Balada fantastica "Mihnea si Baba" este scrisa in stilul unui romantism gotic, tenebros, al luiTieck, Biirger sau Hoffmannstahl. Imaginile vorbesc de la sine de noptile intunecate, cand se deschid portile stafiilor si ale vrajitoarelorE o lume populata cu demoni, si spaime ale muntilor, un domeniu al fantasmelor, al faptelor sangeroase si intunecate.Pestera, ca motiv romantic, spatiu al groazei, dar si al misterului si salbaticiei, sugereaza o realitatearhaica, o lume pagana, in care sacralitatea primordiala s-a convertit in manifestari demonice. Aici se consuma ritualurilepagane, intr-o atmosfera infernala. Motivul faustic al focului amplificamisterele acestui salas al raului. Stapana focului si a vrajilor, batrana, are ea insasi un destin faustic: isi vinde sufletul Necuratului pentru a da nemurire satanica fiului mort. Mihnea, cautatorul fetei iubite printre morminte, il intrupeaza, devine strigoi, sorbind din sangele lui: Noaptea valpurgica ce urmeaza e declansata tocmai de acest ritual pagan vindicativ: Spectacolul lumii infernale dezlantuite este magnific, ritmat in cascadele sonore ale blestemului impotriva lui Mihnea, tiranul "barbar" care a curmat viata fiului. Ruga ii este ascultata, iar Naiba, stapanul taramurilor infernale, se conformeaza acestei incantatii demonice: Partea a VUI-a a poemului are sonuri si ritmuri de capodopera- Cavalcada nocturna, sublunara a lui Mihnea, disperata este surprinsa ca o adevarata vijelie a naturii. Calatoria fantastica a demonului care se fereste de lumina zilei, a strigoiului, se face pana la ziua.Bolintineanu utilizeaza aici o tehnica prozodica

perfecta. Cadenta galopului este orchestrata magistral prin alternarea versului lung, de zece silabe, cu cezura la mijloc (figurand saltul armonios, prelungit al calului), cu emistihul de cinci silabe, conclusiv, marcat de rima, sugerand contactul brusc cu pamantul si pregatirea pentru un nou salt. Ritmul versurilor se pliaza pe aceeasi miscare ondulatorie: dactilul marcheaza saltul, efortul desprinderii de pamant, prin prima silaba accentuata, in timp ce urmatoarele doua silabe neaccentuate redau zborul, plutirea prelunga, parca nesfarsita, cu elongatii cosmice .Rimele feminine, asonantele si aliteratiile completeaza sonoritatile sublime ale finalului poeziei.

 Poezia Baba Cloanta, creata in anul 1842, a aparut pentru prima oara in revista Propasirea, la 23 ianuarie 1844, si a fost cuprinsa in volumul Doine si lacramioare.Mitul pactului cu diavolul se situeaza intre cele mai vehiculate mituri ale omenirii. Cea mai cunoscuta legenda europeana este cea despre Faust, dar si in folclorul romanesc apare acest mit. Povestea pe care o prelucreaza Alecsandri porneste de la o legenda populara si se sustine pe sinteza mai multor motive mitice.Baba Cloanta este o balada inspirata dintr-un mit romanesc si sintetizeaza mai multe motive folcloric.  Tema principala urmareste pactul cu diavolul.  De asemenea, poezia abordeaza tema trecerii necrutatoare a timpului. Tema-Vasile Alecsandri porneste aici de la mitul recuperarii tineretii apuse, dar abordeaza si mitul pactului cu diavolul.

Subiectul baladei este tensionat si in mod evident construit pe categoria estetica a dramaticului, intr-o formula epica insa. Desfasurarea narativa nu estompeaza discursul liric, convertit in doua voci lirice: Baba Cloanta si Satan. Cu deosebire descantecul babei, intemeiat pe elemente ale oralitatii, accentueaza nota lirica. Discursul babei alterneaza, este cand descantec, cand blestem, cand invocatie diabolica, ceea ce ii confera diversitate si compenseaza lipsa de evenimente. Monologul Babei Cloanta este insotit de un ritual stravechi: torsul. Derularea firului imita simbolic trecerea timpului si consfintit printr-un descantec impulsioneaza desfasurarea unei actiuni invocate. Aici, ritualul se dovedeste zadarnic in esenta, dar are totusi capacitatea de a bulversa timpul; luna este amenintata de varcolaci, duhurile necurate se lasa peste sat, iar o stea cazatoare anunta moartea cuiva.De altfel, imaginile care transfigureaza spatiul artistic contribuie, in nota romantica, la sugestia dramatica. Elementele naturii, personificate, subliniaza sperantele, nefericirea si invocatia Babei CloantaPersonajele, preluate din folclor, ca si povestea Babei Cloanta, intruchipeaza forte vegetale, protectoare ale padurilor si inversunate adversare ale omului, care li se opune. in aceasta atmosfera de ravasire a ordinii, dupa ce corbii croncanesc premonitoriu, isi face aparitia Satan, reprezentat initial printr-o imagine, sustinuta stilistic prin sinecdoca. Interventia eului liric, desi discreta (prin denotativul dusmani), dirijeaza mesajul operei. Situat in ipostaza de constructor al unei secvente care se deruleaza epic, eul poetic isi deconspira adeseori atitudinea la nivel denotativ, intocmai ca un

povestitor; astfel, baba este turbata, iar Satan - afurisit. Aceasta permanenta subliniere auctoriala, specifica lui Alecsandri, intretine tensiunea artistica, dar totodata estompeaza deznodamantul nefericit, caci finalul include o usoara ironie auctoriala. Cloanta intra intr-o stare primejdioasa, recurge la vraji, cheama duhurile naturii si, in cele din urma, isi vinde sufletul diavolului; insistenta ei este expusa ca o anomalie persiflata usor prin registrul denotative.Toate aceste sublinieri auctoriale se subordoneaza semantic secventei esentiale, care defineste intreaga experienta a personajului: incercarea de a invinge limita omeneasca prin pactul diabolic esueaza. Balada transmite un sentiment de tristete existentiala, venit din gandul ca, in fond, dorinta Babei exprima nemultumirea generala a fiintei fata de conditia umana. Chemarea din final, venita din adancul apelor instituie teza ca, dincolo de nebunia Babei Cloanta, ramane sentimentul ei neimplinit, convertit in ispita eterna indreptata spre sufletele ratacite.

Pastelurile lui Alecsandri transfigureaza un tablou de natura caracterizat prin solemnitate. Cele mai multe pasteluri sublimeaza peisajul iernii, anotimpul preferat al poetului. Natura din poeziile lui Alecsandri e statica, inghetata in secvente generice. Sentimentul liric este, in general, unul de extaziere in fata naturii grandioase.Pastelurile lui Alecsandri transpun imagini ale naturii, create in nota solemna.Poeziile din acest volum al lui Alecsandri transpun peisaje in

imagini descriptive.In general, imaginea artistica a unui pastel este creata pe denotative plasticizante (cum sunt epitetele cromatice iar Vasile Alecsandri respecta acest canon. Poeziile surprind natura de-a lungul celor patru anotimpuri, dar cele mai multe sunt pasteluri de iarna. In general, eul liric este coplesit de frumusetea naturii si isi exprima fara rezerve admiratia. Miezul iernei infatiseaza un tablou de noapte feerica de iarna privit pe geam. Se vb despre fantezia “recluzionista”(N.Manol.) vizibila mai ales in “Sfarsit de toamna”, insa imaginea recluziunii este tot o expresie a fanteziei, nu e sursa acesteia. Lirismul este unul senin iar stihiile din universal ext nu tulbura cu adevarat aceasta seninatate. Recunoastem aici imaginea unui eu poetic care se contempla din diversele ipostaze ale scindarii ca mai apoi sa creeze o ipostaza din care sa le priveasca pe toate celelalte.”Serile de la Mircesti” incepe cu prezentarea cadrului, cu lumina(focul, lumanarile), focul vazut ca sursa a inspiratiei. Urmeaza descrieri ale tabloului de pe perete cu teme ca: iubirea, frumusetea feminine si tanarul ucis in lupta. Este o arta poetica cu teme: iubirea, istoria, natura exotica, constante in lirica lui Alecsandri. Fumul, ca si focul apar ca sustinatoare ale fanteziei poetului. Ultimele 3 strofe par sa spuna despre fiinta implicate in creatie.

O categorie aparte o formeaza pastelurile inspirate din peisajul iernii : ”Sfarsit de toamna” , ”Iarna” ,”Mezul iernei” ,”Gerul” ,”Viscolul” .”Iarna” este o creatie lirica care ,din punct de vedere tipologic ,prezinta toate trasaturile specifice unui pastel :este o descriere in versuri prin care poetul isi exprima direct trairile sufletesti legate de contemplarea unui colt de natura .Titlul poeziei sugereaza incadrarea si poate functiona de

asemenea ca o invitatie catre cititor , de a privi spectacolul iernii cu ochii sufletului . Prima strofa contureaza imaginea de fundal a tabloului hibernal :pamantul este unit cu cerul de catre “lungi troiene calatoare” .Din punct de vedere cromatic ,predomina albul si nuante care se asociaza acestui fond :fulgii ca niste fluturi. Ne aflam in fata unui grandios spectacol al fortelor naturii ,redat prin multimea epitetelor ,care descriu imaginativ caracteristicile cele mai importante ale acestui anotimp si admiratia autorului fata de frumusetea peisajului .Tabloul este conturat in linii generale .Se zugraveste cu precadere dimensiunea cosmica a acestui anotimp ,caci poetul isi opreste privirea asupra vazduhului ,a norilor ,a fulgilor care plutesc in aer .Singura miscare ,dar si ea lina ,dulce ,este de fapt jocul micilor cristale de gheata .Existenta planului terestru este doar amintita :orizontul este redat printr-o linie confuza ,iar personificarea si inversiunea “ai tarii umeri dalbi” nu desemneaza un contur clar .Strofa a doua imbogateste dimensiunea cosmica a descrierii .Soarele ,un alt simbol al macrocosmosului ,isi face aparitia pe bolta ,chiar daca nu mai are puterea caldurii si stralucirii de odinioara .Poate de aceea poetul se simte nostalgic si neputincios ca si soarele ,intelegand ca iarna si-a castigat atat de multe drepturi ,incat nu mai exista speranta reinvierii naturii vegetale .Poezia se transforma ,din perspectiva acestei comparatii metaforice, intr-o meditatie pe tema scurgerii timpului si a efemeritatii tineretii .Pentru a realiza sugestia unui fenomen al naturii (ninsoarea) de o forta nemaiintalnita ,poetul foloseste un alt procedeu

artistic ,repetitia : “Ziua ninge ,noaptea ninge ,dimineata ninge iara” .

In urmatoarea strofa se realizeaza ,cu ajutorul descrierii ,extinderea campului de observatie . Tabloul se imbogateste astfel cu detalii ce zugravesc planul terestru :camp ,deal ,plopi ,drum , sate . Din punct de vedere artistic se remarca comparatiii : “ca fantasme albe plopii…” metafore “clabucii albi de fum” ,referindu-se de fapt la rotocoalele din hornuri care se indreapta spre cer ,pune de asemenea in evidenta prin imagistica ei senzatia de iluzie . Ultima strofa a poeziei consfinteste revenirea la viata ,increderea in luminile si frumusetile ei .Si in aceste versuri se regasesc imagini vizuale impletite cu imagini auditive si sugestia miscarii .Contururile elementelor cosmice sau terestre devin din ce in ce mai clare . Strofele-catren cu versuri lungi ,de 15-16 silabe ,dau trairilor respiratie ,fiind croite parca pe masura spectacolului iernii .Rima imperecheata ,ritmul trohaic impletit cu cel iambic ,confera muzicalitate poemului .

Chirita in provintie

Tema operei este critica instituţiilor şi moravurilor societăţii feudale.Subiectul este comic şi critică arivismul micilor boieri rurali, care-şi dau aere de nobili.Chirita, comedie de moravuri surprinde modul d viata, moravurile unei epoci. Autorul apare in mod indirect in text prin intermediul actiunii si al personajelor. Chirita este structurata pe doua acte . Actul intai se prezinta personajele si Chirita se cearta cu taranii. Ea primeste un ravas d la Iasi princa re sotul ei o anunta ca a fost avansat in functie ca ispravnic. In actul doi Chirita, deoarece se

plictisise in provintie hotaraste s plece la Paris si incearca s faca logodna dintre Gulita si Luluta care il iubeste pe Leonas, un prieten din copilarie. Insa, Leonas apare deghizat in actrita iar Luluta care se preface ca a innebunit cere s fie logodita cu actrita in fata tuturor celor veniti la logodna lui Gulita. In urma acestui fapt Chirita si Barzoi sunt obligati s accepte casatoria dintre cei doi, deoarece Leonas obtine functia de ispravnic. Chirita e o cucoana cu teribile fandoseli cosmopolite, debitand cu candoare un stupefiant jargon frantuzit. Ea poate fi socotita ca o caricaturizare a tendintelor exagerat sau pretins inovatoare, asa cum ursuzul si greoiul Barzoi incarneaza conservatorismul sclerozat in vechi tabieturi si vrajmas oricarei primeniri. Gulita, fiul Chiritei, este un baiat lipsit de minte si de educatie care vrea sa para foarte manierat si inteligent. Comedia este realistă prin spiritul critic, prin faptul că eroii, conflictul, subiectul sunt luate din viaţa socială. Chiriţa este tipul arivistului, Bârzoi este tipul ispravnicului abuziv, Leonaş este tipul tânărului inteligent.Comicul este mijlocul prin care autorul realizeaza critica aspectelor abordate. Opera aceasta este in primul rand o comedie de moravuri. Mijloacele de realizare a comicului sunt variate : comicul de limbaj – personajele vorbesc o franceza modernizata ( musiu Sarl, furculision, fripturision) , utilizarea calcului lingvistic (utilizarea mot-a-mot a expresiilor si locutionilor) , utilizarea unor neologisme cu forma gresita sau cu sens gresit ; comicul de character – personajele sunt ridicule prin contrastul dintre esenta si aparenta ; comicul de nume – cele mai multe sunt diminutive – Luluta, Gulita, Chirita ; comicul de moravuri – ipocrizia , incultura, snobismul, coruptia.Formele comicului sunt umorul si ironia.Ca moduri de expunere, autorul foloseste dialogul si monologul, iar caracterizarea personajelor se face in mod indirect, prin vorbele, faptele si gandurile lor, ori direct de catre alte personaje.O alta modalitate o constituie indicatiile scenice prin care autorul isi “misca” personajele, le da viata, folosind comicul ca principal mijloc artistic.Opera “Chirita in provintie” se incadreaza in specia comediei, deoarce autorul

satirizeaza cu sarcasm intamplari, aspecte sociale cu ajutorul personajelor ridicule, starnind rasul, cu scopul de a le indeparta.

Prima drama romantica de inspiratie istorica, "Razvan si Vidra" prezinta o viziune pasoptista asupra trecutului, in spiritul ideilor "Introductiei" la "Dacia literara". Punctul de plecare l-a constituit un articol al lui Balcescu despre Razvan-Voda, publicat postum in "Romania literara" (1852).

Destinul lui Razvan, tigan rob eliberat, este cel al unui erou romantic de exceptie, evoluand in situatii de exceptie. El va cunoaste de-a lungul celor cinci canturi, cu titluri semnificative ("Un rob pentr-un galben", "Razbunarea", "Nepoata lui Motoc", "Inca un pas", "Marirea"), bucuria maririi, dar si amaraciunea caderii. Proiectat pe fundalul socio-politic al veacului al XVI-lea, Razvan urca treapta cu treapta spre devenirea sa: este mai intai ofiter de haiduci, apoi ofiter in armata leseasca, hatman si in final domn. Lupta impotriva prejudecatilor epocii, constituie principalul element al conflictului dramatic de esenta estica si psihologica, adaugandu-se celui social. Pe masura desfasurarii actiunii, conflictul social (boieri-popor-domn) ramane in umbra, conturandu-se din ce in ce mai sustinut cel psihologic, personajel devenind mai complexe si mai individualizate.

Piesa apeleaza la o serie de conventii si teme cunoscute cititorului din literatura romantica anterioara. Gasim astfel, in piesa, tema saracului

imbogatit din intamplare care refuza bogatia, a stapanului devenit robul robului sau, a celui umil si dispretuit care se ridica datorita meritelor sale proprii, a razbunarii prin bunatate, etc. Pentru descrierea si realizarea scenica a acestor situatii dramatice romantice, autorul utilizeaza procedee retorice, in general declamative si bazate pe exagerari, pe o viziune hiperbolica a realitatii. Unul dintre cele mai frecvente procedee este "repetitia", cu diversele ei variante: repetitia unui cuvant ("caci tu, tu ai fost pricina..."), a unui grup de cuvinte la inceputul unei sintagme sau propozitii dintr-un sir de acelasi fel ("Nici un sprijin, nici un reazam, nici un scut..."), repetitia unui cuvant prin unul sau mai multe sinonime ("Si-l intinde, si-l anina, si-l agata.") sau reluarea unui cuvant de la sfarsitul unui vers la inceputul urmatorului.Razvan, personajul principal, este construit in viziune populara, ca un luptator legendar pentru dreptate, suferinta personala topindu-se in razvratirea sociala. Ca erou romantic, el este structurat contradictoriu, inzestrat cu calitati de exceptie, de care este constient dar neputincios in afirmarea lor, apasat de prejudecatile ce-i ignora virtutile. Astfel, el este generos, modest, are sentimentul responsabilitatii, dragoste de semeni, sete de libertate, dezaprobare fata de stapanitorii haini pe care ii uraste, are spiritul datoriei, o iubire patimasa pentru Vidra, si un patriotism fierbinte. slabiciunea pentru putere si marire, sub influenta Vidrei, duc la caderea fulgeretoare cu sentimentul inferioritatii rasiale Hasdeu imbogateste literatura romana cu un personaj feminin de referinta, reflecand ideile inaintate ale autorului. Vidra este un personaj

complex, viguros, o femeie voluntara, ambitioasa, cu gustul maririi. ea infrunta energic prejudecatile sociale si de rasa.

Celelalte personaje sunt impartite in doua "tabere" opuse, pe principul antitezei romantice. Astfel Sbierea, Ganea, Basota sunt robii averii, ai autoritatii feudale subordonata marilor latifundiari; iar la polul opus se afla luptatorii pentru libertate sociala, omenie, demnitate.

"Despot-Vodii",de Vasile Alecsandri

Drama istorica "Despot-Voda" de Vasile Alecsandri (1818-1890) este scrisa in versuri si ilustreaza, in maniera romantica, un episod din istoria Moldovei, petrecut in secolul al XVI-lea. Piesa, subintitulata de dramaturg "Legenda istorica in versuri", este structurata in 5 acte si 2 tablouri si a avut premiera in octombrie 1879, pe scena Teatrului National din Bucuresti. Actiunea se petrece in Moldova, in timpul primei domnii a lui Alexandra Lapusneanu (1558-1561).Despot-Voda este protagonistul si personajul eponim al dramei , precum si personaj atestat istoric. Pe numele sau adevarat, Eraclid, eroul este un barbat grec cu mult farmec, fost mercenar in armatele de prin Apus si intrigant pe la curtile domnesti, venit in Moldova cu scopul de a ocupa tronul Moldovei. Bun cunoscator de oameni, exercita asupra tuturor boierilor o atractie speciala, cu exceptia lui Tomsa, care-l priveste cu ostilitate. Portretul moral este definit de puternice trasaturi

reiesite indirect din faptele, vorbele si atitudinea protagonistului si in mod direct prin autocaracterizare si din opinia celorlalte personaje. Inteligent si amorez de profesie, el cucereste femeile, oferind, conform slabiciunilor fiecareia, ceea ce o putea face fericita. Doamnei Ruxanda, sotia lui Lapusneanu, ii aduce omagii si ii face daruri scumpe, cu care biata femeie, nefericita, nu era obisnuita, convingand-o chiar ca este ruda cu ea. Tinerei Ana, fiica lui Motoc, ii ofera un spectacol de vitejie, sarind pe un cal salbatic peste zidurile curtii.Faptele protagonistului contureaza, indirect, un personaj romantic, solutiile gasite de Alecsandri pentru supravietuirea lui Despot inscriindu-se in romantismul epocii. Intrevazand in barbatul energic si curajos un mijloc de a-si spori influenta si puterea, Motoc ii promite lui Despot ca, daca accepta sa-i fie ginere, el va unelti pentru inlaturarea lui Lapusneanu si il va inscauna pe tronul Moldovei. Motoc nu izbuteste si Despot este prins si inchis din ordinul lui Lapusneanu. Cu ajutorul unui nebun, Ciubar-Voda, care se credea domnitor si pe care il lasa in inchisoare in locul sau, Despot scapa travestit in hainele acestuia. Se refugiaza la curtea nobilului polon Laski, a carui sotie, Carmina, ii era amanta.Dupa ce mai inainte fusese otravit la ospatul lui Lapusneanu si scapase cu viata datorita unui antidot pe care il avea asupra lui, Despot se salveaza si dintr-un atac al trimisilor lui Lapusneanu, jucand farsa mortii. In eel mai pur stil romantic, solii domnitorului 1-au gasit in capeia, pe catafalc si, crezand ca e mort, s-au intors la curtea domneasca. In cele din urma, Despot il invinge pe Lapusneanu si ajunge domn cu ajutorul lui Laski, insa pentru scurta

vreme, deoarece, lacom de imbogatire, mareste birurile si vrea sa faca din Moldova o tara luterana. El nu se mai casatoreste cu Ana, iar Carmina ii marturiseste lui Laski adulterul, asa ca Despot are doi dusmani puternici: pe Motoc si pe Laski. Intrepid si ager, voda dispune de forte boieresti pentru a lupta impotriva lui Motoc, precum si de aliante externe contra lui Laski, astfel ca Despot ar fi putut ramane domnitor inca multa vreme. Prabusirea lui este cauzata de faptul ca planurile sale sunt prea intelectuale pentru Moldova: el dorea sa infiinteze o Universitate la Cotnari si sa porneasca o cruciada impotriva Semilunei: "Sa stergem umilinta din fruntea crestineasca/ Sa liberam Bizanta si patria greceasca!". Idealurile utopice si trufia de a ignora poporul §i traditia Moldovei ii aduc lui Despot declinul. El vinde tara lui Ferdinand germanul si lui Sigismund polonul, crescand astfel nemultumirile moldovenilor saraciti de biruri grele.Despot este osandit la moarte de catre boieri, in frunte cu Tomsa, fiind acuzat de tradarea tarii. Discursul pe care-l rosteste Despot in final contine, fara indoiala, conceptiile patriotice Inflacarate ale lui Alecsandri: "Vreti moartea mea?... Ucideti?... dar eu, trista victima,/ Istoria Moldovei vreu s-o scutesc de-o crima,/ Sa nu poarte stigmatul in ziua re-nvierii/ Ca a platit cu moartea pe Despot, domn al terii. (Scotdndu-si coroanadepe cap si aruncand-o): Mi-arunc din cap coroana!... din mana sceptru-mi scot.../ Mu mai sunt domn!... acuma ucideti pe Despot!". Tirada lui Despot i-a impresionat, pentru moment, pe boieri, care au inceput sa sovaie in hotararea de a-l ucide, dar Ciubar-Voda s-a repezit si l-a injunghiat pe neasteptate, fapta nebunului simbolizand destinul

implacabil: "Ai vrut sa ucizi legea?... Mori! Legea te ucide!".In drama lui Alecsandri se simt influentele romantice ale lui Victor Hugo, Despot amintind de Ruy Bias precum si ascendentele autohtone ale lui Bogdan Petriceicu Hasdeu.Romantismul dramei istorice "Despot-Voda" se inscrie in directiile trasate de "Dacia literara", atat prin inspirarea din istoria tarii, cat si prin situatiile spectaculoase care compun subiectulpiesei: Despot scapa de otravire la ospatul lui Lapusneanu cu un antidot pe care-l avea mereu la el; apoi sare peste zidul curtii lui Motoc cu un cal salbatic, pe care nimeni nu-l putea incaleca si pe care i-l daruise Lapusneanu cu intentia de a-l ucide astfel; se salveaza din inchisoare, travestindu-se in hainele lui Ciubar si scapa de calaii trimisi de Lapusneanu asezandu-se pe catafalc si prefacandu-se mort. Antiteza dintre aventurierul Despot si patriotul Tomsa ori dintre seducatorui cinic grec si puritatea Anei se inscrie tot in romantism.George Calinescu afirma ca Despot este un erou romantic, "'tipul uzurpatorului aventurier, in care pulseaza patosul romantic, surprins intr-o dramatica zbatere a firii lui contradictorii, intre inaltare si cadere".

 Romanul Istoria ieroglifica este o constructie labirintica, in care subiectul este „re-dornat" cu maxime, explicatii parantetice si douasprezece povestiri exemplare.   In centrul actiunii se afla Inorogul, un simbol al fiintei superioare aflate in opozitie cu lumea

intreaga.   Romanul are caracter alegoric pentru ca, prin aceasta poveste despre animale, autorul ilustreaza conceptia lui despre existenta: lumea sublunara este guvernata de focme, iar vesnica zvarcolire a omului pentru a-si asigura subzistenta ori lacomia il impiedica sa vada imaginea globala a vietii. Doar spiritele superioare (Inorogul) au control asupra labirintului lumesc si le este in putere sa mentina armonia. Tema face referire la Conducatorul corupt care determina destramarea lumii pe care o conduce.Cantemir imagineaza un univers fantastic, populat de pasari (valahii) si patru-pede (moldovenii), in care preocuparea generala se indreapta spre gasirea conducatorului potrivit. Animalele (care pastreaza semnificatiile din bestiariile medievale) se aduna pentru a alege un conducator, dar discutiile deviaza si vorbitorii dezbat in discursuri retorice impecabile problema apartenentei de rasa a Struto-camilei, hibrid monstruos si simbol al dezechilibrului lumii.. Cantemir vede labirintul ca inchisoare din care nu se poate iesi, iar in plan simbolic il asociaza cu ignoranta. Impresia de constructie incalcita este imprimata, in primul rand, de lungile discursuri retorice ale animalelor. in Istoria ieroglifica, toate personajele prind contur si viata prin intermediul cuvantului; tin discursuri ,dialogheaza sau pledeaza in favoarea unei actiuni prin intermediul povestirii exemplificatoare. Textul cantemirian este segmentat si de paranteze, uneori continand informatii paralele, alteori intersectand enuntul principal. Figurile retorice predilecte confera textului impresia de zvarcolire continua, degajata din contradictii si transformari. Discursul narativ este caracterizat prin

sintaxa retorica si paranteze agresive. Ideea se sustine si prin titlul romanului, hieroglifa fiind un mod de totalizare criptica. Fiecare amanunt este un semn ce contine harta labirintului.De altfel, in centrul actiunii se afla o confruntare esentiala dintre Inorog si lunte. Emblemele inorogului sunt iutimea si libertatea iar vanarea Inorogului nu este insa una ritualica, nu implica nici initierea, nici confirmarea, ci doar izolarea pericolului, de aceea el urmeaza a fi exilat pe o insula si lasat sa moara de intristare. Lumea percepe, asadar, opozitia Inorogului, dar nu-i percepe mesajul. Dincolo de aceasta confruntare ,Cantemir sugereaza si un alt nivel de intelegere, cu trimiteri certe la ideile sale metafizice. Pentru Inorog exista doua tipare ale lumii, pe care le expune pe un ton sententios in fata Soimului. Raul nu este opus total binelui, ci doar fixat in conjuncturi antinomice cu el. Raul poate fi convertit la bine prin vointa omului, deoarece tiparul se poate schimba, in functie de continut.

Ciocoii vechi si noi, cu caracter realist dominant, constituie un pas important spre iesirea din sfera imitatiei.

Romanul continua si dezvolta critica din “Nenorocirile unui slujnicar” , fara a se indeparta de procedeele romantice.

N. Filimon isi propune sa contureze artistic o anumita categorie sociala, caracteristica secolului al XIX-lea, tipul ciocoiului, definit in ‘Dedicatie’ si ‘Prolog’.

COMPOZITIA: Romanul este alcatuit din treizeci si doua de capitole cu titluri sugestive car contureaza portretul moral al ciocoiului.

Scriitorul isi propune sa urmareasca ciocoiul “in deosebitele faze prin care el a trecut, de la ciocoiul cu anteriu si cu calamari la brau al timpilor fanariotici, pana la ciocoiul cu frac si cu manusi albe din zilele noastre.” al tuturor claselor sociale. Aflam astfel modul de viata, moravurile protipendadei de altadata; ceremonialul caftanarii in ranguri boieresti; petrecerile locuitorilor din clasa de mijloc in gradinile de vara , petrecerea la iarba verde, hora stramoseasca si dansurile vesele; plimbarea boierilor in calesti si butci pe podul Mogosoaiei si al Targului de Afara, petrecerile imbelsugate si luxoase, amestec de viata orientala si apuseana, viata taranilor, aspecte culturale ale vremii, toate grupate in capitole speciale. Descrierea cladirilor si a imprejurimilor, a unui cartier sau a unei uliti, imbracamintea personajelor reconstituie epoca si individualizeaza personajele. Inainte de Ion Ghica, N. Filimon este un neintrecut cronicar al moravurilor bucurestene. Desi personajele sunt construite in alb-negru, bune si rele, aceste forte umane nu intra in conflict, ele avand o existenta paralela. Dinu Paturica este in antiteza cu Andronache Tuzluc, ciocoi consolidat, in devenirea sa, ruinandu-si propiul stapan. Scriitorul urmareste simultan efortul gradual spre parvenire depus cu luciditate de eroul sau si distrugerea sistematic a postelnicului. Scriitorul urmareste in detaliu evolutia personajului, dezvaluindu-i trasaturile diabolice. La inceput indeplineste treburi umilitoare: ca ciubucciu isi freca

stapanul pe picioare, il ajuta sa se imbrace, ii da de spalat, ii aducea dulceata, cafea si ciubuc. Lingusitor cu celelalte slugi ale boierului fenariot, “ se silea sa-ntreaca pe toti in zel si activitate”. Perseverent in atingerea telurilor sale, el invata tehnica hotiei de la alti servitori, fiind pe rand, de la ciubucciu, iscoada a boierului, ca sa se asigure de fidelitatea Duducai, logofat, sluger, pitar, sfetnic de taina al postelnicului, aliat al cherei Duduca, vataf de curte, sames de hatmanie.