CURS 4

1.Definiţi capacitatea de producţie a unei întreprinderi industriale.Capacitatea de producţie reprezintă producţia maximă, de o anumită structură sicalitate, ce poate fi realizată de un sistem de producţie (locuri de muncă, ateliere, secţii,întreprinderi) într-un anumit interval de timp si condiţii tehnico-organizatorice optime.Capacitatea de producţie măsoară potenţialul productiv al unui sistem indiferent decantitatea de producţie realizată.Capacitatea de producţie este o mărime obiectivă, independentă de lipsa temporară aresurselor. De aceea la determinarea capacităţii se admite existenţa unui grad normal deasigurare al unităţilor de producţie cu resurse materiale, financiare, umane, fără a fi luate înconsiderare deficienţele.Capacitatea de producţie este o mărime dinamică, fiind influenţată de factori diferiţi aiprocesului de producţie, situaţie care implică recalcularea ei odată cu modificarea acestora în timp.Mărimea capacităţii de producţie se determină astfel (relaţia 4.1): C p I * A *T d.-in care:I – indicator (norma) de utilizare intensivă (buc/oră sau t/oră sau m2/oră);Td – fondul de timp disponibil în perioada considerată (ore/an);A – caracteristica dimensională a sistemului (buc sau m2, volumul util (m3)).

2. Care sunt factorii de influenţă ai capacităţii de producţie? Comentarii.Mărimea capacităţii de producţie a întreprinderilor industriale este influenţată de o seriede factori, dintre care amintim:-numărul de utilaje si mărimea suprafeţelor de producţie;-normele tehnice de folosire a utilajelor si a suprafeţelor de producţie;-structura pe sortimente a producţiei unităţii;-valoarea fondurilor de investiţii pentru dezvoltarea si reutilarea unităţilor deproducţie;- mecanizarea si automatizarea proceselor productive;- concentrarea, profilarea si specializarea producţiei;a) Numărul de utilaje existente în întreprindere si mărimea suprafeţelor deproducţie sunt doi factori ce influenţează în mod direct proporţional mărimea capacităţii de producţie. Cu cât o întreprindere dispune de un număr mai mare de utilaje si suprafeţe de producţie, cu atât capacitatea de producţie a întreprinderii va fi mai mare. În secţiile de turnătorie, montaj, vopsitorii, capacitatea de producţie este direct proporţională cu suprafaţa de producţie.b) Normele tehnice de folosire a utilajului de producţie si a suprafeţelor deproducţie. Aceste norme sunt de două feluri:-norme de utilizare intensivă;- norme de utilizare extensivă.Norma de utilizare intensivă reprezintă producţia ce se poate obţine într-o unitatede timp, pe unitatea caracteristică dimensională a unui utilaj sau suprafaţă de producţie.Normele tehnice de utilizare extensivă reprezintă timpul de funcţionare alutilajelor sau instalaţiilor, sau timpul de utilizare al suprafeţelor de producţie.c) Sortimentul optim de fabricaţie - influenţează mărimea capacităţii de producţie prinaceea că diferitele produse având diverse norme de timp, determină anumite mărimi alecapacităţii de producţie si deci un grad diferit de utilizare a acesteia.Sortimentul care asigură cea mai bună utilizare a capacităţii de producţie se numestesortiment optim.3. Definiţi norma de utilizare intensivă.Norma de utilizare intensivă reprezintă producţia ce se poate obţine într-o unitate

de timp, pe unitatea caracteristică dimensională a unui utilaj sau suprafaţă de producţie.În condiţiile unor schimbări profunde care pot să apară în cadrul proceselorde producţie, datorită perfecţionării continue a tehnologiilor de fabricaţie si a nivelului depregătire profesională a operatorilor umani, normele de utilizare intensivă trebuie modificate pentru a corespunde situaţiei existente la un moment dat în unităţile de producţie industrială.Modificarea normelor de utilizare intensivă în întreprinderi se realizează în douămoduri, astfel:- pentru utilajele sau instalaţiile noi, normele de utilizare intensivă se stabilesc pe bazadatelor înscrise în fisa tehnică a utilajelor, instalaţiilor;- pentru utilajele sau instalaţiile existente deja în funcţiune, normele de utilizareintensivă se stabilesc în funcţie de realizările de vârf ale perioadei precedente.Metodologia prezentată în exemplul anterior poate fi utilizată în cazul în care structurasortimentală a producţiei rămâne neschimbată faţă de perioada precedentă. Dacă structura de fabricaţie se modifică, se va lua în considerare producţia echivalentă a perioadei de vârf, calculată pe baza structurii producţiei din perioada pentru care se calculează capacitatea de producţie.

4. Ce înţelegeţi prin veriga conducătoare a unei unităţi de producţie?Capacitatea de producţie a întreprinderii se determină numai în funcţie de unităţileproductive de bază (turnătorie, forjă, prelucrări mecanice, montaj).Stabilirea capacităţii de producţie a fiecărei unităţi de producţie se face în funcţie decapacitatea de producţie a unităţilor componente principale (conducătoare), cu explicitarea”locurilor înguste”.Unitatea (veriga) de producţie conducătoare se stabileste în funcţie de următoarelecriterii:• poate fi verigă conducătoare unitatea de producţie cu ponderea cea mai mare înmanopera întreprinderii;• poate fi veriga conducătoare unitatea de producţie cu ponderea cea mai mare învaloarea totală a mijloacelor de producţie ale întreprinderii.

5. Care sunt criteriile de alegere a verigii conducătoare?Stabilirea capacităţii de producţie a fiecărei unităţi de producţie se face în funcţie decapacitatea de producţie a unităţilor componente principale (conducătoare), cu explicitarea”locurilor înguste”.Unitatea (veriga) de producţie conducătoare se stabileste în funcţie de următoarelecriterii:• poate fi verigă conducătoare unitatea de producţie cu ponderea cea mai mare înmanopera întreprinderii;• poate fi veriga conducătoare unitatea de producţie cu ponderea cea mai mare învaloarea totală a mijloacelor de producţie ale întreprinderii.

6. Care este relaţia generală de calcul a capacităţii de producţie la utilajele cuspecializare pe produs? Explicaţi semnificaţia factorilor care intră încomponenţa relaţiei de calcul.Pentru utilajele si instalaţiile pentru care se cunosc normele de producţie înunitatea de timp sau norma de timp pentru realizarea unui produs, capacitatea de producţie se determină cu ajutorul relaţiilor:C p=T d∗np

C p=Td

nt;

-unde:Td – timpul disponibil al utilajului;indicator de utilizare extensivăexprimat de regulă în ore/an;

np – norma de producţie a utilajului (buc/min)nt – norma de timp (min/buc).

7. Ce înţelegeţi prin gradul de utilizare a capacităţii de producţie? Scrieţirelaţia de calcul si explicaţi semnificaţia termenilor.Gradul de utilizare a capacităţii de producţie ( Gn ) este un indicator de mare importanta in stabilirea volumului de productie ce va fi prelucrat in unitatea industriala.Acest indicator se determina cu relatia:

Gn=Q

c pma∗100

-unde Gn- gradul de utilizare a capacitatii de productie;Q-productia care urmeaza a fi executata intr-o perioda considerataCpma- capacitatea de productie medie anuala pentru aceeasi perioada de timp.Asupra gradului de folosire a capacităţilor de producţie o influenţă deosebită o auurmătorii factori:_ regimul de lucru adoptat (zile lucrătoare anual, numărul de schimburi, durataschimbului);_ durata reparaţiilor planificate pentru utilaje, nivelul de întreţinere al utilajelor,probabilitatea de avarie;_ abaterea de la sortimentul de producţie optim;_ gradul de calificare a forţei de muncă;_ eliminarea locurilor înguste;_ modificarea formelor, dimensiunilor si calităţii materialelor, semifabricatelor sipieselor finite faţă de cele prescrise în documentaţia tehnică.

8. Conceptul de încărcarea a utilajelor are aceeasi semnificaţie cu capacitateade producţie? Justificaţi răspunsul. Capacitatea si încărcarea sunt noţiuni asociate, corespondente una alteia. Ca si capacitatea, încărcarea se poate măsura în unităţifizice" cantitative pentru o producţie omogenă si în unităţi de timp pentru o producţie neomogenă.Perioada de timp necesară unui utilaj pentru a realiza, conform tehnologiilor de fabricaţie, o anumită sarcină de producţie, se numeste încărcarea utilajului respectiv iar capacitatea de producţie reprezintă producţia maximă, de o anumită structură si calitate, ce poate fi realizată de un sistem de producţie într-un anumit interval de timp si condiţii tehnico-organizatorice optime.Relaţia generală de calcul a încărcării unui utilaj este:

Inc= Q*∑i=1

t i

unde:Q – cantitatea de produse de executat (bucăţi);Ti – durata de execuţie a operaţiei „i” (minute).Mărimea capacităţii de producţie se determină astfel (relaţia 4.1): C p I * A *T d.

-in care:I – indicator (norma) de utilizare intensivă (buc/oră sau t/oră sau m2/oră);Td – fondul de timp disponibil în perioada considerată (ore/an);A – caracteristica dimensională a sistemului (buc sau m2, volumul util (m3)).

9. Daţi exemple de măsuri care se iau pentru echilibrarea capacităţii de

producţie cu încărcarea utilajelor. Care este instrumentul utilizat în practicăpentru acest scop? (Exemplu)În practică, capacitatea unei verigi nu este întotdeauna egală cu încărcarea sa. Ca regulă,capacitatea trebuie să fie mai mare decât încărcarea verigii respective.În unităţile industriale echilibrarea capacităţii cu încărcarea se poate realiza prinadoptarea unor măsuri care vizează ajustarea atât a capacităţii cât si a încărcării. Dintreacestea, pentru cresterea sau scăderea capacităţii, amintim:- achiziţii de utilaje si echipamente; - programarea întreţinerii utilajelor în perioade cu exces de capacitate;- cresterea sau reducerea programului zilnic de lucru;- programarea concediilor în concordanţă cu variaţia sarcinii de producţie;- angajări temporare de personal specializat, în anumite perioade;- reducerea rebuturilor prin practicarea controlului total.In practica curentă la calculul si echilibrarea capacităţilor se foloseste balanţa capacităţilor.Balanţa capacităţilor este o histogramă ce evidenţiază capacităţile si încărcările verigilor de producţie de nivel inferior ce intră în componenţa unei verigi de producţie de nivel superior. Pentru a putea permite echilibrarea, capacităţile si încărcările se vor exprima în aceleasi unităţi de măsură (bucăţi sau ore). Dintre verigile de nivel inferior se alege ca verigă conducătoare acel utilaj sau grupă de utilaje cu cea mai mare importanţă în fluxul de producţie.Capacitatea verigi de producţie de nivel superior va fi dată de capacitatea verigii conducătoare din structura sa.

CURS 5

1.Ce înţelegeţi prin organizarea fabricaţiei?Organizarea fabricaţiei presupune îmbinarea armonioasă a mijloacelor de producţie,obiectelor muncii, si resurselor materiale, umane, energetice si informaţionale în timp sispaţiu, luând în considerare particularităţile proceselor tehnologice, particularităţilefuncţionale si constructive ale sistemelor de lucru, logistic, de măsură si control, si, aspaţiului de producţie existent .Studiul organizării fabricaţiei se face din două puncte de vedere:a.spaţial – reprezentând aspectul static al organizări ;b. temporal – reprezentând aspectul dinamic al organizării;

2. Detaliaţi factorii de influenţă ai organizării fabricaţieiExistă o serie de factori care influenţează organizarea fabricaţiei. În funcţie de naturalor, acestia se pot grupa astfel:a.factori materiali(dimensiuni de gabarit ale utilajelor, instalaţiilor, dimensiunile mijloacelor de transport)b. factori umani (personalul productiv, prescripţiile normelor de protecţie a muncii)c. factori temporali (duratele operaţiilor de prelucrare, durata ciclului de fabricaţie)d. factori de servire( modul de utilizare a masinilorunelte, servirea cu materii prime)e. factori economici – se referă la totalul cheltuielilor de investiţii ce vizează nouaamplasare.

3. Ce presupune organizarea spaţială a fabricaţiei?

Organizarea spaţială a fabricaţiei reprezinta dispunerea în spaţiul de producţie a masinilor, utilajelor si altor elemente ce participă la realizarea procesului tehnologic, precum si stabilirea legăturilor ce există între acestea, în funcţie de tipul producţiei si cerinţele impuse de tehnologie.

4. Care sunt obiectivele organizării spaţiale a fabricaţiei?Obiectivele urmărite la amplasarea utilajelor:• Stabilirea unor circuite de fabricaţie raţionale, fără întoarceri în flux si evitareaîntreruperilor;• Realizarea unei circulaţii optime a obiectelor muncii si a forţei de muncă înprocesul de producţie – traseele parcurse de obiectele muncii si forţa de muncă să fie minimesi să se realizeze la cele mai mici costuri;• Folosirea raţională a spaţiului. Amplasarea utilajelor trebuie să asigure necesarulde spaţiu desfăsurării în condiţii optime procesului de producţie. Ori de câte ori este posibil,se recomandă ca transportul să fie suspendat iar depozitarea să se facă pe verticală;• Realizarea unor produse de calitate. Locurile de muncă care generează praf, gaze,umiditate etc., se recomandă a se amplasa separat, pentru a proteja alte locuri de muncă carear putea fi afectate. Se recomandă alegerea cu grijă a mijloacelor de transport, pentru diversetipuri de produse, astfel evitându-de deteriorarea acestora.• Economie de forţă de muncă – acolo unde este posibil, amplasarea trebuie săpermită efectuarea activităţilor cu minim de forţă de muncă (automatizare, mecanizare)• Organizarea ergonomică a locurilor de muncă• Asigurarea unei anumite flexibilităţi a sistemului de producţie: capacitatea de a semodifica usor. Amplasarea trebuie să ia în considerare politica de investiţii a firmei astfelîncât să permită extinderea ulterioară.

5. Cum se determină necesarul de utilaje în cazul proceselor de producţie lacare produsul finit se obţine în urma unor operaţii tehnologice succesive?Prin utilaj de producţie se înţelege ansamblul masinilor, aparatelor, uneltelor siechipamentelor accesorii destinate realizării procesului de producţie.În vederea determinării necesarului de utilaje trebuie cunoscute în prealabil următoareledate:- nomenclatorul de produse de fabricat;- procesul tehnologic pentru executarea sarcinii de producţie;- cantitatea de produse din fiecare tip.În cazul proceselor de producţie la care produsul finit se obţine în urma unor operaţiitehnologice succesive, se determină numărul utilajelor necesare executării fiecărei operaţii, lucru exprimat prin relatia:

Nu=T nec j

T d∗k inc=

∑j=1

n

Q j∗tij

T d∗k inc

Unde: Tnecj este timpul total necesar, [ore]Qj = cantitatea anuală de produse j de executat [buc];tij = timpul de execuţie al produsului j pe utilajul i [min];kinc = gradul de încărcare planificat al utilajului i;Td - timpul disponibil pentru utilaj determinat de regimul de lucru adoptat în sistemul deproducţie [ore].6. Daţi exemplu de metode folosite pentru dimensionarea suprafeţelor deproducţie.Metode folosite pentru dimensionarea suprafeţelor deproducţie sunt:

*Dimensionarea suprafeţelor pe bază de calcul analitic. Metoda presupune calculul detaliat al suprafeţei necesare pentru fiecare tip de utilaj si multiplicarea acestuia cu numărul utilajelor existente din fiecare tip. De asemenea, se determină suprafaţa necesară deplasării personalului, căilor de acces, depozitare etc. Prinînsumare se obţine suprafaţa totală necesară unităţii de producţie.* Dimensionarea suprafeţelor prin transpunere. Se porneste de la mărimea unei unităţi de producţie care există, similară ca profil, ajustând suprafaţa corespunzătoare pentru noua unitate economică. Metoda este rapidă dar puţin exactă.* Dimensionarea suprafeţelor pe baza normativelor de utilizare a spaţiului.Normativele de suprafaţă se stabilesc pentru tipurile de suprafeţe care se repetă la diferite unităţi economice. Aceste normative se stabilesc pe ramuri industriale, tipuri de tehnologii, tipuri de utilaje, activităţi, de montaj, birouri, încăperi social – administrative etc.

7. Comentaţi metoda analitică de stabilire a suprafeţei de producţie.Metoda presupune calculul detaliat al suprafeţei necesare pentru fiecare tip de utilaj simultiplicarea acestuia cu numărul utilajelor existente din fiecare tip. De asemenea, sedetermină suprafaţa necesară deplasării personalului, căilor de acces, depozitare etc. Prin însumare se obţine suprafaţa totală necesară unităţii de producţie.Suprafaţa utilă a unei masini-unelte este dată de:-suprafaţă statică - suprafaţa ocupată efectiv de un utilaj. -suprafaţă de gravitaţie – suprafaţa necesară servirii locului de muncă de cătreoperatorul uman si depozitării diferitelor materiale la fiecare utilaj.

8. Ce este suprafaţa de gravitaţie?Suprafaţa utilă a unei masini-unelte este dată de:-suprafaţă statică - suprafaţa ocupată efectiv de un utilaj. -suprafaţă de gravitaţie – suprafaţa necesară servirii locului de muncă de cătreoperatorul uman si depozitării diferitelor materiale la fiecare utilaj.Această suprafaţă trebuie să-i asigure operatorului: -efectuarea nestânjenită a tuturor miscărilor pentru deservirea utilajului;-spaţiul aferent depozitării materialelor necesare locului de muncă;-spaţiul necesar pentru reperele care au fost prelucrate si urmează a fi deplasatela următorul loc de muncă.Relaţia de calcul a Sg este:Sg SsN l [m2]-unde Nl – numărul laturilor din care se face servirea masinii.

9. Ce este suprafaţa de evoluţie a unui utilaj?Suprafaţa de evoluţie este suprafaţa destinată asigurării deplasării personalului siefectuării transportului.Relaţia de calcul a suprafeţei de evoluţie este:Se Sg Ss k , [m2]Unde: Se reprezintă suprafaţa de evoluţie [m2]Sg - suprafaţa de gravitaţie [m2]Ss - suprafaţa statică [m2]K - coeficient care depinde de gabaritul mijloacelor de transport si al materialelortransportate; K = 0,05 - 3. În cazul secţiilor de producţie micisi mijlocii se adoptă K = 2.

10. Cum se realizează în practică aprecierea folosirii suprafeţelor?

Aprecierea folosirii suprafeţelor se face cu ajutorul gradului de utilizare a suprafeţei (Gu):Gu = Sp / St *100unde:Sp : suprafaţa de producţieSt: suprafaţa totală a SP.

11. Enumeraţi modalităţile de amplasare a utilajelor pe suprafaţa de producţie.Prin amplasarea utilajelor se stabilesc poziţiile exacte ale utilajelor si locurilor dedepozitare pe suprafaţa de producţie destinată. O amplasare raţională trebuie să respecte legea de bază a organizării fluxurilor de fabricaţie: amplasarea tuturor unităţilor de producţie să se facă în concordanţă cu succesiunea operaţiilor procesului de producţie adoptat.În funcţie de tipul producţiei, pe suprafaţa de producţie amplasarea utilajelor poate fifăcută în trei moduri:1. După caracterul preponderent al manoperei – utilajele se dispun pe grupe deacelasi tip, numărul din fiecare grup putând fi diferit de la o grupă la alta. Acest tip de amplasare este caracteristic sistemelor cu producţie de unicate si serie mică.2. După succesiunea operaţiilor tehnologice – caracteristic acestei forme de amplasare este dispunerea utilajelor unul după altul pe suprafaţa de producţie, în funcţie detehnologia de execuţie. Această formă de dispunere este caracteristică sistemelor cu producţie de masă sau serie mare.3. Amplasarea mixtă – presupune o combinaţie a celor două tipuri prezentate anterior. Amplasarea mixtă este caracteristică sistemelor de producţie care lucrează în condiţii de serie.

12. Explicaţi cum se amplasează utilajele ţinând seama de caracterulpreponderent al manoperei.În funcţie de tipul producţiei, pe suprafaţa de producţie amplasarea utilajelor poate fifăcută după caracterul preponderent al manoperei unde utilajele se dispun pe grupe deacelasi tip, numărul din fiecare grup putând fi diferit de la o grupă la alta. Succesiuneadispunerii acestor grupe pe suprafaţa de producţie este dată de manopera predominantă, de succesiunea operaţiilor tehnologice de principiu ce se efectuează la majoritatea reperelor.Acest tip de amplasare este caracteristic sistemelor cu producţie de unicate si serie mică. Exemplu: dacă într-o secţie majoritatea reperelor sunt piese de revoluţie manoperapredominantă va fi de strunjire. Urmare acestui fapt, succesiunea grupelor deutilaje poate fi: masini de debitat, strunguri, freze, masini de găurit, masini de 70rectificat.

CURS 6

1.Ce înţelegeţi prin organizarea temporală a fabricaţiei?

Organizarea temporală a fabricaţiei se concretizează în organizarea miscării obiectelormuncii în cadrul sistemului de fabricaţie.Obiectivele organizării fabricaţiei din punct de vedere al desfăsurării lor în timp sunt:1. Reducerea duratei ciclurilor de fabricaţie;2. Desfăsurarea continuă a proceselor;3. Evitarea întreruperilor în funcţionarea utilajelor si a perioadelor de asteptareale obiectelor muncii.Realizarea acestor obiective este posibilă prin luarea în considerare a următoarelorprincipii:- principiul continuităţii;- principiul paralelismului.

2. Care sunt principiile care stau la baza organizării temporale afluxurilor de fabricaţie?Principiile care stau la baza organizării temporale a fluxurilor de fabricaţie sunt:- principiul continuităţii;- principiul paralelismului.Principiul continuităţii presupune desfăsurarea continuă, fără întreruperi a fabricaţieiunui produs, prin reducerea la minim (sau chiar eliminarea) a tuturor întreruperilor.Principiul paralelismului presupune abordarea simultană a cât mai multe faze aleprocesului de producţie. Principiul se referă la lucrul la mai multe locuri de muncă „înparalel”, concomitent asupra diferitelor părţi ale produsului.

3. Detaliaţi cele trei modalităţi de trecere a reperelor de la o operaţie laalta în ipoteza aplicării principiului paralelismului.Principiul paralelismului presupune abordarea simultană a cât mai multe faze aleprocesului de producţie. Principiul se referă la lucrul la mai multe locuri de muncă „înparalel”, concomitent asupra diferitelor părţi ale produsului.În practică aplicarea principiului paralelismului s-a concretizat întrei modalităţi de trecere a reperelor de la o operaţie la alta:a. Trecere succesivă: specifică producţiei individuală si serie mică, se caracterizeazăprin faptul că reperele circulă pe loturi.Trecerea la operaţia următoare se face imediat ce întregul lot a fost prelucrat la operaţia anterioară.Relatie de calcul:

Dcs=np ( t 1+t 2+..+tn )=n p*∑i=1

n

t i

unde: np: numărul de piese din lot (buc);ti – timpul necesar realizării operaţiei i.b. Trecerea paralelă: trecerea fiecărui reper la operaţia următoare se face îndată ce sarealizat precedenta. Transmiterea obiectelor muncii se face fără întrerupere de la o operaţie la alta, determinând desfăsurarea în paralel a proceselor tehnologice aferente fiecărei piese din lot. Nu se mai asteaptă execuţia întregului lot la operaţia anterioară.

Dcs=∑i=1

n

t i+( np−1 ) (t i ) max

unde: tmax: timpul de execuţie al operaţiei principale (cu durată cea mai mare)c. Trecerea succesiv-paralelă: reperele circulă atât bucată cu bucată cât si pe loturimici. Alegerea unei modalităţi de circulaţie depinde de mărimile timpilor de execuţie a celor două operaţii din succesiune.

4. Ce înţelegeţi prin ciclu de fabricaţie?Ciclul de fabricaţie reprezintă totalitatea operaţiilor ce se realizează pentru transformareasemifabricatului în piesă finită;

5. Definiţi durata ciclului de fabricaţie.Durata ciclului de productie reprezibta intervalul de timp necesar obtinerii unui produs finit, din momentul intrarii in fabricatie a materiei prime si pana la efectuarea controluluifinal de calitate si depozitarea produsului.

6. Explicaţi conceptul formă de organizare.

Forma de organizare este un concept tehnico-economic ce reuneste modalităţiconcrete de amenajare a spaţiului de producţie, de circulaţie a fluxurilor materiale, umane, informaţionale, capabile să realizeze în condiţii de eficienţă o sarcină de producţie specifică sistemului de fabricaţie.

7. Care sunt principalele caracteristici ale formei de organizare cupoziţie fixă a produsului?Principalele caracteristici ale formei de organizare cupoziţie fixă a produsului sunt:Specifică producţiei individuale, serie mică a unor produse complexe, de gabarit foartemare, cum sunt: turbine, nave etc.• Produsele au o poziţie fixă în hala de producţie. Toate elementele necesare prelucrărilor:masini, materiale, scule etc., sunt aduse de către operatorii umani la locul de execuţie;• În cazul fabricării mai multor produse succesiunea operaţiilor tehnologice de la un produsla altul este asigurată prin deplasarea muncitorilor; tehnologia folosită presupune un gradridicat de concentrare a operaţiilor tehnologice;• Calificare înaltă a forţei de muncă;• Masinile si echipamentul necesar fabricaţiei este universal;• Normele de timp sunt dificil de stabilit cu exactitate, de obicei sunt acoperitoare. Timpiineproductivi, în schimb, au ponderea cea mai importantă în total timp de muncă;• Ciclurile de fabricaţie sunt lungi, costurile sunt mari si productivitatea muncii destul descăzută;• Există stocuri mari de producţie neterminată, gestiunea stocurilor făcându-se prin metodetradiţionale, ordonanţarea activităţilor se face utilizând graficul Gantt.

8. Enumeraţi formele de organizare după principiul specializăriitehnologiceOrganizarea fabricaţiei după principiul specializării tehnologice este specificproducţiei de serie, în care, produsele diferă constructiv si tehnologic.După principiul specializării tehnologice, în practică, se întâlnesc următoarele formespecifice de organizare:• Atelierul• Forma de organizare bazată pe tehnologia de grup• Forma de organizare celulară a fabricaţiei• Forma de organizare bazată pe sisteme flexibile de fabricaţie.

9. Care sunt diferenţele dintre formele de organizare bazate petehnologia de grup si forme de organizare celulară a fabricaţiei?

10. Explicaţi de ce atelierul este cea mai utilizată formă de organizare încazul producţiei de serie si unicate.Atelierul este forma specifică de organizare în cazul producţiei de serie mică si chiar mijlocie.Pentru cresterea eficienţei prelucrărilor, produsele ce urmează a fi prelucrate se grupează în clase de produse cu tehnologii asemănătoare. Numele clasei de produse, uneori, dă numele atelierului: se întâlnesc atelierul de piese de revoluţie, de carcase etc. Amplasarea masinilor se face pe grupe omogene. Succesiunea grupelor de masini pe suprafaţa de producţie este dată de caracterul preponderent al manoperei.Mijloacele de producţie utilizate sunt universale. Durata ciclului de fabricaţie este destul de mare, datorită timpilor ajutători, celor de pregătire-încheiere, timpului afectat transportului interoperaţional. Diminuarea acestor categorii de timp se poate face prin mărirea loturilor de fabricaţie si grad mare de concentrare a operaţiilor.Această formă de organizare presupune circulaţia succesivă a reperelor. Datorită

dispunerii utilajelor pe grupe de acelasi tip, există stocuri mari de producţie neterminată,gestiunea acestora făcându-se clasic, manual. Programarea producţiei este dificil de realizat, făcându-se în majoritatea cazurilor prin metode empirice, manuale, care de multe ori conduc la situaţii de încărcare neadecvată a utilajelor. Datorită complexităţii si diversităţii reperelor, forţa de muncă este divers calificată, nivelul poliservirii fiind foarte slab.Concluzie: Execuţia produselor în cazul acestei forme de organizare este costisitoaresi puţin eficientă. Dar, este singura formă de organizare pentru realizarea unor produse în condiţii de serie mică si uneori, mijlocie.