NEVROZA OBSESIV-COMPULSIVĂ

Modele cognitive

Literatura de specialitate ne asigură că obsesiile sunt fenomene normale, care apar şi la nivelul

populaţiei generale şi care îşi au originea în experienţe şi în situaţii de învăţare obişnuite.

Gândurile, impulsurile, ideile, imaginile obsesive sunt experimentate de foarte mulţi oameni. Aproximativ 92% din

populaţie au simţit, de-a lungul vieţii lor, şi fără nici un motiv, impulsul de a face rău altor persoane, şi-au imaginat că

familiile lor pot muri în tot felul de accidente, au fost înfricoşaţi de gîndul că se pot contamina cu microbi sau boli

incurabile sau s-au imaginat luând parte în scene sexuale violente.

Un procent doar de 2 sau 3 % din populaţia generală este diagnosticat cu NOC.

Vă puteţi familiariza în tabelul de mai jos cu o serie de gânduri, imagini, impulsuri, idei

obsesive comune atât persoanelor cu NOC cât şi celor din populaţia nediagnosticată cu această

tulburare.

Gândul de mă contamina cu microbi luaţi de la bazinul public

Imaginea propiei case în flăcări.

Impulsul de a înjura în biserică

Ideea de a-mi răni propriul copil.

Gândul că voi avea mai puţine şanse să fac un accident de maşină, dacă fratele meu are înaintea

mea unul.

Gândul că nu am închis uşa la casă

Îndoiala de a fi scris lucruri nepotrivite într-un email sau mesaj important

Gândul la organele sexuale ale copilului.

Ideea de a-mi otrăvi copilul intenţionat.

Impulsul de a-mi arunca copilul de pe balcon

Ideea că trebuie să las camera în perfectă ordine înainte de a pleca de acasă.

Gândul de a mă izbi cu maşina de vehiculele care circulă din sens opus

Ideea că aparatura electrică din casă va lua foc cât timp eu lipsesc.

Rachman and de Silva (1978), Abramowitz, Schwartz, and Moore (2003)

NEVROZA OBSESIV-COMPULSIVĂ

Modele cognitive

După cum puteţi observa, aşa-numitele obsesii “normale” întâlnite şi la populaţia generală se

aseamănă obsesiilor patologice prin conţinut. Diferenţa apare la nivel calitativ şi cantitativ. Astfel, deşi

conţinuturile sunt asemănătoare, persoanele cu NOC trăiesc aceste gânduri, imagini, îndoieli mai

frecvent şi pe o durată mai lungă de timp. Totodată, le resimt ca fiind mai supărătoare şi mai greu de

controlat.

Aproape toţi avem, în diferite momente ale vieţii, gânduri nedorite, intruzive şi obsesive, chiar

şi de o natură mai radicală, ilogică, vulgară, violentă, blasfematorie. Cei mai mulţi dintre noi nu le

acordă, însă, o importanţă prea mare. Cum apar aşa şi dispar şi în general, nu întreprindem nimic în

privinţa lor.

Modul în care ne raportăm la realitate, reacţiile noastre specifice la evenimentele din viaţa

noastră sunt tot atâtea modalităţi prin care care ne definim individualitatea şi unicitatea.

Acestea reprezintă, totodată, elementul cheie care diferenţiază o persoană cu obsesii

normale de una cu NOC.

Altfel spus, interpretările şi evaluările pe care le facem obsesiilor noastre normale sunt

ceea ce le transformă, de fapt, dintr-o experienţă normală într-una patologică.

În literatura de specialitate se afirmă că persoanele cu NOC îşi interpretează gândurile,

imaginile, impulsurile şi ideile obsesive într-un mod care le face să fie extrem de supărătoare,

periculoase şi cauzatoare de disconfort.

Aceste interpretări negative şi eronate sunt legate de un stil de gândire general, disfuncţional şi

dezadapativ, numit în literatura de specialitate stil de gândire iraţional.

În abordarea cognitiv-comportamentală a tulburărilor psihice, se consideră că problemele psihologice

sunt răspunsuri dezadaptative (comportamente disfuncţionale) învăţate de-alungul vieţii, susţinute de către

credinţe (cogniţii, gânduri) iraţionale (ilogice, negative, nerealiste).

Pe scurt, nu realitatea este cea care ne face să ne simţim rău, ci modul în care gândim această realitate

(cogniţiile noastre faţă de realitate). Evenimente mai mult sau mai puţin importante din viaţa de zi cu zi (A-

evenimentul activator) sunt evaluate prin prisma unor credinţe (Believes) iraţionale şi absolutiste. Diferenţa

(discrepanţa) care apare, implicit, între ceea ce credem noi despre noi, ceilalţi şi lume (expectanţe nerealiste) şi

realitate ne declaşează o stare emoţională negativă, anxietate şi stres.

Ex. de interpretări iraţionale.

Trebuie să rezolv această situaţie, altfel nu sunt bun de nimic.

Nu pot să fac faţă ideii de a nu fi acceptat de către ceilalţi.

Trebuie ca persoana iubită să se comporte sau să îmi răspundă aşa cum vreau eu, altfel nu mă iubeşte sau nu

mă apreciază suficient.

NEVROZA OBSESIV-COMPULSIVĂ

Modele cognitive

Mai jos sunt descrise 6 categorii de credinţe iraţionale specifice NOC

Cognitive Approaches to Obsessions and Compulsions: Theory, Research, and Treatment, by R. O. Frost & G. S . Steketee

(Eds.), 2002, New York: Pergamon. Copyright

Aşadar, nu simpla prezenţă a obsesiilor duce către apariţia acestei tulburări, ci evaluările şi

interpretările eronate făcute acestor obsesii.

Originile acestor credinţe iraţionale sunt încă speculative. Se consideră, însă, că un rol major îl joacă mediul de

viaţă, religia, educaţia dată de părinţi, standardele înalte de performanţă stabilite în copilărie, reacţiile critice din partea

părinţilor autoritari, impunerea şi adoptarea de atitudini perfecţioniste.

Alte studii afirmă că obsesiile provoacă disconfort doar atrunci când au o semnificaţie aparte, unică pentru cel care

le trăieşte. Modelul cogntiv-comportamental aduce în prim plan ideea de specificitate, unicitate, sugerând că natura

obsesională se dezvoltă pornind de la reacţii individuale, personale faţă de stimuli (situaţii, obiecte, persoane) faţă de care

dumneavoastră aveţi deja o anumită vulnerabilitate/sensibilitate.

1. Credinţa responsabilităţii personale excesive: credeţi că aveţi puterea sau datoria de a preveni

consecinţele negative anticipate în obsesii.

2. Supraestimarea importanţei obsesiilor: credeţi că simpla prezenţă a gândurilor indică faptul că

acel gând este important.

3. Credinţa în echivalenţa gând-acţiune din punct de vedere moral: credeţi că simplul fapt de gândi

un lucru imoral este echivalent cu a face acel lucru.

4. Credinţa în probabilitatea egalităţii gând-acţiune: simpul fapt de a te gândi la un lucru, creşte

probabilitatea realizării acelui lucru.

5. Nevoia de control asupra gândurilor-credeţi că un control total asupra gândurilor e necesar şi

posibil.

6. Supraestimarea pericolului- credeţi că urmările negative anticipate în obsesii au o mare

probabilitate să se întample şi vor fi de nesuportat.

7. Perfecţionism-credeţi că greşelile şi imperfecţiunea sunt intolerabile

NEVROZA OBSESIV-COMPULSIVĂ

Modele cognitive

O altă idee pe care trebuie să o aveţi în vedere este că evenimentele din viaţa de zi cu zi, grijile cotidiene, interesele

actuale influenţează apariţia şi tematica gândurilor obsesive.

De exemplu, apariţia unui nou copil în familie poate declanşa la mamă sau la tată gânduri obsesive referitoare la

teama de a face rău copilului. (Abramowitz et al., 2001;Abramowitz, Schwartz, Moore, & Luenzmann, 2003). Un alt

exemplu ar fi apariţia gândului obsesiv de a face rău altcuiva la simpla prezenţă a unor obiecte (cuţit, foarfece) care ar putea

fi folosite în acte de violenţă.

Factorii de menţinere şi componenta comportamentală

Din moment ce evaluaţi un gând, o imagine sau o idee drept ameninţătoare, dumneavoastră le

ataşaţi, totodată, o încărcătură (semnificaţie) emoţională intensă, care le transformă în priorităţi

mentale.

Vă aflaţi exact în situaţia unei persoane care este foarte preocupată sau interesată de simetrie şi

ordine şi care, din acest motive, va identifica mult mai repede şi mult mai des situtaţii în viaţa sa de zi

cu zi, care nu sunt într-o stare de simetrie şi ordine.

Altfel spus, deveniţi hipersensibili/hipervigilenţi la apariţia acestor gânduri şi imagini. Ele

devin, metaforic, un centru spre care vă îndreptaţi excesiv atenţia.

În literatura de specialitate sunt enumeraţi o serie de factori (din care face parte şi atenţia

selectivă, amintită mai sus) care vă favorizează menţinerea obsesiilor.

Îi puteţi găsi sumarizaţi în tabelul de mai jos:

1. Atenţia selectivă. Hipervigilenţa manifestată în contexul unor situaţii periculoase este un răspuns

adaptativ normal, dar poate duce, în acelaşi timp, la identificarea mai rapidă şi mai frecventă a

factorilor ameninţători, inclusiv a obsesiilor.

2. Factorii fiziologici. Anxietatea resimţită la perceperea pericolului (datorită răspunsului înnăscut

luptă sau fugi) poate să fie considerată o dovadă că gîndurile trăite sunt intr-adevăr periculoase.

Inferaţi că obsesia este periculoasă pentru că vă simţiţi anxios.

3.Comportament compulsiv. Ritualurile mentale, strategiile de neutralizare reduc anxietatea pe

termen scurt, dar o măresc pe termen lung, deoarece previn infirmarea interpretărilor eronate.

4. Evitarea pasivă. Are rol în reducerea pe termen scurt a anxietăţii. Disconfortul se menţine pe

termen lung, deoarece nu aveţi ocazia să vă confruntaţi cu pericolul şi să vă daţi seama că e foarte

improbabil ca acesta să se întâmple.

5. Ascunderea obsesiei. Previne infirmarea credinţelor eronate despre gândurile obsesive.

NEVROZA OBSESIV-COMPULSIVĂ

Modele cognitive

6. Controlul gândurilor. Încercarea de a controla sau de a suprima obsesive duce la apariţia crescută

a acestora.

Sunt experimente în literatura de specialitate, care dovedesc că este imposibil să blochezi apariţia unui gând în

minte. (e.g.,Wegner, Schneider, Carter, & White, 1987). În cadrul unui astfel de studiu, participanţii au fost rugaţi să nu se

gândească timp 5 minute la un urs alb. Nu doar că aceştia nu au reuşit să nu se gândească la ursul alb, dar datele au arătat că

frecvenţa cu care aceştia s-au gândit la un urs alb a crescut.

Trebuie reţinut, apoi, faptul că, în cazul persoanelor cu NOC, interpretarea negativă a eşecului de a a suprima

gîndurile obsesive contribuie la creşterea stării de disconfort şi la menţinerea simptomelor.

Acestea pot gândi în felul următor: Deorece nu pot să opresc aceste gânduri chiar atunci când încerc foarte tare, înseamnă

că îmi doresc cu adevărat să se întâmple acele lucruri groaznice.

O astfel de interpretare nu face decât să crească starea de anxietate, implicit a încercărilor, apoi, de a scăpa de această stare.

Atunci când starea de disconfort şi de anxietate declanşate de obsesii este de nesuportat,

dumnevoastră veţi simţi nevoia să înlăturaţi această stare emoţională negativă şi să vă angajaţi într-o

serie de acţiuni prin care să vă recuperaţi starea de bine anterioară.

Încercările de a reduce anxietatea pot lua forma unor comportamente de evitare a situaţiilor în

care apare obsesia.

Ex. Evitaţi să daţi mâna cu persoanele cu care faceţi cunoştinţă pentru a nu vă gândi, apoi, obsesiv la

faptul că v-aţi contaminat cu microbi.

Sau se pot exprima prin acţiuni compulsive, de neutralizare (anulare) prin realizarea de ritualuri

mentale sau comportamentale repetitive, cu scopul de diminuare a anxietăţii şi de anulare a posibilelor

consecinţe negative de care vă temeţi şi pe care le anticipaţi în gândurile şi imaginile obsesive.

Ex. Dacă nu puteţi evita situaţi de a da mâna cu o persoană, vă spălaţi excesiv pe mâini şi pentru timp

îndelngat, pentru a înlătura orice pericol de contaminare, ca în relatarea de la începutul articolului

(comportament compulsiv)

Modelul CC explică utilizarea compulsiilor ca modalitate de a reduce anxietatea si consecinţele

negative ale obsesiei, printr-un proces de învăţare.

Dumneavoastră apelaţi la o anumita acţiune sau la un anumit ritual mental pentru că aţi învăţat că, o

dată realizat acel comportament, chiar dacă pe timp scurt, anxietatea declanşată este diminuată.

NEVROZA OBSESIV-COMPULSIVĂ

Modele cognitive

1. Obsesiile vă fac să vă simţiţi emoţional rău (vă declanşează anxietate şi disconfort)

2. Anxietatea şi disconfortul sunt reduse prin realizarea de comportamente compulsive şi de

evitare.

3. Veţi repeta acest comportament cu o mare probabilitate şi în viitor, dacă a avut succes în a

reduce anxietatea. Comportamentul este întărit prin succesul consecinţelor sale: reducerea

anxietăţii declanşate de obsesie şi absenţa consecinţei, de care vă este teamă (contaminarea,

îmbolnăvirea).

În exemplul anterior, dacă ritualul de spălare a mâinilor are ca efect reducerea anxietăţii

determinate de teama de a te contamina de boli groaznice, atunci veţi face aceste acţiuni de fiecare dată

când vor apărea astfel de obsesii în viitor.

Aşadar, compulsiile sunt întărite prin reducerea pe termen scurt a anxietăţii şi prin

absenţa consecinţelor negative (nu v-aţi îmbolnăvit).

Acesta, nu este, însă, o soluţie pe termen lung.

Anxietatea şi disconfortul nu vor dispărea, deoarece temerile dumneavoastră care, în

fond, sunt nejustificate şi nerealiste, nu vor fi niciodată infirmate. Totodată, efortul investit în

aceste ritualuri şi acţiuni vă va creşte preocuparea pentru propriile obsesii.

Intraţi, astfel, într-un cerc vicios.

Iar când obsesiile vă reapar, acest lanţ vicios de evenimente va fi repornit, fiind întărit

mereu şi făcut din ce în ce mai puternic.

Vă rugăm să citiţi, pentru exemplificare a relaţiei dintre interpretarea eronată a obsesiilor şi a

factorilor de menţinere specifici, următoarea situaţie.

Situaţie

Înveţi să conduci. Te afli în maşina-şcoală, în trafic, împreuna cu instructorul.

Gând intruziv, normal (a face rău ţie şi celorlalţi)

Ai brusc impulsul de a intra cu maşina pe sensul opus de mers şi de a te izbi în celelalte maşini.

Interpretare eronată (supraestimare a probabilităţii gând-acţiune)

Doar simplul fapt că mă gândesc la acest lucru mă va face să îl pun în practică.

Îmi este extrem de teamă că voi face acest lucru.

NEVROZA OBSESIV-COMPULSIVĂ

Modele cognitive

Comportament compulsiv de reducere a anxietăţii

Strâng volanul de 22 de ori în mâini.

Consecinţe : întărire negativă şi reducerea anxietăţii

Încep să mă simt din ce în ce mai puţin anxios. Realizez că nu am intrat cu maşina pe sensul opus,

aşadar mâ gândesc că dacă nu strângeam volanul de 22 de ori în mâini, aş fi intrat cu maşina pe sensul

opus. Învăţ, astfel,un comportament care m-a salvat de la a-mi face mie rău şi altora, pe care îl voi

utiliza şi data viitoare când voi avea acelaşi impuls.

Conform modelului CC, intervenţia terapeutică va avea loc la nivelul :

interpretărilor eronate

şi a comportamentelor impulsive sau de evitare.

BIBLIOGRAFIE :

Barlow, David H. (2002). Anxiety and its disorders: the nature and treatment of anxiety and panic, The

Guilford Press, New York.

Helgoe, Laurie A. (2005). The anxiety answer book , by Sourcebooks, Inc.,Illinois

R. O. Frost & G. S . Steketee, (2002). Cognitive Approaches to Obsessions and Compulsions: Theory,

Research, and Treatment, by (Eds.), New York: Pergamon.