurs şi iată că ne întâlnim schimbate, un pic, de vreme. Am fost tinere şi fără griji. Ca militari, eram mândre de tot ceea ce realizam.

Consider că am fost privilegiate ale sorţii, având inspiraţia de a ne alege ca dat major al existenţei noastre „meseria armelor”, această profesiune nobilă care ne-a legat pe viaţă prin jurământ de ţara pe care am iubit-o atât de mult şi pe care am fi fost, în orice moment, gata să o apărăm cu preţul sacrificiului suprem. Drumul pe care l-am ales a fost pe cât de frumos, pe atât de dificil, solicitant pentru noi femeile, cadre active ale armiei române.

Mai mult, faţă de cazul altor profesii, cariera militară presupune o îngemănare a unui moral ales, desăvârşit, cu o bună condiţie fizică şi o stare de sănătate bună, cu valoroase calităţi intelectuale proprii unei minţi agere, suple cât şi, nu în ultimul rând, a unui coeficient emoţional înalt, care să permită gestionarea corectă a tuturor emoţiilor, trăirilor în momente dificile.

Nu puţine au fost situaţiile grele pe care le-am traversat, chiar depăşindu-ne limitele biologice prin potenţarea tenacităţii, a rezistenţei fizice, a dârzeniei. Fermitatea, responsabilitatea, curajul, anduranţa, patriotismul au fost coordonate care ne-au ajutat să ne strălucim cariera militară. De asemenea, cele care ne-am ales drept specialitate militară infanteria, ne-am perfecţionat la cursurile de comandanţi de companie şi batalioane, desfăşurate în cadrul Centrului de Instrucţie al Infanteriei şi Vânătorilor de Munte, unde am fost beneficiarele preocupărilor remarcabile ale lectorilor şi comandanţilor noştri.

Cursuri de perfecţionare au urmat şi colegele ce şi-au ales specialităţi militare, precum transmisiuni, geniu, apărare civilă, construcţii, topografie, chimie, intendenţă, finanţe, aviaţie, marină, unde efortul le-a fost răsplătit, de cele mai multe ori, cu obţinerea de calificative bune şi foarte bune.

Multe dintre noi am urmat şi cursuri de psihopedagogie, am participat la aplicaţii, convocări solicitante. Ca şi ofiţerii bărbaţi, am reuşit să ne dăltuim profilul militarului de carieră, de care suntem şi azi foarte mândre. Parte dintre noi au urmat cursurile Academiei Militare şi studii doctorale, iar altă parte au absolvit instituţii de învăţământ superior civil.

Trebuie să amintim şi de colegele noastre subofiţeri, care au urmat şi absolvit şcoala militară împreună cu noi. Acestea au urmat cursuri de perfecţionare specifice, multe completându-şi studiile şi ajungând ofiţeri.

Împreună cu noi, împărţite la fiecare pluton, au fost colege de la Ministerul de Interne, care au absolvit această şcoală militară.

Suntem animate de sentimente de recunoştinţă faţă de toţi comandanţii, lectorii, instructorii, profesorii care şi-au pus, într-un mod fericit, amprenta asupra desăvârşirii noastre militare. De asemenea, nutrim un soi de mândrie pentru că truda noastră nu a dezamăgit, ci, dimpotrivă, exemplul nostru, al primelor promoţii de cadre militare femei, a fost urmat cu succes de multe alte promoţii.

Sărbătorirea celor 45 de ani de la absolvirea şcolii militare, noi, promoţia a II-a, am decis, urmând exemplul primei promoţii, să o facem la Centrul de Instrucţie al Infanteriei şi Vânătorilor de Munte din Făgăraş.

Fie ca stejarul pe care îl vom planta în preajma celui plantat de temerarele noastre, să crească falnic şi semeţ, aidoma copiilor şi nepoţilor noştri!

47CENTRUL DE INSTRUIRE PENTRU INFANTERIE ŞI VÂNĂTORI DE MUNTE 46 REVISTA INFANTERIEI NR. 1-2/2019

GÂND CLOCOTIND DE EMOŢIE ÎN PRAG ANIVERSARADRIANA ABRUDANMARICA GALERIU(Promoţia 1974)

Au trecut aproape 45 de ani de la absolvirea şcolii militare, şcoală pe care am avut onoarea să o urmăm în cadrul Centrului de Instrucţie al Infanteriei şi al Vânătorilor de Munte din Făgăraş. Timpul s-a scurs şi iată că ne întâlnim schimbate, un pic, de vreme. Am fost tinere şi fără griji. Ca militari, eram mândre de tot ceea ce realizam.

Consider că am fost privilegiate ale sorţii, având inspiraţia de a ne alege ca dat major al existenţei noastre „meseria armelor”, această profesiune nobilă care ne-a legat pe viaţă prin jurământ de ţara pe care am iubit-o atât de mult şi pe care am fi fost, în orice moment, gata să o apărăm cu preţul sacrificiului suprem. Drumul pe care l-am ales a fost pe cât de frumos, pe atât de dificil, solicitant pentru noi femeile, cadre active ale armiei române.

Mai mult, faţă de cazul altor profesii, cariera militară presupune o îngemănare a unui moral ales, desăvârşit, cu o bună condiţie fizică şi o stare de sănătate bună, cu valoroase calităţi intelectuale proprii unei minţi agere, suple cât şi, nu în ultimul rând, a unui coeficient emoţional înalt, care să permită gestionarea corectă a tuturor emoţiilor, trăirilor în momente dificile.

Nu puţine au fost situaţiile grele pe care le-am traversat, chiar depăşindu-ne limitele biologice prin potenţarea tenacităţii, a rezistenţei fizice, a dârzeniei. Fermitatea, responsabilitatea, curajul, anduranţa, patriotismul au fost coordonate care ne-au ajutat să ne strălucim cariera militară. De asemenea, cele care ne-am ales drept specialitate militară infanteria, ne-am perfecţionat la cursurile de comandanţi de companie şi batalioane, desfăşurate în cadrul Centrului de Instrucţie al Infanteriei şi Vânătorilor de Munte, unde am fost beneficiarele preocupărilor remarcabile ale lectorilor şi comandanţilor noştri.

Cursuri de perfecţionare au urmat şi colegele ce şi-au ales specialităţi militare, precum transmisiuni, geniu, apărare civilă, construcţii, topografie, chimie, intendenţă, finanţe, aviaţie, marină, unde efortul le-a fost răsplătit, de cele mai multe ori, cu obţinerea de calificative bune şi foarte bune.

Multe dintre noi am urmat şi cursuri de psihopedagogie, am participat la aplicaţii, convocări solicitante. Ca şi ofiţerii bărbaţi, am reuşit să ne dăltuim profilul militarului de carieră, de care suntem şi azi foarte mândre. Parte dintre noi au urmat cursurile Academiei Militare şi studii doctorale, iar altă parte au absolvit instituţii de învăţământ superior civil.

Trebuie să amintim şi de colegele noastre subofiţeri, care au urmat şi absolvit şcoala militară împreună cu noi. Acestea au urmat cursuri de perfecţionare specifice, multe completându-şi studiile şi ajungând ofiţeri.

Împreună cu noi, împărţite la fiecare pluton, au fost colege de la Ministerul de Interne, care au absolvit această şcoală militară.

Suntem animate de sentimente de recunoştinţă faţă de toţi comandanţii, lectorii, instructorii, profesorii care şi-au pus, într-un mod fericit, amprenta asupra desăvârşirii noastre militare. De asemenea, nutrim un soi de mândrie pentru că truda noastră nu a dezamăgit, ci, dimpotrivă, exemplul nostru, al primelor promoţii de cadre militare femei, a fost urmat cu succes de multe alte promoţii.

Sărbătorirea celor 45 de ani de la absolvirea şcolii militare, noi, promoţia a II-a, am decis, urmând exemplul primei promoţii, să o facem la Centrul de Instrucţie al Infanteriei şi Vânătorilor de Munte din Făgăraş.

Fie ca stejarul pe care îl vom planta în preajma celui plantat de temerarele noastre, să crească falnic şi semeţ, aidoma copiilor şi nepoţilor noştri!

CENTRUL DE INSTRUIRE PENTRU INFANTERIE ŞI VÂNĂTORI DE MUNTE 48

Acolo unde-s nalţi stejari Şi cât stejarii, nalţi îmi crescFlăcăi cu piepturile tari,Ce moartea-n faţă o privesc;

Acolo unde-s stânci şi munţi,Şi ca şi munţii nu clintescVoinicii cei cu peri cărunţiÎn dor de ţară strămoşesc;

Acolo unde-i cer seninŞi ca seninul cer zâmbescFemei, ce poartă l-al lor sânCopii ce pentru lupte cresc,

Acolo este ţara meaŞi neamul meu cel românesc!Acolo eu să mor aş vrea,Acolo vreau eu să trăiesc!

Acolo unde întâlneştiCât ţine ţara-n lung şi-n latBătrâne urme vitejeştiŞi osul celor ce-au luptat;

Şi unde vezi mii de mormane,Sub care-adânc s-au îngropatMulţime de oştiri duşmane,Ce cu robia ne-au cercat;

Şi unde dorul de moşieÎntotdeauna drept a stat,Şi bărbăteasca vitejieA-mpodobit orice bărbat,

Acolo este ţara meaŞi neamul meu cel românesc!Acolo eu să mor aş vrea,Acolo vreau eu să trăiesc!

Ioan S. Nenițescu (născut Ioan Vasiliu la 11 aprilie 1854, Galați - d. 23 februarie 1901, Buzău) a fost dramaturg, monograf, poet, prozator și scriitor

român, membru corespondent al Academiei Române.Auzim mai mereu, la ceremonii militare, la pomenirea eroilor neamului

sau la Ziua Naţională, un imn care conţine versurile „Eroi au fost, eroi sunt încă/ Şi-or fi în neamul românesc“. Deşi ele ne sună cunoscut, în general, puţini dintre noi am putea ghici autorul acestora. Ca multe alte versuri patriotice transpuse pe

melodie, aparţin unui poet care toată viaţa şi-a dedicat-o însufleţirii idealurilor poporului român. Numele lui, astăzi aproape uitat - Ioan Neniţescu.

Ioan S. Neniţescu a fost unul dintre cei mai înflăcăraţi patrioţi pe care i-a dat naţiunea română de-a lungul vremii. Ca poet, el aparţine perioadei clasice a literaturii române din secolul al XIX-lea.

ȚARA MEA de Ioan Nenițescu

PUI DE LEI

Eroi au fost, eroi sunt încăŞi-or fi în neamul românesc!Căci rupţi sunt ca din tare stâncăRomânii orişiunde cresc.

E viţa noastră făurităDe doi bărbaţi cu braţe tariŞi cu voinţa oţelită,Cu minţi deştepte, inimi mari.

Şi unu-i Decebal cel harnicIar celălalt Traian cel dreptEi, pentru vatra lor amarnicAu dat cu-atâţia duşmani piept.

Şi din aşa părinţi de seamăÎn veci s-or naşte luptători,Ce pentru patria lor mamăVor sta ca vrednici următori,

Au fost eroi, şi-or să mai fie,Ce-or frânge duşmanii cei răi,Din coasta Daciei şi-a RomeiÎn veci s-or naşte pui de lei.

VOINŢA NEAMULUI

În ţara noastră românească vrem înşine stăpâni să fimŞi stăpânirea ţării noastre cu nimenea n-o împărţim.

Şi nu vrem, noi românii, fruntea-n veci la nimeni s-o plecămŞi din moşie nici o palmă, o unghie n-o să lăsăm.

Nu vrem să închinăm popoare sub mândru sceptru românesc,Ci să trăim din viaţa noastră şi dreptul nostru strămoşesc.

Nici la răpiri ne zboară dorul, dar vai acelui ce-a-ndrăzniŞtirbiri moşiei a ne face, el cu viaţa va plăti!

Căci pe moşia cea străbună vrem înşine stăpâni să fimŞi stăpânirea ei cu nimeni nu cugetăm s-o împărţim!

IOAN NENIŢESCU - POETUL SIMŢIRII ROMÂNEŞTI

Sursa: Wikipedia P.C.C. Cătălina POPESCU

„Sus cugetul şi firea...sus frunţile voinici!Plecarea în durere e pentru inimi mici.” ...„Iubirea libertăţii, e-al bărbăţiei semn,Acel ce-n piept n-o simte de lanţ şi jug e demn!” Ioan Nenițescu - versuri din Moartea lui Decebal

CENTRUL DE INSTRUIRE PENTRU INFANTERIE ŞI VÂNĂTORI DE MUNTE 48

Acolo unde-s nalţi stejari Şi cât stejarii, nalţi îmi crescFlăcăi cu piepturile tari,Ce moartea-n faţă o privesc;

Acolo unde-s stânci şi munţi,Şi ca şi munţii nu clintescVoinicii cei cu peri cărunţiÎn dor de ţară strămoşesc;

Acolo unde-i cer seninŞi ca seninul cer zâmbescFemei, ce poartă l-al lor sânCopii ce pentru lupte cresc,

Acolo este ţara meaŞi neamul meu cel românesc!Acolo eu să mor aş vrea,Acolo vreau eu să trăiesc!

Acolo unde întâlneştiCât ţine ţara-n lung şi-n latBătrâne urme vitejeştiŞi osul celor ce-au luptat;

Şi unde vezi mii de mormane,Sub care-adânc s-au îngropatMulţime de oştiri duşmane,Ce cu robia ne-au cercat;

Şi unde dorul de moşieÎntotdeauna drept a stat,Şi bărbăteasca vitejieA-mpodobit orice bărbat,

Acolo este ţara meaŞi neamul meu cel românesc!Acolo eu să mor aş vrea,Acolo vreau eu să trăiesc!

Ioan S. Nenițescu (născut Ioan Vasiliu la 11 aprilie 1854, Galați - d. 23 februarie 1901, Buzău) a fost dramaturg, monograf, poet, prozator și scriitor

român, membru corespondent al Academiei Române.Auzim mai mereu, la ceremonii militare, la pomenirea eroilor neamului

sau la Ziua Naţională, un imn care conţine versurile „Eroi au fost, eroi sunt încă/ Şi-or fi în neamul românesc“. Deşi ele ne sună cunoscut, în general, puţini dintre noi am putea ghici autorul acestora. Ca multe alte versuri patriotice transpuse pe

melodie, aparţin unui poet care toată viaţa şi-a dedicat-o însufleţirii idealurilor poporului român. Numele lui, astăzi aproape uitat - Ioan Neniţescu.

Ioan S. Neniţescu a fost unul dintre cei mai înflăcăraţi patrioţi pe care i-a dat naţiunea română de-a lungul vremii. Ca poet, el aparţine perioadei clasice a literaturii române din secolul al XIX-lea.

ȚARA MEA de Ioan Nenițescu

PUI DE LEI

Eroi au fost, eroi sunt încăŞi-or fi în neamul românesc!Căci rupţi sunt ca din tare stâncăRomânii orişiunde cresc.

E viţa noastră făurităDe doi bărbaţi cu braţe tariŞi cu voinţa oţelită,Cu minţi deştepte, inimi mari.

Şi unu-i Decebal cel harnicIar celălalt Traian cel dreptEi, pentru vatra lor amarnicAu dat cu-atâţia duşmani piept.

Şi din aşa părinţi de seamăÎn veci s-or naşte luptători,Ce pentru patria lor mamăVor sta ca vrednici următori,

Au fost eroi, şi-or să mai fie,Ce-or frânge duşmanii cei răi,Din coasta Daciei şi-a RomeiÎn veci s-or naşte pui de lei.

VOINŢA NEAMULUI

În ţara noastră românească vrem înşine stăpâni să fimŞi stăpânirea ţării noastre cu nimenea n-o împărţim.

Şi nu vrem, noi românii, fruntea-n veci la nimeni s-o plecămŞi din moşie nici o palmă, o unghie n-o să lăsăm.

Nu vrem să închinăm popoare sub mândru sceptru românesc,Ci să trăim din viaţa noastră şi dreptul nostru strămoşesc.

Nici la răpiri ne zboară dorul, dar vai acelui ce-a-ndrăzniŞtirbiri moşiei a ne face, el cu viaţa va plăti!

Căci pe moşia cea străbună vrem înşine stăpâni să fimŞi stăpânirea ei cu nimeni nu cugetăm s-o împărţim!

IOAN NENIŢESCU - POETUL SIMŢIRII ROMÂNEŞTI

Sursa: Wikipedia P.C.C. Cătălina POPESCU

„Sus cugetul şi firea...sus frunţile voinici!Plecarea în durere e pentru inimi mici.” ...„Iubirea libertăţii, e-al bărbăţiei semn,Acel ce-n piept n-o simte de lanţ şi jug e demn!” Ioan Nenițescu - versuri din Moartea lui Decebal