Moştenirea din America după Aristide Charpentier şi Marcel Mayan

JACQUELINE (intră ciufulită, căscând)

„E dimineaţă…Afară-i ceaţă…Dar unde-s ochelarii?”

MARTIN (îşi caută papucul)

De dimineaţă,Eşti ca o caţă…Parc-ar veni tătarii!

(Îi găseşte şi se încalţă) JACQUELINE

Dar, dacă n-aş fi euSă ţi-i găsesc mereu,Ce-ai face?

(pleacă, îşi dă jos cămăşuţa de noapte)

MARTINFără mustaţăSunt o paiaţă…Dar unde-s ochelarii?

JACQUELINEEu sunt o hoaţă!Acuşi mă-nhaţă …Ori viaţa, ori ochelarii!

(aşează masa de lucru)

Dar dacă n-aş fi euSă ţi-i găsesc mereu,Ce-ai face?

(îi aşează lui Martin ochelarii pe nas. Martin iese)

JACQUELINECuiele astea!… Nu vor să intre! Nu vor să intre şi gata! N-ai decât să le dai la cap, spunea tata… Nimic mai uşor! Sar ca puricii. Să-ncercăm prin surprindere! Au, au, au, au! Să fii explorator… Ehehe… Să vânezi fiare sălbatice… oricum rişti mai puţin decât la cârpitul pantofilor. Stai la pândă cu o puşcă, aştepţi să coboare noaptea… şi, când apare un leu, îl ocheşti între ochi şi…

PIERRERrrouahh!

JACQUELINEAjutor! Eşti şmecher… al dracului de şmecher!…

PIERRECum te-am mai speriat!…

JACQUELINEDacă aveam eu o puşcă adevărată…

PIERREŞi dacă eu aş fi fost un leu adevărat… Hai mai lasă vechiturile astea şi schimbă-te. Să ne plimbăm!

JACQUELINESă ne plimbăm? Unde?

PIERREAşa… aiurea…

JACQUELINEÎntâi să termin ce am de făcut.

PIERRENu ştiu cum se face, dar, de fiecare dată, mă plimb de unul singur, mereu de unul singur…

JACQUELINE1

Tata zice că, dacă ai vrea să intri ucenic…PIERRE

Tata-n sus şi tata-n jos, pantofi şi iar pantofi… Habar n-ai ce-i viaţa!JACQUELINE

Ho, ho, ho! Ha, ha, Ha!PIERRE

Ha, ha, ha! De ce râzi?JACQUELINE

Tu ştii ce-i viaţa? Nu ştii nimic!PIERRE

În orice caz am un scop, am o ambiţie…JACQUELINE

Ambiţia să umbli lela!PIERRE

O să vezi tu ce pot… o să vezi!JACQUELINE

O să văd… Ce-o să văd?PIERRE

Ce n-ai mai văzut! O să fiu bogat, asta-i! Putred de bogat!JACQUELINE

Ei şi?PIERRE

Cum ei şi? Când eşti bogat poţi să ai tot ce-ţi pofteşte inima… case… cai … biciclete. Eu o să-mi cumpăr cincisprezece biciclete…

MARTIN (vine cu materiale de lucru şi cu încălţări. Jacqueline îl ajută, îi comunică unde să le aşeze)

Cincizeci! De pedalat nu poţi pedala decât pe una singură. Învaţă o meserie, băiete, dacă vrei să-ţi cumperi măcar o bicicletă!

PIERREMai sunt și alte feluri de a câștiga bani: loteria, bingo… Mai sunt şi moşteniri pe lumea asta…

MARTINA, da, o moştenire din America! Haida-de!

PIERREDin America sau din altă parte…

(Jacqueline ascultă, priveşte şi iese primind acceptul domnului Martin)

MARTINIa mai taci că ai început să mă plictiseşti. Asta nu se întâmplă niciodată, niciodată!

PIERRENiciodată?

MARTINNiciodată!

JACQUELINE (intră)

A sosit poştașul! MARTIN

Ei şi? Eu nu aştept nimic.JACQUELINE

E un colet mare. Şi vine de departe!MARTIN

Să intre!JACQUELINE

Am plecat că se grăbește. (iese şi revine târând lada şi cu o scrisoare la brâu)

MARTINCe poveste mai e şi asta? A băut mai mult decât trebuie şi a greşit adresa.

JACQUELINEE un lădoi! Tocmai din America!

2

PIERREO moştenire! Sunt sigur că e o moştenire!

MARTINOf, tare mă mai plictiseşti! Şi, totuşi, e adresa mea.

PIERREŞi vine din America…

JACQUELINE (complicitate)

Nu deschizi scrisoarea? MARTIN

Ba da!… Ia să vedem ce scrie… „Verişoara dumneavoastră din America”… Ei, asta-i bună! O verişoară în America!

JACQUELINECiteşte mai departe, citeşte!

MARTIN…„la capătul unei vieţi lungi şi fericite… prin testament… sunteţi unicul ei moştenitor”…

PIERREV-am spus eu, e o moştenire! Pun rămăşag că înăuntru e o comoară!

JACQUELINENu deschidem lada, tată, n-o deschidem odată?

MARTINDa, da… Asta zic şi eu meşteşug!

JACQUELINEDă-mi cheia, tată!

MARTINCheia? Care cheie? N-am nicio cheie!

JACQUELINEAi luat-o tu, Pierre?

PIERRENu! Nici n-am văzut-o…

JACQUELINEDă-mi voie, tată! Asta era… „Cheile… s-au pierdut!”

PIERRESparge broasca!

MARTINCe-ţi trece prin cap?

PIERREDacă-i tragi una c-o rangă…

MARTINSă tragi una c-o rangă… Auzi!

PIERREDacă înăuntru e o comoară? Hai să-l spargem!

MARTINSă-l spargem! … Să-l spargem!… Priveşte! Câţi ani de muncă n-o fi cerut o uşă ca asta! Şi tu?… Cu ranga… Sălbaticule!

JACQUELINENu te supăra, tăticule! Pierre voia să găsească o comoară pentru noi, nu pentru el…

MARTINBine… să lăsăm asta… Eu n-am nevoie de comori. Am o meserie şi sunt mulţumit. Ei bine, Jacqueline şi cu mine…

JACQUELINEDe acord, tăticule.

MARTINN-o să căutăm nici un meşter care să descuie broaștele… Nici unul!

JACQUELINEDe acord, tăticule!

3

MARTINNici unul! Şi-ţi dăm ţie tot ce se găseşte în cufăr! Tot!

JACQUELINE (se repede la ladă, iar domnul Martin i se aşează în faţă)

Tot, tăticule!MARTIN

Cu o condiţie: să faci tu, cu mâinile tale, cele şapte chei care să descuie cele şapte broaşte.PIERRE

Le fac, dom’ Martin!MARTIN

Atunci ne-am înţeles, băiete!PIERRE

O zi, două şi sunt un om bogat!MARTIN

Să te văd! Pierre!PIERRE

Ce-i dom’ Martin?MARTIN

Cumpără-ţi o pilă… şi-o batistă mare…PIERRE

O batistă mare?…MARTIN

Ca să-ţi ştergi fruntea… o comoară adevărată se plăteşte cu sudoare, fiule!PIERRE

Mulţumesc, dom’ Martin… mulţumesc!…MARTIN

Lasă-mă în pace!Hai la treabă!Nu mai face caz!Eşti mai eficaceCa o babă Azi…

(se aşează la masă)

JACQUELINEGata şi cafeaua…Vezi că frige!E pe aragaz!

MARTINÎmi beau cafeaua!

(aşteaptă visând)

JACQUELINE (iese, apoi scoate capul)

Vezi că frige! (se retrage)

MARTIN ŞI JACQUELINEFrige?!…

PIERRECe povarăE o comoară!Linişte cum să ai,Dacă de capăt nu-i dai?

Ce idee!„Faci o cheie!”Vrea el să dau de greu,Însă lădoiul e-al meu.

Ah, ce plăcere4

Să ai putere:Faci tot ce vrei şi când vrei.

Pentru avere,Dacă se cereFaci chiar şi câteva chei.

(Domnul Martin rămâne fredonând şi făcându-şi treaba; măsoară şabloane. Jacqueline intră şi vrea să se ducă spre ladă dar se opreşte.)

MARTINEşti bolnav?

PIERREAm adus cheile. Pot să le încerc?

MARTINCheile… le-ai şi făcut! Ia să văd… Astea-s chei pentru uşi de temniţă, măi băiete! Unde le-ai găsit?

PIERREÎn fundul pivniţei. Am muncit oho, ho!… Erau sub nişte butoaie… lăzi… saci cu cartofi…

MARTINDa?! Nu mai spune! Pentru un leneş ca tine nu e rău…

PIERRENu se potrivesc deloc cheile astea!

MARTINPoate ar trebui să le pileşti puţintel…

(se pregăteşte să plece)

PIERREO să încerc, dom’ Martin!

MARTIN (se opreşte)

Munceşte, băiete, munceşte! (Pleacă; Jacqueline cântă. Apoi iese. Intră domnul Martin şi Jacqueline)

MARTINFata asta începe să îşi cunoască meseria…

JACQUELINEAi dreptate, tată! L-am văzut când făcea nişte schiţe, calcule…

(în şoaptă)

…a luat tiparul cheilor cu nişte ceară. (intră Jacqueline cu cheia în mână)

MARTINNu oricine ştie să facă aşa ceva. Mecanică fină, ce zici?

JACQUELINEGrosolane!

PIERREGrosolane!… Nu-ţi dai seama ce putere îţi trebuie să tai fierul! Şi ce îndemânare… Ia uite aici!

JACQUELINEHa, ha, ha!

PIERREN-ai decât să faci haz!

JACQUELINEE o namilă de cheie!

PIERREMă scoţi din sărite, mă scoţi din sărite!

MARTINJacqueline nu-l mai scoate din sărite! Ce ai în mână? Un tirbuşon?… O lopăţică?…

(Pierre iese foarte supărat dar intră repede, mai senin)

MARTINMult se mai oboseşte un leneş ca să se îmbogăţească!

PIERRE (intră)

Nu mai ţin la avere, domnule Martin! Am priceput!MARTIN

5

Ce-ai priceput?PIERRE

Că totul e să ştii să pedalezi, nu să ai cincizeci de biciclete!MARTIN

Nu-mi vine să-mi cred urechilor!PIERRE

Vreau să-ţi arăt ceva! (Scoate cheile)

MARTINAstea sunt cheile, băiete! La treabă!

JACQUELINEBravo, Pierre!

PIERREVrei să deschizi dumneata, domnule Martin?

MARTINNu, băiete! Deschide tu, e meritul tău!

JACQUELINEAşa e! E meritul tău!

(Îl sărută, se îmbrăţişează. Se deschide lada – cutii în cutii – râs general)

MARTINLumea e un lădoi:Toţi facem chei, munca e-n toi,

MARTIN + JACQUELINEDar, uneori, norocul sare la noiCu patru foi dintr-un trifoi.

MARTINViaţa e un războiVai de cioban când lupul sare la oi,Dar vai de oi, Dar vai şi de noi.

JACQUELINENu poși trăi doar cu trifoiViaţa e grea şi cu patru foi.

MARTINŞi nici pe lup să-l tot jupoiLupul e lup şi când zace-n noi.

TOȚI TREISă facem deci chei pentru lădoiFără să dăm, la greu, înapoi!Cu bun şi rău, lumea e-n noi,Viaţa nu e un câmp de trifoi.

Lupul leneșdupă Stefan Lenkisch

Personaje:Veverița, Lupul, Greierașul, Pisica, Doctorița, Căţelul, Șoricelul

VEVERIȚA

6

(vine, pândește, cântă)

Hai, muncește, Lustruiește! M-am săturat de lup! Cizma îmi vine s-o rup. Doar arată fără pată, Nu știu ce vrea să-i fac! Eu cred că lupul e drac. Nu știu ce vrea să-i fac. Eu cred că lupul e drac. Și mă jupoaie ca pe o oaie... Coada e-un biet pămătuf. Eu sunt prea mică, Tremur de frică. Cine să-l lege burduf?

(pândește și se duce să se culce. Intră Lupul)

LUPUL Muncește, Veverițo! Nu lenevi!

VEVERIȚANu mai pot! Am obosit!

LUPULUite câte mai ai de curățat! Cizmele pentru iarnă, cizmele săritoare cu care alerg după iepuri, cizmele care nu fac zgomot... Așa că dă-ți silința, Veverițo!

VEVERIȚAPrivește în ce hal a ajuns coada mea!

LUPULAdevărat, nu-i prea arătoasă!

VEVERIȚAȘtii ceva, Lupule? Dacă vrei, dau o fugă să-mi aduc coada de rezervă.

LUPULAi o coadă de rezervă?

VEVERIȚASigur că da.

LUPULDacă-i așa, atunci aleargă. Dar ai grijă să te întorci repede.

VEVERIȚACât ai clipi din ochi, Lup neghiob! Lustruiește-ți singur cizmele!

LUPULPăi coada ta de rezervă unde e?

VEVERIȚATot acolo unde e și capul tău de rezervă!

LUPULBlestemata! M-a tras pe sfoară! Cine-o să-mi mai curețe cizmele? Pe Iepure l-am păcălit, nu mai ține, cu Vulpea nu-mi mai merge... Trebuie să mă schimb eu, da, da, da... Câine! Mă prefac că sunt câine... un câine care latră și nu mușcă... Să-mi caut un prostănac...

(doctorița intră prima şi le face semn și celorlalți să intre. Greierele intră cu scăunelul după el și un coșuleț. Apoi intră și Pisica, întinzându-se. Pisica îl dă pe Greieraș de pe scaun și se întinde el)

DOCTORIȚA (are un arătător și o planşă cu ceea ce spune)

Ia să vedem cum deosebim un lup de un câine? Pisicuțo, trezește-te! La prima vedere lupul seamănă cu Căţelul. Are patru picioare un cap, două urechi și o coadă. Pisicuțo, trezește-te! Țineți minte: lupul are ochii verzi, dar când se-nfurie, ochii lui se fac roşii. Ați înțeles?

GREIERAȘULAm înțeles!

DOCTORIȚAPisicuțo, cât mai ai de gând să dormi?

7

PISICAVreau să dorm.

DOCTORIȚAA doua deosebire: când Căţelul se bucură dă din coadă, dar lupul nu știe să dea din coadă. Ați notat?

GREIERAȘULAm notat.

DOCTORIȚABravo, Greierașule! Pisicuțo! Ei, te vindec eu de lene!

(îl amenință cu arătătorul)

PISICANu vreau să învăț... Nu vreau să mă vindec...

DOCTORIȚADeschide gura!

PISICAMi-e lene...

DOCTORIȚARespiră!

PISICAMi-e lene...

DOCTORIȚAIa această pastilă și imediat îți trece lenea.

PISICANu vreau! Nu am chef!

DOCTORIȚADe ce nu vrei?

PISICAPentru că mie îmi place să fiu leneșă... Ce șmecheri! Vor să învăț... să muncesc... Mie îmi place să moțăi la soare, cu burta în sus.

(cântă)

Să dorm Eu vreau, O spun oricui pe șleau. Eu vreau să stau. Miorlau! Să-nvăț nu pot Mai lingă-se pe bot! Mă doare-n cot, De tot! Miau, miau! Mă întind la soare. Miau, miau! Și nimic nu vreau. Mi-au spus: „Du-te la răcoare!”Eu nu-s prost Să mă las dus.

(doctorița iese studiind dosarul. Greieraşul iese sărind după ea, vorbind cu greierașul imaginar)

LUPUL (cântă)

Ochii verzi, coada-n vânt, Ce frumos sunt! Părul sur ca veșmânt, Ce modern sunt! Să mă murdăresc, muncind, n-are rost! Vreau să am aici,

8

Aici un prost.CĂŢELUL

Miroase a cărţi... a creioane... Clar: Doctorița! Alte urme! Cizme...LUPUL

Nepoțelule!CĂŢELUL

Cine mă strigă?LUPUL

Eu, Câinele, unchiul tău! Te știu de când erai mic de tot... te jucai pe genunchii mei…CĂŢELUL

Eu?... Pe genunchii dumitale?LUPUL

Da... Nu vrei să-mi faci o vizită? Tare m-aș mai bucura...CĂŢELUL

De ce nu? Să mergem! Mă bucur că te-am cunoscut!LUPUL

Și eu sunt foarte bucuros, nu ți-am spus?CĂŢELUL

Ești bucuros? Și de ce nu dai din coadă?LUPUL

Să dau din coadă? Prostii!...CĂŢELUL

Toți câinii dau din coadă când se bucură. Nu știi?LUPUL

Gata, gata! Nu mai lungi vorba! Hai să mergem!CĂŢELUL

Nu! Nu ești unchiul meu, Câinele! Ești Lupul! (pleacă)

LUPUL (se întâlnește cu Șoricelul)

Bună ziua, Șoricelule, grăsuțule!ȘORICELUL

Bună ziua, dar cine ești dumneata?LUPUL

Dar nu mă cunoști? Eu sunt Câinele. Lucrez în brutărie.ȘORICELUL

Și mie mi-ar plăcea să lucrez la brutărie, să mănânc pâine și covrigi și... Unde-i brutăria asta?LUPUL

Aici, aproape... Și eu merg într-acolo.ȘORICELUL

Mă iei și pe mine?LUPUL

Sigur că da! Ce mai aștepți?ȘORICELUL

Ce ochi verzi ai, domnule Câine!LUPUL

Prostii! Nu dau din coadă, am ochi verzi și mă enervez! Hai că n-am timp!ȘORICELUL

Nu te enerva! Nu te enerva că ți se fac ochii roșii... roșii de tot. Nu ești Câinele, ești Lupul!LUPUL

(cântă)

Știu precis când să sar Pe dușman, zdup! Nu mă tem de țânțarFiindcă sunt lup. Dacă sunt flămând, Pe toți vă anunț:

9

Vă mănânc, pe rând, Pe cei mai mărunți!Cum îți mai merge, Veverițo? Vino mai aproape!

VEVERIȚANu mă păcălești tu a doua oară...

LUPULAsta-i coada de rezervă? E foarte...

VEVERIȚATare prost ești, Lupule! Am fost la doctor și...

LUPULVindecă și cozi?

VEVERIȚAPăi?...

LUPULOchi vindecă?

VEVERIȚAPăi?...

LUPULMi-a venit o idee... Sunt foarte deștept!

VEVERIȚACa o cizmă!

LUPULPăi...

(cântă)

Am idei – vin la timp – Ce deștept sunt! Năpârlesc, deci mă schimb.Genial sunt! Iată, sunt bolnav! Sunt dur, ochii crunți!Însă, la nărav, Deloc nu renunț!

DOCTORIȚAPentru orice am un leac... bolilor le vin de...

GRAIERAȘULHap – hap – hapciu! Pot să intru?

DOCTORIȚACine-i acolo?

GREIERAȘULEu, Greierașul!

DOCTORIȚAIntră, intră!

GREIERAȘUL Am intrat!

DOCTORIȚASari pe...

GREIERAȘULAm sărit!

DOCTORIȚACe te supără?

GREIERAȘULHapciu!

DOCTORIȚAAi răcit. Îți pun niște picături în nas și-ți trece. Stai culcat pe spate, nu te mișca.

LUPULSe poate intra?

10

DOCTORIȚAIntră, intră!

LUPULSunt un biet Câine, care s-a bătut cu Lupul pe viață și pe moarte. Cu ochii nu mai văd... coada n-o mai pot mișca...

DOCTORIȚAO să-ți dau niște ochelari negri...

LUPULȘi coada ar trebui reparată...

DOCTORIȚAO reparăm. Mă duc s-aduc tot ce trebuie.

LUPULHa-ha-ha-hau!...

GREIERAȘULVai! Acesta este Lupul, Lupul!

LUPULLupul? Cine vorbește?

GREIERAȘULSăriți! Ajutor! E Lupul!

LUPULTe mănânc! Te înghit!

GREIERAȘULNu poți, nu poți!

LUPULTe zdrobesc!

DOCTORIȚAPe cine zdrobești, potaie?

LUPULSăriți! Ajutor! Sunt Lupul!

PISICA (intră)

Ce bine e! Toată viața aș sta la soare...LUPUL

Să-mi curăț singur cizmele? Ce rușine!PISICA

Ești bolnavă, cățelușo?LUPUL

Nu! Cățelușă? A, da, sunt o cățelușă blândă.PISICA

Și de ce plângi?LUPUL

De ciudă!PISICA

De ciudă?LUPUL

Nu știu cine a răspândit zvonul că pisicile nu pot fi prietene cu câinii și eu toată viața am visat să mă împrietenesc cu o pisicuţă mică și pufoasă ca tine...

PISICAȘi eu m-aș împrieteni cu tine.

LUPULMinunat!

PISICAȘtii?... După ce m-am certat cu toți prietenii...

LUPULNemaipomenit!

PISICA

11

…Abia aștept să vadă că m-am împrietenit cu un câine adevărat!LUPUL

Vom trece prin fața lor braț la braț!PISICA

Perfect!LUPUL

(cântă)

Ochi verzi, coada-n vânt, Ce frumos sunt! Părul sur ca veșmânt, Ce modern sunt! Iată și locuința mea! Intră, nu te sfii!

PISICACe murdar e la tine!

LUPULHa-ha-ha-hau!

PISICADe ce râzi? De cine râzi?

LUPULDe tine! Ha-ha-ha-hau! Cățelușă... Eu sunt Lupul! Lu-pul!

PISICAMi-a plăcut păcăleala, dar acum trebuie să mă întorc acasă.

LUPULN-ai să pleci nicăieri! Rămâi să-mi cureţi cizmele. Zburlește-ți coada și apucă-te de treabă.

PISICAEu? dar eu nu mă pricep la nimic. Habar n-am de nimic.

LUPULEști leneșă!

PISICAAșa-i! Și nici nu știu să curăț cizme.

LUPUL Atunci te mănânc!

PISICANu! Nu vreau să mă mănânci!...

LUPULVrei – nu vrei, te mănânc! Dacă se întâlnesc două animale, unul mănâncă și celălalt se lasă mâncat.

PISICAAjutor! Săriți!

DOCTORIȚADeschide ușa, Lupule!

LUPULPauză de masă!

DOCTORIȚADeschide imediat!

LUPULHa-ha-ha-hau! Până nu strănut de zece ori, nu deschid!

DOCTORIȚAEi, Greierașule, intră în acțiune!

LUPULCine mi-a intrat în ureche? Cine mă gâdilă? Aoleu! S-a vârât în nas! Hap-hap-hapciu!

Capra… altfel

Personaje:Povestitorul, Capra, Iedul cel mic, Iedul mijlociu, Iedul cel mare, Lupul

12

POVESTITORULAm să vă spun, copii, o altfel de poveste despre capra cu trei iezi. Pe parcurs voi avea nevoie de ajutorul vostru, pentru că, deşi sunt mai mare decât voi, nu prea am fost atent la lecţii şi cred că voi încurca povestea. Mă puteţi ajuta?

TOŢIDa, te ajutăm.

POVESTITORAşadar, povestea se petrece într-o vreme de demult, pe când făcea plopul mere şi răchita micşunele. Într-o pădure, îşi avea casă o capră care avea un ied, doi sau trei iezi? Oare câţi or fi fost?

PREŞCOLARIITrei iezi.

POVESTITORULSigur nu erau 2 iezi?

PREŞCOLARIISigur, sigur erau 3 iezi.

POVESTITORULDeci, în acea casă trăia o capră cu 3 iezi: unul mare, unul mijlociu şi unul mic, nu-i aşa?

PREŞCOLARIIDa, da.

POVESTITORULIată că acea capră, într-o zi, când rămase fără de mâncare pentru iezi, îi ia deoparte şi le vorbește.

CAPRADragii mamei copilasi, eu am să mă duc să aduc de-ale gurii. Voi să aveţi grijă să nu deschideţi uşa la nimeni. O să-mi deschideţi numai mie, după ce vă voi cânta aşa:Trei iezi cucuieți,Uşa mamii descuiețiCă mama v-aduce vouăFrunze-n buze,Lapte-n ţâţe,Drob de sareÎn spinare,MălăieșÎn călcăieș,Smoc de flori Pe subțiori.Aţi înţeles ce am spus eu?

IEZIIDa, măicuţă!

CAPRAPot să am încredere în voi?

IEDUL CEL MARESă n-ai nicio grijă măicuţă că noi suntem băieţi mari, ce am vorbit, vorba rămâne.

CAPRADacă-i aşa, veniţi la mama să vă sarute și am să plec.

IEDUL CEL MICMergi sănătoasă, măicuţă şi Dumnezeu să-ţi ajute să te întorci cu bine.

POVESTITORULIată, capra pleacă să aducă de-ale gurii. Oare o vor asculta iezii? Uite, dacă aş fi fost atent la şcoală aş fi ştiut... sau poate şi ei sunt ca mine... Mama îmi zice să-mi fac temele şi eu de colo: Îndată mămico!!!! Şi mai trag o partidă de fotbal cu pietenii. Oricum, ia să vedem ce se mai întâmplă... Ei!!!! Iată un lup care dă târcoale casei. Ce-o fi vrând? Auzi, lupule? Tu ce cauţi în povestea asta? Parcă erai în altă poveste...

LUPULDar tu nu ai fost la şcoală??? Nu-i aşa, copii, că eu sunt lupul cel rău, cumătrul cel lacom al caprei?

PREŞCOLARIIDa, da.

13

POVESTITORULDar care-i treaba ta aici, în poveste?

LUPULAşteaptă şi-ai să vezi... De i-ar împinge păcatul să-mi deschidă… că aşa mi-e de foame...Trei iezi cucuieți,Uşa mamii descuiețiCă mama v-aduce vouăFrunze-n buze,Lapte-n ţâţe,Drob de sareÎn spinare,MălăieșÎn călcăieș,Smoc de flori Pe subțiori.Hai, deschideţi fuga, dragii mamii!!!

POVESTITORULCe mincinos e lupul ăsta!!!! Oare îi vor deschide iezii?

IEDUL CEL MARESăriţi şi deschideţi uşa că vine măicuţa încărcată cu multă greutate.

POVESTITORULAoleu!!!! Or să deschidă uşa şi vor cădea în gura lupului! Vai de ei sărăcuţii!!!

IEDUL CEL MICSă nu cumva să deschideţi că nu-i măicuţa noastră. Nu este vocea ei. Ea are o voce mai subţire şi mai frumoasă. Este lupul cel rău.

POVESTITORULIsteţ iedul ăsta mic. Au scăpat de data asta. Cred că lupul s-a lecuit și nu-i mai trebuie iezi de mâncare. Dar iată-l din nou... Ce-i cu tine, lupule? N-ai văzut că nu-i poţi păcăli pe iezi? La ce te-ai mai întors?

LUPULCe ştii tu? Am găsit soluţia să-i păcălesc. Am fost la un meşter fierar şi mi-am ascuţit glasul şi, de data asta, am să-i fac să-mi deschidă!!

POVESTITORULOare? Ce ziceţi copii, îi va păcăli lupul de data asta?

PREŞCOLARIIDa, da.

LUPULS-o credeţi voi!!! Ia ascultaţi aici:Trei iezi cucuieți,Uşa mamii descuiețiCă mama v-aduce vouăFrunze-n buze,Lapte-n ţâţe,Drob de sareÎn spinare,MălăieșÎn călcăieș,Smoc de flori Pe subțiori.

IEDUL CEL MAREAsta, sigur, e măicuţa noastră. Vezi, dacă m-am luat după tine? Am ţinut-o pe măicuţă cu greutate, la uşă. Haideţi să-i deschidem de îndată!!!

IEDUL MIJLOCIUTotuşi, parcă nu seamănă cu măicuţa noastră. Să mai cânte o dată.

IEDUL CEL MICŞi eu zic că nu-i măicuţa noastră. Să nu-i deschidem!!!

IEDUL CEL MARE

14

Are să ne certe mama că nu i-am deschis. Treaba voastră. Voi sunteţi vinovaţi.POVESTITORUL

Cred că au scăpat şi de data asta. Vezi, lupule, nu ai reuşit să-i păcăleşti.LUPUL

Vai de capul meu!!! Am să mor de foame. Ah, ce mă roade stomacul! Ce să fac? Copii, nu aveţi ceva de mâncare?

POVESTITORULMai bine te-ai duce să munceşti şi, astfel, vei avea şi tu ce mânca. Nu-i aşa, copii? Parcă era într-o poezie, dacă îmi aduc eu bine aminte, cineva care nu avea ce mânca iarna şi trebuia să ceară de împrumut o grăunţă cât de mică... Cine ştie, dintre voi, poezia?

Preşcolarii recită poezia „Greierele şi furnica”.

POVESTITORULMi-am amintit şi eu poezia. Dar asta e altă poveste. Ce-ai de gând, lupule? Hei, lupule, unde-ai dispărut?Dar iat-o pe mama iezilor...

CAPRA Trei iezi cucuieți,Uşa mamii descuiețiCă mama v-aduce vouăFrunze-n buze,Lapte-n ţâţe,Drob de sareÎn spinare,MălăieșÎn călcăieș,Smoc de flori Pe subțiori.

IEDUL CEL MICAceasta-i măicuţa noastră!!! Săriţi să-i deschidem de îndată!!!

IEZIIEşti sigur???

IEDUL CEL MICDa, cu siguranţă. N-aţi auzit? Numai măicuţa știe să cânte aşa.

IEZIIAtunci, să-i deschidem.

CAPRADrăgălaşii mamii!! Iată ce v-a adus mama. Numai bunătăţi pentru nişte copilaşi aşa cuminţi ca voi!

IEDUL CEL MICSă ştii, măicuţă, că a trecut şi cumătru-lup şi a vrut să ne păcălească, dar nu a reușit.

POVESTITORULAu scăpat şi de data asta. Dar iată-l din nou pe lup. Ce-o mai fi vrând de data asta?

LUPULCumătră, cumătră, fă-ţi milă de un biet flămând! Umblu de trei zile fără să pun vreo bucătură în gură. Te rog, fie-ţi milă!!

CAPRADar tu ai vrut să-mi mănânci copilaşii!!! Cum să-mi fie milă de tine?

LUPULTe rog din suflet, fie-ţi milă!! Ai nişte copilaşi tare ascultători şi nu s-au lăsat păcăliţi. Am să muncesc în schimbul unei bucăţi de pâine. Uite, am să adun frunzele din curte, am să tai lemne, ai o grămadă de lucruri de făcut şi ţi-ar prinde bine o mână de ajutor.

CAPRACe pot zice eu? Dacă, atunci când vei fi în preajma iezilor, o să-ţi vină vreun gând năstruşnic şi o să vrei să-i mănânci din nou?

LUPULNu cumătră, dacă-mi dai de mâncare, voi fi sătul și nu-mi mai trebuie altceva. Uite, îi am martori pe aceşti copii că nu voi mai mânca niciodată carne de ied.

CAPRA

15

Ce ziceţi, copii, să-l cred pe lup? Să-i dau de lucru lupului?Preșcolarii răspund.

POVESTITORULDar parcă era altfel sfârşitul poveştii... Ştie cineva cum se termină povestea?

Un preşcolar va spune sfârşitul poveştii în varianta originală.

16