Metode Ecologice de Combatere a Buruienilor

UNIVERSITATEA DE STIINTE AGRICOLE SI MEDICINA VETERINARA

IASI- ION IONESCU DE LA BRAD

in zona Vaslui

Indrumtori: Ailincai Costica

Masterand : Bungeanu Narcis Specilazarea: Tehnologii moderne in agriculturaMetode ecologice de combatere a buruienilor

IntroducereIn agricultura ecologica, lupta impotriva buruienilor cere un efort suplimentar pentru cunoasterea biologiei acestora.Plasticitatea ecologica reda gradul de adaptabilitate al speciilor la diferite conditii de clima si sol, de altitudine si latitudine si sugereaza iminenta riscului a noi infectii si, implicit, necesitatea unei combateri energice, de durata si simultane, in masura in care acest lucru se poate realiza.Sistemul radicular puternic este o caracteristica a buruienilor perene, dar el se poate intalni si la cele anuale, la deplina lor maturitate (de exemplu la stir, ale carui radacini pot ajunge pana la 2 m).Etajarea acestuia la adancimi diferite, nu numai in functie de tipul de sol sau de gradul sau de tasare sau de aprovizionare cu apa, ci si in functie de specie, da indicatii privind adancimea la care ar trebui executate lucrarile de intretinere pentru a fi cu adevarat eficiente.Capacitatea de inmultire - numarul de seminte sau de organe vegetative pe planta sau la hectar, ne da imaginea teoretica a extraordinarei capacitati de penetrare a diferitelor specii de buruieni.Buruienile perene au un numar de seminte mult mai mic decat cele anuale, dar acest neajuns" este din plin compensat de numarul imens de muguri vegetativi si de particularitatile biologice ale acestora.Vitalitatea semintelor, adica rezistenta acestora la conditiile nefavorabile de mediu si longevitatea lor, prin care se intelege insusirea de a-si pastra timp indelungat capacitatea germinativa, sunt alte caracteristici pe care trebuie sa le cunoastem in elaborarea schemelor de combatere.Germinatia esalonata, maturizarea lunga in timp si durata lunga de viata a semintelor, impun considerarea combaterii buruienilor ca o campanie permanenta, fara nici un moment de ragaz.Cap.1. Masuri preventive

Carantina fitosanitara - ansamblul de conventii internationale care prevad controlul tuturor transporturilor de produse agricole si interzicerea exportului, importului sau a tranzitului acelor loturi care contin anumite specii daunatoare (seminte de buruieni, germeni patogeni, ouale, larvele sau adultii unor insecte), socotite deosebit de periculoase.Organizarea de asolamente agricole - in cazul culturilor de camp si al legumelor, acestea trebuie sa contina 50% plante furajere perene, 25 - 35% plante anuale semanate raduri dese si 15 30% plante anuale prasitoare. In ariile viticole si pomicole ecologice pe rod, intervalul intre randuri este, de obicei, intercalat sau cultivat cu amestecuri de plante furajere anuale sau/si perene;Practicarea de rotatii lungi - de minimum 4 ani, cu culturi intercalate, asociate, sau succesive de acoperire. Gradul (indexul) optim de acoperire a terenurilor cu vegetatie in perioada de iarna, poate fi mai mare de 50%, dar si sub 50% in zonele cu soluri grele, aride sau semiaride;Alternarea adancimii de lucru a solului - cel mai eficace procedeu este desfundarea (decompactarea) terenului dupa incheierea fiecarei rotatii si lucrarea solului la adancimi normale in ceilalti ani;Curatirea materialului de semanat/plantat - se reflecta in puritatea semintei. Unele seminte de buruieni sunt greu separabile de cele ale plantelor de cultura, chiar prin masuri repetate de conditionare.In agricultura ecologica, alegerea semintelor la masa cel putin pentru culturile a caror norma de semanat nu este prea mare), a intrat deja in practica;Semanatul la epoca optima - contribuie la uniformitatea rasaririi plantelor si la buna lor dezvoltare, astfel incat acestea devin capabile sa opuna rezistenta buruienilor, in ciuda caracterelor lor adaptative superioare. Semanatul la inceputul perioadei, necesar in cazul unui volum mare de munca si a unei dotari tehnice deficitare, prezinta dezavantajul ca plantele de cultura rasar mai greu, in urma buruienilor, fiind deseori in imposibilitatea de a mai manifesta o concurenta reala fata de acestea.Asigurarea desimii plantelor - buruienile vor ocupa, in mod sigur, golurile din cultura, gasind astfel o nisa extrem de favorabila cresterii lor;Ocuparea neintrerupta a terenului prin introducerea culturilor succesive - masura este, in acelasi timp, si un mijloc de sporire a fertilitatii solului;Reglarea reactiei solului si asigurarea raportului optim intre substantele nutritive - numeroase buruieni au nevoie, pentru exprimarea deplina a potentialului lor biologic, de anumite conditii privind reactia solului sau gradul sau de aprovizionare intr-un element nutritiv sau altul (de exemplu: Viola arvense, Equisetum arvense, Rumex, Oxalis sp. pentru solurile acide, Taraxacum officinale, Aristolochia clematitis, Hibiscus trionum, Cichorium intybus pentru cele alcaline, Urtica dioica, Rubus caesius var. arvalis sau Amaranthus retro flexus pentru solurile foarte fertile, bogate in azot).Prin schimbarea chimismului solului, speciile respective sunt stresate, iar plantele de cultura, stimulate in crestere, avanseaza nestanjenite in vegetatie;Inlaturarea excesului de apa - apa stagnate temporar, sau panza de apa freatica aflata foarte aproape de suprafata solului, asigura conditiile optime de crestere si dezvoltare pentru unele buruieni, precum: Equisetum arvense, Ranunculus sp., Polygonum lapathifolium, etc.;Fertilizarea organica a terenurilor numai cu compost fermentat - gunoiul de grajd este sursa importanta de infestare a terenurilor cu buruieni, datorita, pe de o parte, numarului mare de seminte pe care il contine, iar pe de alta parte, pentru ca germinatia multora dintre ele este stimulata de procesele fermentative prin care tree in aparatul digestiv al animalelor sau in platformele de depozitare a gunoaielor gospodaresti. Prin compostare, acest neajuns este inlaturat in cea mai mare parte;Distrugerea focarelor de buruieni de pe suprafetele necultivate - constituie cea mai importanta masura de prevenire a imburuienarii terenurilor cultivate. Marginile drumurilor, terasamentul cailor ferate, digurile si taluzurile canalelor de irigatie, parloagele sau, cel mai adesea, golurile ramase in culturi datorita greselilor facute la semanat, sunt importante focare de inmultire haotica si de diseminare a celor mai multe specii de buruieni. Lucrarea se poate executa prin cosire sau prin ardere.In agricultura ecologies, pentru care ideea de biodiversitate este esentiala, se distrug numai speciile cu potential mare de daunare, indeosebi inainte de perioada de diseminare;Curatirea masinilor agricole la schimbarea lanului -numeroase buruieni s-au adaptat in sensul concordantei maturizarii semintelor proprii cu cele ale plantelor de cultura cu care coabiteaza. Chiar si in cele mai bine intretinute culturi exista un numar oarecare de buruieni ale caror seminte sunt apte de a asigura perpetuarea speciei, cu conditia diseminarii lor corespunzatoare. Recoltarea este o astfel de ocazie, daca nu se iau masurile necesare pentru colectarea semintelor de buruieni sau pentru curatarea exemplara a combinelor. Cel mai adesea acesta este modul de inmultire a buruienilor conditionate;Folosirea la irigat a apei libere de seminte de buruieni - problema se pune in cazul irigarii prin brazde, cand apa, inainte de a ajunge la plante, trebuie sa parcurga o anumita distanta prin canalele de suprafata, de cele mai multe ori necuratate de vegetatie.Folosirea unor filtre de-a lungul traseului sau la gura de intrare a apei pe brazde, este o masura mai costisitoare si mai greoaie decat decolmatarea si refacerea taluzului canalelor inainte de declansarea udarilor si cosirea periodica a acestora in perioadele cu debit mai redus si scoaterea vegetatiei taiate;Efectuarea la timp a lucrarilor agricole - pentru fiecare lucrare agricola exista un timp optim de executare. Orice intarziere in efectuarea lor aduce nu numai prejudicii imediate (prin diminuarea productiei si deprecierea calitativa a acesteia), ci si pe termen lung, prin perpetuarea starilor negative sau agravarea lor (de exemplu, prin neefectuarea araturilor de toamna, sau efectuarea acestora de slaba calitate, se pierde ocazia distrugerii ecologice a costreiului, ai carui rizomi sunt deosebit de sensibili la gerurile din timpul iernii; renuntarea, din motive tehnice si economice, la aratura de vara, elimina cea mai importanta masura preventiva de inmultire a pirului tdrdtor, etc.).Cap.2. Masuri curative de combatere a buruienilor2.1. Metode fizico - mecanicea) Combaterea manuala PlivitulPlivitul manual consta in smulgerea individuals sau in grup, a buruienilor din culturile legumicole sau de plante medicinale semanate in randuri dese, precum si de pe pajisti sau din alte locuri greu accesibile patrunderii utilajelor.Pentru a efectua aceasta lucrare, solul trebuie sa fie umed, in cazul buruienilor perene, si afanat si reavan pentru celelalte categorii de buruieni. Pe cat posibil, buruienile trebuie scoase cu radacini cu tot si, eventual, scuturate de pamant, pentru a preintampina prinderea acestora la loc. Uneori, se practica plivitul selectiv, prin care intelegem smulgerea numai a anumitor buruieni, considerate problema (de exemplu, turita sau ore$nita din cultura de lavanda.Plivitul cu oticul sau sapaligaLucrarea se executa, de asemenea, pentru combaterea buruienilor (indeosebi perene) din culturile dese, insa dupa ce acestea s-au inradacinat bine si smulgerea manuala nu mai este posibila, si consta in taierea lor la 1 - 3 cm sub nivelul solului cu ajutorul oticului sau al sapaligii.Aceste unelte agricole sunt formate dintr-o lama de metal ascutita la un capat si o coada care se fixeaza in prelungirea acesteia si sunt actionate prin impingerea perpendicular pe coada (oticul), si, respectiv, prin infigere si razuirea solului (sapaliga). Lucrarea trebuie astfel executata, incat sa nu stanjeneasca plantele de cultura (fara ranirea sau dislocarea acestora, fara calcarea lor in picioare intr-o faza in care nu-si mai pot reveni).Prasitul cu sapaPrasitul cu sapa serveste pentru combaterea buruienilor din culturile semanate in randuri distantate (40 - 100 cm), denumite culturi prasitoare.Prin aceasta metoda, se combat atat buruienile dintre randuri, cat si cele de pe rand, atunci cand desimea culturilor permite.Prasitul (ca si plivitul), trebuie facut inainte ca buruienile sa fi apucat sa se inradacineze puternic sau sa infloreasca. Lucrarea nu are grad deosebit de complexitate. dar la efectuarea ei, trebuie, totusi, avute in vedere cateva aspecte:-asemanarea dintre unele plante de cultura si buruieni(de exemplu dintre porumb si costrei);-chiar daca, atunci cand sunt foarte mici, unele buruieni (indeosebi cele anuale) pot fi distruse numai prin acoperirea acestora cu un strat de pamant, pentru reusitacombaterii, acestea trebuie taiate;- in cazul unor buruieni perene ai caror muguri sunt stimulati de lumina, precum palamida, pamantul nu se intoarce in urma sapei, ci, pe cat posibil, ramane in aceeasi pozitie, pentru retragerea uneltei in aceeasi directie din care a fost manevrata;-datorita intinderii laterale a sistemului lor radicular, prasitul unor buruieni (de exemplu, pirul tarator sau costreiul) trebuie facuta mai adanc, si nu numai prin sectionarea tulpinilor aeriene, ci si cu scoaterea prin smulgere a radacinilor, atat cat este posibil.In functie de cultura si de gradul sau de imburuienare, de conditiile de sol, etc., numarul prasilelor este de 1 - 4 (in general, se considers drept optima perioada de revenire de cca. 3 saptamani). O atentie deosebita trebuie acordata adancimii de efectuare a lucrarii, astfel incat sa nu fie ranite radacinile plantelor.CositulEste o metoda recomandata, indeosebi, pentru distrugerea vetrelor de buruieni. Numarul lucrarilor este de 1 -3, iar momentul optim, in perioada cuprinsa intre faza de dezvoltare deplina a frunzelor si inceputul aparitiei florilor.b) Combaterea mecanica Plivitul mecanicPlivitul mecanic se face cu grapa cu colti reglabili, tesala de buruieni sau sapa rotativa.Lucrarea se executa, de obicei, primavara, si contribuie semnificativ la combaterea buruienilor anuale din culturile semanate des. Reusita lucrarii este foarte buna numai daca plantele de cultura sunt bine inradacinate, buruienile in curs de rasarire sau slab inradacinate, iar solul este reavan si afanat si permite accesul animalelor si tractoarelor.Sapa rotativa se poate folosi cu rezultate bune si pentru combaterea buruienilor din culturile prasitoare daca, in momentul efectuarii lucrarii, se intrunesc conditiile amintite anterior, si, in plus, lucrarea se executa perpendicular pe randurile de plante, pe timp insorit si dupa ce plantele si-au mai pierdut din turgescenta.Prasitul mecanicPrasitul mecanic se face cu prasitoarea cu tractiune animala sau cu cultivatorul in agregat cu tractorul, pentru combaterea buruienilor dintre randurile de plante.Prasitoarea si cultivatorul sunt un ansamblu de mai multe sape, de forme si dimensiuni diferite, montate pe un cadru metalic, reglabil in functie de distanta dintre randuri. Lucrarea se executa de 2 - 3 ori pe an, in perioada de vegetatie'- culturilor, prima data cand plantele sunt suficient de mari rentru a nufi acoperite de pamanrul dislocat, si ultima data .And plantele au ajuns la inaltimea cadrului cultivatorului. Adancimea de lucru este in functie de natura solului (de exemplu, mai mica pe solul nisipos, pentru a nu stimula iefiatia), de gradul sau de aprovizionare cu apa (mai mica in conditiile unui oarecare deficit hidric, pentru a nu-1 accentua), de specie si caracteristicile sistemului sau radicular.Buruienile trebuie sa fie in primele faze de vegetatie, cel mai tarziu in perioada de inflorit, iar solul suficient de umed, pentru a permite accesul agregatelor si taierea usoara, fara rasturnarea sa.Lucrarile adanciSemintele buruienilor, in marea lor majoritate, au nevoie pentru rasarire de lumina si de caldura, pe care le intalnesc in primii 2 - 3 (7) cm la suprafata solului.Aratura energica, cu rasturnarea brazdei la peste 20 cm, inhiba, de regula, procesul de rasarire si chiar daca semintele sunt readuse la suprafata in anul urmator, o buna parte dintre ele si-au pierdut deja germinatia.In plus, printr-o aratura de buna calitate, cu rasturnarea corecta a brazdei, se distrug in totalitate buruienile anuale si o buna parte din cele perene, prin expunerea organelor lor subterane fie la gerurile din timpul iernii, fie la temperaturile ridicate din partea a doua a verii.Discuirile repetateLucrarile mai vechi recomandau, printre mijloacele agrotehnice validate de practica, metoda epuizarii, prin care rizomii plantelor perene, inmultite preponderent vegetativ, erau scosi la suprafata printr-o aratura superficiala (16 - 18 cm), fragmentati prin discuiri repetate, urmate de ingroparea adanca a acestora (nu mai putin de 30 cm).Prin aceasta lucrare se stimulau mugurii axilari pentru iesirea din dormanta, lastarii porneau in vegetatie, dar nu aveau puterea de a ajunge la suprafata solului si, prin epuizarea substantelor de rezerva si in lipsa luminii, mureau. Metoda era aplicata pentru combaterea pirului {Agropyron repens), dar necesita consumuri energetice superioare.c) Combaterea chimicaSe realizeaza cu ajutorul unor instalatii cu propan -butan, amplasate pe tractor sau portabile. Temperatura de ardere este de 50 - 70C, solul incalzindu-se doar cativa cm in adancime, suficient insa pentru distrugerea semintelor de buruieni in curs de germinare sau a plantulelor abia rasarite.Aceasta metoda se foloseste in legumicultura, precum si in cultura mare, pentru combaterea buruienilor din culturile prasitoare, inainte si dupa rasarirea plantelor cultivate.Metoda este cunoscuta si de legumicultorii nostri, care o utilizeaza in rasadnite, solarii sau sere, pentru combaterea buruienilor care apar in perioada dintre semanat si rasarirea plantelor cultivate. Instalatia folosita in acest caz, este butelia de aragaz cu arzator. Pentru a nu ajunge la frunzele plantelor cultivate, arzatoarele sunt acoperite la partea superioara. Timpul de expunere la flacara, este de doar cateva secunde, suficient insa ca buruienile sa paleasca (uscarea survenind apoi in cateva zile).O varianta a acestei metode este arderea miristei, neacceptata in agricultura ecologica, din cel putin doua motive:1. pierderea unei mari cantitati de substanta organica;2. distrugerea masiva a organismelor utile si microorganismelor care traiesc in stratul superficial de sol.d) Combaterea hidrica (inundarea)Metoda da rezultate pe terenuri bine nivelate, indiguite si cu un bun drenaj si numai in cazul culturilor rezistente la baltire si daca buruienile sunt mici si pot fi acoperite de apa in intregime, timp de mai multe zile.Prin mentinerea apei, timp de cateva zile, la un nivel de f 10 cm, se pot combate si o buna parte din buruienile din orezarii.2.2. Metode biotehnice de combatere a buruienilorDupa cum am mentionat anterior, buruienile au nevoie mare de lumina. In lipsa acesteia, semintele lor nu germineaza, iar plantele rasarite se etioleaza si mor.Aceasta particularitate fiziologica este valorificata de cultivatori prin 3 procedee:MulcireaEste operatia de acoperire a solului cu paie, frunze, aschii si coji de copac, rumegus, compost, balegar, etc., precum si cu folie de plastic de culoare neagra.In linii mari, efectul este consecinta a doi factori: pe de o parte, inhibarea fotosintezei prin limitarea accesului la lumina a plantulelor de buruieni, iar pe de alta parte, fenomenele alelopatice (influenta unei plante asupra altei plante), care se manifesto la nivelul solului.Cercetarile efectuate cu mulciuri provenind de la diverse culturi, au stabilit chiar si o scara a intensitatii activitatii erbicide asupra acestora: ovaz - secara - resturi de ridichi furajere - resturi de rapita, precum si anumite limite ale metodei: fitotoxicitatea resturilor de ridichi furajere si de rapita pentru porumb;

stimularea semintelor de Avena fatua, sub mulciul de grau.

Acest procedeu se foloseste frecvent in legumicultura, la culturile semanate in randuri distantate si in pomicultura si viticultura, pentru inabusirea buruienilor dintre randurile de plante.Cel mai ieftin este mulciul de resturi vegetale, in special de paie, dar necesarul de materiale organice este foarte mare, stratul de mulci organic trebuind sa fie relativ gros (in cazul paielor, de 30 cm).Momentul optim de mulcire este primavara cat mai devreme, concomitent sau inainte de plantare a culturilor, respectiv de pornirea plantelor in vegetatie.Uneori, cum ar fi la capsun, mulcirea cu paie se face si dupa infiorit si are u dublu rol: de combatere a buruienilor si de protejare a fructelor pe masura coacerii.In toate cazurile, prin folosirea mulciului se asigura stimularea activitatii microorganismelor si a ramelor, precum si pastrarea umiditatii solului.Prin aceasta metoda, pot fi combatute eficient aproape toate buruienile, chiar si cele perene taratoare: pirul, pirul gros, volbura, etc.Pregatirea terenului pe intuneric sau cu utilaje acoperiteKARL HARTMANN si WERNER NEZADAL (1980), de la Institutul de Botanica al Universitatii Erlangen din Nurnberg - Germania, recomanda ca pregatirea terenului pentru semanat sa se faca noaptea, pe intuneric, deoarece semintele de buruieni scoase din sol germineaza numai la lumina naturala sau artificiala.Avand in vedere dificultatea executarii pe intuneric a acestor lucrari si tinand cont ca semintele unor buruieni mor" imediat daca dau de lumina cand sunt scoase din sol de masinile agricole, JOHAN ASCARO (1994), de la Universitatea de stiinte Agricole din Suedia, propune acoperirea utilajelor de arat si de pregatire a solului cu prelate de culoare inchisa si mai lungi decat utilajele respective.Fortarea germinatiei semintelorDiscuirea repetata (de 2-3 ori, la adancimi variabile), stimuleaza germinatia semintelor (indeosebi la plantele anuale).Lucrarea, cunoscuta in literatura de specialitate sub numele de metoda provocatiei, se executa in afara perioadei de vegetatie a culturilor si are o eficienta deosebita.2.3. Metode biologice de combatere a buruienilorCombaterea alelopaticaAlelopatia, despre care am amintit, este un concept de data relativ recenta, asupra careia exista inca divergence, pornind de la insasi definitia sa si continuand cu mecanismele de actiune, rolul si finalitatea.De remarcat distinctia facuta intre relatiile intra si interspecifice, ambele privind competitivitatea existenta intre plante, fenomen ce sta, in ultima instanta, la baza constituirii asociatiilor vegetale.Ca expresie a relatiilor intraspecifice, amintim unele fenomene cu impact asupra productiei si calitatii acesteia: autorarirea pana la disparitia temporara a culturii (de exemplu la musetel), depresiunea continua a recoltei (in cazul monoculturii), care culmineaza cu mult discutata oboseala a solului", cunoscuta si sub numele de autotoxicitate" sau autopoluare".Fenomenele alelopatice sunt determinate insa, indeosebi, de relatiile interspecifice, care se manifests in diferite moduri.Fenomenele alelopatice sunt mediate chimic, prin intermediul produsilor de metabolism numiti substante alelopatice. Plantele superioare secreta, indeosebi, coline, care, in functie de concentratie, pot avea fie efecte toxice (la concentratii mari), fie stimulatoare (la concentratii mici), asupra altor plante superioare. Cea mai mare parte a acestora se acumuleaza in sol si provin, pe de o parte, din metabolismul organelor subterane ale plantelor, iar pe de alta parte, din antrenarea, cu ajutorul precipitatiilor, a unor substante produse de partile lor aeriene. De exemplu: pirul tarator se combate cu ingrasamant verde de secara, mustarul salbatic cu ingrasamant verde de secara + rapita, corneciul cu ingrasamant verde de secara + ovaz, volbura cu monoculture de sorg - 2 ani, stirul prin cultivarea de floarea-soarelui.Metoda este de mare perspective si pune intr-o lumina noua problematica asolamentului.Combaterea entomofagaAceasta metoda este, de asemenea, noua si in curs de elucidare, pana in prezent fund identificate cateva specii de insecte pentru distrugerea selectiva a unor genuri de palamida, laptele cainelui, cactusi.Cercetarile sunt abordate cu prudenta, de teama de a nu provoca dezechilibre ecologice.Combaterea fungicaPracticienii isi pun mari sperante in combaterea palamidei, costreiului, volburei si a altor buruieni endemice, cu ajutorul ciupercilor.La noi in tara, se fac cercetari pentru combaterea palamidei cu ajutorul ruginei (Puccinia punctiformis).Alte metode biologiceVietuitoarele superioare pot fi folosite, si ele, pentru reducerea gradului de imburuienare, in anumite conditii insa.Astfel, pestii fitofagi pot distruge selectiv vegetatia acvatica din orezarii (de exemplu, trestia si stuful), iar ratele si gastele, scoase la pascut pe solele cu bumbac sau cu menta, fac o curatenie exemplara, fara a se atinge de plantele de cultura.2.4. Metode genetice de combatere a buruienilor

Intre plantele de cultura si buruieni, exista o permanenta competitie pentru factorii de mediu (lumina, apa, substante hranitoare).Desi capacitatea de concurenta difera de la o specie la alta (sau chiar in interiorul aceleiasi specii, in functie de densitatea culturii sau de stadiul de dezvoltare a plantelor), nu se poate vorbi de o rezistenta naturala a acestora si nici de imbunatatirea ei prin diverse practici ameliorative.In ultimul timp, stiinta agricola a creat, iar comerciantii au scos imediat pe piata, organisme modificate genetic (OMG) sau transgenice, rezistente la erbicide: porumb rezistent la imazetapir (Pivot), soia si rapita colza la glifosat (Roundup), soia la sulfoniluree (Dynam), bumbac rezistent la bromoxinil (Buctril).Acestea corespund din punct de vedere economic, deoarece elimina lucrarile de intretinere (cu toate cheltuielile aferente), dar au un efect pro fund negativ asupra agroecosistemului, contribuind la reducerea drastica a diversitatii florei si faunei utile, precum si la scaderea productiilor celorlalte plante din asolament (de exemplu, floarea-soarelui cultivata dupa soia rezistenta la Roundup ramifica foarte mult). In fermele ecologice, se interzice cultivarea OMG-urilor.2.5. Metode biochimice de combatere a buruienilorLa cererea fermierilor ecologisti, cercetarea agricola este in plin proces de formare si testare a bioerbicidelor, denumite si erbicide de biorationalizare", existand speranta ca acestea sa apara pe piata in urmatorii ani.2.6. Metode biodinamice de combatere a buruienilorMetodele biodinamice de protectia plantelor, se bazeaza pe recomandarile lui Rudolf Steiner (1924), parintele conceptului de agricultura biodinamica. De obicei, fermierii biodinamici stapanesc factorii biotici daunatori cu ajutorul unor preparate specifice, produse naturale cu puteri inhibitoare asupra reproducerii si manifestarii factorilor biotici perturbatori.Preparatele folosite pentru combaterea buruienilor se produc si se aplica in conformitate cu urmatoarele principii si recomandari practice:a)Principii1. Buruienile pier numai daca in sol exista sau se introduce ceva pe care nu-1 doresc;2. Semintele de buruieni contin forte care stimuleaza sau inhiba reproducerea noilor plante;3. Fortele de inhibare a reproducerii noilor plante sunt stimulate prin arderea semintelor;4.Reproducerea noilor buruieni este inhibata prin introducerea in sol a cenusii obtinuta prin arderea propriilor seminte.b)Recomandari practiceColectarea semintelorSe colecteaza seminte de la buruiana de care vrem sa scapam, dupa ce au ajuns la maturitate (coacere deplina). Cantitatea necesara de seminte se stabileste in functie de suprafata infestata si de cantitatea de seminte ce poate fi colectata de o persoana intr-o zi (0,1-2 kg).Arderea semintelorSemintele se ard prin doua metode:- in mediu deschis, pe o gramajoara de lemne, de preferat coaja si ramuri uscate de stejar. Cantitatea de lemn s stabileste astfel incat sa se asigure arderea completa a semintelor;- in tigaie.In primul caz, se obtine un amestec de cenusa de seminte si de lemn in raport aproximativ de 1 : 1, iar prin arderea in tigaie, numai de seminte de buruieni.Omogenizarea cenn$ilorAmestecul de cenusa de seminte si de lemn si cenusa obtinuta prin arderea in tigaie, se colecteaza intr-un mojar sau strachina si apoi se omogenizeaza prin frecare si amestecare cu un pistil sau cu o ustensila asemanatoare, timp de mai multe ore.,,Diluarea" cenu^ilorIn cazul suprafetelor mari de teren infestat cu buruieni, pentru a obtine cantitatea necesara de material de combatere, cenusile se amesteca cu nisip sau sol uscat, conform metodei dilutiilor homeopate (prima dilutie se obtine amestecand cenusa de material vegetal cu o cantitate corespunzatoare de nisip sau sol, iar cea de-a doua dilutie, prin amestecarea unei parti din a doua si a treia si, in final, penultima dilutie cu 9 parti de nisip sau sol uscat), cele mai eficiente fiind dilutiile nr. 8 -10.Nisipul sau solul folosit ca diluant" trebuie sa fie, de asemenea, foarte bine maruntit, iar pentru a asigura omogenitatea fiecarei dilutii, amestecul respectiv se mojareaza manual sau mecanic mai multe ore.Aplicarea preparatelorCenusile de seminte de buruieni si dilutiile lor se aplica, manual sau mecanic, prin imprastierea uniforma la suprafata solului si numai pe vetrele sau parcelele infestate cu buruiana de la care provin.Intrucat particulele de cenusa au o raza de iradiere relativ mare, la aplicare terenul nu trebuie prafuit, ci doar pudrat" cu o cantitate foarte mica de astfel de preparat biodinamic. Perioada optima de tratament este la pregatirea terenului pentru semanat, in zilele calme, fara vant.Pentru a combate total o buruiana, tratamentul cu aceste preparate se va repeta timp de 4 ani consecutivi.

Alte recomandari

In cazul terenurilor infestate cu mai multe specii de buruieni, se recomanda producerea de astfel de preparate pentru fiecare specie.Aceste metode biodinamice sunt eficiente pentru combaterea buruienilor anuale, care se inmultesc, predominant, pentru seminte.ConcluziiIn ceea ce priveste masurile preventive de combatere a buruienilor se poate mentiona ca exista o multitudine de masuri preventive care pot fi utilizate. Dintre acestea cele mai eficiente sunt: organizarea de asolamente agricole, alternarea adancimii de lucru a solului, curatirea materialului de semanat/plantat, ocuparea neintrerupta a solului, distrugerea focarelor de buruieni de pe suprafetele necultivate, efectuarea la timp a lucrarilor agricole.

In cadrul masurilor curative de combatere a buruienilor sunt folosite metodele fizico-mecanice, biotehnice, biologie, genetice, biochimice si biodinamice.

Combaterea manuala, mecanica, chimica si cea hidrica sunt metodele fizico-chimice de combatere a buruienilor dar cea mai utilizata si eficienta este cea mecanica.

Datorita particularitatilor fiziologice ale plantelor se folosesc trei metode biotehnice de combatere a buruienilor: mulcirea, pregatirea terenului pe intuneric sau cu utilaje acoperite si fortarea germinatiei semintelor.

Metodele biologice de combaterea a buruienilor presupun: combaterea aleopatica, combaterea entomofaga si combaterea fungica.PAGE 2