metoda de reglementare in dreptul international privat

5
Metoda de reglementare în dreptul internațional privat Relațiile cu element de extraneitate pot fi reglementate prin mai multe metode proprii,și anume: metoda normelor conflictuale, metoda normelor materiale și metoda de aplicare imediată. Specificul materiei dreptului internațional privat român o constituie conflictele de legi. Metoda sa de reglementare este metoda conflictuală sau conflictualistă. 3.1. Metoda normelor conflictuale Normele conflictuale indică legea competentă cu privire la un raport cu element de extraneitate. Legea desemnată a se aplica poate fi legea forului sau o lege străină. Normele conflictuale soluționează numai conflictul de legi, fără a conține o reglementare a relației cu element de extraneitate. În funcție de izvorul lor, normele conflictuale pot fi interne ori uniforme. Majoritatea normelor conflictuale sunt interne, având un caracter național. Cu toate că sunt proprii fiecărui sistem de drept intern, normele conflictuale pot fi identice pentru mai multe țări, cum ar fi regula locus regit actum sau lex rei sitæ. Normele conflictuale interne formează dreptul comun în materie. Pentru a se asigura stabilitatea raporturilor juridice, statele, începând cu secolul al XIX-lea, au stabilit norme conflictuale uniforme sau unificate. Adaptarea normelor uniforme s-a realizat prin intermediul convențiilor internaționale. De exemplu, normele conflictuale cuprinse în tratatele si convențiile de asistență juridică. Alegerea unei anumite legi dintre cele care se află în conflict implică inconveniente practice si mai ales incertitudini asupra soluției pronunțate. Principalele obiecții invocate constau în următoarele: diferențierea dintre normele de fond si normele de formă este variabilă de la o legislație la alta; normele conflictuale fiind elaborate prin activitatea normativă a organelor de stat, dar si prin acțiunea creatoare a jurisprudenței, aplicarea lor depinde de poziția instanței judecătoresti; cunoasterea soluției presupune determinarea legii competente; aplicarea unei legi interne raportului cu element de extraneitate. Cu toate dificultățile si incertitudinile conflictelor de legi, metoda conflictualistă este preferată. Prin

Upload: elena-virdea

Post on 16-Nov-2015

213 views

Category:

Documents


0 download

DESCRIPTION

-

TRANSCRIPT

Metoda de reglementare n dreptul internaional privat

Relaiile cu element de extraneitate pot fi reglementate prin mai multe metode proprii,i anume: metoda normelor conflictuale, metoda normelor materiale i metoda de aplicare imediat. Specificul materiei dreptului internaional privat romn o constituie conflictele de legi. Metoda sa de reglementare este metoda conflictual sau conflictualist.

3.1. Metoda normelor conflictuale

Normele conflictuale indic legea competent cu privire la un raport cu element de extraneitate. Legea desemnat a se aplica poate fi legea forului sau o lege strin. Normele conflictuale soluioneaz numai conflictul de legi, fr a conine o reglementare a relaiei cu element de extraneitate. n funcie de izvorul lor, normele conflictuale pot fi interne ori uniforme. Majoritatea normelor conflictuale sunt interne, avnd un caracter naional. Cu toate c sunt proprii fiecrui sistem de drept intern, normele conflictuale pot fi identice pentru mai multe ri, cum ar fi regula locus regit actum sau lex rei sit. Normele conflictuale interne formeaz dreptul comun n materie. Pentru a se asigura stabilitatea raporturilor juridice, statele, ncepnd cu secolul al XIX-lea, au stabilit norme conflictuale uniforme sau unificate. Adaptarea normelor uniforme s-a realizat prin intermediul conveniilor internaionale. De exemplu, normele conflictuale cuprinse n tratatele si conveniile de asisten juridic. Alegerea unei anumite legi dintre cele care se afl n conflict implic inconveniente practice si mai ales incertitudini asupra soluiei pronunate. Principalele obiecii invocate constau n urmtoarele: diferenierea dintre normele de fond si normele de form este variabil de la o legislaie la alta; normele conflictuale fiind elaborate prin activitatea normativ a organelor de stat, dar si prin aciunea creatoare a jurisprudenei, aplicarea lor depinde de poziia instanei judectoresti; cunoasterea soluiei presupune determinarea legii competente; aplicarea unei legi interne raportului cu element de extraneitate. Cu toate dificultile si incertitudinile conflictelor de legi, metoda conflictualist este preferat. Prin aplicarea legii ce are cea mai mare legtur cu situaia conflictual, aceast metod permite o reglementare corespunztoare a raporturilor cu element de extraneitate. n Romnia, inainte de intrarea vigoare a NCC, normele conflictuale se regseau n Legea 105/1992.Metoda conflictual prezinta urmtoarele caracteristici: presupune alegerea legii competente ntruct, n principiu, norma conflictual este bilateral; judectorul forului aplica propria norma conflictual; legea aplicabila desemnat de norma conflictual, este legea forului sau legea unei ri strine.

3.2. Metoda normelor materiale

Normele materiale sau substaniale se aplic nemijlocit relaiei cu element de extraneitate. Normele materiale se mpart n dou categorii fiind interne si uniforme. Normele materiale interne au caracter teritorial. Normele materiale uniforme se elaboreaz pe calea conveniilor internaionale. Pentru raporturile cu element de extraneitate, normele materiale uniforme constituie dreptul comun special. Dup natura lor, normele materiale pot fi de drept civil, administrativ, financiar, penal. Aplicarea normelor materiale poate s depind sau nu de o norm conflictual. n unele situaii, normele materiale se aplic raporturilor juridice n temeiul unei norme conflictuale. De exemplu, convenia de la Haga din 1964 referitoare la legea uniform privind vnzrile internaionale de obiecte mobile corporale stabileste normele materiale aplicabile ntre prile contractante, care au domiciliul pe teritoriul unor state diferite. Normele materiale fiind aplicabile numai raporturilor cu element de extraneitate, domeniul lor de aciune se determin printr-o norm conflictual. n alte situaii, normele materiale se aplic direct raporturilor juridice, fr a fi necesar o norm conflictual. De exemplu, convenia de la Geneva din 1930 cuprinznd legea uniform asupra cambiei si biletului la ordin, prin care prile contractante se obligau s introduc n legislaia lor intern dispoziiile reglementrii uniforme. Normele materiale aplicndu-se raporturilor interne, dar si raporturilor cu element de extraneitate, nu presupun o norm conflictual.

3.3. Metoda normelor de aplicare imediat

Normele de aplicare imediat sau de aplicaie necesar nltur conflictul de legi. Metoda utilizrii normelor de aplicare imediat constituie o form particular a metodei conflictuale.[footnoteRef:1] Intre situaia juridic i ara forului trebuie s existe o anumit legtur care s justifice aplicarea acestora. Acest punct de legtur poate fi dat de reedina persoanei, situarea bunului, locul ncheierii actului juridic sau alte elemente cu care contractul are legtur. [1: Ion Filipescu, Drept internaional privat, vol.I, Editura ACTAMI,1997, p. 25]

Conceptul de norm de aplicare necesar (loi de police n dreptul francez, mandatory rules n dreptul anglo-saxon i Zwingende Vorschriften n cel german) reprezint una din conceptele prezente n Convenie i este prezent n nu mai puin de 6 articole. Normele de aplicare necesar aparin dreptului intern, fiind norme de drept material (de drept civil, procesual civil, penal,etc.), cu caracter unilateral, preciznd domeniul de aplicare n spaiu a legii proprii. Prin excluderea normei conflictuale a forului, nu mai este posibil aplicarea legii strine. Metoda normelor de aplicare imediat este prealabil conflictului de legi. Autoritatea sesizat va aprecia dac o anumit norm se impune, cu necesitate, raportului cu element de extraneitate. Normele de aplicare imediat aparin dreptului intern. Ele sunt norme de drept material, cu caracter unilateral, preciznd domeniul de aplicare n spaiul legii proprii. De exemplu, legea romn stabileste c un cetean romn aflat n strintate poate ncheia o cstorie numai n faa autoritii locale de stat competente ori n faa agentului diplomatic sau funcionarului consular. Recurgerea la normele de aplicare imediat este determinat de importana lor economic, social sau politic. Normele de aplicare imediat sunt prioritare, impunndu-se fa de orice alt regul incident situaiei juridice. Metoda utilizrii normelor de aplicare imediat constituie o form particular a metodei conflictuale. ntre situaia juridic si ara forului trebuie s existe o anumit legtur, care permite aciunea normelor de aplicare imediat. Punctul de legtur poate consta n resedina persoanei, situarea bunului, locul ncheierii actului juridic sau alte indicii. Criteriile folosite au caracter teritorial. Avnd un punct de legtur cu ara forului, normele de aplicare imediat se aseamn cu normele conflictuale. Dar normele conflictuale determin numai competena unui sistem de drept, pe cnd normele de aplicare imediat soluioneaz nemijlocit raportul cu element de extraneitate. Fa de normele conflictuale clasice, normele de aplicare imediat sunt considerate norme conflictuale speciale sau excepionale. Aceasta metoda prezinta urmatoarele caracteristici: exclude aplicarea legii straine, inlaturand in acelasi timp, incidenta metodei conflictuale; ridica problema determinarii aplicarii in spatiu a normelor juridice, legea de aplicare imediata aplicandu-se datorita caracterului de obligativitate pe care-l prezinta; legile de aplicatie imediata au un caracter unilateral, in vreme ce normele conflictuale sunt, de regula, bilaterale.

3.4 Metoda proper law

Este, de asemenea, o varianta a metodei conflictuale si presupune ca pentru fiecare situatie juridica trebuie determinata legea aplicabila in raport de totalitatea imprejurarilor de fapt si a particularitatilor pe care le prezinta. In cazul acestei metode, rolul judecatorului este important, intrucat determina legea aplicabila nu potrivit regulii generale, ci dupa punctele de legatura ale spetei, astfel incat legea stabilita sa fie cea mai indicata pentru cazul respectiv. Aceasta metoda presupune: a) gruparea si aprecierea punctelor de legatura pentru stabilirea legii aplicabile indicata de cele mai puternice puncte de legatura; b) cercetarea continutului legilor aflate in conflict pentru a determina scopul pe care il au, aplicandu-se legea care are cel mai mare interes de a reglementa situatia juridica respectiva; c) aplicarea aceleia dintre legile aflate in conflict care este cea mai favorabila partii care trebuie protejata, exprimand ideea de justitie, astfel cum o concepe judecatorul respectiv.Aa cum era de ateptat utilizarea metodei a cauzat critici n sensul c soluia nu poate fi cunoscut nainte ca instana de judecat s determine legea aplicabil; legea aplicabil se determin prin compararea coninutului legilor n conflict n timp ce prin metoda conflictual legea aplicabil se determin de ctre norma conflictual nainte de a se cunoate coninutul acestei legi.[footnoteRef:2] In sistemul nostru de drept, nu exista o astfel de reglementare. [2: Ion Filipescu, op.cit.pag.28]

BibliografieFilipescu Ion, Drept internaional privat, vol.I, Editura ACTAMI,1997Jacota M., Curs de drept internaional privat, Ed. Didactica si Pedagogica, Bucuresti, 1961Wolff M., Private international law, Oxford University Press, 1945