UNIVERSITATEA DE VEST „VASILE GOLDIŞ” ARAD FACULTATEA DE ŞTIINŢE ECONOMICE

Specializarea: E.C.T.S.Forma de învăţământ:ID

Anul:IAnul Universitar 2010-2011

Referat la disciplinaMACROECONOMIE

Prof. coord.: Lect.univ.dr. ec.

Studenta:

2011Cuprins

Masa monetara si agregatele monetare

1. Definirea masei monetare

2. Indicatori de structurare a masei monetare

Delimitarea componentelor masei monetare

Numerarul in circulatie in Romania si cauzele inflatiei din luna martie

Masa monetara si agregatele monetare

1.Definirea masei monetare

Masa monetara reprezinta un indicator care desemneaza totalitatea mijloacelor

banestiexistente in economia unei tari la un moment dat, sau ca medie pe o anumita

perioada;

Este un indicator statistic, care se cuantifica pe baza bilantului centralizatal

intregului sistem bancar dintr-o tara, dupa deducerea operatiilor duble dintre banci.

Detinatorii de moneda apartin atat sectorului bancar, cat si celui nebancar.

Sectorul bancar al economiei este reprezentat de bancile comerciale care detin rezerve in

moneda bancii centrale (bilete si depozite in cont curent), iar sectorul nebancar al

economiei este constituit din agentii economici si populatie, care detin bancnote, moneda

metalica si depozite in conturile curente la bancile comerciale.

Rezulta ca masa monetara este constituita dintr-un stoc de creante asupra bancilor,

creante aflate in posesia utilizatorilor de moneda.

Pentru a determina nivelul masei monetare se iau in considerare mijloacele banesti

existente in conturile clientilor, plus numerarul in circulatie, respectiv, elementele din

pasivul bancilor comerciale si cele ale bancii centrale.

2.Indicatori de structurare a masei monetare

Din punct de vedere statistic, pentru masurarea masei monetare se recurge la

structurarea acesteia, ceea ce permite calcularea indicatorilor si a agregatelor

monetare.

Delimitarea componentelor masei monetare din circulatie se realizeaza dupa

urmatoarele criterii, utilizate in statistica monetara internationala.

A. sfera pe care o serveste masa monetara

B. natura social economica a detinatorilor de moneda

C. rotatia si rolul diferitelor componente ale masei monetare

D. gradul de lichiditate al diferitelor componente

Din punct de vedere al sferei, masa monetara poate fi analizata ca moneda

scripturala (bani de cont) si numerar. Aceste sume apar ca solduri in conturile bancare

sau asupra populatiei, sau ca numerar in casieriile agentilor economici si ale institutiilor.

Din punct de vedere al detinatorilor, se disting:

- mijloace banesti (monede) ce apartin sectorului public;

- mijloace banesti ale sectorului privat.

Din punct de vedere al rotatiei si al importantei, se disting:

- mijloace banesti cu circulatie curenta;

- mijloace banesti economisite;

- alte mijloace banesti.

Acest criteriu este utilizat de statistica FMI, care utilizeaza notiunile:

- money cuprinde: numerarul din afara sistemului bancar si banii din conturile curente,

(care indeplinesc functiile de mijloc de plata si mijloc de circulatie);

- qvassi money cuprinde depozitele pe termen scurt ale agentilor economici si ale

populatiei;

- other ithems cuprinde mijloace banesti cu miscare lenta sau fara miscare.

Din punct de vedere al lichiditatii se disting:

- lichiditati primare

- lichiditati secundare

- lichiditati tertiare

Criteriul lichiditatii este facultativ, in sensul ca nu il folosesc toate

tarile.

Indicatorii sau agregatele monetare sunt stabilite de catre autoritatile monetare,

tinand seama de trei criterii principale:

- eficacitatea agregatelor monetare

- caracterul controlabil

- disponibilitatea statistica.

Eficacitatea agregatelor monetare se interpreteaza in functie de capacitatea

acestora de a se constitui in obiective intermediare ale politicii monetare. Acestea trebuie

sa ofere informatii complexe si sa atraga atentia asupra evolutiei comportamentului

agentilor economici.

Ca tendinta generala, se constata ca autoritatile monetare accepta mai multe

agregate monetare, fixand tot atatea obiective cate agregate sunt create.

Evolutia agregatelor monetare nu este influentata numai de comportamentul

agentilor economici si al populatiei, dar si de modificarile reglementarilor in vigoare.

Caracterul controlabil al agregatelor monetare evidentiaza influenta pe care o

poate exercita autoritatea monetara atunci cand se constata ca evolutia unui agregat nu

este corespunzatoare si se incearca corijarea acestuia.

Disponibilitatea statistica desemneaza calitatea agregatului monetar de a fi rapid

disponibil si in masura de a permite autoritatilor monetare o reactie rapida. In general, se

recomanda agregate mai restranse, mai usor de calculat.

Exemplele urmatoare demonstreaza ca numarul agregatelor difera in functie de

obiectivele politicii monetare.

Astfel, in SUA, in cadrul masei monetare, elementele sunt regrupate in cinci

agregate: M1 = numerar in circulatie (in afara sistemului bancar) si depozite la vedere;

M2 = M1 + depozite la termen la bancile comerciale; M3 = M2 + depozite la termen la

bancile populare si la casele de economii; M4 = M3 + certificate de depozit

negociabile;M5 = M4 + certificate de depozit de mare valoare.

In Franta:

M1 = numerar in circulatie + soldul conturilor la vedere;

M2 = M1 + plasamente la vedere + conturile de economii pentru

locuinte;

M3 = M2 + active monetare ale rezidentilor + depozite la vedere + bonuri de casa

+ certificate de depozit.

La modul general, se poate aprecia ca:

- agregatul M1 regrupeaza toate mijloacele de plata efective si depunerile in conturi

curente, deci toate mijloacele banesti cu circulatie curenta;

- agregatul M2 este mai cuprinzator si include in afara de M1 ansamblul plasamentelor la

termen in vederea economisirii, posibil a fi transformate in lichiditati, intr-un anumit

interval de timp;

- agregatul M3 include pe langa M2 active cu diferite grade de lichiditate, in structura

carora se afla certificatele de depozite, bonurile de casa.

Daca se utilizeaza criteriul lichiditatii, se poate construi agregatul L, care

inglobeaza toate celelalte componente precedente, la care se adauga titlurile pe termen

mediu si lung, care pot fi transformate mai lent in lichiditati.

Indiferent de numarul agregatelor utilizate, componenta M1 a masei monetare este

cea mai activa, in sensul ca intermediaza cel mai mare numar de acte de vanzare-

cumparare din economie.

Analiza datelor privind masa monetara in circulatie si structura acesteia, pe baza

datelor publicate de statistica financiara-internationala, conduce la urmatoarele concluzii:

in tarile in curs de dezvoltare, mijloacele banesti, sub forma de lichiditati (M1)

detinaproximativ 60 % din masa monetara, in Asia; 40 % in tarile din America Latina; si

27-28 % in tarile industrializate.

obiectivele in domeniul politicilor monetare din tarile industrializate includ si

evolutiaagregatelor monetare. In 1990 in SUA s-a urmarit o crestere de 3-7 % a

agregatului M2, in Japonia o crestere de 10-12 %, in Germania de 4 – 6 %, iar in Olanda o

crestere de 5 %. Aceste norme de crestere a agregatelor monetare evidentiaza vointa

autoritatilor monetare de a mentine o orientare restrictiva, cu scopul franarii inflatiei si a

asigurarii unei concordante intre cresterea masei monetare si cresterea PIB.

Utilizarea agregatelor monetare ca obiective intermediare ale politicii monetare

poate fi demonstrata in cazul Romaniei, in contextul situatiei monetare a anilor 1991 -

1994. In aceasta perioada, BNR a utilizat M2 ca obiectiv intermediar, urmarind prin

program o crestere a cantitatii de moneda mai mica decat a PIB nominal, cu scopul de-a

comprima presiunile inflationiste.

Desi cantitatea de moneda a crescut mai lent decat PIB in expresie nominala,

lichiditatea din sistem nu a reprezentat o constrangere pentru cresterea preturilor.

Incepand cu 1992, in sistemul bancar au aparut creditele preferentiale directionate, care

au avut ca sursa emisiunea bancii centrale, ceea ce a condus la o lichiditate sporita a

economiei. Creatia monetara excesiva a avut efecte negative, printre care cel de intarziere

a procesului de atragere a economiilor populatiei in sistemul bancar.

Numerarul in circulatie in Romania si cauzele inflatiei din luna

martie

Numerarul in circulatie in Romania insuma la finalul anului trecut 26,79

miliarde lei, in crestere cu 11,8% fata de 2009, arata datele Bancii Nationale a

Romaniei. Depozitele overnight – conturile curente si depozitele la vedere – s-au

diminuat insa cu 1,1 procente, pana la 54,81 miliarde lei.

In depozite bancare cu durata de pana la doi ani, romanii isi tineau la finalul

anului trecut 117,98 miliarde lei, toti acesti bani ducand masa monetara intermediara

undeva la aproape 200 miliarde lei, in crestere cu 6,2% fata de anul 2009.

Luand in calcul si imprumuturile din operatiuni bancare de tip repo, unitatile

fondurilor de piata monetara si titlurile de valoare negociabile cu scadenta de pana la doi

ani, masa monetara in sens larg (careia specialistii ii spun M3),  era in Romania la finalul

anului trecut de 202,58 miliarde lei, in crestere cu 6,9% fata de anul anterior.

Inflaţia care a tulburat apele din Martie a fost undeva în jurul a 8% şi a scos

practic în decor ţinta de inflaţie pentru acest an şi pentru a cincea oară. Evident că

vinovatul este întotdeauna unde nu poate fi identificat şi individualizat - în piaţa liberă la

ticăloşii de benzinari, măcelari, fermieri şi agricultori (preţul la carburanţi la mâncare

având cea mai mare creştere în coş).

Lăsând gluma la o parte totuşi cine este vinovat de această inflaţie? Cu argument

(în ultimele luni începând din 2005 lunar masa monetară a crescut în România cu ritmuri

pozitive şi uneori ameţitoare adică şi 50% lunar prin 2006 şi 2007) se poate spune că una

din cauzele fundamentale o constituie dinamica masei monetare.

Deci inflaţia apare şi are în acest caz CAUZE MONETARE ce ţin exclusiv de

banca centrală şi care induc creşteri NENATURALE a TUTUROR preţurilor în

economie. Preţurile cresc acum în România în primul rând din această cauză. Dacă până

acum câţiva ani piaţa de capital şi piaţa imobiliară absorbeau rapid orice tipăriri de bani

acum piaţa bunurilor reale (combustibili, mâncare adică exact bunurile din coş) sunt mai

puternic atinse de politica banilor cu iz proaspăt de cerneală. Acum mai mult ca în

perioadă de boom economic inflaţia are deci cauze monetare pentru că nu mai

există activele alternative care să absoarbă masa monetară în exces (mai exact banii fizici

din M1 dar şi cei scripturali din M3)

Indicator 2008 2009 2010

Variaţia anuală a M3 17,96% 7,68% 9,01%IPC 6,13% 4,66% 7,73%

O altă cauză care se adaugă este EXPANSIUNEA MONETARĂ (masa monetară

M3 include o buna parte din acest fenomen) pe care băncile comerciale o practică cu voia

tot a Băncii Centrale. Adică la 1 leu tipărit în plus de Banca Centrală băncile comerciale

îl rotesc şi îl multiplică de încă câteva ori în decursul unui an (depinde şi de rezerva

obligatorie) pentru că au voie de la BNR să împrumute altora banii la vedere ai oamenilor

(rezerva fracţionară). Procesul de multiplicare al banilor de către băncile comerciale

adaugă şi el un puseu inflaţionist suplimentar. Cu cât rezerva fracţionară e mai mică, cu

atât inflaţia e mai mare.

Preţurile mai cresc, bineînţeles şi natural dealtfel, datorită sezonalităţii

consumului sau producţiei, ineficienţei pieţei (prea puţini concurenţi ar spune unii, prea

puţină privatizare, prea puţine produse substituibile în consum). Foarte mulţi specialişti

încearcă să explice inflaţia fără să înţeleagă ce înseamnă de fapt. Inflaţia nu are nici o

legătură cu o creştere zonală a unor preţuri.

Ratarea ţintei de inflaţie apare şi pentru că Banca Centrală îşi propune mai multe

ţinte monetare simultan: curs de schimb stabil, preţuri stabile şi dobândă în scădere. Orice

manual de economie monetară mai serios spune că nu pot fi atinse mai mult de o ţintă, iar

pentru că cursul şi dobânda depind de preţuri eu recomand o atenţie mai mare asupra

acestora din urmă şi o grijă mai atentă la ce tipărim şi multiplicăm. Iar dacă specialiştii

monetari care butonează la panoul economiei au alte cauze ale inflaţiei în spate să le

revizuiască rapid că poate data viitoare nimeresc mai bine ţinta.

Bibliografie:

1. Anghelache, Ioana Mihaela. Impactul politicilor monetare asupra pieţei de capital

din Romania

2. Basno, Cezar; Dardac, Nicolae. Monedă, credit, bănci. Bucureşti

3. Ciotei, Constantin N. Finanţe-monedă, credit-bănci

4. http://www.wall-street.ro/articol/Finante-Banci/16109/Creste-masa-

monetara.html

5. http://www.ziare.com/articole/masa+monetara+bnr

6. http://cristianpaun.finantare.ro/2011/05/05/se-cauta-vinovatul-pentru-inflatia-din-

martie/