MINISTERUL EDUCAŢIEI AL REPUBLICII MOLDOVA

MINISTERUL SĂNĂTĂŢII AL REPUBLICII MOLDOVA

UNIVERSITATEA DE STAT DE MEDICINĂ ŞI FARMACIE “N. TESTEMIŢANU”

CATEDRA STOMATOLOGIE TERAPEUTICĂ

TESTE PENTRU EXAMENUL DE ABSOLVIRE LA STOMATLOGIA TERAPEUTICĂ

1.C.S. Adamantina la colet este acoperită de cement în:A. 65% cazuriB. 25% cazuriC. 35% cazuriD. 10% cazuriE. 5% cazuri

2.C.S. Adamantina şi cementul la coletul dentar se întâlnesc cap în cap în:A. 30% B. 35%C. 12%D. 25%E. 50%

3.C.S. Între adamantină şi cement poate exista o breşâ în:A. 10%B. 25%C. 65%D. 55%E. 100%

4.C.M. Fisurile smalţiare au formă de:A. Litera UB. Litera VC. EprubetăD. ColbăE. Clopot

5.C.M. Mai receptive la carie sunt fisurile din smalţ în formă de:A. ClopotB. ColbăC. EprubetăD. Litera VE. Litera U

6.C.S. Care este formaţiunea structurală fundamentală a adamantinei:A. PerikymatileB. DiazoniileC. Prismele de smalţD. FisurileE. Sectoarele aprismatice

7.C.M. Prisma smalţiară este alcătuită din:A. CapB. CoadăC. RădăcinăD. ColetE. Mâner

8.C.S. Prismele de adamantină au striaţii transversale succesive care reflectă:A. Dereglări de mineralizareB. Dereglări structuraleC. Ritmul nictemeral de depuneri a sărurilor mineraleD. Proces de hipercalcinareE. Proces de hipocalcinare

9.C.M. Care sunt formaţiunile principale din structura smalţului:A. Prismele smalţiareB. Teaca prismeiC. Substanţa interprismaticăD. Materia organicăE. Benzile Gunther-Schreger

10.C.M. Compoziţia materiei anorganice a adamantinei este:A. Hidroxiapatită – 75,04%B. Carbonatapatită – 12,06%C. Clorapatită – 2,39%D. Fluorapatită – 0,663%E. CaCO3 – 1,33%

11.C.M. Compoziţia materiei anorganice a adamantinei este:A. Clorapatită – 4,39%B. Fluorapatită – 2,30%C. Carbonatapatită – 12,06%D. MgCO3 – 1,62%E. Hidroxiapatită – 75,04%

12.C.S. În componenţa materiei anorganice a adamantinei calciul conţine:A. 20%B. 25%C. 37%D. 40%E. 30%

13.C.S. Coraportul Ca/P în adamantină rezistă la dezintegrare:A. 1,67B. 1,65C. 2,0D. 1,33E. 1,40

14.C.S. Distanţa dintre cristalele adamantinei este de:A. 15AB. 17AC. 25AD. 19AE. 20A

15.C.M. Însemnătatea stratului de hidraţi de ioni asociaţi este:

A. Prin acest intermediu are loc schimbul de ioniB. Ionii cristalului sunt substituiţi de alţi ioniC. Circulă apa asociatăD. Circulă apa liberăE. Circulă sîngele

16.C.S. Pe lîngă apa asociată în smalţ există şi:A. LimfăB. SîngeC. Apa liberăD. SalivaE. Lichid bucal

17.C.M. În adamantină au fost depistate:A. Lipide 0,6%B. Citraţi 0,1%C. Polizaharide 1, 65mg/100gD. Lipide 0,1%E. Citraţi 0,6%

18.C.M. Adamantina are următoarea compoziţie:A. Materie anorganică 90%B. Materie organică 1,2%C. Apă 3,8%D. Materie anorganică 95%E. Materie organică 5,5%

19.C.S. Adamantina are următoarea compoziţie anorganică:A. 36%B. 50%C. 98%D. 99%E. 100%

20.C.S. La contractarea muşchilor masticatori presiunea pe dinţi atinge:A. 250 kgB. 170 kgC. 130 kgD. 100 kg E. 30 kg

21.C.M. Ce este fenomenul de permeabilitate a adamantinei:A. Aportul de substanţe în adamantină din salivăB. Aportul de substanţe din dentinăC. Aportul de substanţă numai din salivăD. Aportul de substanţă numai din dentinăE. Adamantina este permeabilă in ambele sensuri

22.C.M. În cadrul difuziei apa (lichidul smalţului) trece din:A. Partea cu nivel mic de concentraţie molecularăB. Spre partea cu concentraţie moleculară înaltăC. Din partea nivelului înalt de concentraţieD. Spre partea cu concentraţie scăzutăE. Ambele părţi

23.C.M. În cadrul difuziei în smalţ ionii disociaţi şi moleculele trec din:A. Partea cu nivel de concentraţie înaltăB. Spre partea cu concentraţie scăzutăC. Ambele părtiD. Din partea cu conţinut de apă în cantităţi mariE. Din salivă

24.C.M. În adamantina intactă de la suprafaţă pătrund:A. AminoaciziB. VitamineC. ToxineD. CaE. P

25.C.S. Peste câte ore după aplicarea aminoacizilor pe adamantină ei pătrund în dentină:A. 5 oreB. 3 oreC. 4 oreD. 3,5 oreE. 2 ore

26.C.S. Peste câte ore după aplicarea vitaminelor pe adamantină ele pătrund în dentină:A. 2 ore B. 3 oreC. 7 oreD. 6 oreE. 4 ore

27.C.M. Permeabilitatea adamantinei depinde de:A. Agentul penetrantB. StructuraC. Sarcina ionilorD. Nivelul de activitate a enzimilorE. Igiena cavităţii bucale

28.C.M. Permeabilitatea adamantinei scade:A. Odată cu vîrstaB. Sub influenţa fluoruluiC. Sub influenţa electroforezeiD. Sub influenţa valorilor joase ale pH-uluiE. Sub influenţa undelor ultrasonore

29.C.M. Permeabilitatea adamantinei sporeşte sub influenţa:

A. FluoruluiB. HialuronidazeiC. Undelor ultrasonoreD. Valorilor joase ale pH-uluiE. Electroforezei

30.C.M. Condiţia principală a pătrunderii în adamantină a ionilor este:A. Abundenţa de ioni în salivăB. Abundenţa de ioni în pulpa dentarăC. Variaţia de ioni şi anioniD. Diferenţa în presiunea osmotică dintre lichidul pulpar şi bucal de pe suprafaţa dinteluiE. Vâscozitatea lichidului bucal

31.C.M. De ce depinde mecanizmul de permeabilitate a smalţului:A. Concentraţia substanţelorB. Activitatea enzimaticăC. PHD. Solicitaţia mecanică asupra dinteluiE. Vâscozitatea lichidului bucal

32.C.M. Profunzimea pătrunderii substanţelor în adamantină depinde de :A. Ionii de calciuB. FosfaţiC. FluorD. De durata contactuluiE. De concentraţia de ioni în salivă

33.C.M. Ce subînţelege termenul maturizărea adamantinei:A. Îngroşarea eiB. Sporirea conţinutului microelementelorC. Perfecţionarea structurii eiD. Sporirea conţinutului de substanţă organicăE. Sporirea permeabilităţii

34.C.M. După erupţia dinţilor în adamantină are loc acumulare de:A. CalciuB. FosforC. Substanţe organiceD. Săruri mineraleE. Aminoacizi

35.C.S. Procesele de acumulare de substanţe anorganice în adamantină sunt deosebit de intense în:A. Al treilea an de la erupţieB. Al patrulea an de la erupţieC. Primul an de la erupţieD. Al zecilea an de la erupţieE. Primele 6 luni de la erupţie

36.C.S. Duritatea smalţului după scară Mohs este:A. 1-2 grade

B. 3-4C. 5-6D. 5-7E. 5-8

37.C.S. Duritatea smalţului la mm2 variază după Wickers atingînd circa:A. 150 kg/mm2

B. 100 kg/mm2

C. 200 kg/mm2

D. 250-800 unităţiE. 50 kg/mm2

38.C.M. Administrarea suplimentară de fluor contribuie la:A. Decalcinarea adamantineiB. Reducerea solubilităţii adamantineiC. Sporirea nivelului de duritate a eiD. Formarea striilor RetziusE. Apariţia liniilor Pikeril

39.C.S. Segmentele luminoase ale benzilor Gunther-Schreger sunt denumite:A. Smalţ nodurosB. PerikymatiiC. DiazoniiD. ParazoniiE. Linii de suprapunere

40.C.S. Sectoarele întunecate din cadrul benzilor Guther-Schreger poartă denumirea de:A. Linii SchregerB. ParazoniiC. Benzi transversaleD. DiazoniiE. Perikymatii

41.C.M. Precizaţi structurile din profunzimea adamantinei:A. ParazoniiB. Smocurile adamantineiC. DiazoniiD. Lamelele adamantineiE. Fusurile adamantinei

42.C.M. Ce tip de fibre este specific dentinei mantiare:A. KorffB. EbnerC. ŞarpeyD. ReticulinăE. Elastice

43.C.S. Care sunt fibrele specifice dentinei parapulpare:A. Fibrele de reticulină

B. Fibrele elasticeC. Fibrele EbnerD. Fibrele ŞarpeyE. Fibrele Korff

44.C.M. Unde întâlnim cel mai des dentina transparentă:A. În dentina radiculară a vârstnicilorB. În dentina coronară a vârstnicilorC. Sub fosetele ocluzaleD. Sub şanţurile ocluzaleE. Sub cariile cu evoluţie lentă

45.C.S. Masa principală a dintelui o constitue:A. CementulB. SmalţulC. DentinaD. PulpaE. Vasele sangvine

46.C.S. Dentina conţine materie anorganică:A. 28-30%B. 40-50%C. 70-72%D. 75-80%E. 90%

47.C.S. Dentina conţine materie organică:A. 28-30%B. 32-40%C. 15-20%D. 25-27%E. 41%

48.C.M. Prin ce se confirmă prezenţa proceselor metabolice în dentină:A. Prezenţa tubulilor dentinariB. Prezenţa lichidului dentinarC. Modificări în structurăD. Formarea dentinei secundareE. Formarea dentinei terţiare

49.C.M. Câte straturi deosebim în dentina normală:A. Stratul translucidB. Stratul mantiarC. Stratul parapulparD. PredentinăE. Dentina terţiară

50.C.S. În decursul vieţii are loc:A. Micşorarea grosimii stratului de dentină

B. Mărirea grosimii stratului de dentinăC. Grosimea dentinei rămâne neschimbatăD. Are loc resorbţia dentineiE. Are loc regenerarea dentinei

51.C.M. Care este specificul cementului fibrilar: A. Cementul primarB. Dispus în treimea apicală a rădăciniiC. Dispus în treimea cervicală a rădăciniiD. Asemănător osului spongiosE. Asemănător osului compact

52.C.M. Care sunt trăsăturile topografice ale cementului celular: A. Dispus în treimea apicală a rădăciniiB. Dispus în treimea cervicală a rădăciniiC. Dispus în zona furcaţiei pluriradiculareD. Asemănător osului spongiosE. Asemănător osului lamelar

53.C.M. Compoziţia chimică a cementului radicular este:A. 68% materie anorganicăB. 70% materie anorganicăC. 32% materie anorganicăD. 42% materie anorganicăE. 28% materie anorganică

54.C.S. Cementul acelular este situat:A. În regiunea apexuluiB. Pe toată suprafaţa rădăciniiC. În regiunea bifurcaţieiD. În orificiul apicalE. La limita cu smalţul

55.C.M. Cementul celular este situat:A. Pe toată suprafaţa rădăciniiB. Acoperă apexul rădăciniiC. La limita cu smalţulD. Acoperă regiunea bifurcaţieiE. În orificiul apical

56.C.M. Ce funcţii poate îndepleni pulpa dentară:A. NutritivăB. ProtectoareC. InductivăD. DefensivăE. Formativă

57.C.M. Care sunt funcţiile fibrelor conjunctive pulpare:

A. Transmiterea exitaţiilor externe primite pe calea canaliculelor dentinareB. Susţinerea substanţei fundamentaleC. Asigurarea proceselor de cicatrizareD. Substrat rigid pentru deplasarea histiocitelorE. Menţinerea homeostazei locale

58.C.M. Care sunt avantajele adăpostirii pulpei într-un lăcaş cu pereţii rigizi:A. Protecţia faţă de presiunea masticatorieB. Impermeabilitatea la agenţii patogeni, cât timp smalţul şi dentina sunt intacteC. Păstrarea homeostazei pulpareD. Asigurarea unei circulaţii colateraleE. Posibilitatea pregătirii bontulilor fără a suferi pulpa dentară

59.C.M. Dezavantajele situării pulpei dentare într-un lăcaş cu pereţii rigizi:A. Prezenţa capilarelor fenestrateB. Variaţia grosimii pereţilor camerei pulpare cu vârstaC. Posibilitatea accesului la pulpă numai prin trepanareD. Compensarea presiunii intrapulpare prin creşterea volumului ţesutului pulparE. Imposibilitatea investigării directe a pulpei

60.C.S. Pulpa dentară este situată în:A. Partea coronară a dinteluiB. Partea radiculară a dinteluiC. În partea coronară şi radiculară a dinteluiD. În cavitatea dinteluiE. Regiunea coletului dentar

61.C.M. Pulpa dentară se împarte în:A. Partea cuspidianăB. Partea apicalăC. Partea coronarăD. Partea radicularăE. Partea canaliculară

62.C.M. Pulpa dentară reprezintă un ţesut conjunctiv lax, alcătuit din:A. Substanţă fundamentalăB. CeluleC. Elemente fibroaseD. Vase sanguineE. Nervi

63.C.M. Substanţa fundamentală a pulpei conţine:A. MucoproteineB. GlicoproteineC. MucopolizaharideD. Acizi graşiE. Baze

64.C.S. Pulpa tânără conţine un număr de fibrile:A. Mare

B. RedusC. Nu conţineD. Pulpa coronară comportă mai multe fibrileE. Pulpa radiculară comportă mai multe fibrile

65.C.M. În pulpă se desting următoarele straturi:A. Stratul perifericB. Stratul subodontoblasticC. Stratul centralD. Stratul WeilE. Stratul Ebner

66.C.M. Unele din funcţiile odontoblastelor constă în: A. A depune săruri mineraleB. A transmite reacţia de durere în SCNC. A participa la resorbţia rădăciniiD. A structura substanţa fundamentalăE. A structura fibrele colagene

67.C.S. Cele mai numeroase celule ale pulpei sunt:A. OdontoblasteleB. FibroblasteleC. HistiociteleD. Celulele plasmaticeE. Monocitele

68.C.M. Funcţia plastică a pulpei constă în:A. Formarea dentinei primareB. Formarea dentinei secundareC. Formarea dentinei terţiareD. Formarea cicatricelor în bontul pulparE. Formarea macrofagilor

69.C.S. Periodonţiu este o formaţiune de origine:A. OsoasăB. CartilagenoasăC. ConjunctivăD. EpitelialăE. Colajenoasă

70.C.M. Periodonţiu contactează nemijlocit cu:A. Osul maxIlarelorB. Pulpa dentară C. Periostul maxilarelorD. GingiaE. Şanţul gingival

71.C.S. Periodonţiul se observă la stadiu:A. De formare a primordiilor dentare

B. De diferenţiere a ţesuturilor primordiale dentare C. De dentinogenezăD. De constituire a lamei corticale a alveolelorE. Odată cu începutul formării cementului radicular

72.C.S. Periodonţiul se definitivează:A. Peste un an după erupţia dinteluiB. Imediat după formarea apexului rădăciniiC. Aprosimativ peste un an după formarea apexuluiD. Peste doi ani după formarea apexuluiE. Peste trei ani după formarea apexului

73.C.M. Grosimea periodonţiului poate varia în dependenţă de:A. VârstăB. Perioada de dezvoltare a dinteluiC. Modificările funcţionaleD. De pe urma procesului patologicE. Sexul pacientului

74.C.S. După E. Gofung lăţimea fisurilor periodontale pe mandibulă este:A. 0,15 – 0,22 mmB. 0,10 – 0,20 mmC. 0,12 – 0,14 mmD. 0,7 – 0,13 mmE. 0,20 – 0,25 mm

75.C.S. Periodonţiul este format din:A. Ţesut conjunctivB. Ţesut ososC. Ţesut cementarD. Ţesut epitelialE. Ţesut adipos

76.C.M. În periodonţiu se desting ca orientare şi grosime:A. TransseptaleB. ObliceC. CirculareD. RadialeE. Alveolare pectinate

77.C.M. În periodonţiul dinţilor se conţin fibre:A. ArgentofineB. ReticulareC. ConjunctiveD. OxitalaniceE. Elastice

78.C.M. Relictele epiteliale în periodonţiu sunt de provenienţă:A. Din teaca epitelială HertwigB. Din lama dentară

C. Din epiteliul bucalD. Din epiteliul şanţului gingivalE. Din peretele gingival

79.C.M. Epiteliul acestor aglomerări epiteliale în periodonţiu poate provoca:A. Dezvoltarea unor dinţi supranumerariB. ChisturiC. Chisto-granuloameD. CancerE. Nu provoacă afecţiuni

80.C.M. Irigarea sangvină a periodonţiului se petrece din surse:A. Ramuri interalveolareB. Ramuri dentaleC. Ramuri gingivaleD. AnastomozeE. Numai din ramuri interalveolare

81.C.M. Inervaţia periodonţiului se realizează în felul următor:A. Din fibre gingivaleB. Din fibre interalveolareC. Din fibre dentareD. Din fibre pulpareE. Din fibre periodontale

82.C.M. Funcţiile periodonţiului sunt:A. De suportB. PlasticăC. De repartiţie a presiuniiD. TroficăE. Senzorială şi de protecţie

83.C.M. Funcţiile periodonţiului sunt:A. De fixare a dintelui în alveolăB. De suportC. Ligament dentarD. Aparat ligamentarE. Periost dentar

84.C.M. Periodonţiul se află în legătură intimă cu:A. AlveolaB. GingiaC. DinteleD. PulpaE. Mucoasa bucală

85.C.S. Precizaţi termenele de formare a rădăcinilor incisivilor centrali permanenţi:A. 6 aniB. 7 ani

C. 8 aniD. 9 aniE. 10 ani

86.C.S. Precizaţi termenele de formare a rădăcinilor incisivilor laterali permanenţi:A. 6 aniB. 7 aniC. 8 aniD. 9 aniE. 10 ani

87.C.S. Precizaţi termenele de formare a rădăcinilor caninilor permanenţi:A. 13 aniB. 12 aniC. 10 aniD. 11 aniE. 9 ani

88.C.S. Precizaţi termenele de formare a rădăcinilor primilor premolari:A. 11 aniB. 12 aniC. 13 aniD. 10 aniE. 14 ani

89.C.S. Precizaţi termenele de formare a rădăcinilor premolarilor doi:A. 13 aniB. 11 aniC. 12 aniD. 14 aniE. 15 ani

90.C.S. Precizaţi termenele de formare a rădăcinilor molarului unu permanent:A. 7 aniB. 8 aniC. 9 aniD. 10 aniE. 11 ani

91.C.S. Precizaţi termenele de formare a rădăcinilor a molarului doi permanent:A. 12 aniB. 13 aniC. 14 aniD. 15 aniE. 16 ani

92.C.M. Semnele erupţiei fiziologice pot fi:A. Erupţia dinţilor omonimiB. Erupţia într-o ordine anumităC. Erupţia dinţilor în termeni cuveniţi

D. Erupţia precoceE. Erupţia tardivă

93.C.S. Dezvoltarea dinţilor la om începe la a:A. 3 săptămână intrauterinăB. 4 – 5 săptămâniC. 5 – 6 săptămâniD. 6 – 7 săptămâniE. 7 – 8 săptămâni

94.C.M. Precizaţi fazele de dezvoltare a dinţilor:A. Formarea organului adamantinB. Apariţia şi formarea primordiilorC. Apariţia papilei mezenchimaleD. Diferenţierea primordiilorE. Histogeneza ţesuturilor dentare

95.C.S. Din care lamă se dezvoltă dinţii temporari:A. Din lama primarăB. Lama vestibularăC. Plăcuţa secundarăD. Din lama dentarăE. Din ambele lame

96.C.M. Din care lamă se dezvoltă mugurii dinţilor permanenţi:A. Din lama primarăB. Din plăcuţa vestibularăC. Din lama secundarăD. Din lama dentarăE. Din ambele lame

97.C.S. Din organul adamantin se dezvoltă:A. Alveola dentarăB. DentinaC. PulpaD. AdamantinaE. Cementul

98.C.S. Dinţii sănătoşi reacţionează la curenţi de:A. 1 – 2 MAB. 2 – 6 MAC. 7 – 12 MAD. 15 – 25 MAE. 25 – 40 MA

99.C.S. Lungimea medie a incisivului central superior permanent este de:A. 21 mmB. 22 mm

C. 22,3 mmD. 22,5 mmE. 26,5 mm

100.C.S. Lungimea medie a incisivului lateral superior permanent este de:A. 21 mmB. 22 mmC. 22,3 mmD. 22,5 mmE. 26,5 mm

101.C.S. Lungimea medie a caninului superior permanent este de:A. 21 mmB. 22 mmC. 22,3 mmD. 22,5 mmE. 26,5 mm

102.C.S. Lungimea medie a primului premolar superior permanent este de:A. 21 mmB. 22 mmC. 22,3 mmD. 22,5 mmE. 26,5 mm

103.C.S. Lungimea medie a premolarului doi superior permanent este de:A. 21 mmB. 22 mmC. 22,3 mmD. 22,5 mmE. 26,5 mm

104.C.S. Primul molar superior permanent are o lungime de:A. 21 mmB. 22 mmC. 22,3 mmD. 22,5 mmE. 26,5 mm

105.C.S. Molarul doi superior permanent are o lungime de: A. 18 mmB. 20 mmC. 21 mmD. 22 mmE. 22,5 mm

106.C.S. Lungimea incisivului central inferior permanent este:A. 20,7 mmB. 22,1 mm

C. 23,0 mmD. 23,5 mmE. 25,6 mm

107.C.S. Lungimea incisivului lateral inferior permanent este:A. 20,7 mmB. 22,1 mmC. 23,0 mmD. 23,5 mmE. 25,6 mm

108.C.S. Lungimea caninului inferior permanent este:A. 20,7 mmB. 22,1 mmC. 23,0 mmD. 23,5 mmE. 25,6 mm

109.C.S. Lungimea premolarului unu inferior este:A. 20,7 mmB. 22,1 mmC. 23,0 mmD. 23,5 mmE. 25,6 mm

110.C.S. Lungimea premolarului doi inferior este:A. 20,7 mmB. 22,1 mmC. 23,0 mmD. 23,5 mmE. 25,6 mm

111.C.S. Lungimea molarului unu inferior permanent este:A. 20,7 mmB. 21 mmC. 22,1 mmD. 23,0 mmE. 25,6 mm

112.C.S. Lungimea molarului doi inferior permanent este:A. 17 mmB. 19,8 mmC. 21 mmD. 22,1 mmE. 23 mm

113.C.S. Înălţimea coroanei incisivului central permanent superior este:A. 7, 5 mmB. 8 mmC. 8,8 mm

D. 9,5 mmE. 10 mm

114.C.S. Înălţimea coroanei incisivului lateral permanent superior este:A. 7, 5 mmB. 8 mmC. 8,8 mmD. 9,5 mmE. 10 mm

115.C.S. Înălţimea coroanei caninului permanent superior este:A. 7, 5 mmB. 8 mmC. 8,8 mmD. 9,5 mmE. 10 mm

116.C.S. Înălţimea coroanei primului premolar superior este:A. 7, 5 mmB. 8 mmC. 8,8 mmD. 9,5 mmE. 10 mm

117.C.S. Înălţimea coroanei premolarului doi superior este:A. 7, 5 mmB. 8 mmC. 8,8 mmD. 9,5 mmE. 10 mm

118.C.S. Înălţimea coroanei primului molar superior permanent este:A. 7, 5 mmB. 8 mmC. 8,8 mmD. 9,5 mmE. 10 mm

119.C.S. Înălţimea coroanei molarului doi permanent superior este:A. 6,8 mmB. 7,2 mmC. 7,5 mmD. 8 mmE. 8,8 mm

120.C.S. Înălţimea coroanei molarului trei permanent superior este:A. 6,8 mmB. 7,2 mm

C. 7,5 mmD. 8 mmE. 8,8 mm

121.C.S. Înălţimea coroanei incisivului central inferior permanent este:A. 7,7 mmB. 8 mmC. 8,8 mmD. 9,4 mmE. 10,3 mm

122.C.S. Înălţimea coroanei incisivului lateral inferior permanent este:A. 7,7 mmB. 8 mmC. 8,8 mmD. 9,4 mmE. 10,3 mm

123.C.S. Înălţimea coroanei caninului înferior permanent este:A. 7,7 mmB. 8 mmC. 8,8 mmD. 9,4 mmE. 10,8 mm

124.C.S. Înălţimea coroanei primului premolar inferior este:A. 7,7 mmB. 8 mmC. 8,8 mmD. 9,4 mmE. 10,3 mm

125.C.S. Înălţimea coroanei premolarilui doi inferior este:A. 7,7 mmB. 8 mmC. 8,8 mmD. 9,4 mmE. 10,3 mm

126.C.S. Înălţimea coroanei molarului unu inferior permanent este:A. 7,7 mmB. 8 mmC. 8,8 mmD. 9,4 mmE. 10,3 mm

127.C.S. Înălţimea coroanei molarului doi inferior permanent este:A. 6,9 mmB. 7 mmC. 7,7 mm

D. 8 mmE. 8,8 mm

128.C.S. Lungimea rădăcinii incisivului central superior permanent este:A. 12,5 mmB. 13 mmC. 13,5 mmD. 14,5 mmE. 17 mm

129.C.S. Lungimea rădăcinii incisivului lateral superior permanent este:A. 12,5 mmB. 13 mmC. 13,5 mmD. 14,8 mmE. 17 mm

130.C.S. Lungimea rădăcinii caninului superior permanent este:A. 12,5 mmB. 13 mmC. 13,5 mmD. 14,8 mmE. 17 mm

131.C.S. Lungimea rădăcinii primului premolar superior este:A. 12,5 mmB. 13 mmC. 13,5 mmD. 14,8 mmE. 17 mm

132.C.S. Lungimea rădăcinilor premolarului doi superior este:A. 12,5 mmB. 13 mmC. 13,5 mmD. 14,8 mmE. 17 mm

133.C.S. Lungimea rădăcinilor molarului unu superior permanent este:A. 11,2 mmB. 12,5 mmC. 13 mmD. 13,5 mmE. 14,8 mm

134.C.S. Lungimea rădăcinilor molarului doi superior permanent este:A. 11,2 mmB. 12,5 mm

C. 13 mmD. 13,5 mmE. 14,8 mm

135.C.S. Lungimea rădăcinii incisivului central inferior permanent este:A. 11,9 mmB. 12,7 mmC. 12,9 mmD. 15 mmE. 15,3 mm

136.C.S. Lungimea rădăcinii incisivului lateral inferior permanent este:A. 11,9 mmB. 12,7 mmC. 12,9 mmD. 15 mmE. 15,3 mm

137.C.S. Lungimea rădăcinii caninului inferior permanent este:A. 11,9 mmB. 12,7 mmC. 12,9 mmD. 15 mmE. 15,3 mm

138.C.S. Lungimea rădăcinii premolarului unu inferior este:A. 10 mmB. 12,9 mmC. 13,3 mmD. 15 mmE. 15,5 mm

139.C.S. Lungimea rădăcinii premolarului doi inferior este:A. 10 mmB. 12,9 mmC. 13,3 mmD. 15 mmE. 15,5 mm

140.C.S. Lungimea rădăcinilor primului molar inferior permanent este:A. 10 mmB. 12,9 mmC. 13,3 mmD. 15 mmE. 15,5 mm

141.C.S. Lungimea rădăcinilor molarului doi inferior permanent este:A. 10 mm

B. 12,9 mmC. 13,3 mmD. 15 mmE. 15,5 mm

142.C.S. Lungimea rădăcinilor molarului trei inferior permanent este:A. 10 mmB. 12,9 mmC. 13,3 mmD. 15 mmE. 15,5 mm

143.C.S. Pentru permeabilizarea canalelor radiculare sunt folosite:A. Piesele drepteB. Piesele turbinăC. Piesele unghiD. Piesele contraunghiE. Piesele endodontice

144.C.M. Care este întrebuinţarea frezelor con invers: A. Extensia preventivă la cavităţile de clasa I, VB. Exprimarea retenţiei la cavităţile de clasa IIIC. Pregătirea cavităţii de clasa VD. Unirea a două cavităţi aprosimale pe acelaşi dinte (MOD)E. Netezirea planşeului cavităţii de clasa V

145.C.M. Frezele sferice se întrebuinţează în următoarele scopuri:A. Îndepărtarea materialelor de obturaţie provizorieB. Curăţirea dentinei ramolite de pe pereţii cavităţilor carioaseC. Crearea punctelor de retenţie în cavităţile de clasa I, II D. Deschiderea pulparăE. Exereza pulpei coronare

146.C.M. Frezele sferice se întrebuinţează în următoarele scopuri:A. Lărgirea orificiilor canalelor radiculare B. Îndepărtarea obturaţiilor de amalgamC. Trepanarea coroanelor de inveliş în vederea tratamentului endodonticD. Îndepărtarea obturaţiilor din materiale compozite E. Lărgirea canalelor radiculare în cazul fracturii insrtumentelor endodontice

147.C.M. Indicaţiile folosirii frezelor cilindrice sunt:A. Trepanarea coroanelor pentru tratament endodonticB. Lărgirea accesului în cavităţile carioaseC. Finisarea pereţilor cavităţilor carioaseD. Realizarea extensiei preventiveE. Accentuarea unghiurilor interne de întâlnire dintre pereţii cavităţilor

148.C.M. Indicaţiile folosirii frezelor cilindrice sunt:A. Îndepărtarea tavanului camerei pulpare B. Finisarea marginilor exterioare ale cavităţii

C. Deplasarea peretelui gingival în cavităţi de clasa IID. Nivelarea planşeului cavităţii la cavităţile de clasa VE. Realizarea sistemului de retenţie (coadă de rândunică) la cavităţi de clasa II

149.C.M. Precizaţi tipul instrumentariului rotativ pentru lărgirea cavităţilor carioase:A. Freze sferice de turbinăB. Freze sferice de oţelC. Freze sferice extradureD. Pietre sferice diamantateE. Pietre sferice de carborund

150.C.M. Cu ajutorul sondei stomatologice putem determina:A. Cavităţile carioaseB. Starea fisurilor, profunzimea lorC. Gradul rămolirii, ţesuturilor dentareD. Comunicarea cavităţii cariei cu camera pulparăE. Topografia orificiilor canalelor radiculare

151.C.M. Care grupe de instrumente se folosesc în endodonţie:A. Instrumente de explorare a canalului radicularB. Instrumente de înlăturare a conţinutului canalului radicularC. Instrumente pentru exereza dentinei rămolite din cavitatea carioasăD. Instrumente pentru lărgirea canalului radicularE. Instrumente pentru obturarea canalului radicular

152.C.M. Care sunt instrumentele folosite la explorarea canalului radicular:A. Acul de diagnosticB. Foluarul radicularC. FormatronD. LentuloE. Viziograful

153.C.M. Ce lungimi au pulpoextractoarele:A. 50 mmB. 29 mmC. 30 mmD. 21 mmE. 19 mm

154.C.M. Ce lungime are partea activă la acele Lentullo pentru piesă contra unghi:A. 21 mmB. 24 mmC. 25 mmD. 29 mmE. 31 mm

155.C.M. Ce lungime are partea activă la acele Lentullo pentru piesă dreaptă:A. 25 mmB. 29 mm

C. 21 mmD. 31 mmE. 24 mm

156.C.M. Materialele de obturaţii provizorii sunt:A. Dentina artificialăB. VinoxolulC. Fosfat – cimentulD. Cimentul policarboxilatE. Silicina

157.C.M. Materialele de obturaţii provizorii sunt:A. SilidontulB. Pasta de dentinăC. Cimentul eugenat de zincD. CalmecinaE. Vinoxolul

158.C.M. Obturaţii izolante sunt:A. SilicinaB. Cimentul fosfat bactericidC. Pasta de dentinăD. Lacul fluoratE. Dentina artificială

159.C.M. Obturaţii pentru canalul radicular sunt:A. Pasta endometazonB. ApexidC. AH – 26D. ForidentE. Pasta rezorcină formalină

160.C.M. Obturaţii pentru canalul radicular sunt:A. AH plusB. Ciment fosfat de zincC. SilidontD. IntradontE. Pasta de dentină

161.C.M. Materialele pentru obturarea canalului radicular sunt:A. Pastele antiseptice care nu se solidificăB. Conuri de gutapercăC. Conuri de argintD. EvicrolE. Cimentul fosfat

162.C.M. Materialele pentru obturarea canalului radicular sunt:A. Conuri din masă plasticăB. Pasta endometazonC. Termafilele

D. CalmicinaE. Daical

163.C.M. Enumăraţi proprietăţile fizico-chimice ale materialelor pentru obturaţii de canal:A. Stabile către lichidul intercelular (periapical)B. Proprietăţi antisepticeC. Ermetizarea bună pe termen îndelungat a orificiului apicalD. Difundarea profundă în microcanaliculele dentinareE. Nu modifică culoarea ţesuturilor dure

164.C.M. La care dinte cavitatea dentară este fuziformă:A. Incisivul centralB. Incisivul lateralC. Caninul D. Premolarul unuE. Molarul unu

165.C.S. La ce nivel e situat cornul pulpar la caninul permanent:A. Treimea incizală a coroaneiB. Treimea medială a coroaneiC. Treimea cervicală a coroaneiD. Coletul dinteluiE. Treimea cervicală a rădăcinii

166.C.S. La ce nivel sunt situate coarnele pulpare la incisivii permanenţi:A. Treimea incizală a coroaneiB. Treimea medială a coroaneiC. Treimea cervicală a coroaneiD. Coletul dinteluiE. Treimea cervicală a rădăcinii

167.C.S. La ce nivel sunt situate coarnele pulpare la premolari:A. Treimea masticatorie a coroaneiB. Treimea medială a coroaneiC. Treimea cervicală a coroaneiD. Coletul dinteluiE. Treimea cervicală a rădăcinii

168.C.S. La ce nivel e situat tavanul cavităţii dentare la molarii permanenţi: A. Treimea incizală a coroaneiB. Treimea medială a coroaneiC. Treimea cervicală a coroaneiD. Coletul dinteluiE. Treimea cervicală a rădăcinii

169.C.S. La care dinte e posibilă bifurcarea rădăcinii:A. Incisivul lateral superiorB. Caninul superiorC. Caninul inferiorD. Incisivul central inferior

E. Incisivul lateral inferior

170.C.M. Ce instrument e folosit pentru determinarea lungimii canalului radicular:A. Acul KerrB. Acul HedstroemC. Acul MillerD. Fuloarul radicularE. Acul de diagnostic

171.C.S. Acele extractoare de pulpă fine se recomandă la:A. Canalele vestibulareB. Canalele meziale ale molarilor inferioriC. Canalele vestibulare ale primilor premolari superioriD. Incisivii laterali superioriE. Incisivii inferiori

172.C.M. Care sunt dinţii la care este posibilă prezenţa a două rădăcini:A. Incisivul central superiorB. Incisivul lateral superiorC. Caninul superiorD. Premolarul prim superiorE. Premolarul doi superior

173.C.M. Instrumentele pentru tratamentul endodontic se împart în următoarele grupe, pentru:A. Amputarea pulpeiB. Cercetarea canalelor radiculareC. Îndepărtarea conţinutului canalului radicularD. Lărgirea canalelor radiculareE. Obturarea canalelor radiculare

174.C.M. Pentru a evita depăşirea orificiului apical trebuie:A. Să fie bine cunoscute lungimile medii ale canalelor radiculareB. Să fie făcute măsurări cât mai exacte pe imagini radiologice anterioareC. Să se efectueze permeabilizarea sub control radiologic continuuD. Curăţirea canalului radicular de rumeguşul dentinar rămas după lărgirea canaluluiE. Să se stopeze lărgirea dacă apar dureri sau sângerare din canalul radicular

175.C.M. Acele extractoare de pulpă pot fi folosite în următoarele scopuri:A. Extirparea pulpei dentare din canalul radicularB. Îndepărtarea meşelor de vată din canaleC. Lărgirea canalelor greu penetrabileD. Extragerea unor corpuri străine din canalE. Îndepărtarea detritusurilor organice în urma necrozei pulpare

176.C.M. Acele Miller sunt folosite pentru:A. Îndepărtarea maselor necrotizate din canalul radicularB. Măsurarea lungimii canalului radicularC. Întroducerea meşelor cu medicamente în canalele radiculareD. Îndepărtarea resturilor de dentină rămolită din canalE. Extragerea unor corpuri străine din canalele radiculare

177.C.M. Pentru lărgirea canalelor radiculare sunt folosite următoarele faile:A. KerrB. HedstroemC. MillerD. Coadă de şoareceE. Extractor de pulpă

178.C.M. Acele Kerr sunt folosite în următoarele scopuri:A. Permeabilizarea canalului radicularB. Permeabilizarea orificiului apicalC. Extirparea pulpei radiculareD. Dezobturarea canalelor radiculareE. Determinarea orificiilor canalelor radiculare pe planşeul camerei pulpare

179.C.M. Acele pentru raclare Hedstroem sunt utilizate pentru:A. Îndepărtarea detritului pulparB. Continuarea lărgirii după acul KerrC. Dezobturarea canalelor radiculareD. Îndepărtarea unor corpuri străine din canalul radicularE. Efectuarea de radiografii cu ac pe canal

180.C.M. Acele coadă de şoricel sunt utilizate în următoarele scopuri:A. Îndepărtarea rumeguşului de dentină după raclareB. Îndepărtarea resturilor de vată de pe meşeC. Extragerea unor fragmente de instrumente rupte în canalD. Dezobturarea canalelor radiculareE. Pistonarea materialului de obturaţie în canalul radicular

181.C.M. Instrumentele de canal rotative sunt folosite la:A. Pregătirea canalului pentru fixarea unui pivot radicularB. Permeabilizarea canalelor în cazurile când este imposibilă metoda manualăC. Dezobturarea canalului D. Complectarea tratamentului mecanicE. Deschiderea orificiilor apicale

182.C.M. Frezele de canal sunt următoarele:A. Ace KerrB. Freze burgiuC. Freze de canal tip ReamersD. Freze de canal tip GatesE. Freze de canal tip Beutelrock

183.C.M. Extractoarele de pulpă foarte, foarte fine sunt indicate în tratamentul endodontic la:A. Canalele vestibulare ale molarilor trei superioriB. Incisivii laterali superioriC. Incisivii centrali inferioriD. Incisivii laterali inferiori E. Canalele vestibulare ale premolarilor superiori

184.C.M. Deficienţele acelor Kerr tip burgiu sunt:A. Nu sunt eficiente la pistonarea soluţiilor în canale B. Nu sunt eficiente la permeabilizarea canalelorC. Favorizează formarea pragurilorD. Nu pot fi folosite ca electrod în electroforezăE. Favorizează formarea căilor false

185.C.M. Dezavantajele acelor Kerr tip burgiu sunt:A. Favorizarea pragurilorB. Favorizarea căilor falseC. Contraindicaţia mişcărilor de înşurubareD. Spiralele distanţateE. Eficienţa redusă în răzuirea pereţilor canalelor

186.C.M. Indicaţiile acelor Kerr tip pilă sunt:A. Permeabilizarea canalului radicularB. Electrod în testarea vitalităţii dentareC. Electrod în diatermieD. Electrod în ionoforezăE. Lărgirea canalelor

187.C.M. Indicaţiile acelor Kerr tip pilă sunt:A. Îndepărtarea rumeguşului de dentină din canaleB. Îndepărtarea unor corpi străini din canaleC. Pistonarea soluţiilor medicamentoase pe canalD. Pistonarea pastelor de obturaţie de canal spre apexE. Permeabilizarea orificiului apical

188.C.M. Acele extractoare de pulpă de grosime medie se recomandă la:A. Incisivii centrali superioriB. Premolarii inferioriC. Canalul vestibular al premolarilor superioriD. Canalul palatinal al premolarilor superioriE. Canalele meziale ale molarilor inferiori

189.C.M. Pentru lărgirea canalelor se recomandă:A. Hedstrem-failB. K-flexofailC. K-flexofail Goldem MediumD. Acele MillerE. Acele extractoare de pulpă

190.C.M. Acele extracroare de pulpă groase se recomandă la:A. Incisivii centrali superioriB. CaniniC. Premolarii inferioriD. Canalul palatinal al molarilor superioriE. Canalul distal al molarilor inferiori

191.C.M. Ce ace extractoare de pulpă se folosesc la premolarii superiori:

A. FineB. GroaseC. ExtrafineD. Extra-extra fineE. Medii

192.C.M. La care canale sunt folosite acele extractoare de pulpă medii:A. Palatinale ale premolarilor superioriB. Vestibulare ale premolarilor superioriC. Palatinale la molarii superioriD. Distale la molarii inferioriE. Premolarii inferiori

193.C.M. Instrumentele pentru permeabilizarea canalelor sunt:A. K-rimerB. K-flexorimerC. K-Golden MediumD. K-rimer ForsideE. Sonda cu muchii

194.C.M. Instrumente pentru delatarea orificiului canalului radicular:A. Gates-GlindenB. Largo(Peeso-Reamar)C. Canal Master-UD. Ac extractor de pulpăE. Freză sferică

195.C.M. Care sunt etapele obturării canalului radicular:A. Izolarea dinteluiB. Toaleta canaluluiC. Alegerea acelor de introducere şi condensare a materialului de obturaţieD. Uscarea canaluluiE. Penetrarea canalului radicular

196.C.M. Ce metode de obturare a canalului radicular cunoaşteţi:A. Întroducerea masei de obturare cu acul LentulloB. Pistonarea pastei de obturat cu ac KerrC. Pistonarea pastei de obturare cu ac coadă de şoareceD. Pistonarea pastei de obturat cu ac MillerE. Întroducerea pastei de obturare cu spatula bucală

197.C.M. Care sunt particularităţile obturării canalului radicular cu acul Lentullo:A. Întroducerea acului încărcat cu material până la nivelul lungimii de lucruB. Completarea obturării întregului traect al canalului cu mişcări de aprofundare şi eşireC. Se întroduce fără turaţiiD. Se întroduce la turaţii mari a maşineiE. Se determină grosimea acului

198.C.M. Ce metode de obturare cu gutapercă cunoaşteţi:A. Cimentarea unui con unic, calibrat la apexB. Obturarea prin modelarea individuală a canaluluiC. Condensarea laterală la rece a gutaperciiD. Condensarea orizontală la cald a gutapercii E. Obturarea cu filer din gutapercă şi siler

199.C.M. Ce metode de obturare cu gutapercă cunoaşteţi:A. Condensarea la cald a gutaperciiB. Termafilele C. Injectarea gutapercii rămolite prin încălzireD. Condensarea medială a gutaperciiE. Cimentarea a unui con unic calibrat la apex

200.C.M. Cauzele deschiderii cornului pulpar sunt:A. Prepararea neatentă a cavităţii carioase profundeB. Necunoaşterea topografiei anatomice a diferitelor grupuri de dinţiC. Formarea incorectă a fundului cavităţii carioaseD. Folosirea frezelor necorespunzătoareE. Efectuarea incorectă a necrectomiei

201. C.M. Diagnosticul pozitiv al cariei de profunzime medie se bazează pe:

A. Lipsa durerilor spontane în antecendenteB. Lipsa de dentină pigmentată şi ramolităC. Sondarea sensibilă la joncţiunea smalţ-dentinăD. Percuţia în ax pozitivăE. Percuţia transversală negativă

202. C.M. Diagnosticul diferenţial al cariei de profunzime medie se face cu:

A. Defectul cuneiformB. Necroza acidăC. Periodontita cronicăD. Caria profundăE. Caria superficială

203. C.M. Diagnosticul diferenţial al cariei de profunzime medie se face cu:

A. Caria superficialăB. Periodontita cronicăC. Eroziunile ţesuturilor dureD. Defectul cuneiformE. Pulpita cronică gangrenoasă

204. C.M. Semnele clinice ale cariei profunde sunt:

A. Durere provocată ce dispare odată cu înlăturarea excitantuluiB. Durere sâcâitoare în dinte după înlăturarea excitantuluiC. Dureri pasajere de la excitanţii chimici

D. Durere provocată de atingerea de dinteE. Asimptomatic

205. C.S. Semnele clinice a cariei profunde sunt:

A. Senzaţii dolore de la excitanţii mecanici de lungă duratăB. AsimptomaticC. Senzaţie de alungire a dinteluiD. Senzaţii dolore de la excitanţii termiciE. Dureri spontane

206. C.M. Diagnosticul pozitiv a cariei profunde se bazează pe:

A. Cavitate carioasă profundăB. Marginile adamantinei sunt subminateC. Dentina fără schimbăriD. Sondarea sensibilă la joncţiunea smalţ-dentinăE. Percuţia transversală pozitivă

207. C.M. Diagnosticul pozitiv al cariei profunde se bazează pe:

A. Sondarea fundului cavităţii carioase dureroasăB. Excitabilitatea pulpei 2-6 mAC. Excitabilitatea pulpei 10-12 mA (redusă)D. Retracţie gingivalăE. Percuţia în ax pozitivă

208. C.M. Diagnosticul diferenţial al cariei acute profunde se face cu:

A. Pulpita acută de focarB. Periodontita acutăC. Pulpita cronică gangrenoasăD. Pulpita cronică fibroasăE. Caria acută medie

209. C.M. Diagnosticul diferenţial al cariei profunde se face cu:

A. Periodontita cronică granuloasăB. Periodontita cronică granulomatoasăC. Caria medieD. Pulpita cronică fibroasăE. Periodontita acută

210. C.M. Excitabilitatea în caz de carie poate fi în limitele:

A. 30-40 mAB. 40-100 mAC. 2-6 mAD. 10-12 mAE. 15-25 mA

211. C.S. Care este aspectul plăgii dentare a carie cronice superficiale:

A. Dură pigmentatăB. Puncte de dentină ramolităC. RamolităD. Alb cretoasăE. Normală

212. C.M. În stadiul de maculă în adamantină prin microscopia de polarizare se depistează un focar:

A. Sub formă de pătratB. Sub formă de triunghiC. Sub formă de rombD. Cu baza orientată exterior spre adamantinăE. Cu baza orientată interior spre pulpă

213. C.M. În stadiul de maculă al cariei (mai mare de 1mm), pe secţiunea dintelui în adamantină se depistează:

A. Zona translucidăB. Zona transparentăC. Zona opacăD. Corpul leziuniiE. Coletul leziunii

214. C.M. Modificarea compoziţiei chimice a adamantinei este însoţită de:

A. Reducerea rezistenţei ei mecaniceB. Creşterea bruscă a permiabilităţii pentru o serie de materiiC. Lărgirea microspaţiilorD. Modificarea formei cristalelorE. Dereglarea orientării cristalelor

215. C.M. Modificarea compoziţiei chimice a adamantinei este însoţită de:

A. Modificarea dimensiunilor cristalelorB. Modificarea formelor cristalelorC. Reducerea rezistenţei mecaniceD. Creşterea bruscă a permiabilităţii pentru o serie de materiiE. Dereglarea orientării cristalelor

216. C.M. În caz de carie superficială microscopia de polarizare evidenţiază:

A. Zona de distrucţie a adamantineiB. Prezenţa microorganismelorC. Joncţiunea dentino-adamantinală intactăD. Modificări în adamantină lipsesc

E. Modificări în dentină se depistează

217. C.M. În caz de carie superficială microscopia de polarizare evidenţiază :

A. Joncţiunea dentino-adamantinală intactăB. Joncţiunea dentino-adamantinală lezatăC. Modificări în dentină sunt prezenteD. Modificări în dentină lipsescE. Stratul exterior al adamantinei rămâne nemodificat

218. C.M. Prin microscopie fotonică în caria medie se constată:

A. Necroză şi demineralizareB. Zona opacăC. Zona de dentină transparentă şi intactăD. Zona de dentină de substituţieE. Zona de modificări în pulpă

219. C.M. Prin microscopie fotonică în caria medie se constată zonele:

A. Zona opacăB. Zona de dentină translucidăC. Zona de dentină cretoasăD. Zona de dentină substituitivăE. Necroză şi demineralizare

220. C.M. În prima zonă prin microscopie fotonică, în caz de carie medie, distingem:

A. Resturi de adamantină distrusăB. Adamantină intactăC. Resturi de dentină distrusăD. Dentină distrusă cu cantităţi mari de microorganismeE. Dentină transparentă

221. C.M. Care sunt indicii ce stau la baza planificării asistenţei stomatologice:

A. Intensitatea răspândirii cariei dentareB. Gradul de răspândire a cariei dentareC. Numărul mediu de dinţi afectaţiD. Numărul de dinţi extraşiE. Numărul de dinţi intacţi

222. C.S. Ce volum de informaţie comportă indicele CPE:

A. Eficienţa profilaxieiB. Insuficienţa lucrului profilacticC. Calitatea lucrului profilacticD. Suficienţa lucrului profilacticE. Intensitatea cariei

223. C.M. Pentru determinarea gradului de intensitate a cariei e necesar de a ţine cont:

A. De diferite condiţii climatericeB. De condiţiile economiceC. De vârsta indivizilorD. De condiţiile socialeE. De condiţiile geografice

224. C.S. OMS propune niveluri pentru estimarea intensităţii cariei dentare în funcţie de indicele CPE pentru vârsta de 12 ani:

A. Cea mai joasă 0,01 – 1,2B. Joasă 1,2 – 2,6C. Medie 2,3 – 5,1D. Înaltă 5,3 – 6,8E. Foarte înaltă 7,0 – şi peste

225. C.S. Hidratul de carbon cu cel mai nociv potenţial cariogen este:

A. AmidonulB. DextrineleC. GalactozaD. ZaharozaE. Maltoza

226. C.M. Deficitul căror microelemente de bază favorizează dezvoltarea procesului carios:

A. CalciuB. FosforulC. MolibdenulD. VanadiulE. Seleniu

227. C.M. Care sunt zonele de localizare a leziunilor carioase pe molari şi premolari:

A. Fisurile suprafeţelor masticatoriiB. Orificiile oarbeC. Suprafeţele de contactD. Suprafeţele jugaleE. Suprafaţa linguală

228. C.M. Care sunt zonele de localizare a leziunilor carioase pe molari şi premolari:

A. Suprafaţa linguală a dinteluiB. Toate suprafeţele dinţilorC. Orificiile oarbeD. Suprafeţele de contactE. Suprafeţele masticatorii

229. C.M. Care grupuri de dinţi sunt mult mai rar interesaţi în procesul carios:

A. MolariB. CaniniC. IncisiviD. PremolariE. Incisivii inferiori

230. C.M. Prima manifestare vizibilă a unei carii dentare se exprimă prin:

A. Pierderea de substanţă dentară durăB. Pată albă cretoasăC. Detaşarea cuticuleiD. Pierderea transluciuluiE. Pigmentare brună

231. C.M. În stadiul de maculă al cariei (mai mică de 1 mm), pe secţiunea dintelui în adamantină se depistează:

A. Zona translucidăB. Zona transparentăC. Zona opacăD. Corpul leziuniiE. Coletul leziunii

232.C.M. Ce rol îndeplineşte pelicula dintelui:A. Execută un rol de protecţieB. Păstrează constant conţinutul mineral al saliveiC. Apără cristalele de adamantină de acţiunea acizilor ce nimeresc în cavitatea bucalăD. Contribue la fixarea microorganismelorE. Contribue la formarea coloniilor

233.C.M. Ce rol îndeplineşte pelicula dentară:A. Contribue la formarea plăcii dentare B. Execută o funcţie de protecţieC. Păstrează constant conţinutul mineral al saliveiD. Reduce solubilitatea smalţuluiE. Păstrează solubilitatea smalţului

234.C.M. Etapele de fixare a bacteriilor pe peliculă după Silverstone sunt:A. Absorbţia micromoleculelorB. Fixarea reversibilă a bacteriilor pe suprafaţăC. Fixarea ireversibilă a bacteriilorD. Formarea structurii extracelulareE. Depozitarea micromoleculelor

235.C.S. Pelicula este un produs al:A. SaliveiB. MicroorganismelorC. Sângelui

D. Nerespecrării igienei cavităţii bucaleE. Lichidului tisular

236.C.M. Precizaţi momentele ce sunt considerate de o serie de autori ca o stare carioreceptivă a cavităţii bucale:

A. Localizarea electivă a Str. Mutans pe adamantinăB. Adeziunea înaltă a polizaharidelor la adamantinăC. Activitatea fermentativă înaltă a microorganismelorD. Reducerea conţinutului mineral în salivăE. Reducerea solubilităţii smalţului

237.C.M. Precizaţi factorii, corelaţia cărora condiţionează apariţia focarului de demineralizare:A. Microflora cavităţii bucaleB. Cantitatea şi calitatea saliveiC. Conţinutul de fluor în apa potabilăD. Scăderea îndelungată a pH-ului plăcii sub cel criticE. Păstrarea constantă a conţinutului mineral al salivei

238.C.M. Din grupul streptococilor cu potenţial cariogen mărit fac parte:A. Str. salivariusB. Str. mitisC. Str. milleriD. Str. sanguisE. Str. nehemolitic

239.C.S. În ce strat al adamantinei se constată cele mai pronunţate modificări în stadiul incipient al cariei:

A. Stratul opacB. Stratul translucid C. Stratul subsuperficialD. Stratul superficial E. Stratul transparent

240.C.M. Factorii care condiţionează apariţia cariei dentare sunt:A. Rezistenţa ţesuturilor dure B. Factorii localiC. SalivaD. Fluorizarea lapteluiE. Vaccinarea

241.C.M. Precizaţi factorii locali care condiţionează apariţia cariei dentare:A. Stările extremale asupra organismuluiB. Regimul de alimentareC. Efectul remineralizant al saliveiD. Microorganismele plăcii dentareE. Resturile alimentare glucidice

242.C.M. Care sunt condiţiile favorabile în cavitatea bucală ce duc la remineralizarea adamantinei:

A. Lichidarea plăcii dentare

B. Reducerea consumului de glucideC. Respectarea regimului de alimentareD. Asanarea cavităţii bucaleE. Fluorizarea apei

243.C.M. În raport cu zonele în care sunt localizate, caria dentară se clasifică:A. Carii profunde B. Carii adamantinaleC. Carii umedeD. Carii în şanţuri şi gropiţeE. Carii aproximale

244.C.M. Cum se clasifică caria dentară în dependenţă de raportul cu camera pulpară: (Gafar şi Andreescu)

A. carii simpleB. Carii complicateC. Carii penetranteD. Carii nepenetranteE. Carii cu gangrenă pulpară simplă

245.C.M. Cum se clasifică caria dentară după gradul de afectare a pulpei dentare: (Gafar şi Andreescu)

A. Carii simple fără semne de inflamaţie pulparăB. Carii complicateC. Carii cu evoluţie rapidăD. Carii recidivanteE. Carii aproximale

246.C.S. Gradul de răspîndire a cariei se determină prin coraportul:A. Procentul de persoane care au avut dinţi cariaţi B. Numărul de rădăciniC. Numărul de cavităţiD. Toate cele enumerate mai susE. Nici una din ele

247.C.M. Efect cariogen minim posedă: A. GalactozaB. GlucozaC. MaltozaD. AmidonulE. Dextrinele

248.C.S. Care sunt condiţiile de apariţie a cariei dentare:A. Acumularea de depozit dentar pe feţele de contact şi pe coletul dinteluiB. Igiena corectă a cavităţii bucaleC. Lipsa atriţiei fireşti a suprafeţelor masticatoriiD. Lipsa glucidelor în alimentareE. Lipsa depozitelor alimentare pe dinţi

249.C.M. Semnele clinice ale cariei de profunzime medie sunt:

A. Durere provocată care dispare odată cu îndepărtarea cauzeiB. AsimptomaticC. Senzaţii dolore efimere de la exitanţi mecaniciD. Senzaşii dolore de la exitanţi chimiciE. Lipsa durerilor la excitanţi termici

250.C.M. Semnele clinice ale cariei de profunzime medie sunt:A. Durere provocată ce dispare odată cu îndepărtarea cauzeiB. AsimptomaticC. Senzaţii indolore de la excitanţi termiciD. Senzaţii indolore de la excitanţi mecaniciE. Senzaţii indolore de la excitanţi chimici

251.C.S. Semnele clinice ale cariei de profunzime medie sunt:A. AsimtomaticB. Durerea provocată de excitanţi ce nu dispare după înlăturarea lorC. Senzaţii indolore de la excitanţi termiciD. Senzaţii indolore de la excitanţi chimiciE. Senzaţii indolore de la excitanţi mecanici

252.C.M. Diagnosticul pozitiv al cariei medii se bazează pe:A. Prezenţa cavităţii carioase de profunzime medieB. Dentină pigmentată şi ramolităC. Percuţia dolorăD. Schimbări radiologice în ţesuturile periapicaleE. Dureri acute cu iradieri

253.C.S. Diagnosticul pozitiv al cariei medii se bazează pe:A. Sondarea sensibilă la joncţiunea smalţ-dentinăB. Cavitatea carioasă comunică cu cavitatea dinteluiC. Sondarea dureroasă pe tot fundul cavităţii carioaseD. Dureri nocturneE. Percuţia în ax doloră

254.C.M. Diagnosticul diferenţial al cariei de profunzime medie se face cu:A. Defectul cuneiformB. Periodontita cronică apicalăC. Caria incipientăD. Pulpita acută de focarE. Necroza acidă

255.C.M. Diagnosticul diferenţial al cariei profunde se face cu:A. Pulpita acută de focarB. Pulpita cronică fibroasăC. Periodontita acutăD. Pulpita cronică gangrenoasăE. Periodontita cronică

256.C.S. Diagnosticul diferenţial al cariei profunde se face cu:A. Caria medie

B. Pulpită acută difuzăC. Periodontită acutăD. Periodontită cronicăE. Gingivită catarală

257.C.M. În stadiul de maculă pe secţiunea dintelui în adamantină se depistează:A. Zona transparentăB. Zona opacăC. Zona matăD. Zona cretoasăE. Zona de adamantină secundară

258.C.M. În caz de carie superficială în adamantină se depistează:A. Zona de distrucţie a adamantineiB. Prezenţa microorganismelorC. Modificări în adamantină lipsescD. Modificări în dentinăE. Joncţiunea smalţ-dentină lezată

259.C.M. Prin microscopie fotonică în caria medie se constată:A. Necroză şi demineralizareB. Zona de dentină transparentă şi intactăC. Zona de dentină substituitivăD. Zona opacăE. Zona cretoasă

260.C.M. Prin microscopia fotonică în caria medie se constată:A. Zona de modificări în pulpăB. Zona de dentină transparentă şi intactăC. Zona opacăD. Zona matăE. Zona cretoasă

261.C.M. În prima zonă prin microscopia fotonică în caz de carie medie distingem:A. Resturi de adamantină distrusăB. MicrooranismeC. Resturi de dentină distrusăD. Dentină transparentăE. Zonă de dentină cretoasă

262.C.S. În prima zonă prin microscopia fotonică în caz de carie medie destingem:A. Dentină distrusă cu cantităţi mari de microorganismeB. Adamantină intactăC. Dentină transparentăD. Zonă de dentină cretoasăE. Zona de dentină opacă

263.C.M. În prima zonă prin microscopia fotonică în caz de carie medie distingem:A. Structuri de dentină ramolităB. Tubulii dentinari dilataţi

C. Tubulii dentinali pe alocuri confluiază cu microcavităţi D. Cavernele conţin bacteriiE. Dentină opacă

264.C.M. În prima zonă prin microscopia fotonică în caz de carie medie distingem:A. Structuri de dentină ramolităB. Tubulii dentinari dilataţiC. Tubulii dentinari pe alocuri confluiază cu microcavităţiD. Straturi de dentină transparentăE. Tubulii dentinari îngustaţi

265.C.S. Calitatea obturaţiei depinde de:A. Corectitudinea confecţionării obturaţieiB. Localizarea cavităţii carioaseC. Profunzimea cavităţii carioaseD. Apartenenţa de grup a dinteluiE. Forţa masticatoare

266.C.M. Cele mai frecvente erori în prepararea obturaţiei:A. Modificări de volumB. Targiversarea sau reducerea timpului de malaxareC. Sporeşte adeziuneaD. Contractarea materialului în rezultatul densităţii sporite a cimentuluiE. Consistenţa fluidă sau prea densă a materialului

267.C.M. Strujiturile de dentină din cavitatea carioasă se înlătură cu:A. Jet de aerB. Jet de apăC. 3% soluţie de apă oxigenatăD. 2% soluţie cloraminăE. Alcool de 96

268.C.M. Cu ce se efectuiază uscarea cavităţii carioase:A. Cu aer din pistolB. AlcoolC. Bulete de vată cu eterD. Izolarea de salivăE. Folosirea aspiratorului de salivă

269.C.M. Scopul aplicării obturaţiei de bază izolatorii:A. Protecţia pulpei de acţiunea toxică a obturaţieiB. Pentru sporirea adeziunii la folosirea amalgamuluiC. Protecţia pulpei de agenţi chimici la obturarea cu silicină, mase plasticeD. Protejarea pulpei de agenţi termici, în caz de obturare cu amalgamE. Protecţia dentinei

270.C.M. Erori în diagnosticul diferenţial al cariei:A. Caria cronică profundăB. Pulpita cronică fibroasăC. Periodontita cronică fibroasă

D. Periodontita cronică granulantăE. Periodontita cronică granulomatoasă

271.C.M. Erori şi complicaţii în tratamentul cariei:A. Deschiderea accidentală a cornului pulparB. Cunoaşterea insuficientă a topografiei camerei pulpareC. Pulpita acută traumaticăD. Înlăturarea insuficientă a dentinei ramoliteE. Caria recedivantă

272.C.M. Erori si complicaţii în tratamentul cariei dentare:A. Prezenţa unor margini subminate de adamantinăB. Contractarea materialului de plombareC. Malaxarea incorectă a masei obturabileD. Prepararea incorectă a cavităţii carioaseE. Încălcarea tehnicii de obturare a cavităţii carioase

273.C.M. Erori şi complicaţii în tratamentul cariei:A. Inflamaţia şi necroza pulpei după plombarea cu cimenturi silicate şi silicofosfateB. Inflamaţia şi necroza pulpei după obturarea cu mase plasticeC. Nerespectarea principiilor de aplicare a obturaţiei de bază izolatoriiD. Aplicarea obturaţiei de bază până la joncţiunea smalţ-dentinăE. Aplicarea pastei “Dycal” pe fundul cavităţii carioase în caz de carie profundă

274.C.M. Erori şi complicaţii în tratamentul cariei în cavităţi de clasa II după Black:A. Inflamaţia papilei interdentareB. Rezorbţia ţesutului osos al septului dentarC. Formarea incorectă a punctului de contactD. Debordarea plombeiE. Acumularea resturilor alimentare în spaţiul interdentar

275.C.M. Erori şi complicaţii după aplicarea obturaţiei:A. Căderea plombei imediat sau după un anumit timp de la aplicarea eiB. Obturaţie în supraocluzieC. Dureri de la fierbinte şi receD. Pulpită acută de focar sau difuzăE. Carie recidivantă

276.C.M. Cauzele căderii obturaţiei:A. Prepararea şi formarea cavităţii corectă a cavităţii carioase B. Prepararea şi formarea isuficientă a cavităţii carioaseC. Uscarea isuficientă a cavităţii carioaseD. Alegerea incorectă a materialului obturabilE. Deschiderea insuficientă a cavităţii bucale

277.C.S. Care factori determină alegerea metodei de tratament a cariei dentare:A. Macula albă sau brun deschisăB. Prezenţa ţesuturilor afectateC. Caracterul modificărilor ţesuturilor dentareD. Cavitatea carioasă

E. Focarul de demineralizare

278.C.M. Preparatele frecvent utilizate în terapia de remineralizare:A. Sol. 40 % glucozăB. Sol. 10% gluconat de calciuC. Sol. 1-3% remodentD. Sol. 25% sulfat de magneziuE. Sol. 1-2% fluorură de sodiu

279.C.M. Remediile remineralizante, indicate pacientului:A. Sol. 5% salicilat de natriuB. Sol. 2% remodentC. Sol. 1,5% fluorură de sodiuD. Sol. 10% gluconat de calciuE. Sol. 10% fitină

280.C.M. Care din remediile prezentate mai jos au efect remineralizant:A. Sol. 1-3% remodentB. Sol. 5-10% gluconat de calciuC. Sol. 0,2% NaFD. Sol. 1% NaFE. Fosfat ciment

281.C.M. În componenţa preparatului uscat de remodent intră următoarele componente:A. Calciu B. Magneziu C. Fluor (3,45%)D. Caliu (0,2%)E. Sodiu (16%)

282.C.M. Componenţa remodentului este:A. Sodiu (16%)B. Clor (30%)C. Fluor (3,45%)D. Componenţa organică (44,5%)E. Caliu lactat (4,35%)

283.C.S. Formele de livrare a remodentului:A. SoluţiiB. PulbereC. PastileD. SuspenziiE. Capsule

284.C.S. Prepararea sol. 1 – 3% Remodent:A. Praful se dizolva în apă distilatăB. Se pisează pastilele, apoi se dizolvă în apă distilatăC. Praful de remodent este dizolvat în soluţie de furacilină

D. Comprimatele sînt pisate şi dizolvate în ser fiziologicE. Praful de remodent este dizolvat în sol. alcool 75%, apoi se adaugă cîte 30g la un pahar de apă

distilată

285.C.S. Terapia remineralizantă constă din:A. 10 aplicaţii zi la ziB. 15 – 20 aplicaţii zi la zi sau peste o ziC. Fricţiuni cu paste fluorate 15 – 20 şedinţe zi la ziD. Acoperirea dinţilor cu lac fluorat 10 şedinţe peste o ziE. 5 aplicaţii care sînt efectuate zilnic

286.C.M. Metoda de apreciere obiectivă a eficacităţii terapiei remineralizante:A. Coloraţia în vivo cu sol. 2% albastru de metilenB. Disecarea maculelor carioase cu un get de aer C. Metoda de sondare a zonei afectateD. Rentgenografia dinţilor cu carii în stadiu de maculăE. Aplicarea exitanţilor termici

287.C.M. În rezultatul terapiei remineralizante macula poate:A. Dispărea completB. Restabilirea translucidităţii smalţuluiC. Micşorarea maculei în dimensiuniD. Micşorarea coeficientului de demineralizare a smalţuluiE. Remineralizarea completă şi restabilirea translucidităţii smalţului

288.C.M. Planificarea tratamentului local în cadrul cariei în stadiul de maculă: A. Asanarea cavităţii bucaleB. Igiena adecvată a cavităţii bucaleC. Caracterul alimentaţieiD. Terapia remineralizantăE. Tratament general

289.C.M. Tratamentul general al cariei în stadiul de maculă:A. Comprimate de NaF-0,0022 1pe ziB. Vitatfor – ½ - 1 linguriţă de ceai pe zi în timpul mesei timp de 3 luniC. Gluconat de calciu 0,5 în pastile cîte 1-4 pe ziD. Fitină 0,25 în comprimate 1-3ori pe zi timp de o lunăE. Ampiox 0,5 i.m 0,5-3ori pezi, dizolvat în 5 ml apă pentru injecţii

290.C.M. În componenţa lacului fluorat intră:A. Fluorură de natriuB. Balsam de brad albC. Apă distilatăD. ChloroformE. Alcool etilic

291.C.M. În profilaxia cariei se folosesc următoarele preparate de calciu:A. Calciu lactat tab. – 0,5B. Sol.10% calciu gluconatC. Tab. calciu gluconat – 0,5

D. Carbonat de calciu – 0,5E. Oxid de calciu – 0,25

292.C.M. În terapia generală a cariei se utilizează următoarele preparate:A. Fitină 0,5 B. Fitină 0,25 C. Gluconat de calciu 0,5 D. Calciu gluconat 0,25 E. Lactat de calciu 0,25

293.C.M. Remedii medicamentoase, utilizate în profilaxia cariei dentare:A. Lactat de calciu 0,5 B. Remodent 3% C. Glicerofosfat de calciu 0,5 D. Glicerofosfat de calciu 0,25 E. Vitaftor 5 ml

294.C.M. În rezultatul terapiei remineralizante:A. Macula poate dispărea completB. Se micşorează în dimensiuniC. Poate creşte coeficientul de demineralizareD. Poate creşte coeficientul de remineralizareE. Are loc restabilirea translucidităţii smalţului

295.C.S. Remineralizarea poate fi incompletă în cazul:A. Modificărilor incipienteB. Modificărilor mai profundeC. În centrul unui focar extinsD. La distrugerea matricii organiceE. În cadrul modificărilor incipiente multiple cu macule mici în demensiuni

296.C.S. Este oare necesară terapia remineralizantă în cazul maculelor negre şi brune:A. 15-20 aplicaţii la cura de tratamentB. Acoperirea dinţilor cu lac fluoratC. Prepararea ţesuturilor dentare dure cu obturarea ulterioară a lorD. Aplicaţii sol. 3-5% de remodentE. Aplicaţii cu sol. 2% NaF

297.C.S. Tratarea cariei superficiale pe suprafeţele netede a dinţilor:A. Prepararea şi obturareaB. Şlefuirea şi utilizarea terapiei remineralizanteC. ArgintareaD. Unanim problema nu poate fi soluţionatăE. Acoperirea dinţilor cu lac fluorat

298.C.S. În cazul localizării focarului în fisuri sau pe suprafeţe de contact în caria superficială: A. Utilizarea terapiei remineralizanteB. Realizarea ermetizării fisurilorC. Acoperirea cu lac fluoratD. Prepararea cavităţilor cu obturarea lor ulterioară

E. A avea la evidenţă de dispensar pentru observarea evoluţiei procesului

299.C.M.Obturarea fără preparare poate fi:A. În defecte cuneiformeB. Eroziuni ale smalţuluiC. La utilizarea materialelor compozite sau fotopolimericeD. Pe suprafaţa vestibulară a dinţilorE. Cavităţi medii şi profunde pe suprafaţa vestibulară

300.C.M. Indicaţi consecutivitatea etapelor:A. Deschiderea cavităţii carioaseB. AnesteziaC. Formarea cavităţii D. Lărgirea cavităţiiE. Uscarea

301.C.M. Manifestările clinice de inflamaţie a pulpei sunt:A. Variate B. Condiţionate de starea generală C. De starea locală bucalăD. NevariateE. Necondiţionate de starea locală generală

302.C.S. Evoluţia clinică a pulpitelor acute echivalează cu: A.25%B. 38%C. 45%D. 10%E. 50%

303.C.S. Evoluţia clinică a pulpitelor de forme cronice echivalează cu:A. 62%B. 40%C. 25%D. 38%E. 42%

304.C.M. În precizarea diagnosticului de pulpite are rol important:A. InterogareaB. InspecţiaC. SondareaD. PercuţiaE. Mobilitatea dintelui

305.C.M. În precizarea diagnosticului de pulpită are rol important:A. Probele termice B. ElecroodontometriaC. RadiografiaD. Punga parodontalăE. Mobilitatea dintelui

306.C.M. Afecţiunile asociate care pot fi însoţite de iradiere a durerilor în dinţi şi maxilare sunt:A. NevralgieB. Nevrita a ramurlior II şi III ale nervului trigemenC. GanglionităD. AlveolitaE. Pericoronarită

307.C.M. Afecţinile asociate care pot fi însoţite de iradiere a durerilor în dinţi şi maxilare:A .GanglionităB. Plexalgie dentalăC. StenocardieD. HipotireozăF. Hipertireoză

308.C.M. Acutizarea pulpitei cronice poate fi precedată de:A. Suprasolicitare funcţionalăB. Traume ale dinteluiC. Casarea cavităţii carioase cu resturi alimentareD. HipotermieE. Surmenare

309.C.M. Acutizarea pulpitei cronice poate fi precedată de:A. Suprasolicitările emoţionaleB. Suprasolicitările nervoaseC. Intervenţiile chirurgicaleD. Boli de natură viroticăE. Boli de natură bacterială

310.C.M. Sursa de infectare a pulpei poate fi constituită de:A. Cavitatea carioasăB. NevralgieC. De fisuri cariateD. De eroziuni ale smalţuluiE. Stenocardie

311.C.M. Sursa de infectare a pulpei poate fi:A. Fracturi de adamantinăB. Defecte cuneiforme profundeC. Nevrită a ramurilor II şi III ale nervului trigemenD. Pungi paradontaleE. Hipotirioză

312.C.M. Sursa de infectare a pulpei poate fi constituită de:A. Plexalgie dentalăB. Focare de inflamaţie a oaselorC. Traume ale oaselor maxilareD. HipertireozăE. Ganglionită

313.C.M. Cercetarea cavităţii carioase cu sonda se face după înlăturarea:A. Detrutului alimentarB. Marginilor debordante ale adamantineiC. Dentinei ramoliteD. După uscarea cavităţiiE. Formarea cavităţii carioase

314.C.M. Pentru a stabili diagnosticul pulpitei se va ţine cont de:A. Sensibilitatea dureroasă a pulpei dentare la sondarea pereţilorB. Fundul cavităţii C. Într – un singur punct al fundului cavităţiiD. Toată suprafaţa funduluiE. În regiunea coletului dintelui

315.C.M. Percuţia verticală comparată a dinţilor va permite să se determine prezenţa:A. Intoxicaţiei periodonţilui B. Inflamaţiilor active ale periodonţiluiC. Cavităţii carioaseD. Defectelor cuneiformeE. Pungilor parodontale

316.C.M. Pacienţii diferenţiază mai bine senzaţiile lor dacă se introduce în cavitatea bucală:A. Apă rece B. Apă fierbinteC. EterD. IodinolE. Etanol

317.C.M. Pentru a determina reacţia pulpei la curentul electric trebuie să ţinem cont de:A. Afecţiunile parodonţiuluiB. Afecţiunile sistemului nervos central C. Tulburările endocrineD. Vârsta pacientuluiE. Localizarea cavităţii carioase

318.C.S. La persoanele de vârstă tânără elecrosensibilitatea pulpei echivalează cu:A. 50-40 mAB. 2-6 mAC. 50-55 mAD. 20-30 mAE. 10-15 mA

319.C.S. La persoanele în vârsta de 61-70 ani electrosensibilitatea pulpei se echivalează cu:A. 40-50 mAB. 4-6 mAC. 50-55 mAD. 20-30 mAE. 10-15 mA

320.C.S. La persoanele în vârsta de 81-90 ani electrosensibilitatea pulpei acute se echivalează cu:

A. 40-50 mAB. 4-6 mAC. 50-55 mAD. 20-30 mAE. 10-15 mA

321.C.S. În formele cronice de pulpită modificări în periodont se întâlnesc în:A. 10% cazuriB. 80% cazuriC. 28% cazuriD. 7% cazuriE. 1% cazuri

322.C.S. Modificările din periodont în formele cronice de pulpită sunt sub formă de:A. Dilatări ale fisurii periodontaleB. Resorbţie a ţesutului osos în regiunea apicală a rădăciniiC. Denticuli pulpari D. Focare de osteoporozăE. Granulom radicular

323.C.M. Pentru formele acute de pulpită sunt caracteristice următoarele simptome:A. Durere spontanăB. Acţiunea excitanţilor mecanici, chimici, termici provoacă acces dureros îndelungatC. Înteţirea durerilor noapteaD. Dureri paroxistice cu intervale indoloreE. Dureri la masticaţie

324.C.M. Declanşarea durerilor spontane în pulpita acută se explică prin mai multe motive:A. Tulburări ale circulaţiei sanguineB. Excitarea terminaţiunilor nervoase de toxina bacterianăC. Excitarea terminaţiunilor nervoase de produsele de dezintegrare a substanţei organice din dentină şi pulpăD. Modificarea pH-ului în focarul de inflamaţie E. Modificări în compoziţia chimică a salivei

325.C.S. În caz de pulpită acută acţiunea excitanţilor mecanici, termici, chimici provoacă o durere:A. ÎndelungatăB. De scurtă duratăC. SâcâitoareD. ConstantăE. În timpul muşcării pe dinte

326.C.S. Pulpa intactă acceptă o temperatură de:A. 6-100 CB. 20-300 CC. 30-400 CD. 50-600 CE. 90-1000 C

327.C.M. Durerile paroxistice cu intervale indolore sunt caracteristice pentru :A. Caria profundă

B. Pulpita cronică gangrenoasă C. Pulpita acutăD. Pulpita cronică acutizatăE. Parodontită acută apicală

328.C.M. Alternarea durerilor paroxistice cu intervale indolore în pulpita acută şi cronică acutizată ţine de:A. Proprietatea organismului de a se adapta la acţiunea îndelungată a dureriiB. Proprietatea sistemului nervos de a se surmina C. De periodicitatea compresiunii receptorilor nervoşi în urma edemului pulpei D. Excitabilitatea pronunţată a receptorilor nervoşi E. Mobilitatea dinţilor

329.C.S. Hiperestezia zonelor Head în formele acute de pulpită se înregistrează în:A. 40-45%B. 72-76%C. 65-67% D. 30-32%E. 81-84%

330.C.S. Pulpita acută de focar constituie:A. Stadiul tardiv de inflamaţie a pulpei B. Stadiul de debut al inflamaţiei C. Stadiul de alterare a inflamaţiei D. Stadiul de proliferare a inflamaţiei E. Stadiul de inflamaţie cronică

331.C.S. Procesul inflamator în pulpita acută de focar debutează în:A. Porţiunea coronară a pulpei B. Porţiunea radiculară a pulpeiC. În cornul pulparD. În porţiunea coronară şi radicularăE. În toată pulpa

332.C.S. Durata procesului inflamator în pulpita acută de focar nu depăşeşte:A. 3 nictemereB. 2 nictemereC. 1 nictemerD. 4 nictemereE. 12 ore

333.C.S. Bolnavul în caz de pulpită acută de focar acuză dureri la :A. Excitanţi termici B. Eexcitanţi chimiciC. Excitanţi mecaniciD. Numai la termici şi mecaniciE. La orice fel de excitanţi

334.C.S. Durata acceselor dolore în pulpita acută de focar este:A. 10-15 min.

B. 10-30 min.C. 1-2 oreD. 40-45 minE. 5-10 min

335.C.S. Perioada indoloră în pulpita acută de focar ţine:A. Câteva ore B. O zi C. Un nictemerD. 10-15 minE. Câteva zile

336.C.S. Durerile în pulpita aută de focar pot să iradieze în :A. Regiunea gâtuluiB. În maxilarul opus C. În dinţii veciniD. Nu iradiazăE. În ureche

337.C.S. Durerile în pulpita de focar sunt mai pronunţate:A. Dimineaţa B. În timpul zileiC. NoapteaD. Tot timpulE. Seara

338.C.M. La examinarea cavităţii carioase în pulpita acută de focar se determină:A. Dentină ramolităB. Dentină durăC. Resturi alimentareD. Rămăşiţe de obturaţieE. Incrustaţie

339.C.S. Sondarea la pulpită acută de focar este doloră în:A. Cavitatea carioasăB. Fundul cavităţii carioaseC. Într-un singur punct al cavităţiiD. Regiunea joncţiunii smalţ-dentină E. Regiunea coletului

340.C.S. Excitanţii termici în pulpita acută de focar produc durere care:A. Nu trece odată cu înlăturarea excitantuluiB. Trece imediat cu înlăturarea lui C. Nu produce durereD. Iradiază pe traiectul ramurilor nervului trigemen E. Durează 30-40 min

341.C.S. Electroexcitabilitatea pulpei în pulpita acută de focar este redusă la:A. 10-20 mAB. 20-30 mA

C. 35-40 mAD. 40-45 mAE. 45-50 mA

342.C.S. Examenul radiologic este indicat pentru a determina:A. Localizarea cavităţii carioase B. Pungă parodontalăC. Focarul de inflamaţie în ţesuturile periapicaleD. Coroniţă artificială E. Fractura instrumentului

343.C.M. Pulpita acută de focar se diferenţiază de:A. Caria profundă B. Pulpită acută difuzăC. Pulpita cronică fibroasăD. Paradontita acută apicalăE. Papilita

344.C.M. Pulpita acută de focar se diferenţiază de:A. Parodontitele cronice apicle B. NevralgieC. Pulpita cronică fibroasăD. Plexalgie dentalăE. Inflamaţia papilelor

345.C.M. În pulpita acută difuză procesul inflamator se extinde în:A. Pulpa coronarăB. În periodonţiuC. În plica trecătoareD. Pulpa radicularăE. În gingie

346.C.S. Intervalele indolore în pulpita acută difuză durează:A. 10-20 minB. 30-40 minC. 5-15 minD. 40-50 minE. o oră

347.C.M. Pentru pulpita acută difuză e caracteristică durerea:A. Nocturnă persistentă B. Îndelungată de la excitanţiC. În timpul zileiD. Persistenţa durerii localizate E. Dureri iradiază

348.C.M. Durerea în pulpita acută difuză a dinţilor superiori iradiază în:A.Regiunea temporalăB. SupraorbitalăC. În regiunea mandibulară

D. În dinţii arcadei inferioareE În reginea cervicală

349.C.M. Durerea în pulpita acută difuză a dinţilor inferiori iradiază în:A. Regiunea occipitalăB. UrecheC. Regiunea submandibularăD. TemporalăE. În dinţii maxilarului superior

350.C.S. Sondarea în pulpita acută difuză este dureroasă:A. Pe pereţii cavităţii pulpareB. Pe toată suprafaţă funduluiC. Într-un punct pe fundul cavităţiiD. Pe pereţii şi fundul cavităţii E. E indoloră

351.C.S. Electroexcitabilitatea pulpei în pulpita acută difuză este de:A. 2-6 mAB. 10-12 mAC. 15-25 mAD. 30-60 mAE. 100-200 mA

352.C.M. Pulpita acută difuză se va diferenţia de:A. Pulpita acută de focar B. Caria profundăC. Pulpita cronică acutizatăD. AlveolităE. Defecte cuneiforme

353.C.M. Pulpita acută difuză se va diferenţia de:A. Parodontită acută apicalăB. Parodontită cronică apicală acutizatăC. Nevralgiile nervului trigemenD. SinuzităE. Caria medie

354.C.M. Pentru formele cronice de pulpită sunt caracteristice dureri:A. Trenante în timpul alimentaţiei B. De la aer rece C. La trecere dintr-un local cald la receD. În dintele cauzal în timpul alimentaţieiE. Nocturne

355.C.M. Bolnavul cu pulpită cronică fibroasă acuză dureri de la diferiţi excitanţiA. TermiciB. MecaniciC. Chimici

D. FiziciE. Atingerea de dinte

356.C.S. Durerile în pulpita cronică fibroasă apar cu întârziere de la:A. Eter B. Etanol C. Apă receD. Apă caldă E. Dulce

357.C.S. Sondarea pulpei în pulpita cronică fibroasă este:A. Indoloră B. SensibilăC. Puţin dolorăD. Doloră E. Slab doloră

358.C.S. Indicii electroexcitabilităţii în pulpita cronică fibroasă pot fi în limitele a:A. 10 mAB. 20 mAC. 30 mAD. 45 mAE. 60 mA

359.C.S. În pulpita cronică fibroasă radiologic se poate constata o dilatare a fantei periodontale în:A. 15%B. 30%C. 38%D. 40%E. 50%

360.C.M. Pulpita cronică fibroasă va fi diferenţiată de:A. Caria profundă B. Pulpita acută de focarC. Nevralgiile nervului trigemenD. SinusităE. Pulpita cronică gangrenoasă

361.C.M. Bolnavul cu pulpita cronică gangrenoasă acuză dureri la:A. FierbinteB. ReceC. CaldD. Scimbarea temperaturii aerului E. Presiune pe dinte

362.C.M. Examenul în pulpita cronică fibroasă relevă o cavitate carioasă:A. ProfundăB. MedieC. SuperficialăD. Cu rămăşiţe de obturaţie

E. Sub o coronită artificială

363.C.M. În stadiul incipiente al pulpitei cronice gangrenoase se relevă:A. Dureri pulpare B. Sângerarea pulpei C. Dureri pe pereţii cavităţii carioaseD. Dureri pe fundul cavităţii E. Dureri în regiunea coletului

364.C.S. În caz de evoluţie trenantă a pulpitei gangrenoase sondarea poate fi:A. Indoloră B. Doloră în orificiul canaluluiC. Sensibilă pe fundul cavităţiiD. Doloră pe pereţii cavităţiiE. Doloră în regiunea coletului

365.C.S. Durerile de la excitanţi termici în caz de pulpită gangrenoasă trec:A. Imediat B. Peste 10 min C. Treptat D. Peste 20 min E. Peste 30 min

366.C.M. În pulpita gangrenoasă pot fi schimbări în periodonţiu sub formă de:A. Rezorbţie a peretelui alveolar B. Rezorbţie a cimentului rădăcinii dentareC. Dilatări ale fantei periodontaleD. Focar de osteoporoză în regiunea apicalăE. Focar de osteoliză în regiunea apicală

367.C.S. Elecroexcitabilitatea pulpei în pulpita cronică gangrenoasă este de:A. 10-15 mAB. 15-20 mAC. 20-30 mAD. 30-45 mAE. 50-80 mA

368.C.M. Pulpita cronică gangrenoasă se diferenţiază de:A. Caria profundăB. Pulpita acută de focar C. Pulpita cronică fibroasă D. Defectul cuneiformE. Parodontita cronică apicală

369.C.S. Bolnavul cu pulpita cronică hipertrofică prezintă următoarele acuze:A. Dureri sâcâitoare de la excitanţi B. Excrescenţe în dinteC. Sângerări din dinte D. Dureri la presiune pe dinteE. Dureri în timpul masticaţiei

370.C.S. Examenul în pulpita cronică hipertrofică relevă o cavitate carioasă cu:A. Rămăşiţe de obturaţieB. Dentină ramolităC. Resturi alimentareD. Ţesut proliferativE. Dentină dură de culoare brună

371.C.M. Pulpita cronică hipertrofică se diferenţiază de:A. Pulpita acută difuză B. Pulpita cronică gangrenoasă C. Proliferarea papilei gingivaleD. Proliferarea ţesutului de granulaţie din periodonţiuE. Pulpita acută de focar

372.C.M. Pentru pulpita cronică exacerbată e caracteristică durerea:A. ParoxisticăB. Vie îndelungatăC. SpontanăD. Cu iradiere în ramurile nervului trigemenE. Sâcâitoare

373.C.S. Sondarea pulpei în pulpita cronică hipertrofică este:A. Indoloră B. DolorăC. SensibilăD. Doloră numai cea profuncăE. Puţin doloră

374.C.S. Electroexcitabilitatea pulpei în pulpita cronică hipertrofică este de:A. 80 mAB. 20 mAC. 30 mAD. 45 mAE. 50 mA

375.C.M. Radiologic în pulpita cronică exacerbată se vizualizează:A. Fanta periodontală dilatată B. Pungă osoasăC. Osteoporoză în regiunea apicalăD. Osteoliză în regiunea apicală a rădăciniiE. Zone de distrucţie a ţesutului osos

376.C.M. Pulpita cronică exacerbată se diferenţiază de:A. Pulpita acută de focar B. Pulpita acută difuză C. Periodontită acută apicalăD. Periodontită cronică exacerbatăE. Caria profundă

377.C.M. În procesul de tratament al pulpitei sarcinile stomatologului sunt:A. Restabilirea focarului demineralizatB. Lichidarea focarului de inflamaţie din pulpă, atenuarea dureriiC. Stimularea proceselor reparative şi de dentinogeneză D.Prevenirea periodontiteiE. Restabilirea formei şi funcţiei dintelui

378.C.S. Esenţa metodei biologice de tratament al pulpitei constă în:A. Păstrarea parţială a vitalităţii pulpeiB. Amputaţia devitală C. Extirpaţia vitală D. Extirpaţia devitalăE. Păstrarea totală a vitalităţii pulpei

379.C.M. Metoda biologică este indicată în caz de:A. Pulpită fibroasă cronicăB. Pulpită acută difuzăC. Pulpită acută de focarD. Pulpită hipertrofică cronicăE. Denudare accidentală a pulpei

380.C.S. Pe cât timp se aplică pansamentul în cazul coafajului indirect în inflamaţia pulpară:A. 8 zileB. 3 zile C. 2 zile D. 1 ziE. 6 ore

381.C.S. Ce material pentru coafajul indirect într-un singur timp din inflamaţia pulpară:A. Ciment FoncoB. CitronellolC. TimozinD. CalxilE. Cyanodent

382.C.S. Cât timp se menţine pansamentul din a doua şedinţă la un coafaj indirect în dublu timp într-o inflamaţie pulpară:A. 1-2 zileB. 3-5 zile C. 20-30 zileD. 14-15 zile E. 7-10 zile

383.C.S. Căt timp se menţine pansamentul din prima şedinţă la un coafaj direct în inflamaţia incipientă a pulpei dentare:A. 6 ore B. 2 zile C. 1 zi

D. 10-14 zileE. 7-10 zile

384.C.S. Cât timp se recomandă menţinerea obturaţiei provizorii după o amputaţie vitală:A. 20-30 zileB. 15-20 zileC. 7-10 zile D. 48 ore E. 27 ore

385.C.S. Cât timp trebuie menţinut pansamentul în inflamaţia pulpară în coafajul indirect într-un timp conform sistemei clasice de tratament:A. 7-10 zileB. 1-3 zileC. 14-15 zileD. 3-5 zileE. 5-9 zile

386.C.S. Într-o inflamaţie pulpară incipientă pansamentul din şedinţa a doua de coafaj direct se menţine:A. 6 luniB. 10-14 zileC. 20-30 zileD. 7-10 zileE. 2 zile

387.C.S. Monitorizarea după un coafaj direct într-o inflamaţie pulpară incipientă durează:A. 2 ½ aniB. 6 luniC. 5 aniD. 1anE. 2 ani

388.C.M. Ce materiale se folosesc pentru coafajul indirect în inflamaţia pulpară:A. DentinogeneB. Biocalex 3C. VitapulpD. RegeneranE. Pulpol

389.C.M. În ce afecţiuni se indică amputaţia vitală:A. Pulpita acută de focar B. Pulpita acută difuzăC. Pulpita fibroasă cronică D. Denudare accidentală a pulpei E. Pulpită hipertrofică cronică

390.C.M. Când este indicată amputaţia vitală:A. La monoradiculariB. La pluriradiculari

C. Numai la copii şi tineriD. Până la 25-30 de ani E. Imposibilitatea aplicării coafajului direct

391.C.M. La ce dinţi este posibilă amputaţia vitală:A. Frontalii superiori B. Frontalii inferiori C. Molarii superiori D. Molarii inferioriE. Premolarii inferiori

392.C.S. Care sunt dezavantajele amputaţiei vitale:A. Asepsia riguroasă B. Control îndelungat în timpC. Poate fi continuată cu o metodă de extirpare totală a pulpeiD. Procent redus de reuşităE. Necesită insensibilizarea pulpei prin anestezie

393.C.M. Şansele de reuşită ale amputaţiei vitale sunt minime în:A. DiabetB. VasculopatiiC. Respiraţia orală D. Deglutiţia infantilă E. Discrinii

394.C.M. Avantajele amputaţiei vitale sunt:A. Caracterul biologicB. Conservarea vie a pulpei radiculare C. Dezvoltarea rădăcinii dinţilor imaturi D. Asigură terminarea erupţiei dintelui E. Posibilitatea extirpaţiei ulterioare complete a pulpei în caz de eşec

395.C.M. Indicaţiile extirpării vitale sunt:A. Pulpita acută de focarB. Pulpita acută difuzăC. Parodontita apicală granuloasă cronicăD. Pulpita cronică fibroasăE. Parodontita apicală acută

396.C.M. Indicaţiile extirpării vitale sunt:A. Pulpita gangrenoasă cronicăB. Parodontita apicală granulomatoasă cronicăC. Pulpita hipertrofică cronicăD. Parodontita cronică acutizantăE. Parodontita acută marginală

397.C.M. Contraindicaţiile extirpării vitale sunt:A. Sarcina în luna a 8-aB. Sarcina în luna a 4-aC. Sarcina în luna a 2-a

D. EpilepsiaE. Sarcina în luna a 6-a

398.C.M. Avantajele extirpării vitale sunt:A. Tratament complet într-o singură şedinnţăB. Condiţii optime de vindecare a bontului pulpar apicalC. Eşalonarea tratamentului de canal în mai multe şedinţeD. Lipsa dificultăţii tehnice comparativ cu alte metodeE. Scurtarea timpului de lucru

399.C.M. Care sunt avantajele extirpării vitale:A. Excizia pulpei în mai multe şedinţeB. Risc redus de infectare a canalului comparativ cu extirparea devitalăC. Se poate aplica în orice formă de inflamaţie pulparăD. Previne infectarea paradonţiului apicalE. Se poate aplica numai în pulpitele acute

400.C.M. În ce situaţii se îndică extirparea vitală:A. Nevralgiile esenţiale de trigemenB. Nevralgiile de trigemen provocate de denticuliC. Abraziunea patologică accentuatăD. Scop protetic pentru coroane de inveliş metaliceE. Hiperestezia dentinară care nu cedează la tratamentul obişnuit

401.C.M. Periodonţiul constituie:A. Formaţiune anatomică complicatăB. Formaţiune anatomică de origine conjunctivăC. Fisură localizată între lama compactă a alveolei dentare şi rădăcinăD. Formaţiune anatomică localizată între lama compactă a alveolei dentare şi cimentul rădăcinii dentareE. Formaţiune anatomică, localizată între alveola dentară şi cimentul rădăcinii dentare

402.C.M. Pe toată întinderea sa periodonţiul se află în contact nemijlocit cu:A. Osul maxilarB. Prin orificiul apical cu pulpa dentarăC. La marginea alveolei cu gingia şi periostulD. Cavitatea bucalăE. Vestibulul oral şi cavitatea bucală

403.C.S. Se termină formarea periodonţiului:A. Mai târziu cu o lună după formarea definitivă al apexului radicularB. Coincide cu formarea definitivă al apexului dentinarC. Peste un an după terminarea dezvoltării apexului radicularD. Peste 6 luni după dezvoltarea definitivă al apexului radicularE. Peste 3 luni după formarea definitivă al apexului radicular

404.C.S. Conform datelor lui E. Gofung lăţimea fisurii periodontale este:A. La mandibulă 0,15-0,22mm, maxilă 0,2-0,25mmB. La mandibulă 0,2-0,25mm, maxilă 0,15-0,22mmC. La mandibulă 0,22-0,27mm, maxilă 0,25-0,9mmD. La mandibulă 0,1-0,2mm, maxilă 0,2-0,3mm

E. Laţimea fisurii periodontale este aceeaş la maxilă şi mandibulă

405.C.S. Cu vârsta lăţimea fisurii periodontale:A. Devine mai lată în caz de inflamaţieB. Devine mai lată ca urmare a îngroşării periodonţiuluiC. Fisura periodontală se micşorează până la 0,1-0,15mmD. Iniţial se micşorează, ulterior, în procesul îmbătrânirii se îngroaşăE. Procesul îmbătrânirii practic nu se reflectă asupra stării fisurii periodontale

406.C.M. Modificarea grosimii periodonţiului se observă în:A. Procese patologiceB. La suprasolicitareC. La hipercimentozăD. Ca urmare a preparării cavităţii carioaseE. Ca urmare a aplicării obturaţiei din amalgam

407.C.M. Fasciculele de fibre colagene se clasifică:A. Fibre transseptaleB. Fibre libere gingivale şi fibre circulareC. Fibre pectinate şi obliceD. Grupa fibrelor apicaleE. Fibre tranzitorii

408.C.M. Funcţiile periodontului:A. Menţinătoare de procese inflamatorii în periodonţiuB. De suportC. Trofică şi de protecţieD. De repartiţie a presiunii plasticeE. Trofică, senzorială şi de protecţie

409.C.S. Funcţia de bază a periodonţiului:A. Plastică şi troficăB. De repartiţie a presiuniiC. De suportD. SenzorialăE. Protecţie

410.C.M. După etiologie destingem periodontite:A. MedicamentoaseB. InfecţioaseC. AlergiceD. TraumaticeE. În rezultatul tratamentului incorect

411.C.S. Procesul inflamator în periodont mai frecvent este condiţionat de:A. Virulenţa microfloreiB. Acţiunea endotoxinei la distrugerea bacteriilor gram pozitive asupra ţesuturilor periapicaleC. Trauma cronicăD. Atenuarea mecanismelor adaptive al periodonţiuluiE. În rezultatul tratamentului incorect

412.C.M. Anatomia patologică (faza I) periodontită apicală acută:A. Infiltraţie tisulară cu leucocite polimorfo-nucleareB. Predomină infiltrate perivasculare limfo-şi histiocitareC. Necroza tisulară cu formare de abcesD. Îngroşarea periostului şi rezorbţia alveoleiE. Polinucleare solitare

413.C.M. Periodontită apicală acută seroasă, caracteristic:A. Localizarea dureriiB. Durere neântreruptăC. Perioadele de durere se trec în cele fără de durereD. Durere cu caracter sâcâitor ce corespunde dintelui afectatE. Durerea iradiază pe traiectul nervului trigemen

414.C.M. Periodontită apicală acută purulentă, caracterul durerii:A. SâcâitoareB. Durerea se intensifică, pulseazăC. Dureri la atingere de dinte, de muşcare pe dinte, senzaţii de lungire a dinteluiD. Dureri sub forma de acces cu perioade indolore mai îndelungateE. Iradiază uneori pe traectul nervului trigemen

415.C.S. Devierile în osul maxilarelor la pacienţi cu periodontită apicală acută pe clişeu radiologic:A. Focar de osteoporoză în regiunea apexului radicular cu contur neclarB. Desen neclar cu focar sub formă de linie frântăC. Pierderea clarităţii desenuluiD. Desen clar a substanţei spongioaseE. Focar de osteoliză cu limite clare bine delimitate

416.C.M. Tabloul clinic a periodontitei apicale acute:A. Sondare dureroasă într-un punct localizat în proecţia cornului pulparB. Sondarea dureroasă pe tot fundul cavităţii carioaseC. Sondarea indolorăD. Termodiagnosticul, durerea se intensifică de la excitanţi reci şi fierbinţiE. Reacţia dintelui la factori termici este indoloră

417.C.M. Percuţia si electroodontodiagnosticul periodontitei apicale acute:A. Percuţia indolorăB. Dureri la percuţia orizontalăC. Dureri la percuţia verticalaD. Electroodontodiagnosticul – reactionează la curent 100 mka si mai susE. E O D – reacţionează la curent de 60 mka

418.C.M. Periodontita fibroasă cronică poate apărea:A. În rezultatul tratării incorecte ale altor forme de periodontităB. Ca rezultat a periodontitei acute C. În rezultatul propulsării fosfat-cimentului după apexD. În rezultatul vindecării altor forme de periodontităE. Consecinţa tratării pulpitei

419.C.S. Diagnosticul de periodontită fibroasă se pune pe baza:A. Acuzelor bolnavuluiB. ElectroodontodiagnosticuluiC. Clişeului radiologicD. SondăriiE. Percuţiei

420. C.S. Clişeul radiologic al periodontitei cronice fibroase se prezintă sub formă de:A. Deformarea fantei periodontale cu resorbţia ţesutului osos al alveolei dentareB. Deformarea fantei periodontale sub formă de dilatare a acestea în regiunea periapicală, cu păstrarea

corticaleiC. Dilatarea uniformă a fantei, în regiunea periapicală şi resorbţia cimentului radicularD. Dilatarea uniformă a fantei periodontale şi hipercimentozăE. Deformarea fantei periodontale în formă de linie frîntă

421. C.M. Anatomia patologică în periodontită fibroasă:A. Mişcarea elementelor celulare şi mărirea ţesutului fibros cu fascicule groaseB. Focare mici de infiltrate inflamatorii şi scleroza vaselorC. Ţesut granulos şi micşorarea elementelor celulareD. Ţesut fibros cu fascicule groase şi un număr mare de capilareE. Traseuri epiteliale şi ţesut cu fascicule groase

422. C.S. Periodontită cronică granulantă apare:A. De obicei în urma pulpitei B. Din periodontită granulomatoasăC. De obicei din periodontită acută şi este o etapă de evoluţie a inflamaţiei croniceD. Ca rezultat al netratării cariei la timpE. Ca urmare a sanării necalitative a cavităţii bucale

423. C.M. Acuzele pacienţilor cu periodontită cronică granuloasă:A. Senzaţii dolore neînsemnateB. Dureri neînsemnate de la dulce C. Senzaţia de apăsare, de lacerare(umflare),de jenăD. Dureri neînsemnate de la alimente fierbinţiE. Dureri neînsemnate în timpul presiunii pe dinţi

424.C.S. Pentru ce formă de periodontită este caracteristic prezenţa fistulei:A. Pentru periodontită cronică fibroasăB. Pentru periodontită cronică granulomatoasăC. Pentru periodontită cronică granulantăD. P/u periodontită acută purulentâE. P/u periodontită cronică granuloasă în stadiu de acutizare

425.C.M. Ce formă de periodontită cronică nu necesită precizarea diagnosticului (radiologice) şi pe baza la ce:

A. Cronică fibroasăB. Cronică granulantă C. Cronică granulomatoasăD. Fistulă E. Hiperemia gingiei adiacente dintelui afectat

426.C.S. Simptomul vazoparezei este caracteristic pentru:A. Periodontită acută seroasăB. Periodontită cronică granulomatoasăC. Periodontită acută purulentăD. Periodontită cronică granulantăE. Periodontită cronică fibroasă

427.C.S. Radiologic la periodontită cronică granulantă determinăm:A. Dilatarea uniformă a fantei periodontale în regiunea periapicalăB. Focar de osteoliză în regiunea apexuluiC. Focar de osteoliză în regiunea apexului cu contururi neclareD. Focar de osteoliză în regiunea periapicală cu contururi neclare, cu limită sub formă de linie frântă.E. Focar de osteoliză de formă rotundă, cu limite clare bine delimitate şi diametru 0,5cm

428.C.M. Anatomia patologică a periodontitei cronice granulante:A. Creşterea infiltraţiei leucocitareB. Necroza tisulară şi formarea abcesuluiC. Mărirea ţesutului fibros cu fibre groaseD. Formarea ţesutului granulos cu număr mare de capilare, fibroblaşti, celule plasmatice, leucociteE. Liza ţesuturilor periapicale de către osteoclaşti (lamina corticală a alveolei, dentinei, cimentului

radicular)

429.C.S. Care formă dintre periodontitele (Pt) cronice este cea mai activă:A. Pt cronică fibroasăB. Pt cronică granulantăC. Pt cronică granulomatoasăD. Acutizarea Pt cronice granulomatoaseE. Acutizarea Pt cronice fibroase

430.C.M. Periodontita cronică granulantă – sursă de intoxicaţie:A. Consecinţa procesului rezorbtiv în alveolăB. Produsele toxice ale inflamaţie se absorb în sângeC. Granulaţiile proliferează în spaţiul osteomedular al maxilarelor, formând fistule cu secret purulentD. Consecinţa procesului rezorbtiv în cimentul radicularE. Consecinţa procesului rezorbtiv în dentina radiculară

431.C.S. Mai reversibilă formă de periodontită (% mare de tratament reuşit):A. Pt cronică fibroasăB. Pt cronică granulomatoasăC. Pt cronică granulantăD. Periodontită cronică apicalăE. Acutizarea periodontitei cronice apicale

432.C.M. Periodontita cronică granulomatoasă în majoritatea cazurilor:A. Se manifestă clinicB. Clinic nu se manifestăC. Date subiective şi obiective lipsescD. Datele subiective şi obiective se manifestă vădit

E. Rareori se poate crea fistulă, hiperemie, edem

433.C.S. Diagnosticul periodontitei cronice granulomatoase în majoritatea cazurilor se stabileşte:A. Pe baza sondăriiB. Pe baza percuţieiC. În baza datelor radiologiceD. Pe baza palpăriiE. În baza datelor electroodontometriei

434.C.M. Datele radiologice indică la periodontita granulomatoasă:A. Focar şi liză osoasă în regiunea apexului cu contur neclarB. Focar mic de liză osoasă cu contur bine delimitatC. Focar de liză în formă de linie frântăD. Focar rotund sau oval cu diametru aproximativ 0,5 cmE. Focar de liză cu limite sub formă de “limbi de foc”

435.C.M. Cel mai mare număr al granulomelor se constată:A. La molariB. La incisiviC. La caniniD. La premolariE. La incisivi, canini

436.C.M. Anatomia patologică a periodontitei granulomatoase:A. O substituţie parţială a ţesuturilor periodonţiului cu ţesut de granulaţieB. Lipseşte tapetarea epitelialăC. Traseuri epiteliale şi tapet epitelialD. Fibre elastice de colagenE. Ţesutul granulos este delimitat de osul adiacent de către capsula fibroasă

437.C.M. În partea centrală a granulomului se conţine:A. Se formează cavitateB. Se conţin celule plasmaticeC. Se conţin detrit proteic şi lipidic D. Se conţin celule de origine histogeneă şi hematogenăE. Cristale de colesterină

438.C.M. Granulomul după structura anatomică se împarte:A. Simplu şi compusB. Simple şi mixteC. Granulome colageniceD. Granulome elasticeE. Neepiteliale şi epiteliale

439.C.M. În chistogranulome şi chisturile radiculare se formează cavităţi, în care se acumulează:A. Celule epiteliale degenerescenteB. Exsudat eozinofil detrit proteic şi lipidicC. Cristale de colesterinăD. Exsudat serosE. Infiltrate lomfo-şi histiocitare perivasculare

440.C.S. Soldarea favorabilă a periodontitei granulomatoase în caz de tratament oportun şi corect o constitue trecerea lui în:

A. Periodontita granulantăB. ChistogranulomC. Periodontită fibroasăD. Chist radicularE. Periodontită cronică

441.C.M. Tabloul clinic al periodontitei cronice în stadiu de acutizare se caracterizează prin următoarele semne:

A. Durere constantă şi edem colateralB. Mobilitate dentară şi durere la palpareC. Sondarea şi proba termică provoacă durereD. EOD – 60 mkAE. Radiologic neclaritatea desenului substanţei spongioase

442.C.S. Epiteliu granulomului este de tip:A. EpidermicB. Stratului reticularC. AdventiţieiD. Stratului Malpighi al epiteliului cavităţii bucaleE. Stratului cheratinizat

443.C.S. Chisto-granuloamele sunt tapetate:A. Cu epiteliuB. Ţesut granulosC. Traveuri epitelialeD. Celule plasmaticeE. Celule plasmatice şi leucocite

444.C.M. Caracterizaţi chisto-granuloamele:A. Contur clarB. Contur neclarC. Lipsă de structură osoasă în focarul de rezorbţie osoasăD. Opacitate pe radiografieE. Atenuarea desenului radiologic

445.C.S. Dimensiunile chistogranulomului:A. 0,5 cmB. 0,25 cmC. 1,8 cmD. 0,5-0,8 cmE. 2,5 cm

446.C.M. Principiile de bază a celei mai efective şi menajante metode de tratare a periodontitei apicale:

A. Obturarea canalelor radiculare cu pistonarea minimă a materialului de obturaţie după apexB. Prelucrarea minuţioasă şi menajantă a canalelor radiculare infectateC. Obturarea canalelor radiculare până la îngustarea fiziologică

D. Tratarea focarului periapical până la încetarea exsudaţieiE. Obturarea canalelor radiculare până la orificiul apical

447.C.M. Contraindicaţii la tratarea periodontitei cronice (nu se supun tratamentului):A. Dinţii cu canale radiculare în formă de clopot ce formează un baionetB. Dinţii cu focare periapicale croniceC. Dinţii în canalele cărora se află corpuri străine (resturi de instrumentar endodontic)D. Dinţi cu canale curbe şi penetrabileE. Dinţii pluriradiculari cu căi false

448.C.M. Radiologic la periodontite se poate de depistat:A. Prezenţa corpilor străiniB. Numărul şi forma rădăcinilorC. Mobilitatea dentară II – III gradD. Raportul rădăcinilor cu diferite formaţiuni anatomice ( foramen mentonier canal mandibular)E. Eficienţa masticatorie a dintelui

449.C.M. Tratamentul periodontitelor cronice se efectuează:A. La pacienţii clinic sănătoşiB. La persoane cu forme atenuate de patologiiC. În patologii sistemice graveD. La pacienţii netransportabiliE. La pacienţii cu dereglări psihice

450.C.M. Radiologic e posibil de stabilit:A. Lungimea canalelor radiculare în comparaţie cu dinţii veciniB. Lipsa durerii, edemului, fistuleiC. Resturi de mase putrideD. Date despre lăţimea şi forma cavităţii dinteluiE. Numărul şi forma rădăcinilor

451.C.M. Căile de acţiune asupra florii canalului radicular sunt:A. Deschiderea camerei pulpareB. Fizico-chimiceC. Incizie pe plica de tranziţieD. ChimiceE. Lărgirea istmului şi apexului radicular

452.C.M. Scopul prelucrării medicamentoase a canalului radicular este:A. De a acţiona asupra florei patogene din spaţiul endodonticB. De a nimici flora patogenă din spaţiul endodonticC. De a acţiona asupra produselor de dezintegrare din canalul radicularD. De a neutraliza produsele de dezintegrare a resturilor organiceE. De a micşora numărul microorganismelor din canalul radicular

453.C.M. Sterilizarea macro şi micro canalelor se obţine prin:A. Alinarea inflamaţiei periapicaleB. Rezultatul tratamentului minuţios biomecanicC. Stabilitatea chimică antisepticilor în canalele radiculareD. Prelucrarea abundentă medicamentoasă a spaţiului endodontic

E. Stimularea proceselor inflamatorii periapicale

454.C.M. Cerinţele faţă de preparatele medicamentoase ce se întrebuinţează pentru sterilizarea canalului radicular:

A. Să posede efect bactericid şi fungicidB. Să nu se inactiveze în medii nutritiveC. Să difere la culoare de ţesuturile înconjurătoareD. Să posede efect antibacterian prelungitE. Să se inactiveze la contact cu sângele, plasma, exsudat purulent

455.C.M. Antiseptice mai des folosite:A. CloramineB. AntibioticeleC. Hipoclorid de NatriuD. ClorghexidinaE. Rezorcin-formalina

456.C.M. Soluţie de 3 % hipoclorid de natriu are proprietatea:A. De a dizolva rămăşiţele organiceB. De a micşora inflamaţia periapicalăC. De a steriliza canalul radicularD. De a stimula procesele de regenerare periapicalăE. De a lărgi canalul radicular

457.C.S. Peparatul “PARCAN” (firma “Septodont”) conţine:A. Sol.1% Hipoclorid de NaB. ClorghexidinăC. Sol. 3% purificată de hipoclorid de NaD. Alcool etilicE. Dexametazon

458.C.M. Preparate antiseptice contemporane:A. Clorghexidina 0,1-0,3%B. Apă oxigenată 2-3%C. “Parcan”D. FormalinaE. Sol. 1-3% acid carbolic

459. C.M. Zonele infectate după Lucomschi la periodontite:A. Zona macrocanaluluiB. Zona parodontalăC. Zona microcanalicularăD. Zona periodontului marginalE. Zona fisurii periodontale

460. C.M. Scopul obturării canalelor radiculare este:A. Ermetizarea canalelor pe tot parcursul, până la apexB. Restabilirea formei anatomice şi funcţiei dentareC. Blocarea microflorei în canaliculele dentinareD. Înlăturarea mirosului fetid din cavitatea dintelui

E. Formarea condiţiilor pentru tratamentul periodontitei apicale, regenerarea ţesuturilor periapicale, patologic modificate

461. C.M. Cerinţele faţă de materialele pentru obturaţie de canal:A. Să nu-şi schimbe volumul în timpB. Să nu exercite acţiune asupra cicatrizării osteizilor apicaliC. Să nu fie contraste radiologicD. Să posede efect bactericidE. Să nu se resoarbe în canalele radiculare

462. C.M. Materialele pe bază de răşini epoxide:A. FtorodentB. AH 26, AH +C. PepsodentD. Endodent, termosilE. Diaket

463.C.M. Paste pe bază de oxid de zinc şi eugenol:A. ForfenanB. Zinc-eugenolC. EndometazonD. BiocalexE. Rezodent

464.C.M. Componenţa pivoţilor din gutapercă:A. Gutapercă 20 %B. Gutapercă 60 %C. Oxid de Zn 60 %D. Ceară 12 %E. Sulfat de bariu 5 %, oxizi metalici 3 %

465.C.M. Proprietăţile pozitive ale pivoţilor din gutapercă:A. Favorizează ermetizarea canalelor radiculareB. Sânt solubile şi uşor se supun displombăriiC. Radiologic contrasteD. Nu absorb saliva şi microorganismeleE. Uşor se înlătură

466.C.M. Mai des pivoţii din gutapercă se folosesc în:A. Obturarea mixtă a canalelor radiculare (Metoda clasică)B. Tehnica condensării cu ultrasunetC. Introducerea pivoţilor din gutapercă fără pasteD. Tehnica condensării verticale (metoda gutapercii încălzite)E. Tehnica condensării verticale (metoda gutapercii reci)

467.C.M. Componenţa pivoţilor de argint:A. Argint 99,8%B. Argint 95,8%C. Aramă şi crom 0,2%D. Aromă, crom şi nichel 0,2%

E. Fier 4,2%

468.C.M. Proprietăţile pozitive a pivoţilor de argint:A. Elasticitate bunăB. Greu se dezobtureazăC. Acţiune antisepticăD. La ieşire după apex-irită parodonţiulE. Acţiune oligodinamică

469.C.M. Înainte de obturare dintele cu peiodontită trebuie să fie asimptomatic, adică:A. Să nu fie senzaţie de durere în timpul masticaţieiB. Dintele în repaus să nu provoace durereC. Să fie indolor la percuţie verticalăD. Palparea în regiunea proiecţiei apexului radicular este indolorăE. Să fie indolor la percuţie orizontală

470.C.M. Dintele cu periodontită trebuie obturat după îndeplinirea următoarelor condiţii:A. Meşele radiculare sunt uscateB. Conurile din hârtie sunt umedeC. Meşele sânt necolorateD. Fără mirosE. Cu miros slab şi puţin colorate

471.C.S. Frecvenţa de rotaţie a lentulei în timpul obturării canalului radicular:A. 30000 rot/minB. 5000 rot/minC. 800-1000 rot/minD. 2000 rot/minE. 300 rot/min

472.C.S. Lentulo în timpul obturării canalului trebue să se rotească:A. După acele de ceasornicB. Contra acelor de ciasornicC. Direcţie rotaţiilor nu are importanţăD. Iniţial-după acele ciasornicului, în final-contraE. De obturat canalele manual, rotind Lentulo

473.C.S. Obturarea canalelor radiculare în periodontită se efectuează până la:A. O refulare uşoară transapicalB. Apexul radiologicC. Istmusul fiziologicD. Apexul anatomicE. Nivelul obturării nu este important

474.C.M. În caz că Lentulo nu atinge adâncimea constatată:A. Distanţa până la apex o obturăm, schimbând LentuloB. Distanţa până la apex se obturează cu acul Kerr N.10-20C. Distanţa până la apex se obturează cu burghiulD. Distanţa până la apex se obturează cu acul MillerE. Distanţa până la apex se obturează cu dilatatorul de canal

475. C.M. Obturarea canalului se socoate finalizată când:A. În cavitatea dintelui nu mai este pastăB. În cavitatea dintelui apare surplus de pastăC. La întrarea în canal se formează un con cu vârful îndreptat în canalD. La întrarea în canal nu se formează un con cu vârful îndreptat în canalE. Apare durere în timpul obturării canalului

476.C.S. La obturarea canalului cu pivot din gutapercă, pivotul se întroduce cu:A. Moalele degetelorB. PincetaC. Nu importă cu ce, importă atingerea scopuluiD. SondaE. Netezitoarea

477. C.S. Restul pivotului din gutapercă (extracanalară) se înlătură:A. Cu excavator ascuţitB. Cu frezaC. Cu excavator sau netezitoare fierbinteD. Nu este nevoie s-o înlăturămE. Se adaptează la lungimea canalului până la întroducere

478. C.M. În ce vizită se aplică obturaţia de durată, în caz de folosire a pivoţilor din gutapercă:A. În ziua obturării canalelorB. În vizita următoareC. La dorinţa pacientuluiD. Pe fundul cavităţii se lasă un strat de pastă cu grosimea de 1 mm, iar cavitatea se obturează cu

KavidurE. Nu este important, când o să aplicăm obturaţia

479. C.M. Obturarea canalului radicular este efectuată corect când:A. Obturaţia este omogenă şi neântreruptăB. Este efectuată până la apexul radiologicC. Este refulat material transapicalD. Când gutapercia este întrodusă transapicalE. Este efectuată neomogen şi fragmentat

480. C.S. Tehnica condensării laterale a gutapercei:A. Se efectuează cu instrument special guta-condensorB. Plugher manualC. SprederD. Ac de la seringăE. Cu ajutorul ultrasunetului întrodus în canal împreună cu pivotul

481. C.S. Pivotul de bază din gutapercă se întroduce până la:A. Odată cu întroducerea preventivă al ermeticului endoradicular, nivelul de întroducere nu este strict

determinatB. Apexul fiziologicC. Apexul radiologicD. Apexul anatomic

E. Foramen apical, cu crearea unei ermetizări maxime

482. C.S. Prelucrarea instrumentală a canalelor radiculare în periodontite se efectuează prin folosirea tehnicii:

A. Tehnicii Crown-DownB. Step-BackC. Step-Back and Crown-DownD. Iniţial Step-Bnack, finalizăm prelucrarea Crown-DownE. Nu este esenţial

483. C.M. Prelucrarea instrumentală a canalelor radiculare în periodontite apicale se efectuează:A. Cu instrumentar endodonticB. Pe treimi (1/3; ½; 1/3 …)C. Pe treimi, începând cu treimea apicalăD. Pe treimi, începând cu istmusul radicularE. ABC

484. C.S. În metoda condensării verticale-condensarea gutapercii se efectuează cu:A. SprederB. PlugherC. Guta-condensorD. Acul de la seringăE. Sonda

485. C.M. Uscarea canalului radicular se efectuează:A. Cu conuri sterile dint hârtieB. Aer compresat din unitul dentarC. Cu meşe îmbibate cu eter sau alcoolD. Cu meşe pe ac radicularE. Mese, îmbibate cu vagotil

486. C.M. Pivoţii de argint se întrebuinţează:A. Acolo, unde efectuarea altor tehnici este complicatăB. E posibil de folosit în orice dinţiC. În canale îngustateD. Întrebuinţarea nu depinde de starea canaluluiE. În canale curbe

487. C.S. În caz de prezenţă în canalul radicular al molarului superior a instrumentului fracturat:

A. Încercăm să înlăturăm instrumentulB. Replombarea canalului radicularC. În caz de imposibilitate de a obtura efectiv canalul radicular – efectuăm amputaţia radicularăD. Efectuăm hemisecţiaE. Extragem dintele

488. C.S. În caz de indicaţii pentru tratament conservativ-chirurgical, care metodă o folosim la molarii mandibulari:

A. Rezecţie apicalăB. Hemisecţie

C. Amputarea rădăciniiD. Extracţia dentarăE. Chiuretaj

489. C.M. Complicaţiile periodontitei acute şi periodontitei cronice acutizate:A. PeriostitaB. Osteomielita acutăC. ParodontitaD. GingivitaE. Exetus letal

490. C.M. Perforarea pereţilor canalului radicular poate avea loc:A. Când axul instrumentului nu coincide cu axul canalului radicularB. În timpul prelucrării instrumentale incorecteC. La folosirea instrumentarului tocit (bont)D. La folosirea dilatatorului mecanicE. La folosirea instrumentarului cu calibru mare

491. C.M. Fixarea insuficientă sau prelucrarea instrumentală responsabilă al canalului radicular poate aduce:

A. La aspirarea instrumentariuluiB. La lipotomieC. Şoc anafilacticD. Trauma ţesuturilor moiE. Înghiţirea instrumentului

492. C.M. Aspirarea sau înghiţirea instrumentului e posibilă în urma:A. Mişcării inconştiente cu limba pacientuluiB. Fixarea insuficientă al acului radicular în timpul radiografieiC. Unei prelucrări instrumentale iresponsabile al canalului radicularD. O fixare insuficientă a instrumentului în mâinile mediculuiE. Unei comportări incorecte a pacientului în fotoliu stomatologic

493. C.M. În caz de îngiţire a instrumentului se indică:A. Dietă specială (cartofi, mazăre, ş.a.)B. Control radiologic pe parcursul câtorva zileC. ClizmăD. Intervenţie chirurgicală pentru înlăturarea instrumentuluiE. Spitalizarea pacientului în secţia chirurgicală

494. C.M. Ce manipulări pot duce la apariţia emfizemei subcutanate:A. Foramen apical largB. Folosirea pentru uscarea canalelor radiculare a pistoalelor cu aer compresionatC. Prelucrarea canalelor radiculare cu soluţie concentrată de apă oxigenatăD. Trecerea aerului compresionat cu putere mare în canalele radiculareE. Obturarea canalelor radiculare cu paste endodontice lichide

495. C.M. Fractura instrumentului în procesul prelucrării radicular are loc în urma:A. Aplicării incorecte a forţei asupra instrumentuluiB. Folosirea instrumentarului calitativ

C. Necorespunderea axei-radiculare cu cea a forţei de aplicare a instrumentuluiD. Folosirea instrumentarului ascuţitE. Folosirea instrumentarului calitativ din oţel inoxidabil

496. C.M. Pentru a evita fracturarea instrumentariului medicul e obligat să respecte următoarele reguli:

A. De a se folosi de instrumentar endodontic în strictă succesivitate de calibruB. De a lucra cu instrumentar endodontic numai în mediu umedC. De a steriliza partea lucrătoare a instrumentarului la flacăra spirtiereiD. De a respecta unghiurile de curbură a pulpoextractoarelor, burghiilor, dilatatoarele de canalE. Timpul utilizării instrumentarului nu contează

497. C.M. La obturarea căror dinţi materialul de obturaţiei de canal poate nimeri în canalul mandibular:

A. IncisiviB. Premolarii mandibulariC. CaniniD. La obturarea rădăcinilor distale al molarilor inferioriE. Dinţilor 8

498. C.S. Câte vizite sânt necesare pentru tratamentul periodontitei acute purulente:A. O vizităB. Două viziteC. Trei viziteD. Patru viziteE. Două sau trei vizite

499. C.S. Câte vizite sânt necesare pacientului cu periodontită cronică granulantă în stadiu de exacerbare:

A. CinciB. DouăC. TreiD. O vizităE. În una-două vizite

500.C.S.În câte vizite medicul reuşeşte tratarea periodontitei cronice fibroase:A. O vizităB. DouăC. TreiD. PatruE. Una-două vizite

501.C.M. Periodontită granulomatoasă a dintelui 26, canalele bucale anterior şi posterior nu sînt trecătoare dar la apex au procese, acţiunile medicului sunt următoarele:

A. Tratăm într-o singură vizită, obturăm canalele radiculare la adîncimea posibilăB. În canalele bucale lăsăm mese cu EDTA (Largal) sub pansament (48 ore)C. Dintele lăsăm deschis, în vizita a doua trecem canaleleD. Înlăturăm pansamentul, trecem canalele respective, obturăm canaleleE. Ca consecinţă a neobturării canalelor, dintele se extrage

502.C.M. Periostită în regiunea dinţilor 24, 25, 26, periodontită cronică exacerbată a dintelui 25. Acţiunile medicului:

A. Radiografia dintelui 25B. Se îndreaptă în cabinetul chirurgical la incizie pe plica trecătoare 24,25,26C. Tratament fizio-terapeuticD. Formăm drenaj prin deschiderea dintelui,instrumental şi medicamentos prelucrăm canalul radicularE. Formăm drenaj prin canalele radiculare, lărgind orificiul apical. Dintele se lasă deschis

503.C.M. DS: Periodontită cronică granulantă a dintelui 36. În canalul lingval este prezentă o parte a instrumentului fracturat, în cel bucal materialul de obturaţie este numai pe ½ din lungimea canalului, canalul este curb, de trecut este imposibil. Acţiunile medicului:

A. Indicăm extracţia dinteluiB. Obturăm canalul distal, aplicăm obturaţie de duratăC. Efectuăm hemisecţia şi extragem rădăcina anterioară D. Aplicăm meşe cu EDTA în canalele netrecătoare. PansamentE. Înlăturăm pansamentul şi trecem canalele radiculare

504.C.M. Convenţional procesul de permiabilizare a canalului radicular e posibil să-l divizăm în 3 etape:A. Prepararea cavităţiiB. Prelucrarea părţii apicale a canalului radicular (2-3mm)C. Prelucrarea parţii coronare a canalului (3-5mm)D. Prelucrarea părţii centrale a canaluluiE. Prelucrarea zonei transapicale

505.C.M. Permiabilizarea canalului radicular se efectuează cu:A. K-rimerB. K-fileC. K-file 015, 020, 015,025,020,025D. K-file 025,020,025,015,020,015E. Pulpoextractor

506.C.S. În dintele 24 a fost aplicat pansament cu pastă arsenicală. Pacientul nu sa prezentat la timp. La următoarea vizită se stabileşte diagnosticul – periodontită toxica medicamentoasă. Acţiunile medicului:

A. Extragem dintele 24B. Înlăturăm pansamentul, lărgim cavitatea dintelui şi prelucrăm instrumental şi medicamentos canalele

radiculare, dintele lăsăm deschisC. Deschidem cavitatea dintelui, prelucrăm instrumental şi medicamentos canalele radiculare.În canalele

radiculare lăsăm meşe îmbibate cu unitiol. Pansament.D. Indicăm fizioterapie pînă la atenuarea durerilorE. Interogăm pacientul. Recomandăm irigări cu iodinol

507.C.M. Pacientului s-a stabilit diagnosticul de periodontită medicamentoasă provocată de pasta arsenicală. Acţiunile stomatologului:

A. Se indică extracţia dinteluiB. Se indică proceduri de fizioterapieC. Deschidem cavitatea dintelui, efectuăm prelucrarea medicamentoasă şi instrumentală a canalelor

radiculareD. Indicăm băi de gură cu sol. carbonat de sodiu şi apă sărată

E. Pe orificiul canalului radicular se aplică o mesă îmbibată cu sol. de iod. Pansament

508.C.S. În periodontita medicamentoasă provocată de pasta arsenicală se foloseşte în tratament metoda vaporilor de iod. Care-i esenţa ei:

A. Întroducem în canalul radicular meşe îmbibate cu tinctură de iod sub pansament din dentin.B. Pe orificiul canalului radicular se lasă o meşă îmbibată cu tinctură de iod. Pansament.C. Meşa cu tinctură de iod o scurgem şi o lăsăm în cavitatea dintelui. De 2-3 ori aplicăm Fuluorul

încălzit. Dintele lăsăm deschis.D. Electrodul activ se introduce cu iod în canalul radicularE. Indicăm pacientului băi de gură cu sol. de sare şi iod

509.C.M. Periodontită cronică fibroasă a dintelui 13. Partea coronară este distrusă pe 2/3. Acţiunea medicului:

A. Efectuăm radiografia pentru determinarea stării rădăciniiB. Se îndreaptă la extracţieC. Obturăm treimea apicală cu “Apexit”

D.Se îndreaptă în cabinetul ortopedic pentru confecţionarea incrustaţieiE.Convingem pacientul să păstreze dintele

510.C.M. Pacientului s-a stabilit diagnosticul de periodontită cronică granulomatoasă a dintelui 26. Radiografia pune în evidenţă granulomul situat în regiunea rădăcinii posterioare bucale. Acţiunile medicului:

A. Obturarea canalelor radiculare într-o vizităB. Obturarea canalelor radiculare în 3-4 viziteC. Obturarea canalelor radiculare în 2 viziteD. Rezecţia apicală a apexului rădăcinii posterioare bucaleE. Hemisecţia

511.C.M. Diagnosticul – chist radicular în regiunea dinţilor 44,45. Acţiunile medicului:A. Extracţia dinţilor 44;45 odată cu chistectomiaB. Obturarea canalelor radiculare a dinţilor 44,45 cu “Sealapex” şi pivoţi din gutapercăC. ChistectomiaD. Rezecţia apicală la dinţii 44,45E. Hemisecţia

512.C.M. Criteriile de eficacitate al tratamentului endodontic:A. Înlăturarea durerii la acutizarea periodontiteiB. Depind de antisepticii folosiţiC. Restabilirea ţesutului osos în cazurile de prezenţă a modificărilor în ţesuturile periapicale în

perioada tratamentuluiD. Depind de materialul de obturaţie a canalelorE. Restabilirea funcţionalităţii şi formei anatomice a dintelui

513.C.S. În ce perioade de timp se apreciază eficacitatea veridică a tratamentului endodontic în periodontita cronică granulomatoasă:

A. În cel mai apropiat timp după tratamentB. Pînă la 6 luniC. După 2 şi mai mulţi aniD. Peste 2 luniE. Peste 3 luni

514.C.M. Erori în timpul preparării cavităţii dintelui:A. Deschiderea cavităţii dintelui în una sau două puncte,fiind confundate cu orificiile

radiculareB. Înlăturarea în cantităţi mari a dindelui cu slăbirea durităţii coronareC. Lipsa accesului direct către canalele radiculareD. Înlăturarea dentinei subminateE. Cavitate cu acces direct către canalele radiculare

515.C.S. Mai plastice sînt instrumentele endodontice din:A. Oţel inoxidabil B. Oţel carbonizatC. Aliaj Ni-TiD. TifonE. Oţel

516.C.M. Instrumentul endodontic Gates Gliden se foloseşte pentru:A. Largirea orificiului radicularB. Evacuarea rumeguşului dentinar din canalele radiculareC. Trecerea segmentului drept al părţii coronare şi o parte a canalului radicularD. Prelucrarea treimii apicale a canaluluiE. Evacuarea gutapercei din canal

517.C.M. Instrumentul endodontic Largo se foloseşte pentru:A. Lărgirea orificiului canalului radicularB. Permeabilizarea treimii apicale a canaluluiC. Lărgirea orificiului apicalD. Permiabilizarea canalelor îngusteE. Lărgirea canalului radicular

518.C.M. Tehnica de lucru cu K-Rimer:A. Se întroduce în canal, se efectuează rotaţie în sensul acelor de ceas cu ¼ sau ½ din turăB. Se întroduce în canal, apoi se roteşte în sens invers acelor de ceas cu ¼ sau ½ turăC. În timpul lucrului se împinge puternicD. Elastic cu capacităţi mărite de excizieE. Se efectuează penetrarea, rotaţia, retracţia

519.C.M. Instrumente pentru permiabilizarea canalelor radiculare:A. K-rimer B. K-fileC. K-flexorimerD. Ac Kerr tip pilăE. K-Golden medium

520.C.M. Instrumente pentru lărgirea canalului radicular:A. K-fileB. K-flexofileC. K-rimerD. K-flexofile Golden mediumE. Hedstrom-file

521.C.M. Tehnica de lărgire a canalului radicular cu Hedstrom-file (H-file):A. Excizăm ţesuturile afectate numai într-o direcţie – la retracţieB. Excizia dentinei se petrece la rotaţieC. Excizia dentinei se petrece la raclajD. Rotaţia la 900 –1800 şi retracţiaE. Rotaţia la 1800 – 3600 şi retracţia

522.C.S. Canal Lider 2000 – este :A. O piesă în unghi multifuncţionalăB. Instrument endodontic pentru permiabilizarea canalului radicularC. Instrument endodontic pentru obturarea canalului radicularD. Instrument endodontic pentru lărgirea canalului radicularE. Instrument endodontic pentru lavajul radicular

523.C.M. Piesa în unghi multifuncţională permite:A. De a determina orificiile canalelor radiculareB. De a efectua prelucrarea mecanica a canalelor radiculare C. De a prepara cavităţile carioaseD. Lavajul şi obturarea canalelorE. De a efectua rotaţia completă în canalul radicular

524.C.M. În piesa endodontică instrumentul efectuează:A. Mişcări de rotaţie alternativă în limitele 30 – 150 B. Mişcări de rotaţie alternativă concomitent cu cele rotativeC. Mişcări de rotaţie alternativă concomitent cu cele de pistonare a cîte 0,4 – 08 mmD. La prelucrarea canalelor face mişcări verticale de pistonare şi reglarea cu exercitarea presiuniiE. Mişcări verticale de pistonare şi retragere fără exercitarea presiunii la prelucrarea canalelor

525.C.M. Lucru în canal este ideal în caz de folosire a coferdamului, care:A. Preântâmpină înghiţirea rumeguşului dentar, instrumentarului, lichidelor pentru lavajul canaluluiB. Apără cavitatea dintelui şi canalul radicular de nimerirea salivei şi pătrunderea microorganizmelorC. Preântâmpină fracturarea instrumentului în canalul radicularD. Preântâmpină perforarea pereţilor canalului radicularE. Îmbunătăţeşte accesul către cîmpul operator şi canalul radicular

526.C.M. Principiile de creare a accesului către canalul radicular:A. Înlăturarea completă a tavanului camerei pulpareB. Înlăturarea tavanului camerei pulpare în proecţia dislocării orificiilor canalelor radiculare C. Întroducerea în canalul radicular al instrumentelor fără curbă D. Înlăturarea peretelui subminat cavităţii carioase, trebue să fie prelungirea peretelui camerei pulpareE. Respectarea regulilor de precauţie pentru a evita perforarea camerei pulpare

527.C.M. După lungimea de lucru a dintelui se determină: A. PermiabilitateaB. Lărgirea C. Nivelul obturării definitiveD. Deschiderea orificiului apicalE. Alegerea conului principal (central)

528.C.S. Formulaţi noţiunea “lungimea radiculară de lucru”:A. Distanţa de la apexul radiologic pînă la orificiul canalului radicularB. Distanţa de la apexul radicular pînă la orificiul canaluluiC. Distanţa de la îngustarea fiziologică pînă la orificiul canaluluiD. Distanţa de la orificiul apical pînă la orificiul canalului radicularE. Distanţa de la orificiul anatomic pînă la orificiul canalului radicular

529.C.S. În situaţiile clinice se determină lungimea de lucru a dintelui şi nu a rădăcinii. De ce:

A. Lungimea de lucru a dintelui este mai importantă pentru clinicianB. Lungimea de lucru al dintelui şi a radăcinii este unul şi acelaş lucruC. Lungimea de lucru a dintelui – distanţa de la îngustarea fiziologică până la linie incizală sau

suprafaţa masticatorieD. Deoarece în situaţiile clinice nu este posibil de determinat lungimea de lucru a rădăciniiE. Nu importă ce trebuie de determinat

530.C.M. Lungimea de lucru a dintelui se determină în felul următor:A. Indicatorul de cauciuc se stabileşte după tabelul de lungimi radiculare la diferiţi dinţiB. Este necesar să fie confirmat radiologicC. Se confirmă de măsura electrometrică a lungimii canalului radicularD. Întroducem acul radicular până la prăbuşire şi apariţia dureriiE. Indicatorul din cauciuc se fixează la nivelul lungimii tabelare medii

531.C.M. Canalul radicular după prelucrare trebue să corespundă următoarelor cerinţe:A. Să-şi păstreze direcţiaB. Să fie de formă şi mărime diferităC. Să fie în formă de conD. Să lipsească pragurileE. Să se termine cu strictura apicală

532.C.M. Prelucrarea canalelor radiculare incurbate presupune:A. Instrumentului i se dă forma curburii canalului prelucratB. Instrumente Ni-Ti cu vârf activ (agresiv)C. Folosirea instrumentarului flexibil din aliaj Ni-Ti, cu vârf pasivD. Mişcările instrumentarului trebuie să fie propulsiveE. Mişcările instrumentarului trebue să rotativ-propulsive ne-depăşind 90-1000

533.C.M. Funcţiile soluţiilor pentru lavajul canalului radicular în timpul prelucrării mecanice sunt:A. De evacuare a rămăşiţilor gangrenoase şi rumeguşului dentinarB. De înlăturare a mirosului fetidC. De lubrifiant D. De creare a condiţiilor pentru tratamentE. De acţiune antiseptică, înlăturând stratul “uleios” (compuşi organici şi neorganici)

534.C.M. Principiile fundamentale ale celei mai efective şi cruţătoare metode de tratament ale periodontitei apicale:

A. Prelucrarea mecanică minuţioasă ale canalelor radiculare infectateB. Înăluturarea acţiunii aminelor biogeneC. Tratamentul focarului transapical până la momentul dispariţiei exudatului

D. Desensibilizarea organismuluiE. Obturarea ulterioară a canalului

535.C.M. Tripsina posedă:A. Efect bacteriostatic şi stimulează regenerarea tisularăB. Efect anestezicC. Stimulează fagocitoza şi inhibă hioluronidazaD. Spectru larg antimicrobianE. Efect distructiv asupra toxinelor bacteriene

536.C.M. Prelucrarea medicamentoasă a canalelor radiculare cu clorhexidină posedă:A. Acţiune bactericidăB. Efect antiexudativ pronunţatC. Acţiune antisepticăD. Efect desensibilizantE. Efect bactericid asupra bacteriilor gram-pozitive şi gram-negative

537.C.M. Iodinolul posedă:A. Proprietate de a crea condiţii pentru evacuarea exudatuluiB. Spectru larg antibacterial şi favorizează regenerarea tisularăC. Efect distructivD. Efect antimicoticE. Nu este toxic şi este lipsit de calităţi antigene

538.C.M. De ce în tratamentul periodontitei apicale se folosesc steroizii:A. Deoarece ei posedă acţiune antiinflamatorie pronunţatăB. Posedă un efect antimicrobian cu spectru largC. Posedă efect desensibilizantD. Accelerează regenerarea tisularăE. Posedă efect antiexudativ

539.C.M. Acţiunile medicului în caz de periodontită apicală acută de origine medicamentoasă (arsen):

A. Înlăturarea imediată a pulpei coronare şi celei radiculareB. Prelucrarea mecanică şi medicamentoasă a canalelor radiculare cu obturarea lor ulterioarăC. Prelucrarea medicamentoasă a canalelor cu antiseptici (2% sol. cloramină, 3% H2O2

ş.a.)D. Prelucrarea mecanică şi medicamentoasă a canalelor, lărgirea orificiului apical, dintele se lasă deschisE. De lăsat în canalul radicular o meşă îmbibată cu 5% sol. unitiol sau 1% sol. iodinol

540.C.M. În caz de proces exudativ pronunţat dintele este necesar:A. De prelucrat mecanic şi medicamentos, apoi de ermetizatB. Pe câteva zile de lăsat deschisC. De trepanat coroana dentarăD. De lărgit foramenul apicalE. De efectuat anestezie infiltrativă şi de aşteptat atenuarea procesului inflamator

541.C.M. În caz de proces inflamator acut pentru a atenua durerea este necesar:A. De trepanat dintele cu ajutorul turbineiB. De lăsat câteva zile dintele deschis

C. Pentru trepanare de folosit piesa mecanicăD. De lărgit orificiul apicalE. De exectuat anestezie

542.C.S. La apariţia simptoamelor de intoxicaţie (cefalee, febră, slăbiciuni ş.a.) este necesar de indicat:

A. AnalgeticeB. AntibioticeC. Extracţia dinteluiD. Efectuarea anesteziei la plica de tranziţieE. Fizioterapie

543.C.M. În periodontită acută complicată cu periostită ar fi efectiv:A. De trepanat dintele şi de aşteptat atenuarea dureriiB. De efectuat anestezie pe plica de tranziţieC. De injectat antibiotice la nivelul plicii de tranziţieD. Incizie orizontală subperiostală, nu mai mică de 2cm, până la apariţia exudatuluiE. Extracţia dintelui

544.C.S. Tratamentul periodontitei acute se determină ca regulă:În prima vizităÎn a doua vizităC. În a treia vizităD. În a doua vizită, peste 5-7 zile după dispoziţia senzaţiilor doloreE. În a patra vizită

545.C.M. Tratamentul periodontitei acute ia sfârşit ca regulă:A. La cerinţa pacientuluiB. După înlăturarea senzaţiilor doloreC. La dispariţie exudatuluiD. Când sondarea şi acţiunea factorilor termici este indolorăE. Când palparea şi percuţia sânt indolore

546.C.M. Dacă după obturare apare durere:A. Se indică fluctuorizareaB. Se indică analgeticeC. Se efectuează o incizie largă pe plica de tranziţieD. Se indică băi de gură cu sareE. Se recomandă de aplicat termofor (грелка) până la atenuarea durerii

547.C.M. În dinţii pluriradiculari cu canale nepermeabile în vizita a doua:A. Se aplică metoda combinată de tratament. Imprignarea şi obturarea canalelor cu “Foredent”B. Electroforeză cu tinctură de iodC. Dintele se extrageD. Se obturează dintele în vizita a treiaE. Obturăm canalele pe lungimea trecătoare. Prevenim pacientul de consecinţele posibile

548.C.M. Tratamentul periodontitei apicale acute de origine traumatică se reduce la:A. Întroducerea în plica de tranziţie a 0,5 ml de hidrocortizonB. Efectuăm radiografia

C. Şinăm dinteleD. Înlăturăm cauza, indicăm tratament simptomaticE. Efectuăm electroodontometria

549.C.M. Alegerea metodei de tratament a periodontitei apicale cronice depinde de:A. Mărimea distrucţiei ţesuturilor transapicaleB. Gradul de manifestare al simptoamelor localeC. La ce grup de dinţi se atârnă dintele afectatD. Starea generală a pacientului (endocardită, nefrită etc.)E. Vizita pacientului

550.C.M. Metode de tratament ale periodontitei apicale cronice:A. Conservative B. BiologiceC. Conservativ-chirurgicaleD. Metoda de amputareE. Chirurgicale

551. C.M. Parodonţiul este format din:A. Gingia alveolară, parodonţiu de susţinere, corticala internă şi externăB. Mucoasa orală, periodonţiu, osul alveolarC. Gingia, cimentul radicular, osul alveolarD. Periodontiu, reprezentat de ţesutul conjunctiv lax din spaţiul periodontalE. Celule, vase sangvine şi limfatice, fibre nervoase, elemente fibroase sub formă de ligamente

dentoalveolare

552. C.S. Şanţul gingival are o adâncime normală între:A. 0-2mmB. 0,5-3,5mmC. 0,3-0,5mmD. 0,2-6mmE. Nici una din ele

553. C.M. Şanţul gingival este delimitat de:A. Smalţul dentarB. Epiteliul de înserareC. Inserţia epitelialăD. Epiteliul cavităţii bucaleE. Toate de mai sus

554. C.M. Joncţiunea în zona de înserare epitelială se realizazeă prin:A. Membrana bazalăB. HemidesmosomiC. Fibre de colagenD. Nici una din eleE. Smalţul dentar

555. C.S. Actinobacillus Actinomycetemcomitans este asociată în următoarea patologie parodontală:

A. Gingivită catarală

B. Parodontită juvenilăC. Gingivita cronicăD. Gingivita ulceroasăE. Parodontita cronică localizată

556. C.S. Bacteroides Intermedius este implicat în evoluţia :A. Parodontitei juvenileB. ParodontozeiC. Gingivitei croniceD. Gingivitei acute ulceroaseE. Parodontitei cronice generalizate

557. C.M. Acţiunea distructivă (origine inflamatorie) a bacteriilor asupra parodonţiului este consecinţa:

A. Întreruperii fluxului sanguinB. Distrucţiei terminaţiilor nervoaseC. HematoxinelorD. AntigenilorE. Fermenţilor

558. C.M. În structura plăcii bacteriene intră:A. Exudat inflamatorB. Agregate bacterieneC. Celule epiteliale descuamateD. Produse de metabolism celularE. Nici una din cele mai sus

559. C.S. În producerea mobilităţii dentare patologice în boala parodontală factorul etiologic este considerat:

A. Trauma ocluzalăB. Inflamaţia septicăC. Factorii geneticiD. Lipsa igienei bucaleE. Anomaliile dento-maxilare

560. C.M. FAO (factorul de activare al osteolastelor) este:A. Un produs al macrofagilorB. Un important factor distructiv al osului alveolarC. O enzimăD. Produs al răspunsului imun specific de tip tisularE. Produs al răspunsului imun nespecific de tip umoral

561. C.M. FAO (factorul de activare al osteolastelor) este:A. Un hormonB. Produs al răspunsului imun specific de tip tisularC. Produs al răspunsului imun nespecific de tip umoralD. Produs al macrofagilorE. O vitamină

562. C.S. Cantitatea de hialuronidază în pungile parodontale este:

A. Relativ crescutăB. Mult crescutăC. AbsentăD. NesemnificativăE. Scăzută

563. C.M. Ocluzia traumatică:A. Produce inflamaţia parodonţiuluiB. Duce la apariţia pungilor parodontaleC. Influenţează procesul patologic de iniţiere şi evoluţie al pungilor parodontaleD. Este factor secundar în patogenia parodontopatiilorE. Produce modificări patologice neinflamatorii

564. C.M. Bolile generale:A. Favorizează producerea bolii parodontaleB. Declanşează boala parodontalăC. Grăbesc evoluţia bolii parodontaleD. Uşurează instalarea complicaţiilorE. Favorizează apariţia recidivelor

565. C.M. Bolile ce influenţează evident evoluţia afecţiunii parodontale sunt:A. ReumatismulB. Infecţiile respiratoriiC. Boli cardiovasculareD. HipovitaminozeleE. Diabetul

566. C.M. Bolile generale:A. Favorizează producerea bolii parodontaleB. Determină producerea bolii parodontaleC. Grăbesc evoluţia afecţiunilor parodontaleD. Uşurează instalarea complicaţiilor şi recidivelor bolii parodontaleE. Reduce efectul tratamentului local

567. C.M. Leziunea gingivală precoce în gingivite este reprezentată de:A. UlceraţiiB. EdemC. CongestieD. Iritaţie de natură tartricăE. Inflamaţie septică

568. C.M. Sângerarea în gingivite este:A. ProvocatăB. SpontanăC. În cantitate neglijabilăD. UşoarăE. Legată de stadiul inflamaţiei

569. C.M. Parodontitele sunt afecţiuni:A. Frecvente sub 18 ani

B. Apar rar sub 18 aniC. Cu incidenţă crescută după 35-40 aniD. Ating un procent de 90% peste 52-55 aniE. Nimic de mai sus

570. C.M. Parodontita cronică formă uşoară clinic este reprezentată de:A. Hiperemie gingivalăB. Secreţie uşoară spontanăC. EdemD. Lipseşte mobilitate dentarăE. Pungi parodontale

571. C.M. Parodontita formă medie clinic este reprezentată de:A. Hiperemie gingivalăB. Liză osoasă până la ½ din lungimea rădăciniiC. EdemD. Mobilitate dentară gradul I-IIE. Pungi parodontale

572. C.M. Parodontita formă severă clinic este reprezentată de:A. Pungi parodontale de peste 5-6mmB. Mobilitate dentară gradul II-IIIC. Liză osoasă peste ½ din lungimea rădăciniiD. Lipsa lizei osoase radiculareE. Lipsa pungilor parodontale

573. C.S. Gradul II de mobilitate dentară semnifică:A. Mobilitatea vestibulo-oralăB. Mobilitate vestibulo-orală şi aproximalăC. Mobilitate axialăD. Mobilitate vestibulo-orală, aproximală şi axialăE. Lipsa mobilităţii

574. C.M. Formele hiperplazice de gingivite sunt mai frecvente la:A. FeteB. BăieţiC. SarcinăD. În anumite perioade fiziologiceE. Toate de mai sus

575. C.S. Examenul radiologic în parodontologie poate determina:A. Densitatea osoasăB. Relaţii asupra reliefului ososC. Profunzimea pungilor parodontaleD. Valoarea inflamaţiei dentareE. Toate de mai sus

576. C.M. În parodontologie, examenul radiologic permite de a determina:A. Gradul atrofiei osoaseB. Forma atrofică osoasă

C. Morfologia spaţiului periodontalD. Evoluţia resorbţiei osoaseE. Toate de mai sus

577. C.S. Examenele complimentare, care confirmă diagnosticul de “parodontită” sunt:A. ReoparodontografiaB. FotopletismografiaC. BiomicroscopiaD. Toate enumerate mai susE. Nici una din ele

578. C.M. Precizaţi care dintre următoarele investigaţii sunt absolut necesare pentru stabilirea diagnosticului parodontită:

A. Radiografia panoramicăB. SondareaC. PercuţiaD. Testarea vitalităţiiE. Toate enumerate anterior

579. C.M. Indicaţi metodele chirurgicale de tratament care se pot folosi în tratamentul leziunilor parodontale:

A. ChiuretajulB. GingivectomiaC. Intervenţii cu lambouD. ElectroodontodiagnosticaE. Gingivoplastie

580. C.M. Antibioticile sunt indicate (în tratamentul parodontitelor):A. La acutizarea procesuluiB. Înaintea intervenţiilor chirurgicaleC. După intervenţiile chirurgicaleD. Sunt însoţite de component alergicE. Toate enumerate mai sus

581. C.S. Preparatele antihistaminice în tratamentul parodontitelor sunt indicate:A. La acutizarea procesuluiB. Înaintea intervenţiilor chirurgicaleC. După intervenţiile chirurgicaleD. În prezenţa componentei alergiceE. Toate enumerate mai sus

582. C.S. Scopul chiuretajului:A. Eliminarea ţesuturilor degenerate şi necrotice din pungile parodontaleB. Eliminarea radicală a mărginii gingivaleC. Obţinerea bizoului (în intervenţii cu lambou)D. Toate enumerate anteriorE. Nici una enumerate anterior

583. C.M. Intervenţiile cu lambou au scopul:A. Eliminarea radicală a pungilor parodontale

B. Refacerea epiteliului de joncţiuneC. A înlătura marginea gingivalăD. Toate enumerate anteriorE. Nici una din ele

584. C.S. Terapia ocluzală include:A. Şlefuirea selectivăB. Imobilizarea dinţilorC. Punţi stabilizatoareD. Toate enumerate anteriorE. Nici una din ele

585. C.S. Vitaminele (inclusiv şi Vit. C) sunt indicate în afecţiunile parodonţiului însoţite de:A. Hemoragii gingivaleB. Component alergicC. Acutizare a procesuluiD. Toate enumerate anteriorE. Nici una din ele

586. C.S. Care este semnificaţia termenului de parodontită:A. Afecţiune inflamatorie a parodonţiului marginalB. Inflamaţie superficială a gingieiC. Afecţiune degenerativă generalizată a parodonţiuluiD. Toate enumerate anteriorE. Nici una din ele

587. C.S. Care este semnificaţia termenului de parodontoză:A.Afecţiunile inflamatorie a parodonţiului marginalB.Inflamaţie superficială a gingieiC.Afecţiune degenerativă generalizată a parodonţiuluiD.Toate enumerate anteriorE.Nici una din ele

588. C.M. La bolnavii diabetici metodele chirurgicale de tratament a parodontitelor predispun la:

A. Complicaţii renaleB. Complicaţii hemoragiceC. Complicaţii infecţioaseD. Contaminarea mediculuiE. Accelerarea procesului de cictrizare

589. C.M. Chiuretajul parodontal constă în:A. Îndepărtarea conţinutului pungilor parodontaleB. Chiuretarea unui focar cronic periapicalC. Chiuretajul cimentului necrotizatD. Îndepărtarea ţesutului patologic din punga parodontalăE. Oricare dintre acestea în funcţie de caz clinic

590. C.M. Unele din simptome în cazurile parodontozei sunt:A. Recesiuni gingivale

B. Depuneri dentare neânsemnate C. Jenă gingivalăD. Hipertrofie gingivalăE. Hemoragii gingivale

591. C.M. Gingivoplastia constă în:A. Remodelare chirurgicală a gingiei şi papilelor gingivaleB. Redarea unei forme normale şi funcţionaleC. Chiuretajul cementului necrotizatD. Toate enumerate anteriorE. Nici una

592. C.M. Examinarea bolnavilor cu parodontopatii cronice se realizează prin:A. Expunerea motivelor prezentăriiB. AnamnezăC. Examenul paraclinic subiectivD. Examen clinic obiectiv al parodonţiuluiE. Examene complementare

593. C.M. Examenul clinic al parodonţiului marginal se realizează prin:A. InspecţieB. PercuţieC. AuscultaţieD. PalpareE. Toate enumerate

594. C.S. Parodonţiul menţine dintele în alveolă şi transmite solicitarea mecanică în timpul masticaţiei prin intermediul:

A. Ligamentelor alveolodentareB. Periodonţiului superficialC. Parodonţiului apicalD. Substanţei fundamentale periodontaleE. Toate enumerate mai sus

595. C.M. Parodonţiul constituie:A. O unitate morfologică datorită originii comune embrionareB. O unitate funcţională datorită fenomenelor tisulareC. O unitate patologică a tuturor elementelor componenteD. Un ecosistem morfofuncţionalE. Toate enumerate de mai sus

596. C.M. ARPA (clasificarea) evidenţiază în parodontopatii următoarele procese:A. InflamatoriiB. DistroficeC. De creştere a ţesuturilorD. HemoragiiE. Toate enumerate anterior

597. C.M. Şcoala SUA (după criterii imunologici) propune clasificarea parodontitelor:A. Parodontita prepubertală

B. Parodontita juvenilăC. Parodontita rapid progresivăD. Parodontita adultuluiE. Parodontoză

598. C.M. Faza preclinică a parodontopatiilor se prezintă:A. Cu semne clinice evidenteB. Fără semne clinice evidenteC. În urma creării unei “stări parodontale”D. Sub formă de inflamaţie în stadiu incipientE. Toate enumerate anterior

599. C.M. În etiologia bolii parodontale se ţine cont de următorii factori locali:A. Trauma ocluzalăB. Dizarmoniile dentoalveolareC. Placa bacterianăD. Depezitele de tartruE. Cariile dentare

600. C.M. Unii factori implicaţi în parodontoză sunt consideraţi:A. De ordin neuro-distroficB. Reactivitatea redusă a organismuluiC. HipoxiaD. Sistemul respiratorE. Toate enumerate mai sus

601. C.M. Placa bacteriană subgingivală acţionează specific asupra parodonţiului prin:A. Actinobacillus ActinomycetemcomitansB. Bacterius intermediusC. KlebsiellaD. RoteusE. Nici una din acestea

602. C.M. Factorii de apărare caracteristici lichidului şanţului gingival sunt:A. Complement (extravazat din ser)B. LactoferinaC. Anticorpii Ig, GD. Anticorpii Ig, ME. Anticorpii Ig, A

603. C.M. Forma uşoară a parodontozei este estimată în cazurile:A. Pierderii suportului osos până la 1/3 din lungimea rădăciniiB. Creasta osoasă iniţială ajungând până la 1/3 din lungimea rădăciniiC. Pierderii suportului osos până la ½D. Creasta osoasă iniţială ajungând până la ½E. Mobilităţii dentare de gradul I

604. C.M. Forma medie a parodontozei este estimată în cazurile:A. Pierderii suportului osos până la 1/3 din lungimea radicularăB. Creasta osoasă iniţială ajungând până la 1/3 din lungimea rădăcinii

C. Pierderii suportului osos până la ½D. Creasta osoasă iniţială ajungând până la ½E. Mobilităţii dentare de gradul I

605. C.M. Forma severă a parodontozei este estimată în cazurile:A. Pierderii suportului osos până la 1/3 din lungimea radicularăB. Creasta osoasă iniţială ajungând până la 1/3 din lungimea rădăciniiC. Pierderea suportului osos peste ½D. Creasta osoasă iniţială depăşind ½E. Mobilitate dentară

606. C.M. Conţinutul abscesului parodontal este reprezentat printr-un exudat:A. SerohematicB. PurulentC. Cu ţesut de granulaţieD. Cu polimorfonucleareE. Cu detritusuri celulare

607. C.M. Semnificaţia noţiunii “Scleroză”:A. Induraţie patologică a ţesutuluiB. Creşterea componentei stromale a acestuiaC. NecrozăD. HiperemieE. Toate enumerate mai sus

608. C.M. Tabloul morfopatologic al perioadei incipiente ale parodontitelor:A. Induraţii infiltrative inflamatorii situate sub epiteliuluiB. Modificări sclerotice în straturile parodontaleC. Schimbări de resorbţie a mărginii coronare a septului osos interdentarD. NecrozăE. Toate enumerate mai sus

609. C.M. Tabloul morfopatologic al parodontitelor este însoţit de:A. Apariţia pungilor parodontaleB. Distrugerea septuluiC. Resorbţia ţesutului ososD. Procese inflamatorii ce cuprind straturile parodontaleE. Distrucţia straturilor superficiale parodontale

610. C.M. Unele manifestări subiective ale parodontitelor:A. HemoragiiB. Mobilităţi dentareC. Eliminări purulente din pungile parodontaleD. Hiperestezie la colul dentarE. Senzaţii dureroase

611. C.M. Gradul de severitate a bolii se determină conform:A. Adâncimii pungii parodontaleB. Nivelului resorbţiei ţesutului ososC. Mobilităţii dentare

D. Hemoragiilor gingivaleE. Toate enumerate mai sus

612. C.S. În formele avansate de boală parodontală cu leziuni distructive extinse titrurile de anticorpi faţă de antigenele plăcii bacteriene subgingivale au valori:

A. ScăzuteB. Relativ scăzuteC. ÎnalteD. AbsenteE. Nedecelabile

613. C.S. Anticorpii din clasa IgA sunt prezenţi în şanţul şi ţesutul gingival:A. În cantitate mareB. În cantitate relativ mareC. Sunt absenţiD. Nu s-au pus în evidenţăE. Scurt în cavitatea mică

614. C.M. Lărgirea spaţiului parodontal fără producerea de pungi adevărate este urmarea:A. Factorilor ereditariB. BruxismuluiC. Purtarea de aparate ortodonticeD. Factorilor microbieniE. Nici una din acestea

615. C.S. Recesiunea gingivală în forma uşoară a parodontitelor:A. Însoţeşte întotdeauna inflamaţiaB. Este pasagerăC. Apare uneoriD. Se întâlneşte la pacienţi în vârstăE. Tratamente nu oferă rezultate favorabile

616. C.S. Gradul II de mobilitate dentară semnifică:A. Mobilitate vestibulo-oralăB. Mobilitate vestibulo-orală şi aproximalăC. Mobilitatea axialăD. Mobilitate vestibulară, aproximală şi axialăE. Nici una din acestea

617. C.M. Examenul mobilităţii dentare se realizează cu:A. Sonda parodontalăB. Sonda obişnuităC. MonodigitalD. BidigitalE. Pensa

618. C.M. Indicele parodontal este utilizat pentru studiul:A. Stadiului evolutivB. Întinderea leziunilorC. Diagnosticarea pulpitei

D. Toate enumerate anteriorE. Nici una din ele

619. C.M. Indicele parodontal estimează:A. Gradul inflamaţiei gingivaleB. Mobilitatea dentarăC. Punga parodontalăD. Modificările mucoasei cavităţii bucaleE. Nici una din cele enumerate

620. C.M. Criteriile aprecierii parodontopatiilor după indicele CPITNA. Hemoragii gingivaleB. Prezenţa depunerilor dentare dureC. Pungi parodontaleD. Profunzimea pungilor parodontaleE. Modificări ale mucoasei cavităţii bucale

621. C.M. Principiile tratamentului conform codului (după CPITN):A. Codul I-igiena cavităţii bucaleB. Codul II-detartrajul şi igiena buco-dentarăC. Codul III-detartraj, chiuretaj şi igiena cavităţii bucaleD. Codul IV-detartraj profund, tratament complexE. Codul V-tratamentul mucoasei cavităţii bucale

622. C.M. Codificarea leziunilor parodontale (după CPITN):A. 0-absenţa boliiB. 1-sângerarea gingivalăC. Prezenţa tartrului dentar durD. Prezenţa pungilor parodontale cu valori 3,5-5,5mmE. Prezenţa pungilor parodontale cu valori de peste 6mm

623.C.M. Fotopletismografia constituie o metodă de investigare paraclinică în parodontologie:A. CantitativăB. Calitativă a circulaţiei perifericeC. Cu valoare diagnostică neglijabilăD. Toate de mai susE. Nici una din ele

624.C.M. Examinarea radiologică oferă date privind:A. Localizarea, mărimea şi tipul leziunilor osoaseB. Aspectul corticalei interne a osului alveolarC. Aspectul osului spongios în special la nivelul septurilor interdentareD. Adâncimea pungilor parodontale falseE. Gradul de mobilitate patologică

625.C.S. Complicaţiile locale ale bolii parodontale sunt:A. Cariile dentareB. Abcese gingivaleC. Pulpitele acute

D. Toate de mai susE. Nici una din ele

626.C.S. Complicaţia locală frecventă a abcesului parodontal este:A. Caria dentarăB. OsteomielitaC. Parodontita apicală pe cale retrogradăD. Toate de mai susE. Nici una din ele

627.C.S. După chiuretajul ţesutului de granulaţie sângerarea:A. Se accentueazăB. Nu se modificăC. DiminueazăD. Este absentăE. Se prelungeşte în timp

628.C.S. Gingivectomia este indicată în:A. Hipertrofii care nu cedează la tratament antiinflamatorB. Gingivita de sarcinăC. În regiunea dinţilor lateraliD. Gingivita acutăE. Gingivita descuamativă

629.C.M. Gingivectomia este contraindicatăA. La persoane handicapateB. În gingivite hormonaleC. În gingivite descuamativeD. La persoane vârstniceE. În nici una din situaţiile de mai sus

630.C.M. Operaţia cu lambou este indicată:A. În abcesul parodontalB. În leziuni periodontaleC. În pungi cu atrofie verticalăD. În rezorbţii osoase la nivelul dinţilor lateraliE. În gingivita de sarcin

631.C.M. Clasificarea parodontitelor (după evoluţie):A. UşoarăB. MedieC. SeverăD. ExacerbatăE. Toate enumerate anterior

632.C.M. Clasificarea parodontitelor (după localizare):

A. LocalizateB. GeneralizateC. MixteD. De coletE. Toate enumerate anterior

633.C.M. Clasificarea parodontitelor (după evoluţie):A. AcutăB. CronicăC. În stadiu de acutizareD. RemisieE. Cu iradiere

634.C.M. Parodontitele se caracterizează prin următoarele semne patologice:A. InflamaţiaB. AlveolizaC. Prezenţa pungilor parodontaleD. Recesiuni gingivaleE. Modificări periodontale

635.C.M. Noţiunea “alveoliză” semnifică:A. Proces patologicB. Demineralizarea osului alveolarC. Ca urmare a acţiunii diferitor enzime bacterieneD. Modificări distroficeE. Toate enumerate anterior

636.C.M. Noţiunea “pungă parodontală” semnifică:A. Aprofundarea patologică a şanţului gingivodentarB. Migrarea epiteliului de joncţiune în direcţia apicalăC. Este o pungă gingivalăD. Este o creştere în direcţie coronară a gingieiE. Apare în procesul parodontolizei

637.C.M. Conţinutul pungii cuprinde:A. Fluidul gingival cu microorganismeB. Produse bacterieneC. Secreţii purulenteD. AnticorpiE. Prostaglandine

638.C.M. Printre teoriile care explică mecanismul afecţiunilor parodontale se citează:A. Afecţiunile aterosclerotice vasculareB. Compartimentul neuro-distrofic în parodontităC. Micşorarea reactivităţii organismuluiD. HipoxiaE. Tulburările endocrine

639.C.M. Pansamentele parodontale au scopul:A. A proteja plaga

B. A menţine adaptarea strânsă a lamboului pe osC. Împiedică sângerareaD. Împiedică formarea excesivă de ţesut de granulaţieE. Profilaxia cariei dentare

640.C.M. Pansamentul parodontal trebuie să posede proprietăţile:A. PlasticB. Să se întărească în timp potrivitC. Să nu irite părţile moi înconjurătoareD. Să aibă efect bactericidE. Rigiditate suficientă

641.C.M.Tratamentul ortopedic în parodontite are scopul:A. Influenţează evoluţia patogenezei patologiei dateB. Suprimă mobilitatea dentarăC. Repară defectele arcadelor dentareD. Suprimă traumele de articulareE. Poate fi neglijat

642.C.M. Terapia conservativă a afecţiunilor inflamatorii ale parodonţiului cuprinde:A. Terapia etiologicăB. Terapia patogeneticăC. Terapia cu acţiune stimulatoare a mecanismelor de apărare şi adaptareD. Terapia reparatoareE. Tratament chirurgical

643.C.M. Metodele terapeutice etiotrope sunt reprezentate:A. Igiena cavităţii bucaleB. Suprimarea depunerilor dentareC. Corectarea suprafeţei de ocluzieD. Corectarea anomaliilor date alveolareE. Suprimarea unor obiceiuri dăunătoare

644.C.M. Suspendarea hiperesteziei poate fi realizată:A. Cu preparate ce conţin calciuB. Cu preparate ce conţin fluorC. VitaminoterapieD. Plombarea eroziunilorE. Factori fizici

645.C.M. În tratamentul chirurgical parodontal instrumentele sunt reprezentate:A. FoarfeceB. BisturiuC. ChiureteD. ExcavatoareE. Poate fi neglijat

646.C.M. Tratamentul complex în afecţiunile parodontale include şi următoarele particularităţi:A. Educaţia igienicăB. Şlefuirea selectivă

C. Instalarea de şine temporareD. Intervenţii chirurgicale parodontaleE. Aplicarea de pansamente curative

647.C.M. Radiografic poate fi depistate următoarele tipuri de schimbări ale ţesutului osos maxilar:A. InflamatoriiB. DistroficeC. AsociateD. Modificări în conţinutul lichidului gingivalE. Modificări ale vâscozităţii lichidului gingival

648.C.M. Scopul pansamentelor parodontale:A. De a proteja plagaB. A menţine adaptarea strânsă a lamboului necesar pe osC. Împiedică sângerareaD. Împiedică formarea excesivă de ţesut de granulaţieE. Vizează eliminarea pungilor

649.C.M. Semnificaţia termenului “Amputaţie radiculară”:A. Secţiunea rădăciniiB. Extracţia rădăciniiC. Înlăturarea parţială a porţiunii coronareD. Conservarea părţii coronareE. Toate enumerate anterior

650.C.M. Semnificaţia termenului “Anticorp”:A. Substanţă de apărareB. Substanţă în organismC. Reacţionează specificD. Sintetizată ca răspuns la întroducerea unui antigenE. Proeminenţa naturală pe suprafaţa unui os

651.C.M. Semnificaţia termenului “Arcadă”:A. Indică formaţiuni osoaseB. Indică formaţiuni fibroaseC. Indică formaţiuni vasculareD. Indică formaţiuni nervoaseE. Situate în formă de arc

652.C.M. Chiuretajul subgingival este contraindicat în:A. Gingivită acutăB. Gingivită cronicăC. Gingivită descuamativăD. Pungi parodontale la pluriradiculariE. Gingivita hormonală

653.C.M. Clorhexidina este un antiseptic de elecţie împotriva plăcii microbiene prin:A. Reducerea hiperestezieiB. Menţine prelungită în timp pe suprafeţele dentareC. Fixare eficientă pe suprafeţele bacteriene

D. Alterarea permeabilităţii peretelui celular bacterianE. Nici una din cele mai sus

654.C.M. În tratamentul parodontitelor cronice produsele imunologice acţionează prin:A. Creşterea puterii fagocitare a polimorfonuclearelorB. Creşterea valorii complementului sericC. Creşterea imunoglobulinelor sericeD. Acţiune antifungicăE. Acţiune bacteriostatică

655.C.M. Care vor fi motivele mobilităţii patologice dentare în parodontite:A. Inflamaţia cronică a ţesuturilor periapicaleB. Resorbarea ţesutului osos gr. I şi IIC. În rezultatul absenţei dintelui vecinD. În rezultatul absenţei dintelui antagonistE. Distrucţia alveolei şi inflamaţia ţesuturilor moi parodontale

656.C.S. Care intervenţie chirurgicală ar fi binevenită pentru înlăturarea pungilor parodontale profunde:A. Incisia abcesului parodontalB. ChiuretajulC. ImplantD. Reimplantarea dinteluiE. Gingivoectomia şi modificările ei

657.C.S. Date radiologice caracteristice în parodontita generalizată grad avansat:A. Ţesutul osos fără modificăriB. Destrucţia laminei compacteC. Resorbţie a ţesutului osos alveolarD. Osteoscleroza ţesutului ososE. Dilatarea fantei periodontale

658.C.S. Care-s afecţiunile parodontale sub denumirea de parodontome:A. Gingivita cataralăB. ParodontitaC. Epulis, papilom, fibromD. Gingivită ulcero-necrotică VincentE. Parodontotza

659.C.S. În câte şedinţe se efectuează şlefuirea selectivă a dinţilor:A. CinciB. PatruC. TreiD. DouăE. Nu are importanţă

660.C.S. Profunzimea pungilor parodontale în forma medie a parodontitei:A. O majorare semnificativă a profunzimii pungii cliniceB. Punga parodontală cu o adâncime de 4,5mmC. Pungă parodontală cu o adâncime de 6 mmD. Pungă parodontală cu o adâncime mai mult de 10mm

E. Pungă osoasă

661.C.S. Acuze caracteristice pentru forma medie a parodontitei în parodontită forma medie:A. Dureri dentare în formă de criză care se amplifică de la excitanţi termiciB. Halenă fetidăC. Dureri pronunţate în timpul masticaţieiD. Dureri în gingie şi eliminări supurative din pungile dentogingivaleE. Pătrunderea resturilor alimentare în spaţiile interdentare, mobilitatea dinţilor

662.C.M. Acuze caracteristice pentru forma medie a parodontozei :A. Dureri pronunţate în timpul masticaţieiB. Nudarea coletelor dentareC. Hiperestezia evidentă dentară la periajul dentar şi de la excitanţi termiciD. Dureri cu caracter iradiantE. Dureri nocturne

663.C.S. Caracteristica datelor radiologice în parodontita de grad avansat:A. Structura ţesutului osos fără modificăriB. Osteoporoza septurilor interdentareC. Dilatarea fantei periodontaleD. Resorbarea ţesutului osos alveolar, focare de resorbaţieE. Destrucţia laminei compacte

664.C.M. Caracteristica acuzelor pacientului în parodontita generalizată-grad avansat:A. Mobilitatea pronunţată a dinţilor şi eliminări purulente din pungile parodontaleB. Dureri nocturne dentareC. Dureri cu caracter iradiantD. Halenă fetidăE. Dureri de la excitanţii termici

665.C.S. Care sunt afecţiunile parodonţiului marginal profund:A. Gingivita ulceronecrotică VincentB. Gingivita cataralăC. Distrucţia ţesutului osos alveolarD. EpulisE. Osteoscleroza ţesutului osos

666.C.M. Care ţesuturi ale parodonţiului sunt lezate în primul rând în cazul parodontitei:A. Ligamentul circular al dinteluiB. Stratul epitelial al mucoasei gingivaleC. Ţesutul conjunctiv al mucoasei bucaleD. Cimentul radicular dentarE. Osul alveolar

667.C.S. Acuze caracteristice ale pacientului în formele uşoare ale parodontitei:A. Acuzele lipsescB. Edemaţierea evidentă a gingieiC. Durere în timpul masticaţieiD. Sângerări gingivale în timpul periajului dentarE. Halenă fexidă

668.C.M. Care sunt afecţiunile superficiale ale parodonţiului:A. Gingivita hipertroficăB. Gingivita cataralăC. EpulisD. Fibrom, papilomE. Atrofia ţesutului osos alveolar

669.C.M. Morfologic gingia este alcătuită din:A. EpiteliuB. Stratul submucosC. Corion sau lamina propriaD. Stratul adiposE. Elemente glandulare

670.C.S. Gingia marginală se localizează:A. În spaţiul dintre dinţii învecinaţiB. Pe osul alveolarC. În jurul coletului dinţilorD. La nivelul apexului radicularE. La nivelul bifurcaţiei radiculare

671.C.M. Care sunt particularităţile de structură a epiteliului gingival:A. Este un ţesut pluristratificatB. Posedă proprietăţi de keratinizareC. Regenerează în permanenţăD. Contribuie la secreţia saliveiE. Prezenţa în abundenţă a glicogenului în celule epiteliale

672.C.S. Celulele cărui epiteliu gingival formează legătură cu cristalele de apatită ale smalţului:A. Epiteliului bucalB. Epiteliului bazalC. Epiteliului sulcularD. Epiteliului aderentE. Celulele fiecărui din aceste straturi se unesc prin trama organică cu cristalele de apatită a smalţului

673.C.M. Nuanţa roz-pală a gingiei este determinată de:A. Lipsa stratului submucosB. Concentraţia de melaninăC. Transluciditatea epiteliului gingival faţă de vasele sanguineD. Tipul de alimentaţieE. Concentraţia fluorului în apa potabilă

674.C.M. Care este concentraţia de glicogen în celulele epiteliului gingival în normă şi în caz de inflamaţie a gingiei:

A. În normă celulele epiteliului gingival nu conţin glicogen sau se pot constata urme de glicogenB. Cantitatea de glicogen creşte în caz de inflamaţieC. Cantitatea de glicogen scade în caz de inflamaţieD. Celulele epiteliului gingival în normă conţin o concentraţie considerabilă de glicogen

E. Concentraţia de glicogen în celulele epiteliului gingival nu se supune unor modificări în caz de procese inflamatorii ale gingiei

675.C.M. Ce prezintă şanţul gingival:A. Este spaţiul dintre rădăcina dintelui şi osul alveolarB. Este fanta dintre suprafaţa dintelui şi gingia care aderă la elC. Este o formaţiune patologicăD. Este o formaţiune fiziologicăE. Este sinonimul termenului de „pungă parodontală”

676.C.S. La ce nivel se găseşte fundul şanţului gingival:A. La nivelul regiunii cervicale a adamantineiB. La nivelul hotarului adamantino-dentinarC. La nivelul coletului anatomicD. În zona cervicală radicularăE. Variază în dependenţă de vârsta pacientului, dar fără lezarea ligamentului circular al dintelui

677.C.M. Care sunt funcţiile parodonţiului:A. De apărareB. TroficăC. PlasticăD. De amortizareE. De secreţie.

678.C.S. Prin ce se explică funcţia plastică a parodonţiului:A. Prin formarea continuă a ţesuturilor parodonţiului;B. Prin capacitatea de keratinizare;C. Prin repartizarea uniformă a presiunii masticatorii;D. Prin formarea continuă a lichidului gingival;E. Prin prezenţa de capilare şi nervi.

679.C.M. Ce tipuri de celule realizează funcţia plastică a parodonţiului:A. CementoblasteleB. OsteoblasteleC. OdontoblasteleD. LimfociteleE. Fibroblastele

680.C.M. Ce factori condiţionează dezvoltarea afecţiunilor localizate a parodonţiului:A. Aplicarea incorectă a obturaţiilorB. Confecţionarea greşită a construcţiilor proteticeC. Micşorarea reactivităţii organismuluiD. Pulpitele;E. Afecţiuni ale sângelui

681.C.M. Ce factori condiţionează dezvoltarea afecţiunilor generalizate ale parodonţiului:A. Dereglări endocrineB. Afecţiunile gastro-intestinaleC. Afecţiuni infecţioaseD. Afecţiuni cardio-vasculare

E. Modificări aterosclerotice ale vaselor

682.C.M. După forma de manifestare gingivată poate fi:A. CataralăB. GranulantăC. UlceroasăD. ErozivăE. Hipertrofică

683.C.M. După gradul de extindere gingivată poate fi:A. ExacerbatăB. CataralăC. LocalizatăD. CronicăE. Generalizată

684.C.M. După forma de evoluţie gingivată poate fi:A. AcutăB. CronicăC. ExacerbatăD. ProgresivăE. Lentă

685.C.M. Parodontita după forma de manifestare poate fi:A. UlceroasăB. UşoarăC. AbscedantăD. GravăE. Generalizată

686.C.M. După caracterul de evoluţie distingem următoarele forme de parodontită:A. AcutăB. CronicăC. AgravatăD. AbscesE. Remisiune

687.C.M. După forma de extindere parodontitele pot fi:A. LocalizatăB. GeneralizatăC. RapidăD. LentăE. Progresivă

688.C.M. După tipul de evoluţie parodontoza se clasifică în:A. CronicăB. AcutăC. RemisiuneD. ExacerbatăE. Abscedantă

689.C.M. Parodontozele după forma de manifestare pot fi:A. UşoarăB. MedieC. GravăD. Catarală;E. Hipertrofică.

690.C.M. Care sunt factorii locali ce determină dezvoltarea afecţiunilor parodonţiului:A. Placa microbiană;B. Anomalii de ocluzie;C. Diabetul zaharat;D. Igienă insuficientă a cavităţii bucale;E. Afecţiuni ale sistemului gastro-intestinal.

691.C.M. Care sunt factorii generali ce condiţionează dezvoltarea afecţiunilor parodonţiului:A. Anomaliile de poziţie ale dinţilor;B. Cavităţile carioase;C. Afecţiunile endocrine;D. Afecţiunile somatice;E. Dereglări ale sistemului nervos.

692.C.M. Care e localizarea specifică a plăcii microbiene:A. Pe suprafeţele proximale ale dinţilor; B. La nivelul coletului dentar; C. Pe suprafeţele ocluzale;D. În şanţuri şi gropiţe ale coroanei dentare; E. Pe marginea incizală.

693.C.M. Care sunt cauzele dezvoltării plăcii microbiene:A. Particularităţile structurii anatomice şi de poziţie ale dintelui;B. Igiena insuficientă a cavităţii bucale;C. Periajul incorect al dinţilor;D. Modificări cantitative şi calitative ale salivei şi lichidului bucal;E. Predominarea glucidelor şi a produselor moi în alimentaţie.

694.C.S. Ce prezintă placa dentară:A. O membrană epitelială ce acoperă dintele erupt;B. Un produs al salivei alcătuit din aminoacizi şi glucide;C. O aglomerare de bacterii şi produse ale activităţilor vitale, ce se fixează pe suprafaţa dintelui;D. O membrană de protecţie a dintelui;E. Un produs al lichidului gingival.

695.C.M. Care sunt măsurile aplicate în tratamentul gingivitei catarale cronice:A. Înlăturarea depunerilor moi şi a tartrului dentar; B. Administrarea preparatelor antipiretice şi antibioticelor;C. Indicarea tratamentului fizioterapeutic; D. Aplicarea locală a remediilor antiinflamatorii şi cheratoplastice;E. Aplicarea terapiei sclerozante.

696.C.S. Ce particularităţi clinice sunt specifice formei uşoare de gingivită catarală:A. Inflamaţia gingiei interdentare;B. Inflamaţia gingiei marginale;C. Procese inflamatorii ale gingiei alveolare;D. Prezenţa pungii gingivale.;E. Procesul inflamator interesează ligamentele gingivo-dentare.

697.C.M. Care sunt factorii cauzali ce determină dezvoltarea gingivitei hipertrofice:A. GraviditateaB. Administrarea preparatelor din grupul difeninelorC. Afecţiunile sângeluiD. Perioada pubertarăE. Hipovitaminoza C

698.C.S. Care este gradul de hipertrofie a gingivitei în cazul gingivitei hipetrofice de gravitate medie:

A. Cuprinde ¼ din suprafaţa dinteluiB. Cuprinde 1/3 din suprafaţa dinteluiC. Cuprinde ½ din suprafaţa dinteluiD. Cuprinde peste ½ din suprafaţa dinteluiE. Cuprinde toată suprafaţa dintelui

699.C.S. Care este gradul de hipertrofie a gingiei în gingivita hipertrofică de gravitate uşoară:A. Cuprinde până la 1/3 din coroana dinteluiB. Cuprinde peste ½ din coroana dinteluiC. Cuprinde 2/3 din coroana dinteluiD. Cuprinde toată suprafaţa coronară dentarăE. Cuprinde până la ½ din suprafaţa coroanei dentare

700.C.M. Care este gradul de hipertrofie a gingiei în cazul gingivitei hipetrofice de gravitate grea:

A. Cuprinde 1/3 din suprafaţa coroanei dinteluiB. Cuprinde până la ½ din coroana dinteluiC. Cuprinde 2/3 din suprafaţa coroanei dinteluiD. Cuprinde toată suprafaţa coroanei dinteluiE. Cuprinde până la 2/3 din suprafaţa coroanei dintelui

701.C.M. Leziuni ale ţesuturilor dure ale dintelui, care apar în perioada dezvoltării lor: A. Hipoplazia şi hiperplaziaB. Fluoroza şi displazia CapdepontEroziunea şi necrozaDentinogeneza şi amelogeneza imperfectăBoala oaselor de marmură

702.C.M. Leziuni ale ţesuturilor dure ale dintelui, care apar după erupţia lui:A. Abraziunea patologicăB. Defectele cuneateC. Amelogeneza imperfectăD. Dentinogeneza imperfectăE. Hiperestezia

703.C.M. Leziuni ale ţesuturilor dure ale dintelui, care apar după erupţia lui:A. NecrozaB. Eroziunea C. Fluoroza D. Hiperplazia E. Hipoplazia

704.C.M. Leziuni ale ţesuturilor dure ale dintelui, care apar după erupţia lui:A. Hipoplazia şi hiperplaziaB. Eroziunea şi necroza C. Hiperestezia şi abraziuneaD. Amelogeneza şi dentinogeneza imperfectăE. Fluoroza şi boala oaselor de marmură

705.C.M. Leziuni ale ţesuturilor dure ale dintelui, care apar după erupţia lui:A. Leziuni congenitaleB. Defectul cuneiform şi hiperesteziaC. Hiperplazia şi fluorozaD. Traumatismele şi necrozaE. Periodontita apicală

706.C.M. Triada luesului congenital constă din: A. Dinţii PflugerB. Keratita parenchimatoasăC. Surditate congenitalaD. Orbitate congenitalăE. Dinţii Hutchinson

707.C.S. Cauza apariţiei hipoplaziei este:A. Alimentaţia insuficientăB. Dereglarea proceselor metabolice în organizmul copiluluiC. Dereglarea funcţiei rinichilorD. Dereglarea funcţiei sistemului digestivE. Dereglarea funcţiei sistemului nervos central

708.C.M. În rezultatul dereglării funcţiei căror celule se dezvoltă hipoplazia:A. EritrocitelorB. LeucocitelorC. AmeloblaştilorD. HistiocitelorE. În cazuri dereglării grave ale odontoblaştilor

709.C.S. Hipoplazia se clasifică în:A. Acută şi cronicăB. Uşoară, medie şi gravăC. De sistem şi localăD. De gradul I, II, IIIE. Temporară şi permanentă

710.C.M. Care sînt semnele caracteristice maculei în hipoplazie:A. NetedăB. RămolităC. LucioasăD. Nu se colorează cu coloranţiE. Mată

711.C.S. Modificările de formă a căror dinţi sint numiţi ca dinţi Hutchinson şi Fournier:A. CaniniB. PremolariC. Incisivi ai maxileiD. Incisivi lateraliE. Incisivi centrali ai mandibulei

712.C.S. Modificarea de formă a căror dinţi este numităca dinţii Pfluger:A. caniniB. Primii molari C. Molarii doi D. Premolarii unu şi doiE. Incisivii

713.C.M. Hipoplazia smalţului se diferenciază cu:A. Caria medieB. Caria incipientăC. Necroza smalţuluiD. Caria superficialăE. Eroziunea smalţului

714.C.M. Metodele de tratament ale hipoplaziei:A. Extracţia dinteluiB. Restabilirea defectelor cu materiale compoziteC. Terapie remineralizantăD. În cazuri grave tratament ortopedicE. Tratament ortodontic

715.C.S. Dinţii de tetraciclină sînt rezultatul administrării în perioada de formare şi mineralizare a ţesuturilor dentare a:A. PesticidelorB. NitraţilorC. Sărurilor de metale greleD. Preparatelor steroideE. Tetraciclinei

716.C.S. Manifestarea hipoplaziei locale are loc pe dinţii:A. Ce au suportat traumăB. Perioada de formare a cărora a coincis cu administrarea tetraciclineiC. Primordiile cărora au fost antrenate în proces inflamatorD. Ce au fost supuşi tratamentului endodonticE. Ce au fost supuşi procedurii de înălbire

717.C.S. Pe care dinţi mai frecvent se înregistrează hipoplazia locală:A. IncisiviB. CaniniC. MolariD. PremolariE. Dinţii de minte

718.C.S. Intoxicaţia cu fluor (fluoroza) apare în rezultatul:A. Consumării sporite de ceaiB. Consumării de sare fluoratăC. Conţinutului sporit de fluor în apa potabilăD. Terapiei remineralizanteE. Administrării antibioticilor

719.C.S. Fluoroza:A. Este o boală endemicăB. Este o boală infecţioasăC. Este o zoonozăD. Are provenienţă viroticăE. Este o patologie ereditară

720.C.M. Fluoroza se manifestă în primul rînd pe:A. Incisivii superiori şi premolariB. Mai rar pe incisivii inferiori şi molariC. CaniniD. Incisivi şi caniniE. Premolari şi molari

721.C.S. Standartele de stat admit concentraţia de fluor în sursa de apă potabilă:A. 5 mg/lB. 4 mg/lC. 3,5mg/lD. 2,5mg/lE. 1,5mg/l

722.C.M. Ce concentraţie de fluor în apă pot duce la modificări în dinţii deja formaţi:A. 8mg/lB. 7mg/lC. 6mg/lD. 5mg/l E. 4mg/l

723.C.S. În localităţi cu clima aridă uneori se înregistrează fluoroză dentară avansată, chiar şi cînd conţinutul de fluor în apa potabilă este moderat (0,5-0,7mg/l).

Care este cauza:A. Consumarea de ceiaiB. Consumarea de sare fluoratăC. Mestecarea frunzelor de ceiai şi tutunD. Aportul excesiv de apă în organismE. Consumarea peştelui şi grăsimelor alimentare

724.C.S. Ce efect posedă fluorul:A. CarisogenB. MutagenC. CancerogenD. CariostaticE. Hemostatic

725.C.M. Fără pierderi de ţesut dentar evoluază următoarele forme de fluoroză:A. HaşuratăB. DestructivăC. ErozivăD. MaculatăE. Granular-cretoasă

726.C.M. Cu pierderi de ţesut dentar evoluază următoarele forme de fluoroză:A. DistructivăB. HaşuratăC. ErozivăD. MaculatăE. Granular-cretoasă

727.C.S. Fluoroza în stadiul de maculă urmează să fie diferenţiată de:A. Caria incipientăB. HipoplazieC. Necroză acidăD. Eroziunea ţesuturilor dureE. Hiperplazie

728.C.M. Tratamentul formei haşurate, maculate şi granulare al fluorozei constă în:A. Restabilirea defectelor cu materiale compoziteB. Extracţia dintelui C. Tratament ortopedicD. Tratament de decolorareE. Terapie remineralizantă

729.C.M. În tratamentul formelor distructive a fluorozei se folosesc:A. Materiale compoziteB. Metode ortopediceC. Metode chirurgicale D. Metode ortodonticeE. Tratament complex

730.C.S. Formarea în exces a adamantinei se numeşte:A. HiperostozăB. AmelogenezăC. DentinogenezăD. HipertonieE. Hiperplazie

731.C.M. Din tulburările eriditare în dezvoltarea ţesuturilor dentare fac parte:A. Necroza şi eroziuneaB. Amelogeneza şi dentinogeneza imperfectăC. Caria şi pulpitaD. Displazia Capdepont şi boala oaselor de marmurăE. Periodontita apicală şi paradontita

732.C.M. Sindromul Stainton-Capdepont se caracterizează prin:A. Modificarea culorii coroanei dinteluiB. Pierderea timpurie a adamantineiC. Abraziune ruinantăD. Fragilitatea ţesuturilor dureE. Subdezvoltarea adamantinei şi dentinei

733.C.M. Dentinogeneza imperfectă se caracterizează prin:A. Subdezvoltarea ţesuturilor coronareB. Lipsa coroanei dentare C. Subdezvoltarea rădăcinilorD. Lipsa rădăcinilorE. Mobilitatea dinţilor

734.C.S. Traumatismele dentare pot fi: A. Uşoare, medii, graveB. Acute şi croniceC. Acute, cronice, exacerbateD. De gradul I, II, IIIE. Locale şi generalizate

735.C.M. Care trebue să fie starea ţesutului osos în luxaţia dentară, pentru a fi posibilă conservarea dentară:

A. Ţesutul osos este intact pe o întindere ce depăşeşte jumătatea lungimii rădăciniiB. Ţesutul osos este intact pe toată lungimea rădăciniiC. Ţesutul osos este intact pe o întindere de cel puţin 1/3 din lungimea rădăciniiD. Osul poate lipsiE. Poate lipsi un perete al alveolei

736.C.M. Care este succesiunea manipulărilor în luxaţia dintelui:A. Extracţia dinteluiB. AnesteziaC. Dintele se plasează în locul lui firescD. Dintele se depulpeazăE. Dintele se fixează

737.C.S. Reacţia dintelui la ce curent indică la necroza pulpei:A. 2 – 3 mkAB. 20 – 25 mkAC. 110 mkA mai multD. 60 – 70 mkAE. 20 mkA şi mai mult

738.C.M. Tratamentul luxaţiei totale a dintelui constă din:A. Suturarea alveolei dintelui luxatB. Dintele se trepanează, se depulpează, se aplică plomba de canalC. Confecţionarea punţii proteticeD. Tratarea antiseptică a rădăcinei şi alveoleiE. Dintele se plasează în locul lui firesc şi se fixează

739.C.M. Când fractura interesează o parte a coroanei fără degajarea cavităţii pulpare:A. Coroana se restabileşte cu materiale compoziteB. Dintele se depulpeazăC. Se îndreaptă la chirurgD. Se îndreaptă la ortopedE. Se restabileşte folosind stifturi parapulpare

740.C.M. La ce lungime se aplică plomba de canal în cazul când în canal este nevoie de fixat un pivot:A. 1/2 apicalăB. 1/3 apicalăC. 1/4 apicalăD. 1/5 apicalăE. 1/6 apicală

741.C.S. Decesivă în diagnosticul fracturii de rădăcină este:A. Acuzele bolnavuluiB. PercuţiaC. UltrasonografiaD. RadiografiaE. Electroodontometria

742.C.M. În care forme de fractură rădăcina nu poate servi ca suport:A. LongitudinalăB. TransversalăC. FragmentarăD. DiagonalăE. Oblică

743.C.M. Tratamentul traumei cronice dentare constă în:A. Extracţia dinteluiB. Tratament ortodonticC. Terapie remineralizantăD. Restabilirea defectuluiE. Înlăturarea factorului traumatizant

744.C.M. Abraziunea fiziologică în primul rând se manifestă pe:A. Tuberculii masticatori ai molarilor şi premolarilorB. Pe suprafaţa palatinală şi vestibulară a molarilor şi premolarilor superioriC. Pe suprafaţa linguală şi bucală a molarilor şi premolarilor inferioriD. Muchia transantă şi cuspizii caninilorE. Pe suprafaţa vestibulară ai incisivilor

745.C.M. În caz de ocluzie dreaptă se crează condiţii pentru abraziunea:

A. Suprafeţei vestibulare a molarilorB. IncisivilorC. Suprafaţa palatinală a incisivilorD. Cuspizilor masticatoriE. Suprafaţa linguală a molarilor inferiori

746.C.M. În caz de ocluzie adâncă în primul rând se abraziază:A. Cuspizii masticatoriiB. Suprafaţa labială a incisivilor inferioriC. Suprafaţa palatinală a incisivilor superioriD. Suprafaţa palatinală a caninilor şi molarilorE. Suprafaţa linguală a premolarilor inferiori

747.C.S. În lipsa căror dinţi se înregistrează o abraziune intensă a dinţilor restanţi:A. CaninilorB. IncisivilorC. MolarilorD. PremolarilorE. Dinţilor de minte

748.C.S. Abraziunea se clasifică în:A. Acută şi cronicăB. Locală şi generalizatăC. Uşoară, medie şi gravăD. De gradul I,II,IIIE. Acută, cronică, exacerbată

749.C.S. Necroza acidă se explică prin acţiunea nemijlocită asupra adamantinei a:A. AntibioticelorB. BazelorC. AcizilorD. MiercuruluiE. Nitraţiilor

750.C.M. Defectul cuneiform se localizează:A. La coletul dinţilor pe suprafaţa palatinalăB. La coletul dinţilor pe suprafaţa lingualăC. Pe partea masticatorieD. La coletul dinţilor pe suprafaţa jugalăE. La coletul dinţilor pe suprafaţa vestibulară

751.C.S. Electroforeza reprezintă:A. Tratament cu curent electricB. Tratamentul cu curent electric de înaltă frecvenţăC. Administrarea în ţesuturi a substanţelor medicamentoase cu ajutorul curentului continuuD. Administrarea în ţesuturi a substanţelor medicamentoase cu ajutorul curentului alternativE. Administrarea în ţesuturi a substanţelor medicamentoase cu ajutorul ultrasunetului

752.C.S. Diatermocoagularea în canalul radicular se administrează:A. Pentru sterilizarea canalului radicular

B. Pentru devitalizarea pulpeiC. Pentru diatermocuagularea ţesutului granulos şi pulpei radiculareD. Pentru anestezieE. Pentru toate susmenţionate

753.C.M. Electroodontometria se utilizează:A. Pentru aprecierea stării terminaţiilor nervoase periferice pulpareB. Pentru aprecierea stării terminaţiilor periferice periodontaleC. Pentru diagnosticul diferenţial al pulpitei şi periodontiteiD. Pentru diagnosticul diferenţial al cariei dentare şi pulpiteiE. Pentru aprecierea excitabilităţii terminaţiilor nervoase periferice a parodonţiului

754.C.S. Durata expoziţiei diatermocuagulării ţesutului granulos în canalul radicular constituie:A. 2-3 sec.B. 6-8 sec.C. 60 sec.D. 20 sec.E. 1-2 min.

755.C.S. În absenţa reacţiei, la curent electric după 100 mcA se presupune despre următoarele afecţiuni:A. Carie medieB. Dinte intactC. Periodontită cronicăD. Pulpită gangrenoasăE. Carie profundă

756.C.S. În care zonă a mucoasei cavităţii bucale stratul submucos este mai pronunţat:A. Mucoasa buzelorB. Mucoasa jugalăC. Mucoasa gingivalăD. Mucoasa palatului durE. Mucoasa limbii

757. C.M. Care din papilele linguale pot fi confundate cu elemente patologice după aspectul său:A. Papilele filiformeB. Papilile fungiformeC. Papilele foliateD. Papilele circumvalateE. Toate enumărate mai sus

758.C.S. Localizarea a căror papile linguale aminteşte litera română «V»:A. Papilele fungiformeB. Papilele foliateC. Papilele filiformeD. Papilele circumvalateE. Nici una din cele enumerate

759.C.S. În care glande salivare enumărate, nervul facial formează un «Plexus» nervos:A. Glandele salivare submandibulareB. Galndele salivare sublinguale

C. Glanda parotidăD. Glandele salivare miciE. În toate glandele salivare

760.C.S. Saliva conţine:A. 80% apă şi 20% substanţe organice şi anorgamice:B. 2% apă şi 8% substanţe organice şi anorganiceC. 95% apă şi 5% substanţe organice şi anorganiceD. 100% apăE. 99.42% apă şi 0.58% substanţe organice şi anorganice

761.C.M. Funcţia de protecţie a salivei se manifestă prin:A. Umectarea tunicii mucoaseiB. Tapetarea cu mucină a mucoaseiC. Asigură formarea bolului alimentarD. Deglutiţia bolului alimentarE. Fermentează bolul alimentar

762.C.M. Funcţia fermentativă a salivei se manifestă prin:A. Fermentarea glucidelor din alimenteB. Capacitatea de tampon a saliveiC. Formarea şi deglutiţia bolului alimentarD. Spălarea suprafeţei dinţilor şi a mucoasei cavităţii bucaleE. Menţinerea homeostazei adamantinei dentare

763.C.M. Care din elementele lezante enumărate sunt primare:A. Nodul, macula, veziculaB. Eroziunea, ulceraţia, fisuraC. Pustula, papula, chistD. Crusta, cicatriceE. Pigmentaţia, afta

764.C.M. Elemente lezante secundare sunt:A. Nodul, bulăB. Veziculă, maculăC. Afta, ulcerulD. Eroziunea, crustăE. Pustula, nodozitatea

765.C.S. Acantoliza este un proces de:A. Tumefiere a stratului spinosB. Acumulare de lichid între celuleC. Proliferare în excesD. Perturbare a stratului spinosE. O modificare degenerativă a celulelor statului spinos prin pierderea legăturilor citoplasmatice

intercelulare

766.C.M. În examinarea pacienţilor cu afecţiuni ale mucoasei cavităţii bucale – examenul complementar este:

A. Inspecţia

B. PaplpareC. Probe funcţionaleD. Metode de investigaţie în laboratorE. Culegerea anamnezei bolii

767.C.S. Modificările mucoasei bucale de tipul: eritemul, ulcerul, leucoplazie, cheulita actinică, leziuni chimice sunt incluse în grupa:

A. Leziuni alergiceB. Anomalii şi leziuni independente ale limbiiC. Leziuni traumaticeD. Leziuni de sistem şi tulburări de metabolismE. Leziuni precanceroase

768.C.M. Clinic trauma mecanică acută se manifestă prin prezenţa de:A. HematoameB. Eroziuni şi ulceraţiiC. AfteD. PustuleE. Acantoliză

769.C.M. Mai frecvente în traumele cronice persistă:A. HemoragiiB. PruritC. Inflamaţie catarală cu hiperemieD. Edem şi proliferaţieE. Dureri acute

770.C.M. Arsurile provocate de acizi duc la dezvoltarea necrozei, locul lezat se acoperă cu membrane de culoare:

A. BrunăB. Brună – roşieticăC. CenuşieD. Gălbue sau alb cenuşieE. Brună – închisă

771.C.M. În tratamentul leziunilor chimice (arsuri cu acizi) se foloseşte:A. Apă cu săpunB. Apă de var de1%C. Acid citricD. Acid clorhidricE. Acid acetic

772.C.S. Curenţi galvanici în cavitatea bucală apar din cauza:A. Obturaţiilor din cimenturiB. Obturaţiilor din compoziteC. Prezenţa diferitor metaleD. Protezelor acriliceE. Nici un răspuns nu este corect

773.C.S. Norma convenţională de curenţi galvanici este de:

A. Peste 10 MAB. 5-6 MAC. Sub 10 MAD. 15-20 MAE. 25 MA

774.C.M. Rolul principal al apariţiei leucoplaziei îl au:A. Factorii eriditariB. Factorul infecţiosC. Factorii locali (fumatul)D. Componentul alergicE. Toate enumerate mai sus

775.C.M. Leucoplazia se va diferenţia de:A. Lichenul roşu planB. Candidoza cronică hiperplasticăC. Eritemul exudativ polimorfD. PemfigusE. Cheilita exfoliativă

776.C.M. Sediul de predilecţie al focarelor leucoplazice este:A. Marginea roşie a buzei inferioare fără afectarea pieliiB. Mucoasa jugală pe linia ocluzalăC. Mucoasa limbiiD. Mucoasa gingivalăE. Mucoasa nazală

777.C.M. Care sunt formele de evaluare clinică ale leucoplaziei:A. Forma nodularăB. Forma platăC. Forma ulceroasăD. Forma erozivă şi verucoasăE. Forma tipică

778.C.M. Leucoplazia plată adesea regresează după:A. Înlăturarea iritantului – fumatulB. Administrarea antibioticelorC. Administrarea polivitaminileor (Vit.A)D. Înlăturarea elementelor pe cale chirurgicalăE. Toate enumărate mai sus

779.C.S. Perioada de incubaţie cu virusul Varicella zoster este de:A. De la 3 la 7 zileB. De la 7 la 14 zileC. De la 15 la 30 zileD. Peste o lună de zileE. Perioadei de incubaţie lipseşte

780.C.S. Stomatita ulcero – necrotică Vincent este provocată de:A. De fusobacterii

B. De streptocociC. De stafilocociD. De borelii VincentE. De fuzobacterii şi borelii Vincent

781.C.S. Rolul decesiv în declanşarea stomatitei ulcero – necrotice Vincent îl are:A. Durerile în timpul alimentaţieiB. Scăderea rezistenţei organismului faţă de infecţieC. Mărirea ganglionilor limfaticiD. Prezenţa tartrului dentarE. Apariţia temperaturii de până la 37.5-38 C

782.C.S. Sifilisul este o boală:A. ViroticăB. InfecţioasăC. AlergicăD. TraumaticăE. Infecţioasă – alergică

783.C.M. Diagnosticul diferenţial al tuberculozei este necesar de făcut cu:A. Tuberculii în cazul sifilisului terţiarB. Cu lepra şi lupusul eritematosC. Cu stomatita ulcero – necrotică VincentD. Granulomul piogenE. Impetigo

784.C.S. Candidoza este provocată de:A. Str. mutansB. Bacilul KochC. De fuzobacteriiD. Virusul Coxsacke AE. De fungii din genul Candida

785.C.M. Mecanismele cele mai importante ale şocului anafilactic le constitue:A. Creşterea permeabilităţii vaselor patului microcirculatorB. Creşterea tonusului vaselor sangvineC. Scăderea tonusului vaselor, colapsul, reducerea volumului circulant al sângeluiD. Scăderea permeabilităţii vaselor patului microcirculatorE. Sporirea volumului circulant al sângelui

786.C.M. În tratamentul edemului Quincke e necesar:A. Administrarea antibioticilorB. Întreruperea contactului cu alergenulC. Administrarea vitaminelorD. Administrarea preparatelor antihistaminiceE. Toate enumerate mai sus

787.C.S. Alergia de contact apare la pacienţii:A. Ce au construcţii protetice din aurB. Ce poartă proteze din mase acrilice

C. Ce au proteze din diferite aliajeD. Ce au obturaţii multiple din amalgamE. Ce au obturaţii din compozite fotopolimerizabile

788.C.S. Elementele lezante primare caracteristice pentru eritemul exudativ polimorf sunt:A. Macule, papule, plăci urticariene,vezicule, buleB. AfteleC. Pustula şi cicatriceaD. Eroziunea şi ulcerulE. Ragada şi scuama

789.C.S. Stomatita aftoasă cronică recidivantă este o afecţiune:A. AlergicăB. ViroticăC. De contactD. Imuno – alergicăE. Micotică

790.C.M. În tratamentul carenţei vitaminei C se administrează:A. Complex de polivitamineB. Acidul ascorbicC. Acidul ascorbic împreună cu vitamina PD. Vitamina AE. Vitamine din grupul B

791.C.M. Ulcerul trofic se va diferenţia de:A. Stomatita ulcero – necrotică VincentB. Necroza mucoasei bucale în hematopatiiC. Stomatita recidivantă aftoasă cronică (afta Sutton)D. CandidomicozeE. Eritemul exudativ polimorf

792.C.M. În grupul afecţiunilor sistemului hematopoetic intră:A. Leucoza (acută şi cronică)B. Diabetul zaharatC. AvitaminozeleD. AgranulocitozaE. Pemfigusul

793.C.M. Glosalgia (stomalgia) se caracterizează prin:A. Arsură, împunsăturiB. Senzaţie de oboseală după vorbireC. Dureri acute permanenteD. Lipsa simptomelorE. Edematierea limbii

794.C.M. Tulburarea sensibilităţii gustative decurge sub formă de:A. Senzaţie gustativă atipică (deformată)B. Scăderea senzaţiilor gustative sau dispariţia luiC. Majorarea senzaţiilor gustative

D. Nu sunt modificăriE. Toate enumerate mai sus

795.C.M. Deosebim următoarele forme clinice ale pemfigusului:A. Forma aftoasăB. Forma erozivăC. Forma vulgară şi vegetantăD. Forma ulcero-necroticăE. Forma foliacee şi seboreică (eritematoasă)

796.C.M. În evoluţia clinică a pemfigusului deosebim următoarele perioade:A. Perioada de debutB. Perioada de remisieC. Perioada de acutizare şi perioada epitelizării predominanteD. Lipsa perioadei de debutE. Toate enumerate mai sus

797.C.M. Particularităţile manifestărilor clinice ale pemfigusului vulgar sunt:A. Apariţia vegetaţiilor pe fundul eroziunii ce proemină deasupra sectoarelor înconjurătoareB. Apariţia aftelorC. Pe fundul eroziunii lipsesc vegetaţiileD. Vegetaţiile de pe fundul eroziunii nu proemină de asupra sectoarelor înconjurătoareE. Sunt prezente erozii

798.C.M. Mijloacele principale de tratament general al pemfigusului sunt:A. AntibioticileB. VitaminileC. CheratoplasticileD. CorticosteroiziiE. Citostaticile

799.C.S. Lupusul eritematos conform concepţiilor moderne este din grupa:A.Leziuni viroticeB. Leziuni alergiceC. Colagenoze (boli autoimune)D. MicozeE. Leziuni infecţioase

800.C.M. Lupusul eritematos include următoarele forme clinice:A. CronicăB. RecidivantăC. AcutăD. ExacerbatăE. Toate enumerate mai sus

801.C.S. În grupul afecţiunilor limbii glositele independente sunt:A. Glosalgia (stomalgia)B. Limba plicatăC. Glosita descuamativăD. Cheilita

E. Macrocheilita

802.C.S. Limba plicată este o afecţiune de origine:A. InfecţioasăB. AutoimunăC. Anomalie de dezvoltareD. MicoticăE. Alergică

803.C.M. După clasificarea lui A. Maşkilleison şi S. Kutin cheilitele se împart în:A. Cheilitele sinestătătoareB. Cheilitele simptomaticeC. Cheilitele alergice de contactD. MacrocheiliteE. Cheilite actinice

804.C.M. Tabloul clinic (acuze) al cheilitei alergică de contact este:A. Acuzele lipsescB. PruritC. Senzaţie de arsură şi edem al buzelorD. Dureri insuportabileE. Hemoragii din mucoasa (labială)

805.C.M. Cheilita actinică şi meteorologică include următoarele forme clinice:A. Forma exudativăB. Forma uscatăC. Forma erozivăD. Forma ulceroasăE. Toate enumerate mai sus

806.C.S. Lichenul roşu plan este o maladie:A. ViroticăB. MicoticăC. InflamatorieD. InfecţioasăE. Alergică

807.C.S. Elementul morfologic de bază a lichenului roşu plan este:A. VeziculaB. PustulaC. EroziuneaD. Papula cornificatăE. Ulcerul

808.C.M. Care din aceste forme clinice aparţin lichenului plan:A. Forma verucoasăB. Forma exudativ-hiperemiatăC. Forma hiperkeratozicăD. Tipică şi buloasăE. Forma vulgară

809.C.S. Afecţiunile precanceroase ale mucoasei bucale cu frecvenţă înaltă de malignizare include:A. Boala BowenB. Leucoplazia verucoasă şi erozivăC. PapilomatozaD. Lupusul eritematosE. Lichenul roşu plan

810.C.S. În cadrul tratamentului afecţiunelor precanceroase şi tumorale, tratamentul conservativ se admite:

A. Cheilita abrazivă precanceroasă ManganottiB. Precancerul verucosC. Boala BowenD. Hipercheratoza precanceroasăE. Toate enumerate mai sus

811.C.M. La baza clasificărilor contemporane a stomatitelor aftoase stă:A. ClinicaB. EtiologiaC. PatogenezaD. MorfogenezaE. Elementul lezant

812.C.S. Durata existenţei aftei:A. 5 zileB. 5 -10 zileC. 15 zileD. Mai mult de 10 zileE. De la 15 până 40 de zile

813.C.S. Afta se vindecă prin epitelizare cu:A. Cicatrice platăB. Cicatrice deformatăC. Atrofie cicatrizantăD. Mucoasa rămâne ne schimbatăE. Toate variantele enumerate mai sus

814.C.S. La baza clasificării afecţiunilor buloase stă:A. Principiul etiologicB. Principiul etiopatogeneticC. Principiul clinicD. Principiul anamnezicE. Principiul eriditar

815.C.S. Eritemul exudativ polimorf se referă la următoarele grupe de maladii:A. InfecţioaseB. AlergiceC. Infecţioasă-alergicăD. De etiologie necunoscutăE. Medicamentoase

816.C.M. Ciclul de dezvoltare al afecţiunilor buloase durează:A. 1 săptămânăB. 2 săptămâniC. 3 săptămâniD. 2 luniE. 10 zile

817.C.M. Stomatita ulcero-necrotică mai frecvent este provocată de:A. SuprarăcireB. Scăderea rezistenţei organismuluiC. Infecţie viroticăD. Neglijarea igienei bucaleE. Surmenaj

818.C.M. Simptomul de bază al ulcerului decubital este:A. Mărirea ganglionilor limfatici regionaliB. Halena fetidăC. Margine în formă bureletD. Durere pronunţată slabE. Febră

819.C.M. Tactica medicului în caz de stomatita medicamentoasă:A. Administrarea preparatelor antihistaminiceB. Excluderea medicamentelor în cauzăC. Administrarea nistatineiD. Folosirea substanţelor antiseptice sub formă de aplicaţii sau clătituriE. Utilizarea hormonilor steroizi

820.C.M. Simptomul de bază la stomatita de contact este:A. HiperemiaB. EdemulC. DurerileD. ParesteziaE. Hiperestezia

821.C.M. Tactica medicului în caz de stomatită protetică:A. Suspendarea protezei timp de 2-3 zileB. Acoperirea protezei cu compuşi inerţiC. Administrarea preparatelor antiinflamatoareD. Substituirea protezeiE. Confecţionarea protezei din aur

822.C.S. Candidomicoza este provocată de:A. Tratamentul îndelungat cu corticosteroiziB. SurmenajC. AlcoolizareD. HipotermieE. Contactul cu bolnavul

823.C.M. Manifestări clinice ale bolilor alergice:A. Stomatita catarălă acutăB. Eritemul exudativ polimorfC. Eritemul fixat, stomatita contactilăD. Boala lui FordyceE. Sindromul Melkersson-Rozental, sindromul Şyogren

824.C.M. Preparate ce lichefiază ţesuturile necrotice inflamate ale mucoasei bucale necrozantă sunt:A. ChimopsinaB. RibonucleazaC. OlazolulD. TripsinaE. Soluţia de permanganat de potasiu, tetraborat de sodiu

825.C.M. Indicaţi preparatele antivirotice:A. FencarolB. Bonafton, florenalC. Interferon, helepinD. Chimopsin, dezoxiribonucleazaE. Metilurasil

826.C.S. Remedii antihistaminice în tratamentul stomatitei alergice:A. Unguent «Uruxol», soluţie de novocaină, furacilinăB. Infuzie de eucalipt, salvie, soluţie de galascorbinăC. Emulsie de hidrocortizon, soluţie de galascorbinăD. 2% sol. Suprastină; sol. tavegilE. Soluţie de tripsină, tetrazol, soluţie de dimexid

827.C.M. Elemente lezante secundare ale mucoasei cavităţii bucale:A. Papula, eroziunea, fisuraB. Macula, vezicula, papulaC. Ulcerul, eroziunea, aftaD. Fisura, eroziunea, crusteE. Toate enumerate mai sus

828.C.S. Pastele dentare antimicotice:A. «Jemciug», «Baby», «Nevskaia»B. «Boro-glicerinică», «Iagodca»C. «Pomorin», «Fitopomorin», «Balzam», «Lazur»D. «Lesnaia», «Extra», «Leningradskaia»E. «Belo-rozovaia», «Ciarodeika», «Osobaia»

829.C.S. Deosebim forme de leucoplazie după I. Novic:A. UnaB. DouăC. TreiD. PatruE. Cinci

830.C.S. Câte forme de lichen roşu plan al mucoasei bucale deosebim:

A. TreiB. PatruC. CinciD. ŞaseE. Două

831.C.S. Precizaţi care dintre următoarele microorganisme din flora bucală sunt responsabile de producerea candidozelor bucale:

A. Flora gram-pozitivăB. Flora gram-negativăC. CociD. Celule levuriceE. Bacili

832.C.M. Saliva în candidoze conţine ca factori antibacterieni:A. AmilazeB. LizozimC. LactoferinăD. Sistemul peroxidazăE. Leucocite

833.C.M. pH-ul salivar în candidoze absolut depinde de:A. Descompunerea intraorală a alimentelorB. De ritmul diurn şi nocturnC. De concentraţia oxidului de carbon intrabucalD. De vârstăE. Ciclul hormonal

834.C.M. Care este pH-ul critic la nivelul cavităţii bucale, favorabil dezvoltării Candidei:A. 4,2B. 4,9C. 5,8D. 6,5E. 6,8

835.C.M. Celulele levurice alcătuesc flora în candidoze:A. Ocazională a mediului bucalB. Permanentă a mediului bucalC. Endogenă a mediului bucalD. Flotantă a mediului bucalE. Temporară a mediului bucal

836.C.S. Candidoza mucoasei cavităţii bucale face parte din grupa de afecţiuni:A. AlergiceB. ViroticeC. InflamatoriiD. Infecţios-alergiceE. Micotice

837.C.M. În apariţia candidozei un rol principal se oferă:

A. Factorilor ereditariB. Factorilor infecţioşiC. Factorilor localiD. Componentei alergiceE. Factorilor generali

838.C.M. Din grupa factorilor cu acţiune locală, ce contribuie la dezvoltarea candidozei mucoasei cavităţii bucale fac parte:

A. Umiditatea şi maceraţia mucoaseiB. Traumele protetice persistenteC. pH-ul alcalin al mediului bucalD. GlositeleE. Nici unul din factorii sus numiţi

839.C.M. Din grupa factorilor cu acţiune generală în declanşarea candidozei mucoasei cavităţii bucale participă:

A. AInsuficienţa imunităţii înnăscute sau dobândite:B. HipovitaminozeleC. Starea generală alterată a organismuluiD. Tratamentul cu antibiotice, corticosteroiziE. Alcoolismul

840.C.M. Cel mai frecvent la nivelul cavităţii bucale se izolează:A. Candide albicansB. Candide tropicalisC. Candide KruseiD. Candide guilliermandiiE. Candide pseudotropicalis

841.C.M. Diagnosticul de Candidoză se stabileşte conform:A. Acuzelor pacientuluiB. Semnelor clinice caracteristiceC. Diagnosticului de laboratorD. Probei tratamentuluiE. Tulburărilor funcţionale

842.C.M. Zonele de risc privind localizarea candidozelor la nivelul mucoasei bucale:A. Faţa dorsală a limbiiB. Buza inferioarăC. Planşeul bucalD. Comisura intermaxilarăE. Frenul lingual şi mucoasa pasiv mobilă

843.C.M. Diagnosticul diferenţial al candidozei bucale îl faceţi cu:A. LeucoplaziaB. Leziunile hipercheratozice din lichenul roşu planC. Lupusul eritematosD. Manifestările orale ale sifilisuluiE. Stomatita aftoasă cronică recidivantă

844.C.M. Numiţi formele clinico-morfologice ale candidozei bucale:A. Forma nodularăB. Forma pseudomembranoasăC. Forma eritematoasă (atrofică)D. Forma hiperplasticăE. Forma ulcero-erozivă

845.C.M. Ce acuze prezintă bolnavul cu candidoza mucoasei cavităţii bucale:A. Uscăciunea cavităţii bucaleB. HipersalivaţiaC. Usturime în cavitatea bucalăD. Lipsa acuzelorE. Jenă dureroasă în timpul alimentaţiei, deglutiţiei

846.C.M. Leziunea micotică a mucoasei bucale este reprezentată de:A. Inflamaţie septicăB. Depozite aderente greu detaşabileC. EdemD. Atrofia papilelor lingualeE. Măcerări a comisurei labiale

847.C.M. Stabilirea diagnosticului de candidoză bucală trebuie raportată unui examen:A. AnamnesticB. ParaclinicC. ClinicD. RadiologicE. Nici una din ele

848.C.M. Anamneza în scop diagnostic permite aprecierea:A. Evoluţiei boliiB. Stadiului de îmbolnăvireC. Rezultatelor tratamentelor precedenteD. Toate de mai susE. Nici una din ele

849.C.M. Pentru precizarea diagnosticului în candidoze se solicită:A. BiopsieB. Analiza generală şi biochimică a sângeluiC. Analiza microbiologicăD. OrtopantogramăE. Determinarea pH-lui salivar

850.C.M. Care sunt tulburările funcţionale care deranjează bolnavul în candidoze:A. TrismusulB. Fonaţie dificilăC. Masticaţie dificilăD. Glutiţie dificilăE. Tulburări fizionomice

851.C.M. Semnele clinice obiective în candidoza orală sunt:

A. Secreţia salivară rămâne normală, mucoasa bucală de culoare roz-pală, curată, iar starea generală nu este alterată.

B. Mucoasa bucală este roşie, acoperită de salivă puţină, apar pete albicioase, rotunde, cu aspect cremos.C. Cheilita angulară (perleşul) este constantă.D. Depozite albicioase, neregulate pe faţa dorsală a limbii, pe marginile limbii observându-se aprenta

dinţilor.E. Evoluţia este rapidă, durerea apare precoce, tegumentele sunt infiltrate difuz.

852.C.M. Ce tratament preferaţi să instituiţi în candidoze:A. Medicamente de creştere a secreţiei salivareB. FizioterapieC. Tratament chirurgicalD. Tratament medicamentos localE. Terapie complexă

853.C.M. Preparatele medicamentoase în tratamentul candidozei sunt:A. AntibioticileB. VitamineleC. Preparatele cheratoplasticeD. CorticosteroiziiE. Antimicoticile

854.C.S. Tratamentul local în candidoza bucală constă în:A. Utilizarea preparatelor antiseptice sub formă de aplicaţii şi irigaţiiB. Aplicaţii cu preparate cheratoplasticeC. Utilizarea antifungicilor topice sub formă de soluţii, unguente, aerosoli etc.D. Suspendarea preparatelor cu acţiune topicăE. Aplicaţii topice cu corticosteroizi

855.C.M. Terapia complexă în infecţiile micotice constă din:A. Tratament etiotropB. Tratament igieno-dieteticC. Tratament adjuvantD. Toate de mai susE. Nici unul din cele sus numite

856.C.S. În diagnosticarea trombocitopeniei idiopatice (Boala Werlhof) este important:A. Analiza biochimică a sângeluiB. Numărul eritrocitelorC. Numărul leucocitelorD. Numărul trombocitelorE. Conţinutul hemoglobinei

857.C.M. Manifestările clinice ale paresteziei sunt asemănătoare cu cele din alte boli:A. Ale sistemului nervosB. Tubului digestivC. Diabetului zaharatD. În caz de cardio-vasculareE. În caz de dermatoze

858.C.M. Pigmentaţia specifică a mucoaselor este caracteristică:A. În boala Iţenco-CushingB. În mixedemC. În boala AddisonD. În diabetul zaharatE. În intoxicaţii cu săruri ale metalelor grele

859.C.M. Pigmentaţia specifică a mucoaselor este caracteristică:A. În diabetul zaharatB. În boli cardiovasculareC. În pigmentaţia ereditară a mucoasei bucale specifică unor poporaţiiD. În boala AddisonE. În mixedem

860.C.M. Limba plicată poate fi întâlnită:A. În afecţiuni cardiovasculareB. În discriniiC. Ca o anomalie de dezvoltareD. Ca un simptom în sindromul Melkerson-RozentalE. În glosita catarală

861.C.M. Aspectul bizar al limbii îl alarmează pe pacient:A. În glosita descuamativăB. În limba plicatăC. În limba viloasăD. În glosita rombicăE. În glosodinie

862.C.M. Simptomele clinice ale eritremiei (boala Vaquez) depinde de:A. Mărirea numărului de eritrocite circulanteB. Volumul sângelui circulantC. Mărirea viscozităţii sângeluiD. Încetinirea torentului sangvinE. Mărirea numărului de trombocite

863.C.M. O mare importanţă de diagnostic în anemia feriprivă hipocromă are:A. Analiza sângeluiB. Nivelul scăzut al hemoglobineiC. Nivelul mărit al hemoglobineiD. Nivelul mărit al indicelui de culoareE. Nivelul scăzut al indicelui de culoare

864.C.S. Limba saburală foarte frecvent se relevă în:A. Boli cardio-vasculareB. În afecţiunile sistemului hematopoieticC. În colagenozeD. În dermatozeE. În afecţiunile gastro-intestinale

865.C.S. Limba saburală foarte frecvent se relevă în:

A. ColagenozeB. DermatozeC. Afecţiunile sistemului nervosD. CandidozeE. Boli cardiovasculare

866.C.S. Agenţii patogeni ai gingivostomatitei ulcero-necrotică Vincent sunt:A. StafilocociiB. FusobacteriileC. StreptocociiD. Boreliile VincentE. Fusobacteriile, boreliile Vincent

867.C.M. Stomatita ulcero-necrotică Vincent apare mai frecvent la:A. Indivizii cu o igienă bucală bunăB. Indivizii cu igienă bucală satisfăcătoareC. La persoanele care neglijează asanarea cavităţii bucaleD. La persoanele care neglijează igiena bucalăE. La persoanele cu depuneri dentare abundente

868.C.M. Stomatita ulcero-necrotică Vincent apare mai frecvent la pacienţi în caz de:A. Afecţiuni cardio-vasculareB. ColagenozeC. Boli digestiveD. Intoxicaţii cu metale greleE. Leucoze

869.C.M. Ca remedii antimicrobiene în componenţa pastelor dentare se folosesc:A. CorticosteroiziiB. AntibioticeleC. ClorhexidinaD. MetronidazolulE. Detergenţii anionici

870.C.S. Tratamentul gingivostomatitei ulcero-necrotice Vincent este:A. De urgenţăB. De practica extracţiei molarului de minteC. De tratamentul chirurgical prin decapişonareD. De gingivotomieE. De gingivoectomie

871.C.M. Tratamentul local al gingivostomatitei ulcero-necrotice Vencent constă în:A. Prelucrarea medicamentoasă cu perhidrol 3%B. Prelucrarea medicamentoasă cu cloramină 3%C. Prelucrarea medicamentoase cu perhidrol 3%, diluat 1:2 în apă călduţăD. Prelucrarea medicamentoasă cu lizoformul 4%E. Aplicări medicamentoase cu soluţie de metrogyl

872.C.M. În diagnosticul diferenţiat al stomatitei ulcero-necrotică Vensan se vor efectua:A. Analiza clinică a sângelui

B. Reacţii pentru luesC. Metode citologice de explorareD. Analiza biochimică pentru bilirubinăE. Metode histologice de explorare

873.C.S. Elementele lezante de bază ale mucoasei bucale şi marginii roşii a buzelor în lichenul plan:A. MaculeB. CrusteC. Papule cornificateD. PustuleE. Tuberculul

874.C.M. Pe lângă mucoasa cavităţii bucale, lichenul roşu plan mai poate afecta următoarele mucoase:

A. AnalăB. ConjunctivăC. EsofaguluiD. StomaculuiE. Nici una din cele menţionate

875.C.M. De regulă, lichenul roşu plan se combină cu aşa boli cronice:A. RespiratoriiB. Hipertensiunea arterialăC. Diabetul zaharatD. NevrozăE. Ale tractului gastro-intestinal

876.C.M. La majoritatea pacienţilor cu lichen roşu plan se determină:A. Micşorarea reactivităţii generale nespecificeB. Creşterea reactivităţii generale specificeC. Sporeşte permiabilitatea vaselor sangvineD. Scade permeabilitatea vaselor sangvineE. Permeabilitatea vaselor nu se modifică

877.C.M. În lichenul roşu plan pentru papulele situate pe mucoasa bucală este caracteristic:A. Culoare alb-rozăB. Culoare alb-cenuşieC. Culoare albueD. Situarea pe fondul normal al mucoasei oraleE. Situarea pe fondul hiperemiat al mucoasei orale

878.C.M. O particularitate caracteristică a lichenului roşu plan este tendinţa papulelor spre contopire:A. În formă de desen sinuosB. În formă de desen dantelarC. În formă de desen arborescentD. De-a lungul traiectului nervilorE. În formă de desen inelar

879.C.M. Raportul papulelor faţă de nivelul suprafeţei mucoasei orale în lichen plan este:

A. Se situează la acelaşi nivel cu suprafeţele mucoasei, deosebindu-se doar după culoareB. Proemină uşor la nivelul mucoasei, conferându-i rugozitateC. Se prezintă ca nişte depresiuni ale mucoasei bucaleD. Papulele nu modifică nivelul suprafeţei mucoasei oraleE. Se situează la acelaşi nivel cu mucoasa, deosebindu-se după localizarea de elecţie

880.C.M. Localizarea de predilecţie a lichenului roşu plan pe mucoasa cavităţii bucale:A. Mucoasa jugală în zona trigonului retromolarB. Mucoasa planşeului bucalC. Palatul durD. Palatul moaleE. Suprafeţele laterale ale limbii

881.C.S. Localizarea de predilecţie a lichenului roşu plan pe mucoasa cavităţii bucale:A. BuzeleB. GingiaC. Palatul durD. Palatul moaleE. Mucoasa jugală în zona trigonului retromolar

882.C.S. Localizarea de predilecţie a lichenului roşu plan pe mucoasa cavităţii bucale:A. Mucoasa plicilor pterigomandibulareB. Mucoasa jugală în zona trigonului retromolarC. GingiaD. BuzeleE. Palatul dur

883.C.S. Lichenul roşu plan al mucoasei labiale şi roşului buzelor deseori duce la apariţia:A. Cheilitei exfoliative, forma uscatăB. Cheilitei exfoliative, forma exudativăC. Cheilitei glandulare secundareD. Cheilitei atopiceE. Cheilitei actinice

884.C.M. Se deosebesc următoarele forme clinice de lichen roşu plan:A. TipicăB. AtipicăC. RomboidăD. BuloasăE. Eroziv-ulceroasă

885.C.M. Care din aceste forme clinice aparţin lichenului plan:A. Forma vegetantăB. Forma tipicăC. Forma exudativ-hiperemicăD. Forma viloasăE. Forma verucoasă

886.C.S. Simptomele întâlnite în forma tipică de lichen roşu plan:A. Senzaţie de arsură a mucoasei orale

B. O discretă înăsprire la palparea mucoaseiC. Senzaţie de prurit, distensieD. Senzaţie de furnicăturiE. O amorţire a mucoasei orale

887.C.M. Simptomele întâlnite în forma tipică de lichen plan:A. Senzaţie de pulsaţie a mucoasei oraleB. Maladia, fiind depistată întâmplătorC. Senzaţie de amorţire parţială a mucoasei oraleD. Senzaţie de amorţire totală în cavitatea bucalăE. Senzaţie de rugozitate a mucoasei orale

888.C.M. Simptomele întâlnite în forma exudativ-hiperemică de lichen roşu plan:A. Senzaţie de constricţie, rugozitateB. Dureri, mai cu seamă în timpul consumului de bucate picanteC. Insensibilitate la alimentaţieD. Sensibilitate la palpare a sectoarelor afectateE. Senzaţie de amorţire

889.C.S.Simptomele întâlnite în forma exudativ – hiperemică de lichen roşu plan:A. Insensibilitate la alimentaţieB. Aspect mat al mucoasei oraleC. Maladia fiind depistată întâmplătorD. Dureri accentuate în timpul alimentaţiei şi vorbiriiE. Mucoasa bucală intactă

890.C.M. Precizaţi aspectul clinic al papulelor în lichen roşu plan în caz de inflamaţie avansată a mucoasei orale:

A. Desenul lor poate pierde din claritateB. Desenul lor se poate accentuaC. Desenul lor poate parţial să disparăD. Desenul lor nu se modificăE. Papulele devin mai cheratinizate

891.C.S. Care sunt semnele clinice a papulelor în lichen roşu plan în caz de regresie a inflamaţiei pronunţate a mucoasei orale:

A. Elementele eruptive sunt neclareB. Desenul lor dispare parţialC. Desenul papulelor reapareD. Aspectul clinic nu se modificăE. Papulele dispar complet

892.C.M. Caracteristica clinică a eroziunilor în forma eroziv-ulceroasă a lichenului roşu plan:A. Inflamaţia mucoasei orale este foarte expresivăB. Suprainfectarea cu flora microbiană a cavităţii bucaleC. Eroziile nu sunt dureroaseD. Sunt foarte dureroaseE. Mucoasa orală sângerează

893.C.M. Precizaţi aspectul clinic al eroziunilor în forma eroziv-ulceroasă a lichenului roşu plan:

A. Pot fi acoperite cu depuneri fibrinoaseB. Sunt acoperite cu crusteC. Rămân denudate, pot fi curateD. Pot fi acoperite cu ţesut fibrosE. Acoperite cu depozit necrotic

894.C.M. Persistenţa de durată a eroziunilor şi ulcerelor în lichen roşu plan poate cauza:A. Atrofierea superficială a mucoasei oraleB. Hiperplazia mucoasei oraleC. Distrofia mucoasei oraleD. Cicatrizarea superficială a mucoaseiE. Atrofierea profundă a mucoasei orale

895.C.M. În forma buloasă de lichen roşu plan apar bule cu lichid pe fondul al elementelor lichenoide:

A. SerosB. HemoragicC. PurulentD. OmogenE. Interstiţial

896.C.M. Particularităţile clinice ale elementelor lichenoide în forma hiperkeratozică de lichen roşu plan:

A. Papulele se contopesc în plăci mari şi proemină considerabil la nivelul mucoasei oraleB. Plăcile lichenoide au un contur foarte clarC. Nu au contur clarD. Elementele lichenoide sunt acoperite cu mase cornificate plicateE. Sunt acoperite cu mase necrotice

897.C.M. Cu ce afecţiuni se face diagnosticul diferenţial al lichenului roşu plan:A. Eritemul exudativ polimorfB. Sifilidul papulosC. Lupusul eritematosD. Stomatita ulcero-necroticăE. Leucoplazia

898.C.S. Într-o serie de cazuri lichenul roşu plan în cavitatea bucală poate fi însoţit mai frecvent de:A. Eritem exudativ polimorfB. CandidozăC. LeucoplazieD. PemfigusE. Stomatita ulcero-necrotică Vincent

899.C.M. Care pot fi modificările histologice ale mucoasei orale în lichen roşu plan:A. Invazie microbianăB. AcantozăC. Acantoliză

D. HiperkeratozaE. Parakeratoză

900.C.M. Precizaţi criteriile de malignizare a elementelor lichenoide în lichen plan:A. Accelerarea bruscă de cornificareB. Diminuarea bruscă de cornificareC. O induraţie a marginilor sau a bazei focarului patologicD. Diminuarea densităţii marginilor sau bazei focarului de afectareE. Mărirea dimensiunilor focarului patologic

Bibliografie:

1. Materialele cursurilor.

2. Borovschii E.V. – Stomatologie terapeutică. Chişinău, 1990.

3. Боровский Е.В. – Терапевтическая стоматология. М., 1997, 2002.

4. Фалин Л.И. – Гистология и эмбриология полости рта и зубов. М., 1963.

5. Niţa M. – Histologia aparatului dentar. Reprografie UMF – Iaşi, 1992.

6. Магид Е.А. и др. – Фантомный курс терапевтической стоматологии. Атлас. М., 1996.

7.Gafar M. şi coaut. – Metode şi tehnice curente în odontologie. Bucureşti, 1980.

8. Данилевский Н.Ф. и др. – Заболевания пародонта. Киев, 2000.

9. Gafar M., Iliescu A. – Odontologie. Vol. I,II.; Cariologie.; Endodonţie clinica şi practica. Bucureşti,

1998.

G R I L Acu răspunsuri pentru Examenul de absolvire

la Stomatologia Terapeutică

1. A2. D3. A4. ABCD5. BC6. C7. AB8. C9. ABC10. ABDE11. ACDE12. C13. C14. C15. ABC16. C17. ABC18. BCD19. C20. C21. ACE22. AB23. AB24. ABCDE25. E26. A27. ABCDE28. AB29. BCDE30. AD31. ABCD32. ABC33. BC34. ABD35. C36. E37. D38. BC39. D40. D41. CE42. AB43. C44. BE45. C46. C47. A48. ABCDE49. BCD

50. B51. ACD52. AC53. AC54. B55. BD56. ABCDE57. BCE58. ABE59. BCE60. D61. CD62. ABCDE63. ABC64. B65. ABC66. DE67. B68. ABCDE69. C70. CDB71. E72. C73. ABCD74. A75. A76. ABCDE77. ACDE78. AB79. BCD80. ABC81. ABE82. ABCDE83. ABCD84. ABCD85. E86. E87. A88. B89. C90. D91. D92. ABC93. D94. BDE95. A96. AC97. D98. B

99. D100. B101. E102. A103. A104. C105. B106. A107. B108. E109. C110. D111. B112. B113. E114. C115. D116. B117. A118. A119. B120. A121. C122. D123. E124. B125. B126. A127. A128. A129. C130. E131. B132. C133. E134. D135. A136. B137. E138. D139. C140. C141. B142. A143. E144. ACBD145. ABCDE146. ABCD147. BCDE

148. ABCE149. ABC150. ABCDE151. ABDE152. ACE153. BD154. ACD155. ABC156. ABD157. BCE158. BD159. ABCDE160. ABD161. ABCE162. ABC163. ABCDE164. C165. B166. C167. C168. D169. C170. CE171. E172. DE173. BCDE174. ABCE175. ABDE176. BC177. ABD178. ABDE179. BCDE180. ABD181. ABCD182. BCDE183. BCDE184. CE185. ABCE186. AE187. CDE188. BD189. ABC190. ABD191. ACD192. AE193. ABCD194. ABE195. ABCD196. ABD

197. ABCE198. ABCDE199. ABCE200. ABCD201. ACE202. ACDE203. ABCD204. AC205. D206. AB207. ABC208. ADE209. CD210. CD211. A212. BD213. BCD214. ABCDE215. ABCDE216. AC217. AD218. ACDE219. BDE220. ACD221. AB222. E223. ABCDE224. B225. D226. AB227. ABC228. CDE229. BE230. BDE231. BC232. ACDE233. AB234. ABC235. A236. ABCD237. ABCDE238. BD239. C240. AB241. CDE242. ABC243. DE244. AC245. AB246. A

247. BD248. A249. ABCD250. AB251. A252. AB253. A254. AB255. AB256. A257. AB258. AB259. ABC260. AB261. ABC262. A263. ABCD264. ABC265. A266. BE267. BC268. AC269. ACD270. BCDE271. ABCDE272. ABCDE273. ABC274. ABCDE275. ABCDE276. BCD277. C278. BCE279. BCD280. AD281. ABDE282. ABD283. B284. A285. B286. AB287. ABCDE288. ABD289. ABCD290. ABDE291. ABC292. BC293. ABCE294. ABE295. D296. C

297. AB298. D299. AB300. ADC301. ABC302. B303. A304. ABCD305. ABC306. ABCD307. ABC308. ABCDE309. ABCDE310. ACD311. BD312. BC313. ABC314. BCD315. AB316. AB317. ABCD318. B319. A320. C321. C322. A323. ABCD324. ABCD325. A326. D327. CD328. ABC329. C330. B331. C332. B333. E334. B335. A336. D337. C338. ABCDE339. C340. A341. B342. A343. ABCE344. CE345. AD346. B

347. ABE348. ABCD349. ABCDE350. B351. D352. ACD353. ABCED354. ABCD355. ABC356. C357. D358. C359. B360. ABE361. AD362. ADE363. AB364. B365. C366. CE367. E368. CE369. A370. D371. CD372. ABCDE373. B374. A375. AD376. ABCD377. BCDE378. E379. CE380. A381. D382. D383. D384. B385. A386. B387. B388. ABCDE389. ACD390. BCD391. CDE392. D393. ABE394. BCDE395. ABD396. AC

397. ADE398. ADE399. BCD400. CDE401. BD402. ABC403. C404. A405. B406. ABC407. ABCD408. BCDE409. C410. ABD411. B412. BE413. ABD414. BCE415. C416. CE417. CD418. BDE419. C420. B421. AB422. C423. ACE424. C425. BD426. D427. D428. DE429. B430. AB431. C432. BCE433. C434. BD435. AD436. ACE437. BD438. BE439. ABC440. C441. AB442. D443. A444. ACD445. D446. BDE

447. AC448. ABD449. AB450. ADE451. BD452. BD453. BD454. ABD455. ACD456. ACE457. C458. ABC459. ACE460. ACE461. ADE462. BDE463. BC464. ACDE465. ACDE466. ADE467. AC468. ACE469. ACD470. ACD471. C472. B473. B474. BD475. BD476. B477. C478. BD479. AB480. C481. B482. A483. BD484. B485. AD486. ACE487. C488. B489. AB490. ABD491. AE492. BD493. AB494. ABD495. AC496. ABD

497. BD498. B499. B500. A501. BD502. ABE503. BC504. ABCD505. BCD506. C507. CE508. D509. ACD510. AD511. BC512. AC513. C514. ABC515. C516. ACE517. AE518. AE519. ACE520. ABDE521. AC522. A523. ABD524. ACE525. ABE526. ACDE527. CE528. C529. C530. BCE531. ACDE532. ACE533. ACE534. AC535. ACE536. ACE537. BDE538. ACE539. ACE540. BD541. ABD542. B543. BD544. D545. BCE546. AB

547. ABD548. BDE549. AD550. ACE551. CDE552. C553. ABC554. AB555. B556. D557. CDE558. BCD559. B560. ABD561. BD562. B563. DE564. ACDE565. ACDE566. ACDE567. BC568. AD569. BCD570. ABCDE571. ABCDE572. ABC573. B574. ACD575. E576. ABD577. D578. AB579. ABCE580. ABC581. D582. A583. AB584. D585. A586. A587. C588. BC589. ACD590. ABC591. AB592. BDE593. ABD594. A595. AB596. ABC

597. ABCD598. BC599. CDE600. ABC601. AC602. ACDE603. AB604. CD605. CDE606. AB607. AB608. ABC609. ABCDE610. ABCDE611. ABC612. C613. E614. BC615. C616. B617. CDE618. AB619. ABC620. ABCD621. ABCD622. ABCDE623. AB624. ABC625. E626. C627. C628. A629. BC630. ACD631. ABC632. AB633. ABCD634. ABCDE635. ABC636. ABE637. ABCDE638. ABCDE639. ABCD640. ABCDE641. ABCD642. ABCD643. ABCDE644. ABCDE645. ABCD646. ABCDE

647. ABC648. ABCD649. ABD650. ABCD651. ABCDE652. ABCE653. BCD654. ABCE655. BE656. B657. C658. C659. B660. B661. D662. BC663. D664. AD665. C666. AB667. D668. AB669. AC670. C671. ABC672. D673. AC674. AB675. BD676. E677. ABCD678. A679. ABE680. AB681. ABCDE682. ACE683. CE684. ABC685. BD686. ABCDE687. AB688. AC689. ABC690. ABD691. CDE692. ABD693. ABCDE694. C695. ACD696. A

697. ABCDE698. C699. A700. CD701. ABDE702. ABE703. AB704. BC705. BD706. BCE707. B708. CE709. C710. ACD711. C712. B713. BD714. BD715. E716. C717. D718. C719. A720. AB721. E722. ABC723. D724. D725. ADE726. AC727. A728. DE729. AB730. E731. BD732. ABC733. ACE734. B735. AB736. BCE737. C738. BDE739. AE740. BC741. D742. ACDE743. DE744. AD745. BD746. BC

747. C748. D749. C750. DE751. C752. C753. ACD754. A755. C756. B757. CD758. D759. C760. E761. AB762. AC763. AC764. CD765. E766. CD767. C768. AB769. CD770. ABD771. AB772. C773. C774. CD775. AB776. AB777. BCD778. AC779. B780. E781. B782. B783. AB784. E785. AC786. BD787. B788. A789. D790. BC791. ABC792. AD793. AB794. ABC795. CE796. ABC

797. CE798. DE799. C800. AC801. C802. C803. AB804. BC805. AB806. C807. D808. BCD809. A810. A811. AE812. B813. D814. C815. C816. AB817. ABDE818. CD819. AB820. ABC821. AC822. A823. ABC824. ABD825. BC826. D827. CD828. B829. E830. C831. D832. BCD833. ABC834. ABCD835. ABC836. E837. CE838. ABD839. ABD840. ABC841. ABC842. ABD843. ABC844. BCD845. ACE846. BCDE

847. ABC848. ABC849. BCE850. CD851. BCD852. DE853. BE854. C855. ABCD856. D857. ABC858. CE859. CD860. CD861. ABCDE862. ABCDE863. ABE864. E865. D866. E867. CDE868. DE869. CDE870. A871. CE872. AC873. C874. ABCD875. BCDE876. AC877. ABCDE878. ABCE879. ABDE880. AE881. E882. B883. C884. ADE885. BC886. B887. BE888. ABD889. D890. AC891. C892. ABDE893. AC894. AD895. AB896. ABD

897. BCE898. B899. BDE900. ACE