Mononucleoza infectioasa

Mononucleoza infectioasa este o boala infectioasa, provocata de un prim contact cu virusul Epstein-Barr, un virus foarte contagios din familia virusurilor herpetice. Mononucleoza infectioasa este numita si "boala sarutului", deoarece se transmite frecvent prin saliva, sau "febra glandulara", deoarece provoaca inflamatia ganglionilor.

Inca de la varsta de 5 ani, 50% din populatie este purtatoare a virusului Epstein-Barr, iar la 40 ani, procentul ajunge la 90%. Dupa ce este contractat, virusul ramane prezent in organism, fara a antrena complicatii. In majoritatea cazurilor, in special la copiii sub 5 ani, simptomele sunt atat de usoare incat trec neobservate. La adolescenti si tinerii adulti infectia este insotita (in 50% din cazuri), simptomele caracteristice ale mononucleozei infectioase sunt: febra, oboseala intensa, curbaturi (dureri musculare), inflamatia sau sensibilitatea ganglionilor din regiunea cervicala, etc. Virusul Epstein-Barr este foarte contagios si se transmite prin saliva, deci prin sarut si prin utilizarea in comun a unor obiecte. Ocazional, poate fi contractat in timpul unei transfuzii de sange sau a unui transplant de organe. Dupa ce patrunde in organism, virusul prolifereaza rapid in globulele albe. Incubatia (intervalul de timp intre introducerea virusului si aparitia simptomelor) variaza de la 4 la 6 saptamani. Semnele infectiei dispar dupa 2 -3 saptamani, dar o stare de oboseala poate persista timp de cateva luni. Perioada de contagiune variaza de la o persoana la alta. In general, o persoana infectata este contagioasa cateva zile inainte de aparitia bolii si pana la 18 luni dupa aceasta. Mononucleoza infectioasa afecteaza atat barbatii cat si femeile si este mai frecventa in randul tinerilor. Varful incidentei se intalneste intre 14 si 16 ani pentru fete si 16 18 ani pentru baieti.

Semne si simptome

- oboseala extrema- stare de slabiciune- adenopatie (cresterea in volum a ganglionilor) cervicala si axilara- pusee de febra seara pot ajunge pana la 40,5 C- dureri de cap- inapetenta- angina (inflamatia faringelui) insotita de dureri la deglutitieAlte simptome:- curbaturi (dureri musculare)- roseata- hepatomegalie (marirea in volum a ficatului) in 20% din cazuri sau splenomegalie (marirea in volum a splinei) in 50% din cazuri- eruptii cutanate asemanatoare scarlatinei la 5% din pacienti- icter - rar (5% din cazuri) - eruptia pruriginoasa (asemanatoare urticariei) se datoreaza administrarii inutile si chiar periculoase de ampicilina

In majoritatea cazurilor de mononucleoza infectioasa, diagnosticul clinic este stabilit pe baza triadei caracteristice: febra, angina si adenopatie, ce dureaza 1- 4 saptamani. In 50% din cazuri se observa o crestere moderata in volumul splinei, care devine maxima dupa 2 -3 saptamani de boala. Hepatomegalia (cresterea in volum a ficatului) nu este frecventa.

In general, testele de laborator sunt necesare pentru confirmarea diagnosticului. Testele serologice arata o crestere moderata a numarului de globule albe, crestere a numarului de limfocite, peste 10% limfocite atipice. Prezenta anticorpilor anti-EBV este cautata cu ajutorul testului MNI, ce consta in amestecarea pe o lama a unei cantitati mici de ser provenind de la pacient cu o suspensie. Testul MNI poate fi efectuat inca din primele zile de boala, dar da si rezultate fals- pozitive. De aceea, testul trebuie completat cu reactia Paul-Bunnel (reactie de aglutinare a anticorpilor specifici ce sunt prezenti in serul pacientilor cu mononucleoza infectioasa), ce confirma sau infirma diagnosticul. Reactia este pozitiva incepand din a 7-a zi de infectie pana la a 3-a luna. La pacientii cu simptome caracteristice pentru mononucleoza infectioasa, a reactie pozitiva Paul-Bunnel are valoare diagnostica, testele suplimentare nefiind necesare. Rezultatele fals-pozitive se intalnesc la un numar mic de pacienti, iar cele fals-negative sunt obtinute la 10% -15% din pacienti, in special la copiii sub 10 ani.