02 schimonahul nicodim din pustia karuliei complet...9 nu ştim foarte multe despre viaţa de mirean...

TOTUL ESTE RUG|CIUNE

1

Schimonahul Nicodim din Pustia Karuliei~NV|}|TURI DESPRERUG|CIUNEA LUI IISUS

Arhimandrit Vasilios Gondikakis

2

© St. Herman Press, The Orthodox Word, nr. 278-279, 2011

© DOXOLOGIA, 2013

ISBN 978-606-666-163-8

Descrierea CIP a Bibliotecii Naţionale a RomânieiNICODIM DE LA KARULIA, schimonah Învăţături despre Rugăciunea lui Iisus / Schimonahul Nicodim din Pustia Karuliei ; trad. dinlb. eng. de Dragoş Dâscă. – Iaşi : Doxologia, 2013

ISBN 978-606-666-163-8

I. Dâscă, Dragoş (trad.)

232.9


3

Schimonahul Nicodim din Pustia Karuliei

~NV|}|TURI DESPRERUG|CIUNEA LUI IISUSTraducere de Drago[ Dâsc\

Tip\rit\ cu binecuvântarea~naltpreasfin]ituluiTEOFAN

Mitropolitul Moldovei [i Bucovinei

DOXOLOGIAIa[i, 2013


4


5

Cuprins

IDespre Schimonahul Nicodim care s-a nevoit în pustia Karuliei din Sfântul Munte Athos ............................................. 7M\rturii ................................................................... 17Împreun\-nevoitorul B\trânului ........................ 20IIÎnv\]\turi despre Rug\ciunea lui Iisus ................... 23Introducere ............................................................. 25

1. Împrăştierea ....................................................... 272. Mânia ................................................................... 293. Laringele ............................................................. 314. Rug\ciunea întreag\ ......................................... 335. Respira]ia ............................................................ 346. Închin\ciunile .................................................... 377. Moleşeala ............................................................ 38


6

~NV|}|TURI DESPRE RUG|CIUNEA LUI IISUS

7

I

Despre Schimonahul Nicodim care s-a nevoit în pustia Karuliei

din Sfântul Munte Athos


8


9

Nu ştim foarte multe despre viaţa demirean a Părintelui Nicodim Schimo-nahul. În anul 1917, când a izbucnitsângeroasa Revoluţie bolşevică, viitorulascet athonit era ofiţer în armata ţaristă.A fost implicat în luptele de pe frontulMacedoniei şi a fost rănit de trei ori.Fiindcă nu a mai dorit să trăiască într-oRusie care-şi răsturnase Ţarul cel numitde Sus, a plecat împreună cu alţi cama-razi de arme în Sfântul Munte, călătorindnoaptea. Astfel, Părintele Nicodim a trecutde la slujirea împăratului pământesc laslujirea Împăratului Ceresc, Împăratulîmpăraţilor.

În timpul primilor ani în MunteleAthos, Părintele Nicodim s-a nevoit înMănăstirea „Sfântul Pantelimon” şi înschiturile acesteia, Chromiţa şi Noua Te-baidă. La Chromiţa a trăit începând cuanul 1920 şi aici a fost ̀ mbr\cat în mantie cunumele de Nicanor. A avut ascultări la ar-hondaric şi la grădina schitului. Cu bine-cuvântarea Sfântului Siluan Athonitul,


10

a părăsit schiturile cele aglomerate şi s-aaşezat în pustia Karuliei.

Pe atunci, în chiliile şi colibele1 împrăş-tiate pe înspăimântătoarele stânci se ne-voiau treizeci şi cinci de asceţi ruşi. Înrândul lor erau doi părinţi duhovnici:Părintele Dositei, care era blând şi bine-voitor, şi Părintele Teodosie, care era aspruşi riguros. Urmând binecuvântării Sfân-tului Siluan şi cuvintelor Sfântului IoanScărarul (Scara dumnezeiescului urcuş, Ca-pitolul 4), Părintele Nicodim l-a ales peBătrânul Teodosie cel care nu acceptanici un compromis. Aşa cum îşi amin-tea Părintele Nicodim, „Bătrânul meu eratheolog, dar era aspru”.

Referitor la citirea cărţilor Sfinţilor Pă-rinţi şi necesitatea de a afla în ele călău-zire duhovnicească, Părintele Nicodimamintea de o întâmplare deosebit de fo-lositoare care s-a petrecut la începutulnoviciatului său la Bătrânul Teodosie.

1 Kalyvae: aşezământ monahal, de obicei de micămărime, independent sau aparţinând de un schit.Unele colibe au şi un paraclis [n. ed. am.].


11

Părintele Nicodim i-a cerut acestuiabinecuvântarea de a merge la Karuliadorind să se dăruiască vieţii lăuntrice con-form cu învăţăturile Sfinţilor Părinţi, şicele cuprinse în Pelerinul rus şi Filocalia.Dar Bătrânul Teodosie i-a interzis să ci-tească alte cărţi duhovniceşti în afară dePsaltire, Evanghelie şi învăţăturile AvveiDorotei. I-a poruncit să lucreze şi să ci-tească slujbele bisericeşti.

Râvna tinerească, dar fără cunoştinţă(cf. Romani 10, 2), l-a îndemnat pe Părin-tele Nicodim să facă neascultare de Bă-trânul său şi l-a dus într-o încăpere în carese afla fructul interzis – cărţile SfinţilorPărinţi. Nicodim a deschis o carte şi a în-ceput să citească cu sete. „Afară!”, a auzitdeodată vocea ameninţătoare a aspruluiBătrân. Mai bine de o zi l-a rugat pe Bă-trân, pocăindu-se în genunchi şi vărsândlacrimi, să nu-l alunge, iar această umi-linţă a izvorât milă în inima Bătrânului,care era de obicei de neînduplecat.

Bătrânul Teodosie l-a ţinut pe lângă elpe Nicodim, dar nu fără un canon spreînvăţare de minte: l-a pus să memorezeîntreg Capitolul 4 despre ascultare din


12

Scara dumnezeiescului urcuş. De la bun în-ceput, Bătrânul cel de Dumnezeu înţe-lepţit a îndreptat spre cale picioarele uce-nicului – adică pe calea smereniei – ceeace, cu timpul, avea să ducă la dobân-direa de roade duhovniceşti, fiindcă Bă-trânul ştia din Sfânta Scriptură că „Dum-nezeu celor mândri le stă împotrivă, iarcelor smeriţi le dă har” (Iacov 4, 6). Prinaceşti paşi de început în viaţa virtu-oasă, Părintele Nicodim a ajuns la maicatuturor virtuţilor – rugăciunea neînce-tată – şi la vârful lor, iubirea...

A înaintat într-o aşa măsură în sme-renie şi rugăciune, încât în jurul celuide-al zecelea an de frăţie duhovniceascăîntru Hristos, Bătrânul Teodosie a începutsă ia aminte la ucenicul său credincios şiadevărat! Adevărat este cuvântul Evan-gheliei, „că unde sunt doi sau trei, adu-naţi în numele Meu, acolo sunt şi Eu înmijlocul lor” (Matei 18, 20). „M-a luatpe mine drept povăţuitor”, îşi aminteaPărintele Nicodim, „şi învăţa despre ru-găciune de la mine”2.

2 Desigur, Bătrânul Teodosie avea rugăciunea,dar cele pe care el le ştia din practică, acum le afla


13

O, faptă preaslăvită! Un ucenic se mân-tuieşte prin povăţuitorul său. O, minunepreaslăvită! Un povăţuitor este învăţatşi mântuit prin ucenicul său! Iar aceastas-a făcut cu sfatul şi sub puternicul aco-perământ al Sfântului Siluan. Iată biru-inţa cuvioasei ascultări şi slava sfinteismerite-cugetări!

„Batiuşca, ei îmi spun că mă aflu înînşelare!”, i-a spus odată Părintele Ni-codim Bătrânului său. Motivul era urmă-torul: pe când încă se nevoia la SchitulNoii Tebaide, Părintele Nicodim obser-vase că locuitorii acelei pustii nu citeauFilocalia. Le-a vorbit despre această gravăimprudenţă, dar ei, neputând răbda mus-trarea tânărului cel iubitor de asceză, l-ausocotit a avea gânduri înalte despre sine.„Nu, nu – tu nu eşti în înşelare, încă”, arăspuns Bătrânul Teodosie, privindu-l înochi. Cu toate acestea, Bătrânul nu a în-cetat să se roage la Dumnezeu să-l ţină peucenicul său în smerenie, fiindcă numai

2lămurite la un nivel, să zicem, teoretic princuvintele Părintelui Nicodim, care citise mult maipe îndelete scrierile Sfinţilor Părinţi [n. trad.].

lămurite la un nivel, să zicem, teoretic prin cuvin-tele Părintelui Nicodim, care citise mult mai pe în-delete scrierile Sfinţilor Părinţi [n. trad.].


14

prin smerenie poate omul scăpa de toatecursele vrăjmaşului.

„Ascultarea şi smerenia sunt treptelepregătitoare necesare pentru lucrarea ru-găciunii minţii”, scria în 1934 PărinteleNicodim, copiind un citat din scrierileSfântului Teofan Zăvorâtul. „Ascultarea,desigur, nu vine din rânduiala din afarăa vieţii de începător, ci din starea du-hovnicească lăuntrică a începătorului”.Către sfârşitul vieţii Bătrânului, PărinteleNicodim l-a întrebat: „Cum să lucrez ru-găciunea minţii după ce veţi adormi?”.A răspuns Bătrânul: „Lucrează rugăciu-nea cu un duh de pocăinţă şi nu căutasentimente dulci în inimă sau vedenii înminte... Ei bine, acum datorită ascul-tării meriţi liniştea din afară; pentru li-niştea lăuntrică, însă, fiule, îngrijeşte-tesă dobândeşti pocăinţă râvnitoare”.

După mutarea la Domnul a BătrânuluiTeodosie3, Părintele Nicodim nu a încetatsă caute să dobândească liniştea lăuntricăîn inimă înfrântă şi smerită (Ps. 50, 17).

3 Bătrânul Teodosie a adormit pe data de 2/15octombrie 1937 [n. ed. am.].


15

Mai mult, el nu şi-a părăsit lectura duhov-nicească atât de trebuincioasă. Împreună-nevoitorul de chilie al Părintelui Ni-codim, Părintele Simeon, spunea: „Seîntâmpla ca uneori, atunci când mer-geam să-l cercetez pe Bătrân [PărinteleNicodim] îl găseam moţăind (din cauzaslăbiciunilor vârstei nu mai putea auzirugăciunea «Pentru rugăciunile Părin-ţilor noştri...»)4, având o carte de SfinţiiPărinţi pe genunchi. Bătrânul se trezea,spunea: «Citesc! Citesc!»”.

Atunci când Părintele Nicodim dădeasfat cuiva, adesea se întâmpla să adauge:„Ar fi mai bine să verifici aceasta; poategreşesc. Încă învăţ”.

Chilia în care s-a nevoit Părintele Ni-codim fusese construită peste corpul dechilii şi era foarte şubredă, de parcă ar fistat pe picioarele unei găini5 şi părea căla primul vânt mai puternic s-ar putea

4 Aceasta este o rugăciune pe care o zice mo-nahul când bate la uşa unei chilii. Dacă celălalt monaheste înăuntru, el răspunde: „Amin” [n. ed. am.].

5 Un element binecunoscut din folclorul slav estecoliba construită pe picioarele unei găini [n. ed. am.].


16

nărui! Interiorul chiliei era ca şi Părin-tele Nicodim, simplu. Atunci când neamintim de viaţa Părintelui Nicodim nevin în minte cuvintele Sfântului Am-brozie: „Acolo unde lucrurile sunt simple,sunt de faţă o sută de îngeri. Dar acolounde lucrurile sunt complicate, nu estenici măcar unul singur!”. Încăperea eraîntotdeauna plină de cărţi patristice.Bătrânului îi plăcea să citească mai alesvolumele Filocaliei, în care sunt adunateînvăţături despre curăţirea inimii de pa-timi prin virtutea cumpătării şi Rugă-ciunea lui Iisus. Cunoştea aceste cărţi cape Tatăl nostru… În zilele de praznic citeaîn chilia sa pustnicească omilii şi prediciscrise de Sfinţii Părinţi la sărbătoarea dinacea zi.


17

M\rturii

Schimonahul Mihail de la sihăstria dinapropierea Karuliei îşi amintea: „Părin-tele Nicodim era un bun monah, ascet şinevoitor al pustiei Karuliei. Era blând şimilostiv. Întotdeauna îi ajuta pe săraci şiarăta ospitalitate faţă de tot omul. Acestaera un bărbat al iubirii. Da!”.

Schimonahul Damaschin, un bine-cunoscut cântăreţ de la Schitul Nou, ne-arelatat următoarea întâmplare uimitoare:„Auzind de Bătrânul Nicodim cel mi-lostiv, a venit un anume om şi, amăgin-du-l pe Bătrân – nu însă şi pe Dumnezeu –a spus că fratele său este grav bolnav şică trebuia să-i cumpere medicamente, darnu avea bani şi nu putea să-l ajute. Aşacum îi era obiceiul, după cuvântul Dom-nului – „Celui care cere de la tine, dă-i”(Matei 5, 42) – Părintele Nicodim i-a datcât ceruse şi l-a slobozit în pace. Dar spreuimirea şi frica „săracului”, atunci când


18

s-a întors la fratele său, care era sănătos,l-a găsit pe patul de moarte! Cu adevă-rat, „Dumnezeu nu Se lasă batjocorit”(Galateni 6, 7)!

Schimonahul Damaschin îşi aminteaşi următoarele: „L-am cunoscut pe Bă-trânul Nicodim în primul meu an deşedere în Athos şi am fost învrednicit săiau binecuvântare de la el în ultima zi avieţii sale. Pe când mă binecuvânta şi măîndemna la nevoinţă monahicească, mi-aspus (cu accentul său rusesc), «Inima vor-beşte cu Dumnezeu!»”.

Ieroschimonahul Filip, din obştea chi-liei Apostolul Toma (care aparţine deSchitul Sfânta Ana), renumiţi pentru păs-trarea cântării liturgice athonite, îşi amin-tea: „Părintele Nicodim era un mare ascetşi postitor – în fiecare an postea negrutimp de patruzeci de zile! Îşi ascundeanevoinţele ascetice şi, în general, nu vor-bea niciodată despre «vise şi vedenii».A fost un mărturisitor al Credinţei – unzelot – dar nu a creat scandaluri sau pro-bleme. Cred că cel mai de preţ lucru înprivinţa Părintelui Nicodim este faptulcă, fiind un adevărat patriot, a trebuit să


19

trăiască departe de tărâmul natal. Aceastărealitate a fost agravată de faptul că înMuntele Athos erau monahi care sus-pectau pe fiecare monah rus că este spionsovietic! Cu durere în inimă se rugaBătrânul pentru Rusia, care avea atât demultă nevoie de rugăciune în acele vre-muri. Şi de o astfel de rugăciune estenevoie şi în zilele noastre...”.

Părintele Nicodim a purtat o cores-pondenţă bogată cu ruşii care trăiau înafara hotarelor Rusiei, alinându-i în du-rerile lor, întărindu-i în credinţă şi învă-ţându-i cele despre rugăciune. A luat înserios această îndatorire pastorală, dove-dind meticulozitate şi iubire. Obişnuiasă aşeze scrisorile pe rafturi, în ordine.Scriitura Părintelui Nicodim respira sim-plitate, discernământ, echilibru, căldură,sinceritate, smerenie, bunăvoinţă, o pro-fundă cunoaştere a scrierilor patristice, şimai ales iubire – într-un cuvânt, duhulCreştinismului autentic.


20

Împreun\-nevoitorul B\trânului

În timpul celui de-al Doilea RăzboiMondial, a sosit în Athos cel ce avea să fieîmpreună-nevoitor cu Bătrânul Nicodim,ieroschimonahul Serafim6. Cei doi aupetrecut ore îndelungate „în adâncurileinimii”, chemându-L zi şi noapte pe Dul-cele Iisus. În fiecare noapte lucrau asce-tica nevoinţă a privegherii şi rugăciunii.Unul priveghea pentru prima jumătate anopţii, celălalt pentru a doua jumătate.În timpul Postului Mare nu mâncau ni-mic. Părintele Nicodim se înfrâna timp depatruzeci de zile, iar Părintele Serafim ceva

6 Ieroschimonahul Serafim absolvise Academiamilitară din Rusia pre-revoluţionară. A ajuns în Serbiaca refugiat şi a depus voturile monahale în Mănăs-tirea Miljkovo, unde trăiau mulţi monahi ruşi refu-giaţi. A fugit în timpul retragerii germane de la sfâr-şitul celui de-al Doilea Război Mondial şi s-a aşezatîn Muntele Athos, unde şi-a petrecut restul vieţii [n.ed. am.].


21

mai puţin. Bătrânii începeau să renunţeîncetul cu încetul la hrană în timpul Săp-tămânii Lăsatului sec de brânză, iar înSăptămâna Patimilor ieşeau uşor, uşor dinpost, dovedind măsură şi smerenie.

Ieroschimonahul Prodromos de la Schi-tul Nou povestea cât de mişcat a fost când,venind în Karulia să se bucure alături dePărintele Nicodim de Praznicul ÎnvieriiDomnului Iisus Hristos şi aducându-i ouăcolorate şi pască, Bătrânul l-a întâmpinatcu un pahar de apă şi pâine uscată...

Părintele Nicodim, îşi amintea Schi-monahul Simeon, postea la fel de aspruşi pentru o perioadă de douăzeci de zileîn Postul Naşterii Domnului.

În timpul ultimilor ani din viaţă, caurmare a presiunii scăzute a sângelui,Părintele Nicodim era nevoit să bea pu-ţină cafea, chiar şi în timpul posturilor,la recomandarea doctorului.

Părinţii Nicodim şi Serafim îşi mărtu-riseau gândurile unul altuia şi purtau po-verile celuilalt, împlinind legea lui Hristos,legea iubirii. Amândoi s-au nevoit pen-tru pământul ceresc, dar fără a uita de


22

pământul natal, de Rusia cea mult-păti-mitoare, pentru care s-au rugat în toatăviaţa lor plină de strădanii ascetice.

***

În dimineaţa zilei de 15/28 februarie1984, după ce fost împărtăşit la miezulnopţii de Părintele Ştefan, SchimonahulNicodim s-a mutat la Domnul. „A răb-dat multe pe pământ din cauza ultimeisale boli”, a spus Schimonahul Mihail,„dar Domnul l-a binecuvântat pe robulSău smerit cu un sfârşit creştinesc şi cumoştenirea pământului binecuvântărilor,Împărăţia cerească”.


23

IIÎnv\]\turi

despre Rug\ciunea lui Iisus


24

Fragmentele de mai jos reprezintă un extrasdintr-o scrisoare a Schimonahului Nicodimdin pustia Karuliei, Muntele Athos, trimisăpe data de 6 iunie 1976. Este adresată uneifemei care se străduia să lucreze rugăciuneaminţii, şi oferă răspunsuri folositoare celuicare doreşte să dobândească o simţire maiprofundă a rugăciunii.


25

Introducere

„Când vrei să te apropii să slujeştiDomnului Dumnezeu, găteşte-ţi sufletultău spre ispită” (Isus Sirah 2, 1). Dacă s-anăscut în tine dorinţa de a practica ru-găciunea minţii, pregăteşte-te să îndurinevoinţele rugăciunii, luând aminte laconştiinţa ta şi împlinindu-i cererile – lucrunecesar pentru a te întări în această ne-voinţă – fără milă faţă de propria-ţi per-soană. Smerenia şi pocăinţa se află înfruntea nevoinţei rugăciunii, ca de altfelşi conştiinţa neruşinată de nimic. Trebuiesă nu uiţi că suntem prizonierii constanţiai diavolului. În ciuda faptului că suntemrăscumpăraţi şi eliberaţi din robie la Botezprin Preacinstitul Sânge al lui Hristos,Dumnezeul nostru, pe urmă, din cauzacăderilor noastre în păcat, suntem dinnou luaţi în robie. Atunci diavolul ne ţineca şi cu nişte lanţuri de fier şi se împo-triveşte cu tărie rugăciunilor noastre de


26

a fi sloboziţi de sub robia lui. Suntemeliberaţi de stăpânirea acestuia prin îm-părtăşirea cu Trupul şi Sângele lui Hristos,dar nu pentru mult timp: deşi prin Îm-părtăşanie, Domnul ne curăţeşte sufletulde toate păcatele şi patimile, doar prinrugăciunea plină de har, curată, [prin ru-găciunea] gândită a inimii poate omul săse păzească de robia demonică. Dobân-direa stăpânirii de sine nu ţine de om,ci este un dar pe care Dumnezeu îl facecelui râvnitor şi care Îl imploră neîncetat.Ai cerut o lămurire a întrebărilor tale;cu ajutorul lui Dumnezeu voi răspundela ele în şapte puncte.


27

1Împrăştierea

Împrăştierea este micşorată cu aju-torul atenţiei şi prin închiderea minţii încuvintele rugăciunii. Nu ar trebui să-ţiînchizi mintea în toate cuvintele deodată,ci în fiecare cuvânt luat separat. Trebuiesă procedezi astfel: Când rosteşti cu min-tea un cuvânt, trebuie ca în acelaşi timpsă asculţi cu mintea cuvântul care esterostit. Apoi, fără pauză, rosteşte ime-diat următorul cuvânt în acelaşi chip.La fel şi cu al treilea, al patrulea şi al cin-cilea cuvânt7. Termină o rugăciune, apoi

7 Se referă la varianta mai scurtă a Rugăciunii luiIisus, care cuprinde cinci cuvinte: „Doamne, IisuseHristoase, miluieşte-mă” [n. trad.].

Punctul unu: „Sunt groaznic de împrăştiată”.


28

imediat, fără pauză, o alta, apoi a treia, şitot aşa cu ajutorul şiragului de mătănii.Trebuie să pronunţi cuvintele rugăciuniiclar, cu hotărâre şi fără tărăgănare. Ros-teşte cu mintea cuvintele primei jumătăţia rugăciunii – „Doamne, Iisuse Hristoase” –clar şi cu hotărâre. Pronunţă cuvintelecelei de-a doua jumătăţi a rugăciunii –„miluieşte-mă” – unul după celălalt, strân-gând pieptul puţin şi reţinându-ţi respi-raţia, dar nu prea puternic, pentru a-ţi ex-prima în acest fel străpungerea inimii şipocăinţa. Dar toate acestea trebuie făcuteliniştit, pentru a nu irita nervii. În acelaşitimp trebuie să îţi ţii atenţia în inimă şisă priveşti la faţa nevăzută a Domnuluiîn numele Său.

Rostind în acest chip cuvintele rugă-ciunii, cuvânt cu cuvânt, fără opriri saupauze, nu laşi loc prin care să se strecoaregânduri şi idei din afară. Nevoindu-teastfel, cu ajutorul lui Dumnezeu, vei ve-dea rodul strădaniei tale – împuţinareaîmprăştierii.


29

2Mânia

În aceasta se poate vedea un semn căpatima mâniei nu a fost biruită în tine,iar tu lupţi împotriva acestei patimi as-cunzându-te de cel care ţi-a greşit. Dacă tepocăieşti, atunci în această stare fiind, poţilucra rugăciunea minţii şi [pocăinţa] îţi vafi un ajutor în lupta împotriva patimii.Dar ar fi mai bine dacă ai începe să vorbeşticu blândeţe cu cel ce te jigneşte în ciudaamărăciunii tale lăuntrice. Prin aceasta veiîmplini porunca Domnului: „Dacă vrăj-maşul tău flămânzeşte, hrăneşte-l... căci,

Punctul doi: „Dacă vorbesc cu blândeţeunui om care mă jigneşte, sunt gata să-iiert totul şi să mă rog pentru el; dar dacărăspund cu o jignire, plec în grabă, ca sănu-l mai văd pe cel ce mi-a greşit, iar atuncicând mă întâlnesc din nou cu el, amără-ciunea este din nou stârnită în inima mea”.


30

făcând aceasta, vei grămădi cărbuni de focpe capul lui” (Romani 12, 20; cf. Pilde 25,21-22). Şi vei împlini cea de-a doua poruncă(cf. Matei 5, 23-24).


31

3Laringele

Laringele este locul unde are loc dez-văluirea gândurilor şi cuvintelor care răsarîn partea lăuntrică a sufletului, în parteaînţelegătoare şi raţională a sufletului. Su-fletul nostru este tripartit: cuprinde par-tea înţelegătoare, iuţimea şi partea pofti-toare8. Aceste trei părţi ale sufletului re-varsă de păcate şi patimi păcătoase. Dintoate părţile sufletului se nasc sentimente,

8 Părintele Nicodim este în cuvântul său un mar-tor viu al Tradiţiei Părinţilor: „Sufletul având treipărţi (căci trei sunt părţile lui: raţiunea, iuţimea şipofta)...”, Sfântul Ioan Damaschin, „Cuvânt minu-nat şi de suflet folositor”, traducere de pr. DumitruStăniloae, în Filocalia, vol. IV, Editura Humanitas,Bucureşti, 2000, p. 188 [n. trad.].

Punctul trei: „Nu sunt lămurită în pri-vinţa rolului laringelui şi al pronunţăriicuvintelor rugăciunii doar cu mintea...”.


32

iar ele izvorăsc în părţile sufletului prinidei şi gânduri. Sentimentele sunt dez-văluite în laringe prin cuvinte şi discurs[nerostite cu limba], de unde urcă în cap,la raţiune, pentru meditarea asupra fe-luritelor gânduri. Aşa cum Domnul gră-ieşte despre aceasta: „Din inimă pornescgândurile rele şi ele îl pângăresc pe om”(cf. Matei 15, 18-19; Marcu 7, 15). Prinlaringe respirăm, rostim cuvinte de rugă-ciune şi vorbim cu noi înşine. Laringeleeste, de asemenea, locul unde se aflăatunci când se roagă cei care sunt înce-pători în ale rugăciunii. Ieromonahul rusDorotei spune: „Când te rogi, ia amintela simţirea laringelui”. Mişcarea limbiiatunci când rosteşti cuvintele cu gura în-chisă înseamnă că încă nu ai devenit pri-ceput în rugăciunea liniştită; dar atuncicând capeţi pricepere, mişcarea limbii seopreşte de la sine.


33

4Rug\ciunea întreag\

Sfântul Grigorie Sinaitul spune căforma scurtată a rugăciunii lui Iisus estemai potrivită pentru începători. Iar Sfân-tul Simeon Noul Teolog vorbeşte des-pre rugăciunea cea de cinci cuvinte.

Punctul 4: „Întotdeauna am crezut cătrebuie rostite toate cuvintele rugăciunii:«Doamne Iisuse Hristoase, Fiul lui Dum-nezeu, miluieşte-mă, pe mine, păcătosul»,dar în cuvântul de învăţătură vorbiţi derugăciunea scurtă – «Doamne, Iisuse Hris-toase, Fiul lui Dumnezeu, miluieşte-mă»”.


34

5Respira]ia

Prin aceasta arăţi că ai ajuns la uncapăt mort şi te-ai lovit de un zid, astfelcă nu mai poţi să faci vreun pas înainte şi,chipurile, îţi este cu neputinţă să te rogicu mintea. Dar nu despre asta e vorba aici.Îţi spun din propria mea experienţă şidin a altora; te învăţ din lucrarea noastrătrăită. Tu nu ai înţeles povăţuirile meleşi nu ai putut să te foloseşti de ele, şi aicăzut inutil în îndoială. La urma urmei,respiraţia incorectă poate fi îndreptată.Trebuie să fie tratată fără greş, dar nucu medicamente de la doctori. Trebuie,conform cu învăţătura patristică, să reviila respiraţia firească, aşa cum ar trebui ea

Punctul 5: „Respiraţia mea este incorectă.Atunci când expir nu pot să rostesc decâtun singur cuvânt: Doamne”.


35

să fie – ritmică şi sănătoasă. Ritmul res-piraţiei este chiar respirarea în sine – adică,expiri aceeaşi cantitate de aer pe care oinspiri. Acest tratament trebuie să con-tinue până ce se ajunge la o respiraţiecorectă, ritmică, prin folosirea unor anu-mite exerciţii, aşa cum ţi-am sugerat atunci,în sfatul meu despre cum să înveţi rugă-ciunea minţii. Atunci ţi-am arătat să ros-teşti trei cuvinte în timp ce inspiri şi douăcuvinte când expiri. Aceasta este curapentru respiraţia ritmică şi ar trebui săprocedezi astfel: pe cât de mult aer laşisă intre înăuntru, pe atât de mult să laşisă iasă afară. Iar intervalul de timp artrebui să fie acelaşi – la fel şi pentru inspi-raţie, şi pentru expiraţie.

Respiră liniştit, în tăcere, în chip uni-form, fără să te auzi [respirând]; un picmai încet decât de obicei, pentru ca să aitimp să rosteşti cuvintele rugăciunii – fie-care cuvânt potrivit cu bătaia inimii,precum pendula unui ceas. Sfaturile melesunt luate din cele pe care le-am citit laSfinţii Părinţi Simeon Noul Teolog, Grigo-rie Sinaitul, Calist şi Ignatie Xanthopoulos.


36

Ei au învăţat despre „rugăciunea meşte-şugită”. Am împrumutat un pic de meş-teşug de la ei, căci este de trebuinţă chiarşi mirenilor la începutul instruirii lor,împreună cu metanii, pentru ca să nuadoarmă omul atunci când stă în pi-cioare. Sfinţii Părinţi folosesc rugăciuneameşteşugită pentru a trata două boli înacelaşi timp: cea a trupului (respiraţia)şi cea a sufletului (neorânduiala gându-rilor). Aşa cum meşteşugarii pricepuţi aunevoie de unealtă – fierarul are nevoiede nicovală, pantofarul de calapod, iarţesătoarea de războiul de ţesut – tot astfel,cel care lucrează rugăciunea meşteşugităare nevoie de ajutoarele sale. Despre acesteajutoare vezi mai multe mai jos.


37

6Închin\ciunile

Atunci când atingi podeaua cu de-getele săvârşeşti o închinăciune deplină,profundă. Acest fel de închinăciune nueste recomandat pentru tine, ci mai de-grabă aplecarea trunchiului şi atingereagenunchiului cu mâna. Astfel nu vei aveajunghiuri dureroase. Trunchiul trebuieaplecat uşor şi fără grabă.

Punctul 6: „Închinăciunea se face aple-cându-te pentru a atinge podeaua cudegetele. Ce ar trebui să fac atunci cândam dureri la şolduri?”.


38

7Moleşeala

Ascetul care se nevoieşte cu rugăciu-nea minţii nu trebuie să doarmă atât demult. Îl face prea moale şi greoi pentrurugăciune. Şapte ore e de ajuns, dar tre-buie să te străduieşti să dormi puţin, ca dealtfel şi să priveghezi. Spui că-ţi ia întretrei şi patru ore ca să faci trei şiraguri...E prea mult. Nu ar trebui să mai faci aşa.Cea mai bună măsură este trei şiraguride rugăciune într-o jumătate de oră, sauîntre şapte şi opt minute pentru un şiragde rugăciune. Somnolenţa şi moleşealasunt alungate de vioiciunea trupului în

Punctul 7: „Mie îmi ia între trei şi patru oresă fac trei şiraguri de rugăciune9, încet şiliniştit. Însă nu aceasta este problema, cimoleşeala şi încetineala mea. Dorm de laora nouă seara până la şase dimineaţa”.

9 Trei sute de „Doamne, Iisuse...” [n. ed. am.].


39

punerea în mişcare a muşchilor, şi prinaceastă vigilenţă respiraţia este zăgăzuită –nu prea mult, dar într-atât cât se poateface fără ca atenţia să rătăcească (Sf. Nilde la Sora). Păstrarea vigilenţei trupului,precum un soldat înaintea ofiţerului,este de mare ajutor în alungarea somno-lenţei, moleşelii şi a încetinelii. Se potri-veşte aici un sfat care mi-a fost dat şi mie:„Strânge-ţi stomacul, îngustează-ţi cureaua,ridică-ţi pieptul, îndreptează-ţi umerii,înclină-ţi capul şi aţinteşte-ţi mintea cătreDumnezeu”. Întotdeauna am făcut dinacest sfat un obicei de a săvârşi rându-ielile de rugăciune, şi adesea mă arăt bi-ruitor al moleşelii şi somnolenţei. Iarpentru a-mi fi mai uşor să mă rog noapteaşi să priveghez, nu mai mănânc nimic odatăcu lăsatul serii. Încearcă să faci şi tu aşa...

De vreme ce, cu ajutorul lui Dum-nezeu, de dragul iubirii lui Hristos pentrutine mi-am săvârşit sarcina pe care mi-aicerut-o, te rog să o citeşti cu atenţie şi săte nevoieşti cu râvnă pentru mântuireasufletului tău. Schimonah Nicodim1976


40

Redactor: Ovidiu George Clapa

Corector: Pr. Adrian Chelaru

Tehnoredactare [i design: Gabriela Radu

Prepress: Mariana Cojocaru

DTP: Leonard Lunguleac

Bun de tipar: 2013; Ap\rut: 2013Editura Doxologia, Cuza-Vod\ 51, 700038, IA{I

Tel.: (0232)216693; (0232)218324; Fax: (0232)216694

edituradoxologia.ro, E-mail: [email protected]

02 schimonahul nicodim din pustia karuliei complet...9 nu ştim foarte multe despre viaţa de mirean...

Documents