MANUALUL SCHENGENMANUALUL SCHENGEN

DE COOPERARE POLIŢIENEASCĂDE COOPERARE POLIŢIENEASCĂ

TRANSFRONTALIERĂTRANSFRONTALIERĂ

CUPRINS

COOPERAREA SCHENGENINTRODUCERE

1. Asistenţă reciprocă (Convenţia Schengen, art. 39(1)-(3))

2. Supraveghere (Convenţia Schengen, art. 40)

3. Urmărire (Convenţia Schengen, art. 41)

4. Ordine şi siguranţă publică (Convenţia Schengen, art. 46)

5. SISTEMUL INFORMATIC SCHENGEN (Convenţia Schengen, art. 92-119)

5. Ofiţeri de legătură (Convenţia Schengen, art. 47)

6. Înţelegeri şi acorduri bilaterale (Convenţia Schengen, art. 39(4)-(5))

Anexe

ANEXA 1:. Solicitare de asistenţă pentru supraveghere transfrontalieră

ANEXA 2.: Raport de urmare privind operaţiunea de supraveghere

ANEXA 3:. Formular de evaluare a rezultatelor solicitării de supraveghere

transfrontalieră nr....∕. (nr..∕an)

ANEXA 4:. Formular de evaluare a rezultatelor urmăririi transfrontaliere nr....∕...

(nr..∕an)

ANEXA 5:. Lista de verificare a informaţiilor ce urmează să fie schimbate

ADDENDUM 1: fişele naţionale

ADDENDUM 2: lista punctelor de contact

ADDENDUM 3: lista ofiţerilor de legătură

ADDENDUM 4: lista acordurilor bilaterale sau multilaterale

1

2

COOPERAREA SCHENGENINTRODUCERE

Introducere în Convenţia Schengen

La data de 14.06.1985, Belgia, Franţa, Luxemburg, Olanda şi R.F. Germania au semnatîncheiat, în localitatea Schengen din (Luxemburg), un Acord privind eliminarea treptată a controalelor la frontierele comune.

Convenţia de Implementare a Acordului Schengen din 19.06.1990 (Convenţia Schengen1 ) transpune în practică obiectivul stabilit în 1985 şi oferă cadrul pentru eliminarea totală, în mod obligatoriu, a controlului persoanelor la frontierele comune ale Părţilor Contractante, creându-se astfel un spaţiu pentru libera circulaţie a persoanelor.

Cu toate acestea, Convenţia include şi măsuri compensatorii pentru prevenirea apariţiei unor posibile disfuncţionalităţi în ceea ce priveşte securitatea apărute în urma eliminării controalelor la frontieră. Intensificarea cooperării poliţieneşti reprezintă una din cele mai importante măsuri compensatorii.Părţile Contractante includ Franţa, Belgia, Olanda, Luxemburg şi Germania, precum şi Italia, Spania, Portugalia, Grecia şi Austria, care de asemenea au aderat la Convenţia Schengen. La data de 19.12.1996, Danemarca, Finlanda şi Suedia au aderat la Convenţie, în timp ce Islanda şi Norvegia au semnat un acord de cooperare cu statele Schengen. Aderarea la Convenţia Schengen este deschisă tuturor statelor membre UE.

Trebuie menţionat că există o perioadă de timp care se scurge între aderarea la Convenţia Schengen şi implementarea integrală a acesteia. Mai mult decât atât, în anumite condiţii, acest lucru implică o fază de tranziţie caracterizată prin implementarea parţială a Convenţiei (menţinerea controalelor la frontiere în întregime sau doar la anumite frontiere, în paralel cu aplicarea altor măsuri din Convenţie).

Pentru prevenirea apariţiei unor posibile disfuncţionalităţi în ceea ce priveşte securitatea , datorate eliminării controalelor, în Convenţie au fost introduse măsuri compensatorii.

Cooperarea poliţienească include în special: - asistenţă reciprocă în scopul prevenirii şi descoperirii infracţiunilor (art. 39 (1)-

(3))- supraveghere transfrontalieră (art. 40)- urmărire transfrontalieră (art. 41)- comunicarea informaţiilor în cazuri particulare în scopul prevenirii pe viitor a

infracţiunilor mai mult sau mai puţin grave împotriva ordinii şi siguranţei publice sau a ameninţărilor la adresa acestora (art. 46)

- schimb de informaţii în scopul efectuării eficiente a controalelor şi supravegherii la frontierele externe (art. 7)

1 Textul Convenţiei este publicat în OJL 239 din 22.09.2000, p. 19.

3

- numirea de ofiţeri de legătură (art. 47)- intensificarea cooperării poliţieneşti în regiunile de frontieră prin încheierea de

înţelegeri (art. 39 (4)) şi acorduri (art. 39 (5)) bilaterale - crearea şi întreţinerea uni sistem informatic comun, SIS (art. 92 şi urm.nu este

prevăzut de acest manual)

Participarea în procesul de implementare a acquis-ului Schengen îmbracă diferite forme juridice în funcţie de data aderării şi diferenţele prevăzute de cadrul juridic aplicării. Situaţia participării în domeniul cooperării poliţieneşti este următoarea (stadiul la 01.07.2007): - participare deplină: Belgia, Danemarca, Germania, Grecia, Spania, Franţa, Italia,

Luxemburg, Olanda, Austria, Portugalia, Finlanda şi Suedia, precum şi Islanda şi Noregia

- participare parţială: Marea Britanie (art. 39, 40, 42, 43, 44, 46, 47 – mai puţin 47(2)(c))2

- participare parţială: (art. 39, 44, 45, 46, 47)3 : Bulgaria, Cehia, Estonia, Cipru, Letonia, Lituania, Ungaria, Malta, Polonia, România, Slovenia, Slovacia.

2 Decizia Consiliului 2000/365/EC din 29.05.2000 (OJ L 131/01.06.2000, p. 43) şi Decizia Consiliului 2004/926/EC din 22.12.2004 (OJ L 395/31.12.2004, p. 70).3 Anexa I a Actului privind condiţiile de aderare a Cehiei, Estoniei, Ciprului, Letoniei, Lituaniei, Ungariei, Maltei, Poloniei, Sloveniei şi Slovaciei, precum şi modificarea Tratatelor de înfiinţare a UE (OJ L 236 /23.09.2003, p. 33) şi Anexa II a Actului privind condiţiile de aderare a Bulgariei şi României, precum şi modificarea Tratatelor de înfiinţare a UE(OJ L 157, 21.06.2005, p. 224).

4

1. ASISTENŢĂ RECIPROCĂ (Convenţia Schengen, art. 39 (1)-(3))4

1.1 Principiu

Art. 39 (1-3) stabileşte principiul asistenţei reciproce între autorităţile de poliţie în

scopul prevenirii şi descoperirii infracţiunilor.

O astfel de cooperare între autorităţile de poliţie, fără implicarea autorităţilor

judiciare, când există motive de suspiciune sau apar pericole concrete, se va realiza

în principal prin măsuri precum cele enumerate în continuare (lista nu este

exhaustivă şi implementarea este supusă condiţiilor stabilite mai jos):

- identificarea proprietarilor şi şoferilor vehiculelor,

- investigaţii privind permisele de conducere,

- localizarea şi reşedinţei şi a împrejurimilor,

- identificarea abonaţilor reţelelor de telecomunicaţii (telefon, fax şi internet),

dacă aceste informaţii sunt accesibile publicului,

- obţinerea de informaţii de la persoanele ce acordă sprijin poliţiei în mod

voluntar5,

- identificarea persoanelor,

- transmiterea de informaţii operative poliţieneşti din bazele de date sau

dosarele poliţiei, în conformitate cu prevederile legale relevante ce se aplică

protecţiei datelor,

- pregătirea de planuri şi coordonarea măsurilor de căutare, precum şi iniţierea

de căutări în cazuri urgente (independent de căutările SIS),

- stabilirea originii bunurilor, în particular arme şi vehicule (stabilirea canalelor

de vânzare),

- examinarea probelor (cum ar fi pagubele produse vehiculelor în accidentele

cu fuga de la locul faptei, corecturi în documente, etc.).

4 A se vedea şi Decizia Comitetului Executiv Schengen din 28 aprilie 1999 privind îmbunătăţirea cooperării poliţieneşti în vederea prevenirii şi descoperirii infracţiunilor (publicat[ă în OJL 239 din 22.09.2000, p. 421).5 Conform legislaţiilor naţionale din Austria, Germania şi Olanda, în interogatoriile poliţiei se aplică principiul voluntariatului.

5

Acest principiu poate fi implementat prin acorduri bilaterale sau înţelegeri între

statele vecine (a se vedea Secţiunea 76, art. 39 (4-5)).

6

1.2 Condiţii

Solicitările de asistenţă trebuie să îndeplinească următoarele condiţii:

- trebuie să fie autorizate de legislaţia naţională a statului căruia îi sunt

adresate;

- trebuie să se încadreze în limitele competenţelor autorităţilor în cauză

implicate; în cazul în care autoritatea respectivă nu este competentă să

soluţioneze solicitarea, aceasta trebuie transmisă autorităţii competente;

- competenţa nu trebuie să fie limitată la autorităţile judiciare sau nu să

necesităe aprobarea acestora;

- implementarea solicitării nu trebuie să implice aplicarea unor măsurilor

coercitive;

- informaţiile scrise pot fi folosite ca probe doar cu consimţământul dinainte

exprimat al autorităţilor judiciare ale statului căruia îi sunt adresate (solicitările)6.

1.3 Aspecte practice:

c C a regulă , cererile de asistenţă şi răspunsurile la acestea trebuie schimbate între

autorităţile centrale responsabile cu cooperarea poliţienească internaţională. Pentru

detalii privind datele de contact ale acestor autorităţi a se vedea

http://schengen.dgieri.mira.intranet Addendum 2.

î Î n caz urile de urgen ţă te , cererile de asistenţă pot fi adresate direct autorităţilor

competente ale statului implicat, care pot răspunde direct.

În astfel de cazuri, autoritatea solicitantă trebuie să notifice imediat autoritatea

centrală a statului căruia îi este adresată solicitarea cu privire la această cerere

directă. Este recomandat ca propria autoritate centrală să fie notificată concomitent.

1.4 Definiţia c C azul ui urgent : este în cazul în care transmiterea cererii de asistenţă

prin intermediul unei autorităţi centrale întârzie atât de mult transmiterea către

autorităţile locale încât periclitează succesul acţiunii preventive sau al investigaţiei.

6 Utilizarea imediată a informaţiilor ca probă în procedurile penale este posibilă doar dacă statul căruia îi este adresată solicitarea nu cere, pe lângă aceasta, scrisori oficiale pentru comisie rogatorie. Prin urmare, procedura de obţinere a autorizaţiei se stabileşte de către statele implicate. Autorităţile de poliţie şi cele judiciare pot transmite solicitările de autorizare şi documentele rezultate în procesul de soluţionare a acestora prin orice mijloace care permit transmiterea rapidă, în cazul în care prin efectuarea transmiterii apare o urmă scrisă a autorului documentului (ex. fax, e-mail).

7

8

2. SUPRAVEGHEREA (Convenţia Schengen, art. 40)

2.1 Principiu

Conform art. 40 din Convenţia Schengen7, autorităţile de poliţie şi, pentru

infracţiunile care le aduc atingere, autorităţile vamale ce acţionează în limita

atribuţiilor lor pot continua o operaţiune de supraveghere iniţiată în propria ţară şi pe

teritoriul altui stat Schengen, acţiune supusă unor condiţii stricte şi acordului statului

pe teritoriul căruia se desfăşoară supravegherea. Art. 40 distinge două cazuri:

- supravegherea „obişnuită”, care se desfăşoară după obţinerea autorizaţiei de

supraveghere în urma adresării unei solicitări de asistenţă;

- supravegherea „de urgenţă”, care permite ca supravegherea să fie continuată

pe teritoriul altui stat fără o autorizaţie prealabilă.

2.2 Condiţii pentru supravegherea „obişnuită”

- trebuie să existe o anchetă judiciară în desfăşurare;

- persoana supravegheată trebuie să fie suspectă de implicare în comiterea

unei infracţiuni care atrage extrădarea;

Conform art. 2(1) din Convenţia Europeană privind Eextrădarea din 13.09.1957,

infracţiunile care atrag extrădarea sunt:

„faptele infracţiunile sancţionate de legislaţia statului solicitant şi de legislaţia

statului căruia îi este adresată solicitarea cu privare de libertate sau cu emiterea

unui mandat de arestare pentru o perioadă maximă de cel puţin un an sau cu o

pedeapsă mult mai severă”.

- doar anumiţi ofiţeri sunt autorizaţi să efectueze supravegherea transfrontalieră

(a se vedea lista în http://schengen.dgieri.mira.intranet Addendum 1);

- statul căruia îi este adresată solicitarea trebuie să fi autorizat supravegherea

(condiţiile pot fi ataşate la această autorizare), în urma primirii unei cereri de

asistenţă judiciară din partea statului solicitant (a se vedea 2.4) .

7 Cu modificările aduse de Decizia Consiliului 2003∕725∕JHA din 02.10.2003, publicată în OJL 260 din 11.10.2003, p.37.

9

2.3 Condiţii pentru supravegherea „de urgenţă”

Supravegherea de urgenţă se poate desfăşura doar cu respectarea următoarelor

condiţii:

- autorizaţia prealabilă nu poate fi cerută „pentru motive deosebit de urgente”.

Aceasta se aplică pentru de exemplul încând care autorităţile iau la cunoştinţă

despre infracţiunea pentru care supravegherea este cerută într-o fază atât de

târzie încât solicitarea de obţinere a autorizaţiei nu poate fi soluţionată, chiar

dacă este transmisă imediat la autoritatea centrală;

- există o anchetă judiciară în desfăşurare;

- persoana supravegheată trebuie să fie suspectă de a fi comis una din

infracţiunile prevăzute la art. 41 (4), lit.a;

- doar anumiţi ofiţeri sunt autorizaţi să efectueze supravegherea transfrontalieră

(a se vedea http://schengen.dgieri.mira.intranet Addendum 1);

- autoritatea centrală a statului căruia îi este adresată solicitarea este imediat

notificată că a fost trecută frontiera (a se vedea 2.4);

- o solicitare de asistenţă judiciară este adresată fără întârziere;

- supravegherea trebuie să înceteze:

- fie la cererea statului căruia i-a fost adresată solicitarea, fie

- în termen de 5 ore de la trecerea frontierei, în absenţa autorizaţiei din

partea statului căruia i-a fost adresată solicitarea.

2.4 Aspecte ce ţin de desfăşurarea supravegherii

Înainte de trecerea frontierei:

- Exceptând cazurile urgente, în primul rând trebuie transmisă o solicitare prin

intermediul autorităţilor centrale ale fiecărui stat (pentru detalii privind datele de

contact ale acestor autorităţi a se vedea http://schengen.dgieri.mira.intranet

Addendum 21). În caz de urgenţă, solicitarea va fi transmisă cât mai curând

posibil.

- Autorităţile competente din statul căruia îi este adresată solicitarea vor

considera cererea de obţinere a aprobării pentru supravegherea transfrontalieră,

primită de la autoritatea competentă (Anexa 1) din statul solicitant, ca fiind o

10

cerere de asistenţă judiciară în înţelesul art. 40 (1) şi (2) din Convenţia

Schengen. Această solicitare trebuie să conţină toate informaţiile disponibile la

momentul corespunzător elementelor prezentate în documentul din Anexa 2.

- AutorizareaAutorizaţia, ca răspuns la solicitare (cu posibile condiţii ataşate),

trebuie să fi fost dată de statul căruia i-a fost adresată solicitarea, care, desigur,

poate refuza eliberarea autorizăriaţei.

Din momentul trecerii frontierei:

- Ofiţerul trebuie să respecte legislaţia naţională a statului pe teritoriul căruia

acţionează şi să urmeze instrucţiunile autorităţilor locale competente.

- Ofiţerul trebuie să fie capabil să furnizeze dovada că acţionează în calitate

oficială şi să posede un document care să certifice autorizarea de efectuare a

supravegherii (cu excepţia cazurilor urgente).

- Dacă statul căruia îi este adresată solicitarea nu obiectează în mod expres,

ofiţerul poate purta arma de serviciu; folosirea ei este interzisă cu excepţia

cazuluirilor de legitimă apărare conform legislaţiei naţionale din statul căruia îi

este adresată solicitarea.

- (Definiţiile folosite în fiecare stat pentru termenii „legitimă apărare” şi „armă de

serviciu” se regăsesc la adresa http://schengen.dgieri.mira.intranet în Addendum

1)

- Este interzisă intrarea în locuinţe şi în locuri care nu sunt accesibile publicului

(a se vedea definiţiile din http://schengen.dgieri.mira.intranet Add endum 1).

- Persoana supravegheată nu poate fi arestată sau oprită şi interogată.

- Ofiţerii de poliţie care efectuează supravegherea trebuie să urmeze

instrucţiunile autorităţilor locale competente, de ex. autorităţile din districtul în are

loc supravegherea. În general, aceste autorităţi trebuie notificate înainte de

iniţierea supravegherii. În cazuri de urgenţă, ofiţerii trebuie să contacteze cea mai

apropiată autoritate de poliţie când traversează frontiera.

Din momentul în care operaţiunea a luat sfârşit:

- Trebuie întocmit un raport către autorităţile statului căruia i-a fost adresată

solicitarea după încheierea fiecărei operaţiuni; ofiţerii care au efectuat

supravegherea pot fi solicitaţi să apară personal. Acest raport trebuie întocmit

conform modelului prezentat în Anexa 2. În cazul în care supravegherea, în

11

înţelesul art. 40 (1) şi (2) din Convenţia Schengen, este autorizată, orice stat

poate îndeplini obligaţia de a pregăti un raport conform art. 40 (3), lit. g din

Convenţia Schengen.

- Autorităţile statului căruia i-a fost adresată solicitarea pot cere asistenţă şi în

continuare din partea ofiţerilor desemnaţi să efectueze supravegherea, în cadrul

investigaţiilor şi al procedurilor judiciare după finalizarea operaţiunii.

2.5 Informaţiile de urmare

A fost elaborat un formular standard pentru statistici (a se vedea Anexa 3) pentru a

furniza informaţii generale şi credibile cu privire la cât de des şi cât de eficient a fost

efectuată supravegherea.

Acest formular trebuie completat de autoritatea centrală a statului solicitant (pentru

detalii privind datele de contact a se vedea http://schengen.dgieri.mira.intranet

Addendum 1), imediat după ce solicitarea pentru supraveghere a fost făcută,

indiferent de rezultat (chiar dacă frontiera nu a fost trecută).

Anual, după evaluarea informaţiilor legate de art. 40 din Convenţia Schengen,

fiecare autoritate centrală va înainta propriul raport anual către Secretariatul General

al Consiliului, care le va sintetiza şi le va înainta grupului de lucru competent.

Formularele folosite pentru elaborarea rapoartelor naţionale (Anexa 3) sunt păstrate

de autorităţile centrale.

12

3. URMĂRIREA (Convenţia Schengen, art. 41)

3.1 Principiu

Conform art. 41, ofiţerii care efectuează urmărirea unei persoane pot continua

această urmărire şi pe teritoriul unui stat Schengen cu care statul lor are o frontieră

terestră comună. Această situaţie, pentru care nu se cere o autorizare anterioară,

este supusă unor condiţii foarte stricte şi unor înţelegeri clar stabilite. O parte din

aceste Anumite condiţii şi înţelegeri sunt de natură generală, altele sunt specifice

pentru fiecare stat şi au fost prevăzute în declaraţii unilaterale. Conform Convenţiei

Schengen, fiecare stat este liber să aleagă între două opţiuni privind infracţiunile

care pot da naştere la urmărire şi este liber să restricţioneze atribuţiile ofiţerilor care

efectuează urmărirea (dacă au sau nu atribuţia competenţa de a opri şi interoga,

restricţii cu privire la scopul şi durata urmăririi).

3.2 Condiţii

- Urmărirea poate fi efectuată doar peste frontiere terestre.

- Doar ofiţeri autorizaţi de către fiecare stat pot exercita urmărirea (a se vedea

Addendum 1).

- Condiţii referitoare la tipul infracţiunii: fiecare stat are posibilitatea de a alege

între două opţiuni pentru tipurile de infracţiuni care permit exercitarea urmăririi: fie

lista restrictivă a infracţiunilor prevăzute la art. 41 (4) lit. a, fie infracţiunile care

atrag extrădarea (a se vedea Secţiunea 2.2. pentru definiţie).

- Trebuie analizate fişele naţionale pentru a se afla care a fost opţiunea aleasă

de fiecare stat în parte. Cu toate acestea, următoarele condiţii se aplică în toate

statele:

- persoana în cauză să fi fost prinsă în flagrant comiţând sau participând la

comiterea uneia din infracţiuni;

- urmărirea este de asemenea autorizată în cazul în care persoana implicată

se află în stare de arest preventiv sau execută o pedeapsă cu închisoarea.

- Condiţii pentru urmărirea de urgenţă:

13

- nu a fost posibilă anunţarea anterioară prealabilă a autorităţilor cărora le-a

fost adresată solicitarea, datorită respectivei cauzei urgente;

- sau autorităţile au fost anunţate, dar nu au putut să preia personal

urmărirea în timp util;

- ofiţerii care efectuează urmărirea consultă autorităţile statului căruia i-a fost

adresată solicitarea cel mai târziu până în momentul trecerii frontierei;

- urmărirea încetează la prima solicitare a statului căruia i-a fost adresată

solicitarea.

3.3 Restricţii ale privind competenţa de a efectua urmărir ii ea

Există trei tipuri de restricţii care pot fi impuse în ceea priveşte competenţa de a

efectua urmăririiea, pe care fiecare stat este liber să aleagă:

restricţie teritorială: unele state autorizează urmărirea pe întregul teritoriu, altele o

autorizează doar pentru un anumit număr de km după trecerea frontierei;

restricţie temporală: se poate cere ca urmărirea poate să fie suspendată după ce

a trecut o anumită perioadă de timp determinată;

o restricţie referitoare la atribuţiile ofiţerilor care efectuează urmărirea: unele state

îi autorizează pe aceştia să oprească şi să interogheze, altele nu. Acest lucru nu

afectează dreptul de a efectua o arestare în statul pe al cărui teritoriu se

desfăşoară urmărirea când infractorul este prins în flagrant (a se vedea mai jos

pentru diferite situaţii legale). Diferitele situaţii legale şi Rrestricţiile impuse de

fiecare stat sunt prezentate mai josîn Addendum 1.

3.4 Aspecte practice

Pe parcursul urmăririi:

Este obligatorie informarea autorităţilor statului pe al cărui teritoriu urmărirea se

desfăşoară urmărirea, cel mai târziu până în momentul trecerii frontierei. Acest

lucru trebuie făcut prin contactarea:

fie a primei unităţi de poliţie din statul în cauză,

fie una dintre autorităţile de legătură desemnate de statul în cauză (a se

vedea capitolele 5 din Addendum 1).

14

Ofiţerul trebuie să acţioneze în conformitate cu legislaţia naţională a statului în

care acţionează şi trebuie să urmeze instrucţiunile autorităţilor locale competente.

Au prioritate în circulaţia pe drumurile publice pe parcursul urmăririi ofiţerii care

efectuează urmărirea conform legislaţiei naţionale a statului pe al cărui teritoriu

continuă urmărirea (a se vedea Addendum 1, dacă e cazul).

La solicitarea autorităţilor locale, urmărirea trebuie să înceteze.

Ofiţerul trebuie să aibă asupra sa legitimaţia sau insigna de serviciu şi să fie uşor

de identificat (uniformă, banderolă, autovehicul, etc.)

Ofiţerul poate purta avea armamentul de serviciu; utilizarea acestuia este

interzisă cu excepţia cazului de legitimă apărare conform legislaţiei naţionale a

statului solicitant (a se vedea definiţiile din http://schengen.dgieri.mira.intranet

Addendum 1).

Este interzisă pătrunderea în locuinţe sau în locuri neaccesibile publicului (a se

vedea http://schengen.dgieri.mira.intranetdefiniţiile din Addendum 1).

După ce urmărirea s-a încheiat:

După fiecare urmărire, indiferent de rezultat, ofiţerii implicaţi trebuie să se

prezinte în faţa autorităţilor locale competente pentru a întocmi un raport; dacă

acestea doresc, ofiţerii trebuie să rămână la dispoziţia lor şi să furnizeze

asistenţă, la cerere, pentru viitoarele investigaţii şi proceduri judiciare.

Dacă o persoană este arestată şi nu este cetăţean al statului unde s-a făcut

arestarea, trebuie eliberată după într-uun interval de şase ore de la arestare dacă

nu este emis nici un mandat de arestare în vederea extrădării (intervalul orar

între miezul nopţii şi 09.00 nu se ia în considerare).

Persoanele arestate pot fi doar percheziţionate în vederea prezentării în faţa

autorităţilor locale. Ei pot fi încătuşaţi, iar obiectele personale confiscate.

3.5 Informaţiile de urmare

Un formular standard pentru statistici este anexat (Anexa 4), astfel încât să ofere

autorităţilor centrale informaţii generale şi credibile cu privire la cât de des şi de

eficient a fost efectuată urmărirea.

15

Acest formular trebuie completat de orice autoritate implicată în tr-o urmărire ,

indiferent de rezultat, imediat după ce frontiera a fost trecută, şi trimis la autoritatea

centrală a statului pe teritoriul căruia se desfăşoară urmărirea . Această autoritate

centrală este identică cu cea responsabilă pentru supraveghere (pentru detalii

privind datele de contact a se vedea http://schengen.dgieri.mira.intranet Addendum

1).

Anual, după evaluarea informaţiilor legate de art. 40 41 din Convenţia Schengen,

fiecare autoritate centrală va înainta propriul raport anual către Secretariatul General

al Consiliului, care le va sintetiza şi le va înainta la gGrupului de lucru ICoopeare

poliţienească. Formularele folosite pentru elaborarea rapoartelor naţionale (Anexa 4)

sunt păstrate de către autorităţile centrale.

16

4. ORDINE ŞI SIGURANŢĂ PUBLICĂ (Convenţia Schengen, art. 46)8

4.1 Introducere

Scopul este de a sprijini cooperarea în vederea menţinerii ordinii şi siguranţei

publice.

a. Acest manual asigură prevenirea apariţiei pericolelor la adresa ordinii şi

siguranţei publice, care pot afecta unul sau mai multe state şi pentru care nu

există înţelegeri blaterale i şisau multilaterale.

b. Cooperarea se va aplica, inter alia, evenimentelor cu un număr mare de

persoane, din mai multe ţări, adunate într-unul sau mai multe state, în cazul în

care principalul scop al prezenţei poliţiei este de a menţine ordinea şi siguranţa

publică şi de a preveni comiterea de infracţiuni. Astfel de exemple sunt

evenimentele sportive, concertele rock, demonstraţiile şi ambuteiajeleblocadele

rutiere. Acest tip de cooperare nu se va limita doar la evenimentele de mare

anvergură, ci se poate aplica şi în cazul deplasărilor şi activităţilor care implică

concentrarea de persoane, indiferent de numărul acestora, care ar putea

reprezenta o ameninţare la adresa ordinii şi siguranţei publice. Cooperarea nu se

va limita la statele vecine, ci se poate realiza şi între state care nu au o frontieră

comună, precum şi între statele de tranzit.

4.2 Schimbul de informaţii

Schimbul de informaţii va avea loc prin intermediul unei autorităţii centrale

desemnate în acest scop (în statele Schengen în care, din motive constituţionale,

competenţa pentru schimbul de informaţii în scopuri preventive nu revine unei

singure autorităţi centrale, va trebui încheiată o înţelegere cât mai aproape posibil de

spiritul Convenţiei Schengen).

8 Cu privire la acest subiect, a se vedea şi Manualul pentru autorităţile de poliţie şi de securitate privind cooperarea cu ocazia evenimentelor majore cu dimensiune internaţională (OJ C...)

17

Autorităţile centrale îşi vor oferi reciproc informaţii, la cerere sau nu, dacă apar

circumstanţe sau grupuri mari de persoane care se deplasează prin sau către alte

state Schengen şi pot ameninţa ordinea şi siguranţa publică. Pe cât posibil,

informaţiile vor fi furnizate într-o fază incipientă.

Cu excepţia cazurilor în care legislaţia naţională prevede altfel, schimbul de

informaţii, în înţelesul acestui manual, poate avea loc direct între autorităţile de

poliţie implicate în cazuri urgente, autoritatea centrală urmând să fie informată cât

mai curând posibil. Lista autorităţilor este prezentată mai josîn Addendum 2.

a. Conţinutul informaţiilor: Informaţiile pe care statele Schengen şi le furnizează

reciproc trebuie să fie confidenţiale şi vor fi folosite exclusiv pentru în scopul pentru

care au fost furnizate.

Informaţiile furnizate vor conţine, pe cât posibil, datele care se găsesc în Anexa 5 şi

vor fi transmise în conformitate cu legislaţia naţională în materie.

b. Comunicarea: Pentru a schimba informaţii, autoritatea centrală poate folosi

birourile de legătură şi, dacă se impune, unităţi comune de poliţie sau punctele de

contact la care face referire acest manual. În vederea efectuării schimbului de

informaţii, pot fi folosite următoarele mijloace de comunicaţii: telefon, fax, e-mail,

comunicaţii radio, alte mijloace de transmitere a datelor. Secretariatul va verifica

anual dacă detaliile privind datele de contact ale autorităţilor centrale sunt încă de

actualitate. Autorităţile centrale trebuie să notifice Secretariatul cu privire la orice

modificări ce apar între timp.

4.3 Cooperarea practică

a. Numirea şi schimbul de ofiţeri de legătură ad hoc

i. La solicitarea autorităţilor de poliţie autorizate din fiecare stat

Schengen, ofiţeri de legătură pot fi trimişi într-un alte state Schengen când

primesc un raport sau informaţii referitoare la un pericol real şi iminent.

Sarcinile ofiţerilor de legătură sunt de a oferi consiliere şi asistenţă.

ii. Ofiţerii de legătură nu vor fi împuterniciţi să aplice independent

orice măsură de poliţie independent. Ei vor furniza informaţii şi vor executa

18

sarcinile pe baza instrucţiunilor date de către statul Schengen din care provin

şi de către statul în care sunt detaşaţi. Autoritatea de poliţie din statul

Schengen în care sunt detaşaţi este obligată să asigure protecţia ofiţerilor de

legătură.

iii. Autoritatea de poliţie ...din statul Schengen în care îşi desfăşoară

activitatea ofiţerii de legătură va stabili activităţile acestora şi condiţiile în care

vfor fi executate. Ofiţerii de legătură sunt obligaţi să urmeze instrucţiunile date

de către autorităţile competente.

b. Coordonarea ad hoc a operaţiunilor în cazuri specifice:

În conformitate cu legislaţia naţională, statele Schengen vor coordona împreună

operaţiuni şi măsuri de punere în aplicare a acestora în vederea prevenirii unui

pericol la adresa ordinii şi siguranţei publice.

c. Crearea ad hoc a unor Centre locale comune de coordonare şi comandă :

În funcţie de circumstanţe, în scopul coordonării operaţiunilor, autorităţile de

poliţie din statele Schengen pot crea centre comune de coordonare şi comandă,

fără a aduce vreun prejudiciu competenţelor naţionale proprii.

4.4 Alte prevederi

a. Îmbunătăţirea cooperării între autorităţile centrale:

În vederea intensificării cooperării între autorităţile centrale, Preşedinţia UE va

organiza, dacă este necesar, o întâlnire anuală a şefilor acestor

structuriautorităţilor centrale în fiecare primăvară. La aceste reuniuni Şşefii

autorităţilor centrale vor discuta probleme de interes comun şi vor evalua eficienţa

cooperării.

Totodată, aceştia vor verifica cunoştinţele propriilor organizaţii prin, de exemplu,

organizarea de exerciţii, schimburi de experienţă, şi cursuri de pregătire pentru

personalul propriu.

b. Evaluarea cooperării:

19

În Raportul anual, Grupul de lucru Cooperare Poliţienească va introduce o concluzie

privind activitatea de cooperare desfăşurată în sensul prezentului manual.

20

5. OFIŢERI DE LEGĂTURĂ (Convenţia Schengen, art. 47)

Dispoziţiile art. 47 din Convenţia Schengen privind numirea şi cooperarea între

ofiţerii de legătură au fost completate de Decizia Consiliului

2003/170/JHA/27.02.2003 privind utilizarea în comun a ofiţerilor de legătură detaşaţi

în străinătate de către instituţiile de aplicare a legii din statele membre (OJ l

219/12.03.2003, p. 27), modificată de Decizia Consiliului 2006/560/JHA/24.07.2006

(OJ L 219/10.08.2006, p. 31).

Rezumatul situaţiei privind detaşarea ofiţerilor de legătură de către statele membre

este prezentată în Addendum 3.

Lista punctelor naţionale de contact la acre face referire art. 7 din Decizia Consiliului

este inclusă în Addendum 2 şi este publicată periodic în Jurnalul Oficial.

21

6. ÎNŢELEGERI ŞI ACORDURI BILATERALE (Convenţia Schengen,

art. 39(4)-(5))

Art. 39(4)

„În zonele de frontieră, cooperarea se poate perfecta prin înţelegeri între ministerele

competente ale părţilor contractante”.

Art. 39(5)

„Dispoziţiile prezentului articol nu exclud alte acorduri bilaterale mai detaliate,

prezente sau viitoare, între [părţile contractante] care au frontieră comună. [Părţile

contractante] se vor informa reciproc cu privire la astfel de acorduri.”

Prevederile Convenţiei Schengen permit statelor membre să încheie acorduri

bilaterale în scopul consolidării cooperării poliţieneşti şi vamale.

Scopul acestui manual nu este de a intra în detalii cu privire la aceste acorduri. Cu

toate acestea, pentru informare, în Addendum 4 se regăseşte lista acordurilor

bilaterale şi multilaterale.

Lista Centrelor Comune Poliţie şi Vamă (…) apare în Addendum 2.

22

5. SISTEMUL INFORMATIC SCHENGEN (Convenţia Schengen,

art. 92-119)9

5.1 SIS reprezintă un sistem informatic comun ce conţine date cu privire la persoane

şi obiecte (vehicule, arme, bancnote, documente de identitate în alb sau completate)

folosite în scopuri investigative. Facilitează schimbul de informaţii importante, prin

intermediul calculatorului, cu privire la persoane şi obiecte (ex. motivul alertei şi

acţiunea ce trebuie întreprinsă).

SIS este compus din:

- sistemul informatic central (C.SIS), localizat în Strasbourg şi

- sistemele informatice naţionale (N.SIS) ale Părţilor Contractante, conectate la

C.SIS, care permit autorităţilor naţionale competente să efectueze căutări în

C.SIS.

Sistemul poate fi consultat de către autorităţile autorizate:

- când efectuează controale la frontierele externe;

- pe parcursul controalelor efectuate de către autorităţile de poliţie şi cele

vamale în interiorul teritoriului, în conformitate cu legislaţia naţională;

- cu ocazia verificărilor cererilor de viză şi emiterii permiselor de şedere.

5.2 În vederea simplificării activităţii ofiţerilor din teren, fiecare Parte Contractantă

are un Birou SIRENE (Supplement d’Information Requis a l’Entree NationalE)10

pentru schimbul unor informaţii suplimentare. Birourile SIRENE acţionează ca un

punct intermediar pentru orice transfer de informaţii, în afara informaţiilor transmise

între C.SIS şi N.SIS, solicitate de autorităţile de poliţie pentru soluţionarea oricăror

chestiuni legate de SIS. Aceste informaţii sunt schimbate prin telefon, fax şi e-mail.

Acest sistem permite Birourilor SIRENE să schimbe informaţii, asigurând

conformitatea şi cu legislaţia naţională în ceea ce priveşte motivul alertei şi acţiunea

ce trebuie întreprinsă, aspecte ce nu pot fi stabilite doar din conţinutul informaţiei

9 Pentru informaţii referitoare la progresele referitoare la SIS II, a se vedea http://schengen.dgieri.mira.intranet10 A se vedea Manualul SIRENE, publicat în OJC 38 din 17.02.2003, p.1)

23

succinte din SIS sau, în cazul unei căutări, să stabilească în mod sigur identitatea

persoanei în cauză.

ANEXA 1

Cerere de asistenţă pentru supravegherea transfrontalieră

(Convenţia Schengen, art. 40)

Detalii privind conţinutul cererii- Statul solicitant 010.- Statul căruia îi este adresată solicitarea (S) 011.- Expeditor 012.- Destinatar 013.- Data şi ora cererii 014.- Numele persoanei supravegheate sau,

dacă acesta nu se cunoaşte, numele sau numărul cazului

015.

- Supraveghere transfrontalieră: obişnuită sau urgentă

016.

- Dacă este obişnuită, data şi ora trecerii frontierei

017.

- Dacă este urgentă, motivele urgenţei 018.

Detalii privind investigaţia

- Autoritatea judiciară competentă 020.- Dosarul nr. 021.- Numele şi funcţia magistratului competentTelefonFax

022.

Unitatea de poliţie competentăPersoana responsabilă, telefon, fax

023.

Clasificarea legală a faptelor: (a) Obişnuite: - infracţiune

- pedeapsa posibilă (b) Urgente:

024.

- omor 025.1.- ucidere din culpă 025.2.- viol 025.3.- incendiere 025.4.- fals de monedă 025.5.- furt calificat şi tâlhărie 025.6.- primire de bunuri furate 025.7.- şantaj [înşelăciune] 025.8.- răpire şi luare de ostatici 025.9.- trafic de fiinţe umane 025.10.- trafic ilegal ilicit de stupefiante şi

substanţe psihotrope025.11.

- infracţiuni la regimul armelor şi 025.12.

24

muniţiilor- folosirea utilizarea explozibililor 025.13.- transportul ilicit de deşeuri toxice

şi periculoase025.14.

- Data comiterii faptelor 026.- Locul comiterii faptelor 027.- Descrierea faptelor 028.- Participaţia 029.Informaţii disponibile în teren:Departamentul responsabil pentru supraveghere- Persoana responsabilă în teren- Telefon

Telefon mobilStaţie radio (opţional)Codul convorbirii

030.

- Echipaele de supraveghere- Vehiculele

Nr. de înmatriculareMarca vehiculului

031.

- Solicitarea de a folosi numere de înmatriculare alternative

032.

- Perioada estimată a supravegherii(zi, lună, an, oră, durata operaţiunii, declaraţie)

033.

- Zona estimată a operaţiunii 034.- Locul estimat de trecere a frontierei 035.

Persoana sau / persoanele supravegheate

25

- Nume Alias Prenume Data naşterii

040.

- Naţionalitate 041.- M/F 042.- Vârsta estimativă 043.- Descriere (înălţime, corpolenţă, culoarea părului, etc.)

044.

- Adresa (cod poştal, localitate, stradă şi nr.) 045.- Telefon Telefon mobil

046.

- Informaţii personale (înarmat, violent, consumator de droguri)

047.

- Fotografie şi/sau amprente 048.- Vehicul (marcă, tip, culoare, nr. de înmatriculare)

049.

- Vehicul cu un dispozitiv de urmărire 050.- Alte informaţii pertinentePersoane care intră înau contact cu punctul de întâlnire al suspectului

051.

- Alte persoane care îl însoţesc pe suspect 052.

Diverse 053.

26

ANEXA 2

Raport de urmare cu privire la supreavegherea transfrontalieră

(Convenţia Schengen, art. 40)

- Statul solicitant 100.- Statul căruia îi este adresată solicitarea 101.- Data 102.- Expeditor 103.- Destinatar 104.- Numele sau nr. cazului 105.

Denumirea departamentului (din teren) care a efectuat supravegherea

- Numele şi gradul persoanei responsabile în teren

110.

- Adresa 111.- Nr. de telefon 112.- Nr. de fax 113.

Circumstanţele operaţiunii

- Informaţii referitoare la infracţiune 120.- Informaţii referitoare la participaţie 121.

Mijloacele folosite

- Nr. vehiculelor1. Marcă2. Tip3. Culoare4. Nr. de înmatriculare

130.

- Nr. de persoane 131.- Diverse 132

Bilanţul activităţilor desfăşurate

- Demararea operaţiunii 140.- Itinerariul şi punctele de trecere a frontierei (S)

141.

- Ora sosirii 142.- Sfârşitul supravegherii: data şi ora 143.- Autorităţile locale care au oferit asistenţă 144.- Diverse 145.

Evenimente semnificative

27

- Incidente care au implicat autorităţile statului căruia îi este adresată solicitarea

150.

- Incidente în care au fost implicate persoana sau persoanele supravegheate

151.

- Alte incidente 152.

Elementele observate pe parcursul operaţiunii

- Locul / locurile - Vehicule folosite- Persoane

160.

Urmările supravegherii

- Referitor la persoanele supravegheate 170.- Autoritatea/autorităţile de jurisdicţie sau magistratul-magistraţii contactat/e/ţi în statul căruia îi este adresată solicitarea

171.

Diverse

Notă: Acesta este un document administrativ ce nu va fi folosit ca mijloc material de probă.

28

ANEXA 3

Formular de evaluare a rezultatelor cererii de supraveghere transfrontalieră nr.../.(nr./an)

(Convenţia Schengen, art. 40 CAAS; a se completa de statul solicitant)Statul solicitant: Data şi ora transmiterii:Autoritatea centrală:Statul căruia îi este adresată solicitarea şi autoritatea:Comentarii - planificate (art. 40(1)) - de urgenţă (art. 40(2))Infracţiunea/(i)infracţiunile

omorucidere din culpă violincendierefals de monedăfurt calificat şi tâlhărie sau primire de bunuri furate[şantaj] [înşelăciune] răpire sau luare de ostaticitrafic de fiinţe umanetrafic ilicit de stupefiante şi substanţe psihotrope – livrări controlateinfracţiuni la regimul armelor şi muniţiilorfolosirea utilizarea explozibililortransport ilegal de deşeuri toxice sau periculoasealtă infracţiune care atrage extrădareaspecificaţi:

Locuri/zone şi mijloace de supraveghere planificate:Supraveghere autorizată?

da Condiţii impuse:Durată:

nu De ce nu?Supravegherea s-a desfăşurat pe teritoriul statului căruia i-a fost adresată solicitarea?

da Durata:parţial De ce?nu De ce nu?

Numărul trecerilor frontierei:Supravegherea s-a efectuat de către statul solicitant

de către statul căruia i-a fost adresată solicitareaNumărul persoanelor şi al vehiculelor supravegheate:Rezultate şi probleme

29

ANEXA 4

Formular de evaluare a rezultatelor urmăririi transfrontaliere no.../. (nr./anul)(vor fi completate de autoritatea solicitantă)

Statul solicitant:Autoritatea:

Data şi ora primirii:

Statul căruia îi este adresată solicitarea şi autoritatea:Infracţiunea / infracţiunile

omorucidere din culpăviolincendierefals de monedăfurt calificat şi tâlhărie sau primire de bunuri furate[Şantaj] [înşelăciune]răpire sau luare de ostaticitrafic de fiinţe umanetrafic ilicit de stupefiante şi substanţe psihotropeinfracţiuni la regimul armelor, muniţiilor şi explozibililorutilizarea explozibililortransportul ilicit de substanţe deşeuri toxice sau periculoasepărăsirea locului accidentului care a avut ca rezultat uciderea sau vãtãmarea integritãţii corporale ori a sãnãtãţii uneia sau mai multor persoaneeEvadarea din starea legalã de reţinere sau de deţinerealte infracţiuni care atrag extrădareaspecificaţi:

Locul/zona în care se efectuează urmărirea:Decizia de încetare a urmăririi

nuda, de ce?

Rezultatul urmăririi:Participarea ofiţerilor / preluarea urmării de către ofiţeri din statul căruia îi este adresată solicitarea

da

nu

Problemele întâlnite şi posibile propuneri de rezolvare a problemelor de comunicare tehnică:b) probleme de limbajlimbă:c) probleme de coordonare:d) alte probleme:e) descrierea problemelor:f) soluţii propuse.

30

31

ANEXA 5

Lista de verificare a informaţiilor ce vor fi schimbate

(Anexa 3, SCH/I(97) 36 rev 6)

1. Tipul incidentului /

evenimentului

2. Grupul de persoane:

(a) Număr

(b) Tipul şi compunerea

grupului

(c) Motivarea, predispoziţia

pentru la violenţă,

probabilitatea de tulburare a

ordinii publice

3. Locurile şi datele întâlnirilor

4. Itinerarii şi opriri

5. Modalitatea de transport

6. Alte informaţii pertinente

7. Acurateţea informaţiilor

32