metodologie de determinare a potentialului turistic geomorfologic al ariilor montane.doc

7/27/2019 Metodologie de determinare a potentialului turistic geomorfologic al ariilor montane.doc

http://slidepdf.com/reader/full/metodologie-de-determinare-a-potentialului-turistic-geomorfologic-al-ariilor 1/12

EVALUAREA POTENŢIALULUI TURISTIC GEOMORFOLOGIC ALARIILOR MONTANE.

STDIU DE CAZ: MASIVUL RARĂU.

Dinu OPREA-GANCEVICI¹, George CHEIA¹¹ Universitatea „Ştefan cel Mare”, Facultatea de Istorie şi Geografie, Catedra de Geografie,Suceava, Romania, e-mail [email protected], [email protected]

Abstract. Studiul prezent are scopul de a implementa în modelarea GIS a rezultatelor unui sondaj carea avut drept obiectiv definirea unui algoritm prin ierarhizarea elementelor cadrului natural în vedereadeterminării şi regionării potenţialului şi a atractivităţii turistice a ariilor montane. Potenţialul turistic este unindicator important în caracterizarea turistică a oricărui spaţiu, fiind rezultatul unui cumul de componente alemediului geografic natural, cultural-istoric şi socio-economic.

Turismul este un fenomen social, astfel încât aplicarea unei metode de cercetare socială – chestionarul –

reprezintă un bun procedeu în evaluarea elementelor potenţatoare ale acestui fenomen. Construcţia acestuia avizat în primul rând elementele cadrului natural, la care s-a adăugat un element care reprezintă simbioza întredouă sau mai multe caracteristici valoroase ale mediului – ariile protejate. Rezultatele relevă faptul că, pentruaproximativ 73% dintre respondenţi, relieful şi ariile protejate reprezintă elemente determinante în evaluareaatractivităţii turistice a ariei montane.

Factorul relief a fost analizat din punct de vedere morfometric – altitudine, energie, fragmentareorizontală, pante şi morfologic – tipuri genetice de relief (fiind cunatificate doar tipurile glaciar, carstic, vulcanicsi litostructural). Pentru cuantificarea indicatorilor conform algoritmului rezultat în urma aplicării chestionaruluis-a folosit platforma informatică oferită de ArcGis 9.2, cu ajutorul căruia au fost create aplicaţiile morfometriceşi geomorfologice. Ca studiu de caz s-a folosit aria Masivului Rărău situat în nordul Carpaţilor Orientali. În final,a fost obţinută o harta a regionării potenţialului şi atractivităţii turistice şi date statistice exprimate matematic,care pot fi utilizate la ierarhizarea ariilor montane din punctul de vedere sus menţionat.

Cuvinte cheie: potenţial turistic, arii montane, chestionar, GIS

INTRODUCERE

Relieful este rezultatul modelării scoarţei terestre ca urmare a interacţiunii dinamice întrefactorii endogeni şi cei exogeni. Intensitatea acţiunii acestora definitivează la nivelul scoarţei reliefuricontrastive: joase, plane, monotone – câmpiile şi munţii, înalţi, fragmentaţi şi variaţi peisagistic. Prindiversitatea caracteristicilor morfometrice dar şi a tipologiei genetice, dintre cele două categorii,munţii se conturează ca arii de atractivitate deosebite pentru o activitate cu caracter social şi economic,cum este turismul.

P. Cuvelier (1998, citat de către I. Muntele şi C. Iaţu, 2003) definea turismul ca “un ansamblude practici asociate abandonării temporare a reşedinţei, având drept obiectiv destinderea sau motivaţiicu caracter socio-cultural.” Valenţa socială a turismului este una de bază, cu atât mai mult cu câtacesta este parte integrantă a comportamentului uman mai ales în ţările dezvoltate (a se vedeacreşterea nivelului de trai, mai mult timp liber, resurse financiare, mijloace de transport diversificate sirapide), dar şi datorită modificărilor intense pe care le-a suferit mediul înconjurător în ultimele decade.

În studiul de faţă, a fost aplicată o metodă de evaluare a potenţialul turistic al ariilor montanedin/prin prisma aprecierilor şi necesităţilor socialului. Metodele utilizate sunt cele ale anchetei socialeexprimate prin intermediul chestionarului, care a avut drept scop evaluarea elementelor cadruluinatural şi ierarhizarea acestora în funcţie de opţiunile exprimate de chestionaţi şi apoi cele deexprimare şi reprezentare cartografică a rezultatelor utilizând platformele de analiză oferite de diversesisteme informatice geografice (G.I.S.). Deşi chestionarul aplicat vizează toate elementele cadrului

natural, în prezenta analiză a fost evaluat doar relieful ca factor de atractivitate turistică.

mailto:[email protected]





Potenţialul turistic este un indicator de maximă importanţă în caracterizarea turistică a oricăruispaţiu şi se evidenţiază prin însumarea fondului turistic cu baza tehnico-materială. El este un cumul decomponente ale mediului geografic natural (relieful şi substratul geologic, clima, apele, vegetaţia,fauna) şi cultural-istorice (vestigii arheologice, muzee, case memoriale, monumente istorice şi de artă,elemente etnografice şi de folclor), la care se adaugă prezenţa componentei socio-economice(populaţia, aşezările, unităţile economice, instituţiile sociale şi administrative), ansamblul de premise

pentru dezvoltarea activităţilor turistice. (M. Dinu, 2004).Atractivitatea turistică este determinată implicit de bogăţia potenţialului natural şi antropic şi

are un rol important în determinarea valorii turistice a unor arii – regiuni, areale, staţiuni turistice şi înstabilirea (alături de alte elemente) a oportunităţilor şi priorităţilor de valorificare în turism. Eavizează, de asemenea, latura afectivă a diferitelor componente ale potenţialului turistic, referindu-se,mai ales, la ceea ce frapează şi captează atenţia turistului producând impresii şi schimbări la nivelestetic, cognitiv şi psihic (P. Cocean, 2005).

Metodologii privind estimarea atractivităţii turistice a cadrului natural au fost aplicate dediverşi specialişti: L. E. Hudman (1979, citat de I. Muntele, C. Iaţu, 2003), G. Cazes şi al. (1980, citaţide N. Ciangă, Şt. Dezsi, 2010), P. Cocean (1984, citat de I. A. Irimuş, 2010), G. Erdeli, I. Istrate(1996), N. Ciangă (1997). Utilizarea G.I.S.- urilor în domenii diverse de analiza geografică

(morfologică, climatică, hidrologică, umană, economică – ce implică turismul) facilitează identificareaunor soluţii practice în amenajarea şi dezvoltarea durabilă a teritoriului. Amintim în acest sens aplicaţiiale GIS în planificarea turismului durabil (T. Bahaire, M. Eliot-White, 1999) în definirea spaţiului derecreere şi reprezentarea spaţială a acestuia (A. D. Kliskey, 2000), în infrastructură şi planificareaturismului durabil (B. Boers, S. Cottrell, 2007), în identificarea de noi domenii schiabile în MunteleMic – Ţarcu (M. Török-Oance şi al., 2010).

În acest context utilizarea G.I.S. în evaluarea potenţialului turistic al ariilor montane folosindun procedeu ce combină o metodă de cercetare socială cu una geografică tinde să completezetendinţele de cercetare prezente.

1. METODOLOGIE APLICATĂ

În vederea evaluarii potenţialului, dar şi a atractivităţii turistice a reliefului ariilor montane, am procedat la construirea unui chestionar care a avut drept scop identificarea şi ierarhizarea interesuluituriştilor pentru elementele cadrului natural. Obiectivele au fost clasificarea elementelor de mediu(relief, climă, hidrografie, vegetaţie şi faună, dar şi includerea ariilor protejate, care ar putea ficonsiderate uneori, chintensenţa peisagistică a masivelor muntoase) şi definirea ponderii fiecăruia într-un algoritm general valabil şi aplicabil oricărei arii montane. Deoarece numai ierarhizareacomponentelor generale ale cadrului natural nu este suficientă în a surprinde diferenţieri regionale înaria aceleiaşi grupe orogenice, chestionarul a fost completat cu întrebări care urmăreau posibilitatea dea cuantifica toate caracteristicile morfologice ale factorilor peisagistici. Astfel, caracteristicilereliefului au fost analizate pe două direcţii: morfometrice (altitudine, energie, fragmentare orizontală,

pante) şi geomorfologice (tipuri genetice de relief). În cadrul celei de a doua clase, au fost supuseclasificării următoarele categorii genetice de relief considerate cele mai importante din perspectiva

potenţialului turistic: carstic, structural şi petrografic (mai puţin cel carstic), glaciar şi vulcanic.Analiza morfometrică are în vedere evaluarea elementelor dimensionale ale reliefului, care permite ocomparare cantitativă între diverse masive montane. Analiza geomorfologică este una cantitativ-calitativă prin care este surprinsă diversitatea formelor de relief grupate pe categorii genetice.

Ierarhizarea elementelor morfometrice şi geomorfologice şi asocierea lor într-o expresiematematică s-a făcut etapizat, conform următoarei structuri de întrebări:

1. Alegeţi caracteristica reliefului pe care o consideraţi mai importantă ca atractivitateturistică:

a) morfometria;b) morfologia;

1. Ierarhizaţi atractivitatea elementelor morfometrice:a) altitudinea;b) panta;c) energia;d) fragmentarea orizontală.

2. Ierarhizaţi tipurile genetice de relief:a) carstic;b) structural şi petrografic;c) vulcanic; d) glaciar.



Chestionarul a fost aplicat pe un număr de 234 persoane, cu vârste cuprinse între 19 si 25 deani, studenţi ai specializărilor Geografie, din cadrul Universităţii “Ştefan cel Mare” Suceava. S-auvalidat un număr de 196 chestionare. Întrebările au avut drept scop ierarhizarea indicatorilor morfologici în vederea construirii unei scheme matematice de reprezentativitate.

Cuantificarea indicatorilor conform formulelor generate de către chestionar şi reprezentareacartografică s-a realizat prin valorificarea oportunităţilor de analiză statistică matricială oferite desofturile GIS (Geographical Information System) asupra reliefului.

Pentru reprezentatea spaţială a indicatorilor morfometrici ai reliefului a fost generat MNT-ul,modelul numeric al terenului (M. Constantinescu, 2006), utilizând ca suport de analiză hărţiletopografice scara 1:25000, ediţia 1984, color, georeferenţiate în proiecţia Gauss-Kruger. S-au utilizatetapizat diverse GIS-uri pentru generarea modelului numeric: Global Mapper 10, pentrugeoreferenţierea hărţilor; Map Maker 3, pentru cartografierea digitală şi ArcGis 9.2 pentru prelucrareafinală a datelor.

Morfologia reliefului, reprezentată de diversele categorii genetice de relief, a fost cuantificată prin indici de reprezentativitate, iar redarea cartografică prin vectori poligonali conform cu repartiţiageografică a categoriilor genetice de relief. Dacă analiza morfometrică este mult mai obiectivă,consecinţă a determinărilor obiective pe baza unui MNT, analiza şi reprezentarea cartografică a

elementelor morfologice este dependentă de factori subiectivi precum: cunoaşterea detaliată areliefului, experienţa geomorfologică a persoanei care cartează aria de studiu, delimitarea cartograficăaproximativă a tipurilor genetice de relief. Scopul este definirea în perimetrul masivului montan asuprafeţelor corespunzătoare tipurilor genetice de relief.

3. PREZENTAREA UNUI STUDIU DE CAZ

Localizat în extremitatea nordică a grupei centrale a Carpaţilor Orientali (fig. 1), MasivulRarău, cu altitudinea sa maximă de doar 1651 m, străjuieşte către nord şi sud două importante văi, careîi sunt şi limite fizico-geografice: a Bistriţei şi respectiv a Moldovei.

Fig. 1. Localizarea Masivului Rarău în cadrul judeţului Suceava.

Limitele vestică şi estică sunt mai puţin tranşante. Limita vestică, cea care îl delimitează demasivul învecinat, Giumalăul, corespunde unor cursuri afluente Bistriţei şi Moldovei şi care au acelaşinume: Colbu. Obârşiile celor două cursuri converg către înşeuarea omonimă – Colbu. Către est şi sud-est limită care-l separă de Munţii Stînişoarei ar urma, dinspre nord către sud, linia ce corespundedrumului ce leagă Cîmpulungul de Slătioara, de-a lungul pârâului Şandru, apoi pe valea Slătioarei

până la confluenţa cu Gemenea. Limita urcă amonte pe pârâul amintit, iar apoi pe un afluent de

dreapta – Hogea, până în Curmătura Prislop, după care pe valea pârâului Chiril până în valea Bistriţei.Caracteristici geologice. Din punct de vedere geologic Masivul Rarău se suprapunesinclinalului marginal al cristalinului acoperit de o masă groasă de sedimente mezozoice, constituite



din calcare, gresii, conglomerate, jaspuri, marne calcaroase peste care, în aria centrală, se dispungroase sedimente de tip wildflis (sedimente neritico-litorale). În masa acestora din urmă sunt localizatecalcarele recifale urgoniene pe care sunt grefate Pietrele Doamnei şi vârful Todirescu (V. Mutihac,1968). Prin structura geologică specifică, Rarăul prezintă multe asemănări cu alte masive din CarpaţiiOrientali: Ceahlău, Hăşmaş, Ciucaş, Bucegi.

Caracteristici morfologice. Caracterul de sinclinal suspendat conferă acestor arii montanecaracteristicile unor inversiuni tipice de relief. Morfologia dezvoltată pe aceste structuri îi asigură însăo personalitate distinctă în aria peisagistică carpatică. Morfografia generală este consecinţa marilor diastrofisme tectonice şi a proceselor denudative care le-au urmat. Astfel, pe criteriul evoluţiei ciclicea reliefului I. Sîrcu (1968) afirmă pentru Carpaţii Orientali existenţa a două nivele erozive: primul la1000 -1100 m (suprafaţa Mestecăniş) şi al doilea, situat la peste 1500 m (suprafaţa Cerbul). Primulnivel ar corespunde în Rarău culmilor şi bâtcilor situate către extremităţile masivului, al doilea, zoneicentrale, în care se înscriu Munceii Rarăului (vârful Tihăriei, 1577 m), Pietrele Doamnei (1634 m),vîrful Rarău (1651 m), Popchii Rarăului (1628 m) şi chiar vârful Todirescu (1476 m). Aspectul deansamblu al masivului este particularizat de cel puţin trei categorii genetice morfologice: structural,litologic şi periglaciar .

Gama formelor de relief structural şi petrografic este complexă şi diferenţiată, unele forme de

relief reflectând componenta tectono-structurală, altele, componenta litologică. Abrupturile pot fi atâtlitologice cât şi tectono-structurale (Rusu, 1997) . În prima categorie se încadrează selectiv PiatraZimbrului, situată la est de Pietrele Doamnei, iar în cea de-a doua, abruptul nordic al Rarăului, care pecca 2 km lungime evidenţiază pereţi ce pot depăşi 100-120 m diferenţă de nivel (Foto 1).

Foto 1. Abruptul nordic al Rarăului şi Coada Peretelui.Autor - Dinu Oprea-Gancevici

Tipologia văilor transversale este dată de alternanţa sectoarelor de îngustare cu cele de lărgire,ca o consecinţă a distribuţiei spaţiale a orizonturilor litologice cu caracteristici diferite. Cele maiimportante sectoare transversale aparţin Moldovei (între Pojorâta şi Sadova) şi Bistriţei (la Zugreni),dar şi unor râuri afluente precum Valea Caselor, Izvorul Alb, Valea Seacă, colectate de Moldova şiChiril, afluentul Bistriţei, pe care apar mici sectoare de chei.

Dintre reliefurile petrografice care dau specificitate acestei arii montane amintim pe celedezvoltate pe roci carstificabile (dolomite, calcare – relieful carstic) şi pe roci metamorfice.

Relieful carstic apare pe o suprafaţă de cca 18 km², în partea centrală, înaltă, a masivului, fiindevidente atât forme endo cât şi exocarstice.

Relieful endocarstic nu cunoaşte încă o extindere mare, rezumându-se la câteva cavităţi deordinul zecilor de metri ca lungime. Avenurile identificate sunt puţine ca număr şi localizate în special

în zona vârfului Todirescu şi în preajma Cabanei Pastorale. Peşterile identificate sunt puţine la număr.Cea mai importantă este Peştera Liliecilor. Peştera este situată la o altitudine de 1500 m, are odezvoltare de 340 m şi o denivelare de 86 m. Intrarea se prezintă sub forma unui aven larg, cu un



diametru de 2-3 m. Cavitatea este formată în calcar, fiind descendentă, cu trepte succesive, care ajung până aproape de baza calcarului (A. Done şi al., 2011).

Această peşteră este, de fapt, un labirint subteran format între blocurile de calcar dislocatetectonic, prin procese de gelifracţie sau chiar de prăbuşire ca urmare a seismicităţii, nefiind vorba aicide galerii şi nici despre urme evidente de modelare prin scurgerea apei. De asemenea, în această

peşteră nu se întâlnesc formaţiuni concreţionare. Asemenea peşteri se mai găsesc în golurile dintre blocurile de calcare cantonate la baza Pietrelor Doamnei, însă sunt de dimensiuni mai mici.

Ceea ce o face însă cunoscută, după cum o arată şi numele ei, este colonia de lilieci care o populează. Au fost identificate opt specii dintre care două domină numeric: Myotis MyotisI şi Myotis

oxygnathus. În comparaţie cu celelalte peşteri din Carpaţii Orientali, liliecii din această peşteră suntrelativ numeroşi, dar cu o populaţie care cunoaşte o tendinţă de diminuare numerică: de la cca 7500exemplare în 1963, la cca 2200 exemplare în 2011. Din 2004 devine arie protejată cu statut derezervaţie ştiinţiifcă (A. Done şi al., 2011).

O peşteră cu o lungime de cca 50 m a fost semnalată la baza abruptului nordic(http://www.romania-natura.ro/node/242). Dacă Peştera Liliecilor pare a fi mai degrabă o construcţietectonică, constituită dintr-o succesiune de spaţii existente între blocurile unui imens grohotiş, noua

peşteră semnalată, este o construcţie tipic endocarstică, în care apa a jucat un rol foarte important în

geneză (foto 2 şi 3).

Foto 2, 3. Galerii endocarstice modelate de scurgerea subterană a apei.Autor: Vasile Bouaru (http://www.romania-natura.ro/node/242)

Relieful exocarstic este existent dar foarte limitat ca forme de expresie morfologică. Lapiezurile sunt ceva mai răspândite, Rusu (1997) semnalând 3 tipuri: liniare, tubulare şi mixte. Miciaglomerări de lapiezuri se întâlnesc pe stâncăriile de la Pietrele Doamnei, Popchii Rarăului, Hăghimiş,Todirescu, Coada Peretelui etc. Dolinele sunt puţine ca număr, slab conturate. Pot fi observate în aria

Cabanei Pastorale, vârfului Popchii Rarăului şi Todirescu. Dimensiunile maxime ale diametrelor estede 30 m. Cheile carstice provin din evoluţia mixtă determinată de procesele carstificabile si eroziuneafluvială şi sunt prezente pe văile pârâurilor Izvorul Alb, Valea Caselor (Cheile Moara Dracului). Celemai cunoscute sunt cele asociate văii Bistriţei: Cheile Zugrenilor.

Relieful dezvoltat pe rocile metamorfice şi cele sedimentar grezoase sunt morfologicasemănătoare. În Rarău amintim succesiunea bâtcilor care delimitează spre sud depresiuneaCîmpulungului (Măgura Runcului, Runcul, Bodea) şi în special Munceii Rarăului, o culme îngustă,orientată NV-SE, care străjuieşte valea Giumalăului, limită între Rarău şi masivul omonim.

Relieful periglaciar . Se apreciază că, în timpul Cuaternarului, Masivul Rarău nu a fost afectatde instalarea gheţarilor, deşi în Munţii Maramureşului urmele acestora sunt semnalate şi la 1550-1600m. În schimb, periglaciarul s-a manifestat deplin, fiind favorizat şi de caracteristicile litologice. Toateformele ruiniforme şi marile acumulări de blocuri sunt de origine periglaciară. Formele de destrucţie

sunt relicte, actuale sau mixte, pe când formele acumulative sunt predominant vechi. Dintre formele demodelare periglaciară cele mai reprezentative sunt abrupturile de gelifracţie şi cornişele de

http://www.romania-natura.ro/node/242







desprindere a blocurilor. În timpul Pleistocenului, acest proces a fost foarte activ la altitudini mai maride 750 m (Ichim, 1979). Toate abrupturile menţionate anterior au fost modelate periglaciar, la bazaacestora dezvoltându-se adevărate câmpuri de blocuri şi trene de grohotiş.

Martorii de gelifracţie (foto 4) sunt înălţimi izolate sau grupurile de stâncării cu aspectruiniform. Argumentarea periglaciară a originii acestora este dată de conurile de grohotiş situate la

baza lor. Din punct de vedere litologic, aceştia se dezvoltă pe roci gelive, calcare, dolomite, şisturicristaline. Amintim Popchii Rarăului, Todirescu, Pietrele Doamnei, Piatra Şoimului. Munceii Înşiraţietc.

Foto 4. Martori de gelifracţie periglaciari – Colţii Rarăului.Autor Dinu Oprea-Gancevici

Jgheaburile de gelifracţie sau culoarele de avalanşă sunt reprezentative pe versanţiiMunceilor Înşiraţi, sub abrupturile nordice ale Peretelui Rarăului

Grohotişurile sunt imense acumulări de gelifracte, periglaciare, în mare parte fosilizate şiinactive. Dimensiunea blocurilor, dar şi grosimea depozitelor dau amploarea proceselor periglaciarederulate aici. Pe valea Limpedea, la baza abruptului nordic al Rarăului, în jurul Pietrelor Doamnei,

blocurile imense din masele mari de grohotiş ne sugerează amploarea morfologiei periglaciare.

EVALUARE ŞI REZULTATE

Finalizarea chestionarului a urmărit modul în care potenţialii turişti percep elementele cadruluinatural ca potenţatoare de atractivitate turistică. Răspunsurile cunantificate la prima întrebare – „Care

dintre elementele cadrului natural (geologie, relief, clima, hidrografie, ansamblul biogeografic, arii

protejate) este determinant în generarea potenţialului turistic?” – au relevat ponderea decisivă (cca73%) a reliefului şi ariilor protejate în stabilirea atractivităţii în masivele montane (tabelul 1).

Tabelul 1 – Ponderea elementelor fizico-geografice în determinarea poteţialului turistic al cadruluinatural.

De asemenea, rezultatele chestionarului au relevat că morfometria prevalează asupra

morfologiei. S-a constatat şi că altitudinea are rol hotărâtor în dorinţa de parcurgere a masivelor



montane, iar relieful glaciar este cel mai atractiv din categoria morfologie. Rezultatele chestionaruluişi formulele de determinare a potenţialului turistic al reliefului au fost centralizate în tabelul 2:

Tabelul 2 – Ponderea parametrilor cantitativi şi calitativi în determinarea potenţialului turistic geomorfologic

Utilizarea chestionarului, a anchetei sociologice, în studiul realizat, dincolo de subiectivitateadeterminată de publicul căreia i-a fost adresată, permite crearea unei imagini a ceea ce îşi dorescturiştii tineri de la ariile montane. Şi dacă se ia în considerare că din totalitatea turiştilor care străbat

potecile montane majoritatea o constituie persoanele sub 30 de ani, rezultatele pot fi considerateapropiate de realitatea obiectivă.

Evaluarea potenţialului morfometric s-a realizat prin derivarea din MNT-ului ariei de studiua hărţilor morfometrice: hipsometrie, pante, fragmentare orizontală şi energie.

Hipsometria reliefului surprinde etajarea altitudinală a acestuia. Reprezentarea elevaţiei s-arealizat prin intermediul claselor de altitudine, acestea fiind delimitate de valori întregi ale sutelor:100, 200,..., 1100, 1200,...2400, 2500 etc. Se va obţine un număr de clase corespunzătoare altitudiniifiecărui masiv montan. Pentru Masivul Rarău au fost definite un număr de 11 clase în ecartul 604 m-1651 m. Dacă se consideră izohipsa de 600 m ca fiind cea care delimitează partea inferioară a ariilor montane, se poate aprecia că ariilor montane corespunzătoare teritoriului României le pot fi atribuiteun număr maxim de 20 clase hipsometrice (tuturor munţilor ce depăşesc 2500 m). Totuşi, izohipsa de600 m exclude din evaluare Masivul Dobrogei de Nord şi, de asemenea, nu corespunde contactuluimorfologic între orogen şi unele unităţi de relief extra- sau intracarpatice. Se admite în acest sens

posibilitatea coborârii acestui prag la graniţă morfologică. Panta reliefului este indicator morfometric care exprimă gradul de înclinare a versanţilor.

Clasificarea pantelor s-a facut pe criterii geomorfologice: <3° – suprafeţe orizontale şi suborizontale,3–8° – suprafeţe de racord, 8-15° – versanţi uşor înclinaţi, 15-25° – versanţi înclinaţi, 25-35° – versanţi foarte înclinaţi, 35-55° – versanţi abruptiformi, > 55° – abrupturi, pereţi. Declivitatea se mai

poate clasifica şi după criteriul intervalului egal. Dacă atribuim valoare treptei pantei de 10º, se potdefini 9 clase. În studiul realizat au fost definite 7 clase, conform primului criteriu, răspândirea spaţialăa acestora evidenţiind diferenţierea ariilor cu potenţial turistic diferit.

Fragmentarea orizontală a reliefului este indicatorul morfometric care exprimă densitateaformelor negative de relief raportate la unitate de suprafaţă. Se exprimă în km/km². În determinărilefăcute de autori s-a luat în calcul doar lungimea văilor râurilor permanente şi ale celor cu scurgereintermitentă, dar pentru redarea cât mai fidelă a realităţii din teren se recomandă extragerea vectorialăa tuturor formelor negative de relief. Reprezentarea cartografică s-a înfăptuit prin generarea claselor defragmentare ale căror limite sunt numere întregi: 1, 2, 3 ... . Pentru masivul Rarău au fost definite 5

clase fragmentare: <1 km/km², ... până la >4 km/km². Pe teritoriul României acest indicator morfometric poate depăşi 7-8 km/km², valoarea acestuia depinzând de scara hărţilor utilizate şi de



exactitatea identificării şi reproducerii vectoriale a tuturor concavităţilor morfologice, indiferent deoriginea acestora.

Energia reliefului este indicatorul care reflectă amplitudinea morfologică pe unitate desuprafaţă. Se exprimă în m/km² şi propunem ca amplitudine a claselor valoarea de 50m/km². Cu oenergie maximă de cca 550 m/km², în aria masivului Rarău au fost definite 11 clase. Valorile maximede energie în Carpaţii româneşti pot ajungela 800-1000m, amplitudine care îngăduie profilarea a cca20 de clase de energie.

Hărţile rezultate au fost combinate conform formulei: PM = 48.5 x A +15.8 x P + 24 x E +11.7 x F (tabelul 2), iar ulterior reclasificate, operaţiunea fiind necesară deoarece acestea utilizaudiferite expresii în redarea unităţilor de măsură pentru fiecare indicator (fig. 2). Uniformizarea acesteiava permite evaluarea unitară a elementelor morfometrice în vederea evaluării morfometrice a

potenţialului turistic al reliefului.

Fig. 2. Determinarea potenţialului morfometricAuto: Dinu Oprea-Gancevici

Fig. 3. Potenţialul turistic morfometricAutor: Dinu Oprea-Gancevici

Configurarea în ArcGis a modelului potenţialului morfometric va ierarhiza spaţiul MasivuluiRarău la nivelul pixelilor cu valori încadrate următorului ecart teoretic: potenţial minim 100 –

potenţial maxim 3400 puncte. Valorile maxime rezultate pentru aria de studiu sunt de 840,2 puncte.Pentru regionarea potenţialului morfometric al ariei de studiu în funcţie de valorile obţinute au foststabilite 8 clase valorice cu o treaptă de 100 puncte (fig. 3). Valoarea medie a potenţialuluimorfometric, care, în principiu, a permis o evaluare globală a masivului în raport cu alte masivemontane, este de 437,8 puncte. Valorile maxime au evidenţiat de fapt ariile de maxim potenţial sau deatractivitate ridicată.

Evaluarea potenţialului morfologic este necesară în principal pentru a arăta în aria masivelor montane forme calitative de relief pe care analiza morfometrică nu ar putea să le contureze. Reprezintăacţiunea de identificare, cartare şi reprezentarea vectorială a celor patru categorii genetice de relief.Dacă analiza morfometrică este una obiectivă, rezultat al evaluării intrinseci a MNT-ului,cartografierea geomorfologică este dependentă de subiectivitatea geomorfologului. De asemenea,

delimitarea şi vectorizarea poligonală a spaţialităţii tipurilor de relief identificate suportă acelaşidezavantaj.



În Masivul Rarău au fost identificate şi reprezentate cartografic două categorii genetice derelief: carstic şi structuralo-petrografic. Astfel, au fost demarcate vectorial pe suportul topograficreprezentat de hărţile 1/25000 color, ediţia 1984, următoarele arii carstice: Cheile Zugrenilor, vârfurileAdam şi Eva, Piatra Buhii, Cheile Moara Dracului, Colţii Rarăului, Popchii Rarăului, platoul Rarăuluice înclude vârful, abruptul nordic, Piatra Zimbrului, Pietrele Doamnei, Piatra Şoimului şi PeşteraLiliecilor. Din punct de vedere structural şi petrografic au fost vectorizate suprafeţele corespunzătoareabruptului nordic şi Culmea Munceilor. Au fost generate două strate vectoriale corespunzătoarecategoriilor genetice care au fost combinate ulterior conform formulei : Pm = 23.5xPc + 21.9xPs +19.9xPv + 34.7xPg (tabelul 2). Teoretic, la nivel de pixel pot fi înregistrate valori ale potenţialuluimorfologic cuprinse între 0 şi 100 puncte, însă pentru Masivul Rarău acestea vor varia între 0 şi 45,4

puncte, relieful glaciar şi cel vulcanic nefiind cuantificate.

Fig. 4.Determinarea potentialului morfologic (Pm)Autor: Dinu Oprea-Gancevici

Generarea hărţilor morfologice a constat în identificarea, delimitarea şi vectorizareasuprafeţelor corespunzătoare tipurilor genetice de relief considerate cu potenţial turistic. Convertireaformatelor vectoriale în formate raster şi combinarea celor două conform relaţiei de mai sus au avutdrept rezultat o hartă a potenţialului morfologic (fig. 4). Astfel, pentru suprafaţa Masivului Rarău, aufost definite 4 categorii de arii: una în care nu sunt definite forme morfologice cu potenţial turistic;două corespunzătoare perimetrelor cu relief carstic şi structural şi una, mixtă, în care se întrepătrundcele două categorii. Harta rezultată va fi reclasificată pentru ca, la sfârşit, împreună cu harta

determinată de indicatorii morfometrici, să configureze o imagine finală a potenţialului şi aatractivităţii turistice a Rarăului, conform algoritmului: Ptr=66xPM+34xPm (tabelul 2).



Pentru aria avută în vedere, potenţialul turistic al reliefului va putea avea valori teoreticecuprinse între 100 şi 1200 puncte. Indicatorul determinat în figura 5 are valori situate în ecartul 100-644 puncte, cu o valoare medie atribuită întregului masiv de 276,7 puncte. Zonele care înregistreazăvalori mari corespund vîrfului Rarău şi abruptului său nordic, zona abrupturilor corespunzătoare PietriiŞoimului, Pietrelor Doamnei, Popchii Rarăului şi îngustei culmi a Munceilor.

Fig. 5, Potenţialul şi atractivitatea turistică a reliefului Masivului Rarău.Autor: Dinu Oprea-Gancevici



CONCLUZII

Turismul este un fenomen social care cunoaşte, în ciuda regresiunii economice mondiale, oascensiune generală cu rate de creştere diferite. Tendinţa actuală este promovarea turismului ecologic,al cărui obiect principal, din punctul nostru de vedere, îl reprezintă ariile montane. Totuşi, potenţialulşi atractivitatea masivelor montane sunt diferite şi strict dependente de caracteristicile cadrului naturalşi, în special, de relief şi de existenţa ariilor protejate. Această opinie se sprijină pe o cercetare cucaracter social şi geomorfologic, care a relevat ponderea de circa 73% ale celor două elementeamintite mai sus în determinarea potenţialului şi a atractivităţii turistice a ariilor orogenetice.

Poate surprinzătoare este opţiunea majorităţii respondeţilor care optează pentru morfometrie îndefavoarea morfologiei, ca element determinant al potenţialului turistic geomorfologic al ariilor montane. Am încerca explicarea acestei opţiune prin prisma psihologiei specifice intervalului de vârstăal respondenţilor. Psihologic este ecartul de vărsta la care ne dorim cat mai sus (altitudinea), cât maiabrupt (panta), deasupra tuturor (energia).

Modelarea analizei utilizând softul ArcGis 9.2 evidenţiază în cadrul unui masiv montan ariilede potenţial şi atractivitate a reliefului. Materialele cartografice generate pot fi utilizate în ajustarea

infrastructurii turistice deja existente sau pot sugera direcţii noi de dezvoltare. În aceiaşi direcţie,întrebuinţarea unitară a metodologiei poate ierarhiza turistic masivele montane pe baza valorilor medii, dar, în acelaşi timp, reliefează prin valorile maxime ariile de interes deosebit.

ACKNOWLEDGMENT

This paper has been financially supported within the project entitled „Doctorate: anAttractive Research Career”, contract number POSDRU/107/1.5/S/77946, co-financed by EuropeanSocial Fund through Sectoral Operational Programme for Human Resources Development 2007-2013. Investing in people!”

BIBLIOGRAFIE

Boers B., Cottrell S., (2007), Sustainable tourism infrastructure planning: a GIS supported

approach, a review Tourism Geographies 9, p 1-21.Bahaire T., M. Elliote –White, (1999), The application of geographical informatiompns sistem (GIS)

in sustainable tourism planning , a review Journal of Sustainable Tourism 7, p 159-174.Ciangă N., (1997), Turismul în Carpaţii Orientali. Studiu de geografie umană, Ed. Presa UniversitarăClujeană, Cluj-Napoca;Ciangă N., Dezsi St., (2010), Amenajare turistică, Ed. Presa Universitară Clujeană, Cluj-Napoca;Cocean P, Vlăsceanu Gh., Negoescu B., (2002), Geografia generală a turismului, Ed. Meteora Press,Bucureşti;Dinu Mihaela, (2004), Geografia turismului, Ed. Didactică şi Pedagogică, Bucureşti;Done, A., Muraru, A., Oana Chachula, (2011), Peştera Liliecilor din Rarău, Ed. Fundaţiei

Speologice Bucovina, Suceava;Erdeli G., Istrate I., (1996), Amenajări turistice, Ed. Universităţii Bucureşti;Ichim I, (1979), Munţii Stânişoarei. Studiu geomorfologici, Ed. Academiei, Bucureşti;Irimuş I. A, (2010), Relieful, potenţial şi valorificare turistică, Ed. Risoprint, Cluj-Napoca;Kliskey A.D., (2000), Recreation terrain suitability mapping: a explicit methodology for determining

recreation potential for resource use assessement , în Landscape and Urban Planning 52, 33-43;Muntele I., Iaţu C., (2003), Geografia turismului: concepte, metode şi forme de manifestare spaţio-

temporală, Ed. Sedcom Libris, Iaşi;Mutihac V. (1968), Structura geologică a compartimentului nordic din sinclinalul marginal extern

(Carpaţii Orientali), Ed. Academiei R.S.R., Bucureşti;Sîrcu I. (1978), Munţii Rodnei. Studiu geomorfografic., Ed. Academiei, Bucureşti;Rusu C., (1997), Masivul Rarău. Aspecte fizicogeografice, Ed. Helios, Iaşi;Török-Oance M, Voiculescu M, ArdeleanM., Popescu Florentina, (2010), Utilizarea modelului

numeric al terenului în analiza potenţialului natural al spaţiului turistic Muntele Mic – Poiana



Mărului – Munţii Ț arcu, în vederea extinderii şi amenajării domeniului schiabil , în Forum Geografic,nr. 9, 173-180, Craiova;http://earth.unibuc.ro/articole/observaii-asupra-indicatorilor-morfometrici-determinaţi-pe-baza-mnat,site consultat pe 11 martie 2011;http://www.romania-natura.ro/node/242, site consultat pe 11 aprilie 2011.

http://earth.unibuc.ro/articole/observaii-asupra-indicatorilor-morfometrici-determinai-pe-baza-mnat


http://earth.unibuc.ro/articole/observaii-asupra-indicatorilor-morfometrici-determinai-pe-baza-mnat


metodologie de determinare a potentialului turistic geomorfologic al ariilor montane.doc

Documents