PRINCIPII SI METODE ALE MASONERIEI OPERATIVEUN GHID AL LUCRARILOR IN LOJA PREMISA Nu stiu care va fi primirea acestei propuneri operative a mea din partea marii majoritati a publicului Masonilor si nu stiu nici cati dintre acestia vor dori sa o experimenteze si sa o adopte. Este sigur ca lucrarile Lojelor au nevoie sa isi schimbe directia de la orizontala la verticala si aceasta este foarte urgenta, astazi de neoprit, pentru ultima generatie de Masoni. A venit vremea operelor nu a speculatiilor, de cele mai multe ori vorbe goale. Tinerii de astazi intra din ce in ce mai multi in Masonerie pentru ca stiu ca are o validitate importanta in lumea contemporana si pentru ca intrevad in aceasta o functie de neinlocuit. Dar daca Ea vrea sa supravietuiasca pastrindu-si propria esenta, trebuie sa se hotarasca sa opreasca procesul de autoprofanare ce o transforma intr-un lant de intalniri socio-mondene intr-un club rezervat unui numar restrans de persoane. Propunerea mea este una de munca: reprezinta un aspect al activitatii ezoterice care este posibil sa fie pusa in actiune pentru a contribui la crearea unei lumi nu diferite dar cu siguranta mai bune, conform vocatiei seculare a Ordinelor misteriozofice. Si daca ea va avea un consens la scara larga, si mai presus de toate o aplicare valabila, sa le multumim Maestrilor mei, de la care am adunat cu bratele pline. 31.12.1981

FRANCESCO BRUNELLI Suveran Mare Maestru al Anticului si Primitivului Rit din Memphis si Misraim

Metoda Ocultismului Pana cand nu sarim o treapta, ulteriorul ramane ascuns. Pana cand teoria unui stadiu nu a devenit o practica traita, stadiul urmator nu este revelat. Pana cand o sugestie nu este pe deplin uramta, invatatura mai profunda ramane ascunsa. Pana cand Lumina care ne-a fost acordata nu este folosita, nu se obtine o iluminare mai mare.

OPERA EZOTERICA IN MASONERIE ... Universul este Templul cosmic. Loja Masonica este imaginea Templului cosmic. Omul arhetip este exprimat de Templul lui Solomon. Templul este deci un element ezoteric si profetic permanent. Acesta poarta in sine schemele prporiului destin relativ, reflectat in Destinul Etern al Omului si al Cosmosului ... Pentru a intelege ezoterismul secret al Templului lui Solomon, pentru a realiza asceza curentelor ideologice ce vehiculeaza acest cuvant fatidic, va aveni cuvantul puterii chiar inaintea erei noastre si pentru a oferi ultima invataura a Initiatorului Etern, trebuie sa fit rait in noi insine ocult constructia sa, ruina si reinvierea sa simbolica. Robert Ambelain

Doar intelegerea si meditarea asupra acestei lucrari face inutila reeditarea mult retusata a unei lucrari a mea aparuta in 1973 si acum practic de negasit de ani de zile. Dar solicitarea fraterna a Prietenilor si cererile continue m-au impins sa scriu din nou despre lucruri cunoscute, fiind intim convins, cum am citit undeva, ca sunt prea multi Masoni moderni imprastiati prin lume, care nu stiu nici sa citeasca, nici sa scrie si adesea abia stiu sa silabiseasca. De cealalta parte, lectura cronicilor jurnalistice din acest ultim deceniu ar putea sa determine sa se ridice (si intr-adevar chiar asa se si intampla) convingerea ca in Masonerie se fac anumite lucrari, ce pot reprezenta o infamie pentru totalitatea Masonilor. In Masonerie totusi se vorbeste mult de opera ezoterica, se discuta despre ezoterism, se tin seminarii si conventii (prea numeroase in realitate pentru concluziile care se trag din acestea si pentru realizarile practice) si sunt loje carora le place sa se defineasca ezoterice poate pentru ca vorbesc despre ezoterism sau isi impun lucrarile pe o rigida observare a formelor rituale, spre care isi concentreaza toate eforturile lor. Nu ar fi deci vreo necesitate aparenta de a interveni asupra acestui argument daca nu ar exista dubiul, sustinut de experienta, ca din pacate, a tine discursuri despre ezoterism este in raport invers cu practica ezoterismului insusi. In afara deci de polemicile usoare pe care le-am putea starni, examinind validitatea activitatii desfasurate pana in prezent (intelegind sa vorbim despre o validitate efectiva si nu de o validitate culturala), ne-am propus nu atat sa continuam discursul asupra ezoterismului, ci sa dam viata unei opere ezoterice, care sa aiba o validitate a sa specifica si care sa fie in armonie cu scopurile reale urmarite de Masonerie si cu misiunea incredintata ei. Nu dorim cu siguranta sa invatam pe nimeni ce este ezoteric si ce nu este (aceasta este in practia masonica) dar cel care a patruns bine secretul ne intelege cu usurinta fiind pe calea autorealizarii. Nu vorbim aici in mod evident de secrete politico-financiare legate de presupusele centre de putere pe care si le imagineaza profanii sau pe care vreun mason ramas profan in propriile delire de putere: Masoneria traieste in aceasta lume, dar nu este din aceasta lume! Intelegem in schimb sa ne referim la secretul Artei Reale transmis din timpuri imemoriale fratiilor initiatice si pe care Masoneria il poseda si care se reveleaza numai celui ce reuseste sa il perceapa prin intermediul simbolurilor si riturilor: acel secret ce se descoprea prin munca cu noi insine pentru propria divinizare, pentru propria transformare. Dar nu este suficient sa muncim cu noi insine, deoarce Masoneria cere membrilor sai nu doar realizarea propriei reconstructii, ci si participarea in calitate de Masoni, la construirea societatii careia ii apartin afiliatii, realizind astfel Templul intregii Umanitati.

Lucrarea Masonului este dubla si niciunul din cele doua aspecte ale acesteia nu trebuie sa fie pus in plan secund. Trebuie sa indeplineasca o lucrare individuala ezoterica si in consecinta exoterica si o lucrare colectiva ezoterica si exoterica. Nu ne vom opri prea mult asupra celor patru modalitati pe care fiecare Mason, reflectind, le va recunoaste cu usurinta fie in istoria trecuta, fie in cea contemporana a Fratiei. Fiecare, pentru a nu neglija celelalte aspecte, va trebui in mod necesar sa gaseasca o corecta amplasare pentru lucrarea colectiva, dind drept sigur faptul ca opera individuala este conditia sine qua non (fara de care nu se poate), nu numai pentru a ramane in Masonerie, ci si pentru a fi calificat Mason. Opera dubla masonica, individuala si colectiva in consecinta, este sustinuta de orice Autor. Astfel, in mod just, Lessing in cunoscutele sale Dialoguri scrie: Mason este cel care isi organizeaza propria existenta astfel incat sa contribuie la perfectionarea acelei opere de arta care este viata intregii umanitati. La binele speciei umane nimeni nu poate contribui daca nu a facut singur nimic din ceea ce ar putea sau ar trebui sa fie facut. Si in opera lui Lennhoff, publicata de Gamberini, e scris ca Arta masonica e o constructie ce necesita o munca dubla: ridicarea unui templu de puritate in propria inima si obligatia de a face lumea mai frumoasa si mai luminoasa. O constructie care necesita: - cunoasterea de sine si a lumii; - stapanirea de sine si a progreselor lumii intregi; - innobilarea sinelui si aspiratia catre o viata fericita pentru comunitate. In acest punct este legitim sa ne intrebam care este scopul si programul Masoneriei. Raspunsul, atat cat este amintit si transmis, este simplu: construirea Templului. Dar ce este acest Templu si despre ce Templu este vorba? Stim ca invatatura masonica urmeaza simbolismul; deci, ritualurile si catehismele vorbesc de Templul lui Solomon, de acel Templu, minune a Ierusalimului Antic, realizat la ordinul acestui Rege, dupa schitele misterioase primite de David, tatal sau, de la arhitectul Hiram si de la tovarasii sai constructorii breslelor din Tyr, dupa chipul si asemanarea omului arhetip al universului. Scrie Robert Ambelain: a studia simbolismul secret al Templului inseamna sa studiezi si unul si celalalt lucru. Simbolismul secret care, intr-un singur cuvant, cuprinde trei proiectii: a) Masonul si Templul sau Interior, b)Templul masonic ce se identifica in loja fizica atunci cand lucrarile sunt deschise si care, in virtutea unei astfel de deschideri, nu este deloc o realitate materiala, ci metafizica, c) intreaga umanitate inteleasa si traita ca o unica realitate. Aici trebuie sa inceapa fratele opera individuala de meditatie (reflexiva si receptiva) pentru a putea intelege deplin procesul de identificare ce trebuie indeplinit, pentru a putea fi in stare sa realizeze opera incredintata Masoneriei si sa avanseze la propria functie si misiune de Maestru Ziditor. De fapt, prin intermediul unei opere pe care o vom defini mai bine in linii generale ulterior, trebuie sa devina un centru de constiinta transpersonala (a se citi chiar spirituala pentru a folosi un limbaj mai accesibil), identica cu cea a traditiei initiatice careia ii apartine: centrul constituit de Sfantul Sfintilor unde salasluieste Shekinah (daca vrei sa citesti Sfantul Duh e mai putin important deocamdata), prezenta reala a divinitatii, inima si centru al Templului lui Solomon in Ierusalim. Studiu, compenetrare, iluminare ... operare! Noi ne vom ocupa doar de operativitatea in sensul ezoteric chiar daca vom fi nevoiti sa vorbim si despre opera individuala. Acesta este programul nostru si asta intentionam sa realizam, siguri ca practica lucrarii noastre, extinsa la comunitate, va da cu siguranta modul si mijloacele pentru a face ca peretii templelor noastre fizice sa se dilate pana la a ajunge sa imbratiseze intregul glob ca in dorintele noastre, pana la realizarea vie a nedepasitei trinitati: Libertate, Fraternitate, Egalitate. Jean Reyor scrie: Opera proprie initiatica, in Masoneria moderna, se reduce la deschiderea si incheierea lucrarilor. Este sigur ca la inceputuri intervalul dintre cele doua operatiuni rituale trebuia sa fie ocupat de ceva de a carui natura astazi nu se stie nimic, desi este posibil sa faci cateva supozitii cu privire la aceasta chestiune, in analogie cu alte forme de initiere; dar despre care se poate asigura cu certitudine ca nu este vorba de discursuri pe teme mai diverse ... Se intelege ca o opera initiatica nu se poate limita la participare, o data sau de doua ori pe luna, la ritualul de deschidere si inchidere si la ascultarea unei conferinte oricat de inteleapta ar putea fi aceasta. Este drept, atat de drept, ca in mod constant auzim repetat acest refren de catre cea mai mare parte a Fratilor care apoi - lipsiti de cunostinte si instruire - cer sau sfarsesc prin a cere o actiune in

lumea profana! Actiune pe care o contempla fara sa stie totusi despre care actiune ar trebui sa fie vorba. Si atunci, adio Masonerie, cu ceea ce urmeaza! In Italia ar trebui sa fim experti vechi in aceste adio si deoarece se presupune ca Masonii Italieni stiu cate ceva despre istoria Masoneriei lor, nu este inutil sa amintim cateva fraze ale lui Frosini publicate in 1911: ... nu trebuie sa pierdem din vedere ca intre lumea profana si lumea masonica exista o imensa diversitate. Lumea profana este prezentul cu tot bagajul de prejudecati ce-i parvin din trecut, este prezentul tulburat de luptele interne, de conflictele de interese, de egoism, de ipocrizia conventionala, de ignoranta, de mizeria materiala si morala, mai ales morala. Lumea masonica ar trebui sa fie o prefigurare a Umanitatii la cel mai inalt grad de progres; a societatii ce cuprinde corespondenta si ecuatia tuturor datoriilor si drepturilor, constienta de legatura existenta intre tot ceea ce tine de Cosmos si traieste o Viata eterna si universala, sigura de Unitatea fundamentala a tot ceea ce exista, de Legea divina a armoniei si iubirii ce conduce lumea; ar trebui sa fie plasmuitoare de constiinte, initiatoare de viata noua, fauritoare de tot ceea ce reprezinta Bunul, Adevaratul si Dreptul, trinom primitiv si etern din care s-au enuntat Drepturile Omului cat si aplicatia lor sociologica si politica, ca sanctiune si concluzie a Crestinismului. In Italia se intampla la cativa ani, si este un lucru cunoscut de toti. Si ar putea din nou sa se intample. Pentru toate aceste motive ne ncumetam sa publicam urmtoarele note, pentru a furniza scheme de lucru, pentru a sugera o opera (fragment minim din posibile alte lucrri operative) fapt ce va trebui sa conduc la realizarea unei opere asupra validitatii creia fiecare va putea sa emit judecai in funcie de coninutul sau. Dar cititorul trebuie sa fie foarte atent la ceea ce spunem la adresa intuiiei sale si nu raiunii sale: sa nu se lase de fel amgit de istoriile pe care le vom spune, sa tie sa citeasc bine dincolo de acele istorii, deoarece vom vorbi despre Ocultul in Masonerie (chiar daca, dei poate prea un nonsens, prin ocult se intelege ceea ce este ezoteric) si despre operativitatea oculta masonica; care, cu sigurana nu se poate identifica nici cu respectarea rigida a ritualului si gata, nici cu evreizarea intelegerii rituale (poi citi chiar si despre intelegerea ritualului in cheie de cabala, cabalistica), si cu att mai puin cu intelegerea si culturalizarea continuturilor Masoneriei. Acest lucru nu nseamn ca vremurile se schimba si ca trebuie adoptate noi tehnici; tehnicile sunt mereu aceleai odat cu schimbarea timpului, pur si simplu acestea sunt fcute sa acioneze la un numr mai mare de frai; si daca vor ti sa le foloseasc redivinizindu-se, descoperind ce este micul si marele Mister ale crui indicaii sunt copiate in ritualurile de diverse nivele, acetia vor putea si sa inteleaga secretul si deci sa contribuie in mod real la construirea Templului umanitatii, scopul unic pentru care Masoneria a fost creata, a existat si exista. Scopul final este important si daca devine din vreo parte punct de reuniune si de infratire pentru cei care isi triesc propria criza existeniala generata de lumea moderna, sau daca din alta parte ncearc sa devin un centru de putere ei bine, nici primul, nici al doilea si nici celelalte moduri de a trai Masoneria nu corespund scopului sau. Templul Umanitatii nu este un posibil teatru pentru dilatarea psihodramelor iniiatice, nici un obiect de cucerire obinuta prin lovituri de forta. Este ceva armonios conturat pe natura divina a omului, ceva vag si descris de persoane utopiste pe care le vom cita aici si in istorii. Vis, Utopie, Realitate ascunsa in spatele lucrurilor aparente? Fiecare isi rezolva problema pe cont propriu. Problema este personala: am avea probleme mari daca am dori chiar si putin sa incalcam libertatea altora de a gandi, de a simti si de a alege!

O PRIVIRE IN ISTORIA MASONERIEIMasoneria este o societate tradiionala,. Are un caracter atemporal. Am spus adesea ca este imposibil din punct de vedere istoric sa dai Masoneriei o origine umana precisa . Este eterna. A fost ntotdeauna vie din momentul in care oamenii au nceput sa triasc si sa gndeasc pe pamant. Masoneria s-a incorporat in lanul imens al tradiiilor, vii cu acelai titlu ca si celelalte tradiii valide in mod autentic, si as relua fraza cardinalului Suhard care definind tradiia spuse astfel: tradiia, de fapt, este cu totul altceva dect transmisia mecanica a unui lucru inerent. Este comunicarea vie si manifestarea progresiva a unui adevr global cruia i se descoper un nou aspect in fiecare noua era. Marius Lepage

Conform istoriilor, la Londra, la nceputul sec. XVIII, existau patru loje care se reuneau la taverna La gsca si la grtar, La Coroana, La Mr si in taverna La Pahar si la Strugure. Acele loje, sau mai bine zis cativa membrii ai lor, au lucrat in aa fel nct sa se nasc un Ordin diferit de Zidria preexistenta. Se ajunse astfel la 24 iunie 1717, ziua convocrii unei adunri generale in urma careia s-a nascut Marea Loja de la Londra care a generat Masoneria moderna, care nu are nimic de a face cu masoneria antica si operativa. Este clar ca data de 24 iunie 1717 este data istorica ce semnaleaz aceasta natere, dei aceasta este pur convenionala. Multe puncte demonstreaz cum in realitate aceasta este pur si simplu doar data naterii unui grup, care, din motive ce in de geografie, de politica si de factori istorici si economici, profita de ocazia de a prevala peste ceilali.Are astfel posibilitatea de a-si impune propriile viziuni si structuri si in consecina propria degenerare de la schema primara (desenul primitiv) ce favorizase in mai multe puncte din Marea Britanie, procesul pe care l studiem. Masoneria era de la nceput o corporaie de constructori si deci in sensul literal al cuvntului operativa; transformarea de la 1717 a fcut-o speculativa. Acest lucru este cunoscut tuturor, dar referitor la ipotezele ce au determinat o astfel de transformare, exista puncte de vedere diferite si astfel rezuma Alfiero Campagnol cele trei principii. Nici una dintre cele trei ipoteze nu da de inteles ca respectiva trecere a intervenit intr-o perioada scurta de timp. Vom vedea mai departe indelunga si lenta activitate a acceptatilor care au pregatit momentul 1717. Prima dintre aceste ipoteze dorete, de fapt, ca o Masonerie Speculativa, in sensul ce ii este atribuit astzi acestui termen, sa fi existat mereu in masoneria operativa. Aceasta ipoteza gaseste marturii sugestive si irefutabile in Templele antice si, pentru recunoaterea unanima, in catedralele gotice si in abaiile cistercensilor (noilor benedictini). Aceasta se confunda, de altfel, cu aceea care vine de la profani numita Legenda Masonica ce dorete ca Masoneria, chiar de la nceputuri si fara soluie de continuitate, sa fie Stiinta Totului. Este evident ca o astfel de ipoteza se bucura, in special printre masoni, de cel mai mare grup de cultivatori.

A doua ipoteza despre care vorbim, am apreciat-o pentru prima data in scrierile lui Frances Yates si, prin anumite versuri, este paralela cu prima dar, dup prerea noastr, mult mai raionala si mai credibila. Aceasta presupune ca Ideea de ceea

ce vom numi poate antier, sa fie desfasurata in afara antierului; in desfasurarea istorica Ideea si antierul vor progresa aproape paralel si discontinuu att cat afirma mrturiile si periodic se integreaz pana la a se susine una pe alta. Urme constante ale acestui lucru gsim in numr mare intre cele pe care astzi le numim tehnice, dar intre care va trebui sa individualizam operativi precum Vitruvio, Barbaro si Palladio si dintre speculativi de la Simonide la Alberto Magno si Comenio; in ambele cazuri doar pentru a cita numai cteva nume. Conceperea Templului ca Teatru al lumii este, in mod mai mult sau mai puin explicit, prezenta att in ceea ce numim Opere, cat si in ceea ce numim Speculaie. Renaterea, care prin anumite versuri, este considerata generatoarea acestei concepii, nu ar reprezenta nici mcar un revival, adic o renviere, ci ar favoriza doar, gratie inveniei tiparului si a generalizrii interschimbului intre popoare, difuzarea in afara canalelor tradiionale, mai mult sau mai puin oculte, de care se servise pana in prezent pentru transmitere A treia ipoteza este aceea care dorete ca, odat cu trecerea de la faza operativa la cea speculativa, sa fi inteles sa traduca in ritualul masonic experienta alchimica. Aceasta uniune, care are baze istorice in sensul ca se cunosc personajele ce au transpuso in legile Corporatiei, ce poate sa fi facut loc interpretarii novatoare. Initiatul in Arta care construieste Templul in analogie cu conceptele ce informeaza Universul, sau care pretinde, sau spera sa o faca, devine un tot unic cu materialul utilizat la constructie. Piatra ce trebuie maruntita, slefuita si modelata cu cheia uneori este identificabila cu acelasi adept Oricare ar fi ipoteza istoric valida, iar pentru noi sunt toate trei in acelasi timp, Marea Loja din Londra este retinuta ca Marea Loja Mama a Masoneriei, nu numai, ci dupa unii, sunt valide doar acele Masonerii care se recunosc in aceasta Mare Loja sau care sunt recunoscute de aceasta. Faptul este atat de grav incat in lume exista o prima mare diviziune intre Masoni si adica intre cei recunoscuti de Londra si cei nerecunoscuti de Londra. Diviziune artificiala si invalida din punct de vedere istoric. Diviziune chiar daunatoare planului general al motivatiilor ce favorizeaza nasterea Masoneriei Moderne pentru ca atrage dupa sine un costum si un mod de a fi Mason, de fapt la antipozi fata de respectul pentru alte costume si moduri traditionale. Pe scurt putem afirma ca in fata subdivizarii masonice intr-o Masonerie de origine engleza, formalista, moralizatoare, traditionalista (in sensul formal), pro benista, legalista, dedicata binefacerii si mondenitatii, exista un alt tip de Masonerie, continentala, esential dedicata speculatiei, pe care o putem defini rationalista, si un al treilea tip de Masonerie, pe care il putem defini mediteranean, legata deci de pastrarea traditiei misteriozofice. Aceasta subdivizare in trei moduri diverse de a practica Masoneria este: - formalista; - rationalista; - initiatica; in realitate isi are propriile origini in zonele pe care le-am mentionat anterior, dar este practic oricum fragmentata, cu prevalenta unei forme sau alta in dependenta totala de conditii de mediu, istorice si culturale si de figurile majore ce au ilustrat tipologiile masonice carora le apartineau.

Sus numitele forme cele care se diferentiaza enorm intre ele - pot si trebuie sa isi gaseasca o incetatenire libera in orice Comuniune masonica, pentru a se putea fonda pe: - ritualuri comune bazate pe o simbologie esentiala comuna; - rituri comune bazate pe forme rituale cat mai identice; - legi comune (Landmark-urile); - norme elementare de practica fraterna in raporturile interpersonale, care cer respectul libertatii celorlalti. Toleranta care se predica (ca prima regula a Fratiei) este o virtute ce ar trebui aplicata oriunde. Regula esentiala a Masoneriei, adica suveranitatea Lojei, acolo unde este practicata si respectata, permite nu numai convietuirea acestor trei forme diferite de intelegere a Masoneriei, ci fondeaza (si ar trebui sa favorizeze), fecunditatea unei confruntari stimulante in mod esential. Realitatea din pacate nu este intotdeauna aceea dorita. Adesea, in loc sa se verifice posibilitatea unei comuniuni fraterne, se asista la o degenerare a raporturilor ce fragmenteaza in atatea canale Institutia cu daunele (bine cunoscute de noi) ce decurg din acest lucru. Nu dorim sa aprofundam discursul ce ne-ar purta dincolo de scopurile prestabilite si care oricum ne-ar face sa pierdem din vedere argumentul despre care discutam; dorim pur si simplu sa oferim un cadru complet care sa ne permita sa focalizam mai bine ceea ce ne propunem. Punctualizind istoria masonica, trebuie in mod necesar sa plecam de la Corporatiile (Breslele) de meserie. Daca in cadrul acestora prevala elementul material (constructia vizibila a templelor), acest lucru nu exclude existenta unui element intelectual si spiritual, in special acele componente erau introduse in mod verosimil la inceputurile Artei, cand s-au creat primele idei despre constructia unui templu ca semn exterior spre gloria Inteligntei constructoare a Universului, reprezentare simbolica exterioara a unor Adevaruri eterne si imateriale; Esenta breslelor de constructori reprezenta si reprezinta elementul fundamental pentru ca pe o astfel de esenta sa fie posibila ridicarea, astfel incat aspectul imaterial sa poata prevala asupra celui empiric ce se manifesta atunci. Dar de ce Masoneria moderna isi considera radacinile in Marea Britanie? Pentru ca acolo se verifica conditiile ideale potrivite transformarii de care ne ocupam. In realitate, in sec. XVI, Reforma protestanta opreste elanul constructiei de catedrale in intreaga Europa, iar arta constructiei, odata cu Renasterea, devine o arta profana, fara catedrale, dar cu castele si palate care nu aveau nevoie de idealuri si mesaje de transcris in piatra, cu atat mai putin de simbolizari de realitati transpersonale. Noua stare de fapt care s-a instalat, profaneaza breslele, facindu-le in mod esential profesionale (o calificare pur si simplu tehnica). In Scotia, in Anglia si in Irlanda in schimb, acestea subzista si beneficiaza de avantaje si protectie inca intr-o mare masura si in mod verosimil chiar si pentru scopuri politice. Si pe aceasta baza si in aceste Tari, printr-o patrundere lenta, unele fratii realizeaza transformarea. Putem spune ca aceasta a inceput atunci cand in unele bresle au fost introduse persoane care nu erau operative si care au fost numite acceptati. Prin impletirea raporturilor dintre Masonerie si Trandafir + Cruce, transpare o nebulozitate mai mult aparenta decat substantiala, datorata lipsei de documente cunoscute. Exista totusi puncte de referinta si chiar putem stabili cateva. E bine stiut ca Masoneria scotiana a precedat-o pe cea engleza in transformare. In virtutea unui privilegiu acordat de Giacomo al II-lea, lojele scotiene au avut din 1439 drept mari maestrii ereditari pe seniorii Saint-Clair de Roslin. Sub domnia succesorului Giacomo al V-lea seniorul de Saint-Clair, dupa o calatorie in Italia, a chemat in Scotia multi masoni italieni pe care i-a integrat in lojele scotiene, si care la randul lor aveau ca model structura Academiei italiene. Giacomo al VI-lea in 1593 constiutie Trandafirul + Crucea Regala cu Cavaleri provenind din ordinul Spinul Sf. Andrei. Giacomo al VI-lea din Scotia, devenit Giacomo I de Anglia, in 1598 il confirma in pozitia de Mare Maestru al Masoneriei scotiene pe William Sinclair de Rosalin, in timp ce in Anglia in 1607, se declara protector al Masoneriei, numindu-l Mare Maestru pe Inigo Jones. Grupurile Trandafir + Cruce infloresc in Anglia incepind cu aceste date, luind o amploare notabila in acest secol. Nu putem patrunde in meandrele Trandafirului + Cruce, cert este ca in Anglia aceasta era bine dezvoltata spre sfarsitul sec. XVI. Pe la jumatatea secolului adeptii (rozacruciani) englezi s-au reunit la Londra in Taverna La Sirena si prin aceasta taverna au trecut cei mai importanti oameni ai timpului in cautarea mesajului rozacrucian, un mesaj ce vehicula o reforma, o revolutie a lumii de atunci pentru a putea realiza un mesaj pornit din vremurile lui Gioacchino da Fiore si ceilalti si a avut prin partea

practica unul din cei mai valorosi interpreti in Comenius. In 1958, UNESCO le-a dedicat o conferinta generala. La inceputul sec. XVII existau in Anglia doua ramuri ale Trandafirului + Cruce. Prima era aceea a Fratilor Trandafirului + Crucea de Aur care devine ulterior Aureae Crucis (Crucea de Aur). A doua (care isi consacra opera cercetarii stiintifice) a luat numele de Rosae Crucis si s-a transformat ulterior in Colegiul Invizibil si mai tarziu in Royal Society (Societatea Regala). Elia dAshmole era membru al Rosae Crucis si multe nume ale adeptilor ne sunt cunoscute. Sunt cei care la Londra s-au afiliat Masoneriei pentru a putea continua sa lucreze, asa cum au facut in sediul Companiei la Masons Hall. Incetul cu incetul nebuloasa lucrurilor se ilumineaza. Fara sa fie nevoie de referinte detaliate, se stie cum breslele engleze au aparut in anul 856 sub domnia lui Ethelwolf iar breasla din Londra a vazut lumina in 1220, exista procese verbale, cum ar fi cele ale loji din Edinburg, ce incep din 1475 pana in 1599. Statutele Masoneriei scotiene au fost publicate in 1598 si chiar intr-o loja din Edinburg a fost acceptat pe 8 iunie 1600, John Boswell, senior de Auchinleck, Trandafir + Cruce, ca si generalul scotian Robert Murray (acceptat in aceeasi loja pe 20 mai 1641). Maestrul Mason Nicola Stone, in Serviciul Casei Regale si presedinte la Companiei intre 1633 1634 a fost primit in Acception in 1639. Intr-un al doilea moment chiar si Compania masonilor si-a deschis portile acceptatilor, iar istoricul Gould aminteste ca au fost gasite doua documente , unul din 1665, o lista de acceptati si unul din 1676, o carte de regulamente de acceptati. A fost deci o faza de tranzitie si care a fost urmata de doua organizatii masonice distincte, una care primea doar elementele ce practicau profesia (operativii), si alta care, pe langa acestia, ii primea si pe acceptati. O astfel de situatie la un anumit moment devine manifesta datorita faptului ca incepind din 1678, Acception nu mai este mentionata in registrele Companiei care isi reluase vechea fizionomie profesionala din 1666. In Masoneria de acum profesionala pe de o parte, speculativa pe de alta parte, au continuat pentru multi ani sa fie admisi chiar si masoni operativi. Aceasta antica masonerie speculativa isi asumase caracteristici particulare si isi propunea scopuri foarte precise daca infiltratii, dupa cum se parea, apartineau grupurilor rozacruciane, ermetiste sau cabaliste. In 1644 Elia Ashmole este admis in Roza +Cruce, in 1646 este primit in masonerie ca acceptat. Inchei aceasta scurta prezentare afirmind ca a existat o prima faza, in Scotia si Anglia, a Masoneriei speculative sub dinastia Stuarzilor, de obedienta catolica, dar de un catolicism cu totul particular, intrucat era afectat de ideile si planurile Rozei + Cruce, care aspirau la un crestinism universal fondat pe o reforma religioasa, sociala si politica. O astfel de Masonerie, constransa sa emigreze datorita evenimentelor politice, pe continent si in special in Franta unde s-a raspandit in mod notabil, este urmata de o Masonerie schismatica de prima, protestanta, englicana si organista. Aceasta din urma modifica ritualurile, anuleaza gradele de cavaler si mai mult, distruge toate documentele antice pe care le adunase, in scopul de a elabora noi constitutii. Aceasta este masoneria anului 1717. Aceasta este Masoneria ce da patentele de regularitate celorlalte Masonerii. Fiecare isi trage concluziile proprii. Pentru a nu fi acuzati drept vizionari, mentionam simplu urmatoarele fapte: 1717 Crearea Marii Loje de la Londra cu Marele Maestru Antony Sayer. 1719 Sub conducerea marelui Maestru Jean Theophille Desaguliers se incepe adunarea tuturor documentelor masonice care au putut fi identificate pentru completarea noilor constitutii. 1720 Documentele mentionate sunt distruse intr-un incendiu premeditat. 1723 Sub conducerea Marelui Maestru Ducele de Warton sunt publicate Constituiile lui Anderson pe schema trasata de Desaguliers. 1738 A doua editie a Constitutiilor lui Anderson cu bine cunoscutele modificari ale art. 1. Intr-o prima perioada (1723) s-a procedat la decatolicizarea lojelor, in a doua perioada s-a redus masoneria la un al treilea ordin anglican. Antica Masonerie stuardista ramasa in Anglia isi mentinea totusi propriile pozitii. 1722 Se publica Constitutiile Antice in care la articolul 1 se evidentiaza: Eu va cer sa il onorati pe Dumnezeu in Sfanta sa Biserica, sa nu va abandonati ereziei, schismei, greselii, in gandurile voastre sau uramind invatatura oamenilor fara valoare.

1753 Crearea Marii Loje a Masonilor Liberi si Acceptati dupa vechile Constitutii sau Marea Loja a Masonilor Antici. Numai in 1813, cele doua Mari Loje, fiind de a cum decazute motivatiile politico-religioase si doctrinale ce le mentinusera separate inca din 1717, sau mai mult, ca urmare a schismei din 1717, s-au unit, iar noua obedienta si-a luat titlul de Marea Loja a Ziditorilor Antici si Liberi din Anglia. In 1815 au fost publicate noile Constitutii. Este deci clara existenta a doua tipuri de Masonerie, dar mai trebuie sa adaugam si alte informatii ce par sa aiba o extrema importanta. Patrunderea in Europa a Masoneriei este anterioara anului 1717 iar tipul de Masonerie adus este cel scotian si stuardist. Cand Henric al VIII-lea (1534) s-a separat de Roma, au inceput persecutiile impotriva catolicilor, care au continuat si sub domnia Reginei Elisabeta. Scotia a reactionat la ruptura si aceasta reactie s-a sfarsit cu moartea reginei. Multi catolici englezi au gasit refugiu in Scotia iar masonii englezi au fost primiti cu bratele deschise in lojele scotiene. Rege al Scotiei si Angliei a fost proclamat fiul Mariei Stuart, Giacomo I (care anterior era Regele Scotiei cu numele de Giacomo VI ). In aceasta perioada Masoneria stuardista scotiana se va lega indisolubil de familia regala si o va urma si la bine si la rau. Pentru exactitate, dam o schema a regilor englezi: HENRIC AL VIII lea (1509 1547) (in 1534: ia nastere Biserica Anglicana separata de Roma) ELISABETA I (1558 1603) (protestanta) GIACOMO I STUART (1603 1625) (catolic) CAROL I STUART (1625 1648) (catolic) CROMWELL (1653 1658) (protestant) CAROL AL II LEA STUART ( 1660 1685) GIACOMO AL II LEA STUART (1685 1688 ) (catolic) WILHELM DE ORANIA (1688) ANNA STUART (1702 1714) GEORGE I (1714 1727) din casa de Hannovra GEORGE AL II-LEA (1727 1760) din casa de Hannovra. Carol I este decapitat de Cromwell in 1649, iar vaduva lui Henrietta de Franta, fiica lui Henric al IV-lea s-a refugiat in Franta in Castelul de la Saint Germain unde a fost urmata de cei doi fii si de multi nobili scotieni pregatiti sa incepa recucerirea. Pentru a ascunde cat mai mult cu putinta conspiratia, acestia au actionat ascunsi in spatele lojelor masonice ai caror membrii onorifici erau. Sub secretul, numit profesional, puteau astfel, fara un pericol prea mare de indiscretie, sa comunice cu fratii lor ramasi in Marea Britanie .... Carol al IIlea a organizat in 1660 la Saint Germain un regiment de Garzi Irlandeze care va fi incorporat in 1698 in armata franceza. Intr-un astfel de regiment caz tipic exista o loja militara a carei constitutie oficiala data din 25 martie 1688. Acelasi Carol al II-lea, la intoarcerea sa in Anglia din exil, a protejat lojile; conform scrierilor lui Anderson in Constitutiile din 1738, Se afirma ca Carol al II-lea a prezidat in 1663 o adunare generala a masonilor englezi tinuta la York ... Acolo a conferit Masoneriei titlul de Arta Regala, deoarece aceasta contribuise in mod valid la restaurare. Fratele (de credinta catolica) ce i-a succedat in 1685, a fost constrans din nou sa se refugieze in Franta in 1688, urmat iarasi de nobilii stuarzilor care au reactivat vechile loje ale primului exil din 1649. Deci au aparut si s-au raspandit in Franta un numar considerabil de loje, toate stuardiste si scotiene (lista nu o mai dam) iar Masoneria devine la moda. Dar suntem totusi inainte de 1717. Tocmai din aceste loje scotiene se va naste Masoneria franceza si europeana. Masoneria stuardista va genera celelalte grade in care se vor regasi numeroase filoane ermetice, rozacruciani, alchimiste si gnostico-templare. Credem ca aceste lucruri sunt binecunoscute si totusi evitam sa discutam prea mult pe aceasta tema. In Franta vechile loje operative nu mai existau. Invazia lojelor speculative scotiene nu a intampinat practic obstacole, nici din partea lui Ludovic al XIV-lea, nici din partea Bisericii Romane, chiar daca acest catolicism al Masonilor si mai ales al adeptilor Rozei+Cruce era un catolicism sui generis care nu avea nici o legatura cu amprenta papala. Foarte curand nobilimea franceza a inceput sa se initieze in lojele stuardiste iar Masoneria si-a inceput dezvoltarea rapida in Europa, favorizata si de succesiunea evenimentelor; de fapt, in Anglia, Wilhelm de Orania se va sprijinii pe loje declarate

protestante, iar una dintre acestea, fondata la Londra in 1691 a fost St. Paul unde acelasi rege a fost initiat. Lojele protestante s-au dezvoltat notabil dupa moartea reginei Anna in 1714, prin favoarea si sprijinul deschis al dinastiei de Hannovra. Aceste loje protestante organiste si hanovriene (dar de acum fara o diviziune neta din lipsa motivului fidelitatii dinastice), care au constituit Marea Loja de la Londra si succesiv, au inceput sa patenteze lojele straine. In Franta, pana in 1735 au fost create numai cinci, dar acestea au fost cele ce au sustinut intarirea lojelor scotiene dezorientate de infrangerea Stuarzilor. Va fi drept ca un catolic (adept al lui Fenelon, scotian si stuardist) sa creeze Masoneria europeana: Cavalerul de Ramsay, iar despre el foarte putine sunt studiile in limba italiana. Masoneria europeana (aceea din zona mediteraneeana, care deci abia se naste) nu putea sa nu accentueze aspectele traditiei ezoterice pe care o avea in putere; in timp ce Masoneria schismatica din 1717 - (derivata in mare parte din cea rozacruciana dedicata in motto specific studiului stiintelor, asa cum am vazut anterior, si privilegiase anumite orientari profane) numai in 1813 se va reunifica in Marea Britanie cu cea stuardista. Va mentine totusi mereu caracterul rigid anglican si legalist ce motivase schisma. Toate continuturile ezoterice pe care aceasta le pastra sunt anterioare datei de 1717, mai putin cele ale gradului de Maestru, care sunt consecinte ale modificarilor introduse de adeptii Roza + Cruce. Este stiut ca punctele esentiale pe care se bazeaza initierea masonica, comune tuturor ritualurilor, sunt urmatoarele doisprezece: 1) Pregatirea candidatului, 2) Alarma, 3) Invocarea Marelui Arhitect, 4) Calatoriile, 5) Juramantul, 6) Vederea luminii, 7) Primii pasi in Loja, 8) Investirea, 9) Comunicarea mijloacelor de recunoastere, 10) Instrumentele de lucru, 11) Ocuparea locului propriu de Ucenic, 12) Instruirea. Aici se opreste Masoneria de tip anglo-saxon, fara nici o dezmintire. Masoneria europeana si in principal cea de tip mediteranean include alte sase puncte fundamentale care sunt: 1) Cabinetul de reflectie, 2) Cupa si bauturile, 3) Meditatia asupra pietrei brute, 4) Purificarea prin intermediul elementelor, 5) Proclamarea ritualului, 6) Incinerarea testamentului filozofic. Este deci evidenta imediata (si daca n-ar fi, acest lucru ar fi absolut dezolant) ca diferentele sunt in aparenta minime, in realitate acestea includ doua conceptii mentale diferite si doua masuri diferite de a finaliza viata. Primul (acela anglo-saxon) implica o finalizare orizontala, pe plan moral. Un mason, spun Constitutiile din 1723, este obligat sa se supuna legii morale, si daca intelege bine Arta, nu va fi niciodata un ateu stupid, nici un libertin nereligios. Dupa prescrierea de a lasa liber pe fiecare sa isi urmeze propriile opinii, textul isi doreste ca Masoneria sa devina centrul de uniune si mijlocul de a crea o prietenie sincera intre oameni ce ar fi putut sa fie straini pentru totdeauna. Cele din 1815 insista asupra unui teism personal. Si iata alegerea: denumirea anglicana, morala, prietenia, titlurile, banchetele, decoratiunile si binefacerile (sa ni se scuze ireverenta si licenta). Masoneria mediteraneana din contra, nu se limiteaza sa puna la punct constiintele, crezind pur si simplu intr-un Dumnezeu si facind binefaceri (cu lucrurile mai sus mentionate), dar insista pe plan vertical, asupra vietii ca pregatire a mortii, asupra mortii ca renasterea ce urmeaza, si mai presus de toate printr-o purificare, printr-o sustragere de la fortele heimarmenice, printr-o reintegrare. Scopurile si mijloacele tuturor initierilor din toate timpurile!

Purificarile prin cele patru elemente, pentru a lua in considerare unul din cele sase puncte in plus, reinnoiesc riturile misterelor antice mediteraneene. Candidatul merge catre lumina ghidat de Hermes care conduce sufletele dincolo de mormant, dupa moartea intervenita in cabinetul de meditatie. In Masoneria anglo-saxona cabinetul de meditatie nu exista, deci nu exista tot ceea ce acesta simbolizeaza. Candidatul ascende prin intermediul diferitelor planuri de la lumea sublunara, la lumile celeste (cele sapte planete si stele fixe), la lumea supracereasca, trecind prin partile supraveghete de Arhonti. La prima usa Arhontele il purifica cu apa, adica il elibereaza de materie si de senzualitate apa il face lume, spalat. La a doua poarta intervine purificarea cu aer, sunt deci purificate continuturile de lume intermediara, credintele, conditionarile, tabuurile intelectuale, etc. La a treia poarta Arhontele il purifica cu focul si candidatul devine un purus, un purificat si numai astfel este admis sa vada Lumina, drumul de la Tenebre catre Lumina este realizarea initiatica. Dar in sens ascendent unde nu exista moralism, ci actiune, unde nu exista tot probenismul din lume, ci lupta si sacrificiu, depasire si distrugere... Un lucru cu totul diferit, pentru cine vrea sa inteleaga. Si pentru cine nu vrea sa inteleaga ... rabdare. Agapa fraterna ramane mereu cea mai buna opera masonica! Ne oprim aici deoarece divagarea devine apoi excesiva. Am spus ca supra breslelor ziditoare au actionat Fratii Rozei +Cruce, care din motive multiple trebuia sa dipara din atentia si din interesul lumii, pentru a continua sub alte haine, activitatea si misiunea lor. Am vazut patrunderea lenta a acceptatilor si vom prezenta si cate un raport ulterior. Plecind de la gradul de Rosa + Cruce masonic (la 18 ...), dorim sa va amintim cum in Fama Fraternitatis, una din cartile fundamentale ale R + C, tiparita in 1614, este descris mormantul fondatorului mitic al fratiei Cristian Rosenkretuz, inspirind in acele vremuri Principiile Secretului Real (32 ...) interesati de lucru, sa faca un studiu comparativ intre figura geometrica a mormantului in cuvant si aceea a campamentului lor (exista si alte studii de facut in paralel, despre care nu vom vorbi aici). In Noua Atlantida, publicata in 1642 de Sir Francis Bacon, unul din capii R + C, gasim foarte multe simboluri masonice: insule, luna, echipa, cub, literele J si B, Delta sacra, etc. ... Ideile lui Bacon erau continuate de alti adepti R + C membrii ai Societatii Regale succedind Colegiului Invizibil (rozacrucian); Ei bine, acestia, dupa parerea lui Lantoine, erau constransi, conform legilor ce guvernau Londra, sa faca parte, pentru a se putea reuni, dintr-o corporatie de meserie (breasla), masonii i-au acceptat si acestia au adoptat simbolurile masonice. Acestia sunt masoni acceptati si, in virtutea inteligentei si cunostintelor lor, au modificat ritualurile gradelor, prea simpliste pentru oamenii de cultura, au reintrodus gradul de Ucenic in 1646 si acela de Calfa (companio) in 1650.... Dar, in afara de ceea ce s-a spus in paginile precedente (Murray era adept R + C, la fel ca si Boyle, Wren, Locke si asa mai departe), ceea ce au schimbat in realitate adeptii R + C a fost limbajul. Acestia au abandonat limbajul alchimistilor suflatori (care era folosit de ei de cateva secole), pentru a-l asuma pe cel al contructorilor. Astfel Masonii care pana atunci construisera monumente sacre, dar din piatra, au inceput sa construiasca Templul Umanitatii, devenind ei insisi Temple vii. Jocurile fiind facute R + C dispare! Dupa o analiza atenta, putem formula cateva cauze care, daca pe de o parte determina decadenta corporatiilor de meserii, pe de alta parte creaza necesitatea unei organizatii capabile sa raspunda exigentelor momentului ca efect al cauzei si ca si cauza a viitoarelor efecte. In mod evident ne-au scapat unele particularitati, dar ne gandim cum, urmatoarelor conditii fundamentale trebuie sa le fie imputata transformarea obiectul studiului nostru: I GRUP DE CAUZE a) divulgarea regulilor arhitectonice EFECT DECADENTA CORPORATIILOR DE MESERIE b) disparitia factorilor ce au determinat nasterea si permanenta corporatiilor c) reforma protestanta d) decadenta artei II GRUP DE CAUZE a) criza spirituala a lumii b) lupte religioase si reforme EFECT NASTEREA MASONERIEI MODERNE

c) necesitatea unei clarificari a ideilor prin confruntari d) conditii politice e) conditii morale. III FACTORI CE AU CATALIZAT TRANSFORMAREA a) Necesitatea disparitiei Rozei + Cruce b) Introducerea Masonilor acceptati. Ne vom limita la aceasta lista, lasind culturii si intuitiei Fratilor sarcina de a dezvolta ulterior argumentele. Dar vom prezenta ritualurile de initiere pentru ca adeptilor Rozei + Cruce trebuie sa le acordam paternitatea transformarii de ceremonial initiatic si in special aceleia pentru gradul de Ucenic si Maestru cu legenda lui Hiram care constituie astazi unul din miturile cele mai importante ale ezoterismului occidental. Fara sa lungim prea mult cercetarea, formulam cu seninatate doua afirmatii. 1) Originea Masoneriei moderne, adaptarea, transformarea ritualurilor, structurarea lor prin introducerea unei simbologii strict initiatice, nu poate fi decat opera unui grup restrans de Frati foarte experimentati in ezoterism. Acestia au transformat intr-un lucru diferit vechile bresle bolnave. Scrie DAlviella: Este nevoie sa notam ca intreg ceremonialul era exclusiv profesional. Simbolismul nu expunea nimic filozofic si mistic in afara vechilor legende care erau luate ad literam si care nu par sa fi tolerat vreodata o dubla interpretare ... Chargele din sec. XVII continua sa recomande fidelitatea fata de Dumnezeu si biserica. Pana si in ritualurile folosite in sec. XVIII intre lojele operative se explica faptul ca cele trei lumini reprezinta cele trei persoane ale Trinitatii, iar cele doua coloane simbolizeaza forta si stabilitatea Bisericii in toate epocile. 2) a Gradul de Maestru asa cum se gaseste astazi in Masonerie nu exista in breslele engleze, exista insa functia de Maestru inteleasa in sensul de cap, functie la care se ajungea fra vreo ceremonie. b Acelasi grad incepe sa se manifeste in 1725, a fost recunoscut in 1738 si universal acceptat in 1757. c DAlviella afirma in baza unei importante documentatii consultata de el ca exista numai o ceremonie unica de initiere. d Gradul de Ucenic este o parte din unicul grad preexistent. In realitate ucenicul era primit in ghildele engleze spre varsta de 14 ani printr-un juramant facut pe biblie. In aceasta primire ii erau comunicate cuvantul mason si legendele cu privire la meserie. Dupa sapte ani de ucenicie, cu acceptul maestrului sau era primit in companie si atunci putea sa isi exercite meseria asa cum dorea. Din documente nu rezulta alte ceremonii. Juramantul (manuscris, Sloane) era urmatorul: Veti pastra secret cuvantul mason si tot ceea ce implica acesta, nu il veti scrie nici direct nici indirect. Veti pastra secret tot ceea ce noi sau vizitatorii nostri va vor spune drept secret, fie barbatilor, fie femeilor, fie copiilor, fie bastoanelor, fie pietrelor, dar il puteti revela unui frate sau intr-o Loja de Masoni, si veti urma cu fidelitate ceea ce este stabilit in Constitutiile noastre. Promiteti si jurati sa respectati si sa pastrati cu fidelitate toate acestea fara echivoc sau rezerve mentale, direct sau indirect. Va va ajuta in aceasta Dumnezeu si continutul acestei carti .... Dar chiar si legendele ce le erau transmise erau istorii confuze si denaturate. Este suficient sa ne gandim la legenda Celor Patru Sfinti Incoronati patroni oficiali ai confratiei constructorilor. Era vorba de fapt de cinci zidari care au refuzat sa construiasca statuia unei divinitati pagane si pentru acest motiv au fost condamnati la moarte, se pare la 18 noiembrie 298. In aceeasi epoca au fost judecati si patru soldati romani ce refuzasera cultul zeilor. Cele noua cadavre au fost ingropate impreuna. Papa Melchiade a dat mai tarziu celor patru soldati numele de Cei Patru Incoronati, in timp ce cenusa celor noua a fost transferata in 848 in Biserica Romana ce a luat numele Celor Patru Incoronati. Astfel cei patru au luat locul celor cinci zidari dintr-o gresala evidenta de transmitere a legendei, devenind protectorii si patronii unei categorii care nu era cea militara. In afara de toate astea, se naste masoneria cu anumite sarcini si cu o anumita ereditate. In parte asezata, a fost in fruntea eliberarii unor popoare de sub dominatia altora, eliberarii unor popoare de tirani, si-a jucat rolul sau si il pastreaza asa cum a fost posibil sa-l sustina in propria dimensiune istorica.

METODE IN CONFRUNTARENu pare deci un paradox ca Masoneria timpului nostru trebuie sa stie sa gaseasca omul initiat sau adevaratul om liber si de bun gust care aspira inca sa gaseasca adevarata lumina si care isi doreste venirea Cetatii Soarelui, facindu-ne sa ne amintim de Bruno Campanella More Locke Bacon dar si de Lessing Herder Fichte Voltaire Goethe Mozart Fermi Quasimodo Jung Fleming (si alti masoni ai gandirii) si nu numai de masonii activi si implicati din trecutul mai recent Frederic II de Prusia Franklin Washington La Fayette Mirabeau Napoleon Marat Louis Philippe Masena Garibaldi Bixio Cavour Mazzini Costa Bolivar Crispi Orlando - Roosevelt Truman Allende Ford etc. pe care ii putem admira, mai mult sau mai putin, pentru opera lor politica adesea impregnata de ideile masonice, dar care nu reprezinta (asa cum la timpul lor adesea nu au reprezentat nici ceilalti) esenta conceptuala si spirituala a masoneriei. E. Bonvincini

Masoneria, asa cum s-a vazut, ii invita pe Frati la constructia propriului Templu interior pentru a putea construi apoi Templul exterior al Umanitatii si al Gloriei Marelui Creator al lumilor. Dar pentru ca aceasta nu poseda un corpus doctrinar propriu, fie el si o invatatura simbolica adresata intuitiei (facultate a mintii de care ne vom ocupa ulterior) si legi scrise care sa reglementeze raporturile interpersonale, exista cea mai ampla liberate de interpretare a actiunii si in consecinta a modurilor de operare. In realitate Masoneria si-a jucat rolul sau, l-a jucat bine sau oricum a facut tot posibilul sa fie pe val avansind oriunde noi forme de viata si raporturi umane. Acestea sunt istoriile si noi le vom vedea in continuare. Au existat si moduri de operare si le vom vedea pe scurt. O forma, am mai spus-o, este aceea anglo-saxona. Am indicat finalul si modul de operare pe orizontala, cultivind prietenia, morala, respectul reciproc, binefacerea. Este deja probabil o forma mai vansata fata de cea simpla operativa (sau nu?) care isi concentra atentia asupra constructiei materiale, constructiei propriu zise de catedrale si temple, constructie oricum mereu precedata de o forma particulara de activitate mentala, aceea a ideii. Pe langa toate acestea, considerindu-ne trecuti din planul pur material la un plan mai subtil, acela al sentimentelor si al emotivitatii, ni se pare ca suntem pamant. Este impresia ce rezulta din acest tip de Masonerie si este destul de dezolant mai ales datorita conformismului gol, privat de semnificatii. Este ca si cum acei frati ar fi avut o carte ce continea toate marile adevaruri ale universului si sar fi limitat sa o sterga de praf, pastrind-o si adorind-o, fara sa fie in stare sa citeasca un rand sau un cuvant, si deci fara sa poata sa o inteleaga si in consecinta sa o foloseasca. Este un fapt dezolant si in acelasi timp emotionant. De aceasta masonerie nu ne vom mai ocupa pentru moment. Mai exista apoi Masoneria europeana si latina. Aici lucrurile capata un alt aspect deoarece aceasta se gasea in conditii istorice si ambientale diferite de cea engleza care la timpul sau dupa cum am vazut, a participat activ la miscarile politice pana la stabilizarea sa definitiva in formele cunoscute si de acum stagnante. In aceasta masonerie a existat o neta dihotomie: pe de o parte o finalizare politica participanta activ conform unor vederi destul de limitate in timp la asa numita (in cazul specific) constructie a Templului Umanitatii si de cealalta parte o finalizare verticala. Scrie Gamberini: faptul de a fi confundat la un anumit moment istoria Renasterii cu aceea a Masoneriei a facut ca in Italia Institutia noastra sa devina promotoarea unui razboi, sa desfasoare o activitate politica interna si internationala, procedind chiar la inrolari de voluntari in incercarea de a crea

un casus belli pentru motivul ca guvernul italian nu a dorit sau nu a putut sa supuna parlamentul si nu a declarat razboiul salvator. Ipoteca romantica provenita din Renastere (oferita de fapt de convergenta romanticilor, care refuzau cele sapte porunci, cu clasicii, care refuzau cele sapte vami) era destinata sa apese asupra Masoneriei italiene care, intarziind eliberarea de anumiti factori esential straini de aceasta a vazut pe scurt in decenii schimbarea progreselor respective, din straine in inamice. Cu stralucitul rezultat de a fi acuzati pe de o parte de nationalism si pe de alta parte de cosmopolitism. Astfel socialismul ajunse in sfarsit la congresul din Ancona din 1914, iar nationalismul, care cu cateva luni inainte fabricase ancheta Bodrero, conditioneaza din interior Masoneria italiana sa se lupte pentru interventia in primul razboi mondial. Iar Masonii au intervenit in mod serios: in haosul razboiului s-a spus ca ar fi cazut 2.000. Cifra enorma pentru o asociatie de circa 20.000 de membri, in mare parte, mai degraba, in varsta. Putine randuri pentru exemplificare. Masoneriile latine si aceea din Statele Unite in timpul razboiului de independenta (ulterior nu) au fost si sunt luate orizontal de evenimentele contingente. Un alt discurs a fost acela francez din perioada prerevolutionara cand, din contra Masoneria a actionat in planul ideilor asa cum ar fi trebuit sa actioneze ... mai intai cu Napoleon, si apoi, incet incet, actiunea orizontala degeneranta a fost culmea activitatii Masonilor francezi. Numerosi sunt si astazi fratii care se incapataneaza sa ramana legati de formele si orientarile manifestarilor din afara Masoneriei din secolele trecute, fara sa fi inteles nimic din Ocultul din masonerie. Din contra, in Masoneria Europeana, au existat intotdeauna grupuri care au urmat traditia, perpetuind-o pana in zilele noastre; intelegem sa vorbim despre unele Ordine si Rituri cum ar fi Egiptul din Caliostro, acela al Alesilor Cohen din Univers, acela al iluminatilor din Avignon, Ritul de Swedenborg si asa mai departe. Rituri disparute in manifestarea lor fizica, dar nu in spiritul care le anima. Daca masoneriei ii este atribuit un activism masonic care a facut marile evenimente istoricosociale din ultimele secole (de la crearea Statelor Unite ale Americii la Revolutia franceza, la razboaiele de Independenta Americana, Italiana, Germana, Ungara ... de la Revolutia din iulie la Comuna, la Primul Razboi Mondial etc.), cu atat mai putin nu trebuie uitate continuturile reale si scopul real al Masoneriei; mai ales astazi cand se admite ca Apologia si triumfalismul masonilor pentru incidenta exercitata asupra lumii profane, a dobandit aspecte negative, nu mai putin grave decat cele ale denigrarii antimasonice si a tezei complotului institutiei. Dar daca pe de o parte exista inca Frati legati cu obstinatie de o actiune externa vulgara, sau de vaga aspiratie la centre de putere materiala, pe de alta parte o certa autocritica se iveste din ce in ce mai mult. Pezzati, studiind influenta institutiei asupra vietii profane, spre exemplu marturiseste: mi se pare ca o privire de ansamblu asupra istoriei Masoneriei in acceptiunea sa universala conduce cel putin la o concluzie valida in orice caz: si anume ca Institutia tinde mereu sa se pozitioneze fata de lumea profana intr-un raport care, in afara catorva particularitati si exceptii nesemnificative, nu se concretizeaza in forme operative organizate cu criterii profane. In ciuda insinuarilor istoricilor neobiectivi sau gresit informati, mi se pare ca ramane inca de demonstrat ca Masoneria si-a facut simtita importanta in istorie prin interventii unitare, directe, explicite sau care sa fi impus lumii profane alternative programatice de un anumit gen. Nu rezulta ca masonul si-ar fi supus candidatura pentru vreo functie hegemonica in vreun sector al vietii de relatie profana. Este adevarat si este meritul nostru legitim ca multi intre cei mai mari protagonisti ai istoriei moderne a civilizatiei au fost si sunt masoni, dar acest lucru nu demonstreaza ca activitatea lor dincolo de coloane raspunde unei strategii unitare si preordonate si ca li se poate imputa constituirea fie-mi iertat calamburul unui fel de a cincea coloana a Institutiei. Mi se pare ca din toate acestea se poate culege sensul unei lectii destul de clare si anume ca masoneria, nerenuntind sa se confrunte cu profanul cauta cu acesta un dialog constructiv la nivelul raporturilor individuale, fiind constienta ca prezentindu-se lumii ca o structura organizata si inspirata de criterii de concurentialitate profana, acest lucru nu este in concordanta cu propriile scopuri ci, mai mult, le-ar dezminti in fata lumii in modul cel mai rasunator. A influenta lumea profana, deci: dar cu mijloace si incercari masonice. Acesta este, dupa parerea mea, spatiul dialectic pe care Institutia trebuie sa si-l cucereasca. In caz contrar si-ar putea pierde propria identitate, care este aceea a unui corp viu, da, in societate, insa initiatic, elitist, dotat cu o sarcina iradianta de natura spirituala, a carei putere si continuitate este garantata tocmai de faptul ca nu se supune tentatiilor instrumentante ale istoriei profane. Dorim sa subliniem punctul in care se vorbeste despre o sarcina iradianta deoarece este un punct fundamental asupra caruia vom reveni.

Am putea, daca am dori, cercetind numeroasa literatura masonica asupra acestui subiect, sa prezentam multe puncte de vedere diferite, dar vom lasa aceasta munca celui ce se simte capabil sa realizeze o sinteza. Discursul nostru introduce un anumit mod de a vedea si evalua omul, iar discursul este acesta. Independent de analiza rezultatelor unui proces initiatic asupra individului si in paralel asupra umanitatii, putem afirma ca astazi omul se afla in faza unei accentuate dezvoltari psihologice ce il determina sa se ocupe mai intai de problema individualizarii (cine sunt eu?) si sa evalueze, sa se edifice asupra propriilor nivele de constiinta. Astazi omul incepe sa isi dea seama ca poseda o minte si ca aceasta este un instrument al eu-lui, ca gandul este o forta motrice si o putere si ca, in fine, ratiunea nu mai este suficienta pentru a intelege lucrurile de dincolo de lucruri, pe noi insine, propriile dimensiuni si dimensiunile diferite pe care fiecare om le poate dobandi traind in adevar si realizind adevarul, Libertatea, Fraternitatea si Egalitatea in semnificatul deplin si real al acestor termeni. Este evident ca masonii si Masoneria trebuie cu cunoasterea ce le deriva din cunostintele ezoterice pe care le poseda si care sustin simbolurile si riturile lor - cu cunoasterea simbolismului instrumentelor ziditoare cu care lucreaza, sa isi foloseasca mintea ca un instrument creativ si nu numai pentru a rationa, specula si asa mai departe. In lumea mintii se nasc primele principii despre tot ceea ce se intampla pe pamant, lumea de maine, fara echivoc, se naste, cu fiecare ora, astazi, aici, in mintea oamenilor care stiu sa foloseasca instrumentul fortei: gandul creativ. Nimeni nu va nega masonului calitatea de constructor, nimeni nu va nega Masonului si Masoneriei ceea ce istoria civilizatiei noastre ii datoreaza, dar Masonii nu trebuie sa isi nege lor insisi posibilitatile reale pe care le au de a transforma lumea, realizind Templul Marelui Arhitect al Universului, scop ce trebuie urmarit ca finalitate colectiva. Noua civilizatie, orice noua civilizatie, nu reprezinta numai rodul gandului inventatorilor, al oamenilor de stiinta, al politicienilor si al economistilor etc. ..., ci si al puterii aspiratiilor ce sunt raspandite printre mase si creaza circumstantele si conditiile ca aceste aspiratii sa devina realitati vii. Actionind in armonie cu grupul, in Loje, fiecare Mason poate sa fie efectiv un constructor si sa isi realizeze contributia proprie in procesul evolutiv. In acest punct ni se pare important si de datoria noastra sa amintim fara sa dezvaluim nimic cititorului neatent ceea ce Guenon scria in 1914, semnind La Sphinx: ...Inainte de toate este necesar sa spunem ca exista puteri oculte de ordine diferita care isi exercita actiunea in spatii foarte distincte prin mijloace adecvate scopurilor lor. Oricare dintre ele poate avea Superiori necunoscuti (Incognito). O putere oculta de ordine politica sau financiara nu ar putea fi confundata cu o putere de ordine pur initiatica si e usor de inteles ca liderii acesteia din urma nu se intereseaza de fapt de problemele politice sau sociale ca atare .... Aici chiar si cititorul neatent, care totusi a trait putin din viata masonica, poate trage niste concluzii. La fel fac si prietenii interesati de ezoterism si de tehnicile acestuia, care se distrag cu jocuri de politica interna si de putere, poate mai gratificante. Dar continuam cu Guenon. ... un alt punct ce trebuie retinut, este ca Superiorii Incognito, din orice ordin ar fi si independent de spatiul in care vor sa actioneze, nu cauta niciodata sa creeze miscari (legi curente) urmand o expresie foarte la moda in zilele noastre; acestia creaza doar stari de suflet (de spirit); Fapt ce ar fi eficace si daca s-ar gasi la indemana tuturor. Incontestabil mentalitatea indivizilor si a colectivitatii poate fi modificata de un tot sistematizat de sugestii potrivite. Aceasta putere de sugestie cand este aplicata numai in campul social si actioneaza asupra opiniei, este mai intai de toate o chestiune psihologica: o anumita stare de spirit necesita conditii favorabile pentru a se instala si trebuie sa cunsoti (si sa profiti) de aceste conditii, daca acestea existau deja, sau sa provoci realizarea lor. Cu autoritatea lui Guenon putem deci concepe o actiune practica ce trebuie realizata pentru a usura cresterea si procesul colectivitatii din care, inseparabil, facem parte si astfel sa inviem invataturile si stimulii ce ne parvin de la Masonerie. Este necesar in acest moment sa clarificam ce intelegem prin operativ si speculativ. Masonii operativi din cele mai vechi timpuri erau cei care proiectau si construiau edificii si in special pe cele sacre, in timp ce altii, care nu aveau nimic de a face cu arta de a construi, au fost admisi in corporatii fiindu-le dat numele de speculativi. Astazi semnificatiile s-au schimbat.

Este speculativ acel Mason care odata ce a primit initierea masonica, se multumeste cu virtualitatea sa si se implica poate in studii de natura orizontala, din contra este operativ acel Mason care cauta sa transforme initierea sa din virtuala in reala. Intre ignorantii in Masonerie sunt indicati ca operativi si cei care isi fac de lucru pentru a urmari vise himerice de putere; de acestia nu ne ocupam, cititorul stie ce adjectiv trebuie utilizat in acest caz.

NOUA ERACand fac o afirmatie in public, cu privire la lucruri divine si prezic ceea ce trebuie sa se intample, ma iau in deradere si ma cred nebun, chiar daca tot ceea ce am prezis s-a demonstrat a fi exact. Nu trebuie sa ne ingrijoram, ci trebuie sa ne urmam calea. Platon.

Impulsul ce ma determina sa scriu nu se naste din prezumtie, ci din constiinta mea de medic ce ma sfatuieste sa imi implinesc datoria, avertizandu-i pe cei putini, de catre care ma pot face inteles, ca umanitatea se afla in pragul unor evenimente ce corespund sfarsitului unui Eon. Asa cum stim din istoria Egiptului antic, exista FENOMENE PSIHICE DE MUTATIE, care apar al sfarsitul unei luni platonice sau la inceputul urmatoarei luni. Exista dupa cat se pare MUTATII IN CONSTELATIA DOMINANTELOR PSIHICE ALE ARHETIPURILOR, A ZEILOR CARE PROVOACA SAU INSOTESC TRANSFORMARILE SECULARE ALE PSIHICULUI COLECTIV. Aceasta transformare a inceput si a lasat urme in interiorul unei traditii istorice, inainte de trecerea de era Taurului in cea a Berbecului, apoi de la cea a Berbecului in cea a Pestilor, al carei inceput coincide cu nasterea Crestinismului. NE APROPIEM ACUM DE MAREA TRANSFORMARE PREVIZIBILA CU INTRAREA PUNCTULUI PRIMAVARATIC AL VARSATORULUI. Ar fi un indiciu de usurinta din partea mea sa ascund cititorului ca reflectii de acest gen sunt nu numai extrem de nepopulare, dar chiar circula pe un teren nesigur destul de apropiat de nebuloasele fantezii ce intuneca mintea astrologilor si reformatorilor din univers. Trebuie sa accept riscul si sa-mi pun in joc reputatia, cu greu dobandita, de om al adevarului, demn de incredere si capabil sa judece in mod riguros stiintific. Pot sa asigur cititorul ca nu o fac cu inima usoara. Sincer sa fiu sunt preocupat de soarta celor ce se lasa surprinsi nepregatiti de evenimente si se gasesc, fara sa fi avut nici cel mai mic presentiment, in voia unei lumi ce lor le este de neinteles. Deoarece pana astazi, din putinul pe care il stiu, nimeni nu s-a simtit dator sa examineze in profunzime si sa puna in lumina posibilele efecte psihice ale schimbarilor previzibile, consider ca este de datoria mea sa fac ce este posibil in aceasta circumstanta atat cat imi permit puterile. Jung. Un om de stiinta (discursul asupra stiintei separat) care fara dubiu a marcat o epoca. Dar ce vrea sa spuna Jung? Ca se apropie (sau ca intram in) o noua era a transformarilor in interiorul psihiclui si in consecinta a transformarilor externe. Sta sa se intample o mutatie similara celei aparute odata cu ridicarea Crestinismului, acum circa doua mii de ani, cand s-a prabusit o lume veche pentru a da viata unei civilizatii diferite. Aceasta Noua Era spre care ne indreptam este ERA VARSATORULUI. Aceasta se substituie celei a Pestilor. De acum 1981 lucrul este suficient de bine stiut, dar cand am publicat cartea a carei refacere este prezenta 1973 trebuiau clarificate aceste probleme lumii masonice prea ocupata sa masoare evenimentele cu metrul deceniilor si nu cu arcul erelor. Cat s-a reusit nu stiu; acea carte a fost epuizata in scurta perioada de unul sau doi ani si acum despre Era Varsatorului toti vorbesc si pentru ca Autori mult mai productivi decat mine au incercat sa clarifice lucrurile. Pe 24 aprilie 1961, la Torino, in Loja Hiram, ce ducea o lupta pentru un aspect traditional mai valid al Masoneriei, Fratele Jansen de Ginevra spunea: Privim in jurul nostru. Intreaga lume fizica se schimba cu o rapiditate vertiginoasa. Asistam la drama unei solutii fata de care suntem complet ignoranti, dar asistam la aceasta prabusire cu un sentiment de stupefactie si perplexitate. Si totusi un lucru e sigur, si anume ca, niciodata in istoria lumii, umanitatea nu a fost pusa in fata atator schimbari pe toate planurile si nivelele in acelasi timp ca astazi. Ne vorbesc despre nasterea unei noi ere si ca vechea lume trebuie sa se prabuseasca cu toate diferitele sisteme mondiale in calcatuirea si aplicatiile lor actuale. Intre acele sisteme ce trebuie sa se prabuseasca inainte ca noua era sa se nasca printre noi, putem enumera, de exmplu,

religia, politica, educatia, economia, etc.... Noi chiar de acum asistam adesea la aceasta schimbare universala, dramatica, alarmanta, dar fara sa o putem opri. Cartile ezoterice ne vorbesc de faptul ca am ajuns la sfarsitul unui ciclu astronomic , Pestii, si ca intram in semnul Varsatorului. Imposibil sa aprofundam aceasta tema demna de consideratie....Si o data in plus, in aceasta revolutie universala pentru toate marile facultati umane, Masoneria Universala va putea si va terbui sa faca mult, deoarece, sa nu uitam, are toate calitatile pentru a conduce umanitatea actuala in aceasta noua epoca: intelegerea, universalismul, toleranta absoluta, libertatea, egalitatea si fraternitatea pentru toti, simbolurile externe, ritualul masonic si splendida traditie masonica. Cati frati l-au ascultat si l-au urmat? Stim bine evenimentele Masoneriei in Italia de atunci si tacem: doar pentru a incerca sa reafirmam problema in forma scurta si comprehensibila chiar si pentru fratele care nu este prea implicat in aceste lucruri. Facind aceasta vom insista ca niciodata deoarece, in calitate de membri ai unei comuniuni ce spune ca se inspira din ezoterism avem in consecinta datoria absoluta, sa fim pionierii, sa fim constructorii noii Civilizatii, daca nu vrem sa abdicam de la scopul ultim si suprem al Masoneriei. Ca civilizatia actuala este in faza crepusculara si ca o noua civilizatie o va inlocui este discutabil si inteligibil din diferite surse: a) surse provenind dela oameni de stiinta si filozofi (a se vedea pur si simplu diversele probleme ce tin de energie, poluare si foamete); b) surse provenind dintr-o observare inteligenta si directa a faptelor politice, sociale si religioase pe care le traim in fiecare zi (din care putem trage toate semnele pe care le dorim daca suntem in masura sa interpretam si sa intelegem asfel de semne); c) invataturi traditionale provenind din ezoterism si din astrologie. Pe scurt, si pentru a nu pierde din vedere scopul practic al acestor note vom lasa de o parte primele doua surse in timp ce nu vom vorbi despre o mare parte din invataturile ezoterice ce necesita o pregatire specifica pentru a fi intelese si care comporta un efort excesiv de documentare din partea cititorului, avind in vedere discursul nostru simplu. Ne oprim asupra datelor astrologice intrucat astrologia a intrat de acum in viata tuturor si oricum este aplicabila multora. Se stie ca in astrologie istoria este subdivizata in perioade de circa 2100 de ani (pentru exactitate 2160 de ani) si fiecare dintre aceste perioade este guvernata de un semn zodiacal, si anume exprima care sunt influentele caracteristice unei constelatii asezate in fasia cereasca ce se intinde cu opt grade in ambele parti ale eclipticii (drumul aparent al soarelui). Constelatiile sunt prezentate in figura 1 la care recurgem din lipsa de spatiu. Astrologii se bazeaza pe faptul ca punctul echinoctiului de iarna (0 in Berbec) se muta usor catre semne ca efect al precesiunii echinoctiilor; ceea ce inseamna ca Soarele in echinoctiul de primavara (21 martie) se gaseste in aceeasi constelatie in virtutea efectului sus mentionat, pentru circa 2160 de ani, dupa care trece in constelatia vecina. Sa ne imaginam acum un orologiu ceresc constituit din constelatiile zodiaale (fig. 2). Limba acestui orologiu, adica axa echinoctiilor isi completeaza intreg turul in 25.960 de ani. Un al doisprezecelea tur este realizat in 1260 de ani, iar acest al doisprezecelea tur corespunde parcursului unui semn zodiacal. Deoarece figura este extrem de elocventa, ne rezumam la aceasta fara sa ne mai lungim, chiar daca ar fi necesar sa deschidem o paranteza mare pentru ca poate lucrul, asa cum l-am prezentat poate parea simplist. Ne vom limita la o scurta prezentare, intr-un spatiu mai larg. Perioada de 26.000 de ani ce corespunde unui intreg ciclu al unei civilizatii umane, este un dat ce poate fi constatat si din alte observatii asupra armoniei universale. Se stie de exemplu ca omul respira normal de 18 ori pe minut, intro ora de 1.080 ori si intr-o zi de 24 de ore de 25.920 de ori. Acest numar corespunde numarului anilor revolutiei polare pe bolta cereasca in ciclul precesional. Traditia ne spune ca marele ciclu al unei manifestari universale numara doua precesiuni s jumatate, adica: (25.920 x 5) : 2 = 64.800 de ani Acest imens ciclu se divide in varste succesive prin intermediul quadraturii cercului, adica prin 1 + 2 + 3 +4 = 10 (sau conform Tetraktisului pitagoreic .... vezi cazul!). Aceste varste au 4, 3, 2, 1 zecimi de ciclu intreg si sunt conform traditiei occidentale: - Epoca aurului 64.800 x 4 : 10 = 25.920 ani

- Epoca argintului 64.800 x 3 : 10 = 19.440 ani - Epoca bronzului 64.800 x 2 : 10 = 12.960 ani - Epoca fierului 64.800 x 1 : 10 = 6.480 ani. Diferitele cicluri sunt separate unele de alte de distrugeri totale sau partiale, de nimiciri, de reforme etc. care in ochiii muritorilor apar ca si catastrofice (vezi de exemplu legendele despre diluvii). In fig. 3 dam o prezentare verticala a orologiului zodiacal, ce ne permite sa intelegem mai bine, vizualizind-o, evolutia umanitatii. Normal exista numeroase probleme cu privire la inceputul si durata ciclurilor, dar il trimitem pe studiosul interesat la cartile existente pentru a reveni sa ne ocupam de era varsatorului. Perioada in care traim este o perioada dificila, poate cea mai grea din istoria umanitatii, perioada in care in toate sectoarele umanitatii domneste o extrema confuzie, in timp ce conflictele de orice natura sunt in continua crestere, fara speranta de a se diminua. Suntem efectiv intr-o perioada de tranzitie in care, asa cum am spus, unei ere i se substituie o alta noua; intr-o perioada care solicita omul sa opereze individual o alegere: fie pentru apararea extrema a unui sistem de viata fie pentru progresul catre un sistem de viata diferit. Si intr-adevar multe lucruri din vechime, formele structurile, insitutiile, apar din ce in ce mai nepotrivite, depasite, insuficiente, pline de obstacole, atat in sistemele deschise occidentale cat si in sistemele inchise orientale. Cand scriam in 1973, poate era de neconceput ceea ce s-a intamplat in China, in Iran, in Polonia si asa mai departe. Normal sunt inca multi dintre aceia ce sunt inca legati cu incapatanare si disperare de vechile forme; in timp ce altii contempelaza restaurari imposibile sau creaza miscari de reactie la sosirea acestei noi ere cu iluzia inselatoare de a contrasta noile curente si chiar de a putea restabili vechile conditii (indiferent de domeniul in care acestea militeaza): plasindu-se astfel in afara realitatii lucrurilor, ducind lupta acelui om care, cu bratele catre soare, incerca sa-i impiedice cursul pentru a nu ajunge la punctul sau culminant si pentru a nu mai apune niciodata! Sa fie foarte clar ca nu putem subscrie validitatea manifestarilor rudimentare prin care noile tendinte incearca sa se manifeste, totusi in acestea, asa cum scria si Roberto Assagioli, exista germenul sperantei viitorului. Si daca este foarte adevarat ca a trai in aceasta perioada este foarte incomod, nesigur, periculos, nu este mai putin adevarat ca este extrem de interesant si foarte stimulant. Si mai adevarat este ca - din partea celor ce sunt, in virtutea propriilor calificari intiatice, pe creasta valului evolutiv - se impune o opera de identificare cu aspectele si calitatile noii ere, o atitudine de cooperare. Pentru acesta opera de interes extrem sunt chemati toti oamenii ce lucreaza la constructia Templului Gloriei Marelui Creator al Lumilor. Toate acestea nu trebuie sa fie doar teorie pentru ca, daca este adevarat ca trebuie sa fixam cerintele si directivele dupa care vor evolua modurile noii civilizatii ce va succeda prezentei perioade haotice si de transformare, PATRUNZIND ATAT CAT ESTE POSIBIL IN LUMEA IDEILOR SI CAUZELOR, trebuie sa ajutam si la manifestarea acestora in plan fizic, in planul vietii de toate zilele printr-o munca de grup, acea munca ce, tocmai prin faptul ca apartine Masoneriei, ne este mai potrivita. Si de fapt una din caracteristicile principale ale viitorului este transformarea tuturor activitatilor in ACTIVITATI DE GRUP. Deja de cateva decenii se observa simptomele. In domeniul stiintific, de exemplu, cercetatorului solitar, omului in asteptarea iluminarii, i s-a substituit munca de grup, lucrul in echipa este astfel in toate domeniile in forma mai mult sau mai putin evidenta. Natura impersonala a muncii si sarcina sa - in multe domenii - extraterestra (astrofizica, astronomia, explorarea spatiului) duc la actualizarea unui fel de fratie a mintilor, care gradual se va substitui impulsurilor individuale si nationale. Aceeasi inalta tehnologie dezvoltata mai ales la anumite natiuni si bogatia materiilor prime existente la altele, pune in evidenta caracteristica cooperarii. Acest fapt este evidentiabil mai ales in spatiul international si daca Organizatia Natiunilor Unite si organismele internationale derivate nu apar ca exemple valide (din cauza insuficientei realizarilor lor), aceasta este pentru ca nu s-a manifestat inca deplin acea noua era de care ne ocupam. Nu-i cazul sa examinam aici aceste doua caracteristici, nici sa pornim in cautarea altora sau sa intocmim o lista care, ca atare, ar ramane sterila. Ne place totusi sa prezentam un pasaj mai lung din Ugo Poli care confrunta caracteristicile Erei Pestilor cu cele ale erei Varsatorului. In Pesti - scrie acesta - nota dominanta a fost dezvoltarea individualitatii omului pentru a deveni constient de capacitatile sale unice, indepartindu-se, intr-un anumit sens, de grupul in care traia, responsabilizindu-si capacitatile sale de comportament si progres individual in exteriorizarea posibilitatilor si potentialitatii sale. Normal, acest obiectiv a dus la exagerarea si degenerarea sa si deci a

ridicat egoismul si egocentrismul. Toate acestea au dus la o accentuare paroxistica a sensului de separare in orice domeniu - religios, politic, economic - ce a dus la observarea intoleranta a oricarui ideal mai sus mentionat. Am dorit sa prezentam oricarui lucru care se misca, oricarui lucru nou ce se iveste, unei realitati - acum in spatele celor cinci - ca noi trebuie sa interpretam si sa manifestam daca dorim cu adevarat sa cooperam la progresul colectivitatii catre stabilirea, aici pe Terra, a Templului, progres ce in mod necesar va trebui sa fie bazat pe noi raporturi, pe idei noi cu o umanitate dinamica, lansata catre viitor, nu fosilizata catre un trecut absolut agonizat si destinat sa moara maine cu siguranta. Daca cercetarea, revelatiile culturale, actiunea economica, actiunea politica, sunt elemente de realizare profana, grupurile ezoterice, masonii, TREBUIE SA CONSTITUIE CENTRUL NATURAL DE IDEI-FORTE, DE IDEI TRANSFORMATOARE. La baza tuturor acestora nu sta viziunea omului ca un numar sau ca un pion al unor jocuri mai mari decat el, sau ca o oaie in turma sau ca tarana ce trebuie sa se intoarca in tarana, lipsit de identitate asa cum doreste masa, asa cum il educa si cum il creste, ci SA FIE SPRIJIN CUCERIRII DE SINE, a drepturilor sale divine - as zice chiar - stapan al lumii si nu sclavul sau conditionat de mii de dorinte, de mii de factori divaganti, conditionat artei de catre o societate mecanica si tehnologica, careia din contra ar trebui sa-i fie stapan si nu sclav. Si acest lucru, care dintre noi ar putea sa il realizeze mai bine, cine altcineva decat cei ce, dupa ce au murit in lumea profana, dupa ce au trait in negru mai negru decat negru, in cabinetul de meditatie, au intrat dinspre Protile Occidentului pentru a vedea Lumina, au murit si renascut ca Maestrii ai vietii si intelepciunii? Povestea despre modul in care triburile au dobandit statutul de natiuni prin agresiune, razboi, cucerire, a fost considerata mereu metoda justa prin care s-a realizat succesul omului, astfel orice descoperire stiintifica, orice progres tehnologic a fost prezentat ca o cucerire de teritorii. Dar de-acum se ajunge la era sintezei, a intoarcerii la unitate, a sensului grupului, a colectivitatii, a inclusivitatii, a intelegerii. Inaugurarea Erei Varsatorului stimuleaza in om SPIRITUL UNIVERSALITATII si TENDINTA CATRE FUZIUNE. Aceasta se poate zari in nevoia crecinda de sinteza ce apare in lumea afacerilor, a religiei, a stiintei si a politicii. Aceasta nevoie de sinteza necesita utilizarea cercetarii, a uniunii, a intelegerii, a tolerantei. Adevaratul si falsul au dobandit importanta in constiinta oamenilor: alegerile ce decurg vor duce la fondarea unui nou ordin si deci va iesi la lumina religia iubirii si a fratiei si atunci constiinta de grup si dorinta de bine pentru colectivitate vor fi dominante. Ura si separarea vor fi reduse, iar oamenii vor gasi o intelegere reala si o adevarata uniune. Ideea de autoritate derivata din spiritul individualist i-a informat pe Pesti. A derivat si impunerea diverselor forme de paternalism politic, educativ, social si religios. Fie acesta paternalismul benevol al claselor privilegiate indreptat sa imbunatateasca conditiile supusilor; sau acela al bisericii si al religiilor, care s-a exprimat ca autoritate ecleziastica; sau acela al sistemelor de instruire. Noua nota dominanta este spiritul de grup si expresiile sale principale vor fi ritmul, scopul si actiunea rituala de grup. Observati cum in miscarile contestatrilor din deceniul trecut orice autoritate era amplasata in adunari si observati cum acest mod s-a transferat apoi in obiceiurile vietii asociate din toate zilele in orice sector. Ideea de valoare anexa a suferintei a fost o invatatura ce a instruit intreaga Era a Pestilor. A fost impartasita cu scopul de a exalta partea spirituala din noi pentru a contracara tendinta catre individualism, ce putea degenera, asa cum s-a si intamplat ulterior, in a considera totul in cheie materialista. Deci cerceteaza intelegerea detasarii de viata si forma, dind avant virtutii durerii si valorii formative a suferintei. Dar intelegerea limitata a dus la exagerarea atitudinii umane din epoca recenta, care a devenit o asteptare tematoare cu palida speranta ca orice compensatie (de obicei in forma materiala sau placuta, cum ar fi paradisul diverselor religii) poate interveni dupa moarte pentru a rasplati ceea ce sa suferit in timpul vietii. Popoarele se mistuie in mizerie si in nefericita constientizare psihologica a milei si pedepsei. Lumina clara a iubirii trebuie sa curete toate acestea, iar bucuria va fi nota distinctiva a noii ere. Va fi depasita conceptia separativa care scinda net viata in lume de viata interioara, materialul si spiritualul. Viata va fi considerata ca un tot global, sub diversele sale functii si aspecte. Ceea ce va fi cautat, va fi armonia cunoasterii si a credintei, armonia iubirii si a puterii, armonia pasivitatii unui suflet cufundat in calmul transcendent si a activitatii continue a manifestarii divine.

In Pesti a dominat idealul sacrificiului, in mod clar legat de cel precedent al suferintei, care avea ca embelema cea mai semnificativa, pentru intiati, Crucificarea, in timp ce pentru umanitatea evoluata aceasta s-a tradus prin filantropie, iar la cei mai putin evoluati s-a exprimat in blandetea sufletului. In Varsator viitorii initiati vor absorbi in constiinta conceptul sacrificiului de grup ca act de serviciu spiritual, ce se va exprima ca fraternitate in restul umanitatii. Informatoarele timpurilor trecute au fost marile religii idealiste, cu viziunile si constrangerile lor mentale, chiar daca oportune pentru a proteja constiintele limitate. Maine, dezvoltarea constiintelor va permite intelegerea stiintifica a hotararii divine. Acest lucru va favoriza viitoarea sinteza a religiilor. Era Pestilor a fost mai intai de toate aceea a productiei materiale si a expansiunii comertului, a abilitatii de a vinde produse ale ingeniozitatii umane, iar publicul in general a fost educat sa creada ca aceste lucruri sunt indispensabile fericirii. Simplitatea antica si adevaratele valori au ramas temporar in plan secund. Iubirea posesiei si luarea agresiva a ceea ce ne dorim s-au demonstrat a fi foarte inclusive si au distins nu numai comportamentul individului, ci al unor natiuni si rase intregi. Sa agresezi pentru a avea a fost caracteristica civilizatiei umane din ultimii 1.500 de ani. In viitoarea ordine mondiala a Varsatorului, sinele - cu o deliberare spontana si in deplina constienta - isi va subordona propria persoana binelui unui tot. Omul tipic al erei Pestilor este un idealist intr-un anumit sector al evolutiei umane. Omul erei Varsatorului va adopta cu impetuozitate noile idealuri si idei infloritoare si prin actiunea grupului, le va concretiza. In epoca Pestilor idealitatea si viata fizica erau doua expresii umane distincte. Adesea erau divergente si foarte rar se contopeau. Omul Varsatorului va trai in schimb in manifestarea continua a propriilor idealuri. Aceasta va sfarsi prin a provoca sinteza comportamentului si expresia autentica a valorilor si realitatilor spirituale. In constiinta umanitatii exista acum o tendinta ce determina sinele sa se contopesca cu totul fara a pierde sensul individualitatii. Cum in timpul erei Pestilor s-a dezvoltat in umanitate o responsivitate colectiva la cunoastere si la principiul inteligentei, astfel in era Varsatorului va fi invocat un raspuns colectiv pentru raporturile umane corecte: nota caracteristica a constiintei de masa va fi bunavointa manifestata. In Pesti, evolutia constiintei individuale a dus la alimentarea instinctelor de separare, religii dogmatice, acuratete stiintifica bazata pe fapte, scoli de gandire ingradite de bariere doctrinare si exclusivism, cultul patriei, etc. Noile influxuri cosmice vor deschide calea recunoasterii viziunilor mai ample ce se vor revela in noua religie mondiala bazata pe unitate fara uniformitate; de asemenea vor favoriza ridicarea acelei tehnici stiintifice particulare ce va arata lumina universala invaluita si inchisa sub toate formele, si a acelui internationalism specific ce se va exprima ca fratie practica, pace si bunavointa intre popoare. Puternica energie dominanta din semnul Varsatorului, purtatorul de apa, semn viu si emotiv, va stimula corpul emotional al oamenilor, indreptindu-l catre o noua integrare: fratia umana, ce nu va tine cont de diferentele rasiale si nationale si va indrepta viata oamenilor catre unitate si sinteza. Acest lucru implica un mare aflux de viata unificatoare de o forta extraordinara, ce va contopi incet, dar sigur, intreaga familie umana intr-o fratie perfecta. Cand pornim sa analizam care sunt directivele ce vor duce la formarea unei noi lumi, aflam ca acestea pot fi restranse esential in trei Legi si Principii asa cum au fost studiate si enuntate de un Maestru al nostru, Prof. Roberto Assagioli, din care ne-am inspirat pentru o parte din prezentul si urmatorul capitol si din care urmarim locul pe care acesta l-a dat noii psihologii, ca si discipolilor sai in psihoterapie. Examinind acele legi, vom constata cum si cat din acestea corespund principiilor masonice. Interdependenta stransa existenta intre om si umanitate, intre Templul interior si Templul exterior, va fi examinata ulterior. Aici dorim sa reafirmam un principiu cheie pentru intelegerea misiunii Masoneriei, si anume ca unui mason nu i se va pune niciodata problema daca este mai important omul sau societatea. El se educa si traieste in fiecare zi in mod constient de propria crestere ca individ integrat unui grup: Loja. El stie, prin experimentare directa, ca propria dezvoltare se realizeaza in acelasi timp cu cea a Fratilor sai ce lucreaza cu el. Orice depasire proprie individuala este o depasire globala a grupului caruia ii apartine. Astfel individul si loja sunt intr-o evolutie perpetua, dar tot astfel si omul si societatea, prin intermediul unei munci constante, in absenta careia orice, act, orice cuvant, orice discurs sunt in zadar si golite de semnificatie.

LEGI SI PRINCIPII ALE NOII ERE

Pe baza propriilor cercetari, Roberto Assagioli a evidentiat ca noua era ar fi dus la crearea unei noi lumi condusa de trei LEGI bazate fiecare pe trei PRINCIPII. El insusi a dat viata unei seriide studii asupra unor astfel de legi si principii adoptate si raspandite api in intreaga lume. Acestea sunt: 1) LEGEA RAPORTURILOR UMANE CORECTE bazata pe PRINCIPIUL BUNAVOINTEI; 2) LEGEA COOPERARII PENTRU BINELE COMUN SAU A EFORTULUI DE GRUP bazata pe PRINCIPIUL UMANITATII; 3) LEGEA APROPIERII SAU A REALIZARII bazata pe PRINCIPIUL DIVINITATI ESENTIALE. Am facut cercetari in literatura cu privire la evolutia viitoare a civilizatie umane; desi s-a scris un numar infinit de lucruri, in practica toate sunt reductibile la aceste trei formulari. Este deci necesar sa le examinam fara a depasi scopurile pe care ni le-am propus, scopuri eminamente practice si nu teoretice, chiar daca sunt fondate pe teoria aparuta de la primul rand al acestor note. Deja faptul de a propune atunci (1973) aceasta opera atentiei Fratilor Masoni, am respectat strict traditia rozacruciana, transpusa in Masonerie, ce tindea spre pregatirea unei umanitati diferite, a unei umanitati divinizate ce traia conform regulilor propriei domnii in care va trebui sa reintre. Nu ne vom opri aici pentru a examina actiunea celor din Rosa+Cruce din punct de vedere al evolutiei umanitatii, actiune care pe de alta parte a reperezentat apanajul tuturor societatilor initiatice traditionale din toate timpurile (vrem numai sa il amintim pe Pitagora pentru ca este de al casei), actiune ce se ridica mai presus de intamplare, de evolutia lenta a evenimentelor ce impiedica discernerea exacta a realitatii celor ce se intampla, actiune ce se bazeaza pe legea universala a cauzelor si efectelor inlantuinduse in cursul secolelor (si nu de o viata umana ce acopera un fragment infinitezimal de timp in fata drumului lent plurisecular al umanitatii) strans legata de un mers in spirala ascendeta. Acest lucru explica in profunzime legea cursurilor si recursurilor istorice, lege careia putine persoane reusesc sa I se supuna, doar pentru ca nu sunt in masura sa citeasca variantele legate strans de progresul spiralei 1) LEGEA RAPORTURILOR UMANE CORECTE izvoraste din constatarea ca, volens nolens, datorita mijloacelor moderne de comunicare, trebuie sa convietuim cu douamii cinci sute de milioane de fiinte umane ce constituie un tot unic. Aceasta convietuire este si va fi posibila numai prin intermediul stabilirii de relatii sid e raporturi juste ce pot fi obtinute cu ajutorul bunavointei. Asa cum in mod just scrie C.H. Cooley in The Social Process: Societatea este un complex de forme si procese, fiecare dintre ele traieste si se dezvolta in virtutea schimbului reciproc cu celelalte, totul devenind astfel unificat incat ceea ce se intampla intr-o parte influneteaza restul. Este o tesatura ampla de activitate reciproca diferentiata in nenumarate sisteme, unele dintre ele total distincte, altele greu descifrabile si toate impletite intre ele intr-o asa masura incat se discern diferitele sisteme ca urmare a punctului de vedere adoptat. Dar daca

este indispensabila aplicarea legii raporturilor umane corecte intre natiuni si intre blocuri de natiuni, aceasta este nu mai putin indispensabila si intre individul si indivizii ce constituie mediul sau sau mai bine mediile in care se traieste viata de zi cu zi; aceasta necesitate este din ce in ce mai evidentiabila chiar daca, in actuala perioada de tranzitie, anumite contraste pot sa dea loc unor interpretari eronate. Chiar daca stiinta raporturilor umane corecte pare sa fie in perioada copilariei sale, in timp ce este studiata activ prin intermediul psihologiei si mai ales al stiintelor sociale, noi masonii putem revendica o prioritate in descoperirea sa si mai ales in aplicarea sa prin insasi deviza Ordinului: FRATERNITATE, EGALITATE, LIBERTATE. Niciun raport corect nu va putea fi stabilit vreodata fara ancorarea terestra si realizarea practica a ceea ce se invata in birourile noastre Chiar si asupra BUNAVOINTEI trebuie sa ada