Modelul triunghiular al dragostei dupa Robert Sternberg

Robert Sternberg (1986, 1997) a construit o teorie a dragostei din perspectivă psihosocială ce s-a impus ca o referintă obligatorie în abordarea acestei teme si care pleacă de la premisa că dragostea reuneste, în combinatii specifice fiecărui raport interpersonal atasant, trei registre: cel fizic, cel afectiv si cel spiritual. Altfel spus, conform viziunii lui R. Sternberg, există mai multe tipuri de dragoste după cum unul sau altul dintre aceste registre este prevalent. Totodată, dragostea împlinită, deplină, s-ar cuveni să aducă laolaltă toate cele trei registre ale unui raport interpersonal. Modelul triunghiular pe care îl propune psihosociologul american combină

1. pasiunea (înteleasă ca atractie fizică printr-o întîlnire intensă consumată în plan sexual),2. intimitatea (care presupune apropierea caldă a două persoane în plan afectiv) 3. angajamentul (ce angrenează factorul cognitiv si care se dovedeste vital în mentinerea relatiei).

Astfel, din cele sapte tipuri posibile de relatii care se nasc, dragostea reală constituie cel mai adesea o împletire dintre două sau chiar trei registre, după cum urmează.

Tot Sternberg este cel care sustine ca fiecare individ in parte dispune de doua triungiuri diferite: triunghiul care poate caracteriza relatia lor actuala si triunghiul care descrie relatia indeala. Relatiile cele mai reusite au loc intre persoane care au triunghiuri personale cat mai compatibile.

Haideti insa sa privim mai atent triunghiul iubirii si sa vedem care sunt cele 8 nivele ale iubirii si prin ce se caracterizeaza fiecare in parte:

1. Non-iubirea -Ø intimitate, Ø pasiune, angajament Ø2. Iubirea -prietenie- intimitate3. Iubirea infatuata- pasiune4. Iubirea goala- angajament5. Iubirea companion – intimitate, pasiune6. Iubirea fara sens – pasiune, angajament7. Iubirea desavarsita – intimitate, pasiune, angajament

In viziunea lui Sternberg, relatiile care se construiesc pe baza a doua sau mai multe elemente au o capacitate de rezistenta mai mare si sunt mai durabile decat cele care au ca fundament un singur component.

Pe masura ce relatia adulta de iubire se dezvolta si evolueaza, se va schimba si componenta pe care este pus accentul. Pasiunea spre exemplu se manifesta intens la inceputul unei relatii, ajunge rapid la punctul culminant, pentru ca apoi, din cauza obisnuintei, sa se reduca si sa se mentina la un nivel de stabilitate. Pe de alta parte, intimitatea atinge apogeul mai greu decat pasiunea dupa care, gradual, scad manifestarile ei. Creste in schimb conexiunea emotionala si interpersonala. In relatiile reusite, angajamentul cunoaste initial o evolutie lenta. Urmeaza ulterior o perioada in care se accelereaza, scade si ramane constant.