26.03.2015

Tema: Expertiza medicala a vitalitatii

Expertiza medicala a vitalitatii este o apreciere datorata si gradului a incapacitatii de munca a unei persoane ca urmare a unei maladii sau traume suportate precum si depistarea cauzelor capacitatii de munca si stabilirea gradului de invaliditate.

Expertiza medicala a vitalitatii este o stiinta aplicativa avand drept scop realizarea problemelor de integrare medicala si sociala, care au o influenta asupra sanatatii unei persoane si dispune de un ansamblu de particularitati cum ar fi: Importanta medico-sociala a expertizei medicale a vitalitatii Principiile de baza a expertizii medicale a vitalitatii Metodologiile de apreciere a gradului de incapacitate de munca

Importanta expertizei medicale a vitalitatii rezulta din dependenta calitatii asistentei medicale si de sprijinul social acordat unei persoane din motive de sanatate.

Expertiza medicala a vitalitatii permite evitarea situatiilor conflictuale dintre persoana expertizata si medicala.

Expertiza medicala a vitalitatii are 3 principii de baza: Caracter statal, confirmat prin faptul ca dreptul de a efectua expertiza medicala a vitalitatii la institutiile de stat si private licentiate in acest drept Caracter profilactic, confirmat prin sarcinile expertizei medicale a vitalitatii de restabilire cat mai rapida a capacitatilor de munca a persoanelor bolnave si preintampinarea invaliditatii prin aplicarea metodelor calitative de diagnostic si tratament Colegialitate, confirmat prin participarea simultana a mai multor medici specialisti precum si a organelor administrative in efectuarea expertizei medicale a vitalitatii si in aprecierea incapacitatii de munca si gradului de infermitate

Expertiza medicala a vitalitatii desfasoara urmatoarele activitati: Activitatea independenta datorita adoptarii deciziei de apreciere a incapacitatii de munca a unei persoane in baza respectarii Activitatea medico-sociala prin rezolvarea in stransa coordonare si colaborare a problemelor actuale in cadrul expertizei medicale a vitalitatii dintre personalul medical si lucratorii din sfera sociala Activitatea cu functii de decizii cantitative, calitative si indivizibile

Intregul complex de expertiza medicala a vitalitatii are 2 componente: La nivelul serviciului de asistenta medicala obiectivul este boala sau trauma La nivelul expertizii medicale a vitalitatii, obiectivul este consecintele bolii sau trauma, numite dizabilitati

Sarcinile de baza a expertizii medicale a vitalitatii: Evaluarea gradului capacitatii de munca a lucratorilor stiinitific argumentata in caz de boala, trauma sau defecte anatomice Determinarea incapacitatii de munca, gradului si duratei ei, cu eliberarea de la serviciu in legatura cu prezenta, indicatiile medicale sociale Stabilirea caracterului cu incapacitatea de munca: Temporara sau permanenta Totala sau partiala Determinarea cauzelor incapacitatii de munca temporare sau permanente pentru aprecierea corecta a marimii ajutorului material Angajarea rationala in campul muncii a persoanelor bolnave sau traumate care nu au indicatii pentru anumite grupe de invaliditate, dar dupa starea sanatatii nu-si pot indeplini obligatiunile profesionale anterioare Indrumarea invalizilor la reangajarea in campul muncii, folosind rezervele capacitatii de munca ramase Evaluarea si analiza nivelului structurii si cauzelor morbiditatii populatiei cu pierderea capacitatii de munca temporara sau permanenta Asigurarea reabilitatii medico-sociale si profesionale a invalizilor si bolnavilor care nu au grupe de invaliditate Stabilirea formelor de asistenta sociala in caz de incapacitate de munca permanenta

Expertiza medicala a vitalitatii este: O functie statala confirmata prin legislatia in vigoare Baza legislativa a expertizei medicale este determinata de totalitatea legilor si actelor normative care reglementeaza modalitatea de efectuare a expertizei medicale a vitalitatii

Esenta expertizei medicale a vitalitatii este determinata de urmatoarele criterii: Unitatea de observatie Capacitatea de munca Incapacitatea de munca Invaliditatea

Incapacitatea de munca reprezinta o imposibiliate a unei persoane de a-si continua activitatea de munca ca urmare a contraindicatiilor medicale si sociale, survenite in cadrul bolii, traumei sau alte situatii. Aprecierea incapacitatii de munca este un act juridic, ce permite lucratorului: Dreptul de a garanta serviciu Dreptul de a primi asiguarare Dreptul de a beneficia surselor medicale incapacitatii de munca si de sustinere.

Incapacitatea de munca poate fi totala sau partiala.

Incapacitatea de munca totala se apreciaza in cazul cand persoana nu poate si nici nu trebuie sa indeplineasca oricare volum de lucru ca urmare a maladiei sau traumei suportate.

Incapacitatea de munca partiala se califica in cazul cand persoana bolnava sau traumata fara a intrerupe tratamentul si fara dificultati pentru sanatate poate indeplini un volum de lucru mai mic sau in conditii de munca mai favorabile.

Incapacitatea de munca poate fi: temporara si permanenta.

Incapacitatea de munca temporara este o stare a organismului uman conditionat de o boala sau trauma in urma caruia au aparut dereglari functionale si anatomice a organismului care fac imposibila executarea actiunilor de munca in conditii obisnuite pe parcursul unei perioade de timp neindelungate si poarta un caracter reversibil datorita disparitiei dereglarilor functionale ca urmare a tratamentului.

Stabilirea incapacitatii de munca temporara este o functie a medicului curant indreptata spre inlaturarea factorului de risc care a provocat maladia sau trauma, restabilirea dereglarii functionale sau morfologice, prin efectuarea unui tratament clalitativ pe durata incapacitatii de munca. Incpacitatea de munca temporara se stabileste pe perioada tratamentului prescris in caz de prognoza favorabila a decurgerii maladiei sau traumei in caz nefavorabil. Persoanele sunt trimise la expertizele medicale a vitalitatii permanente.

Unitatea de observatie este capacitatea de munca a persoanei.

Capacitatea de munca este o categorie sociala si juridica care regleaza posibilitatea unei persoane de a efectua un volum de lucru independent de dezvoltarea fizica si spirituala in dependenta de starea de sanatate, de cunostintele si experientele acumulate, de pregatirea profesionala, de capacitatatile morale si intelectuale.

Se cunosc capacitati de munca generala si profesionala.

Capacitatea de munca generala este posibilitatea persoanei de a indeplini un volum de lucru calificat in conditii obisnuite de munca. Capacitatea de munca profesionala este posibilitatea unei persoane de a indeplini un volum de lucru conform functiei detinute, profesiei.

Capacitatea de munca generala si profesionala poate fi totala si partiala.

Capacitatea de munca totala se considera in cazul cand persoana poate indeplini tot volumul de lucru in conditii obisnuite. Capacitatea de munca partiala, generala sau profesionala este apreciata in cazul cand persoana nu poate indeplini tot volumul de lucru sau necesita conditii speciale de lucru.

Criteriile medicale de evidentiere in efectuarea expertizei medicale a vitalitatii sunt: Complexitatea diagnozei clinice stabilite Gradul schimbarii morfologice Nivelele dereglarilor fiziologice Caracterul si graviditatea decurgerii bolii Prezenta starilor de decompensare si gradul lor Complicatiile bolii

Criteriile sociale de evidentiere in efectuarea expertizei medicale a vitalitatii sunt: Organizarea procesului de munca Ritmul de lucru Caracteristica predominarii activitatii de munca fizica sau orala Prezenta factorilor nocivi Sarcina ce revine sistemelor sau organelor activitatii

Cauzele incapacitatii de munca: Boala Trauma Sarcina Avortul Carantina Ingrijirea unuia din membrii familiei bolnavi Tratamentul balneo-sanitorial ca metoda de reabilitare pentru cei care au suferit infarct miocardic sau insult cerebral Protezarea unei membre superioare sau inferioare De hermetizarea

Veridicitatea concluziei expertizii medicale a vitalitatii trebuie sa reese din aprecierea corecta a criteriilor medicale si sociale de catre medicul curant.

Expertiza incapacitatii temporare de munca se efectueaza in 2 etape: Medicul curant care are dreptul de a elabora concediul de boala pe 3 si inca pe 3 zile Comisia medicala consultativa in componenta medicului curant, seful sectiei sau unul din menajeri institutiei medicale, are dreptul de a prelungi durata incapacitatii de munca pana la 4 luni neintrerupt sau 5 luni intrerupte pe parcursul unui an cu trimitere mai apoi la consiliul expertizii medicale a vitalitatii

Expertiza medicala a vitalitatii se efectueaza in 2 nivele: Medicii curanti Administratia institutiei medicale, care are obligatiunea de a organiza si controla calitatea expertizei de vitalitate

Expertiza medicala a incapacitatii permanente de munca:Incapacitatea de munca permanenta sau invaliditatea se determina dupa efectuarea unui sir de masuri de diagnosticare, tratament, supraveghere si reabilitare medicala la determinarea invaliditatii, se ia in considiratie complexul de factori: Clinici Sociali Profesionali Habituali cum ar fi: Caracterul bolii si consecintele ei Prezenta si gradul deficientei functionale Efectuarea tratamentului si masurilor de reabilitare Prognosticul bolii Prognosticul activitatii profesionale Posibilitatea reabilitarii sociale Necesitatea acordarii asistentei sociale, varsta, sexul

Motivele de indreptare a consiliului: Prezenta semnelor de invaliditate Expirarea termenului de invaliditate Reexpertiza inainte de termen Necesitatea de prelungire a concediului medical in cauza de expirare a limitelor posibile Prezenta indicatiilor de deplasare

Documentele necesare pentru indreptare: Fisa de indreptare Extrasul Certificatul de concediu medical (buletinul de boala) Buletinul de identitate

Cauzele de incadrare in invaliditate: Invaliditate de boala obisnuita ca urmare a maladiei sau traumei suportate Invaliditatea de boala profesionala Invaliditatea de accidente de munca Invaliditatea din copilarie Invaliditatea din armata Invaliditatea din sindromul Cernobil

Criteriul de baza a determinarii invaliditatii serveste gradul de reducere (diminuarea deplasarii, diminuarea autocontrolului la comportament, diminuarea sau lipsa la autodeservire).

Gradele infirmitatii: Usoara cu reducerea vitalitatii pana la 25% Moderata cu reducerea vitalitatii 25-50% Pronuntata cu reducerea vitalitatii 50-75% Accentuata cu reducerea vitalitatii peste 75%

In baza gradului de infermitate si cauzelor de incadrare personala se cunosc 3 grade de invaliditate: Gradul I- persoanele ce nu pot indeplini nici un volum de lucru si nu se pot deservi, au necesitatea de ingrijiri suplimentare Gradul II- persoanele ce nu pot indeplini nici un volum de lucru, dar se pot autodeservi Gradul III- persoanele care nu-si pot indeplini lucrul precedent, necesita un lucru de angajare mai mic si remunirarea lucrului mai mica

Reexpertiza medicala a vitalitatii: Gradul I- se face odata in 3 ani Gradul II si III- se face in fiecare an

Tema: Reabilitarea sociala si profesioanala

Reabilitarea este un complex de masuri medicale, profesionale, sociale, pedagogice si juridice, care au scopuri de-a restabili, recupera, reabilita functiile dereglate ale organismului si a incapacitatii de munca a bolnavilor si invalizilor.

Scopul reabilitarii: Sanarea bolnavului Acordarea asistentei pentru restabilirea functiilor dereglate deprinderilor profesionale si dezvoltarea altor deprinderi

Sarcinile reabilitarii: Adaptarea pacientului la locul precedent de munca A face pe pacient membru activ a sociaetatii Readaptarea pacientului la un loc nou de munca A preintampina cresterea si agravarea gradului de incapacitate de munca Schimbarea calificarii cu incorporarea pacientului in aceeasi intreprindere sau in alt loc de munca

Principiile organizatorici ale reabilitarii: Initierea cat mai precoce a tratamentului de recuperare Tratamentul continuu a recuperarii Individualizarea tratamentului Caracterul complex a masurilor de recuperare Reintegrarea invalizilor in activitatea sociala utila

Etapele reabilitarii: Intraspitaliceasca Balneo-sanitoreale pentru bolnavii ce au suportat infarct sau insult De ambulator Industriala si de productie

Aspectele reabilitarii: Medical, include masurile calitative si eficiente in plan de diagnoza, de tratament si de profilaxie pentru combaterea recidivelor maladiilor sau traumelor care se soldeaza cu incapacitatea de munca, folosind metodele de fizioterapie, mecanoterapie Aspectul psihologic care consta in intensificarea procesului de adaptare psihologica a persoanelor traumate sau bolnave la o noua situatie creata la boala sau maladia respectiva cu tratarea Aspectul economic prevede cheltuirea si efectul economic care poate fi obtinuta in urma aplicarilor diverselor metode, reabilitare medicala Aspectul profesional include reabilitarea capacitatii de munca, profilaxia minimizarii capacitatii de munca sau a pierderii ei Aspectul social include aprecierea influentei factorilor sociali asupra dezvoltarii recurgerii bolii si asupra masurilor de reabilitare

Tema: Dispensarizarea populatiei

Dispensarizarea populatiei este metoda curativ-profilactica de supraveghere, de monitorizare a starii de sanatate a individului din initiativa medicului a persoanelor bolnave, supuse factorilor de risc sau a celor sanatoase.

In cadrul dispensarizarii se aplica un sir de masuri medico-sociale in scopul: Mentinerii si fortificarii sanatatii Revenirii maladiilor Tratamentul maladiilor Evadarea maladiilor sau complicatiilor

Scopul dispensarizarii: Mentinerea sanatatii, depistarea precoce a maladiei Redobandirea sanatatii Evitarea complicatiei Reducerea consecintelor bolii Scaderea numarului de decese premature Cresterea numarului de ani potentiali

Efectuarea dispensarizairii populatiei are loc in doua etape: Etapa I de pregatire care prevede organizarea de personal medical pentru efectuarea controlului medical profilactic.Pregatirea si inzestrarea incaperilor pentru efectuarea examenului medical profilactic, efectuarea seminarilor de instructaj, stabilirea contingentului de populatie care va fi supus examenului medical profilactic, elaborarea sistemului de instiintare despre examenul medical profilactic Etapa II de lucru, are 3faze: Faza I de investigare, examinarea persoanelor in scopul diagnosticarii maladiilor in stadiile precoce sau stadiilor de risc Faza II asigurarea sanarii profilacticii Faza III

In baza investigarii, persoanele sunt supuse in 3 grupe de examinare: Grupa I sunt persoanele sanatoase a caror parametri fiziologici raman in limitele lor dupa efectuarea unui test Grupa II de dispensarizare sunt: Persoanele practic sanatoase a caror parametri fiziologici depasesc limitele normelor in cadrul testarii Persoanele ce activeaza in conditiile nocive de munca Persoanele care fumeaza consuma droguri, consuma alcool, au un mod de activitate sinestatator Grupa III sunt persoanele bolnave, se imparte in 2 subgrupe: Maladiile din stadiile decompensatorii Maladiile in decompensatie

Persoanele din I subgrupa sunt supravegheate de 2 ori/ani cu supravegherea, pastrarea si fortificarea sanatatii Persoanele din a II-a subgrupa sunt examinati trimestrial cu masuri de inlaturare a factorilor de risc cu scop de imbunatatire a sanatatii. Persoanele din grupa a III-a de dispensarizare din subgrupa I sunt supravegheati launtri in scopul prevenirii recidivelor complicatiilor si imbunatatirii starilor de sanatate Persoanele din grupa a II-a sunt supravegheati zilnic, in fiecare saptamana sau pentru a trata si imbunatatirii sanatatii

Indicatorii de apreciere a dispensarizarii populatiei: Plenitudinea: Persoanele luate in evidenta/ numarul de persoane supuse la examenul de profilaxic medicala * 100% Numarul de persoane luate in primele 3 luni dupa efectuarea examenului profilactic/ numarul de persoane luate la evidenta * 100% Eficacitatea dispensarizarii: Persoane scoase de la evidenta sau trecute intr-o grupa de dispensar mai joasa ca rezultatul imbunatatit starii de sanatate/ numarul de persoane scoase in evidenta * 100%

Termenii de baza a eficacitatii de dispensarizare: Ameliorarea, agravarea, schimbarea Lipsa sau prezenta acutizatiei, recidivelor Indicii de pierdere a incapacitatii de munca Iesirea de invaliditate Nivelul morbiditatii si mortalitatii

Tema: Dezvoltarea fizica a copiilor

Dezvoltarea fizica a copiilor reprezinta totalitatea caracteristicilor morfofunctionale in interdependenta intre ele care coexista intr-o stransa interrelatie cu mediul ambiant si care stau la baza dezvoltarii copilului pe perioada cresterii sale.

Legile cresterii si dezvoltarii copilului: Ritmul dezvoltarii copilului scade cu varsta Cresterea intensa in perioada embrionara si fetala Cresterea le ta

Ritmul dezvoltarii este neuniform.

Factorii de mediu pot schimba momentul de aparitie a pubertatii.Dezvoltarea fiecarui organ sau tesut sunt in stransa corelatie cu cresterea celorlalte organe sau tesuturi. Coordonare se face prin sistemul endocrin, umoral sau sistemul nervos central.

Dezvoltarea sexelor are particularitati: Maturizarea are loc la fete mai precoce Forta musculara este mai mare la baieti Greutatea la baieti este mai mare decat la fete

Criteriile de dezvoltare morfologica a copilului: Metoda somatoscopica, consta in determinarea: Dezvoltarea tegumentelor cum ar fi vascularizarea, elasticitatea Starea tesutului celular subcutanat Starea sistemului ganglionar Starea sistemului muscular calitativ si dupa consistenta Starea sistemului osos al craniului, coloanei vertebrale Postura organismului Dezvoltarea dentitiei Metoda antropometrica consta in: Determinarea corpului Determinarea taliei Determinarea greutatii corporale Determinarea perimetrului cranian Determinarea perimetrului toracic Metoda fiziometrica prin aplicarea: Dinamometriei si masurarea fortei musculare Spirometriei cu determinarea capacitatii pulmonare vitale, determinarea pulsului frecventei, tensiunii arteriale

Dezvoltarea copiilor are loc in 2 etape: Etapa intrauterina are 2 faze: Faza dezvoltarii embrionare primele 2 luni, Faza dezvoltarii plancetare de la 3- nasterea copilului

Etapa extrauterina are urmatoarele perioade: Perioada antiprescolara de la nastere- 3 ani: Subperioada nou-nascutului: prima luna de viata Subperioada sugarului mic: o luna- 6 luni Subperioada sugarului mare: 6- 12 Copilului mic: 1- 3 ani Perioada prescolara 3- 6 ani: Grupa mica 3- 4,5 ani Grupa mijlocie 4,5- 5,5 ani Grupa mare 5,5- pana pleaca la scoala Perioada scolarului: Clasa mica: I- IV Clasa mijlocie: V- VIII Clasa mare: IX- pana la varsta de 18 ani