Monologul este o forma a comunicarii in care emitentul nu implica receptorul.Forme de monolog:

1. Conferinta: presupune o adresare directa, publica in care cel care sustine conferinta, conferentiarul evita sa sustina propriile idei rezumandu-se sa le prezinte pe cele ale autorilor despre care conferentiaza.

2. Expunerea: este forma de discurs care angajeaza in mod explicid personalitatea, opiniile si sistemul de valori ale celui care vorbeste.

3. Prelegerea: este situatia in care publicul a avut posibilitatea sa sistematizeze informatia anterioara.

4. Relatarea: forma de comunicare in care se face o decodificare a unei realitati obiective, fara implicare personala.

5. Discursul: forma cea mai evoluata a monologului, presupune emiterea, argumentarea si sustinerea unei idei inedite.

6. Toastul: rostire cu prilejul unor evenimente deosebite care nu depaseste 3-4 minute, comunicare care face apel la emotionalitatea celor prezenti.

7. Alocatiunea: interventie din partea unui vorbitor avand ca scop ilustrarea unui punct dde vedere. Nu depaseste 10 minute.

8. Povestirea: este forma cea mai ampla, face apel la imaginatie, la sentimente, subiectivitatea povestirilor, isi lasa amprenta pe forma si stilul mesajelor transmise.

9. Pledoria: asemanatoare cu alocatiunea, prezinta si sustine un punct de vedere propriu.

10. Predica: tip de adresare in care posibilitatea de contraargumentare si manifestare critica sunt reduse sau chiar anulate.

11. Interventia: situatia in care emitatorul vine in sprijinul unui alt participant la discutie, acesta din urma declarandu-se de acord cu mesajul enuntat.

12. Interpelare: situatia in care cineva aflat in situatia de distribuitor de informatie, al unor anumite surse, o mai buna precizare in anumite probleme pe anumite probleme.

Cuvinte cheie:--- comunicare, emitent, vorbitor, informatie/ informatia, mesajul/ mesajelor, valori, conferentiarul, sustine, contraargumentare/ argumentare, decodificare.