Cuvânt înainteÎn teoria politică, relaţia dintre regimurile democratice de factură modernă şiinstituţiile media este deja una considerată a fi inextricabilă. În condiţiile reprezentativităţiipe care o incumbă democraţia modernă, mass-media contribuie, deopotrivă, lafacilitarea procesului de comunicare dintre guvernanţi şi guvernaţi şi la configurareaspaţiului public în care acest proces se desfăşoară. Din punctul de vedere al teoriei politiceempirice, gradul de libertate al mass-media şi, implicit, existenţa surselor alternativede informare se constituie într-o condiţie necesară (nu şi suficientă) a existenţeidemocraţiei, ceea ce justifică monitorizarea modului în care evoluează regimurile politicede pe glob din această perspectivă. Pe de altă parte, a devenit evident astăzi, maiales ca urmare a analizelor relative la cel de-al treilea val al democratizării, că relaţiadintre mass-media şi democraţie este departe de a fi una lipsită de probleme. Fie căvorbim de regimuri aflate în tranziţie spre democraţie, fie că avem în vedere democraţiiledeja consolidate, fenomene precum monopolizarea spaţiului public, cartelizareamediatică, manipularea politică şi transformarea trusturilor de presă în vehicule politicesunt de natură să suscite nu doar interesul teoreticienilor şi analiştilor politici, cişi pe cel al sociologilor, specialiştilor în comunicarea mediatică, jurnaliştilor şi, nu înultimă instanţă, pe cel al juriştilor, preocupaţi să dezbată problema libertăţii presei încontexte constituţionale specifice.Dată fiind această situaţie, volumul de faţă reuneşte contribuţii venind dinspreastfel de domenii de interes, urmărind o abordare interdisciplinară a manierei în care aevoluat relaţia dintre mass-media şi democraţie în România postcomunistă. În peisajulpolitologic ori sociologic şi în cel al abordărilor normative sau empirice cu privire lamass-media, un asemenea subiect nu reprezintă, desigur, o noutate. La modul generalori mizând pe analize comparative de natură empirică, există în literatura de specialitatedemersuri cu rol deschizător de drumuri. Cu toate acestea, o analiză interdisciplinarăa relaţiei dintre mass-media şi democraţie, în contextul evoluţiei postcomuniste aRomâniei, de care să fie preocupaţi specialişti români nu a fost semnalată până înprezent. Punctul de start al acestei analize a fost dat de activitatea de cercetare pe carecoordonatorii volumului au deşfăşurat-o în cadrul proiectului Societatea Bazată peCunoaştere – cercetări, dezbateri, perspective, cofinanţat de Uniunea Europeană şiGuvernul României din Fondul Social European prin Programul Operaţional SectorialDezvoltarea Resurselor Umane 2007-2013, ID 56815. Pentru dinamizarea dialoguluiştiinţific aceştia au organizat conferinţa cu acelaşi titlu ca al prezentului volum, pe 22noiembrie 2010, la Universitatea „Petre Andrei” din Iaşi, având şi suportul AcademieiRomâne – filiala Iaşi, prin intermediul proiectului amintit. Evenimentul a reunit atâtbursieri postdoctorali din cadrul proiectului Societatea Bazată pe Cunoaştere – cercetări,dezbateri, perspective, cât şi alţi specialişti, printr-un parteneriat între Facultatea deSORIN BOCANCEA & DANIEL ŞANDRU12Ştiinţe Politice şi Administrative a Universităţii „Petre Andrei” şi revista „Sfera Politicii”.Ulterior, în numărul 155 din ianuarie 2011 al publicaţiei de specialitate amintite aufost reunite câteva studii pe această problematică. Acestea au fost apoi dezvoltate şi li

s-au adăugat şi alte contribuţii care au permis constituirea volumului de faţă.Presupunând o abordare interdisciplinară, volumul oferă, în mod inerent, oimagine de eterogenitate, în sensul în care există o multiplicitate a perspectivelor carevizează însă un acelaşi aspect: relaţia dintre evoluţia mass-media şi aceea a regimuluipolitic românesc pe parcursul ultimelor două decenii. Din punctul nostru de vedere,există aici promisiunea unui câştig euristic, deopotrivă pe dimensiunea explicării şi peaceea a înţelegerii, câtă vreme, deşi reunind punct de vedere diferite – uneori chiarcontradictorii – volumul reuşeşte totuşi să producă (cu o sintagmă preluată de la scriitorulLiviu Antonesei) un „efect al întregului”. Am structurat acest demers interdisciplinarîn cinci părţi, fiecare dintre acestea urmărind să surprindă cele mai importanteaspecte ce caracterizează relaţia sus-amintită. O primă parte, care include contribuţiilelui Adrian-Paul Iliescu, Goerge Bondor, Cristian Bocancea, Constantin Ilaş, a Anei-Maria Ambrosă şi a Ionelei Boşoteanu vizează unul dintre procesele consubstanţialeevoluţiei tinerei democraţii româneşti postdecembriste, şi anume configurarea spaţiuluipublic. Cea de a doua parte se concentrează asupra evoluţiei mass-media pe parcursultranziţiei politice, aspect ce este analizat în capitolele semnate de Daniel Şandru, SorinBocancea, Tudor Pitulac, Ivona Burduja şi Alina Hurubean. În cea de a treia parte,contribuţiile ale căror autori sunt Sabin Drăgulin, Livia Durac, Ioan Milică şi SorinCristian Semeniuc sunt reunite sub umbrela interesului acordat diverselor caracteristiciale comunicării mediatice în postcomunism. Partea a patra aduce în atenţie contururilepieţei media din România contemporană, prin intermediul capitolelor semnate de LiviuAntonesei, Adrian Marius Tompea, Andrei Cucu şi Anca Teodora Tompea. În fine, parteafinală a volumului pune în discuţie relaţia dintre democraţia şi mass-media postcomunisteîn context european, oferind o dublă perspectivă, printr-o orientare centrată pe teoriarelaţiilor internaţionale (capitolul lui Bogdan Ştefanachi) şi, respectiv, printr-o abordarede factură juridică (prin contribuţia semnată de Dan Drugă şi Larisa Demeter).Ceea ce ne-am propus a fost ca temele abordate în cadrul acestui volum săofere o „radiografie” a stării actuale a societăţii româneşti, din perspectiva analizei sinuozităţiorimplicate de modul în care s-au derulat raporturile dintre mecanismeleinstituţionale şi decizionale ale regimului politic şi cele specifice instituţiilor media. Evorba, ca atare, despre un volum ce are în vedere „starea de fapt” a României postcomunistepe două dintre dimensiunile sale cele mai importante.În finalul acestei introduceri, coordonatorii doresc să mulţumească LiveiDurac, care a asigurat coerenţa editorială a volumului, lui Adrian Marius Tompea, carea supervizat procesul de redactare şi Laurei Nicoară, pentru corectură.