MINEREURI DE FIER

Siderurgia

MINEREURILE DE FIER Minereurile de fier reprezintă una dintre rezervele naturale cele

mai intens folosite,constituind, totodata, obiectul unor ample schimburi internaţionale. Fierul este larg răspândit în natură, reprezentând 5-6% din litosferă, şi intră in combinaţia multor minerale care compun scoarţa Pământului. Minereurile de fier se găsesc sub diferite combinaţii: oxizi, carbonaţi, si sulfaţi de fier.

SIDERURGIASiderurgia este o industrie de prima elaborare reprezentand, in unele

cazuri, pana la 80% din valoarea intregii industrii metalurgice. Ea produce semifabricate, care sunt preluate apoi de industria constructoare de masini sau de alte ramuri industriale.

Materiile prime utilizate de siderurgie sunt diverse. Minereurile de fier reprezinta materia prima de baza. Fierul este unul dintre cele mai abundente elemente din scoarta Pamantului dar cu toate acestea rezervele totale mondiale sunt greu de apreciat.

Rezerve totale(miliarde tone)

%

Total mondial din care:

650 100

Rusia si statele ex-sovietice*

304 36,8

America de Nord 225 26,4

America Latina 140 16,3

Asia 74 8,7

Oceania 36 4

Europa 36 4

Africa 33 3,8

Repartitia rezervelor de minereu de fier pe continente

O categorie aparte este cea a fero-manganiferele de pe fundul Oceanului Planetar, evaluate la 350 mld.tone, din care 200 mld.tone doar in Oceanul Pacific.

Cele mai mari rezerve de minereu de fier pe state, se afla concentrate in Federatia Rusa, Ucraina (304 mild.t.), Canada (125 mild.t.), S.U.A. (109 mild.t.), Brazilia (60 mild.t.), urmate de Bolivia (40 mild.t.), Australia (35), China (31), India (30), Venezuela, Africa de Sud etc.

EUROPAIn Europa, siderurgia este o ramura industriala traditionala si bine reprezentata in numeroase tari. Dintre tarile Uniunii Europene (Comunitatea Economica Europeana) cea mai importanta

producatoare este Germania. Ea are zacaminte de minereu de fier in Muntii Harz , din partea centrala, precum si in zona muntoasa de la sud de bazinul Rhur-ului (Muntii Westerwald).

Franta dispune de rezerve relativ de minereu de fier in Lorena, in Bretagne, in sudul tarii. Cele mai importante sunt exploatarile din Lorena - rezervele sunt estimate la circa 6 mld.tone. Ele contribuie cu mai bine de 9/10 la productia de minereu de fier franceza, desi aceasta a scazut considerabil.

A doua baza siderurgica a Frantei este regiunea nordica (Flandra franceza) unde s-a dezvoltat o siderurgie portuara.

Alte centre sunt situate in nord-vestul Frantei duc la faptul ca in productia de otel ea ocupa locul 12 in lume, cu 17,5 mil.tone in 1996.

 Si tarile Beneluxului (Belgia, Luxemburg, Olanda) reprezinta importanti producatori siderurgici,

dar cu trasaturi specifice de la o tara la alta. Astfel, in Belgia (locul 18 pe plan mondial) industria siderurgica este grupata in partea central-sudica.. Desi un stat mic, Luxemburgul are o puternica siderurgie concentrata in sudul tarii, intr-o serie de centre mici si mijlocii la granita cu Franta. In Olanda, intalnim o siderurgie portuara deoarece aceasta se bazeaza aproape exclusiv pe importul de materii prime.

In Marea Britanie, Anglia centrala ramane o regiune marcata de dezvoltarea siderurgiei, chiar daca in ultimele decenii se remarca o remodelare industriala.

Micile zacaminte de minereu de fier din insulele Sardinia, Elba sau de pe coasta estica a Italiei nu pot asigura necesarul de materie prima pentru o siderurgie puternica (locul 8 in productia mondiala de otel ) si cu traditie. De aceea Italia importa mare parte din materiile prime necesare.

Capacitatea de prelucrare a industriei siderurgice din Spania este insa mult mai mare ceea ce face ca aceasta tara sa importe materia prima necesara. Principalele centre siderurgice sunt grupate pe litoralul Nordic.

 Suedia este o tara cu traditie in industria siderurgica. Ea dispune de importante rezerve de

minereu de fier . Cele doua mari zacaminte sunt legate de portul Lulea (important centru siderurgic), la Golful Botnic, si portul norvegian Narvik, la Marea Norvegieii. A doua zona cu zacaminte se gaseste in partea central-sudica a Suediei, iar o alta zona in sud, la Danemarr.Cea mai pternica concentrare siderurgica o intalnim in partea centrala.

Austria se situeaza, ca productie, in apropierea Suediei, pentru aceasta tara fiind reprezentativa siderurgia dunareana, legata de transportul de materii prime pe fluviu (cel mai important centru siderurgic - Linz - este situat in amonte de Viena) si pe afluentii sai.

Tarile din Europa Centrala si de Sud-Est si Comunitatea Statelor Independente (C.S.I.), desi parcurg o perioada de criza in domeniul siderurgic, se apropie ca pondere de membrii U.E.

 Comunitatea Statelor Independente detine mari rezerve de minereu de fier.C.S.I. este cel mai

mare producator de minereu de fier din lume) si printre primii exportatori mondiali. Principala baza siderurgica a C.S.I.-ului ramane sud-est Ucrainei.

A doua baza siderurgica este regiunea Muntilor Ural. Minereurile de fier exploatate mai ales in sudul Uralilor,), au dus la dezvoltarea a numeroase centre siderurgice mari.

 

ASIASiderurgia siberiana si din Asia Centrala s-au dezvoltat pe baza zacamintelor

proprii de minereu de fier si a carbunilor cocsificabili. Principalele exploatari sunt la Tastagol, Telbes in Siberia Occidentala si in Angara Pit, Angara Ilim, in Siberia Centrala.

In Asia (fara C.S.I.) siderurgia are patru piloni principali: China, Japonia, Coreea de Sud si India. Acestea detineau peste 1/3 din productia mondiala de otel, in 1996.

 Japonia ocupa locul II in productia mondiala de otel (98,8 mil.tone in 1996) si locul III in productia de feroaliaje (74,7 mil.tone in 1992). Apoi siderurgia japoneza se caracterizeaza prin concentrarea mare de capital, prin modernitate, productivitate ridicata (mult timp a avut unul dintre cele mai ridicate ritmuri de crestere a productiei), consum redus de materii prime si productie axata pe oteluri de calitate superioara. Produsele siderurgice ocupa un loc insemnat in exportul Japoniei.

China dispune de importante rezerve de minereu de fier concentrate in China de Nord-Est, China de Nord-Vest, China Central-Sudica si Mongolia Interioara. De altfel, ocupa locul I in productia de minereu de fier(1/4 din totalul mondial).

Principala baza siderurgica, legata de carbunii cocsificabili, minereurile de fier si forta de munca numeroasa, ieftina si calificata, este China de Nord-Est. In China Centrala, pe fluviul Yangtze un mare centru este Wuhan. Este o siderurgie portuar-fluviala.

India dispune de rezerve de minereuri de fier apreciate la circa 29 mld.tone. Extractiile se gasesc in nord-estul tarii, in statele Bihar si Orissa si Muntii Ghatii de Vest. Productia sa a crescut considerabil ajungand pe locul 6 in lume. Cresterea mare a productiei se datoreaza dezvoltarii siderurgiei proprii, dar mai ales exporturilor pe care India le face indeosebi in Japonia, principalul sau debuseu. Totodata India dispune si de insemnate rezerve si exploatari de mangan (in partea centrala - Bihlai, la nord de Mumbai), titan si alte metale ajutatoare.

AMERICAIn America de Nord, atat Statele Unite, cat si Canada si Mexicul au

importante rezerve de minereu de fier si metale auxiliare, dar siderurgia se afla pe diferite trepte de dezvoltare.

 S.U.A. ocupa locul 5 in productia mondiala de minereu de fier (39,3 mil.tone

in 1995), iar rezervele sunt apreciate la circa 10 mld.tone. Siderurgia Statelor Unite, desi a aparut in a doua jumatate a secolului al XIX-lea, s-a dezvoltat rapid dominand mult timp ierarhia mondiala a producatorilor. In prezent S.U.A. ocupa locul 3 mondial in productia de otel (94,2 mil.tone in 1996) si locul 4 in productia de fonta si feroaliaje (53,1 mil.tone in 1993); criza din domeniul siderurgic afecteaza insa si S.U.A.

Tot traditionale sunt si centrele ce graviteaza spre Philadelphia (Harrisburgh, Bethlehem, Morrisville), in care este folosit pe scara larga si fierul vechi; acesta este utilizat si pe coasta nord-atlantica.

 In America de Sud, Brazilia detine cele mai mari rezerve de minereu de fier

(circa 60 mld.tone), participand cu aproximativ 19,0% (116,8 mil.tone in 1995) la productia mondiala si fiind cel mai mare exportator de pe glob. Importante zacaminte se gasesc in statul Minas Gerais s.a. Dar exploatarile de aici, adesea in cariera, au afectat considerabil mediul incojurator. In urma exploatarilor au ramas uriase gropi, adevarate 'cratere antropice', unde revenirea la mediul initial este total compromisa.

AFRICASubsolul Africii cuprinde zacaminte atat de minereu de fier,

cat si din majoritatea minereurilor ajutatoare. Cel mai important producator african ramane insa Republica Africa de Sud (21,7 mil.tone, in 1995, minereu de fier extras).Cantitatile extrase sunt folosite atat in industria proprie concentrata in jurul oraselor Pretoria si Johannesburg, cat si pentru export (in Japonia, U.E., S.U.A.).

AUSTRALIASiderurgia australiana este in intregime portuara. Primele

intreprinderi au fost amplasate in apropierea bazinelor carbonifere, la Newcastle. Cele mai noi centre siderurgice (Kwinana) apartinand conurbatiei Perth, pe coasta de vest. Productia siderurgica este axata pe fonta si feroaliaje (6,4 mil.tone, locul 15 mondial in 1992).

ROMANIA Minereurile de fier se gasesc in tara noastra in cantitate relativ redusa si au, in

general, un continut metalic scazut (28-40% fier). In prezent principalele exploatari sunt situate in partea de est a masivului Poiana Rusca, furnizand 60% din productia tarii (in ultimii ani sub un milion de tone).

 Productia de minereu este total insuficienta necesarului industriei siderurgice

si, ca urmare, se importa peste 80% din necesar. Siderurgia romaneasca strabate o perioada mai dificila, de readaptare la

conditiile economice noi interne si internationale, ceea ce explica scaderile de productie de dupa 1990.

 Exista doua categorii de unitati siderurgice: cu furnale, care cuprind

combinatele de la Resita, Hunedoara, Galati, Calarasi, si unitati fara furnale, care produc oteluri, laminate, sarma, tevi - Targoviste, Bucuresti, Campia Turzii, Nadrag, Otelu Rosu, Beclean, Zimnicea, Iasi, Roman, Focsani.

 Cele mai importante combinate siderurgice, conturate de-a lungul timpului,

sunt cele de la Resita, Hunedoara, Galati, Calarasi.

§ 1. Importanţa şi structura metalurgiei ca ramurăMetalurgia este una dintre ramurile de bază ale industriei grele. Indicatorii dezvoltării acestei

ramurii caracterizează nivelul de dezvoltare a întregii economii naţionale. Importanţa ramurii constă în faptul că ea constituie fundamentul dezvoltării industriei constructoare de maşini, ramură ce asigură progresul tehnic al întregii economii naţionale. Trebuie de menţionat că circa 30% din forţa de muncă antrenată în industrie se concentrează în domeniul metalurgiei .

Metalurgia cuprinde 2 subramuri:- industria siderurgică, numită şi metalurgia feroaselor, care include procesele tehnologice

de obţinere din minereurile de fier a fontei şi oţelurilor şi transformarea acestora în produse de laminate (tablă, sârmă etc.);

- metalurgia neferoaselor, care cuprinde procesul de obţinere din minereuri neferoase a produselor respective semifinite şi finite în urma prelucrării acestora.

O dată cu progresul tehnico-ştiinţific din ultimele decenii în metalurgie au avut loc mari transformări de caracter tehnologic: s-a îmbunătăţit calitatea metalelor produse, se utilizează noi tehnologii în producerea metalelor feroase şi neferoase, se micşorează pierderile de producţie. Totodată au avut loc modificări şi în amplasarea ramurilor respective.

Datorită faptului că în industria constructoare de maşini se utilizează o cantitate tot mai redusă de fontă, producerea oţelului cunoaşte o creştere mult mai rapidă.

În structura metalurgiei mondiale siderurgia deţine cea mai mare parte producţie. Un indicator utilizat frecvent în statisticile internaţionale pentru aprecierea gradului de dezvoltare a unei ţări este producţia de oţel calculată la un locuitor.

Metalurgia feroaselor este o ramură caracteristică statelor industrial dezvoltate, deşi există state industriale lipsite de o industrie siderurgică puternică, cum e Elveţia sau Danemarca .

§ 2. Geografia metalurgiei feroaselor (siderurgia)Metalurgia feroaselor se bazează pe un proces tehnologic, care include extracţia minereului de fier

şi înnobilarea lui, producerea cocsului, obţinerea fontei şi oţelului, a produselor de laminate (table, sârmă, ţevi ş.a.). În procesul tehnologic al ramurii se folosesc următoarele materii prime: minereu de fier (magnetit, hematit), diverse minereuri ajutătoare (mangan, crom, nichel, wolfram), cocs metalurgic, surse de energie şi materiale fondate (calcare, dolomite). În multe cazuri, în procesul metalurgic este inclus şi fierul vechi (uzat), care constituie o sursă suplimentară de materie primă destul de importantă. Ramura în cauză necesită şi o mare cantitate de apă. Factorul principal de amplasare a industriei metalurgiei feroaselor este prezenţa surselor de materie primă.

Încă î.e.n. omul a învăţat să extragă fierul direct din minereuri, confecţionând diverse obiecte din el. În secolele XII-XV î.e.n. fierul devine principalul material folosit de om (începe epoca fierului), fapt de o importanţă majoră în dezvoltarea civilizaţiei umane.

 In ultimele decenii se constata un fenomen interesant: delocalizarea siderurgiei clasice in state

industrializate de timpuriu. Astfel in vestul Europei (Franta, Belgia, Germania, Marea Britanie), se observa in mod evident disparitia unor vechi centre siderurgice si reconversia acestora in activitati profitabile (industrii de varf, de inalta tehnologie) care se bazeaza pe un consum mic de metal, dar care incorporeaza tehnologii avansate. O alta tendinta manifestata mai ales dupa prabusirea comunismului, consta in prabusirea siderurgiei (Romania producea in 1990 circa 14,5 mil. t. otel, in prezent productia s-a redus la 6,6 mil. t.). Acest lucru determina utilizarea capacitatilor siderurgice doar in procente modeste, necesitand ample masuri de restructurarea economica.

 Una din problemele deosebit de importante, se refera la impactul siderurgiei asupra mediului, la

formele de relief antropic create fie de exploatarile de la suprafata, fie de haldele de steril, poluarea aerului (in cadrul siderurgiei uzate moral si fizic), sau modificarile produse in echilibrul mediului ambiant.