1

Multe enigme legate de catastrofa de la Cernobâl din 26 aprilie 1986 au rămas încă şi

astăzi neexplicate. Profesorul Georges Lochak, preşedinte al Fundaţiei Louis de Broglie,

fundaţie franceză pentru cercetare fundamentală în domeniul fizicii, aduce în discuţie

unele dintre acestea.

Capacul gigantic al unui reactor, având 2000 de tone,

a fost ejectat

Profesorul Georges Lochak spune: „Prietenul meu,

cercetătorul rus Urutskoïev mi-a mărturisit că nu ştie ce

forţă a propulsat capacul reactorului Elena – care

cântărea aproape 2000 de tone – şi care a căzut alături

de reactor. Nu există nicio explicaţie rezonabilă în

acestă privinţă, iar cei care pretind că ar şti despre ce

este vorba, mint. Ipotezele vehiculate în presa ştiinţifică afirmă că incidentul s-ar fi datorat

creşterii presiunii vaporilor din reactor. Dar această explicaţie este prostească! Dacă

presiunea vaporilor ar fi fost suficient de mare pentru a ridica un capac de o asemenea

greutate, cu siguranţă ea ar fi determinat şi explozia pereţilor reactorului, iar aşa ceva nu s-a petrecut. Pereţii reactorului nu au fost nici măcar deformaţi.”

O diferenţă temporală enigmatică

Profesorul Georges Lochak: „Toată lumea s-a pus de

acord asupra afirmaţiei că explozia din sala de maşini a

precedat-o pe cea a reactorului. Însă în ceea ce priveşte

aprecierea intervalului de timp dintre cele două explozii,

s-a înregistrat un fapt inexplicabil. Toţi cei care se

găseau la faţa locului au estimat că acest interval a fost

de ordinul a trei secunde. Totuşi, exploziile au putut fi

auzite la mulţi kilometri depărtare de jur împrejur, iar

martorii aflaţi la distanţă au afirmat că intervalul dintre

ele a fost de aproximativ treizeci de secunde. Este o

diferenţă mult prea mare între aceste aprecieri, pentru a o pune pe seama impreciziei subiective fireşti. Ne putem înşela cu două-trei secunde, dar nu cu treizeci!”

90% din combustibilul nuclear a dispărut, 10 tone de aluminiu au fost găsite în

apropierea reactorului

Profesorul Georges Lochak afirmă în continuare: „O altă enigmă: măsurând magma răcită

din jurul bazei reactorului, grupul condus de Urutskoïev a estimat că după explozie nu a

mai rămas decât 10-20% din combustibilul nuclear. Ce s-a petrecut deci cu cea mai mare

parte din cantitatea de combustibil?Aceasta nu a putut fi disipată de norul de la

2

Cernobâl.În acelaşi timp ştim, chiar dacă aceasta nu s-a dezvăluit niciodată publicului

larg, că au avut loc tot felul de transmutaţii în interiorul reactorului în momentul

accidentului. De exemplu, s-au găsit în jurul reactorului zece tone de aluminiu, metal care nu are nimic de a face cu construcţia unui reactor...”

OZN–uri deasupra centralei de la Cernobâl

Explozia centralei nucleare de la Cernobâl din fosta

Uniune Sovietică a provocat o emisie de câteva tone de

materii radioactive în atmosferă. Însă această explozie de

mari proporţii nu a fost, din fericire, decât una termică.

Nu a avut loc o explozie nucleară. Reactorul distrus

conţinea 180 de tone de uraniu îmbogăţit.Dacă s-ar fi

produs o explozie nucleară, consecinţele ar fi fost mult

mai cumplite.

Numeroase teorii au căutat să explice această desfăşurare

norocoasă a evenimentului. Una dintre acestea vorbeşte

de faptul că ar fi existat un ajutor venit din partea unui OZN. În momentul în care s-a

declanşat catastrofa, matorii au putut vedea un obiect misterios planând deasupra celui de-

al patrulea reactor al centralei nucleare. Sute de persoane au văzut acest obiect care a

staţionat în acea arie un anumit interval de timp.

Iată ce ne spune Mikaïl Varitsky: „Împreună cu alte persone din echipa mea am mers la

locul exploziei noaptea. Am văzut un glob de foc cu diamentrul de 6-8 metri care se mişca

lent pe cer. Când a ajuns la aproximativ 300 de metri de cel de-al patrulea reactor, două

raze de lumină purpurie s-au îndreptat către acesta. Totul a durat aproximativ trei

minute.Apoi, luminile ce porneau din acest obiect s-au stins şi acesta a zburat în direcţia

nord-vest.” După aceasta, nivelul reactoarelor a scăzut la un sfert, fapt care, probabil, a

făcut să fie evitată explozia nucleară.

Şi după aceste evenimente, în zonă au fost observate în repetate rânduri obiecte zburătoare

neobişnuite, care au putut fi chiar fotografiate. Mărturiile, venite din partea unor oameni a

căror credibilitate nu poate fi pusă la îndoială, vin să confirme interesul acordat de

civilizaţiile extraterestre fenomenelor care au avut loc la Cernobâl.

La ora actuală există certitudinea unei intervenț ii extraterestre ce a fost realizată

pentru a atenua în mare parte natura acestei catastrofe

Aşa cum am amintit mai sus, deocamdată nu există nicio explicaţie plauzibilă pe care

ştiinţa contemporană să ne-o ofere pentru a înţelege cum a fost posibilă ejectarea unui

capac de 2000 de tone, fără deteriorarea pereţilor reactorului. Ar putea fi însă vorba de o

forţă antigravitaţională necunoscută oamenilor de ştiinţă. Această forţă misterioasă s-a

manifestat în ansamblul spaţiu-timp din apropierea exploziilor, influenţând curgerea

3

timpului local, fapt care ar putea explica modul diferit în care a fost perceput timpul în

interiorul şi în exteriorul centralei – s-a înregistrat o diferenţă temporală de aproximativ 27

de secunde. În plus, dispariţia a 90% din combustibil şi descoperirea a 10 tone de aluminiu

inofensiv nu pot fi atribuite unei banale întâmplări. Şi în acest caz tentativele ştiinţei de a

explica fenomenele nu sunt convingătoare. Însă este clar că acolo s-a produs o transmutaţie

controlată ce a blocat orice posibilitate de explozie nucleară. În plus, mărturiile cu privire

la razele de lumină purpurie orientate de un OZN către reactorul 4 sunt asociate cu

fotografii care confirmă fără echivoc acest lucru.

De-a lungul timpului, mai mulţi membri ai armatei americane ce se ocupau de rachete

balistice nucleare au declarat că mai multe ogive nucleare au fost neutralizate de către

OZN-uri. Ar fi foarte posibil ca în anumite cazuri încărcăturile de uraniu să fi fost

transmutate şi în locul lor să se fi găsit doar reziduuri de aluminiu. Însă armatele Statelor

Unite, ca de altfel şi cele ruse, franceze şi israeliene nu au făcut niciodată declaraţii publice

în legătură cu acest subiect.

Activitate OZN ieşită din comun deasupra centralei

de la Fukushima

Explozia de la centrala din Fukushima este fără nicio

îndoială cel mai mare accident nuclear de pe planetă,

contaminând, teoretic, întreaga Japonie şi punând în

pericol, într-o măsură mai mare sau mai mică, viaţa din

emisfera nordică. S-a estimat că nocivitatea acestei

catastrofe nucleare este de 30 de ori mai mare decât cea

de la Cernobâl. Niciodată o cantitate atât de mare de combustibil nuclear (uraniu, plutoniu,

mox) nu s-a găsit fără control, în aer liber.

Am vorbit mai sus despre fenomenul de transmutaţie ce a avut loc în interiorul reactorului

de la Cernobâl. Ştim că transmutarea uraniului în aluminiu este posibilă, dar ştim noi oare

să provocăm acest fenomen? Ne îndoim de acest fapt, în caz contrar sisteme de securitate

bazate pe acest tip de transmutaţie ar echipa toate centralele nucleare terestre. Fără a avea

vreo explicaţie ştiinţifică viabilă şi pe baza intervenţiei fotografiate, chiar filmate, a OZN-

urilor la Cernobâl, ideea că acest fenomen inedit de transmutaţie este strâns legat de

intervenţia extraterestră este demnă de luat în considerare. Ca urmare a acestei intervenţii,

poluarea ce a survenit în urma accidentului nuclear de la Cernobâl a fost de zece ori mai

mică. În acest fel ne putem face o idee despre amploarea distrugerilor ce ar fi avut loc dacă

nu s-ar fi produs transmutarea combustibilului nuclear.

Cunoscând aceste aspecte şi ţinând cont de tonele de combustibil nuclear ce se aflau în joc

în Japonia, accidentul de la Fukushima ar fi trebuit să fie de 300 de ori mai grav decât cel

de la Cernobâl. Dar nu a fost aşa.

4

În numărul 53 al revistei Sortir du Nucleaire, care militează pentru renunţarea la

tehnologiile nucleare şi adoptarea unei noi politici energetice, se menţionează că la

Fukushima s-a emis de zece ori mai puţin cesiu 137 decât la Cernobâl şi de o sută de ori

mai puţin stronţiu 90. Emisia de iod 131 de la Fukushima a fost de asemenea inferioară

celei de la Cernobâl.Luând în consideraţie masele de combustibil, numărul de reactoare

afectate, bazinele cu uraniu de la Fukushima, aceste cifre sunt de neînţeles. Este absurd să

punem în discuţie probitatea revistei antinucleare care a furnizat aceste cifre. Şi atunci care

este explicaţia? Nici dispoziţiile inadecvate date de compania de energie electrică locală

(TEPCO), nici măsurile luate de guvernul japonez nu ar fi putut avea un asemenea impact.

Este vorba de ceva cu totul diferit. Nu am fi departe de realitate dacă am afirma că 99% din

efectele nocive de la Fukushima au fost şi continuă să fie stopate. În plus, activitatea OZN

de deasupra Fukushimei este extraordinar de intensă. Toate acestea converg către concluzia

ca aceste fenomene nu se petrec la întâmplare, ci că ele sunt dovada unei intervenţii masive

asupra zonei sinistrate şi a împrejurimilor.

Agenţia Reuters, proprietate a familiei Rotschild, afirma

pe 6 aprilie 2012 că nucleul reactorului 4 ar fi intrat în

fuziune şi că ar fi traversat soclul reactorului. Este ceea

ce se numeşte sindromul chinezesc. Aceasta este

consecinţa cea mai gravă a fuziunii unui reactor nuclear,

în care elementele implicate în combustie străpung

barierele ce le înconjoară şi se scurg în pământ. Ț inând

însă cont de nivelul contaminării înregistrat, informaţia

transmisă de Reuters, deşi poate să pară logică şi coerentă, nu poate fi adevărată! În

realitate ea ascunde fenomene ce scapă sordizilor mondialişti „iluminaţi”. Nu putem să nu

remarcăm încă o dată că agenţiile de presă de acest gen au rolul de a înfricoşa populaţia şi

de a o menţine în ignoranţă, căci cine reuşeşte să inspire teamă, controlează oamenii.

În realitate nu poate fi vorba decât de un cu totul alt scenariu. O creştere bruscă a

temperaturii nucleului se poate datora unui fenomen de transmutaţie similar celui de la

Cernobâl. Aceasta nu indică o scurgere în pământ scăpată de sub control a combustibilului

aflat în fuziune, ci un fenomen controlat de transmutare. Pentru a stopa fuziunea nucleară,

este foarte probabil să regăsim în acest reactor o anumită cantitate de aluminiu, rod al unei

transmutări cu rol protector. O altă posibilitate ar fi realizarea unei fuziuni controlate,

asistată de mijloace tehnologice extraterestre. În acest caz, fie că reactorul ar fi găurit sau

nu, nu s-ar înregistra efecte negative. Ceea ce s-ar scurge în pământ ar deveni inert,

vitrificat. Toate acestea implică un control asupra transmutării moxului (fluid nuclear), a

uraniului şi a plutoniului, ceea ce depăşeşte posibilităţile tehnologice actuale ale omenirii.

Este lesne de înţeles de ce TEPCO, cei câţiva membri ai guvernului japonez şi clanul

Rotschild nu vor difuza o asemenea informaţie, chiar dacă sunt la curent cu ceea ce s-a

petrecut. Aceasta ar implica recunoaşterea existenţei unei civilizaţii extraterestre care a

intervenit pentru a repara distrugerile provocate de nebunia consorţiului transnaţional.

5

Totuşi, analiza incidentelor de la Fukushima nu se poate

opri aici, toate acestea neputând explica faptul că 99%

din efectele negative ale exploziei au fost stopate, fiind

limitate la zona de amplasare a centralei, la atmosferă şi

la oceanul Pacific. Având în vedere consecinţele nefaste

reduse ca amploare, ne putem gândi că a avut loc şi o

curăţire a oceanului şi a atmosferei prin transmutarea

radionuclidelor. Dar cum s-a petrecut aceasta? Misterul

va continua să existe atâta timp cât informaţiile şi

explicaţiile ce ne sunt oferite poartă cenzura sinistrei elitele planetare a iluminaţilor. Astfel,

chiar dacă o treime din suprafaţa sa a fost puternic afectată de poluarea radioactivă, Japonia

este salvată. În continuare, forţa colectivă, disciplina şi spiritul civic al poporului japonez

vor face ceea ce este necesar pentru a redresa o ţară care părea condamnată pentru mult

timp de acum înainte.

La Fukushima a fost observat un dublu fenomen ufologic: a fost semnalată şi prezenţa

aparatelor ASTRA TR-3B şi a altor sisteme antigravitaţionale produse de forţele Noii

Ordini Mondiale. Acestea au sosit pentru a încerca să oprească intervenţia civilizaţiei

extraterestre ce urmărea să repare stricăciunile produse. Totuşi, în ciuda cercetărilor ce au

avut loc în ultimii 70 de ani, tehnologia consorţiului transnaţional de care am amintit a

rămas cu mult în urmă. Pe scurt, aceştia nu au de ales decât să asiste neputincioşi la ce se

petrece, nedispunând de cele necesare pentru a bloca astfel de intervenţii venite din

cosmos.

Desigur, putem afirma că este vorba de un amestec în evoluţia noastră. Dar el are loc doar

în caz de riscuri majore. Strategiile şi tehnologiile folosite de aceşti binefăcători

necunoscuţi depăşesc de departe tot ceea ce Noua Ordine Mondială a reuşit să pună în

aplicare cu ajutorul „exo-zbirilor” săi.

După toate aparenţele, o inteligenţă necunoscută şi o înţelepciune cosmică ancestrală par a

supraveghea şi controla sistemul nostru solar. Oare nu ar trebui să numim Providenţă

această bunăvoinţă venind din ceruri?

În concluzie, toate aceste informaţii întăresc ipoteza că forţe dotate cu înţelepciune şi

tehnologii extrem de avansate veghează asupra noastră, intervenind atunci când există

riscuri majore pentru omenire şi pentru planeta Pământ. Ne putem întreba dacă această

bunăvoinţă venind din cosmos nu este chiar mâna Providenţei ce conduce cu înţelepciune

întregul univers şi implicit sistemul nostru solar.