Miezul iernii

de Vasile Alecsandri

n pduri trsnesc stejarii! E un ger amar, cumplit!

Stelele par ngheate, cerul pare oelit,

Iar zpada cristalin pe cmpii strlucitoare

Pare-un lan de diamanturi ce scrie sub picioare.

Fumuri albe se ridic n vzduhul scnteios

Ca naltele coloane unui templu maiestos,

i pe ele se aeaz bolta cerului senin,

Unde luna i aprinde farul tainic de lumin.

O! tablou mre, fantastic! Mii de stele argintii

n nemrginitul templu ard ca vecinice fclii.

Munii sunt a lui altare, codrii organe sonoare

Unde crivtul ptrunde, scotnd note-ngrozitoare.

Totul e n neclintire, fr via, fr glas;

Nici un zbor n atmosfer, pe zpad nici un pas;

Dar ce vd? n raza lunii o fantasm se arat

E un lup ce se alung dup prada-i spimntat