mănăstirea

Târgşor, oraş situat pe drumul care lega în evul mediu reşedinţa principală a Ţării Româneşti de oraşele Buzău şi

Braşov. Astăzi, acest oraş a dispărut, pe locul său aflându-se satul Târgşorul Vechi lângă Ploieşti.

CLIC pentru avansare !

Pe drumul dintre Ploieşti şi Târgşorul Vechi se înalţa, odată maiestuoasă, Mânăstirea Turnu. Alta decât

binecunoscuta mânăstire din Vâlcea cu acelaşi nume, aceasta este şi mult mai veche. Târgşorul, astăzi un umil sat, la numai 7 km de Municipiul Ploieşti, era cândva un prosper centru comercial al Ţării Româneşti aşezat pe

importantul drum de negoţ al Braşovului. Despre oraşul domnesc al Târgşorului prima ştire o avem de la Mircea cel Bătrân, în 6 august 1413. El îl numea Târgul cel Nou pentru a-l distinge de târgul cel vechi de la Târgovişte. Rând pe rând, toţi domnii Ţării Româneşti s-au perindat

pe la Târgşor, au emis acte de cancelarie, au purtat lupte sau au ctitorit aici biserici spre veşnica lor pomenire.


Cronica Cantacuzinilor ne

mărturiseşte că cel dintâi care a făcut

mănăstire prin 1427 în acest târg este Vlad Dragulea Voievod,

tatăl lui Vlad Ţepeş. Domnitorul Vladislav al II-lea locuieşte o perioadă la Târgşor

unde ridică o biserică în anul 1447.


Vladislav al II-lea chiar a pierit pe

uliţele Târgşorului probabil de sabia lui Vlad Ţepeş. Fie spre

pocăinţă pentru uciderea făcută, fie semn de mulţumire ocrotitorului său,

Sfântul Ierarh Nicolae, Vlad Ţepeş a ridicat aici în anul

1461 biserica domnească.


Pisania din piatră masivă se păstrează până astăzi: „Cu mila lui Dumnezeu, Io Vlad Voievod şi Domn a toată Ţara

Ungrovlahiei, fiul marelui Vlad Voievod, a zidit şi a săvârşit această biserică, iunie 24, în anul 6969 (1461),

indictionul 9”. Aceasta este singura mărturie documentară a evlaviei marelui voievod transformat de ignoranţa unora într-un monstru însetat de sânge. Această biserică reprezintă singura ctitorie certă a lui

Vlad ŢepeşCLIC pentru avansare !

Perioada cea mai frumoasă a Târgşorului este legată de voievodul Neagoe Basarab (1512-1521) care îl numără

între „cetăţile domniei mele”. Cele mai multe hrisoave ale acestui voievod sunt emise de la Târgşor.

Gravură medievală a Târgşorului.


Matei Basarab Voievod ridică şi el o biserică (după cum spune cronica) ale cărei ruini se mai vedeau încă pe la

jumătatea veacului al XX-lea.


Ca urmare a comerţului înfloritor negustorii de aici ridică în anul 1536 lângă ruinele termei romane o biserică care va rămâne nepictată cunoscută mai târziu ca Biserica

Albă având ocrotitori pe Sfântul Ierarh Nicolae şi Sfântul Mare Mucenic Pantelimon. CLIC pentru avansare !

Mihnea Turcitul construieşte la Târgşor o biserică în anul 1589, cu hramul Adormirea Maicii Domnului,

din care se mai păstrează doar peretele dinspre miazăzi.


Căzută în ruină şi uitare, biserica ridicată

de Vlad Ţepeş este restaurată în anul 1671

de Antonie Vodă din Popeşti (1669-1672) care, fiind bătrân şi simţindu-şi sfârşitul aproape, o sfinţeşte

înainte de a fi repictată, adăugându-i un nou

hram: Sfinţii Arhangheli Mihail şi Gavriil.


Sfântul Binecredincios Voievod şi Martir

Constantin Brâncoveanu (1688-

1714) a cărui soţie era nepoata lui Antonie

Vodă rânduieşte zugrăvirea bisericii

domneşti din Târgşor.


În anul 1752 domnitorul Grigorie II

Ghica închină Mănăstirea Turnu Mănăstirii Sfântul

Pantelimon din Bucureşti pentru ca printr-o dare anuală

egumenii de la Târgşor să ajute

spitalul săracilor de la această mănăstire.


Urmează apoi o perioadă de decădere a mănăstirii pricinuită de desele războaie ruso-austro-turce şi

de necucernicia oamenilor. Spre sfârşitul secolului al XIX-lea ultimul stareţ, Arhimandritul

Ruvim, este nevoit să construiască o nouă biserică şi chilii la celălalt capăt al moşiei

mănăstirii, la Crângul lui Bot (actualul Târgşorul Nou). Egumenul Ruvim moare însă în chip

misterios, obştea monahală de atunci se risipeşte, iar moşia mănăstirii rămâne în administraţia

Eforiei Spitalelor Civile până la anul 1948.


Reactivarea mănăstirii este hotărâtă în iunie

1997, pentru ca în august, acelaşi an, să fie

transferaţi primii trei vieţuitori de la Mănăstirea Sfântul Nicolae-Balamuci Sitaru care reînnoadă firul

sfintelor slujbe după tipicul mănăstiresc.


Biserica a fost refacută de arhitectul

Călin Hoinărescu. Fresca este

restaurată de pictorul Romeo Andronic


Situaţia bisericii lui Vlad Ţepeş înainte de 1997.

În timpul lucrărilor de restaurare.

Biserica lui Vlad Ţepeş ( refăcută de

Antonie Vodă ) a fost refăcută, după

proiectul cunoscutului arhitect Călin

Hoinărescu. A urmat fresca care a fost restaurată şi completată extrem

de frumos de pictorul Romeo

Andronic.


În prim plan ruinele fundaţiei Caselor Voivodale.

Sf. Voievod Brâncoveanu, a cărui soţie era nepoata lui Antonie Vodă, a rânduit zugrăvirea bisericii domneşti.

În zona de vest-nord-vest se află conacul familiei Moruzi, monument realizat la începutul sec. XX, în stil neoromânesc, aflat într-o stare de

conservare bună. Familia Moruzi, ultimii proprietari ai locului, au întemeiat aici, încă de la începutul secolului, o fermă de cultură a

plantelor şi creştere a animalelor după modelul celor apusene, care conferă obiectivului calitatea de complex de arheologie industrial-

agrară. Actualmente stăreţia şi chiliile celor 11 călugări. (anul 2008)


Ruinele bisericii ridicate de Mihnea Turcitul. (1589)

Ruinele bisericii ridicate la 1536.

Biserica actuală şi ruinele fostei Curţi Domneşti.

Scurt ISTORIC al zonei Scurt ISTORIC al zonei TÂRGŞORTÂRGŞOR

Cele mai vechi urme de locuire sunt reprezentate de uneltele de silex care au aparţinut comunităţilor aurignacianului din paleoliticul dezvoltat. Epoca pietrei şlefuite (neoliticul) este

prezentă printr-o suprapunere de situri care aparţin culturilor Criş, Boian şi Gumelniţa, cu frumos decorata lor ceramică, dar şi cu uneltele de piatră şlefuită. Epoca bronzului este

acoperită de existenţa a trei dintre cele mai reprezentative manifestări culturale (cele de tip Glina, Monteoru şi Tei). Din epoca fierului traco – geto – dacic au fost descoperite vestigii

care aparţin atât primei sale părţi (Hallstatt-ul, cu aspectul Bârseşti Ferigele), cât şi celei de a doua (La Tene) cu

manifestările sale "clasice"..


O importanţă aparte o au monumentele romane – castrul şi thermele sale – ridicate în primii ani ai sec. II p. Chr., cu scopul de a ţine sub

control zona subcarpatică şi trecătorile spre şi dinspre interiorul arcului carpatic. Sfârşitului de sec. III şi sec. IV p. Chr. îi aparţine una dintre descoperirile de cea mai mare importanţă, nu numai pentru

complexul de monumente de la Târgşor, ci şi pentru întreaga cercetare arheologică românească – concentrarea de

complexe funerare, din care au fost cercetate până în prezent cca. 500 de morminte, aparţinând unei necropole de

inhumaţie sarmatice şi alteia birituale de tip Sântana de Mureş – Cerneahov..

Succesiunea urmelor de locuire continuă cu cele daco-romane din sec. V- VII p. Chr., cu cele vechi româneşti

din sec. VIII – X şi XII – XIII p. Chr., care completează substanţial cunoştinţele privind perioada structurării definitive

a poporului român.


Montaj : DIEGIS << [email protected] >>

13.07.2010.

mănăstirea

Documents