medeleni 1 2 3 - ionel... · panea care o mancase la casa lor gi pentru bunitatea cu care-l...
TRANSCRIPT
Prezentul volum reproduce torhrl integral al edi$eir Ionel Teodoream:,Opere alcse,voL l, U, III, Editura pentru literaturis Bucuregti, 196g.
Textul a fost adaptat normelor ortografice ln vigoare azi, aprobate deAcademiaRom6ni.
IONEL TEODOREANU
LAMTNELENTVOL. I
Edifie tngrijitrqi tabel cronologic
de Valeris FILIMON
HAGORA
pAnea care o mAncase la casa lor gi pentru bunitatea cu care-l inwedniciserd.arita intrebuingarea ce roagi si se dea banilor pe care i,a agonisit. Apoi; .
Gheorgfue lernila, Ias cu limbd de moarte casa gi goEodiria me mpillor luiIorg,t Deleanu, adicdtelea, duduii Olguta Si lui cuconasu Ddnu{. Si li hie casa glpdmdntul mieu bc de gbacd dupd moartea me precu?n le-o fost gi &t am trdit. Iardsipehtlbrasuenesc, ce am dar de la rapontul atconu Costache Dumga illis cu totce-iin eI duduii Olgufa. Am adunatin sipet oleacd de znstre, din muncame, pentrududuia Olgufa. $i vd roaga motu cu pledciune Si supunere sdfaceSi duduii Otgufahaind de mireasd din mdtdsurile adunate in sipet. Cd dacd n-am avut eu parte s-ovdd mireasd" mdcar de-atdta bucurie sd am parte, cd mult a,m iubit-d'...
lntre timp, doamna Deleanu intrase ln birou ciutAnd-o pe Olgula. Vorbeletestamentului se imbinau in mintea ei cu dialoguri din ati ani,limurindu-le.
,,Cdl moq Gheorghe, ci-i bun gi ieftinl',,Ba mitasi, sirut mina, ci-i scumpd gi frumoasdi,,$i pentru ce, mog Gheorghe? Ci doar fati de mlritat n-ai?",,Si hie! $tie el mogu!",,$i mi-i iertat mie, ca slugd veche a neamului dumneavoastrd Si ca om bdtuAn,
sd ridic ochiila stdpdna me, duduia Olgula, Si sd zic: <DuduiSa moSului, sd nu-fihie ruSine sd primegti zdstre de ln o dugd, cd munca Si dragostea is sfinfite chiar deD omnul nostru Dumnezeurr"
... Numai doamna Deleanu gtia - din intAmplare - ci Olgufa imbricaseintr-ascuns rochila de doliu a Monicli pentru inmormintarea slugei care-giinchinase munca anilor din urmi unei albe rochii de mireasi.
Noaptea de toamni era um.au qi ";"*, caizgoniti din fundul unui ocean.
Pe peronul girii, doamna Deleanu, domnul Deleanu gi fetitele, strinsi lnjurul geamandanelor, qedeau ticufi ca o familie de emigranli.
Trenul intri in stalie cu o intdrziere de un ceas. Se suiri repede. Pe coridorulneluminat un glas birbitesc intrebi cisctnd:
- Ce gari mai e gi asta, domnule? Cind dracu o si mai ajungem cu-atAtastat pe loc!
Olgol" str6nse pumnii.Gornita suni scurt. Trenul porni din anonima gari avacanlelor spre oragele
cu nume atdt de cunoscute.
CUPRINS
IHOTARUTNESTATORNIC
Partea intdi
r PoTEMKTN$TKAMI-MUR4.............. ..........7
rr cAsuTA ALBA $I RoCHITA RO$IE ........s7
III HERRDIREKTOR ...................81
II ROBINSONCRUSOE.. 155
206 207
l
l
.,'i1
j-i:l
l
PARTEA INTAT
IPOTEMKIN $I KAMI-MURA
Doi {irani salutari cu o arhaici solemnitate pe viitorul stapen al mogiei.Miqcarea vastelor pehrii lnvilui pe Danuf cu epicul vlnt al gloriei. Se opri lnmijlocul qoselei ca un gladiator aclamat in areni cu cilcAiul pe trupul biruitului,avAnd drept scut zmeul, drept lance sfoara al cirei fuior il strangea in pumnulrdpezit indirit.
- D-apoi nu te doboad, boierule, namila asta? inuebi unul din {Arani.- Pemine?lDInuf tocmai isprivise clasele primare. Era licean in vacanfi.- Mai bine hai de i-om da boierului o mdni de-ajutor si-l suie, se amesteci
ln vorbi celdlalt {dran, apropiindu-se de zmeu.
- Da mare-i! se minuni el. Cit o fereastri boiereasci!Dinu{ se simgi mandru ci zmeul e al lui gi umilit ci e mai mare decit el.
Instinctiv - cum ocolegte o femeie miruntn vecinitatea celor inalte - se inde-pdrti grav, misurfnd toseaua cu pasul. Zmeul rimase arestat intr€ cei doi gerani.
- Opregte, boierule, ci nu bate vdntul dintr-acolo; intoarce-te-napoi, porun-ci sfttos unul dintre ei.
Ddnuf se codi o clip6, cerceti zirile, se incrunti cu demnitate, ca frimAntatde socoteli adinci, de rlspunderi... gi se supuse. In goana mare trecu pe langdzmeul atent, qi fugi, qi fugi depindnd sfoara intre degete. In urma lui mosorul se
zbitea ca un guzgan epileptic.
- Da$-i drumul! ricni el de departg smucind sfoara din risputeri.Zmeul cizuin cap, Dinuf pe spate.
Intre timp, unul cite unul, apoi pdlcuri-pilcuri, copilaqii satului ingridiri,descul$ gi naivi, evenimentul de pe $osea.
- Lasi, boierule, ci ti-l mugtruluiesc eu, il linigti unul din $rani, gtergindu-istraiele de colb cu bitii delicate, ca pe un patrafir.
- Vezi! Vezi! Daci nu i-a!i intins coada, suspini intretiiat Dinuf, abia sti-p$nindu-gi lacrimile
- Ia si vezi, boierule, numai s6-l iei cu biniEoru, yil vezi ci pomegte! Aga-igi calu nirivag!... Ia te uiti mata!... $-el tragi.. g-il incercr, g-il mai laqi slobod...gi iar tragi hlfu... Ian auzi!
Melodici minie de violoncele zbAmAitoarea vtjiia ln salturile, tresiltirilelnconvoierile-ncordate ale zmeului insuflelit de viala vdnturilor strivezii . coniese alintau feminin ln larg dezmierdAnd puterea vlnturilor.
- Hooo-pa!...D-anu{ rntinse brafele pe jumntatg lntr-ajutor Celui de Sus, c-un gol in piept
gi, infiorat, i$i feri capul. cu o pornire de balet, fetifele se mlidiari-lin; baieiiise-ncordari" gata si se av6nte.
Caundelfin pe valul mirii zmeul se diduse peste €p... gi mdrAind se inge-penise iar la loc, piept in piept cu-ntreg vtrzdutrul... ln urmi ondulari coziie,pnstr4ndu-gi gra;ia de stele ctrzitoare.
- Hei-hei! chiutui copiii.Dinuf clipi, zimbind Sfoara curgea repede spre cer. Zmeul se ini$d dea-
supra satului, mai sus decat dealurile, declt soareli, dec6t rdndunelele. cbpiii ilciutau cu mina streaqini la ochi, cu deg.tol celeilalte intins.
- Uite-I, mii! izbucni un biiefel.- Thci, mii! se risti la el altul.- ut, malf utf- Ss! se-ncruntari ceilal$.ln tdcerea din nou limpeziti, cerul torcea inibugit.Dnnuf pipai sfoara ca pe tiigul unei sibii, cu virful farfrrlui degetelor.- Apuci zdravdn, boienrle, ci fin gi eu...Dnnuf se inghesui in {fuan, apuci sfoara gi pitruns de adincimea bulboanei
d9 sus'$itrase o mini depe sfoari. Dibuind cuea indirit, apucibrapr omului.Mdna de pe bra{ str6ngea din risputeri; cea de pe sfoari, ugwel.
- Jine bine, boierule, nu-[i fie frici!... Pune am6ndoui mAnile, voinicegte!Cu. o goryre {ugminoasi, Danu{ se opinti gi trase, incretindu-gi fa{a. Cerul
nu se desfundi.". In mdnile lui, atletici, sfoara vibra, umplandu-i muqchii debnrbe$e... Ochii ii strdluciri imbdtag.
- De-acumpofipleca.- Remei senftoc, boiaulelglumi cu seriozitate firanul" cnfleaci"Sfoara-i izbucni din mAni"- stai! stai! Nu md lisa! scapd-mi! {ipi Dinuf, imbrancit, tdrat, riscolit de
panica unui inec in vdzduh.
- Iaca aici-s! Din urme rnsuni un trap juciug...- VI poftegte conifa de grabi la curte.- De ce? se risti Dinuf citre omul depebihunci.
. ; Mergem la gari, boierule, ci-i wemea! rispunse omul, abia stapanindcaluL
_ F_9.iq,mdii! ctriuiri copiii, zbughind din calea calului speriat.
colbul se lud la tranti cu $oseaua... Hora copiilor incercui indeaproape peDdnuf.
- Ce ne ftcem? lntrebi el m$rtrnit, cu toate nidejdea in {6ran... 1l damyos?
8
- Mai lasi-l pndie!... Nu-lda jos, boierule! se rugari in cor copiii, cand la
flran, cand la Ddnuf.
-Euzicsd-l ducem in ogradi gi siJ legim.
- Sigur! Sigurljubiln Dinuf, mai-mai si sari de gAtul mantuitorului.
ln dunte cu Oanu1, alaiul mirunfilor ciliuzi pani la poarta ogrizii pasul
tnalt al zmeului... Ograda se umplu de zatv*cinii himiiar.r" slugile rdsireau din
toate pir{ile.--Hai, Dinu1, hai ci vine trenul, il indemni din trisur6, gata de plecare,
doamna Deleanu, cu mfurile pe urechi.
- Stai, mami, nu vezi ci am treabi! iaspunse Dinu!, trigAnd de sfoara zme-
ului priponit, ca spre incercare.
- G"ta, boierule! De-acuma nu mai scapi, ci doar 1l tine un stejar!
- Ai isprivit, Ddnu{?
- Bine, dd cine-l pizegte? se ingrijori el.
- Noi! Noi! protesti poarta infloriti cu copii.
- Ba eu! hotiri apisat un biielaq mai risirit, ingroqdndu-qi glasul.
Infruntdnd duliii, intrl in ogradi gi se infipse langn stejarul incolicit de
sfoara zmeului.
- Cum i1i zice lie? il cercetd binuitor Danuf.
- A Marandei, sltriili, rdsunimar{ial rispunsul.
- $i mai cum, biieple? intrebn cu blandep doamna Deleanu, scoborind pe
scara trisurii.- Gheorghili, sirut mAna!
- $i nu fi-i teami c-or si te minince cinii?
- Ehei!...
- Mni Gheorghif5" si nu te miqti de-aici! porunci Dinuf.
- Ecoutes, mon petit, il faut lui parler gentiment, pas dp cette maniire; tiens,
do nn es-lui da b onb ons.l
- Na... poftim, retug[ Dinuf subt privirea doamnei Deleanu.
$i, brust, iiintinse cutiufa cubomboanevioletg oferindu-i oraqeneqte. Ghe-
orghip 9ovii, dar indemnul cucoanei il hotiri. Inqficg repgde cutiufa. Dinu{r[ir"i. .o opacul, indignat gi nedumerit. Doamna Deleanu incepu si rida.
- Lasd, Denu1, d6-igi capacul... Poftim 9i dumitale pentr-un rachiu, ;i-fimulpmesc.
- Si triiasci boierul gi si creasci mare! se ploconi firanul.Tiisura porni.Urcandu-se in genunchi pe pern6, cu birbia sprijiniti de podit, Dnn{ Pr$
indelung, cu melancolici invidii, pe din ce in ce migoratul Gheorghip. La fel
priveauiopiii, cdfarali de-a lungul po4ii, pe strijerul st$arului cu zmeul.
r 6s6ulti" micutul merl trebuie si-i vorbegti frumos, nu aga fine d6-i bomboane (fr').
9
Melodicimanie devioloncelg zbdmaitoareavdjaiain salturile, tresiltdrile giinconvoierile-ncordate ale zmeului insufle$t de via{a vinturilor strivezii. cozilese alintau feminin in larg, dezmierdlnd putereavAnturilor.
- Hooo-pa!...
^ D^anu! lntinse brafele pe jumitate, intr-ajutor Celui de Sus, c-un gol in piep
qi, infiorat, tgi feri capul. Cu o pornire de balet, feti{ele se mlidiari-liu baieiiise-ncordar5, gata si se avdnte.
Caundelfin pe valul mirii zmeul se diduse peste cap... gi mlrdind se inle-penise iar la loc, piept in piept cu-ntreg vnzduhul... ln urmi ondulari cozile,pnstrdndu-gi gralia de stele cizitoare.
- Hei-hni! chiuiri copiii.Denu! clipi zambina. Sfoara curgea repede spre cer. Zmeul se inilfi dea-
supra satului, mai sus decit dealurile decdt soarele declt randunelele. copiii ilciutau cu mAna streagini la ochi, cu degetul celeilalte intins.
- Uite-I, mii! izbucni un biiefel.- Tacr, mdi! se risti la el altul- Cimni?Ci?- Sss! se-ncruntari ceilal$.In ticerea din nou limpezitl, cerul torcea inibugit.Dnnul pipli sfoara ca pe tiigul unei sibii, cu vdrful vtrfirlui degetelor.- Apuci zdravin, boierulg ci fin gi eu-.Danufse inghesui in!trran, apuci sfoara gi, pitruns de adincimeabulboanei
de sus, i;i trase o mdni de pe sfoari. Dibuind cu ea indirit, apuci brapr omului.Mdnade pe braf strlngea din risputeri; cea de pe sfoari, ugurel.
- Tine bine, boierule, nu-ti fie frici!... Pune amdndoui mAnilg voinicegte!Cu- o pornire dugminoasi, Danuf se opinti gi trasg increfinduli fa1a. Cerul
nu se desfundn... ln minile lui, atletici, sfoaravibra, omphtrau-i-ogchii debtubfiie... Odrii ii strilucird lmbitali
- De-acumpolipleca.- Remei sanafos, boierule!glumi cu seriozitate pranul, preftcarxlu-se cnphaca"Sfoara-i izbucni din mini.- stai! stai! Nu mi lisa! Scap6-mi! fipn Dnnuf imbrdncit, tdrat, riscolit de
panica unui lnec in fazduh.- Iaca aici-s! Din urmi r{suni un trap juciug...- Vi poftege coni{a de grabi la curte.- De ce? se rdsti Dinu{ citre omul de pe bihunci.
. .- Mergem la gar6, boierule, ci-i wemea! rispunse omul, abia stapanindcalul
_ 19"9, miii! chiuiri copiii, zbughind din calea calului speriat.colbul se lui la tranti cu $oseaua... Hora copiilor incercui rndeaproape pe
Dinuf.- Ce ne facem? lntrebd el mAtrnit, cu toati nidejdea in 1nran... il dam yos?
8
- Mai lasi-l b[die!... Nu-l da jos, boierule! se rugari in cor copiii, cand la
ftrran, cand la Ddnu1.
-Euzicsi-l ducem in ogradi gi siJ legim.
- Sigur! Sigurljubiln Dinuf, mai-mai si sari de gAtul mdntuitorului.
ln funte cu Danu1, alaiul mirunlilor ciliuzi pani la poarta ogrizii pasul
lnalt al zmeului... Ograda se umplu de zatv*cinii himliar; slugile risireau din
toate pi(ile.--Hai, Dinu1, hai c[ vine trenul, il indemni din trisur6, gata de plecare,
doamna Deleanu, cu minile pe urechi.
- Stai, mami, nu vezi ci am treabi! rispunse Dinut, trigand de sfoara zme-
ului priponit ca spre incercare.
- G"ta, boierule! De-acuma nu mai scapi, ci doar 1l tine un stejar!
- Aiisprivit, Dinuf?- Bine, da cine-l pizegte? se ingrijori el.
- Noi! Noi! protesti poarta infloriti cu copii.
- Ba eu! hotirt apisit un bnielaq mai risirit, ingrogAndu-gi glasul.
lnfruntdnd duliii, intrn in ogradi gi se infipse langi stejarul incolicit de
sfoara zmeului.
- Cum i1i zice fie? il cercet[ binuitor Dinu!.- A Marandei, s6trdili, rdsuni marlial rispunsul.
- $i mai cum, biieple? intrebi cu blandeli doamna Deleanu, scoborind pe
scara trisurii.- Gheorghili, sirut mAna!
- $i nu fi-i teami c-or si te minance cAnii?
- Ehei!...
- Mni Gheorghifl, sl nu te miqti de-aici! porunci Dlnuf- Ecoutes, mon petit, il faut lui parler gentiment, pas de cette maniite; tiens,
donnes-lui da b onb ons.l
- Na... poftim, retuqi Dinu{ subt privirea doamnei Deleanu.
$i, brusi, ii intinse cutiuta cu bomboane violetg oferindu-i oraqeneqte. Ghe-
orgh4e govi,i, dar indemnul cucoanei il hotiri. Inqficg repgde cutiuJa. Dinu{rlir"se cu capacul, indignat gi nedumerit. Doamna Deleanu incepu si ridi.
- Lasd, Denul, d6-igi capacul... Poftim 9i dumitale Pentr-un rachiu, 9i-fimulpmesc.
- Si triiasci boierul qi si creasci mare! se ploconi laranul.Tiisura porni.Urcandri-se in genunchi pe perni, cu birbia sprijiniti de poclit' Dnnuf nriy
lndelung, cu melancolici invidii, pe din ce in ce miqoratul Gheorghita. La fel
priveauiopiii, cifirali de-a lungul po4ii, pe strajerul stejarului cu zmeul.
r Ascultir micutul meu, trebuie si-i vorbegti frumos, nu a9a finc di-i bomboane (fr.).
9
Rimas stapdn, Gheorgh{i a Marandei dezmierdi sfoaraintinsi qi sonori cao strund... gi nesocotind bunitalile din pumnul inchis, se agezi la pimint spriji-nindu-se de trunchi, igi incrucigi bralele pe piept 9i incepu si priveascd cerul caun fldcdu indrigostit.
- ...Te rog, nu te deranja, domnule Steflea.
- Vai de mine! Scuzafi, vi rog! $tifi, cildurile...Odiila scunddbindiaca un l0 mai al mu$telor.
$eful gdrii, cu surtucul pe jumitate imbricat, boxa in zadar, penevizute,cu pumnul indirlt, gaura blestemati a celeilalte mAneci... In sftiqit, rlzbindprin tunelul de alpaca albastrd, mdna gefului se repezi spre mdna inminuqatia doamnei Deleanu. cu o inclinare eroici de om gris, sdrut[ minuga. Aducan-du-Ei aminte de batisti, qi-o lui de pe cap, pudic.
- Danu! se simli infrigurat, ca intr-o magazie cu juclrii misterioase. Nu-gilua ochii-de lalooping-the-loop-ullent al benzii de hartie ciuruiti de pe rotifatelegrafi.rlui... $tia cr banda aceea e tainicul funicular cu care urcd giioboaricuvintele de prin v5zduh... gi parci nu-i venea si creadd.
- Vine regulat, domnule $teflea?- Vai de mine, coniti, imediat! gAfri geful.
- Hai, Dinu!, afari.
- Pe peron agteptau un buchet de gAEte legate, o traisti virgatd gi, blondi,dimineala de vari intre doi castani.
- Ia si te vid, Danu!.... Vai! in ce hal eqti!costumul elegant de marinar, imbricat abia de diminea,td, incercase naufra-
giul goselei. sandalele fumegau la fiecare migcare de colbi.ite ce erau, iar goseteleatirnau buzate, descoperind gleznele mai albe decAt pulpele
Doamna Deleanu se agezi pe bancl, avAndu-l pe Ddnuf in fafi, ca o problemdde arhitecturi. igi ridici voaleta, igi scoase minugiie. Dnnul se sim$ reconstruit.
cocheti impertinenfi - poruncitd de ndsucul cdm copiliregte - bereta albd seindind spre 9eafr, cam pe-o ureche, decoltand fruntea in intregime; panglicile flutu-rarirnarin; fundaalbastireinflori cuancorapefa6i lalmbinaria aripetorgulerului..
- Numai o mireasd-i lipsegte! se minuni duios gefirl girii, rislrindcu o con-diculi sublioard gi cu chipiul rog deasupra pletelor batistei.
- Vine?
- Vine.
- Danu!!Dinu!!cu resemnare satisftcuti, ca salvat de la sinucidere, Dinu! se llsd tras ind6-
rirt. zirise la orizontul vertiginos al ginelor un punct negru, dugmdnos ca ogauri de revolver incdrcat.
Mai agteptari, privind ginele nervoase... ingrozitor de supirati pe gari,magina trecu inainte...
- Marft... marft... marft; a treia... a treia... a treia... descifra D[nu! in guramare, clipind gi strAng6nd mai tare mAna doamnei Deleanu
- Uite-l pe tata, mami! Nu-l vezi?! Papa!-Papa!
La fereaitra unui compartiment, mdnile domnului Deleanu scuturau minu-
qele spre cei d. p. p.ron...ia uqavagonuluifluturari plelele inlTTclf,"L Olgu-
iei. Nici nu se opriie trenul, c5 olgula gi sarise de pe scar[, ]'eseli, tamiliard, cum
sdrea qi dimineala din pat pe covorag'- -'lfur, Ofgofit vrei sa ma imbolnlvegti? $pI doamna Deleanu alergdnd spre ea.
ln treacii, Olguga-i slrutd rnAna Ei se repezi lavizitiu:
- Moq Gheorhge! Mog Gheorghe! Am venit!
t,,.,rh. Ofgui.i,. coborirl'bagajele - trecute pe geam lui Ion - apoi
do-nul bd.*,i cirefliu, in haine de-soie'icrue,cu PanaTalla ne.cSaf',gfa se
glumeascl, si interpeleze; dupi el, cu migclri liniqtite qi ochi mari de lndragos-
iitil, privind gi respirAndvacanfa, Monica',-.-': tiffbirie ce ai venitia noi, Monica? o intimpini {oampa
Deleanu,
hend-o iir Itate, de-a dreptul de pe ultima treapt6, qi sirutindu-i obrajii'
- Da.lata,iaaepai'cuborurirotundeqipanglicineagri,prinsacuelasticpesub
bdrbie, ii aluneci pe spate, atirnAndu-i de gAt'
Doamna Deleanu surase pirului descJperit era auriu cum sunt numai ple-
tele de soare, pe .*. .opiii u*itori de fl"qti F gdsesc prin iarba crAngurilor'
,n-Ui"J *Utietrti" tot, in locul fluturelui dupd care au azvArlit-o.
- Ei, copii, ,t-.- uitut vreun bagaj?:" BY""' Totu-i in regull!-Ei'.bravo!
Grozav is ae Uine dispus! se lumini di-a binelea domnul Deleanu, frecandu-'i
minile ca dupl un proces ciqtigat' , ! r, r-_-_G"rtol bucuriei,
"t.rr"*afii qi al spdlat'lui pe mini era acelaqi la domnul
Deleanu.- -- Oenol ,. bosumflase; nimeni nul lua in sami, nimeni nu se uita la ell lnchi-
se ochii qi se ftcu nevi.aut!
- Mami, unde mi-i pilnria? gAfri Olgula, sosind in goana mare de.la cai'
Un cap de bunic, cu ochelaii de aur pe vArful nasului' aplru Ia tereastra
vagonului, wre! r i__-^-:^^^-:." - MA rog, a rimas in compartiment o pllirie de domniqoari; nu-i a
dumneavoastri?- Ba da! o revendicd Olgula cu tirie'_Maibinemu\umeqte"domnului,olgutl...Poftim!Ce!i-aimaiuitat?o
cercet6, misurind-odin cap pdni-n picioare, doamna Deleanu'
- Pfuuu! izbucni Olgula, dind cu ochii de Dinu!'
$opti ceva la urechea Monici'i'
- Pfuuu! Pufnirl amindoui.
- goft.a'B"ft.a poloboc, cioc-poc, cioc-poc! apostrg{ Olgut'a^pe Danut'
Cet" ao.ta saptatirani de uac"4a talare iirotunjiseri obrajii,.stArnind astfel
" ""Jp"...U p'e buzele Olgufe1 Degteptat din posomorali gi uitare, Dinut
10 11
Rimas stapdn, Gheorgh{i a Marandei dezmierdi sfoaraintinsi gi sonori cao struni... qi nesocotind bunitalile din pumnul inchis, se agezi la pdmint spriji-nindu-se de trunchi, igi incruciqi bralele pe piept gi incepu si priveascd cerul iuun fldcdu indrigostit.
- ...Te rog, nu te deranja, domnule $teflea.- Vai de mine! Scuzafi, vi rog! $ti1i, cildurile...Oddila scunddbindiaca un l0 mai al mu$telor.
$eful gdrii, cu surtucul pe jumitate imbricat, boxa in zadar, penevdzute,cu pumnul inddrit, gaura blestemati a celeilalte mdneci... in sfdiqit, rizbindprin tunelul de alpaca albastrd, mana gefului se repezi spre mana inminugatda doamnei Deleanu. cu o inclinare eroici de om gras, sdrut[ minuqa. Aducan-du-gi aminte de batisti, gi-o lui de pe cap, pudic.
D1""1 se simfi infrigurat, ca intr-o magazie cu jucirii misterioase. Nu-gilua ochii_de la looping-the-loop-ullent al benzii de hdrtie ciuruiti de pe rotit,atelegrafului... $tia ci banda aceea e tainicul funicular cu care urcd qiioboaricuvintele de prin v6zduh... gi parci nu-i venea si creadd.
- Vine regulat, domnule $teflea?- Vai de mine, coniti, imediat! gAfri gefirl.
- Hai, Dinu!, afar5.
- Pe peron agteptau un buchet de gdEte legate, o traistd virgati gi, blondi,diminea{a de vari intre doi castani.
* Ia si te v5d, Danu{.... Vai! in ce hal egti!costumul elegant de marinar, imbricat abia de diminea{d, incercase naufra-
giul goselei. sandalele fumegau la fiecare migcare de colbdite ce erau, iar goseteleatArnau buzate, descoperind gleznele mai albe decAt pulpele.
Doamna Deleanu se agezi pe bancl, avinduJ pe Ddnu{ in fafi, ca o problemide arhitecturi. igi ridici voaleta, igi scoase mdnugiie. Dlnul se sims reconstruit.
cocheti impertinenfd - porunciti de ndsucul cim copilirege - bereta albi seindinn spre 9eaft, cam pe-o ureche, decoltand fruntea in intregime; panglicile flutu-rari rnarin; funda albasti reinflori cu ancora pe fap, la lmbinaria aripetor gutenrlur...
- Numai o mireasd-i lipsegte! se minuni duios gefirl girii, risirindcu o con-diculi sublioard gi cu chipiul roq deasupra pletelor batistei.
- Vine?
- Vine.
- Danu!!Dinu!!cu resemnare satisft.cuti, ca salvat de la sinucidere, Dinuf se lrsd tras indd-
ritt. zirrise la orizontul vertiginos al ginelor un punct negru, dugmdnos ca ogauri de revolver incircat.
Mai agteptari, privind ginele nervoase... ingrozitor de supirati pe gari,magina trecu inainte...
- Marfr... marft... marfi; a treia... a treia... a treia... descifra Dinu{ in guramare, clipind gi strAngdnd mai tare mina doamnei Deleanu
- Uite-l pe tata, mamil Nul vezi?! Papa!-Papa!
La fereastra unui compartiment, marrile domnului Deleanu scuturau mdnu-
qele spre cei dep. p.ron.'.iuury-vagonuluifluturaripletele tnly;115,{;ft8u-
iei. Nici nu se oprile trenul, ci Olgula gi sdrise de pe scarl, ]'eseli, tamilrara, cum
sirea qi climineala din pat pe covorag'- - V*i OWt"l wei sa ma mUohiveqti? Spi doamna Deleanu' alergind spre ea
ln treac*, O[u{a-i siruti rndna qi se repezi la vizitiu:
- Mog Gheorhge! Moq Gheorghe!Amvenit!Irr ur*, Olguiei se coboriri'bagajelg - trecute Pe geam lui Ion - apoi
ao*nJ bA"*,i chefliu, in haine de-soie-dcrue,cu panaTala ne.cgaf',gfa se
glumeascl,siinterpeleze;dupiel,cumiqciriliniqtiteqiochimandeindragos-t-ita,privindgirespirAndvacanta'MoryT' . ^ . v, -- n-,--' : ir n|! birie cn ai venit ia noi, Monica? o intimpini {o**" Deleanu'
lu.nd-o ii, Urate, de-a dreptul de pe ultima treapti, gi sirutindu-i obrajii.
- Da.lilatia ae pai, cu boruri rotunde qi panglicl neagri' prinsb cu elastic pe sub
birbie, ii aluneci pe spate, atArnandu-i de gAt'
Doamna Deleanu surase perului descJperit: era auriu cum sunt numai p1e-
tele de soare, pe .*. .opiii u*ltori de luiuri 19 gisesc prin iarba cringurilor,
*-Ui"a *Uti1rti" tor, in locul fluturelui dupi care au azvirlit-o.
- Ei, copii, ,r-urn ,ritut vreun bagaj?:" BY""' Totu-i in reguli!-Ei'^bravo!
Grozav is ae Uine dispus! se lumini di-a binelea domnul Deleanu, frecandu-qi
manile ca dupi un proces clqtigat, , ! r, r-_-_C"rtul brr.oriA, "t.n"*efii
qi al sp[latului pe mini era acelaEi la domnul
Deleanu..- -- oen rl ,. bosumflase; nimeni nu-l lua in sami, nimeni nu se uita la el! lnchi-
se ochii qi se ftcu nevi.aut!
- M;me, unde mi-i pllnria? gifdi Olgula, sosind in goana mare de.la cai'
Un cap de bunic, cu ochelaii de aur pe vArfrrl nasului' aplru la fereastra
vagonului. 7 i-,,^,:^^^-x." - M[ rog, a ri,mas in compartiment o pilarie de domniqoara; nu-i a
dumneavoastri?- Ba da! o revendicd Olgula cu tirie'_Maibinemu\umegte"domnului,olgutl...Poftim!Celi-aimaiuitat?o
cerceti, misurind-odin cap pAnd-n picioare, doamna Deleanu'
- Pfuuu! izbucni Olgula, dlnd cu ochii de Dinu!'
$opti ceva la urechea Monici'i.
- Pfuuu! Pufniri amandoui.
- goft.a'B"ft.a poloboc, cioc-poc, cioc-poc! apostrg{ Olguta^pe fanut'Cet" ao.ra saptatira"i ae u**;a tnpta iirotuniisere obrajii,.stArnind astfel
" ""Jp"...fa p'e buzele Olgufei.'Deqteptat din posomorali gi uitare, Dinu!
10 11
Tetytpi:df pe sora lui gi, cu minile care finuserd sfoara zmeurui, o pdrmui dindoua p€ry, alungind de pe obrajii ei paloarea examenelor.
- Bravoo! Galant civaler!'se amesteci, de ra fereastra trenuluidomnul cel bitrfin.
- Respectili mele, coani Iorgu! risuni un glas de la fereastra vagonuluiurmitor.- Vus tk di lancl?... A ghiten Weg
,- -3^Tz"P,1?:T! r.r*l-$"b.il,4restrete vagonutui de_a doua se umpturiqe capere semrte' ca terestrere unei cafenele de pe $tefan cel Mare... si de servia_
lilg salulari. care negustor din rasr nu tur.s. r'ru;;;;i;;t"ili1"'r" r"rg"Deleanu!
^. - copii! copii! Ia, mi rog! ri potori doamna Delean," despirfind ra timp peDinulde pumnul gi piciorul Otgulei.- 1tm s{-!i u{t eu gie! gesticuli Olgula"
pornit,
;3111?lqlf n;vorbi c;un ..a* .i.rtg, 9
impici Monica ruxnd-o de bra1.o:TI",Tl"": *p.':T" .: doamna !eleani,-. o*"r rii*rJai"-"r,"?
- Y:i:.y ry"t$ niqgfae!\^ryycael cu ffi rne*i a.'i"at *..- Nu-i adevdrat! bitu din picior Olzuta, rdzSitd de insuts- Nu-i adevirat! bitu din picior Olguta de insultd-
-Y*.?ilXf ""^lO:; ],,e{ 6i,iac interveni domnut Deteanu. Singu_ra noastri feti{i e Monica. Iqa-i, Monica?
, .- Ba gi eu! protesti olsut"... Da nu-i dau voie rui - il frrlgeri cu degfir - simi insulte!
- Numai foc ii duduila noastr[, gopti mog-Gheorghe, cu zrmbete-n mustifiqi-n ochi, citri omul care-ncircag""."rra*i"io dop., ., - Pace voui! le porunci razana domnul Deleanu. birr. *.rg. cu mine inbihunci?
- Eu! sepripi Dinuf.- Baeu!ilidntue Obotu.- Eu am spus intAi!- Ce-are a face!
- Ba are!
- Nuvorbesccutine.lntre timp, doamna Deleanu se urcase in trisud.- Bine da cu mine nu vine nimeni?- Eu, tante Nice, se oferi Monica.- Atunci, voi haidefi cu mine in bihunci.- 3 r?1n:qge in trdsur;" stirui lncruntati Olgotu.
:Poduqe, il gopti mog Gheorghchai cu mogupe caprd.Olgu{a se lnsenini... dar repede-gi lun o figurn a. -o..rri"e.- Du-te cu bihunca! Mie nu-mi trebuie!..."tasi, hse! se preAcu ea cr suqpi-
nd, urcAndu-se 99 capri, eu is persecutati: qtiu eu!
$i smulgdnd biciul din teacalui, gfichiui caii.
t2
- Stai binigoq duduigi, ci ne ristoarni!
. - Moq Gheorghe, zvdcni olgu{a cu neastimpdr intre picioarelelur, m6nd c6t
pofi.., Si nu cumva si ne ajunga! Auzj, mog Gheorghe? '
- \6 salut cu respect, coane lorgule!- Hei! ce mai faci, domnule $teflea? Tot voinic?! Tot vesel?!- \6 mulfumesc! Cu slujba... Mmdn!...
. Neastdmpirul gimdniaclocoteaulnsufletulluiDinuf,incilecatpebihunci;deopotrivi gi-n copitele calului rimas pe loc, in urma trdsurii.
- Hai, papa, te rog... iute...- Stai, fratg ce atita grabd? Doar nu egti pregedinte la Casa{ie!- si dea Dumnezeu s-ajungi! dori din udan.ut i"i.ii domnul $teflea.- Ai ajuns cu vreun prcces pe-acolo?- c-hiar pdn-acolo nu, se spovedi el modest... Numai la curtea de apel, di,
ca omul!- O mdnd de-ajutor?
- Dac-a1i wea! tndrizni el.- Ei!Omvorbiaftndaf;i.Danuf se muiase trisura nu se mai vedea. un nod amar i se urci in glt,
amintindu-gi cum se urcase olgula pe caprd... Atata obidd se abdtu "ropruioi,lncdt subt pleoapele inchise inihipuirea-i didu buzna in trisuri, ,ieluri a.
$"i Ui:sd goati plangeii si fie consolat... Locul era ocupat a"Moni""t...lJlnuf dadu pinteni ro{ilor bihuncii.
Picioarele Monicii nu ajungeau pani la podeaua trisurii; atdrnau. Totugi,nu gi le leglna.
Nici nu bitea cu *.S-glr.r.l"r sdrguitor lustruite toaca, in geamandanul
lld. p.. s9nyry+ gi mdnile m{:fi pluieau linigtite p. g.rrun.hfi irnpi.*.gl\"f:i varfurile degetelor se ridicau uneori... 9i i"ir.ier"o, gi iar t'resareaurAefirindu-se...
.-FiiTd:a de-a.dreapta Ei de-_a stanga drumului se leginau lanuri de culoa-rta soarelui, cand luminate, cand umbrite * fiindcn pe-jocuri s-alungauatiliaT..i:dg p.*r toate pozele scufilei Roqii din cir1ile de basm. porJ."# i*un.-llte, ldsdnd albe paginile, rumenind cdmpiile...
"c9 line;i stlinnegru!"gindi doannnaDeleanu, qiindati-gi duse cu spaimiruperstifioasi minala-guri. Monicaavea abia zece anigipurtaside trei oriiainadc doliu, pe care copilaria ei o imbricase acum pentru ultima oari, findcd dercum lnainte nu mai avea pe nimeni... Rochia niagra, pentuno"rto UunicUl-o ftcuse doamna Deleanu...
- Monica, ce culoare i1i place 1ie mai mult?Ochii fetilei priviri gravpe doamna Deleanu.
l3
pisurnpiezS pe sora hri gi, cu minile care Xinuseri sfoara zmeului, o pdlmui dindoui pir{i, alungind de pe obrajii ei paloarea examenelor.
- Bravoo! Galant cavaler! se amesteci, de la fereastra trenuluidomnul cel bitrAn.
pornit,
- Respectili mele, coani lorgu! risuni un glas de la fereastra vagonuluiurmitor.
- Vustis diland?... AghitenWeig.
. La auzul jargonului ireproqabil, :ferestrele vagonului de-a doua se umplur{de capete semitg ca ferestrele unei cafenele de pe $tefan cel Mare... gi de servia-bile salutdri. care negustor din Iagi nu fusese sau nu era clientul lui conu lorguDeleanu!
_ - Copii! Copii! Ia, mi rog! fi potoli doamna Deleanu, despi4ind la ti*p peDdnuf de pumnul qi piciorul Olgutei.
- Am sd-fr arit eu {ie! gesticuli Olgufa.- Lasi, Olgu[a nu vorbi c-un rlu crescut, o impicd Monica, luand-o de bra{.Pornirr inainte, impreuni cu doamna Deleanu... Ddnu! le ajunse din urmi.- Voi... voi sunt4i nigtefete! le arunci el cu glasul inecat de indignare.- Nu-i adevirat! bdtu din picior Olgu{a, riz}itd de insulti.- Nici nu mai incape vorbi. Tu eqti bdiat, interveni domnul Deleanu. Singu-
ra noastrl fetifd e Monica. Aga-i, Monica?- Ba 9i eu! protestd Olgot"... Da nu-i dau voie lui - il ftrlgerd cu degetul - sd
md insulte!
- Numai foc ii duduila noastri, gopti mog Gheorghe, cu zdmbete-n mustifiqi-n ochi, citrd omul care-nc6.rca geamandanele in cdrufd.
. - - P,ace voui! le porunci rizAnd domnul Deleanu. Cine merge cu mine inbihunci?
- Eu!sepripi Ddnu!.
- Baeu!ilinkureOkula.- Eu am spus intAi!
- Ce-are a face!
- Ba are!
- Nu vorbesc cu tine.Intre timp, doamna Deleanu se urcase in trisurd.- Bine, da cu mine nu vine nimeni?- Eu, tante Nice, se oferi Monica.- Atunci, voi haidefi cu mine in bihunci.- El si meargi in trisura, stirui incruntati Olgu{a.
-Dudui{i, ii gopti mog Gheorghe, hai cu mogu pe capri.
Olgufa se insenini... dar repede-gi lu6 o figuri de muienici.- Du-te cu bihunca! Mie nu-mi trebuie!... Lasi,lasi! se preficu ea c[ suspi-
ni, urcAndu-se pe caprd, eu is persecutati: gtiu eu!
$i smulgind biciul din teacalui, gfichiui caii.
t2
- Stai binigor, duduili, ci ne ristoarni!- Moq Gheorghe, zvdcni Olgula cu neastdmpir intre picioarele lui, mdni cit
po[i.., Si nu cumva si ne ajung6! Auzi, moq Gheorghe?
- Vd salut cu respect, coane Iorgule!
- Hei! ce mai faci, domnule $teflea? Tot voinic?! Tot vesel?!
-'6 mulfumesc! Cu slujba... Mmdd!...Neastimpirulgi mAnia clocoteau in suflehrllui Dinu{, incilecat pebihunc6;
deopotrivi gi-n copitele calului r6.rnas pe loc, in urma trisurii.- Hai, papa, te rog... iute...
- Stai, frate, ce atdta grabi? Doar nu egti preqedinte la Casalie!
- Si dea Dumnezeu s-ajungi! dori din addncul inimii domnul $teflea.- Ai ajuns cuweun proces pe-acolo?
- Chiar pan-acolo nu, se spovedi el modest... Numai la Curtea de apel d6,ca omul!
- O mdnide-ajutor?- Dac-afi wea! indrizni el.
- Ei!Omvorbidtndate.Dinut se muiasq trisura nu se mai vedea. Un nod amar i se urci in git,
trnintindu-gi cum se urcase Olgu{a pe capr6... Atdta obidi se abitu asupra lui,incAt subt pleoapele inchise inchipuirea-i didu buzna in trisuri, alituri demama lui: sd poatd pldnge qi si fie consolat... Locul era ocupat de Monica!...I Xnu{ didu pinteni rolilor bihuncii.
Picioarele Monicii nu ajungeau pani la podeaua trdsurii; atArnau. Totugi,nu gi le legina.
Nici nu bitea cu virful ghetelor sdrguitor lustruite toaca, ln geamandanulci de pe sciunaq. $i manile Monicii pluteau linigtite pe genunchii impreunafi.Numai virfurile degetelor se ridicau uneori... gi iar se lisau, qi iar tresireauriisfirindu-se...
...Fiindcn de-a dreapta Ei de-a stdnga drumului se leginau lanuri de culoa-rca soarelui, cand luminate, cind umbrite - fiindci pe-alocuri s-alungau atdlianuci, de parcd toate pozele Scufilei Rogii din cirfile de basme porniseri insufle-(ite, llsind albe paginile, rumenind cimpiile...
,Cebine-i sti in negru!" gindi doamna Deleanu, qi indati-qi duse cu spaimisupersti{ioasi mdna la gurd. Monica avea abia zece ani gi purtase de trei ori hainatle doliu, pe care copiliria ei o imbricase acum pentru ultima oard, fiindci deacum inainte nu mai avea pe nimeni,.. Rochia neagrd, pentru moartea bunicii,i-o frcuse doamna Deleanu...
- Monica, ce culoare ifi place lie mai mult?Ochii feti{ei priviri grav pe doamna Deleanu.
l3
Prinzand privirea indreptati asupra rochipi de doliu, igi pleci genele negrepe ochii de miere bruni.. Obrajii i se impurpurari; lacrimi mari ii alunecari de-alungul fe1ei... Mdnulile ei strinseri rochifa ca pe o pipugi primejduitn.
- Pui mic, pui mic, n-am wut sd te supir!Iilui capul mdhnitpe genunchi, murmurindu-i descdntecul cuvorbe dulci
pentru durerile copiilor giale indrigosti{ilor.CAmpiile zvoneau de rdsetele glasurilor mici. Lumina soarelui adinc se
diruia pimintului.- Iartil-trri, tnnfe Alicg n-am sd rnai frcl... lrni place albastnrl, ppti Monica, irnbrl-
dnd cu-albasrul cenrlui unde era bunica blondutr holdelor unde-ncepea racanp.
- Nu mai tragi din lulea, mog Gheorghe?
- Duduila mogului, toate le $tie!... clitind din cap mogneagul. Ba trag eu,cAnd am weme! Toate cu rinduiala lor.
- Da acuma de ce nu tragi? Mogneagul ridicl din umeri. Cum si traga?Palmele lui negre qi bititorite inviluiau, ocrotitoare, pumnigorii albi incleqialipe hiEuri, ca doui coji de nuci miezurile fragede.
- Da caii cine si-i miie, duduita moqului?- Cine?!... Eu.
- Bati-te norocul si te bati!- N-ai titiun? il cerceti Olgufa, imitindu-I.- Cumpirimogu!- Moq Gheorghe, incepu Olguta cu sfiali, intorcdnd spre el coada ochilor
negri ca doud capete de randunici ieqite din cuib, {i-am adus unpac di titiun...Vezi ci m-am linut de cuvdnt, mog Gheorghe! ildojeni ea cu seriozitate.
De asti-vari ftgdduise Olgufa moqului un pac di titiun, gi nu uitase! paculera o cutie de tabli, cu tutun de lux cumpiratn de Olgula din banii ei, de cutoamni, gi pdstrat[ in dulipiorul ei un an intreg.
Olgula n-avea bunici.Chipul vioi gi ghiduq al mogneagului se incrunti de induiogare. Ochii mici
se micaorari sclipitori; mustelile-mpro$cate-a neastampir tremurari zburlite.cuprinzind c-o mind hiEurile incrustate cu m6.nile olgulei, scotoci cu cealaltiin buzunarul de la piept, scoase o garoftd silbatecd gi, binigor, infipse in pleteleintunecate ale fetilei rogul luceafrr al dedeochiului.
Dinuf n-auzea decat tictacul mat al copitelor bitAnd in tact cu inima hu, pinn-ninima pdmantului subt ro$le bihuncei, goseaua viscolea-ndirit.. Dinul inchise ociii.
,...Se ftcuse noaptea neagri ca iadul, cind zmeul se nipusti niprasnic inurma fugarilor. Fugea calul lui Fit-Frumos ca vdntul, dar zmeul s-ipropia cagandul qi Fdt-Frumos simfea in spate..l'
Dinu{ deschise ochii, c-un fior in spate. Se prefrcuse el in zmeu, dar sim-tise numai spaima lui Fit-Frumos!... $-apoi, daci Fit-Frumos ar fi tiiat capul
t4
zmeului, cine-ar mai fi urmirit-o pe Olgufa?... Danuf porni din nou la drum,crllare pe bihunci...
Domnul Deleanu finea h{urile, dar nu i-ar fi trecut prin minte ci nu mAnacl calul... $i cum siJ fi manat! $i bihunca gi calul gi higurile, s,i Ion, care-l linea pel)inu{ sd nu cadi, de la spate, nu erau decit Dinul preftcut in ei to!i. Cu dinliistringi, cu ochii inchigi, cu fruntea incordatl, Dlnuf se iufea dup[ Olgula, inrostogolul rolilor, in tictacul mat al copitelor.
Denu! se putea preface-n oricine, qi-n orice; putea fi oricand, oriunde. N-avearlercit sd-nchidl ochii... Si fi wut el cit rdu n-ar fi putut face! Noroc ci era milos!l)anu! era mindru cu spaimi de puterile ascunse-n e1... Odati se mdniase penrama lui, fiindcd-l luase de urechi qi-l pusese la col1. inchizind ochii DInu! oon'rordse... suferise... gi, grdbit, o inviase la loc, cdci daci murea mama cine l-arli iertat! Nimeni nu binuia tainele lui Dinuf nici doctorul careJ qtia pe de rostinliuntru gi-n afard. Subt pleoapele lui Ddnu!, in adAncul lor, de acoio de undevin lacrimile, se ascundea ceva, ca un sofiln cuviswi; cum inchidea ochii era mairrrare peste to!i, chiar peste tata Ei mama. Pe mama o ftcea impdriteasi, pe tata origcneral, ori mare sfetnic, pe Olgup ori copil de casi, ori o trimetea la bucitirie.
Cdnd le povestise mog Gheorghe povestea lui Ivan Turbinci, Olgufa cerusernogului o turbinci la fel cu a lui lvan.
- Dac-ag fi Sdn-Petru, matale ti-aq da-o, duduifa moqului!- I)i-mi-o, mog Gheorghe!
- De unde s-o iau?
- Di-mi-o, mog Gheorghe!Olgula se inrogise de necaz. Dinu! ticuse, c-un zimbet pentru el, in ochi... IMai
llirziu,la lurnina luminarii Dinuf igi pipiise fruntea, privind-o in inecul ciudat.rl oglinzii. O dezmierdase chiar ca pe un dar. Acolo era turbinca lui Ivan, in careirrcipea tot iadul gi tot pimAntul. Mult se bucurase D[nut fiindci nimeni - nicit )lgu{a - n-avea turbinci. $i nimeni nu gtia ci numai el o are cand inchide ochii...
Dnnu! simli deodati vdntul gi soarele in perd hd.
- Ce-i?
- Oprili, boierule, opri!i... a cizut pdliria conaqului.Fluturandu-gi panglicele, bereta se rostogolea pe jos" Ion slri dupi ea.
- Papa, nu pornim? intrebe DAn{, alarmat de presimfirea unui nou popas.
- Trne hitul, Ioane... Iar te gribegti? Mei, mii! Stai si-nvdrt o figari. Uiteq;i pentru tine. Zimbind copillregte, domnul Deleanu ii infundn panamaua in, apul lui Dinu!,lisindul frri cap, ca un cuier ocupat.
- Hoiid! ciscd el zgornotos, intinzand bratele alene.Dinu{ ridici. panamaua, posomordt, qi se uiti la tatdl lui, care-qi risucea
(igara, cu ochii femeilor neinlelese debirbalii lor.
- Uu-uu! uu-uu! uu-uu!...
- Cine face-aga, mog Gheorghe?! intrebi Olgula ftcdnd intocmai.- Caii, duduifa moqului; au biut multl apd.
15
Prinzand privirea indreptatd asupra rochi,tei de doliu, igi pleci genele negrepe ochii de miere bruni. Obrajii i se impurpurar[; lacrimi mari ii alunecard de-alungul fegei... Minulile ei strdnseri rochila ca pe o pipuqe primejduite.
- Pui mic, pui mic, n-am wut si te supir!Ii lud capul m6hnit pe genunchi, murmurAndu-i descintecul cu vorbe dulci,
pentru durerile copiilor gi-ale indiagostililor.CAmpiile zvoneau de rdsetele glasurilor mici. Lumina soarelui adAnc se
diruia pimintului.- IafiA-m'i"tat1tu Alice n-arn si mai fac!... lmi place albastul, gopti Monica, imbri-
cind cu-albasrul cerului unde erabunicablondul holdelor unde-ncepearaon{a
- Nu mai tragi din lulea, mog Gheorghe?
- Duduila mogului, toate le gtie!... clitini din cap mogneagul. Ba trag eu,cind am werne! Toate cu rdnduiala lor.
- Da acuma de ce nu tragi? Moqneagul ridicl din umeri. Cum sl traga?Palmele lui negre gi betetorite inviluiau, ocrotitoare, pumniqorii albi incleqtalipe hipri, ca doui coji de nuci miezurile fragede.
- Da caii cine si-i mAie, duduila moqului?
- Cine?!... Eu.
- Bati-te norocul si te batd!
- N-ai titiun? il cerceti Olgula, imitandu-I.- Cumpirimogu!- Mog Gheorghe, incepu Olgot" cu sfiali, intorcand spre el coada ochilor
negri ca doui capete de randunici ieEite din cuib, ti-am adus unpac di titiun...Vezi ci m-am linut de cuvint, mog Gheorghe! il dojeni ea cu seriozitate.
De asti-vard frgiduise Olgot" moEului un pac di titiun, gi nu uitase! paculera o cutie de tabli, cu tutun de lux cumpfratn de Olgula din banii ei, de cutoamni, qi pdstrati in duldpiorul ei un an intreg.
Olgufa n-avea bunici.Chipul vioi gi ghidug al moqneagului se incrunti de induiogare. Ochii mici
se micaorari sclipitori; muste{ile-mprogcate-a neastimpir tremurard zburlite.Cuprinzand c-o mAni hiprile incrustate cu mAnile Olgufei, scotoci cu cealaltiin buzunarul de la piept, scoase o garofiti silbateci gi binigor, infipse in pleteleintunecate ale fetifei rogul luceaftr al dedeochiului.
Dinu! n-auzea decat tictacul mat al copitelor bitAnd in tact cu inimalur, pdnn-ninima pamnntului subt ro$le bihuncel qoseaua viscolea-ndirit.. Drnul inclise ochii
,...Se ftcuse noaptea neagri ca iadul, cAnd zmeul se ndpusti niprasnic inurma fugarilor. Fugea calul lui Fit-Frumos ca vAntul, dar zmeul s-apropia cagindul gi Fit-Frumos sim{ea in spate..l'
Dinuf deschise ochii, c-un fior in spate. Se preftcuse el in zmeu, dar sim-tise numai spaima lui Fit-Frumos!... $-apoi, daci Fit-Frumos ar fi tiiat capul
t4
zmeului, cine-ar mai fi urmirit-o pe Olgu!a?... Dinu! porni din nou la drum,cillare pe bihunci.".
Domnul Deleanu finea h{urile, dar nu i-ar fi trecut prin minte cd nu mdnae I calul... $i cum sI-l fi manat! $i bihunca 9i calul qi hnqurile, qi Ion, care-l linea pel)ilnuf sI nu cadi, de la spate, nu erau decAt Dinuf prefrcut in ei to{i. Cu din{iistrinEi, cu ochii inchiqi, cu fruntea incordati, Dinu! se iutea dupi Olgula, inrostogolul rofilor, in tictacul mat al copitelor.
Danu! se putea preface-n oricine, gi-n orice; putea fi oricand, oriunde. N-avea.lccAt si-nchidi ochii... Si fi vmt el, cdt r[u n-ar fi putut face! Noroc ci era milos!l)iinu{ era mdndru cu spaimd de puterile ascunse-n e1... Odati se mdniase pernama lui, fiindcd-l luase de urechi gi-l pusese la col1. inchizind ochii Dinu! oornorAse... suferise... gi, gribit, o inviase la loc, clci daci murea mama cine l-arlr iertat! Nimeni nu biLnuia tainele lui Dinu!, nici doctorul care-l qtia pe de rostinliuntru qi-n afari. Subt pleoapele lui Ddnu!, in adincul lor, de acolo de undev i n lacrimile, se ascundea ceva, ca un sorln cu visuri; cum inchidea ochii era mair nare peste to!i, chiar peste tata qi mama. Pe mama o ftcea impir[teas[, pe tata origcneral, ori mare sfetnic, pe Olgula ori copil de casi, ori o trimetea la bucitirie.
CAnd le povestise mog Gheorghe povestea lui Ivan Turbinci, Olgula cerusenrogului o turbinci la fel cu a lui lvan.
- Dac-ag fi Sin-Petru, matale fi-ag da-o, duduifa mogului!- Di-mi-q moq Gheorghe!
- De unde s-o iau?
- D6-mi-o, moq Gheorghe!Olgula se inroqise de necaz. Dinu! tlcuse, c-un zimbet pentru el, in ochi... Mai
liirziu,la lurnina lumAnirii, Dlnu! \i pipiise fruntea, privind-o in inecul ciudat;rl oglinzii. O dezmierdase chiar, ca pe un dar. Acolo era turbinca lui Ivan, in careirrcipea tot iadul gi tot piminh:I. Mult se bucurase Dinu!, fiindci nimeni * nicit )lgu{a - n-avea turbinci. $i nimeni nu gtia ci numai el o are, cAnd inchide ochii...
Danu! simli deodati vinhrl gi soarele in pirul lui.- Ce-i?
- Oprif| boierulg opri!i... a cizut pdlSria conaqului.Fluturandu-qi panglicele, bereta se rostogolea pejos. Ion sdri dupl ea.
- Papa, nu pomim? intrebi Dinuf, alarmat de presimfirea unui nou popas.
- Trne hiful,Ioane... Iar te gribegti? Mai, mdi! Stai si-nvdrt o figari. Uitepi pentru tine. Zimbind copiliregte, domnul Deleanu ii infundi panamaua inr apul lui Dinut, lisAndu-l firi cap, ca un cuier ocupat.
- Ho[iI! ciscl el zgomotos, intinzind bratele alene.Dinu! ridici panamaua, posomordt, qi se uiti la tatil lui, care-gi risucea
Iigara, cu ochii femeilor neinlelese de birbalii lor.
- Uu-uu! uu-uu! uu-uu!...
- Cine face-aqa, mog Gheorghe?! intrebi Olgula frcAnd intocmai.- Caii, duduifa mogului; au blut multl apd.
15
- Aqa! au broaqte-n burti.Monica dezmierdi mina doamnei Deleanu.
- Thnte lthce!- Ce-t Monica?
- Nimic, tante Nice,zAmbi Monica respirdnd addnc.
- Vrei si-mi spui ceva, Monica?
- Nu... E frumos, tante Nicet
- Pui mic!... Scoate{i piliria, si te rumeneasci soarele...
- Tante Alice, uite romanite! recunoscu Monica florile cilcate in picioare,prin ograda gcolilor. Romani{ele rddeau in soare, qi ele in vacan{i.
- Acele ce-s, tante Nce?.
- Sdnziene!
- $i acelea?
- Sangele-voinicului!
- $i acelea?
- Condurul-doamnei!
- ...Sdnziene, murmuri Monica silabele tremuritoare de soare ca un versuitat de albine pe buzele copiilor.
Ticuri.Uguiau nevizug in jurul trisurii dulci hulubi... Caii dideau din cap blaj
urcdnd la pas suiqul... Pdlpdiau fluturaqi albaqtri... Randunelele-gi lisaseriiarbi,la uscat, rochifele umede de roui... Drumul de fognete qi de miducea spre cerul apropiat - cu pirul auriu cu obrajii palizi, cu cozile pe spate, cumiinile impreunate - pe Monica.
Putea sI risari, acolo unde drumul se impreuni cu albastrul, in hainifindnd intr-o mani inelul cu cheile cele grele care deschid por{ile cerului, sfrntulPetre surizdnd.
- Mi-i foame, protesti Olgufa.De cind agtepta moq Gheorghe vorba asta!
- Sss! qopti el la urechea Olgufei; are mogul ceva!
- Ia sdvid!il rugn O[ufa cu glas scizut.Mog Gheorghe scoase din buzunar o pungulip de hdrtie.- Ce are moqu??
- RoEcove! porunci Olgu{a.
- Iaca,la asta nu m-am gdndit, se intristi mogneagul.
- Ce ai acolo, mog Gheorghe? se frimintn O[u!a.- Ia mgte zahnr de gheafi, ofti el melancolic.
- Monica! Avem zahir de ghea;a! strigi Olgufa, tropiind pe capri...- Ei, mog Gheorghe, imi pare ci wei sn-fi dai leafa pe mina dentigtilor!
dojeni in qaga doamna Deleanu.
16 t7
- Lasi, cuconifi, si mindnce copiii zahlr... Parci matale nu-[i dldeamtot aqa cind erai mici!... Doamna Deleanu zambi. Aga era. $i ea... Era multde-atunci.
* Dar acuma imi mai dai, mog Gheorghe?
- Di, cuconifi! Cum o wea duduila!Olgut" sftrimi cefoasele diamante ingirate pe sfoari... lncepu praznicul:
Olgu{a, pe capri, sftrma, sugea Ei inghifea, gi iar incepea; Monica, in trlsu-ri, ron{iia lncetigor, privind aiurea. Doamna Deleanu sugea neindemdnatec,
lnghimpdndu-se in coljurile sloiului vanilat, gindindu-se la vacanfele de odini-oar6... Moq Gheorghe iqi smulgea mustetile z6mbind. Olgufa nu-l uitase cu de-asila ii vdrdse in guri o bucati de zahir; moq Gheorghe o furigase in buzunar, cumarebigare de sami, cape un dar depref.
- Mog Gheorghe, grozav mi-i de pofti de un castravete crud... Etii, cu sare Ei
chiper! ronlni Olgula.
- Lasi s-ajungem! l1i pregite$te mogu cum gtie el.
- Moq Gheorghe cumpirim gi rogcove de la cr"agm[... N-am mai mdncat de
cdnd! $tii,la cofetirie n-au roqcove! Auzi, mog Gheorghe?
- Audeu!- $icumpnrim?- Cumpirim, cumnu!- $imdnclm.- ...Daci mi-i da dinlii la loc oi mdnca qi eu goricelul mogului!
- Vai, mog Gheorghe! N-ai si mininci roqcove?... Hai si le facem compot.Un nechezatvesti din urmi apropiereabihuncei; caii dela trisurf nechezari
rlzboinic. Olgufa se risuci, privi, se incrunti gi puse mdna pe bici.
- Moq Gheorghe! Nu mi lisa! Ne-ajung!Mult iubea mog Gheorghe caii, gi pe cei de la trdsuri, gi pe cei de la bihunci.
Totu$i, intrecerea incepu vioaie, ca odinioari, cand boierii erau niprasnici lamAnie qilaveselie gi cAnd surugiii invirteau harapnice intrAnd cu oigtea-nainta-gilor in porfi, ca si zAmbeasci inima boierilor de tipetele jupnnifelor. Mog Ghe-
orghe igi mai aducea aminte; gtia gi Olguta de la el.
- Hii-hiii!... chiui Olgup.Mog Ghmrghe zirnbi numai biciul guieri o vorbi de garpe; caii lungire trapul,
ncuturdnd coamele grele fluturind cozile lungi.. $i opt copitebeturitobaluptelor.
- Uiti-te-napoi, Monica! o indemnn Ofuta" in gura mare, ca in plini vijelie.
Monica ingenunchie pe perne, ridicAnd capul pe deasupra poclitului.
- S-apropie?
- Parci... govii rispunsul.
- S-apropie?
- Parcifu setemuMonica.
- S-apropie? tuni Olgufa,luind biciul din mdna lui moE Gheorghe.
- 4qa! au broa.gte-n burti.Monica dezmierdd mAna doamnei Deleanu
- Tante l,hce!- Ce-i, Monica?
- Nimic, tante Nce,zdmbi Monica, respirind adinc.
- Vrei s6-mi spui ceva, Monica?
- Nu... E frumos, tante f,,hce!
- Pui mic!... Scoate-{i piliria, si te rumeneasci soarele...
- Tante y'Jjce, uite romani{e! recunoscu Monica florile cilcate inprin ograda Ecolilor. Romanifele rddeau in soare, Ei ele in vacan{i.
- Acele ce-s, tante /Jice?
- Sdnziene!
- $i acelea?
- Singele-voinicului!
- $i acelea?
- Condurul-doamnei!
- ...SAnziene, murmuri Monica silabele tremuritoare de soare ca unuitat de albine pebuzele copiilor.
Ticur6.Uguiau nev{zufi in jurul tiasurii dulci hulubi... Caii dideau din cap blaj
urcAnd la pas suigul... PAlpdiau fluturaqi albaqtri.. Rdndunelele-qi lisaseriiarbi, la uscat, rochifele umede de roui... Drumul de foqnete gi de miducea spre cerul apropiat - cu pirul auriu cu obrajii palizi, cu cozile pe spate,m6inile impreunate - pe Monica
Putea sl iasari, acolo unde drumul se tmpreuni cu albastrul, in hainiEindnd intr-o mdni inelul cu cfieile celegrele care deschid po4ile cenrlui,Petre surdz6nd.
* Mi-i foame, protest[ Olgot".De cAnd agtepta moq Gheorghe vorba asta!
- Sss! gopti el la urechea Ol$u,tei; are mogul ceva!
- Ia si vid! il rugi Olgufa cu glas scizut.Mog Gheorghe scoase din buzunar o punguliti de hdrtie.
- Ce are mogu??* Rogcove! porunci Olgufa.- Iaca,la asta nu m-am gindit, se intristi moqneagul- Ce ai acolq mog Gheorghe? se friminti Olgot".- Ia nigte zahir de gheali, ofti el melancolic.
- Monica! Avem zahir de ghe{n! strigi Olgufa, tropiind pe capr6...
- Ei moq Gheorghe, imi pare ci wei sn-fi dai leafa pe mdna dentigtilor!dojeni in gaga doamna Deleanu.
t6 t7
* Lasi, cuconi{i, si mlndnce copiii zahir... Parci matale nu-fi dideamtot aga cind erai mici!... Doamna Deleanu zembi. A,ga era. $i ea... Era multde-ahrnci.
- Dar acuma imi mai dai, moq Gheorghe?
- Di, cuconifi! Cum o wea duduila!Olgut sftrdmi cefoasele diamante ingirate pe sfoari... lncepu praznicul:
Olgu{a, pe capri, sfirma, sugea gi inghifea, gi iar lncepea; Monica, in tr[su-ril, ron{i.ia lncetigor, privind aiurea. Doamna Deleanu sugea neindemdnatec,
lnghimpdndu-qe ln colprile sloiului vanilat, gindindu-se la vacan{ele de odini-oari... Mog Gheorghe igi smulgea mustefile z6mbind. Olguta nu-l uitase cu de-a
sila iivdrdse ln gwio bucati de zahir; mog Gheorghe o furigase in buzunar, cumare bigare de sami, ca pe un dar de pret.
- Mog Gheorghe grozav mi-i de pofti de un castravete crud... qtii, cu sare qi
chiper! ronfai Olgufa.
- Lasi s-ajungem! l1i pregite$te mogu cum gtie el.
- Mog Gheorghe cumpirim qi rogcove de la crAgmi... N-am mai mAncat de
cend! $tii,la cofetirie n-au rogcove! Auzi, mog Gheorghe?
- Audeu!- $icumpnrnm?- Cumpirim, cumnu!- $imancnm.- ...Daci mi-i da dinlii la loc oi mdnca qi eu qoricelul mogului!
- Vai, mog Gheorghe! N-ai si mininci roqcove?... FIai si le facem compot.Un nechezatvesti din urmi apropiereabihuncei; caii dela tr{sur[ nechezari
rlzboinic. Olgufa se risuci, privi, se incrunti gi puse mdna pe bici.
- MoE Gheorghe! Nu mi lisa! Ne-ajung!Mult iubea mog Gheorghe caii, gi pe cei de la trisuri, gi pe cei de la bihuncl.
TotuEi, intrecerea incepu vioaie, ca odinioari, clnd boierii erau niprasnici lamlnie gilaveselie, gi cand surugiii invirteau harapnice intrAnd cu oigtea-nainta-gilor in porp, € si zimbeasci inima boierilor de tipetele jupinifelor. Mog Ghe-
orghe irgi mai aducea amintq gtia gi Olgu{a de la eL
- Hii-hiii!... chiui Olgup.Mog Gheorghe zinrbi numai biciul guieri o vorbi de garpe; caii lungiri trapul,
scuturAnd coamele grele fluturtnd cozilelungi.. $i opt copitebituritobaluptelor.- Uiti-te-napoi, Monica! o indemnd Olguta" ln gura mare, ca in plini vijelie.
Monica ingenundrie pe peme, ridicind capul pe deasupra poclitului.
- S-apropie?
- Parci... govii /aspunsul.
- S-apropie?
- Parcida setemuMonica- S-apropie? tuni Olguta,ludrtd biciul din mina lui mo9 Gheorghe.
Colecfia CLASICI ROMANI
Coordonarea graficiLiviu Constantin CHI$CARIU
Prezentul volum reproduce tentul integral al edifiei: Ionel Teodoreanu,
Opere alew,voL l, II, III, Editura pentru literatur;, Bucuregti, 1968.
Textul a fost adaptat normelor ortografice ln vigoare azi, aprobate deAraJamir PnmAnX
IIDRUMURI
Lui Lily, intdiul meu lolum
pe care-l socot vrednic
de a-ifitnchinat
o,tu{ pe bule'iard la dea,l;,frs6 si vadi; frri-saudl rnerg$n4 mergA4d'll
- Hei tinere! Bniefag! Numirul432!lntoarse capul.
- Incedasl?Se apropie ducdnd instinctivmina la chipiu.
- A! Dumneata egti, Deleanu! Bine Dileanu" ce Dumnezeu, nu egti
student! l
- Mi iertafl domnule director, eram preocupat..
- Bine, bine! Tot elev bun?
-...De!-'Buni ziua, Deleanu.
- \Iri salut, domnule director.Ficu weo cifiva paqi. Se opri. Un dmbet i se inchega pe fa1a. Bine cI
prinsese fumdnd pe stradi!- $i zam-bi, un zAmbetla care participau Ei plimdnii.Slavi Domnului! Era tnci elevul Dan Deleanu dintr-a opta modern6,
CUPRINS
IIDRUMURI
Partea intii
I SFAR$ITUL UNUI4,N gCOtAR ;............;.......;;....................5
T ,,IL ETAIT UN PETIT POMMIER" .............43
III ESCAPADA OtcIJ"lEI ...,...;...... ,,,,,,.'..,..,...,76
Partea a doua
I ONOAPTE 131
r o n.............nr!..i...........r. .......163
III ONOAPTE. ........,,..,.,,....,,,,..,220
Partea a treia
I IOANA PALL4.,,............ nir.r...............ri.,,,.,,,,.243
II RODICA.
III MONICA ..................322
284
Colecfia CLASICI ROMANI
Coordonarea $aficiLiviu Constantin CHI$CARIU
Prezentul volum reproduce texhrl integral al edifiei: Ionel Teodoreanu,Opere alese, vol. I, II, III, Editura pentru literaturi, Bucuregti, 1968.
Textul a fost adaptat normelor ortografice in vigoare azi, aprobate deAcademia RomlnS-
IIIiNrnrvANTURI
isiinchin,Lili,
cele trei volume ale Medelenilor
icrke in umbra gi lumina ta.
tyTt
Lanumai2B dezile dela implinireavirstei de 57 de,ani'(pe 3
Ionel Teqdgneanu iqi.dn slrbit sftryitul (aproqp-ede locrli4ta,sa dio
pirea publicului.
Romulus nr.'53[ tn q,nnawieisincope cardiace. :
Apare, postum, volumul Sri vie Bazard!
Opera sa cunoagte numeroase rceditiiri, bucurdndu-se continuu de CUPRINS
rulurnnvAururu
PARTEAINTAI
PARTEAADOUA
PARTEAA PATRA 185
185
2J2
234
TABEL CR,ONOLOGIC
ff
270 27t