Savila, împărăteasa profeţiilor

Copii din noi încă tresar la amintirea poveştilor nemuritoare, creionând cu drag chipul

bunicii pe fondul fuiorului şi al lemnelor ce ard mocnit în sobă. A fost o dată ca niciodată,

undeva departe de plaiurile româneşti, o bătrână enigmatică , o femeie simplă de la ţară care grăia

poveşti cu tâlc în versuri. În cultura engleză este cunoscută sub numele de « Mother Goose », pe

când micii francezi o numesc « Reine Pedauque » sau « Mère l'Oye ». Ce legătură există,

probabil că vă întrebaţi, între bunica cu chip blajin, ce poartă straie populare şi enigmatica

povestitoare din aceste ţări europene?

Într-o lume în care miturile şi legedentele se pierd printre clădiri din sticlă, maşini şi fum,

reminiscenţe vechi de mii de ani, se strecoară printre oamenii grăbiţi să prindă următorul metrou

aglomerat spre muncă, şcoală sau alte destinaţii din captivitatea profanului.

Începem drumul către Mama Gâscă amintindu-l pe Moses Gaster, un important filolog

român de origine evreiească, trimis în exil în Anglia, unde a deţinut importante funcţii academice.

Contribuţia sa în ceea ce priveşte identitatea românească, în domeniul mitologiei comparate,este

adesea umbrită de către uitare. Acesta a păstrat un text cu origini aprocrife, numit Savila şi visul

celor 100 de sori, traducându-l şi în limba engleză. Textul a pătruns în cultura română pe filieră

slavonă, însă Moses Gaster a susţinut teoria conform căreia la origini a existat un text grecesc.

Acest scurt text spune povestea unei femei născute dintr-un ou de gâscă, fiică a lui David, care

avea darul de a face profeţii, cea mai importantă dintre acestea fiind naşterea lui Isus Hristos.

David era cunoscut şi în Biblie pentru dorinţele sale sexuale exacerbate, iar în acest fel povestea

populară a mers pe idea unei gâşte care a mâncat dintr-o porţiune de iarbă ce păstra resturile

« sămânţei » lui David, iar apoi a făcut un ou fermecat din care a ieşit Sibila (în românește

Savila). Această naştere miraculoasă ne duce cu gândul la celebrul mit al Ledei, care a fost

transformată la rândul ei în lebădă de către Zeus, iar copii acestora, Pollux şi celebra Elena din

Troia s-au născut dintr-un ou magic.

Dar cine este Savila din cultura românească? În Grecia Antică şi ulterior în tot bazinul

mediteranean a apărut mitul unei femei misterioase care putea citi viitorul, iar profeţiile sale erau

păstrate sub formă de versuri, asemenea celebrului Oracol de la Delphi. Acele femei mitice erau

numite Sibile iar numărul lor a variat, în funcţie de fiecare regiune în parte. Arhetipul Sibilei este

din unele surse celebra Casandra din Troia, fiică a regelui Priam. Însă figura sibilei era atât de

ambiguă în antichitate, încât există însemnări despre numeroase Sibile, cu diverse orgini ;

grecească, evreiască, dar şi italiană. La Roma erau păstrate aşa numitele Cărţi Sibiline, texte

sacre, atribuite uneia dintre Sibile, mai precis cea din colonia greacească numită Cuma, care i le-

ar fi vândut regelui etrusc Tarquin Superbul. Aceste cărţi erau des consultate de corpurile

sacerdotale la ordinul împăraţilor romani, în situaţii de importanţă majoră. De exemplu, atunci

când se întâmpla ceva negativ, consecinţă directă a mâniei zeilor, cărţile erau consultate pentru a

restabili ordinea, mulţumind zeii, de cele mai multe ori prin intermediul sacrificiilor. O altă

situaţie era aceea în care trebuia luată o decizie importantă pentru stat, prilej cu care se consultau

cărţile, pentru a face cea mai bună alegere.

O dată cu ascensiunea împăraţilor romani creştini aceste cărţi au fost distruse, dar mitul

Sibilei a continuat să fie un instrument des folosit de către părinţii Bisericii, pentru a contribui la

statutul lui Isus ca figură centrală a religiei creştine. Au început să fie reprezentate în arta sacră,

cel mai relevant exemplu fiind Capela Sixtină, unde marele Michelangelo a zugrăvit figurile

câtorva Sibile. Aceste figuri au servit ulterior ca inspiraţie pentru reprezentarea Sibilelor pe

exterior Bisericii cu Sibile şi Sfinţi din Bucureşti, ridicată undeva în jurul anului 1700, clădire ce

încă mai există, însă în condiţii precare. Însă aceste reprezentări au apărut mult mai devreme în

arta sacră românească. La mânăstirea Voroneţ, există imaginea unei împărătease bizantine,

pictată pe exteriorul pereţilor. Acesteia i se spune Savila şi este reprezentată lângă filosofi precum

Platon şi Aristotel. Împărăteasa Savila în cultura românească este o figură feminină care

însumează calităţile Sibilei, anume profeţiile, dar şi pe cele ale celebrei regine din Saba, personaj

prezent în Biblie. De multe ori aceasta este prezentată în raport direct cu regele Solomon,

contribuind la construirea templului. În Franţa, Reine Pedaque este reprezentată ca având un

picior de gâscă, originea acesteia fiind imaginea ambiguă a reginei din Saba, care a servit ca

matrice şi pentru celebra Mother Goose din cunoscutele « nursery rhymes » englezeşti. În

Bucovina există imaginea unei singure Sibile, sincretism între profetesa antică şi regina din Saba,

pe când în Muntenia şi în Oltenia, imaginile celor 12 sibile apar undeva în jurul secolului 17, ca

influenţă directă a artei renaşcentiste italiene. Sibilele din sudul ţării sunt adaptate fondului

cultural, hainele bizantine fiind înlocuite cu straiele populare simple ale tinerelor ţărănci. Regina

din Saba se păstrează în ipostaza de fecioară de viţă nobilă, pe exteriorul bisericilor din nordul

Moldovei (Voroneţ, Vatra Moldoviţei, Humorul şi Suceviţa).

Filierele pe care a pătruns această figură misterioasă, numită Sibilă, în poveştile populare

româneşti şi în contextul religios sunt diverse; dacă în antichitate Sibila, era o fecioară supusă lui

Apollo, blestemată cu darul profeţiilor, acestea pătrund ulterior puternic în contextul creştin, unde

sunt apreciate şi respectate de către figuri importante ale Bisericii, Sfinţi şi părinţi precum Sfantul

Teofil al Antiohiei, Sfantul Justin Martirul sau Filozoful, Atenagora. Miturile deşi trec prin

schimbări adesea radicale, continuă sa se manifeste în cele mai ascunse forme ale vieţii cotidiene,

fenomene pe lângă care trecem poate zilnic, însă nu reuşim să le vedem cu adevărat. Printre

traficul încărcat de pe Calea Moşilor şi monştrii de beton, încă mai rezistă, fără strălucire însă,

mica Biserică cu Sfinţi şi Sibile. Din păcate majoritatea picturilor exterioare au dispărut complet,

dar cu puţină atenţei încă se mai paote vedea o Sibilă, învăluită în haine orientale care are un aer

exotic, neobişnuit şi enigmatic.

Cristina Mîrzoi

Surse :

Cartojan Nicolae, Cărţile Populare în Literatura Românească Vol. I, Editura Enciclopedică

Română, Bucureşti, 1974

Cartojan Nicolae, Cărţile Populare în Literatura Românească Vol. II, Editura Enciclopedică

Română, Bucureşti, 1974

Gaster Moses, Studii de Folclor Comparat, Editura Saecullum, Bucureşti, 2003

Gaster Moses, The Sybil and The Dream of One Hundred Suns, Journal of The Royal Asiatic

Society of Great Britain and Ireland, London, 1910