metode si tehnici moderne de cercetare În arheologie

8/3/2019 METODE sI TEHNICI MODERNE DE CERCETARE N ARHEOLOGIE

1/25

METODE sI TEHNICI MODERNE DE CERCETARE N ARHEOLOGIE

1. NOIUNI GENERALE. OBIECTIVE

Realizarea unor corelatii, cu caracter predominant aplicativ, ntre metodele

traditionale si moderne n cercetarea arheologica.Pentru realizarea unor corelatii, pentru precizarea locului si rolului pe care o comunitate l joaca n timp si spatiueste necesara cunoasterea si studierea n timp si spatiu a mediului geografic (ambient, environment).

Orice comunitate traieste ntr-un mediu cu care exista strnsecorelatii si interdependente. Aceste interdependente ale sistemului potfi definite prin urmatoarea schema a lui David Clark (AnalithicalArchaeology, 1978).

n acest sistem au trait comunitatile anterioare si traiestecomunitatea studiata, formnd, la rndul ei, un subsistem, definit princultura materiala, viata economica, cu un sistem sau sisteme straine.

nsusirea notiunilor de baza, a metodelor specifice si adeprinderilor pentru folosirea calculatoarelor n procesul de redactare,evidenta, analiza matematica si statistica a materialelor si datelorarheologice.

1.1. Metode si tehnici traditionale (clasice) de cercetare si datare.


2/25

Cercetatorul, pentru stabilirea datei unui obiect sau situatiiarheologice, analizeaza si studiaza, n primul rnd, contextul siconditiile stratigrafice, depunerile si acumularile din depozitecomparndu-le cu alte situatii (stratigrafia si stratigrafiacomparata). Urmeaza apoi studiul tehnicii de fabricatie

(factura, textura, structura, finisare etc.) pentru stabilirea uneievolutii si a unei cronologii relative si absolute.

Cronologia absoluta se poate obtine prin diferite metodefizico-chimice, geo-cronologice, izvoare scrise s.a. cum sunt:studiul varvelor glaciare si asocierea cu date cunoscute, carbon14, potasiu - argon, dendrocronologie, termoluminiscenta s.a.

Cronologia relativa este foarte variata diferind de la epocaistorica la alta. La fundamentul acestor datari sta studiuldiferitelor structuri de baza: - baza paleontologica prin:

mineralizarea osemintelor, acumularea fluorului; botanica (dinamicapolenului); zoologie (evolutia taliei unor specii); antropologica; - bazageologica prin studiul variatiilor glaciare, a nivelului marilor, a apelorsi traselor continentale, a temperaturilor marii s.a. Dintre acestea ceamai importanta este metoda varvelor (straturi de argila) depuse caurmare a topirii ghetarilor pe trase sau funduri de lacuri, lnga morene.Studiul morenelor sii recensiunea ghetarilor lasa numeroase straturi cuvarve care ofera o scara de cronologie relativa sau absoluta (dupaanumite datari fizico-chimice). Sincronizarea datelor stabilite degeologi cu cele ale paleobotanistilor sau paleozoologilor si arheologilorduce la stabilirea unor date de cronologie (FREDERIC 1967, 252-155).

n aceste date trebuie sa se tina cont de viteza sau intensitatea desedimentare, eroziune etc.; - baza petrografica prin: studiulgranulometric al nisipurilor, nlocuirea geochimica a unor substante cualtele; studiul evolutiei stalagmitelor; studiul patinei suprafeteiobiectului s.a.; - baza arheologicade natura: stratificata, sincronicadistributiva, tipologica, cantitativa si secventiala; - bazapedologica prin studiul originii 12112q168m si evolutiei solului nconditii normale si sub interventia antropica; sau prin studiuldepunerilor si straturilor de guano, sau alternanta lor cu celearheologice n pesteri; prin analiza microstratigrafiei determinata deevolutia humus-ului, a oxidului de potasiu (K2O) si fosfor (P2O5) sau a

altor elemente geochimice ale solului.

Studiul unei comunitati trebuie facut n contextul din care faceparte. Acest sistem este definit prin termeni ca "mediul geografic",ambientul, environmentul. Acest ambient este format dintr-o structuracorelata, formata din mediul geografic, geologic, faunistic si floral,reconstituit dupa polen (fig. 2).


3/25

1.1.2 Metoda stratigrafica. Aceasta metoda face parte dinmetodele bazate pe observatia logica a cercetarilor arheologice deteren. Aceasta indica, n special, succesiunea si nu durata, caredepinde de intensitatea de locuire si dinamismul de constructie,depuneri, activitati eoliene s.a. Pentru completarea datelor se adauga

acesteia diferite alte metode de datare absoluta sau relativa cum sunt:dendrocronologia, palinologia, varvele glaciare (depuneri periodicerezultate din topirea ghetarilor); stratigrafia orizontala, stratigrafiacomparata s.a. Istoria universului, a pamntului, a omului este ostratigrafie scria Louis Frederic (FREDERIC 1967, 249).

Sincronism. Anacronism. Foarte importante de retinut la studierea

metodei stratigrafice, sunt procesele de sincronism, de afinitati saudiferentele si anacronismul, procesele de evolutie sau involutie, saufenomenelor de convergenta ce pot duce la fenomene de "stratigrafieartificiala" prin scoaterea materialelor din context si prezentarea lorizolata.

n exemplul unde stratigrafia orizontala e combinata cu ceaverticala se poate vedea ca n aceleasi nivele de sapare apar maimulte gropi n a caror umplutura intra materiale din straturileanterioare si din vremea astuparii gropii.Daca groapa ramnedeschisa, n ea pot patrunde si materiale mai noi, dnd nastere la

amestecuri de materiale ce nu mai pot fi separate dect pe baza unorserieri sau pe baza unor analize de corespondenta. Metodastratigrafica reprezinta una din principalele metode, dar ea trebuiefolosita cu unele rezerve n spatiu si timp, tinnd cont de alti factoricum sunt cel: climatic, zoologic, tehnologic, relatia dintre factorul tip sifunctionalitate.


4/25

Metoda stratigrafica ofera specialistului date de cronologie, fixndrelatia n timp prin notiuni ca "nainte", "mai de vreme", "dupa", "maitrziu" (HOREDT 1970, 11) la care am adauga "contemporan".

Stratigrafia verticala. Metoda stratigrafica a fost aplicata multorcivilizatii si a fost folosita vreme ndelungata la stabilirea cronologieirelative a neoliticului. Pentru neoliticul timpuriu din Transilvania existaobservatii stratigrafice importante cum sunt cele la Gura Baciului, OcnaSibiului si Let. Pentru neoliticul dezvoltat, din Banat si Serbia, deosebitde caracteristica este stratigrafia de la Vina (straturi groase de 10,4 mmpartite n peste 10 nivele, straturi, faze). Pentru eneolitic, n modspecial, sunt de amintit observatiile din culturile Ariusad-Cucuteni (dincele doua statiuni eponime).


5/25

Date stratigrafice exista n numeroase situatii, ele trebuie cugrija citite (adica descrise, comentate, nregistrate, explicate).Descrierea si citirea unei stratigrafii este deosebit de importanta eapermitnd unui arheolog sa verifice, independent de interpretari vechisau noi, anumite ipoteze si sa reformuleze alte ipoteze.

Exista unele modele clasice cu exemple de stratigrafie orizontalape baza carora, cndva, s-au impus anumite sisteme cronologice. Una

din acestea a fost stratigrafia de la Troia.Reconstituirile pe nivele permit o usoara ntelegere pentru

specialist si nespecialist a arhitecturii, a organizarii, a problemeloreconomico-sociale ale vremurilor apuse.

Stratigrafia orizontala. Alaturi de metoda de stratigrafie verticala se


6/25

foloseste metoda stratigrafiei orizontale, cnd se nregistreaza siurmareste succesiunea cronologica a fenomenelor pe orizontala.Aceasta a fost aplicata n cimitire iar mai recent, prin intermediulcalculatorului, si ntre complexe (borderie, gropi, locuinte), nivele,statiuni sau alte zone. n prelucrarea ei se folosesc algoritmi ca

serierea, analiza de corespondenta, analiza de clusteri ("parinti" sau"nori") (pentru exemple FERENIU-LAZAROVICI 1990; 1993).

n modelul de mai jos sunt prezentate materiale de la Parta (jud.Timis, considernd motivele decorative ca atribute), din vremea culturiiBanatului (mileniul V a.Chr.). Aceste tipuri de motive se folosesc lacodificarea pe calculator a datelor si, prin algoritmi matematici, suntoferite date de stratigrafie si evolutie. Din ele se poate observa oevolutie n timp si spatiu a motivelor decorative. Se pot observa cndapar, cnd domina si cnd dispar sau reapar unele motive decorative.

Metoda stratigrafica se aplica la diferite nivele n arheologie sau ndisciplinele ce concura (palinologie, pedologia, paleobotanica etc.).

1.1.3.Metoda tipologica

A fost elaborata n 1885 de catre suedezul Oscar Montelius.Acesta arata ca ".omul este supus n munca sa legilor evolutiei si varamne supus lor.Evolutia poate sa decurga ncet sau repede, ntotdeauna nsa omul este nevoit, n crearea unor forme noi, saasculte de aceleasi legi ale evolutiei

care sunt valabile si n restul naturii".

Cu ajutorul metodei tipologice se elaboreaza o schema carestabileste succesiunea cronologica a produselor umane. Acesteaparcurg o anumita dezvoltare, n general de la forme primitive la tipuri


7/25

mai perfectioniste, mai cuprinzatoare. Evolutia este determinata, nprincipal, de relatia tip - functionalitate.Acestea sunt nsa disturbatedin evolutia lor de felurite fenomene de aculturalizare, de tranzitie, deinvolutie, de factori psihologici (arta, credinte, moda, preferinte).

n principal, pentru fiecare tip se stabilesc serii tipologiceurmarindu-se, cu precadere, etapele succesive ale transformariistructurii lor. Aceasta urmarire duce la fenomene si procese de istoriestructurala. Evolutia unui tip nu este liniara ea avnd o curbaunimodala (n genul clopotului lui Gaus), bimodala sau plurimodala.

n analiza seriei tipologice se foloseste foarte mult studiul asocieriiobiectivelor n complexe (locuinte, borderie, gropi sau inventarefunerare), n depozite de bronzuri sau tezaure, n nivele de locuire,straturi de cultura sau statiuni. Aceasta metoda are si limite,determinate fiind de natura materialelor care nu se preteaza

ntotdeauna unor precizari tipologice, sau nu permit stabilirea unorserii tipologice. Folosirea ei este importanta si utila, dar are limite, maiales cnd obiectele sunt luate izolat, aparnd fenomene determinatede procese de involutie, retardare sau convergenta.

1.1.4 Metoda comparativa sta la baza multor metode si discipline,n ramuri convergente arheologiei, n cercetarile interdisciplinare si nalte stiinte sau domenii. Aceasta sta la baza metodei tipologice,stratigrafice, a stratigrafiei comparate s.a. Metoda se aplica tuturorfenomenelor unui sistem (ambient: geologie, geografie, flora, fauna)


8/25

sau, subsistem (cultura materiala, viata economica, sociala sauspirituala si psihologia comunitatii).

n antichitate a fost folosita de Aristotel n "Politeiai" pentruanaliza formelor de organizare sociala, iar de catre naturalistul G.

Couvier la compararea oaselor fosile, acesta punnd bazele paleologieis.a. (HOREDT 1970, 17).

Aceasta metoda arela baza ideea ca lucrurileasemanatoare sauidentice pot sa fie sicontemporane. Metodaare limitele saledeoarece pot apareafenomene de

convergenta,determinate defenomene similare, (deistorie structurala), defenomene economice,sociale s.a. Pentruveridicitatea siacceptarea acesteimetode se impuneverificarea rezultatelor siprin alte cai sau mijloace

(datari de cronologieabsoluta sau relativa).

1.1.5 Metodachorologica. Metodacartografica sauchorologica(chora=spatiu, regiune n greceste) se bazeazape raspndirea anumitorfenomene n spatiu si pe

nregistrarea lor pe harti geografice. Aceasta metoda consta dinasocierea metodei comparative si tipologice prin clasificareafenomenelor cartografiate pe harti. Din acestea se trag interesanteconcluzii, daca se tine seama de metoda stratigrafica si de elementelede cronologie absoluta sau relativa. Cu ajutorul ei pot fi definiteprocese de migratie, difuziune sau asociate.


9/25

Interpretarea datelor trebuie sa tina seama de multi factori sifenomene pe care le-am subliniat la prezentarea metodelor de mai sus.Metoda este folosita n lingvistica (la hartile de raspndire a cuvintelorsau grupelor de cuvinte), n etnografie, etnologie si n arheologie.Aceasta metoda ilustreaza raspndirea unor fenomene n spatiu sidistribuirea lor n timp. Din analiza raspndirii se pot elabora ipotezeprivind procese de migratie, difuziune si evolutie.

Asemenea harti se folosesc adesea, mai ales la marile lucrari desinteza. Un asemenea model esteAtlasul neoliticului european(aparut n 1993 la Liege, n Belgia) n care sunt prezentate harti horo -cronologice privind civilizatiile neolitice europene.

Acestea sunt documente primare n care sunt cuprinse datele destratigrafie verticala si orizontala n spatiu european.

Un model de cartografie a complexelor (n acest caz bordeiele dindiferite faze) si a datelor s-a realizat n statiunea de la Gura Baciului

unde bordeiele au fost seriate pe calculator n functie de continutul sauintervalul lor (Lazarovici - Maxim 1995, p. 5 tabel cu cronologiaabsoluta si relativa a complexelor pe faze). Din aceasta cartografierelipsesc locuintele de suprafata, iar, pe de alta parte, se mai gasescgropi ,menajere, de lut sau de la complexe de suprafata, pe acelasiplan de sapatura.

2. PROSPECTRILE


10/25

2.1. PROSPECIUNI DE SUPRAFA.Prospectarile de suprafata aumenirea de a identifica activitati umane trecute, ntr-un spatiu sau ntr-o zona data. Scopul acestora este precizarea numarului siturilorarheologice, localizarea si natura lor. Acesteia i sunt necesarearheologului pentru a justifica un program stiintific de cercetare pentru

lucrari viitoare. Cercetarile de salvare nu necesita asemenea justificari,dar ele trebuie executate, cercetarea amanuntita de teren avnd aici omai mare importanta.

2.1.1 Periegheza. Este una din metodele cele mai des folosite dearheolog si cea mai economicoasa. Aceasta presupune o anumeexperienta de teren privind orientarea, sistemul de cercetare, sistemulde notare, cunoasterea materialului si asocierile de materiale. Acesteasunt favorizate de existenta sau realizarea unei documentatiianterioare asupra zonei, de existenta unor harti si aerofotograme, obibliografie a zonei (repertorii). Anomaliile de relief, vegetatie (pete de

culoare sau cresteri diferite ale vegetatiei) si prezenta urmelormateriale (ceramica, obiecte, resturi de materiale de constructii), suntindicii pe care arheologul si echipa de prospectare le retin si constituiemarturii de identificare. Datele sunt cartate pe planuri obtinndu-seharti privind dispunerea obiectelor pe categorii de obiecte, pe epoci, pefunctionalitati.

Studiul terenului ofera date prin anomaliile de relief care dauinformatii privind ruinele, santurile, valurile, telurile, tumulii, haldine dela spalarile de nisipuri aurifere (Valea Bocsitei, Bocsa - Cracul cu aur) sihaladine de steril sau minereu. Blocurile mari pot indica morminte

megalitice, dolmeni, morminte n ciste etc.

Analiza reliefului indica puncte de trecere, posibilitati desupraveghere, puncte de straja, puncte de semnalizare sau observare.Aglomerarile de pietre pot marca morminte megalitice sau tumuli cumantaua din pietre sau ruine de biserici sau constructii. Urmele uneivegetatii de apa indica cursuri de ru n ale caror coturi sau "insule"este posibila depistarea unor asezari aparate natural sau prin usoareinterventii umane. Explorarile de minereu lasa n vecinatatea lor guride ocne, haldine de pamnt, iar n zona gropii doar mici albieri. Vechilerute sunt identificabile dupa vegetatie, rambleuri, vegetatie izolata sau

abundenta, cazul cu drumul roman Centum Putea - Berzobis, care estemarcat de o bogata vegetatie de tufarisuri si spini, ce indicau traseul sirambelul, drumul nu putea fi arat, datorita densitatii mari de pietre alepavajului (observatii din anii 1962-1964). Atelierele de prelucrare ametalelor sunt marcate de mari aglomerari de zgura (uneori adevaratemovile) cum sunt cele din Banat, n zona Bocsa - Berzovia - sosdia -Gataia.


11/25

Unele locuiri n pesteri sau grote indica existenta unui climat rece.Vestigiile arheologice se regasesc cel mai adesea n zona de intrare, nzona luminata sau cea ferita de aer. Existenta unor fenomene fizicepronuntate n pesteri, cum sunt desprinderile mari de blocuri, indicaperioade glaciare si stadii interglaciare.

Cercetarea de suprafata, prin datele pe care le aduna, permitestabilirea colectivului de cercetare n functie de natura obiectivului,epocile si materialele descoperite. Cercetarea de suprafata trebuie saadune date despre natura economica a zonei, demografia, ecologiaculturala. Datele adunate trebuie sa se refere la sistemul n care sedezvolta comunitatile (geografia, geologia, flora, fauna, situatiapedologica), iar informatiile cuprind date despre distanta pna la unnou complex sau sit arheologic, date care permit arheologuluidelimitarea spatiului unei statiuni.

Cercetarea presupune si efectuarea unor prospectari cu caracteretnoarheologic. Acestea pot oferi date despre mestesuguriletraditionale din zona, despre folosirea spatiului de alte subsisteme (dela cele actuale la cele vechi care au lasat urme materiale).

Pentru evidenta cercetarilor de suprafata exista o fisa de sitarheologic FAE si un model de borderou pentru baza de date dinsistemul ZEUS (fisa de tip Rezervatie) continnd un minim de dateculese pe teren (MAXIM 1990).

2.1.2.Prospectiunea aeriana. Preocuparile pentru studii de

arheometrie au nceput din secolul trecut, dupa anii 1858 cnd Nadarobtine brevet pentru fotografii aerostatice. Primele studii sunt facutede italieni la Ostia si n Forum, iar mai apoi de germanul Stolze, lapalatul din Persepolis. Limesurile roamne au fost studiateaerofotogrametic ntre anii 1925-1932, de catre parintele Poidebard nSiria sau colonelul Baradez pe limesul din Numidia. Mai recent sefolosesc n mod curent fotografiile din satelit pentru prospectareaarheologica.

Aerofotogramele permit observarea marilor ansambluri, ordonarea sigeometria peisajului, stabilirea grupurilor de ansambluri, rolul mediului

geografic si relatia sa cu actiunea antropica. n tara noastra s-au efectuataerofotograme n anii 1970-1975 n vremea inundatiilor. Ele se gasesc sipot fi consultate sau comandate din sistemul national de aerofotograme, laOCOT-urile judetene, la facultatile de geografie si, uneori, la marile muzee.Multe din obiectivele arheologice au aerofotograme la Laboratorul Nationalde Aerofotometrie.


12/25

Fotografia aeriana permite, sub anumiteunghiuri de lumina (lumina oblica) si umbre,

sesizarea unor date de microrelief maruntedenivelari, canale sau sisteme de irigare,santuri, valuri, tumuli deranjati, urme de colibe,ziduri scoase, determinabile dupa diferenta deculoare a vegetatiei sau solului. Tot astfel,determinarea obiectivelor arheologice estefavorizata de primele ninsori, de inundatii, deploile abundente etc.

Aerofotogramele permitsesizarea nuantelor de

culoare ale vegetatiei n conditii date de seceta sau umiditate. Bogatia n fosfati, azotati, carbonati ori umiditatea din gropi, cu santuri sirambleuri favorizeaza cresterea vegetatiei sau determina nuante mainchise ale ei. Prezenta pietrei, varului, a zidurilor sau lutului galbel dinvaluri defavorizeaza cresterea vegetatiei ce apare de diferite naltimisau nuante de culoare, de obicei mai deschise.

Anumite plante, cum este lucerna, n cresterea si dezvoltarea lorsunt favorizate de prezenta calcarului de la pietrele de constructie. nanumite zone, bogatia n fosfati sau oxid de potasiu, din perimetrulunor statiuni, determina cresterea vegetatiei. ntr-o statiune crestereaelementelor indicatoare (K2O sI P2O5) este n medie, de la 10 pna la200 de ori mai mare dect normalul din zona.

Din avion se pot observa trasee disparute, mari sisteme defensive,ruine, sisteme de semnalizare. Sesizarile din avion trebuie marcate perute si harti, trebuie precizate date privind lumina, locul, altitudinea,data, ora, conditiile atmosferice ale zborului s.a., date ce trebuieprecizate si retinute pentru viitoare observatii. Odata cu dezvoltareatehnicii aviatice (elicoptere) sau fotografierea din balon, conditiile deexecutarea fotografiilor aeriene s-au mbunatatit considerabil. Totusi,acestea au diferite limite impuse de conditiile geofizice.

Pentru retinerea si prelucrarea imaginii se folosesc: fotografierea,

filmarea si luarea imaginilor video din avion sau elicopter. Odata cudezvoltarea tehnicii de prelucrare a imaginilor video pe computere s-au mbunatatit posibilitatile de prelucrare a imaginilor si combinarea lorcu prospectarile prin alte metode.

Fotografiile aeriene presupun anumite conditii de fotografiere: subun anume unghi, sub unghi de lumina, filmarea de la diferite altitudini,executarea fotografiilor stereoscopice s.a. Tehnica fotografiei aeriene


13/25

trebuie adaptata la publicarea sau prelucrarea imaginii pentrunespecialisti.

2.2 PROSPECII sI DETECTRI DE ADNCIME. Metodelefolosite sunt fie cu colectare de esantioane (pedologice), fie fara

colectare, folosind posibilitati de sondare, de detectie sau teledetectie.2.2.1 Prospectii cu colectare de esantioane. Prospectarea prin

luarea de esantioane este o metoda folosita de diferite discipline dincadrul cercetarilor interdisciplinare. Dintre acestea le amintim pe celemai des folosite: prospectarile pedologice, culegerea de probe litice,ceramice si osteologice, palinologice.

2.2.1.1 Prospectarile pedologice. Prin luarea de analize de sol seurmareste pe de o parte, delimitarea ntinderii zonei arheologice, pe dealta parte, precizarea unei stratigrafii mai fine sau dispunerea

straturilor si precizarea aspectului (natural sau artificial), calitatile desol din statiune si din zona arheologica. Elementele indicatoare sunt:humusul, P2O5, K2O si Ph-ul, ale caror valori variaza n functie deadncime si de activitatile antropice.

Prospectarile pedologice constau din luarea unor carote cu ajutorul sondei pedologice. Aceste carote sunt studiateatt de arheolog ct si de pedolog. Studiul microscopic si macroscopic urmareste:

a) definirea texturii: studiul la microscop care precizeazaproportiile relative de nisip si particulele sedimentare din argila sau dinstructura unor materiale. Aceasta analiza este importanta si pentruprecizarile si analizele asupra tehnologiei ceramicii, a calitatilor sioriginii surselor de argila sau a celor din piatra, silex s.a.

b) precizarea granulometriei: cu precizarea elementelor simineralelor din sol sau materiale de silex, precum si stabilirea moduluide formare a straturilor interne (sedimentarea).


14/25

Studiul acesteia foloseste, uneori, la precizarea locului de origine al

ceramicii sau materialelor;

c) petrografia analizeaza mineralele din sol sau roci, permitndlocalizarea lor, a obiectelor (unelte, arme, podoabe), a originii lor sau aunor elemente componente ca de exemplu: prezenta unor micro-organisme ce contribuie la formarea rocilor (cazul silexului: BOBOs-AVRAM 1990: FREDERIC 1967/1985, 280 fig. 2;)

d) litologia analizeaza galetii din sol, mai mari de 2 cm, pentruprecizarea naturii, a formarii solului, sau a depunerilor din acesta, abulversarilor petrecute;

e) polenul si resturile de fosile aduc date despre flota si formareasolului, efectuarea unor date despre ambient;

f) analizele chimice permit precizarea metalelor sau elementelorindicatoare din sol (fier, magneziu, calciu, sodiu, potasiu, aluminiu s.a.)a oxizilor: carbonatilor (importanti pentru cunoasterea procesului dehumificare), fosfatilor (P2O5 importanti pentru procesele dedescompunere a resturilor vegetale sau osteologice), nitratilor (K2Opentru precizarea nivelelor de calcare, marcate de incendii, cenusa),aciditatea mediului (importanta n: chimia solului, pentru pastrarea

polenului sau de descompunerea oaselor).


15/25

Analizele chimice ale solului pot fi cele standard, folosite curent(LAZAROVICI - PICIU 1990), fie cele care urmaresc evolutia unorelemente indicatoare mai sus precizate. Rezultatele pot fi deosebit deimportante deoarece activitatile antropice determina variatii foartemari ale unor elemente fizico-chimice (de ex. K2O sau P2O5 cresc pnala 10 pna la 200 ori fata de media zonei), variatii ce permitdelimitarea zonei arheologice. Asemenea metode au fost folosite deexemplu la determinarea ntinderii zonei arheologice a asezarii de laParta sau a miscarilor de vatra de asezare n statiunea neolitica de laIclod si Gura Baciului (GHERGEN - DOGARIU 1981; LAZAROVICI - PICIU

1990) sau la precizarea stratigrafiei mai fine a statiunilor de la Parta,Iclod, Baciu, Gura Baciului, Tureni (DOGARU - GHERGEN 1981;LAZAROVICI - PICIU 1990; 1994).

2.2.2 Prospectii fara colectare de esantioane. Asemenea prospectiisunt foarte variate din punctul de vedere al metodelor si al aparaturiifolosite. Acestea s-au dezvoltat masiv n ultima jumatate de veac.


16/25

Unele au fost doar precizate, altele au aplicatii n diferite domenii, nspecial n geofizica si au fost preluate de la geologi de catre arheologi.

2.3 PROSPECII sI DETECII GEOFIZICE

2.3.1 Seismice. Detectare prin propagarea undelor. Este o metodapreluata din cercetarile de geofizica. Este folosita la identificareaobiectivelor de mari dimensiuni, cu o masa mare (ziduri masive,morminte subterane cu pietre, mine, goluri subterane etc.)

Metoda are la baza emiterea unei unde de soc ce se propaga nsol prin vibratii elastice ce sunt apoi nregistrate de un seismografsensibil care primeste raspunsul. Variatiile din sol determinate deexistenta unor obiective arheologice subterane, rigide. Anomaliilenregistrate permit realizarea unor diagrame. Metoda a fost aplicata ncazul descoperirilor etrusce din

Tarquinia (FREDERIC 1967/1985, 114-118).

2.3.2. Georadarul. Este o metoda care foloseste instrumentespecializate de detectie. Acesta se realizeaza cu un aparat bazat peprincipiul emiterii unor unde n sol care sunt reflectate si receptionatede catre un receptor. Existenta unor anomalii n sol - determinate de

densitatea diferita a solului, de existenta unor aglomerari de materialede constructii (aglomerari de pietre, darmaturi), constructii, zidurigrupari de chirpici (pamnt ars de la colibe sau locuinte) sauaglomerari de materiale - sunt detectate si nregistrate numeric, saupe un ecran digitalizat. Datele obtinute sunt prelucrate matematic (prindiagrame sau modelari pe calculator) obtinndu-se harti ale solului.


17/25

2.3.3. Prospectarile electrice se realizeaza cu o punte de masurarea rezistivitatii solului. Aceasta are la baza principiul masurariirezistivitatii solului. A fost aplicata n prospectarile geofizice n anul1916 (Werner), iar de catre arheologi abia n anul 1946.

Metoda consta n aplicarea, prin intermediul a 2 electrozi, A, D la odistanta de cca. 4 m unul de altul a unei tensiuni de curent alternativ.n sol circula un curent ce poate fi masurat cu ajutorul a doi electroziintrodusi n pamnt ntre cei doi cu un volmetru sensibil la caderea detensiune provocata de rezistivitatea solului.

Comportamentul diferit al unor obiective arheologice, cu rezistentamare (la ziduri, darmaturi, blocuri de piatra, aglomerari de piatra) saucu conductibilitate (gropi sau straturi, aglomerari, santuri cu apa,cenusa, carbune) este sesizat realizndu-se profile sau masuratori nretea, ce pot fi prelucrate manual sau pe computer, obtinndu-se harticu anomalii ale rezistivitatii ce sunt apoi interpretate de arheolog(FREDERICH 1967; DRAGOMIR - LAZAROVICI - TRNOVAN 1990).

Metoda are facilitati pentru identificarea adncimii obiectului. Prin


18/25

marirea distantei dintre electrozii externi se mareste adncimea deprospectare si permite identificarea obiectivului, masivitatea lui,eventual adncimea, care poate fi calculata.

Aparatul este format dintr-o baterie de curent continuu, un convertorstatic, un amplificator de tensiune pna la 80 V, o punte pentrumasurarea intensitatii curentului sau a caderii de tensiune si unpotentiometru pentru echilibrarea puntii. Anomaliile de rezistivitate,determinate de obiectivele arheologice din sol, provoaca anomalii, ceduce la scaderea sau cresterea curentului electric (a se vedea fig. 20).

2.3.4. Prospectiunile magnetice. Detectarea directiei liniilor deforta a cmpului magnetic terestru actual sau a celui trecut se poateface prin masurarea cu ajutorul unei busole a unor obiective. Acestea,prin ardere, au dus la remanenta cmpului magnetic din momentularderii si a orientarii spre N a particulelor cu continut feromegnetic(mecanism termoremanent).


19/25

Pentru aceasta se foloseste o busola speciala cu cadrupralelipipedic de aluminiu. De obicei se masoara cmpul magneticactual (Nm=nordul magnetic), iar de pe harti se citeste declinatiamagnetica (d) a zonei fata de nordul geografic. Pe obiectiv apoi semasoara declinatia (D) ce reprezinta unghiul fata de nordul magnetic

(Nm; a se vedea fig. 21-22).

n masuratorile magnetice se mai practica masurarea nclinatiei (I)ce reprezinta abaterea pe verticala prin axa EV spre nordul geografic.Aceste trei elemente: I=nclinatia, D=declinatia si d=unghiul, permitcalcularea fortei cmpului terestru n punctul respectiv. Cmpulmagnetic terestru a suferit variatii seculare. Exista harti cu privire lapaleomagnetism.

Spre exemplu, prospectarea unor morminte da o harta cu anomaliide o anumita forma ce trebuie citite si interpretate de catre arheolog(fig. 23).


20/25

2.3.5.Prospectiunileelectromagnetice. Magnetometria s-adezvoltat pe baza

particularitatilormagnetice aleelementelor din sol(argile arse, pirotit,magnetit s.a). nmagnetometrie cu:

protoni, cesiu si rubidium (este n spatiu experimental) simagnetometru diferential. Masuratorile se realizeaza n linie, pe trasee,sau n suprafata, n sistem retea (fig. 24).

2.3.5.1 Magnetometria cu protoni. Magnetometrul cu protoni are

la baza principiul comportarii protonului ce se orienteaza dupa liniile deforta ale cmpului magnetic local. Aparatul consta dintr-o bobina de nalta tensiune cu curent alternativ, aflata ntr-un lichid: apa cucontinut de hidrogen-protoni sau lichid organic (alcool, hexan, heptan).Trimitnd microcurenti n bobina se emite un cmp magnetic care

actioneaza asupra protonilor din lichid emitnd un fascicol deprotoni. Emitatorul are rol. n acelasi timp, si de receptor, cereprimeste impulsul de protoni reflectati de obiectivelearheologice subterane. Bobina se afla la o distanta standardde pamnt (ntre 0,60 la 1,30 m) fixata pe o tija. Impulsurilesunt emise din 8 n 8 secunde. O masuratoare dureaza 4

secunde (1 secunda inertia si 3 secunde necesare polarizarii),iar 4 secunde sunt pentru citire. Un contor receptioneazaprotonii reflectati.

Masurnd un sistem de coordonate se pot obtine profilemagnetice ale anomaliilor din sol, marcate de obicei de unminim si un maxim, orientat pe liniile de forta ale norduluimagnetic. Cu aceste profile se realizeaza o harta cu


21/25

izoanomaliile, o diagrama a liniilor suspecte. Masuratoarea poate fifacuta si n retea, iar matricea de date poate fi prelucrata pe calculatorobtinndu-se o harta a anomaliilor din sol sau o redare n relief aacestor anomalii.

Comportamentul diferit al urmelor arheologice din sol depinde depermeabilitatea sau reflexibilitatea fata de fascicolul de protoni. Acestedate trebuie retinute de arheolog la citirea hartii si interpretate nfunctie de natura obiectivelor arheologice presupuse n sol.

Arheologului i revine sarcina de a citi si interpreta aceste harti.Mai precizam ca exista o variatie diurna a cmpului magnetic, ceea cepoate produce anomalii. Pentru evitarea acestora este necesaraefectuarea n paralel cu masuratoarea a unor masuratori la un punctde referinta, iar din datele reale se scad variatiile diurne. Limiteleacestei metode sunt determinate de influenta pe care o exercita

asupra aparatului masuratorilor obiectelor metalice din sol, obiectelemetalice din vecinatatea masuratorilor, cele terestre sau subterane. Deacesti factori trebuie sa se tina cont n orientarea masuratorilor.

2.3.5.2 Magnetometrul diferential. Acesta este compus din doua

butelii detectoare fixate la 1,5 m distanta pe un stlp vertical. Celedoua detectoare sunt cuplate n serie ele masurnd diferenta deintensitate magnetica. Aparatul este folosit de catre arheologii dinscoala de la Institutul Politehnic din Milano.

2.3.5.3 Detectoarele de mine sau metale. Aceste aparate au fostinventate n al doilea razboi mondial. Ele au la baza principiulschimbarii cmpului magnetic dintr-o bobina n forma de potcoava.


22/25

Acestea detecteaza toate obiectele de metal (schimba magnetismulbobinei). Profunzimea pna la care actioneaza depinde de putereaaparatului, marimea bobinei si alti parametri.

Alte detectoare mai putin utilizate sunt detectoarele cu

radiofrecventa, magnetometrele cu rubin, cesium, (masuratori laDivostin, Serbia, Vinca C) s.a. Mai sunt si alte metode inductivelectromagnetice constnd din ondularea liniilor echipotentiale, de nalta frecventa. Existenta unor anomalii din sol, determinate decorpuri conductoare (obiecte de metal, gropi cu carbune si apa), poatefi sesizata si redata grafic.

2.3.6Magnetometrulcu radiatiigama. Metodaare la bazaprincipiul

masurarii densitatii solului. Magnetometrul este format dintr-o sursa deradiatii gama, folosind o sursa radioactiva de Cobalt+60 si un receptorcare masoara reflectia radiatiilor. Sursa este asezata cu o nclinatie subun anumit unghi fata de receptor. Radiatiile emanate de sursapenetreaza diferit straturile de sol care sunt reflectate diferit n functiede densitatea solului si de continutul lui. Metoda are la baza efectulComton. Aceasta se bazeaza pe efectul bombardarii atomilor cu radiatiigama, radiatii cu neutroni din sursa. Prezenta hidrogenului n sol (ncombinatiile cu apa) da n aparenta o mare densitate. Astfel, metodaeste posibila n anumite conditii ale umiditatii solului, fiind necesara oanume umiditate constanta, de aceea metoda se recomanda sa fiefolosita vara.


23/25

Receptorul este un densimetru nuclear conectat la un echipamentelectronic ce are o scala nucleara portabila (NMERPORT 537 A) carenregistreaza intensitatea radiatiilor reflectate.

Receptorul si sursa de radiatii se monteaza pe un sistem portabilcu unghiuri variabile. Distanta dintre sursa si receptor este ntre50+100 cm. Distanta si unghiurile depind de natura obiectivelorarheologice ce poate fi reglata cel mai bine experimental. Pentru

verificare si etalonare se poate face probe cu sonde pedologice, nzona unor obiective cu densitate medie sau mare. La etalonareurmareste unghiul cel mai potrivit dintre sursa si receptor, n functie deadncimea obiectivului. Sursa si detectorul se plaseaza la o distanta decca 20 cm deasupra solului.

Masuratori cu magnetometrul de radiatii gama s-au folositexperimental n statiunile neolitice de la Iclod, Parta, n tumulul de laTureni si n asezarile, instalatii portuare, cimitire romane, romane trziisi post romane de la Sarmizegetuza sau Capidava.

Spre deosebire de magnetometru cu protoni, magnetometrul curadiatii gama gama ofera o mai mare precizie n identificareaobiectului, n special la ziduri sau la constructii regulate, din caramidasau piatra, dar si aglomerari de chirpici, ceramica sau obiecte mari(DRABAN - CHEREJI - BRATU -MORARU 1988).

2.4. METODE PASIVE


24/25

Magnetice si gravimetrice. Acestea au la baza masurareavariatiilor intensitatii n sol a cmpurilor gravitationale a unor obiectearheologice subterane (HEIZER - GRAHAM 1968, 19). Aceste metode aufost folosite si se refolosesc n prezent, dar numarul specialistilor carele aplica este restrns. Anumite obiective arheologice mari (statui

megalitice sau menhiri, blocuri uriase de piatra, obeliscuri) au un cmpgravitational care provoaca microcurenti n sol ntre diferite asemeneapiese mari.

Masurarea acestuia permite extragerea unor interesante ipoteze.Aceste cmpuri magnetice sau electromagnetice au fost sesizate si aufost folosite pentru efectele curative.

Unele din aceste metode permit stabilirea unor orientari saudeviatii magnetice sau gravimetrice pe baza carora se pot lansa uneleipoteze ndraznete privind folosirea sensibilitatilor paranormale ale

unor indivizi sau grupuri.

Asemenea ipoteze au fost lansate si se studiaza n legatura cumonumentele megalitice din Anglia legate de sanctuarul de laStonehenge sau de alte constructii megalitice.

3. METODE sI TEHNICI MODERNE DE DATARE. DATRILE ABSOLUTE

stiintele naturale au pus la dispozitie arheologiei numeroase metode de datare absoluta si relativa. Dintre acestemetode amintim: metoda varvelor, metoda dendrocronologica, metoda termoluminiscentei, metoda potasiu -argon, metoda C14, metoda fluorologica s.a.


25/25

Aceste metode sunt folosite mpreuna pentru calibrari si recalibrari,pentru corectarea si verificarea datelor. Primele metode sunt folosite,mai ales, pentru epoca paleolitica.

Metodele moderne de datare absoluta au fost determinate de

rezultatele experientelor cu unul din izotopii carbonului radioactiv(C14) facute de Willard Libby si Aristide V. Grosse. Acestea au stimulatdezvoltarea datarilor absolute ale materialelor preistorice. Ulterior eles-au aplicat si la materiale din perioade istorice pentru pulsul deexactitate pe care l dau, uneori, datarilor.

metode si tehnici moderne de cercetare În arheologie

Documents