UNIVERSITATEA ―SPIRU HARET‖ FACULTATEA MANAGEMENT FINANCIAR-CONTABIL CONSTANTA SPECIALIZAREA: MANAGEMENT SUBIECTE LA DISCIPLINA: MANAGEMENTUL APROVIZIONĂRII SI DESFACERII 1. Definiti conceptul de „managementul aprovizionării‖.

Managementul aprovizionării reprezinta activitatea prin care se asigura elementele materiale si tehnice necesare producţiei,in volumul si structura care sa permita realizarea obiectivelor generale ale întreprinderii,in condiţiile unor costuri minime si ale unui profit cat mai mare.

2. Care sunt termenii utilizaţi obisnuit în teoria si practica economicã de specialitate pentru procesul de aprovizionare materiala?

In literatura de specialitate,ca si in practica economica,sunt utilizaţi frecvent termenii: Achizitionare –reprezinta o actiune de angajament financiar de cumpărare a unor resurse

materiale sau produse,fiind o tranzactie efectiva si este doar un moment al procesului complex de aprovizionare cu materiale si echipamente tehnice

Aprovizionare – asigurarea materiala si cu echipamente tehnice cat si actiunea de completare a bazei materiale si tehnice necesare cu resurse din surse proprii(interne) ale întreprinderii:SDV-uri,anumite forme de energie,diferite piese,subansamble,materiale noi si refolosibile.

Alimentare – actiunea de finalizare a procesului de aprovizionare prin trecerea in consum a resurselor materiale (aduse de la furnizori sau fabricate chiar in intreprinderea consumatoare);deci,trecerea materiilor prime din depozite la punctele de prelucrare si consum.Alimentarea se incadreaza in sistemul logistic intern al unitaţii,care cuprinde:fluxul de resurse,sistemul de transport intern si sistemul informaţional-decizional.

Cumparare-activitatea de procurare a materialelor de calitatea si in cantitatea dorita,la momentul dorit,la un preţ bun de la o sursa buna (Heinritz) sau actul comercial care cuprinde identificarea nevoilor,alegerea furnizorilor,negocierea preţului si a altor condiţii de tranzactionare si urmarire a comenzilor pana la livrarea acestora(Lewis si England)

Logistica – se integreaza activitatea de aprovizionare in activitatea de ansamblu a întreprinderii. Gestiunea fluxurilor materiale –se incadreaza in termenul general de asigurare materiala care

defineste aria completa de cuprindere a intregului proces de formare si gestiune materiala a bazei materiale si de echipamente tehnice al întreprinderii

3. Cum se interpreteazã conceptul (procesul) de management al aprovizionării? Managementul aprovizionării reprezinta un concept unitar complex,cu o structura extinsa de activitaţi

componente,care au in vedere elementele de ansamblu: probleme de conducere-coordonare,previziune-programare-contractare, de organizare,antrenare,derulare efectiva, urmarire-control,analiza si evaluare.

Managementul aprovizionării este componenta a funcţiunii comerciale a întreprinderii si asigura echilibrul intre necesitatile si resursele materiale care poate fi asigurat de o unitate economica.

Obiectivul activitaţii de aprovizionare este asigurarea completa si complexa a unitaţii economice cu resurse materiale si tehnice corespunzatoare calitativ,la locul si termenele solicitate si la cost minim.

4. Nominalizati activitaţile componente ale managementului aprovizionării. Activitati componente ale managementului aprovizionării,sunt:

Identificarea si stabilirea volumului si structurii materiale si energetice necesare desfasurarii activitaţii de ansamblu a unitaţii economice-in primul rand a celei producţive

Fundamentarea tehnico-economica a planului si programelor de aprovizionare materiala si energetica a unitaţii

Dimensionarea pe baza de documentatie tehnico-economica a consumurilor materiale si energetice

Elaborarea de bilanturi materiale si energetice cu evidenţierea modului de folosire a resurselor si a formei concrete de regasire a acestora pe parcursul lucrarii

Prospectarea pieţei interne si externe de resurse materiale si energetice in vederea depistarii si localizarii surselor reale si potentiale de furnizare

Alegerea resurselor materiale si echipamentelor tehnice care raspund cel mai bine caracteristicilor cererilor pentru consum,prezinta cele mai avantajoase condiţii de livrare,sunt substituienti eficienti pentru materiale deficitare,scumpe,din import

Alegerea furnizorilor care ofera cele mai avantajoase condiţii economice si asigura certitudinea livrarilor viitoare

Elaborarea strategiilor in cumpărarea de resurse in raport cu piaţa interna si externa Testarea credibilitatii furnizorilor selectati in scopul evidenţierii probitatii morale,garantiilor de

care se bucura,seriozitatii,resposabilitatii in respectarea obligatiilor,solvabilitatea. Negocierea si concretizarea relaţiilor cu furnizorii alesi:stabilirea prin acord de vointa a tuturor

condiţiilor de livrare-emiterea de comenzi si incheierea de contracte comerciale Urmarirea si controlul contractelor,intocmirea fiselor de urmarire operaţiva a aprovizionării pe

furnizori si resurse Analiza periodica a stadiului asigurarii bazei materiale si tehnice,realizarea programelor

operative,planuri de aprovizionare,contracte economice pe total si distinct pe furnizori Asigurarea condiţiilor normale de primire-receptie a partizilor de materiale sosite de la furnizori:

amenajarea de spatii speciale de descarcare-receptie,constituirea comisiilor de primire-receptie Stabilirea anticipata a spatiilor de depozitare,dotarea lor,organizarea fluxurilor de

circulatie,sistemelor eficiente de depozitare,operaţiilor de dezambalare in magazii si depozite Organizarea rationala a sistemului de servire ritmica cu resurse materiala a subunitaţilor de

consum in concordanta cu cerintele acestora si a programelor de fabricatie Controlul sistematic al evolutiei stocurilor efective in raport cu limitele estimate pentru evitarea

suprastocarii,lipsa de materiale in stoc Urmarirea si controlul utilizarii resurselor materiale si energetice pe materiale de consum pentru

prevenirea risipei,supraconsumului, nerespectarii disciplinei proceselor tehnologice sau schimbarii destinatiei acestor resurse

Conceperea si aplicarea unui sistem informaţional cuprinzator,simplu si operativ care sa permita: vehicularea unui numar mare de informaţii intr-un timp scurt,evidenţierea clara a starii reale a procesului de asigurare materiala,evidenţa corecta a materialelor

Selectarea si angajarea dupa principiul competentei a personalului de specialitate in structura profesionala specifica;formarea si perfectionarea lucratorilor din sectorul de aprovizionare

5. Care sunt activitaţile pentru care, în economia de piatã se acordã o atentie sporita? Activitatile pentru care se acorda o atentie sporita in economia de piaţa sunt:

Studierea pieţei de furnizare,a furnizorilor potentiali si reali Selectarea si testarea credibilitatii furnizorilor Elaborarea strategiilor in cumpărarea de resurse materiale si echipamente tehnice si a gestiunii

stocurilor Negocierea condiţiilor de vânzare-cumpărare,de comercializare si finalizare a acţiunii pe baza

contractuala Urmarirea evolutiei pieţei de furnizare,a structurii si potentialului de resurse,preţurilor

6. Ce rol îndeplineste subsistemul aprovizionare în actiunea de elaborare a strategiilor de dezvoltare a unitãtilor de producţie?

Subsistemul de aprovizionare indeplineste: Rolul de sursa de informare strategica - ce decurge din raporturile acestuia cu ―piaţa din

amonte‖ in calitate de factor de cumpărare si care se refera la:evolutia cererii si ofertei,tendinte in evolutia concurentei,strategia desfasurarii negocierilor,evolutia preţurilor,noi condiţii de furnizare oferite

Rolul de subsistem cu participare activa prin elaborarea si fundamentarea de strategii in aprovizionare eficienta,in conformitate cu interesele întreprinderii,strategii adecvate pt colectarea si transmiterea informaţiilor,strategii de angajare si formare a forţei de munca

7. De ce subsistemul aprovizionare se interpreteazã ca fiind centru de profit?

Subsistemul aprovizionare se manifesta ca centru de profit prin controlul pe care il poate avea asupra costurilor specifice:costurile de achizitie,costurile de gestiune,costurile suplimentare de prelucrare etc.

8. Care sunt fazele parcurse de subsistemul aprovizionare în acţiunile sale desfãsurate în timp? Fazele parcurse de subsistemul aprovizionare sunt:

Faza de pasivitate-aprovizionarea subordonata procesului de producţie Faza de autonomie-aprovizionarea materiala isi elaboreaza strategii de optimizare Faza de participare-subsistemul de aprovizionare participa la elaborarea strategiilor generale de

dezvoltare a întreprinderii Faza de integrare-subsistemul participa efectiv la fundamentarea strategiei de dezvoltare a

întreprinderii 9. Care sunt cerintele a cãror respectare asigurã organizarea interna eficienta a subsistemului (compartimentului) de aprovizionare materiala si cu echipament tehnic?

O organizare eficienta trebuie sa aibe in vedere: Identificarea principalelor funcţii ale subsistemului Definirea criteriilor pe baza carora se va contura organizarea structurala Precizarea rolului sistemului in cadrul organizarii structurale de ansamblu a întreprinderii Stabilirea gradului de centralizare-descentralizare(de delegare a autoritatii si responsabilitatii pe

niveluri ierarhice) Definirea precisa a funcţiilor,ca element esential al structurii organizatorice

10. Prin ce se caracterizeazã sistemul de organizare a compartimentului de aprovizionare pe grupe de activitaţi distincte (funcţional)?

Sistemul de organizare structurala a compartimentelor de asigurare materiala in intreprindere are doua forme:‘sistemul pe grupe de activitaţi distincte‘ si ‗sistemul pe grupe de aprovizionare-depozitare-control-utilizare resurse materiale‘

Sistemul de organizare a compartimentului de aprovizionare pe grupe de activitaţi distincte consta in departajarea procesului de aprovizionare pe principalele activitaţi componente in funcţie de gradul de complexitate,natura sau omogenitatea acestuia.Asigura o delimitare selectiva a activitaţilor de prognozare-planificare-programare a aprovizionării de cele de prospectare, negociere, contractare,realizarea aprovizionării,de cele de urmarire,control,analiza evaluare a acestuia,de cele de depozitare-pastrare a resurselor materiale asigurate,de urmarire a modului de folosire a acestora pe destinatii de consum.

Sistemul presupune,deci,identificarea,delimitarea si grupare activitaţilor dupa criteriile amintite si constituirea de subcolective(grupe)distincte care sa le realizeze calificat si operaţiv.

11. Care sunt variantele sistemului de organizare a compartimentului de aprovizionare pe grupe de aprovizionare, depozitare, control utilizare a resurselor materiale?

Se pot folosi 3 variante: a. Organizarea pe grupe de aprovizionare-depozitare-control-utilizare materiale asemanatoare

(omogene).Este cel mai indicat datorita eficacitatii superioare in conducerea asigurarii materiale a unitaţilor industriale

b. Organizarea pe grupe de aprovizionare-depozitare-control-utilizare in funcţie de destinatia de consum a materialelor.Se constituie grupe de aprovizionare in funcţie de sectia consumatoare

Sef compartiment

aprovizionare

Grupa de

plan,contractare,evidenţa

Coordonator depozite

Grupe operaţive de aprovizionare cu Depozite

Comb

ustibil

Mat.c

ons

Piese

schimb

Alte

materiale

Mat.

chi

Metale 1 2 3 4 5

c. Organizarea pe grupe de aprovizionare-depozitare-control-utilizare in sistem mixt-constituirea pe grupe care se vor ocupa cu asigurarea materialelor dupa destinatarul materiei (materia prima) si grupe de materiale asemanatoare destinate consumului mai multor sectii (materiale,piese de schimb,combustibili si lubrifianti)

12. Ce activitaţi desfãsoarã grupa de plan contractare, în contextul organizarii funcţionale a compartimentului de aprovizionare?

Activitatile grupei de plan-contractare,evidenţa sunt: Prognozarea necesitatilor materiale Fundamentarea planurilor si programelor de aprovizionare Elaborarea bilanturilor materiale si a cantitatilor economice de comandat Selectia si testarea credibilitatii furnizorilor Participarea la negocierea si incheierea contractelor comerciale Determinarea stocurilor economice Intocmirea de situaţii privind stadiul si gradul de acoperire cu materiale Incadrarea in consumurile specifice din documentatie si in nivelul prestabilit al stocurilor

13. Care sunt cele patru departamente care se pot organiza, de exemplu, în cazul sistemului cu aceasta denumire?

Planificare si control-elaboreaza previziuni privind necesitatile materiale,asigura dimensionarea stocurilor,stabileste cantitati economice de comandat,elaboreaza programele de aprovizionare,participa la selectia si testarea credibilitatii furnizorilor,negociere si incheierea contractelor comerciale,intocmeste situaţii statistice si rapoarte,evolutia stocurilor,tendinte si mutatii in consumul de resurse, incadrarea in consumurile specifice

Procurare-asigura depistarea surselor de furnizare si alegerea celor mai economice,participare la negocieri,incheierea de contracte,achizitionarea materialelor neprogramate,impulsionarea si urmarirea livrarilor de la furnizori,primirea-receptia,informarea sistematica asupra mutatiilor pieţei

Receptie si depozitare-primirea si receptia partizilor de materiale sosite, depozitarea si pastrarea resurselor,evidenţa si securitatea acestora,pregatirea lor pentru consum,eliberarea in consum,urmarirea evolutiei stocurilor

Transport – asigura echipamentul si mijloacele de transport,elaborarea programelor de transport optim,deplasarea in interior si exterior,manipularea si descarcarea-incarcarea,interventii tehnice la mijlocele de transport

14. Ce activitaţi se realizeazã la nivelul departamentului „procurare-achizitionare‖? Procurare-asigura depistarea surselor de furnizare si alegerea celor mai economice,participare la

negocieri,incheierea de contracte,achizitionarea materialelor neprogramate,impulsionarea si urmarirea livrarilor de la furnizori, primirea-receptia,informarea sistematica asupra mutatiilor pieţei

15. Precizaţi sistemul relaţiilor de pe planul intern (sau extern) al unitãtii economice de producţie pentru aprovizionarea materiala.

Sistemul relaţiilor pe plan intern se organizeaza intre compartimentul de aprovizionare materiala si celelalte compartimente sau subunitaţi din cadrul structurii organizatorice a unitaţilor de producţie..

Principalele relaţii interne ale compartimentului de aprovizionare se stabilesc cu: Compartimentele de planificare-dezvoltare si de conducere operaţiva a fabricatiei-se preiau date

si informaţii – elementele ce servesc elaborarii planului si programelor de aprovizionare materiala si tehnica

Compartimentul de desfacere-furnizeaza date si informaţii pentru fundamentarea necesarului de ambalaje si materiale de ambalat

Compartimentele financiar si de contabilitate-pentru evidenţierea intrarilor,achitarea facturilor pentru resursele fnanciare,asigurarea controlului existentei si miscarii stocurilor,stabilirea volumului de mijloace circulante si a vitezei de rotatie,evidenţierea cheltuielilor de transport-depozitare a materiilor prime,inventarierea resurselor din depozite etc

Compartimentul de transport-pentru asigurarea si intretinerea mijloacelor de transport extern,intern,aprovizionarea cu combustibili si lubrifianti,piese de schimb

Compartimentul tehnic-pentru listele cu normele de consum,lucrari, prestatii,specificatii de materiale

Depozitele de materiale-asigurarea primirii si receptiei loturilor de materiale sosite,depozitarii si pastrarii rationale a acestora,evidenţei si securitatii,urmaririi dinamice a stocurilor,eliberari pentru consum

Cu sectiile si atelierele de producţie,subunitaţile auxiliare si de servire-informarea directa asupra necesitatilor de materiale auxiliare,corelarea operaţiva a programelor de aprovizionare cu cele de fabricatie

Compartimentul de conceptie-proiectare sau de creatie,cercetare-dezvoltare-ii pune la dispozitie informaţii privind materialele,componente,echipamente tehnice noi,pentru modernizare sau asimilare

Compartimentul CTC pentru atestarea receptiei calitative Sistemul de relaţii de pe planul extern se organizeaza cu:

unitaţile de transport – pentru aducerea de resurse de la furnizori unitaţile specializate in importul de materiale-achizitionarea si aducerea de resurse de la furnizori

externi unitaţi si instituţii de cercetare specializate-elaborarea de studii de prognoza privind:conjunctura

mondiala a furnizarilor de resurse,evolutia pieţei de materii prime,a preţurilor;scadenta potentialului de resurse clasice;mutatii in structura consumului

Centre de calcul specializate-prelucrarea electronica a datelor pentru planuri,programe de aprovizionare,de calcul a stocurilor optime,evidenţa a dinamicii stocurilor

unitaţi bancare: efectuarea operaţiunilor de plata a cumpărariilor, acordarea de credite bancare pentru aprovizionare,reglementarea raporturilor financiare cu furnizorii

Agenti de aprovizionare independenti,reprezentanti sau reprezentante comerciale:pentru depistarea si informarea asupra potentialilor furnizori,inlesnirii incheierii de contracte comerciale,informari asupra tendintelor pieţei,mutatii in evolutia preţurilor,

Burse de marfuri-informari privind resurse materiale,preţuri,tendinte Institutii de conjunctura materiala unitaţi specializate in comercializarea de materiale si produse reutilizabile

16. Ce activitaţi realizeazã agentul de aprovizionare? Agentul de aprovizionare este factor aducator de profit.El poate prin procesul de cumpărare sa sporeasca

profitul cu pana la 50%. Agentii de aprovizionare se ocupa cu:

Studierea pietii de materii prime si produse Depistarea surselor de furnizare Participarea la incheierea de contracte/conventii Achizitionarea-cumpărarea de materiale produse sau echipamente neprogramate Urmarirea contractuala a aprovizionării Contactarea unitaţilor de transport specializat si stabilirea condiţiilor de deplasare a resurselor Participarea la bursele de materii prime si studierea evolutiei potentialului de furnizare Informarea factorilor de decizie asupra diferitelor situaţii care presupun analize,evaluari,

interpreţari,masuri,decizii 17. Ce activitaţi desfãsoarã analistul în aprovizionare?

Analistul in aprovizionare are atributii si responsabilitati legate de elaborarea de studii de prognoza privind evolutia consumurilor fundamentarea necesitatilor de resurse materiale elaborarea strategiei si a programelor de aprovizionare materiala,analiza gradului de

fundamentare a necesitatilor de consum dimensionarea economica a stocurilor dimensionarea cantitatilor de comandat participarea la selectia si testarea credibilitatii furnizorilor

participarea la negocierea condiţiilor de livrare si incheierea contractelor comerciale intocmirea de situaţii si rapoarte statistice si curente privind acoperirea cu resurse a necesitatilor

de consum stadiul realizarii contractelor economice evolutia stocurilor in raport cu nivelurile estimate gradul de incadrare in consumurile specifice indicii de consum din documentatia tehnica stadiul rezolvarii litigiilor contractuale

20. Ce evidenţiazã analiza structurii activitaţilor componente ale managementului aprovizionării?

Analiza structurii activitaţilor componente ale managementului aprovizionării evidenţiaza orientarea in sensul:

Asigurarea integrala a bazei materiale,la termenul,locul si momentul optim, cu cost minim in volumul si structura strict corelate cu cea a consumului producţiv si neproducţiv

Folosirea cu maxima eficienta a resurselor aprovizionate Incadrari in consumurile specifice din documentatiile tehnico-economice si stocurile prestabilite Valorificarea completa si eficienta a materiilor prime

21. Definiti notiunea de stoc. Stocurile sunt cantitati de resurse materiale care se acumuleaza in depozitele si magaziile unitaţilor

economice,intr-un anumit volum si o anumita structura,pe o perioada de timp determinata Stocurile sunt de fapt rezultatul activitaţii de aprovizionare si desfacere,al activitaţii comerciale,in

general care sunt dependente de natura si caracteristicile materialelor si produselor,de condiţiile si modalitatile de furnizare si asigurare-transport,de strategiile care se elaboreaza pe aceasta linie,in scopul indeplinirii obiectivului de baza specific agentilor economici.

Scopul formarii stocurilor este diferit: Guvernul formeaza stocuri,la nivelul economiei naţionale, sub forma rezervei naţionale la

resursele materiale strategice sau deficitare pentru a pune la adapost economia naţionala de factorii de forţa majora-seisme,inundatii,conjunctura nefavorabila etc

Agentii economici isi constituie stocuri de resurse materiale sau produse pentru a asigura alimentarea continua a subunitaţilor de consum sau servirea clienţilor in vederea desfasurarii normale a activitaţii

22. Care sunt întrebarile de mare interes al caror răspuns este strict necesar abordarii problematicii specifice stocurilor?

In abordarea problematicii stocurilor se are in vedere răspunsul la intrebarile: Care este nivelul cererilor constante si al cererilor variabile Ce influente prezinta cererea asupra nivelului stocurilor de materiale sau produse Ce servicii trebuie asigurate pentru cumpărarea,aducerea si stocarea materialelor si produselor

sau pentru livrarea-revânzarea acestora din stocuri Cat de mari trebuie sa fie stocurile Se poate accepta fenomenul de epuizare a stocurilor in anumite secvente de timp ale perioadei de

gestiune Care este nivelul protectiei pentru a se preveni fenomenul de lipsa de stoc Ce sistem de conducere-control trebuie adoptat Este bine sa se aprovizioneze materialele in loturi mari sau mici Cum trebuie ajustate stocurile cand cererile de cumpărare se abat de la previziuni Cum programăm fabricaţia pentru a forma stocuri care sa asigure ritmicitatea livrarilor catre

clienţi? Care sunt răspunsurile la aceste intrebari in cazul producţiei continue sau discontinue?

23. Care este funcţia vitala a stocurilor?

Functia vitala a stocurilor este aceea de decuplare si de armonizare a fluxului: cumpărarea,aducerea(transportul),receptia-depozitarea,pregatirea pentru consum-utilizare a materialelor,trecerea prin fazele de prelucrare pana la magazia de produse finite,expedierea sau livrarea produselor la clienţi,in magazinele proprii sau ale distribuitorilor specializati pentru desfacere-vânzare.

24. Nominalizati situaţiile si factorii care conditioneaza obiectiv formarea de stocuri. Situatiile de forţa majora:formarea de stocuri sub forma rezervei naţionale Periodicitatea producţiei la furnizori (transportul periodic):determina stocuri curente Perturbatii sau dereglari ale producţiei, transportului sau livrarilor de la furnizori:determina formarea

stocurilor de siguranta Intreruperea transportului sau exploatarii ca urmare a condiţiilor naturale si de clima sau sezonalitatea

producţiei:determina stocuri sezoniere Necesitatea conditionarii materialelor determina:stocurile de pregatire (conditionare) Alte situaţii:minimizarea cheltuielilor de cumpărare,aducere,depozitare si administrare a resurselor

materiale conduce la necesitatea formarii stocurilor 25. Precizaţi structura, continutul si nivelul de calcul al eforţului total de stocare.

Efortul de stocare (Es) se compune din: efortul direct (Eds) si efortul indirect(Eids) Es = Eds + Eids

Efortul direct (Eds) cuprinde cheltuielile pentru detinerea stocurilor de materiale si cuprinde urmatoarele elemente:

Cheltuielile cu salariile muncitorilor si personalului administrativ din depozite,inclusiv impozitul pe salarii si asigurarile sociale aferente (Cs)

Cheltuielile pentru energie electrica,combustibili,lubrifianti destinate manipularii,depozitarii-conservarii (Ct)

Cheltuieli cu amortismentele mijloacelor fixe ale depozitelor (Ca) Cheltuieli pentru intretinerea si repararea echipamentelor (Cr) Cheltuieli pentru iluminat,incalzit si climatizare spatii de depozitare(Ci) Cheltuieli pentru materiale auxiliare,de intretinere depozit (Cma) Cheltuieli cu pierderile prin perisabilitati sau scazaminte admise (Cp)

Eds =Cs+Ct+Ca+Cr+Ci+Cma+Cp

Efortul direct de stocare este constant pe unitate de valoare stocata si se poate,deci determina un coeficient de calcul (a) care arata cat reprezinta cheltuielile aferente eforţului direct de stocare in raport cu valoarea medie anuala a materialelor stocate (Spv)

Efortul direct de stocare se calculeaza cu relaţia: Eds = a ∙ S pv

Efortul indirect (Eids) este marimea investitiei financiare efectuate pentru cumpărarea si stocarea unor cantitati de materiale sau produse pe o anumita perioada de timp

Efortul indirect este dat de efectele evitarii finantarii pentru achizitionarea si stocarea materialelor care se pot inregistra in ipoteza nestocarii si folosirii fondurilor financiar-valutare astfel disponibilizate,la dezvoltarea capacitatilor de producţie,efectuarea de noi investitii,crearea condiţiilor pentru dezvoltarea producţiei si obtinerea unui spor de profit.

Efortul indirect de stocare Eids = (a ∙ Spv + Spv ) ∙ ei in care ei = Pr/I ei – eficienta investitiei pentru dezvoltarea producţiei,Pr –profitul suplimentar obtinut prin punerea in valoare a investitiei I finantata prin evitarea formarii stocurilor ( a∙ Spv + Spv)

Efortul total (Es) trebuie amortizat prin efectele favorabile determinate de constituirea stocurilor.El joaca rolul de regulator intre ritmul aprovizionărilor si cel al producţiei.

Stocul reprezinta tamponul inevitabil care asigura sincronizarea aprovizionării cu ritmul consumurilor. Politica eficienta asigura formarea unor stocuri minime necesare,care asigura continuitate in alimentarea

consumului in condiţiile unui eforţ minim de stocare. Stocurile dimensionate pe criterii economice,reprezinta certitudine,garantie si siguranta in desfasurarea

normala a activitaţii agentilor economici.

26. Care sunt elementele componente (tipurile de stoc)ale stocului de resurse materiale pentru producţie? Structura materiala a stocurilor pentru producţie cuprinde:

- Materii prime de baza sau auxiliare - Parti componente si subansamble ale viitorului produs finit - Materiale si piese de schimb destinate intretinerii si repararii utilajelor,cladirilor,instalatiilor - Combustibili si lubrifianti,ambalaje si materiale de ambalat,furnituri de birou

Stocul curent

Stocul in curs de transport

Stocurile de siguranta

Stocurile de conditionare

Stocurile de transport intern

Stocurile de iarna

Aceste tipuri de stocuri definesc continutul stocului de resurse materiale pentru producţie a carui funcţie generala are in vedere desfasurarea normala a activitaţii unitaţii economice in perioada de gestiune estimata

27. Cum se definesc si prin ce trasaturi se caracterizeaza fiecare tip de stoc component al celui de producţie? Stocul curent reprezinat cantitatea de materii prime si materiale noi si refolosibile, de combustibili si

lubrifianti,piese de schimb,subansamble-care se acumuleaza in depozitele si magaziile unei unitaţi economice in scopul acoperirii cererilor pentru consum in volumul,structura si ritmicitatea specifice,in intervalul dintre 2 aprovizionări succesive.

Este stocul care se formeaza in mod obisnuit in întreprinderi,pentru alimentarea consumului Pe parcursul formarii si utilizarii stocul curent se inregistreaza nivelele de maxim,mediu si

minim Nivelul maxim se inregistreaza la momentul receptiei,si trecerii in gestiune a unui nou lot de

materiale Nivelul estimat mediu va fi nivelul maxim impartit la doi Nivelul minim estimat este teoretic zero

Stocul de siguranta-reprezinta cantitatea de materiale acumulata in depozitul consumatorului,fiind destinata asigurarii continuitatii consumului cand stocul curent a fost epuizat si intarzie reintregirea lui

Formarea stocului de siguranta inseamna o acumularea suplimentara de resurse materiale in stoc si implicit o imobilizare mai mare de fonduri financiare antrenate la cumpărarea acestora-fenomen economic negativ specific stocarii in general

Este un stoc considerat intangibil Evidenta lui se tine distinct de celelalte categorii in fisa de magazie Stocul de siguranta se prevede la materiile prime de baza,a caror lipsa probabila conditioneaza

direct continuitatea activitaţii producţive Stocul de siguranta se prevede si in sistemul de desfacere-vânzare,pentru satisfacerea cererii

clienţilor,onorarea lor prompta Stocul de pregatire sau de conditionare reprezinta cantitatea de materiale care se acumuleaza si este

stationata pe o perioada de timp in spatii special amenajate,in vederea aducerii resurselor respective,prin operaţii de conditionare,la parametrii fizico-chimici care sa permita prelucrarea lor corespunzatoare condiţiilor impuse de normele tehnologice

Stocul pentru transport intern-reprezinta cantitatea de resurse materiale care se acumuleaza in depozitele si magaziile subunitaţilor de consum(sectii sau ateliere de fabricatie)in scopul acoperirii cererilor pentru consum pe durata eliberarii si transportului materialelor de la depozitul central la destinatiile de folosire

Aceste stocuri pot fi sau nu constituite separat de stocul curent Poate fi prevenit prin esalonare rationala,cantitativa si in timp a stocului curent pe puncte de

consum Stocul de iarna-reprezinta cantitatea de materiale ce se acumuleaza in depozitele unitaţilor in scopul

alimentarii continue a consumului pe perioada de intrerupere a exploatarii si/sau a transportului unor resurse,ca urmare a condiţiilor naturale si de clima.

Se realizeaza in perioadele de presezon prin acumulari esalonate in limitele necesarului de aprovizionat prestabilit pentru sezonul de iarna

Stocurile strategice,de conjunctura (speculative) Sunt stocuri formate la resurse materiale achizitionate in volum mare in momentul in care se

considera ca preţul de achizitie este cel mai favorabil.Eficienta lor este data de marja dintre preţul de achizitie si cel al consumului

Stocul anticipat este constituit in scopul evitarii penuriei de resurse la consumatori in cazul intrarii in modernizare,remont etc.

28. În ce fel de unitaţi se exprima stocul de producţie? unitaţi naturale (tone,kg,m.p.,m.c.,etc)-serveste la estimarea fizica a potentialului de producţie,lucrari

sau servicii care se poate realiza din cantitatea stocata la o resursa definita. Determinarea necesarului de spatii pentru depozitare Necesar de mobilier,utilaje,dispozitive,instalatii Stocurile fizice stau la baza comensurarii valorice a resurselor materiale stocate si evidenţierii

astfel si valutare care au servit la cumpărarea lor. Valorica (lei,mii lei,mil.lei) prin care se asigura evaluarea resurselor financiare si valutare antrenate de

formarea stocurilor de producţie. Determina stabilirea impozitelor,taxelor de asigurare,dobanzilor Stabilirea stocurilor totale Determinarea capitalului circulant Valoarea medie a stocului de producţie

In zile – prin care se evidenţiaza perioada de timp pentru care stocul fizic constituit acopera cererea de consum

Se stabilesc datele calendaristice de reaprovizionare prin plan 29. La ce serveste exprimarea în unitaţi fizice sau valorice a stocului de producţie? 30. Care si de ce natura sunt corelaţiile stocului de producţie?

Stocul de producţie este un indicator important al activitaţii economice a întreprinderii Stocul de producţie face parte din sistemul general de indicatori Stocul de producţie intra intr-un sistem complex de corelaţii directe de determinare si fundamentare,de

conditionare si cauzalitate cu mai multi indicatori ai activitaţii economice. Prima corelaţie este cu capitalul social al unitaţii economice,stocurile materiale fiind in anumite

condiţii,parte componenta a acestuia A doua corelaţie este cu veniturile firmei care reprezinta sursa de finantare a stocurilor;situaţia

economica favorabila este raport continuu descrescator intre volumul de stocuri de resurse materiale si veniturile firmei industriale. In acelasi mod se interpreţeaza si raportul dintre volumul de stocuri si profitul unitaţii intrucat cresterea stocurilor se finanteaza pe seama acestuia.

A treia corelaţie este cu viteza de rotatie a capitalului circulant,fiind determinata de faptul ca stocul mediu de producţie reprezinta element de calcul si fundamentare a a cestui indicator de eficienta.Orice diminuare a nivelului stocurilor inseamna accelerarea vitezei de rotatie a capitalului circulant si implicit sporirea eficientei economice

Spv x 360 Spv Vrz=------------------ sau --------- (zile/rotatie) Nv cmzv si 360 Nv Nr =---------- sau ------------ (numar rotatii/an) Vrz Spv In care: Spv = stocul mediu de producţie in expresie valorica Vrz = viteza de rotatie in zile (durata unei rotatii) Nv=necesarul valoric

Nr=numarul de rotatii in perioada de gestiune(anul,trim,sem) cmzv=consumul mediu zilnic in expresie valorica(lei,miilei,mil.lei)

A patra corelaţie se stabileste cu indicatorii din planul de aprovizionare: Pe de o parte,stocul de producţie-indicator distinct in planul de aprovizionare sub denumirea de

stoc la sfarsit de an asigura continuitatea alimentarii consumului producţiv atat in cursul perioadei de de gestiune, cat si in primele zile ale anului urmator,pana la prima alimentare de materiale

Pe de alta parte necesarul de materiale pentru indeplinirea programului de producţie imbraca,forma stocului curent;de cantitatile in care se asigura necesarul depinde nivelul stocului curent.rezulta ca volumul fizic si valoric al necesarului de materiale pentru indeplinirea planului determina direct nivelul de formare a stocului curent,implicit al celui de producţie,ca si volumul capitalului circulant aferent

A cincea corelaţie este intre stocul de producţie si volumul producţiei;prin aceasta se evidenţiaza potentialul de producţie realizabil pe seama stocurilor de resurse materiale constituite sau existente in unitatea economica la un moment dat.Totodata volumul de producţie conditioneaza,prin necesarul pentru indeplinirea planului si consumul mediu zilnic,nivelul si structura stocurilor ce trebuie formate in depozitele unitaţii economice.

In esenta aceasta corelaţie cere ca sa se constituie stocuri asortate in cantitati minim-necesare care asigura desfasurarea fabricatiei,termenele programelor de fabricatie,contractele economice

A sasea corelaţie este intre stocurile de producţie si normele de consumuri specifice de materiale .Corelaţia are in vedere consumurile specifice din documentatia tehnico-economica(norme de consum),care prin necesarul pentru indeplinirea programului de producţie si consumul mediu zilnic se folosesc la fundamentarea nivelului stocurilor.Deci,reducerea acestor consumuri standard specifice (norme) prin revizuirea lor sistematica in raport cu perfectionarile tehnice,tehnologice,organizatorice se reduc si stocurile pentru producţie.

A saptea corelaţie este intre stocul de producţie si costurile de producţie,prin care se reflecta cheltuielile efectuate cu formarea si detinerea stocurilor.

31. Nominalizati si caracterizati succint factorii de influenta a nivelului de formare a stocurilor de materiale pentru producţie.

Frecventa livrarilor (aprovizionărilor) de la furnizori-condiţiile se refera la natura cererii,momentele de consum,natura resurselor,ciclicitatea producţiei si lotizarea economica a fabricatiei la producatori-furnizori,evitarea suprastocarii nejustificate economic.

Livrarea alternativa-formarea la clienţi de stocuri mai mari pentru perioade mai lungi de timp Livrarea simultana-este mai eficienta pentru clienţi Cantitatea minima care poate fi comandata (in vederea achizitionarii-cumpărarii)de un client unui

furnizor in condiţii economice avantajoase sau la preţuri accesibile-este stabilita de producator ca reprezentand limita sub care fabricatia unui produs ar antrena cheltuieli de producţie mai mari si implicit preţuri de vânzare mai ridicate.

Capacitatea de transport a mijloacelor folosite in aducerea resurselor materiale in corelaţie cu distanta de transport-corelaarea impusa de factor asigura realizarea procesului de transport al resurselor materiale cu cheltuieli cat mai mici

Conditiile naturale si de clima determina,de regula,formarea stocurilor de iarnala resursele materiale a caror exploatare sau transport se intrerupe ca urmare a influentei nefavorabile specifice sezonului de iarna

Proprietatile fizico-chimice influenteaza in sensul ca limiteaza durata de stocare in timp a resurselor materiale perisabile,a celor cu termene de garantie scurte sau a celor care prin compozitia si structura specifica se degradeaza

Capacitatea de depozitare existenta,disponibila sau care poate fi inchiriata-limiteaza cantitatea maxima de material ce poate fi stocata la un moment dat.

Volumul si structura producţiei conditioneaza direct-structura materiala a stocurilor si indirect-nivelul de formare al acestora

Normele de consum sau consumurile standard infulenteaza indirect nivelul de constituire al stocurilor Durata de coanda-aprovizionare,conditioneaza nivelul de formare a stocurilor de siguranta Durata de conditionare-pregatire,a resurselor materiale care intra sub incidenta influenteaza nivelul de

formare a stocurilor de aceasta natura Durata estimata a sezonului de iarna-conditioneaza nivelul de formare a stocului de iarna Cheltuielile de lansare a comenzilor de aprovizionare,ca si cele de stocare impun formarea stocurilor pe

criterii economice Amplasamentul stocurilor de resurse materiale influenteaza volumul stocurilor care se formeaza la

nivelul subunitaţilor de consum sub forma stocurilor pentru transport intern 32. Care sunt întrebarile al caror răspuns se are în vedere la conturarea strategiei în domeniul stocurilor si stabilirea politicii de actiune pentru formarea, detinerea si utilizarea lor?

Ce trebuie aprovizionat si stocat? In ce cantitate? Cand trebuie emisa comanda de aprovizionare sau initiata actiunea de cumpărare-achizitionare? Ce eforţ financiar-valutar va fi antrenat de o modalitate sau alta de actiune? Care sunt consecintele politicii adoptate in conducerea proceselor de stocare asupra eficientei activitaţii

economice a unitaţii? 33. Care sunt obiectivele de urmarit în conducerea proceselor de stocare?

Formarea unor stocuri minim necesare,asortate,care,prin dimensiune sa asigure desfasurarea normala,la parametrii proiectati,a activitaţii de ansamblu a unitaţilor economice prin alimentarea continua a subunitaţilor si punctelor de consum in condiţiile unui eforţ(cost)de stocare cat mai mic

Mentinerea stocurilor efective in limitele estimate Prevenirea fenomenelor de lipsa de resurse in stoc si de suprastocare,de formare a stocurilor cu miscare

lenta sau fara miscare Pastrarea integritatii calitative,caracteristicilor fizico-chimice a resurselor pe timpul stocarii Satisfacerea pe seama stocurilor a cererilor pentru consum,cele ale clienţilor in stricta corelaţie cu

politica adoptata de conducerea firmei 34. Prin ce modalitati de actiune se asigura îndeplinirea obiectivelor specifice proceselor de stocare?

Folosirea,in dimensionarea stocurilor a unor modele economico-matematice adecvate scopului urmarit,care tin cont de factorii concreti care le conditioneaza existenta si nivelul de constituire,cheltuieli specifice pe care le antreneaza procesul de formare a lor

Aplicarea unor tehnici de mare eficacitate si utilitate practica,cu caracter preventiv pe fenomenele dereglatoare si starile irationale in urmarirea stocurilor

Valorificarea intr-un timp scurt a stocurilor devenite disponibile pentru deblocarea operaţiva a fondurilor financiare astfel imobilizate

Asigurarea unor condiţii de depozitare-pastrare judicioase in scopul prevenirii degradarii stocurilor Folosirea unui sistem informaţional simplificat,pentru evidenţierea starii stocurilor Mentinerea legaturii permanente cu furnizorii,urmarirea sistematica dpdv calitativ si cantitativ a

livrarilor Aplicarea de masuri de prevenire a sustragerilor si securitate,PSI

35. Nominalizati elementele funcţionale de caracterizare a proceselor de stocare. Cererea pentru consum (r):poate fi ritmica sau nu,in cantitati fixe sau variabile pe intervalul dintre

aprovizionările succesive,programata sau neprogramata Cantitatea sau necesarul de aprovizionat pentru perioada de gestiune luata in calcul (Na)-exprima

volumul de resurse ce trebuie aprovizionat de la terti. Lotul de livrare (n) reprezinta cantitatea de materiale care se aduce la un moment dat de la furnizor.Baza

de calcul este necesarul de aprovizionat

Parametrii de timp: Perioada de getiune (θ),de obicei un an;poate fi delimitata in semestru sau trimestr Intervalul de timp intre 2 aprovizionări succesive (I):intre doua livrari succesive Durata de comanda-aprovizionare (τ) reprezinta timpul care se scurge din momentul

calendaristic la care s-a emis comanda de aprovizionare pana la receptia in depeozit Momentul calendaristic de aprovizionare(ti):data emiterii comenzii.Poate fi programat sau

neprogramat. Costurile (cheltuielile) care sunt antrenate de aprovizionare:

Costul cumpărarii(de achizitie)-valoarea cantitatii de resursa.Nu influenteaza calculele de optimizare

Costul de lansare a comenzii (Cl)-toate cheltuielile cumpăratorului de la emiterea comenzii si pana la sosirea lotului coandat

Costul de stocare (Cs)-cheltuieli ale materialelor in stoc: cheltuieli cu primire-receptia,transport in interiorul depozitului,manipulare,conservare,paza,evidenţa,perisabilitati etc

Costul suplimentar aferent lipsei materialelor din stoc,de penalizare sau penurie (Cp)-cheltuieli suplimentare pentru satisfacerea cererii neacoperite din cauza stocului

36. Care sunt si prin ce se caracterizeaza tipurile de gestiune a stocurilor? Gestiunea cu cerere constanta la intervale egale-cere ca reaprovizionările pentru reintregirea stocului

curent sa se faca in loturi egale din punct de vedere calitativ. Este considerat tipul clasic de gestiune.

Gestiunea cu cerere variabila la intervale egale-aprovizionarea cu loturi variabile care trebuie estimate pentru momentul calendaristic ti al reaprovizionării. Cantitatea de material care a mai ramas in stoc ma momentul ti va fi folosita pentru acoperirea cererii de consum pe durata de reaprovizionare -τ. Deci se cunosc momentele de lansare a comenzilor,durata de reaprovizionare fiind de fiecare data aceeasi.Cantitatea de reaprovizionat se determina prin extrapolare,pe baza de calcul probabilistic. Acest tip de gestiune presupune formarea stocului de siguranta si stabilirea unui nivel de alarma in cadrul stocului curent stocului curent.

Gestiunea cu cerere variabila la intervale neegale-la care nu se cunosc momentele calendaristice (ti)de lansare a comenzilor.Ele rebuie determinate prin extrapolare.Reaprovizionările se fac in loturi constante ca nivel stabilite la inceputul perioadei.Prevede si formarea stocului de siguranta al carui nivel este si cel de alarma.Este caracteristic întreprinderilor cu volum mare de producţie nenominalizata sau prestatoare de servicii,de reparatii care produc bunuri de larg consum la cerere. Cantitate Stoc maxim de producţie ------------------------------------------------------------------------------------- r1 n r2 n r3 n r4 n r5

n=Scr

Ss+Scr Nivel de alarma --------------------------------------------------------------------------------------- Stoc de siguranta t1 t2 t3 t4 τ τ τ τ zile (θ)

l1 l2 l3 l4

Gestiunea de tip (S,s) sau cu doua depozite,se caracterizeaza prin urmatoarele elemente:intervalele si cererile sunt variabile,lotul de aprovizionare (S) este constant,iar lansarea comenzilor de reaprovizionare se declanseaza in momentul in care se atinge,in procesul miscarii stocului curent(prin consumul sau),un nivel de aprovizionare (Nr=s) prin care se defineste de fapt momentul de reaprovizionare.S=cantitatea sau lotul de aprovizionat iar s=nivelul de reaprovizionare.Se mai poate stabili si nivelul de alarma peste cel al stocului de siguranta.

Acest tip de gestiune este o gestiune optimizata,fiind asemanatoare cu cea reala,datorita celor doua nivele‘ s‘ si ‗S‘ astfel incat procesul de formare-detinere al stocurilor sa se realizeze cu cheltuieli minime. Cantitati Stoc maxim de producţie

r1 r2 r3 S r4 n=S S Nivel de reaprovizionare n ≠ S cr (S+s) S S Ss+Scr Nivel de alarma S Stoc de siguranta(Ss)

t1 t2 t3 zile (θ)

τ τ τ

l1 l2 l3 37. Care sunt categoriile de metode de calcul a stocului curent?

Procesele reale de stocare sunt variate;deci este necesara alegerea acelui model care ia in calcul factori concreti de influenta ai marimii stocurilor pentru fiecare resursa materiala,nefiind aplicabil un model unic.

Determinarile se fac pentru fiecare tip de stoc:curent,de siguranta,pentru transportul intern si de conditionare.

Stocul de producţie (Sp) se stabileste pentru fiecare tip de resursa prin insumarea elementelor care il compun: stocul curent (Scr),in curs de transport (Str),de siguranta (Ss),de conditionare (Scd),de transport intern (Stri)

Sp=Scr+Str+Ss+Scd+Stri Determinarea stocului se face:

In expresie fizica-prin insumarea elementelor ce-l compun,calculate in unitaţi naturale (tone,kg,m3)

In zile,cu ajutorul relaţiilor Spz max=Scrz max + Ssz si Spz min = Ssz

Stocul va fi definit pe nivele,astfel: Nivelul maxim (Spmax): Spmax = Scrmax + Ss Nivelul mediu (Sp): Sp = Scr+Ss Nivelul minim (Spmin): Spmin = Scr min + Ss

Baza de calcul a stocului curent este asigurata de consumul mediu zilnic (cmz) si intervalul dintre doua aprovizionări succesive (l);formarea acestuia este determinata de funcţia care ii este specifica – aceea de acoperire a cererilor pentru consum evidenţiate prin necesarul de consum (Npl)care asigura realizarea programelor de producţie elaborate pentru perioada de gestiune (θ)

Consumul mediu zilnic (cmz): cmz = Npl/θ Se poate stabili statistic pentru cazul in care necesarul pentru consum nu se poate estima cmz devine ∑ cz efi cmz = ------------- in care cz efi= consumurile zilnice efective din nzi perioada de gestiune anterioara nz i= numarul de zile pentru care consumurile efective au fost luate in calcul,ca fiind relaţiv normale

Intervalul intre doua aprovizionări succesive (l) poate fi determinat dupa mai multe metode,natura acestora fiind transmisa asupra elementului respectiv,si prin aceasta asupra stocului curent(folosind metode ale cercetarii operaţionale)

38. De cine este dat stocul curent în zile?

Intervalul mediu dintre doua livrari succesive da expresia in zile a stocului curent Scrz = Ī indiferent de modul de calcul al acesteia 39. Cum se determina stocul curent (fizic si în zile) si elementele care constituie baza de calcul dupa metoda statistica?

Metoda statistica de determinare a stocului curent ia in considerare lefi si qefi l efi intervale efective de aprovizionare anterioare;qefi cantitati efective anterioare Stocul curent in expresie fizica si in zile este: Scrf = cmz x Ī in care Scrf = stocul curent;cmz = consumul mediu zilnic; Ī = intervalul mediu intre doua livrari susccesive cmz = Npl/θ; sau cmz = Npl/360 (la nivelul anului) ∑ l efi Ī =------------- cand partizile q efi au fost egale (media aritmetica simpla) ni ∑ q efi x I efi Ī = ------------------ cand partizile qefi au fost inegale (media aritmetica ponderata) ∑ q efi

40. Care sunt metodele de calcul a cantitatii economice de comanda – aprovizionare si cum se aplica efectiv acestea în funcţie de specificitate?

Ī = intervalul mediu intre 2 aprovizionări succesive; Scrf = stocul curent fizic Metoda de calcul pe baza capacitatii de transport (Ctr)

Scrf = Ctr; Ī= Scrf/cmz Metoda de calcul pe baza cantitatii minime de livrare in condiţii economice avantajoase (qml),a carui

marime defineste nivelul fizic de formare a stocului curent: Scrf = qml; Ī = Scrf/cmz; sau Ī = qml/cmz

Metoda de calcul pe baza intervalului de reluare a producţiei la producatori-furnizori,ip

Scrf = cmz x Ī; Ī= ip sau Ī=k x ip in care k este un coeficient de multiplicare a intervalului de luare a producţiei.

Metoda bazata pe capacitatea depozitului (D) a carui dimensiune va conditiona nivelul maxim de formare a stocului curent,astfel: Scrf = D; intervalul mediu Ī = Scrf/cmz

41. Cum se face corectia lotului optim în cazul în care nivelul acestuia depaseste capacitatea de depozitare sau nu este concordant capacitatii mijloacelor de transport?

Stocul curent (Scr) la nivelul lotului economic de comanda aprovizionare(n*) – situaţie specifica tipurilor de gestiune cu cerere constanta la intervale neegale-are loc cand necesarul de aprovizionat (Na) este egal cu necesarul de consum (Npl),deci: S*cr=n* Cand necesarul pentru consum(Npl) ≠ (Na) necesarul de aprovizionat,atunci:

In prima estapa se stabileste intervalul optim(I*) aplicand un model al cercetarii operaţionale si lund in considerare necesarul de aprovizionat (Na)

In a 2-a etapa se calculeaza stocul optim (S*cr) cu: S*cr = I* x cmz

Functia economica specifica a modelului de calcul al cantitatii economice de comandat,luand in considerare cheltuielile de initiere(C1) si stocare (Cs)

Pentru un ciclu de aprovizionare sau o singura comanda este: n Cc=C1 + -- I Cs +nxp 2

Pentru intreaga perioada de gestiune:

n Ca = (C1 + -- I ∙Cs)∙y + Nxp 2

Frecventa livrarilor (reaprovizionărilor) y se calculeaza cu relaţiile: N θ y = ---- sau y =------ n I se deriveaza in raport de variabila n si se egaleaza cu zero (Nxp este independent de variabila zero) δCa N 1 2 N∙C1 -------= - --- C1 + -- θ Cs =0 si rezulta n* = √ ---------- δn n2 2 θ∙Cs odata stabilit lotul economic de reaprovizionare ,in continuare se calculeaza elementele asociate,astfel:

Frecventa optima a aprovizionărilor pentru perioada de gestiune avuta in vedere:

= *

Intervalul optim intre aprovizionările succesive I*

sau Costul minim pe ansamblul perioadei de gestiune C*a :

+ Nxp in care p reprezinta preţul de cumpărare al resursei materiale

Relatia de calcul a lotului optim se completeaza cu efectul reducerii cheltuielilor variabile,astfel:

Cs – estimat la nivelul perioadei de gestiune θ in care “a” reprezinta reducerea cheltuielilor de aprovizionare-desfacere ca urmare a cresterii lotului achizitionat si stocat. In acest caz funcţia economica va avea forma:

Tinand cont de capacitatea maxima de stocare in care D reprezinta capacitatea maxima

utila a depozitului prevazut pentru folosire, si considerand ca : n≤D se aplica metoda multiplicatorilor lui Lagrange,relaţiilor anterioare,astfel:

care devine Prin derivare si egalare cu zero se obtine (Cs estimat la nivelul lui θ)

Marimea 2λ este o cota de cheltuieli suplimentare care trebuie suportat de unitatea economica pentru folosirea si a altor spatii de depozitare. Lotul n* poate fi calculat in prima etapa cu relaţia:

sau in care Csθ-unitare pe zi si Cs –unitare pe an

Cand n* ≤D atunci nu mai sunt necesare alte interpreţari;Dar daca n*>D atunci se ia conditia n*=D si din formula de mai jos se scotae 2λ:

de unde:

In care λ este cota de cheltuieli suplimentare pentru folosirea spatiilor de depozitare aditionale.Variabila controlabila al carei nivel formeaza obiectul optimizarii este “n” care trebuie comandat.

42. Care sunt si cum devin operaţionale metodele de calcul a stocului optim pentru condiţii de incertitudine? 43. Ce reprezinta si cum se determina pragul (nivelul) de comanda-aprovizionare (în funcţie de raportul între durata de comanda – aprovizionare si intervalul mediu dintre aprovizionările succesive)?

Un rol important in emiterea comenzilor sau initierea acţiunilor de reaprovizionare revine timpilor de transport si duratei de reaprovizionare (τ).

Teoretic,ideal este ca durata de aprovizionare-timpul de transport-sa fie zero,deci intrarile sa se produca instantaneu.

Dar,timpii de transport,respectiv durata de aprovizionare trebuie luati in considerare. In acest caz se pune problema stabilirii pragului de coanda la care se declanseaza actiunea de

reaprovizionare,deci ―nivelul de alarma‖ din cadrul stocului curent. Acest punct de comanda sau de reaprovizionare (nc) se stabileste in funcţie de raportul in care se afla

durata de comanda-reaprovizionare τ cu intervalul intre 2 aprovizionări succesive- l. In anumite situaţii τ<l; in acest caz nc=τ x cmz in care τ=timpul de comanda, aducere-transport,primire-

receptie. cmz = consumul mediu zilnic,in unitaţi/zi

Cand durata de reaprovizionare este mai mare decat intervalul intre doua reaprovizionări succesive,trebuie stabilita o cantitate suplimentara (ns). ns= τ x cmz-n* sau ns = (τ – l)cmz cand n* este cantitatea economica de comandat

In cazul constituirii stocului de siguranta,includerea acestuia este necesara in calculul nivelului de comanda-reaprovizionare Cand τ<l*; nc=τ∙cmz+Ss ; cand τ>l* ns = (τ-l*) x cmz + Ss in care l* este intervalul optim intre aprovizionări corespunzator lui n*.

Cand τ=l*,caz in care nivelul de comanda nc se stabileste la limita lotului economic de aprovizionare n*,deci nc=n* Cantitati Nivel de comanda nc=lot economic n

*

nc=n*

nc=n* nc=n

*

Scr 0 τ=l=7z τ=l=7z τ=l=7z zile

44. Cum se calculeaza stocul de siguranta folosind metoda abaterii medii patratice?

Stocul de siguranta(de securitate sau de rezerva)joaca un rol important in asigurarea continuitatii proceselor producţive,a activitaţii generale a întreprinderii,dar el constituie in acelasi timp o imobilizare anuala suplimentara a unor resurse materiale si financiare.

Metoda abaterii (devierii) medii a calculului stocului de siguranta Ss = cmz x D in care D reprezinta ―abaterea‖sau ―devierea medie‖ care se calculeaza folosind media

aritmetica simpla sau ponderata,dupa caz. in care reprezinta ―abaterea ―sau ―devierea medie‖ care se calculeaza folosind media

aritmetica simpla sau ponderata,dupa caz. Se iau in calcul devierile(abaterile)‖pozitive‖-D*

efi ale intervalelor efective intre aprovizionările inregistrate in perioada de baza(anterioara celei de plan)-Iefi,fata de intervalul mediu ,care se stabilesc cu ajutorul relaţiei:

= Devierile pozitive ,Defi semnifica intarzieri in sosirea loturilor de materiale de la furnizor,situaţie

fata de care se asigura protectie pe seama stocului de sigurata;abaterile in minus sunt sosirile anticipate,situaţie care favorizeaza suprastocarea.

Folosind media aritmetica simpla devierea medie se determina cu relaţia: = cand partizile de materiale intrate in depozit sunt egale si ―n‖ reprezinta numarul de devieri luate in calcul.

folosind media aritmetica ponderata,relaţia:

= cand partizile de materiale intrate in depozitele unitaţii au fost

diferite. Limitele metodei constau in faptul ca extrapoleaza pentru perioadele viitoare abateri in

livrarile efective in perioade anterioare-abateri care pot fi de natura subiectiva Metoda abaterii medii patratice a calculului stocului de siguranta:

Ss = K x σ’ x cmz in care σ’ = abaterea medie patratica (in zile a producţiei lunare;K=coeficient de siguranta care exprima potentialul de livrare (se preiau din tabele ale funcţiei normale tip Gauss-Laplace)

Abaterea medie patratica in expresie fizica (σ) se stabileste in funcţie de producţia lunara (qi) si nivelul mediu pe luna al acesteia ( q ) cu ajutorul relaţiei:

cantitatea pe luna in care ―n‖ reprezinta numarul de luni pentru care producţia

se ia in calcul.

Pe baza lui σ si a producţiei medii zilnice (qz) se determina abaterea medie patratica in zile ,astfel : σ σ‘ = -----

qz Productia medie zilnica qz se calculeaza cu ajutorul relaţiei:

= iar producţia medie lunara : = in care zi reprezinta numarul de zile lucratoare pe luna,iar ―n‖ numarul de luni pentru care producţia s-a luat in calcul. In interpreţare,abaterea medie patratica a producţiei conduce de fapt la modificarea cererii de

consum pentru acoperirea careia,in cazurile de crestere peste anumite limite,este necesara folosirea stocului de siguranta.

45. Definiti potentialul de livrare si aratati modul de calcul inclusiv pentru situaţia de participare simultana a mai multor resurse materiale la obtinerea unui produs.

Potentialul de livrare-exprima gradul de satisfacere de catre furnizor a unei comenzi de materiale emise de client.Acest potential se mai numeste grad de servire sau nivel de serviciu si se stabileste cu ajutorul relaţiei:

46. Care sunt etapele aplicarii sistemului ABC de abordare diferentiata a stocurilor de materiale pentru producţie?

Problemele de gestiune a stocurilor implica utilizarea unui volum deosebit de mare de informaţii,atat in planificarea cat si in urmarirea realizarii proceselor de stocare;aceasta deoarece in unitaţile economice,se foloseste un numar important de sortotipodimensiuni de materiale,pentru o gama larga de produse si destinatii de utilizare,iar sursele de aprovizionare sunt de regula foarte diferite.

In aceste condiţii,in practica a confirmat o serie de sisteme de gestiune diferentiata a stocurilor,in funcţie de importanta economica a fiecarui material,care s-au dovedit deosebit de eficiente si de utile.

Un sistem de gestiune diferentiata care prezinta interes practic este ―sistemul ABC‖

Sistemul ABC grupeaza materialele care se aprovizioneaza si se stocheaza de fiecare unitate economica in trei grupe (zone)

Criteriul de grupare este cel care se refera la ―valoarea stocului mediu la diferite materiale‖ Se apreciaza ca acest criteriu corespunde cel mai bine scopului urmarit de fiecare

intreprindere,deoarece prevede formarea unor stocuri cat mai mici de resurse materiale si implicit a uni capital circulant mai redus.

Astfel,se asigura o viteza de rotatie mai accelerata,ceea ce insemna activizarea unei parti mai mari din resursele materiale si financiare de care dispune si sa le asigura unitatea economica. Grupa(zona de

importanta Ponderea numerica in totalul

sortimentelor de materiale utilizate(%)

Ponderea valorica in totalul nomenclatorului de

aprovizionat(%) A 10 70

B 20 20 C 70 10

Gruparea materialelor in funcţie de criteriile aratate se poate regasi in graficul ce arata curba

valorilor cumulate 100 Ponderea valorica(%) 90 80 70 60 50 40 30 20 A B C 10 Ponderea numerica (%) 0 10 20 30 40 50 60 70 80 90 100

Metoda ABC presupune parcurgerea urmatoarelor etape: 1. Elaborarea nomenclatorului pe grupe si sortimente de materiale care urmeaza a fi aprovizionate

si stocate in depozitele întreprinderii;in acest sens se intocmeste o lista centralizatoare in care se cuprind toate materialele,incepand cu cele care au valoarea individuala cea mai mare si terminand cu cele care au valoarea cea mai mica;totodata se calculeaza si valoarea cumulata pentru a se determina mai usor,pe grupe de materiale,ponderea lor in total valoare. Nr.crt.

Denumirea materialului Valoarea individuala a materialului

(mii lei)

Valoarea cumulata (mii lei)

Ponderea cumulata in

total valoare(%)

1 Otel laminat 31614 31614 59,4 2 Profil L 12125 43439 81,6 3 Ciment in saci 9740 53179 100 TOTAL 53179 53179 100

2. Analiza si gruparea structurii materiale din nomenclator pe cele 3 zone de importanta,in funcţie

de criteriile alese 3. Stabilirea politicii(a metodelor si modelelor economico-matematice) pentru dimensionarea

stocurilor pe zone de importanta si in cadrul acestora pe tipuri concrete de materiale; o In acest sens se vor studia cu exigenta factorii care influenteaza nivelul stocurilor.Aceasta

etapa joaca un rol deosebit in asigurarea viabilitatii sistemului,fapt pentru care trebuie sa se manifeste maxima atentie si mult discernamant in studierea condiţiilor concrete in care vor avea loc procesele de stocare.

Optiuni metodologice ce trebuie efectuate:

a) In cazul zonei A de importanta- atentia va fi orientata catre modele economico-matematice exigente,acre vor avea in vedere elemente(factori) concrete (si)ce conditioneaza nivelul stocurilor si care asigura constituirea lor la dimensiuni cat mai mici,determinand accelerarea la maxim a vitezei de rotatie a capitalului circulant

b) Pentru zona B de importanta,avem: - Stabilirea de modele distincte cu grad de exigenta mediu pentru dimensionarea

stocurilor de materiale din aceasta grupa - Folosirea metodelor alese pentru zona A la materialele care,ca pondere valorica

tind ca valoare catre zona respectiva c) Pentru materialele din zona C-se pot folosi modele mai putin exigente,chiar cu pronuntat

caracter statistic si care vor avea in vedere factorii cu actiune hotaratoare in dimensionarea stocurilor (cheltuieli de transport,sursa de provenienta).

4. Dimensionarea stocurilor pe elemente si total-aceasta etapa se concretizeaza in aplicarea efectiva a modelelor alese pentru dimensioanrea stocurilor pe tipurile stabilite pentru formare;rezultatele acţiunii constituie baza de calcul al volumului estimat al capitalului circulant si al vitezei de rotatie al acestuia.

5. Stabilirea politicii de conducere,coordonare,urmarire si control al procesului de formare si consum al stocurilor (al derularii proceselor de stocare).In acest sens,se va avea in veder acelasi principiu al tratarii diferentiate a resurselor materiale in funcţie de zona de importanta in care se cuprind.

47. Care sunt efectele economice favorabile determinate de aplicarea sistemului ABC în gestiunea stocurilor si cum se calculeaza acestea?

Efectele economice generate de aplicarea sistemului de gestiune ABC in conceptia prezentata sunt multiple,ele se transmit asupra principalilor indicatori folositi in aprecierea activitaţii economico-producţive si financiare a întreprinderilor

Obiectivul principal al conducerii proceselor de stocare consta in formarea unor stocuri de materiale cat mai mici,dar care sa asigure alimentarea ritmica a consumului si sa antreneze un cost minim cu achizitionarea,aducerea si stocarea acestora.

Sistemul ABC prevede ca,la materialele din zona A,care prin valoarea lor in consum influenteaza hotarator volumul capitalului circulant si deci viteza de rotatie a acestuia,sa se accelereze frecventa livrarilor in raport cu celelalte zone si in special cu zona C.

Efecte economice favorabile: A. reducerea stocului curent si mediu

a. reducerea stocului maxim - reducerea necesarului de suprafata de depozitare - reducerea de mijlace de transport - reducerea necesarului de forţa de munca - reducerea fondului de salarii - reducerea necesarului de fonduri financiare pentru acoperirea c/valorii achizitiilor la un

moment dat b. reducerea stocului mediu de producţie - reducerea cheltuielilor de depozitare-pastrare a materialelor - accelerarea vitezei de rotatie a capitalului circulant

B. reducerea cheltuielilor de aprovizionare a. diminuarea cheltuielilor de producţie b. cresterea eficientei activitaţii de aprovizionare-stocare

48. Care sunt cerintele a caror respectare asigura viabilitatea unui sistem de gestiune a stocurilor?

Viabilitatea unui anumit sistem de gestiune a stocurilor este determinata,in general,de felul in care acesta raspunde unor cerinte de baza:

- Gradul ridicat de utilitate practica

- Adaptabilitatea la utilizarea mijloacelor electronice de calcul - Suplete si operaţivitate in derularea si adaptarea proceselor de stocare - Aria de cuprindere mare - Deplina concordanta cu fenomenele reale ale procesului de formare a stocurilor - Reducerea la minim a imobilizarilor de resurse materiale in stocuri si accelerarea astfel a vitezei

de rotatie a capitalului circulant - Cheltuieli de conducere,organizare si desfasurare a proceselor de stocare cat mai mici

49. Caracterizati metodele de urmarire-control al dinamicii stocurilor efective în raport cu limitele estimate (considerate normale sau economice)?

Gestiunea economica a stocurilor nu se limiteaza numai la dimensionarea acestora,determinarea marimii si structurii lor ci cuprinde si tehnicile si instrumentele de conducere a proceselor de stocare,urmarire a dinamicii stocurilor efective,in raport cu limitele estimate,a.i.sa se cunosca permanent situaţia reala si sa se intervina preventiv si operaţiv pentru mentinerea lor la nivelul stabilit.

In acest scop se pot folosi mai multe metode,care au rolul de a preveni epuizarea stocurilor, suprastocarea sau formarea stocurilor cu miscare lenta (fara miscare).

Metoda maxim-minim-prevede ca urmarirea existentei si miscarii stocurilor efective sa se realizeze cu aceeasi exigenta pentru toate materialele,indiferent de importanta lor,in trei etape: a. Stabilirea limitelor economice maxime si minime ale stocurilor de producţie pe elemente

componente (stoc curent,de siguranta),inscrierea lor in fisele de magazie si urmarirea de catre gestionar a evolutiilor lor pe parcurs a.i. la atingerea nivelelor de alarma sau aprovizionare,sa se declanseze acţiuni operaţive pentru mentinerea acestora intre nivelele estimate. 9000 Cantitati (kg) 8000 Stoc peste limita normala prestabilita 7000 Limita maxima prestabilita 6000 Nivel de alarma maxim 5000 4000 3000 Nivel de alarma 2000 minim Limita minima 1000 prestabilita 0 10 20 30 40 50 60 70 80 90 100 110 120 zile

b. Semnalizarea de catre gestionar a compartimentului de aprovizionare asupra situaţiei stocurilor la un moment dat-in cazul in care limitele de alarma sau de aprovizionare sunt atinse sau depasite.

c. Stabilirea de catre compartimentul de aprovizionare a masurilor menite sa asigure prevenirea situaţiilor nefavorabile care se intrevad. Metoda este utila dar greu de aplicat fara un suport informaţic adecvat,in special in ceea ce priveste evolutia si urmarirea stocurilor.

Stoc de siguranta

Metoda ABC –potrivit careia pentru activitatea de urmarire si control se aplica acelasi principiu al tratarii diferentiate care sta si la baza dimensionarii stocurilor: a. Stocurile din zona A se vor urmari zilnic,la cateva zile-manifestandu-se maxima exigenta in

aprecierea stadiului in care se afla procesul de stocare, nivelul stocului,tendintele care se întrevad pentru consum in raport cu ritmul si volumul intrarilor de materiale.

b. Stocurile din zona B-procesul de urmarire si control urmeaza a se desfasura la intervale mai mari de timp (2-3 ori pe luna,odata pe luna).Se are in vedere o politica asemanatoare cu cele din zona A,datorita caracteristicilor apropiate

c. Stocurile din grupa C-pot fi controlate la intervale mai mari de timp (trimestrial) sau la intrari-iesiri. Si acest sistem de urmarire si control presupune sa fie cunoscuta baza de raportare (de comparatie),a stadiului si tendintelor proceselor efective si care trebuie sa se asigure in aceeasi conceptie prezentata la metoda maxim-minim.

50. Definiti suprastocarea, stocul cu miscare lenta si fara miscare.

In unele momente sau perioade de timp mai lungi sau mai scurte-stocurile efective sa se situeze la nivele mai mari decat cele economice predeterminate,sa se epuizeze sau sa se mentina la acelasi nivel in mod nejustificat-reflectand o stare negativa,daunatoare pentru situaţia financiara a unitaţii sau desfasurarea normala a activitaţii specifice.

Suprastocarea – formarea de stocuri peste nivelul prestabilit. La resursele care pot fi asigurate ritmic,in cantitatile dorite-cantitatile acumulate peste limita

admisa sunt neeconomice,reprezentand imobilizari suplimentare de materiale si implicit de fonduri financiare antrenate la cumpărare si stocare.

Stocuri fara miscare-sunt stocuri de materiale care nu mai sunt necesare consumului propriu Reprezinta de asemenea imobilizari suplimenatre de resurse materiale si financiare fara

justificare Stocuri cu miscare lenta-sunt stocurile care se mentin in limitele estimate,dar se consuma lent in cantitati

mici la intervale mari. Toate aceste tipuri de stocuri-peste limita stabilita,cu miscare lenta sau fara miscare-se apreciaza ca fiind

nerationale,neeconomice pentru ca antreneaza nejustificat un eforţ material si financiar suplimentar,diminuând astfel posibilitatile unitaţii economice de a folosi cu eficienţa sporita resursele banesti si de alt ordin de care dispune.

51. Ce decizii trebuie luate în cazul manifestarii fenomenului de lipsa de resurse în stoc? Lipsa de stoc – fenomen negativ care necesita:

Impulsionarea furnizorilor,pentru livrare la termenul stabilit Reconstituirea urgenta a stocului Aprobarea consumului din stocul de siguranta Apelarea la substituiente Acceptarea lipsei de stoc

52. Care pot fi cauzele pentru lipsa de stoc, suprastocare, formarea stocurilor cu miscare lenta sau fara miscare? Cauzele care determina formarea unor asemenea stocuri,ca si lipsa de stoc uneori,sunt in cea mai mare

parte de ordin subiectiv,dependente sau nu de unitatea la care se constituie. Supradimensionarea necesarului ca urmare a folosirii unor norme de consum specifice si indici

de consum mai mari-stabiliti pe baze statistice,sau neconformi cu factorii si condiţiile concrete Specificarea si comandarea materialelor in formate,dimensiuni,compozitii,calitati diferite de cele

necesare in mod real Livrarea de catre furnizori a unor materiale in sortimente,dimensiuni, formate,calitati diferite de

cele prevazute in contracte,comenzi Cumpararea(achizitionarea)de catre agentul de aprovizionare a unor materiale care nu concorda

cantitativ si structural cu cerintele de consum

Modificarea pe parcursul perioadei a planului si programelor de producţie,fara adaptarea corespunzatoare,in timp util a documentatiei de aprovizionare

Livrarea de catre furnizor a materialelor comandate,contractate la alte termene Depozitatrea si conservarea necorespunzatoare a resurselor materiale,in situaţia in care se

determina degradarea,pierderea proprietatilor fizico-chimice Incetarea fabricatiei produselor comandate sau contractate Necorelarea ritmurilor si momentelor de aducere cu cele la care sunt programate pentru consum Schimbarea profilului de activitate

53. Care sunt caile de valorificare a stocurilor considerate neeconomice? Folosirea resurselor materiale devenite disponibile chiar in cadrul unitaţii detinatoare Desfasurarea unei ample acţiuni de informare a potentialilor clienţi de pe piaţa interna si internaţionala

asupra resurselor materiale si produselor disponibile pentru vânzare Apelarea la unitaţi specializate in comercializarea de produse Apelarea unor institutii specializate in studiul pietii Participarea la bursele de resurse materiale si produse la targuri si expozitii Valorificarea prin recuperarea substantei materiale in sine si reciclarea acesteia.

54. Nominalizati caile de actiune pentru folosirea economica a resurselor materiale si energetice.

Fundamentarea tehnico-economica a indicatorilor de consum si valorificare a resurselor materiale si energetice.

Ridicarea nivelului tehnic si calitativ al produselor,lucrarilor si prestatiilor Modernizarea structurii de producţie din profilul de fabricatie Folosirea indicatorilor pentru resursele materiale clasice Extinderea standardizarii pieselor,reperelor,subansamblelor tehnologiilor si constructiilor Recuperarea,conditionarea si valorificarea interna sau prin vânzare la terti utilizatori a resurselor

materiale refolosibile 55. Care sunt funcţiile pe care le îndeplinesc indicatorii de consum si valorificare?

a. Indicatorii de consum reprezinta-instrumente tehnico-economice justificative de baza folosite in dimensionarea volumului si structurii necesitatilor de materiale pentru fundamentarea planului si programelor de aprovizionare materiala,a planurilor costurilor de producţie,a altor sectiuni de plan

b. Indicatorii de consum reprezinta instrumente determinante,stimulatatore si de cointeresare,pentru folosirea economica a resurselor materiale si energetice.

c. Indicatorii de consum reprezinta elemente utile de mare eficacitate practica pentru urmarirea,controlul,analiza si evaluarea modului de folosire a resurselor materiale si energetice

d. Indicatorii de consum si valorificare servesc ca instrumente esentiale in analiza comparativa a condiţiilor materiale in care sunt analizate produsele,lucrarile si serviciile de catre o unitate economica in raport cu o unitate economica similara din tara sau pe plan internaţional.

e. Indicatorii de valorificare reprezinta instrumente utile pentru evidenţierea,intr-o forma sintetica,concentrata si expresiva,a modului de valorificare a resurselor materiale si energetice la nivelul unitaţii economice si al structurilor sale interne.

56. Prin ce influente se exprima importanta indicatorilor de consum si valorificare? Reducerea cheltuielilor materiale implict diminuarea cheltuielilor de producţie si deci sporirea

rentabilitatii in fabricarea produselor Reducerea normelor si indicilor de consum determina direct diminuarea resurselor materiale si

energetice care trebuie aprovizionate si indirect reducerea stocurilor de materii prime si materiale ce antreneaza capacitati de transport si depozitare mai mici,cheltuieli de manipulare,conservare,gestionare,fonduri financiare mai reduse la aprovizionarea cu resurse materiale

Sporirea competitivitatii rezultatelor activitaţii depuse in raport cu alti ofertanti,fapt ce asigura stabilitatea in funcţionare,extinderea vânzarilor,aderenta mai mare la clienţi,garantie,viabilitate in acţiunile intreprinse-reducerea preţului de vânzare

57. Care sunt cerintele care trebuie sa se respecte la stabilirea nivelului indicatorilor de

consum si valorificare pentru a-si îndeplini funcţiile care le sunt specifice? Sa fie revizuiti si imbunatatiti sistematic,adaptati permanent Sa li se asigure o buna fundamentare tehnica si economica Sa li se asigure un nivel stimulator si mobilizator Trebuie sa exprime sintetic si analitic,real,aspecte de ansamblu si/sau detaliu a modului de folosire a

resurselor materiale si energetice Sa reprezinte o baza de comparatie viabila in comparatie cu produsele si serviciile similare concurente.

58. Nominalizati categoriile de indicatori de consum si valorificare. Normele de consum-consumurile specifice din documentatia tehnico-economica Coeficientii tehnici de utilizare producţiva a resurselor materiale Coeficientii de valorificare a materiilor prime si materialelor noi si refolosibile Coeficientii de masa neta specifica a produselor Coeficientii de recuperare,reconditionare si refolosire a resurselor materiale si pieselor reutilizabile

59. Definiti norma de consum si prin comparatie consumul specific efectiv. Norma tehnica de consum – reprezinta cantitatea maxima de materii prime noi si

refolosibile,combustibili,energie electrica,energie termica si carburanti,piese de schimb admisa a fi calculata pentru fabricatia unei unitaţi de produs,executarea unei unitaţi de lucrare sau prestatie de serviciu.

Norma de consum (Nc)–cantitatea maxima de material stabilita pe baza documentatiei tehnico-materiale pentru a fi consumata in vederea realizarii unei unitaţi de produs,consumul specific reprezinta cantitatea medie de resursa materiala si energetica folosita in procesele de fabricatie pentru obtinerea unei unitaţi de produs finit sau executarea unitaţii de prelucare sau prestatie. Consumul specific trebuie sa fie mai mic sau egal cu norma tehnica de consum.

60. Care sunt elementele componente ale normei de consum si cum se definesc acestea? Norma de consum tehnologic (Nct)-reprezinta consumul maxim admis de materii

prime,materiale,combustibili si energie electrica pentru executarea unei unitaţi de produs,de lucrare sau prestatie serviciu,in cadrul proceselor tehnologice de prelucrare si transformare folosite in unitatea economica luata in calcul. Nct=Cn+Mrpt

Norma de consum net sau util (Ncn)-reprezinta cantitatea de materie prima sau de material prevazuta a fi incorporata in unitatea de produs,lucrare sau prestatie-din documentatie

Norma de recuperare a materialelor refolosibile si de pierderi in fazele tehnologice(Nrpt)-cantitatea maxima de resturi materiale si de pierderi admisa a se inregistra in procesele de prelucrare/consum a resurselor materiale-din documentatie.(span,bavura,sutaje,zgura,sparturi,brac)

Norma de recuperare a materialelor refolosibile in fazele tehnologice(Nrt)-cantitati de

materiale rezultate din produsele rebutate in limita maxima,cantitatea consumata din epruvetele de control si consumata pentru efectuarea probelor si reglajelor.

Norma de pierderi tehnologice (Npt)-cantitatea maxima admisa de materiale care nu se regaseste in produsul finit,lucrare sau prestatie si nu poate fi recuperata in vederea refolosirii.

Norma de recuperare a materialelor refolosibile si de pierderi in fazele netehnologice (Nrpnt) – cantitati

de materiale refolosibile si pierderile care rezulta in procesele anterioare celor tehnologice de prelucrare (aprovizionare,transport,manipulare etc)

Norma de recuperare a materialelor refolosibile in fazele netehnologice (Nrnt) – cantitati de materiale care rezulta ca urmare a comandarii si aprovizionare cu materiale la alte dimensiuni decat cele fixe sau multiple,materiale recuperabile din faramitare,materiale cu defecte ascunse,alte materiale.

Norma de pierderi netehnologice (Npnt)-cantitati maxime de materiale care pot disparea in afara proceselor tehnologice,in limitele normale stabilite-evaporari,spargeri,faramitari etc.

61. Care sunt criteriile de clasificare ale normei de consum? Dupa elementele componente

Norma de consum tehnologic Norma de consum de aprovizionare

Dupa destinatia de consum Norme de consum dupa materii prime de baza Norme de consum dupa materiale auxiliare Norme de consum de combustibil Norme de consum de energie electrica

Dupa natura resurselor materiale Norme de consum pentru materii prime siderurgice si materiale metalurgice Norme de consum pentru lemn si produse plate din lemn Norme de consum pentru materiale si produse chimice Norme de consum pentru carburanti Norme de consum pentru piese de schimb

Dupa orizontul de timp de aplicare sau perioada de valabilitate Norme de consum pe termen scurt Norme de consum de perspectiva

Dupa modul de grupare si nivelul de agregare Norme de consum individuale Norme de consum grupate pe material sau familie de materiale,veriga organizatorica produs si

grupuri de produse 62. Caracterizati metodele de determinare a normelor de consum?

Pentru ca indicatorilor de consum sa li se asigure o buna fundamentere tehnica si economica,la elaborarea lor este necesara elaborarea unor metode stiintifice,cuprinderea in calcul a factorilor concreti de influenta ai consumului de resurse materiale si energetice.Elementele de calcul ale normei de consum folosesc pentru elaborarea specificatiilor de materiale ce urmeaza a fi aprovizionate si incheierea contractelor cu furnizorii.

Metode bazate pe calculul tehnico-analitic-sunt folosite la elaborarea normelor tehnice de consum de materiale.Pornesc de la documentatia tehnica, cunoasterea configuratiei produsului,caracteristicilor procesului tehnologic.

Metoda experimentala De laborator- determinarea normei de consum de la incercari,probe, experiente,cantarire a

materialelor in laborator in condiţiile producţiei obisnuite-se determina norma de consum tehnologic.

De producţie – determinarea normei de consum prin incercari si experiente ce se fac direct in producţie,in condiţii normale de fabricatie, tehnologie si organizare

Calculul stoichiometric Consumul teoretic (stoichiometric) Definitivarea normei de consum prin aplicarea randamentului instalatiilor.

Metoda masuratorilor directe – se utilizeaza in cazul in caredeterminarea consumului nu se poate face prin calcul analitic (cantarire,numarare)

Metoda statistica – normele de consum se elaboreaza pe baza datelor privind consumurile specifice realizate anterior si rezultate din evidenţa statistica.

63. Care sunt funcţiile obiectiv în cazul problemelor de croire? Minimizarea restului total,care cade de la croire Minimizarea numarului de planuri distincte pentru fiecare partida (lot) de material Maximizarea numarului de repere distincte ce se croiesc intr-un suport Minimizarea numarului de operaţiuni de debitare (taiere) Maximizarea producţivitatii muncii lucratorilor antrenati la operaţia de croire

64. Ce exprima coeficientul tehnic de utilizare producţiva a resurselor materiale si care sunt modalitatile de calcul a acestuia?

Coeficientul tehnic de utilizare producţiva (Kup)-ponderea cantitatii de materie prima sau de material care se prevede sa se regaseasca in fiecare sortiment,tip sau varianta constructiva a unui produs:

; N cn – norma de consum net – (consumul util):greutatea neta,lungimea neta, suprafata neta,volumul net,consumul teoretic Elemente de calcul: greutatea neta – Gn;greutatea bruta –Gb;

65. Care sunt sinonimele coeficientului tehnic de utilizare producţiva a resurselor materiale în industria siderurgica si metalurgica?

Coeficientul de scoatere (Ks)=raportul intre cantitatea de laminate finite si cantitatea de otel lingou stabilita pentru prelucrare

Coeficientul de extractie – raportul intre cantitatea de substanta utila prevazuta pentru extractie si cantitatea totala de substanta utila continuta in minereu.

66. Prezentati coeficientii de valorificare a resurselor materiale si energetice pe structura, cu precizarea si a modalitatilor de estimare (de calcul).

Coeficientul material produs (Kmq): t/t (lei cheltuieli materiale/ 1 leu producţie);N-cantitatea fizica de materie prima;q-producţia fizica;M-cheltuielile materiale estimate pentru o producţie marfa.

Coeficientul produs/material (Kqm) exprima cantitatea fizica de produse finite sau valoarea producţiei care se prevede a se obtine sau care se realizeaza efectiv prin prelucrarea unei unitaţi fizice sau la 1 leu materie prima folosita.

Eficienta fizica neta: (Efn)

Eficienta valorica globala (Evg)

Eficienta valorica neta (Evn) Pn – valoarea producţiei nete Coeficientul acumulare cheltuieli materiale (K(pr-M))-nivelul profitului estimat a se obtine sau efectiv

realizat la 1 leu cheltuieli materiale. Pr – profitul estimat sau efectiv realizat.

67. Ce exprima coeficientul de masa neta specifica a produselor, care latura a utilizarii resurselor materiale o exprima si cum se determina?

Exprima cantitatea neta (Mn) de resurse materiale incorporata in produsul finit,raportata la caracteristica fundamentala a acestuia:greutate neta,suprafata neta,lungime neta,volum net.

Indicele de masa neta IMn= Mno-masa neta corespunzatoare variantei constructive initiale;Mni-masa neta corespunzatoare variantelor urmatoare sau a celor mai bune.

IMn se poate determina pe produs sau pe fiecare reper component; 68. Care este baza de raportare în cazul coeficientului de masa neta specifica a produselor, pe variante?

Pentru economia absoluta Pentru economia relaţiva Coeficientul de masa specifica neta (KMs) se determina cu ajutorul relaţiei:

Masa neta a produsului finit – Mn;Caracteristica fundamentala a produsului finit –K;

;R-randamentul masinilor,instalatiei; D=durata de funcţionare a utilajului pe perioada de garantie etc;∑MPs –suma cantitatilor de materiale si piese de schimb consumata pe acelasi interval de timp

69. Ce exprima coeficientii de recuperare si de valorificare a resurselor materiale refolosibile si care este baza de calcul?

Coeficientii de recuperare (KMR) – exprima cantitatea totala de materiale refolosibila,estimata a se obtine din prelucrarea produselor in volumul unei resurse materiale definite.

Mrt – materiale refolosibile tehnologice prevazute pentru recuperare;Mrnt – materiale refolosibile netehnologice de recuperat;

70. Prezentati modalitatea concreta de calcul a influentei reducerii normelor de consum asupra volumului de producţie, vitezei de rotatie a activelor circulante aferente materialelor, producţivitatii muncii si costului de producţie.

Pentru un volum de producţie definit(care nu poate fi depasit),necesarul de resurse materiale si energetice se reduce in marime absoluta in proportie directa cu diminuarea consumurilor specifice pe produs.

si

Plecand de la un volum definit de resursa materiala aprovizionata prin reducerea normei de consum se

obtine un volum suplimentar de producţie:

Q-volum fizic de producţie care se poate obtine din materia prima asigurata(M) in condiţiile normei de consum Nc ΔQ-sporul fizic de producţie se poate obtine pe seama economiei fizice de material (QxΔNc) posibil de realizat prin reducerea normei de consum Nc cu ΔNc

71. Exemplificati efectele economice concrete ale recuperarii si refolosirii materialelor reutilizabile care justifica punerea în valoare a unor asemenea resurse.

Reducerea normelor de consum asupra volumului producţiei se face potrivit cu cele de mai sus,prin exemplificare

Reducerea normelor de consum exercita influente directe asupra producţivitatii muncii:

Viteza de rotatie a capitalului circulant-in zile In care Spv-stocul mediu de producţie

Npvl-necesarul valoric planificat de materiale Costurile de producţie K

K-procentul de reducere a costurilor de producţie

=ponderea cheltuielilor materiale in costul de producţie =procentul de reducere al cheltuielilor materiale

Eforţul ce trebuie depus pentru un anumit procent de reducere a costului de producţie pe seama celorlalte cheltuieli

x100; γ -ponderea celorlalte categorii de cheltuieli(salarii,etc cca 30%)

- procentul cu care trebuie reduse aceste cheltuieli 72. Care sunt, în general, componentele structurii organizatorice specifice unitaţilor de recuperare-colectare si valorificare a resurselor materiale refolosibile?

AGA →Comisia de cenzori Manager General→Strategii dezvoltare-marketing→Personal salarizare,paza,PSI→Laborator de

analize Director comercial

- Compartimente de colectare si valorificare a resurselor materiale reutilizabile pe structura acestora

- Subunitaţi,centre de colectare a resurselor reutilizabile - Sectia de transport - Depozit de colectare a resurselor reutilizabile

Sef sector tehnic - Sectia de sortare,prelucrare,balotare,brichetare - Sectia de intretinere si reparatii - Sectoar energetic

Director economic - Bugete - Contabilitate - Oficiul electronic de calcul

73. Definiti nomenclatorul de materiale si echipamente tehnice. Nomenclatorul de materiale si echipamente tehnice reprezinta o lista(catalog) centralizatoare a tuturor

resurselor materiale,pieselor de schimb, subansamble, alte repere necesare unitaţii economice,ordonate dupa anumite criterii,definite prin toate caracteristicile fizico-chimice,dimensional-configurative si de calitate, prin care se asigura individualizarea distincta a fiecarui articol.

74. Care este continutul cartelei informaţive a materialului? Contine toate elementele de caracterizare pentru fiecare articol,sugestiva si care sa asigure informarea

factorului de decizie si a factorului de aprovizionare. Datele sunt stocate intr-un fisier cu denumirea materialului,preţ,calitate, dimensiuni,STAS,norma

interna,furnizori cu adresa,condiţii de livrare ce se solicita,lot optim de livrare,consumul zilnic,stocul,produsele la care se consuma materialele inlocuitoare si denumirea lor etc.

75. Precizaţi etapele elaborarii nomenclatorului de materiale si echipament tehnic necesare unei unitaţi economice într-o perioada de gestiune definita.

Pregatirea acţiunii - strangerea purtatorilor de informaţii:cataloage,STAS-uri,liste cu norme de consum,caiete de sarcini.

Elaborarea propriu-zisa Codificarea (indexarea) materialelor,pieselor de schimb,a altor repere incluse in cadrul nomenclatorului.

Nominalizarea,in dreptul fiecarui articol din nomenclator,a tuturor furnizorilor cunoscuti si a preţurilor de oferta specifice acestora.Pe aceasta baza se elaboreaza fisierul furnizorilor si se face pentru fiecare o cartela informaţiva.

76. Care sunt momentele de lucru specifice etapei de elaborare propriu-zisa a nomenclatorului de materiale? Intocmirea listei centralizatoare a tuturor resurselor materiale si produselor potential necesare

întreprinderii Restructurarea si rearanjarea articolelor pe grupe,subgrupe,feluri,tipuri si alte subdiviziuni,stabilind

astfel a locului real pe care trebuie sa-l ocupe in nomenclator.Intra in raport de conditionare cu sistemul de codificare ales.

77. Ce sisteme de indexare (codificare) se pot folosi în atribuirea codului pentru fiecare articol cuprins în nomenclator?

Sistemul de indexare alfa-numeric Sistemul de indexare numeric

Zecimal Centisimal Milenar Combinat-cel mai uzitat

78. Cum se stabileste cifra de control? Cifra de control se stabileste in mai multe variante metodologice si se atasaza codului pentru care se

determina,insotindu-l intotdeauna. Verificarea inscrierii codurilor pe diverse documente cu ajutorul cifrei de control. Determinarea cifrei de control ―C‖se face cu relaţia

C-cifra de control;r-modulul;R-restul impartirii

Qk-numerele codului Wk-ponderi acordate conventional

79. Care sunt cerintele la care trebuie sa raspunda sistemul de coduri atribuite articolelor din nomenclator? Sistemul utilizat trebuie sa permita obtinerea de coduri cu un numar de caractere relaţiv

redus,identificarea fiecarui articol din nomenclator si implicit fisierul nomenclator Sa fie cuprinzator Sa permita includerea ulterioara a noi coduri aferente resurselor materiale care nu au fost avute in vedere

in faza initiala de elaborare a nomenclatorului 80. Care sunt cerintele la care trebuie sa raspunda un nomenclator de materiale pentru a fi considerat în mod real ca fiind un instrument util pentru toti utilizatorii informaţiei tehnico-economice de continut?

Informatii despre furnizor Informatii despre preţ Conditia franco Modalitatea de plata curent utilizata Adresa furnizorului.

81. Care este, în general, continutul cartelei informative a furnizorului de materiale si echipament tehnic?

Numarul si tipul fisierului Denumirea furnizorului si adresa Numarul de cont,banca Distanta de transport pe cale ferata,auto Cheltuieli de transport pe t/km in diferite condiţii de transport

Ce produse furnizeaza furnizorul,denumire,unitate de masura,condiţii de livrare,informaţii din fisier,preţul unitar

Observatii: Daca respecta termenul de livrare Litigii Perspective de imbunatatire a relaţiilor Perspective de imbunatatire a calitatii Produse noi Probleme de negociere

82. Precizaţi „criteriile de clasificare‖ a resurselor materiale necesare unei unitaţi economice

Dupa importanta pentru activitatea economica Dupa aria (sfera) consumului Dupa destinatia de folosire-consum Dupa natura resursei Dupa sursa de provenienta Dupa forma de aprovizionare Dupa forma si stadiul tehnic de prezentare Dupa efortul financiar antrenat la cumpărare si stocare Dupa gradul de certitudine in asigurarea de pe piaţa Dupa posibilitati de substituire:nesubstituibile,partial sau integral substituibile.

83. Cum se diferentiaza resursele materiale dupa efortul financiar antrenat la cumpărare? Dupa efortul financiar antrenat la cumpărare si stocare sunt:

Foarte mare Mare Mediu Redus

84. Definiti obiectivul de baza al strategiei în aprovizionare. Acoperirea (asigurarea) completa si complexa a cererilor de consum ale întreprinderii,cu resurse

materiale de calitate,ritmic si la timp,in condiţiile unei stricte corelaţii a momentelor calendaristice de aducere a acestora cu cele la care se manifesta consumul lor,asigurate de la vânzatori care practica preţuri de vânzare avantajoase,prezinta grad ridicat de certitudine in livrari,cost minim in achizite,transport si stocare.

85. Care sunt obiectivele derivate care se au în vedere la definirea strategiei, a planului si programelor de aprovizionare materiala?

Formarea unor stocuri minim-necesare,care asigura o viteza accelerata a mijloacelor circulante aferente Mentinerea stocurilor efective in limitele maxime si minime estimate Protectia si conservarea resurselor materiale pe timpul depozitarii-stocarii Asigurarea unui grad ridicat in aprovizionarea materiala pe timp indelungat.

86. Prin ce modalitati de actiune se asigura îndeplinirea obiectivelor care se au în vedere la elaborarea planului si programelor de aprovizionare?

Elaborarea unor planuri si programe de aprovizionare fundamentate pe baza de documentatie tehnica si economica de executie a produselor,lucrarilor si prestatiilor

Prospectarea pietii din amonte in vederea depistarii furnizorilor cu cele mai avantajoase condiţii de livrare si testarea credibilitatii acestora

Pregatirea judicioasa,din timp a negocierilor pentru obtinerea de preţuri avantajoase,rabaturi,bonificatii Preocuparea continua pentru organizarea si concretizarea cu preponderenta pe baza de contracte,a

relaţiilor de colaborare cu partenerii furnizori Aplicarea unor modele economico-matematice exigente in dimensionarea stocurilor,urmarirea si

controlul dinamicii stocurilor.

Asigurarea unor condiţii rationale de protectie-conservare a resurselor materiale pe timpul stocarii Aplicarea unui sistem informaţional simplu,operaţiv,cu sfera extinsa de cuprindere

87. Prezentati cele doua parti ale planului de aprovizionare separate prin natura continutului specific.

Continutul planului de aprovizionare se defineste prin mai multi indicatori specifici A. Indicatori care reflecta necesitatile (cererile) de consum de materii prime,

materiale,combustibili,energie,lubrifianti etc destinate realizarii activitaţii de ansamblu a unitaţii economice,a celei de baza

B. Indicatori care evidenţiaza sursele si potentialul de acoperire cantitativa si structurala cu resurse materiale a necesitatilor de consum.

88. Care sunt indicatorii prin care se exprima necesitatile de consum ale întreprinderii? Necesar de consum:

Npl - necesar pentru realizarea planului si programelor de producţie, desfasurarea activitaţii de ansamblu

Ssf – stocul de resurse materiale la sfarsitul perioadei de gestiune Ntpl – necesar total de resurse materiale pentru realizarea planului de producţie Ntpl=Npl+Ssf

Resurse Surse interne (proprii)

Stocul preliminat –Spi Alte resurse interne - ARi

Surse din afara unitaţii economice Necesar de aprovizionat cu resurse materiale de pe piaţa interna si internaţionala - Na(A)

Total resurse (Spi+ARi+Na) 89. Cum se prezinta relaţiile de echilibru a planului de aprovizionare?

Este necesara asigurarea unui echilibru perfect si stabil intre necesitati si resurse pe intreaga perioada de gestiune.

sau unde

90. Care sunt metodele generale de calcul a necesarului de consum al întreprinderii de producţie?

Metoda de calcul direct Metoda indicelui global de consum la un milion de lei producţie nominalizata Metoda de calcul pe baza de analogie Metoda coeficientilor dinamici Metoda de calcul al necesarului de material aferent,prevazuta a se obtine pe baza de sarja. Metoda echilibrarii partiale

91. Aratati cum se calculeaza necesarul pentru consum, pe variante, cu ajutorul metodei directe.

92. Care sunt relaţiile de calcul a necesarului de consum specifice metodei indicelui global de consum la un milion lei producţie nominalizata?

Necesarul de consum se determina in mai multe etape: a. Stabilirea necesarului de materiale aferent producţiei fizice nominalizate (Nn) folosind metoda

calculului direct: unde n reprezinta nominalizarea fizica a produselor i

b. Determinarea indicelui mediu de consum de materiale pentru fabricatia unui milion de lei producţie nominalizata (Igc)

c. Stabilirea necesarului de materiale aferent producţiei nenominalizate (Nnn)

d. Determinarea necesarului de materiale pentru indeplinirea planului la intreaga structura a producţiei (Npl):Npl=Nn+Nnn

93. Care sunt limitele si când se foloseste, în general, metoda coeficientilor dinamici? Are un pronuntat caracter statistic Este limitata si conditionata de urmatoarele:

Mentinerea in perioada urmatoare a unei structuri constante a producţiei in raport cu cea fabricata in anul de baza

Cresterea in ritm si proportii egale a fiecarei componente a structurii producţiei Determinarea nivelului reducerii consumului in etapa urmatoare pentru fiecare material si produs

94. Care sunt etapele (momentele) de lucru specifice metodei necesarului global de sarja si în cazul caror unitaţi de producţie se foloseste?

Se stabileste volumul de material bun turnat Mbt=∑Qi x gbi;Qi=volumul pentru piesa prevazut pentru realizare;gbi=greutatea bruta a unei piese,produs i

Se determina necesarul global de sarja (Ngş) astfel: unde K reprezinta produsul finit bun din volumul şarjei.

Se calculeaza necesarul pentru fiecare materie prima ce intra,conform reţetei de fabricaţie,in volumul global al şarjei:

in care K‘ este proporţia in care participa fiecare material la formarea volumului global al

şarjei 95. Care este funcţia stocului la sfârsitul perioadei de gestiune?

A asigura desfasurarea normala a procesului de producţie pe parcursul derularii perioadei de gestiune Constituie suportul material principal de formare a stocului de la inceputul perioadei urmatoare

96. Interpretati condiţiile formarii ca atare a stocului la sfârsitul perioadei de gestiune. Se formeaza pe parcursul perioadei de gestiune sub forma stocului de producţie cu scopul indeplinirii

funcţiilor ce-i sunt stabilite acestuia in raport de: Caracteristicile resurselor materiale Destinatia de consum a resurselor materiale Profilul de activitate al unitaţii economice

Stoc la sfarsitul perioadei de gestiune=stoc de producţie; Ssf=Sp 97. De cine este dat necesarul total pentru consum?

Este o suma a necesarului de consum si a stocului la sfarşitul perioadei Ntpl=Npl+Ssf

Ntpl asigura evaluarea estimativa a tuturor necesiţatilor de consum,sursele de acoperire si potenţialul in

care acestea urmeaza sa işi aduca aportul. 98. Care sunt indicatorii care exprima resurse materiale din surse proprii (interne) ale unitaţii de producţie destinate acoperirii necesitatilor de consum ale acesteia?

A doua parte a planului si programelor de aprovizionare a unitaţilor economice evidenţiaza resursele care pot fi actionate pentru acoperirea necesitatilor de materiale

Stocul preliminat de resurse materiale la inceputul perioadei de gestiune (Spi) Stocul real fizic existent in depozitele întreprinderii-(pe baza de inventar) Alte resurse interne (ARi)

99. Definiti stocul preliminat la începutul perioadei de gestiune.

Stocul preliminat la inceputul perioadei de gestiune exprima cantitatea de materiale care se prevede sa existe la momentul respectiv in depozitele unitaţii economice in scopul alimentarii consumului in primele zile ale acesteia.

100. Aratati relaţia de calcul si interpreţati condiţiile de formare a stocului preliminat la începutul perioadei de gestiune.

Stocul preliminat la inceputul perioadei de gestiune este o marime probabila care se extrapoleaza pornind de la stocul efectiv existent in depozitul unitaţii (Sex), intrarile de materiale (I0) care se prevad a se mai inregistra pana la incheierea acesteia si consumurile certe sau/si probabile de resursa (C0)

Spî = Sex + I0-C0 Stocul preliminat este interpreţabil in funcţie de natura resursei si orizontul de timp pentru care se

prevede consumul acesteia Daca consumul de resursa i se extinde peste perioada curenta-se prevede formarea stocului

preliminat numai la inceputul acesteia Daca consumul la resursa i incepe in perioada urmatoare in cadrul careia si inceteaza-nu se

constituie stoc preliminat la inceputul perioadei de gestiune Daca consumul la resursa i incepe in perioada de getiune urmatoare cu perspectiva depasirii

acesteia,nu se va forma stoc la inceputul ei 101. Ce resurse materiale se prevad la indicatorul „Alte resurse interne‖ ale unitaţii de producţie?

Alte resurse interne (ARi)-se cuprind alte categorii de resurse rezultate din procesele tehnologice de prelucrare,din cele netehnologice,materiale si piese refolosibile rezultate din dezmembrari,produse rebutate etc

102. Cum se calculeaza necesarul de aprovizionat de la terti furnizori, când si cum se face corectia acestuia?

Necesarul de aprovizionat Na=Npl+Ssf-Spi-ARi Necesarul de aprovizionat corectat Na1=Na±ΔSi in funcţie de situaţia reala a stocurilor fizice existente la

inceput de an in depozitele unitaţii. 103. Care sunt consecintele economice nefavorabile determinate de neefectuarea corectiei necesarului de aprovizionat la începutul perioadei de gestiune în funcţie de raportul în care se afla stocul real evidenţiat prin inventar si cel preliminat pentru momentul definit?

In funcţie de rezultatul corectiei se vor initia acţiuni in consecinta: Comandarea-contractarea unor cantitati suplimentare cand Sr<Spi Depistarea cailor de valorificare a resurselor cand Sr>Spi

104. Care sunt componentele sistemului MRP de planificare a cererilor materiale ale unitaţilor de producţie?

Fisierul planului si programelor de producţie (FPP) Fiserul normelor de consumuri specifice (FNC sau FCSD) Rapoarte:cantitati de comandat pentru comenzi ferme Rapoarte:cantitati de comandat pentru comenzi urgente Fisa de consum (FC) Fisierul de stocuri (FS) Cererea estimata previzibila

105. Ce cuprinde fisierul plan si programe de fabricatie? Productia contractata cea care rezulta din comenzile ferme Crerea previzibila (probabila) de produse Comenzile ferme inlocuiesc in timp cererile estimate Planul de producţie anual sta la baza determinarii necesitatilor

106. Care este continutul fisei de consum si la ce nivel prezinta acest document produsul de fabricat?

Fisa limita de consum se prezinta sub forma unei liste a reperelor structurate pe fiecare produs. Fisa de consum se intocmeste pe baza modului de alcatuire al produsului ,din articole componente pe

faze de fabricatie. Fisa de consum prezinta produsul la nivelul cel mai inalt de compunere considerat nivelul zero. Componente de nivel 1-subansamblurile si reperele care intra direct in produsul finit Componentele si reperele care intra in componentele de nivel 1 sunt considerate componente de nivel 2

107. Cum se prezinta orientativ un plan centralizator de aprovizionare a resurselor fundamentat dupa principiul specific sistemului MRP?

Planul cererilor materiale – se elaboreaza defalcat pe nivele de obtinere a produselor de la nivelul zero la n.

Daca un articol este necesar pentru mai multe produse se elaboreaza planul cererilor (de necesitati) pe ansamblul produselor prevazute pentru fabricatie.

Depinzand de timpul de achizitie necesar,comanda de achizitie se lanseaza in avans cu acest timp. Toate cererile la nivele superioare genereaza cereri la nivelele inferioare Pe baza determinarilor privind necesitatile de consum si a stocurilor existente in depozite la momentul

acţiunii sau preliminate pentru inceputul perioadei vizate-se elaboreaza in continuare planul de asigurare (aprovizionare) pentru fiecare resursa materiala,pe total si esalonat in timp.

108. Care sunt modalitatile posibile pentru definirea cantitatii economice de comanda aprovizionare în contextul sistemului MRP? Prezentati un exemplu concret.

Modul de stabilire a cantitatilor economice de comandat in sistemul MRP,prin care se raspunde la intrebarea Cat sa comanzi?,in special cand cererea este intermitenta,obiectivul general are in vedere:echilibrarea comenzii sau a costurilor de lansare a acesteia cu cele de mentinere a stocului (de stocare).

Determinarea prin incercari a cantitatii optime de comandat care sa satisfaca programul cererilor si necesita cheltuieli cat mai mici.Metoda laborioasa,modele economico matematice de folosit.

Algoritmul Wagner-Within presupune determinarea sistematica a marimii optime a lotului prin evaluarea tuturor cailor posibile de comanda care sa satisfaca programul esalonat al cererilor pentru consum

Compararea costurilor de lansare-achizitie a comenzilor cu cele de stocare pentru marimile de lot rezultate din cumularea cerintelor pe faze de timp de acoperire a acestora.

109. Ce reprezinta bilantul material? Bilantul material este instrumentul ce cuprinde,in esenta,cantitati de materii prime si materiale care se

prevad a fi introduse in procesele de producţie,pe cele care se regasesc in produse finite,precum si cantitatile pe structura,a resurselor materiale refolosibile si a eventualelor pierderi.

Reprezinta instrumentul de fundamentare a utilizarii resurselor materiale,de urmarire si control a gospodaririi rationale de materii prime si materiale.

110. Care este forma sintetica orientativa de prezentare a continutului bilantului material? Continutul bilanturilor materiale poate fi structurat in forma sintetica de prezentare,in 3 capitole

distincte: Cap.A – se evidenţiaza sintetic:

Necesarul brut de materiale Npl=∑Qi x Ncti Necesarul net Nn=∑Qi x Cni Materialele refolosibile si pierderile Mrp=Npl-Nn=(∑QixNcti)-(∑Qi x Cni)

Cap.B – se evidenţiaza baza de calcul si fundamentare a necesarului brut si net ca si rezultatele aplicarii acesteia:producţia fizica,norma de consum specific tehnologic,consumul net si rezultatele determinarilor –necesar brut si net Cap.C – se evidenţiaza pe structura si forme de regasire,cantitatile de materiale

refolosibile si,dupa caz,de pierderi,cu precizarea destinatiilor de folosire si valorificare a resurselor reutilizabile

111. Cum se exprima utilitatea bilantului material?

Bilantul trebuie elaborat la nivelul unitaţii economice ca instrument sintetic de analiza si control destinat factorilor de conducere

Bilantul reprezinta baza fundamentala pentru decizii referitaore la: Cresterea gradului de utilizare producţiva a materialelor Perfectionarea tehnologiilor de fabricatie Modernizarea dotarii tehnice Reducerea consumurilor Evitarea risipei,pierderilor nejustificate economic

Pentru elaborarea bilantului de materiale se apeleaza la fisele de tehnologice si planurile de operaţii ale fiecarui reper,piesa si rezulta:

Greutatea neta, Norme de consum specific tehnologic Materiale refolosibile Pierderile tehnologice

112. Care sunt formele de prezentare a bilantului material? In structurarea bilantului se determina insusi continutul normelor de consum specific din documentatiile

tehnico-economice ale produselor care de fapt reprezinta un bilant material localizat la nivelul unui produs.

Forma sintetica generala este un tablel : BILANT MATERIAL CAP. A

MATERIALUL ___________NECESAR BRUT (Npl) ___________NECESAR NET (Nn) ___________MATERIALE RECUPERABILE SI PIERDERI (M rp)

PRODUSE Volumul Norma de con- Consum net Necesar Necesar producţiei sum specific (Cn) brut (Npl) net (Nn) (Q) tehnologic (Nct)

CAP. B

------------------- ------------------- ------------------- TOTAL X X X X X

CAP. C

MATERIALE RECUPERABILE SI PIERDERI STRUCTURATE PE DESTINATII 1.In consum propriu(intern) in forma initiala pentru: a.-------------------------------------------------------------- b--------------------------------------------------------------- c--------------------------------------------------------------- 2.Reconditionabile si consumabile in activitatea interna pentru: a.-------------------------------------------------------- b.--------------------------------------------------------- 3.Vanzari catre alte unitaţi prelucratoare----------------------- 4.Vanzari catre unitaţi specializate in comercializarea de materiale refolosibile--- 5.Pierderi-------------------------------------------------------- TOTAL______________________________________

113. Care sunt întrebarile esentiale la care se raspunde prin funcţiunea comerciala de desfacere-vânzari produse?

Ce produs doreste clientul? – ce se cere Care este piaţa?-cat se cere Cat vrea sa plateasca?-la ce preţ se cere? Cum il vrea pe produs?-cum se cere? Cand il doreste?-cand se cere? Unde il doreste?-unde se cere? Cine il solicita?-cine il cere?

Decizii Ce produs trebuie fabricat? Ce funcţie(utilitate)trebuie sa indeplineasca? Ce valoare trebuie sa aibe? Ce caracteristici sa i se asigure pentru a raspunde mai bine cererilor clienţilor?

114. Când se apreciaza ca strategia în domeniul desfacerii producţiei este buna? O buna strategie in domeniul desfacerii este cea care are in vedere toate activitaţile componente ale

managementului desfacerii,interpreţate in stransa corelaţie cu interdependentele care le sunt specifice: Informarea larga a potentialilor utilizatori asupra produselor si serviciilor care se pot oferi pentru

comercializare directa sau prin intermediari Studiul pieţei in vederea identificarii cererilor dimensional-structurale ale viitorilor cumpăratori-

utilizatori Evaluarea previziunilor in vânzări Intocmirea portofoliului de comenzi si incheierea de contracte economice Organizarea activitaţii de servire-vânzare,livrare-expeditie Urmarirea comportamentului produsului la utilizator

115. Ce se asigura prin vânzarea produselor? Vanzarea produselor reprezinta actul prin care se asigura valorificarea rezultatelor producţiei.

116. Care sunt caile prin care se asigura vânzarea produselor? Pe baza de contract comercial incheiat anticipat la cererea clientului Pe baza de comanda anticipata ferma,urmata sau nu de onorarea imediata a acesteia La cererea neprogramata,dar previzibila,din magazinele si depozitele proprii sau ale retelei comerciale

publice 117. De ce elemente depinde alegerea caii de vânzare a produselor?

Natura produselor Sfera de utilitate Caracteristicile si potentialul de cumpărare ale solicitantilor Caile de distributie utilizate Modalitati pentru desfacerea produselor de catre producator-furnizor

118. Caror acţiuni le revine rolul definitoriu în extinderea vânzarilor de produse în economia de piaţa? Actiunea de promovare Actiunea de informare a viitorilor utilizatori privind caracteristicile produselor,condiţiilor de executie si

de desfacere 119. Definiti notiunea de vânzari complexe.

Vanzarile de produse insotite de serviciile care le sunt specifice sunt considerate de natura complexa 120. Care sunt serviciile în funcţie de care se fundamenteaza deciziile în raport cu piaţa produselor?

Serviciile care contribuie la conceperea,producerea,desfacerea si utilizarea produselor. 121. Precizaţi sfera de cuprindere a serviciilor pe categorii.

Servicii care contribuie la conceperea si fabricatia produselor industriale:consulting, engineering,informaţing;sunt servciile de producţie specializate sau integrate

Serviciile care inlesnesc comercializarea produselor:leasing,factoring,franchising,marketing Servicii care contribuie la valorificarea produselor si care se realizeaza in cursul utilizarii acestora,pana

la scoaterea din uz:servicii de vânzare de producţie si de consum. 122. Ce reprezinta serviciile în vânzarile complexe de produse?

Vanzarile complexe se definesc ca o forma speciala de desfacere a produselor compusa din ansamblul de livrari de produse si servicii aferente intre care se creeaza legaturi de antrenare, interconditionare,interdependenta – coordonate sau efectuate de un singur furnizor in beneficiul unui singur utilizator.

Serviciile reprezinta componenta antrenanta in penetrarea si extinderea desfacerilor pe piaţa interna si externa.

123. Care sunt funcţiile serviciilor? Functia de antrenare Functia de sporire a volumului si eficientei vânzarilor Functia de imbunatatire a calitatii ofertei Functia de retroinformare Functia de promovare Functia de stabilizare si permanentizare a relaţiilor cu clienţii

124. Precizaţi indicatorii care definesc continutul planului anual global de desfacere. Volumul desfacerilor (Vd) Stocul preliminat de produse finite la inceputul perioadei de gestiune (Spî) Stocul de produse finite la sfarsitul perioadei de gestiune (Ssf)

125. De cine este conditionata existenta simultana a celor trei indicatori de baza ai planului de desfacere a produselor?

Tipul de producţie Natura produselor Stabilitatea probabila in fabricatie Stadiul in care se afla produsul Strategia adoptata de firma pe linia formarii si detinerii de stocuri

126. Definiti volumul desfacerilor. Volumul desfacerilor exprima cantitatea de produse care se prevede pentru livrare-vânzare diferitilor

clienţi intr-o perioada de gestiune definita. Volumul desfacerilor reprezinta indicatorul de baza care defineste nivelul cifrei de afaceri al acestora.

127. Care este relaţia de calcul a volumului de desfacere pentru cazul produselor comandate în cantitati mici sau unicat?

Pentru produsele comandate in cantitati mici sau unicat,fara repetabilitatea fabricatiei,volumul desfacerilor sau al vânzarilor (Vd) se va dimensiona prin simpla insumare a cantitatilor comandate de clienţi pe tipuri,sortimente sau variante constructive de produse (Q) cu ajutorul relaţiei: Vd = ∑Qci

128. Precizaţi relaţiile de calcul ale volumului de desfacere pe variante si categorii de produse. Pentru produse de sezon cand este vânzare de cantitate suplimentara (qs)

Vd = ∑Qc+qs Volumul desfacerii Vd astfel determinat va reprezenta elementul de calcul si fundamentare a volumului

producţiei de fabricat (Qf),astfel: Qf = Vd = ∑Qci sau Qf = Vd = ∑Qci+qs Daca luarea in calcul a lui qs implica formarea de stocuri la inceputul si sfarsitul perioadei de gestiune,atunci Qf se va calcula cu ajutorul relaţiei: Qf=Vd+Ssf-Spî

129. În cazul caror produse se estimeaza în prima faza volumul producţiei de fabricat si în a doua faza volumul desfacerii?

Cererea mai mare decat oferta: In prima faza se organizeaza fabricatia si se defineste potentialul de producţie,respectiv producţia

posibila de executat (Qf) In faza urmatoare se determina volumul desfacerilor (Vd) avandu-se in vedere:

Produs nou a carui fabricatie incepe in perioada de gestiune,cu extensie in urmatoarele Vd = Qf-Ssf-Ci

Produs in fabricatie curenta,cu perspectiva extensiei si in perioada de gestiune urmatoare Vd=Qf+Spî-Ssf-Ci

Produs in fabricatie curenta cu extensie in perioada de gestiune urmatoare cand producţia lui va si inceta Vd=Qf+Spî-Ci Qf-producţia prevazuta pentru fabricatie

Ssf-stocul de produse finite la sfarsitul perioadei de gestiune Spî-stocul preliminat de produse finite la inceputul perioadei de gestiune Ci-stocul intern al întreprinderii care si fabrica produsul

130. Definiti stocul preliminat de produse finite la început de an (de perioada de gestiune). Stocul la inceputul perioadei de gestiune-Spî-exprima cantitatea probabila de produse finite care se

prevede sa existe la momentul respectiv,in scopul satisfacerii cererilor,servirii clienţilor in primele zile ale acesteia.

Situatia este specifica pentru produsele in serie mare sau in masa-produsele cu fabricatie pe stoc. Volumul desfacerilor Vd va fi definit de stocul de produse finite estimat pentru inceputul anului.

131. Caracterizati stocul preliminat de produse la început de an si aratati modul de calcul. Stocul la inceputul perioadei de gestiune Spî =Sex+Qo-Lo in care

Sex –stocul de produse finite existent in depozitul de desfacere la momentul determinarii;se preia din fisele de evidenţa a stocurilor efective,fisa de magazie sau puncte proprii Qo-producţia pe perioada curenta care urmeaza a se mai fabrica conform contractelor comerciale;Qno-producţia normala programata;Qro-producţia restanta sau amanata;Qso-producţia suplimentara cu vânzare probabila.Qo=Qno+Qro+Qso Lo-livrarile programate pentru perioada care a mai ramas din anul curent,care pot fi Lno- normale,Lro-restante si Lso-suplimentare Lo=Lno+Lro+Lso

132. Cum si asupra carui indicator se face corectia la început de an când se constata diferente între stocul real si cel preliminat de produse la momentul definit?

La inceputul perioadei de gestiune se analizeaza nivelul lui Spî in raport cu stocul real existent la acel moment Srî(care rezulta din inventar).Egalitatea intre Spî si Srî este probabila.

Daca Spî> Srî, Spî< Srî atunci se face corectia: Asupra volumului desfacerii Vd cand acesta se estimeaza pe seama producţiei prevazute pentru

fabricatie Qf si a stocurilor de la inceput Spî si sfarsitul Ssf perioadei de gestiune,astfel: Vd1=Vd±ΔSî Vd1-volumul de desfacere corectat la inceputul perioadei de gestiune cu ΔSî ΔSî – abaterea absoluta a stocului real de produse finite de la inceputul perioadei de gestiune (Srî) stabilit prin inventar fata de stocul preliminat pentru momentul respectiv (Spî); ΔSî = Srî- Spî;Vd=Qf+ Spî-Ssf in care Ssf este stocul de la sfarsitul perioadei de gestiune.

Asupra volumului producţiei de fabricat (Qf);aceasta situaţie intervine cand Vd (volumul desfacerilor) se estimeaza numai in funcţie de contractele incheiate si comenzile ferme,alaturi de care se ia in consideratie si producţia suplimentara cu vânzare probabila,neexcluzandu-se stocul de produse finite la inceputul perioadei de gestiune (Spî).Deci relaţia de calcul a volumului de desfacere Vd care implica corectia amintita este: Vd=∑Qci+qs+ Spî-Ssf;de unde Qf=Vd+Ssf- Spî iar Qf1=Qf±ΔSî in care Qf1 reprezinta volumul corectat al producţiei de fabricat in perioada de gestiune in funcţie de raportul in care se afla stocul real la inceput de an (Srî) cu stocul preliminat pentru momentul respectiv (Spî)

133. Definiti stocul de desfacere la sfârsitul perioadei de gestiune (de an). Stocul de produse la sfarsitul perioadei de gestiune – Ssf-exprima cantitatea de produse finite

programata sa existe la incheierea acestei perioade in depozitele si magazinele unitaţii producatoare. Este de fapt stocul care se formeaza in perioada de gestiune sub forma stocului de desfacere in scopul

servirii continue,ritmice a clienţilor.Este o consecinta a necesitatii efectuarii operaţiilor pe care trebuie sa le suporte produsele finite inaintea livrarii sau vânzarii lor.

134. Care sunt operaţiile pe care trebuie sa le suporte produsele finite pe timpul stocarii în depozitele de desfacere?

Primirea si receptia produselor finite sosite de la sectiile de fabricatie (t1) Inregistrarea in evidenţa si incarcarea gestiunii (t2) Sortarea produselor finite(t3) Asamblarea,compunerea,efectuarea unor operaţii de montaj(t4)

Conditionarea produselor,maturizarea in scopul atingerii parametrilor calitativi prevazuti in comenzi si contracte,asigurarea unor caracteristici fizico-chimice cerute de clienţi si prevazute de normele tehnice ale produselor respective(t5)

Etichetarea,marcarea,poansonarea,stantarea etc(t6) Formarea loturilor de livrare pentru fiecare destinatar,asortarea sorto-tipo-dimensionala a fiecarei partizi

care urmeaza a fi expediata la termenele contractuale stabilite(t7) Ambalarea pentru protectia,conservarea si izolarea produselor fata de agentii mediului

inconjurator,pentru prevenirea deteriorarii lor la operaţiunile de manipulare si transport(t8) Intocmirea formelor de livrare,facturarea si depunerea documentatiei de livrare la banca (t9) Descarcarea de gestiune,efectuarea operaţiunilor de incarcare la mijlocul de transport programat si

expedierea produselor(t10) 135. Care sunt acţiunile pe care le presupune activitatea operaţiva de livrare?

Timpul total reprezinta o suma a tuturor timpilor necesari operaţiunilor care se efectueaza,pentru cresterea vitezei de rotatie si sporirea eficientei economice a investitiilor de capital,acest timp total trebuie sa fie minim.

∑tpli=>min in care i ia valori de la 1 la 10 in cazul nostru Pentru realizarea conditiei de minim a timpului total de stocare,trebuie actionat in urmatoarele directii:

Efectuarea operaţiunilor enumerate chiar pe parcursul desfasurarii procesului de fabricatie Mecanizarea,automatizarea si robotizarea operaţiunilor care se efectueaza in depozite de

desfacere,elaborarea de fluxuri tehnologice si de circulatie rationale Comasarea sau realizarea in paralel a unor activitaţi si operaţiuni care se executa in depozitele de

desfacere,a.i. in aceeasi perioada sa se efectueze mai multe operaţiuni 136. Care sunt informaţiile de continut ale cartelei clientului?

Procesul operativ de livrare-vânzare presupune parcurgerea unui numar mare de operaţiuni specifice. Prin activitatea de livrare se asigura transferul ca atare al produselor finite de la producator la destinatarii

acestora,care presupune o organizare minutioasa a operaţiunilor de pregatire a produselor pentru livrare;formarea loturilor complete si complexe,unitare pentru livrare;intocmirea documentelor de expeditie;derularea propriu-zisa a acţiunii.

In acest scop se elaboreaza un fisier al tuturor clienţilor reali,in cadrul carora sunt mentionate toate elementele caracteristice pentru fiecare,intocmindu-se astfel-cartele speciale de clienţi.

Contine :denumirea(CARTELA CLIENTULUI) fisier C Numarul Denumirea clientului Adresa completa Ce produse livreaza in mod curent Banca platitoare Nr de cont Distantele auto,CFR si statia CFR Ritmul livrarii solicitat Conditii specifice de ambalare Conditii specifice de expeditie si transport Analize,probe,garantii,service Perspective in nivelul cererilor Comportamentul clientului (litigii,inconsistenta in respectarea obligatiilor) Din ce an sunt stabilite relaţiile economice Alte observatii

137. Precizaţi continutul orientativ al cartelei produsului. Derularea activitaţii de livrare impune ca masura organizatorica si elaborarea unei cartele a produsului

care contine: Nr si tip Fisier C

Denumirea cartela produsului Denumirea produsului,u/m,preţ Caliate,dimensiuni,format Alte caracteristici STAS,norma interna,caiet de sarcini,proiect Clienţi,adresa lor,Fisier C Conditii de expeditie:ambalare,marcare,etichetare,stantare,mijloc de expeditie,complete de

subansamble,receptie Ritm de livrare:intervale (zile)intre livrari,marimea lotului de livarre Ritm de intrare in depozitul de finite:interval zile,cantitatea Stocul maxim-cantitati Consumatori traditionali(clienţi)-denumire,fisier nr.. Propuneri privind perfectionarea sau inlocuirea produsului

138. La ce servesc programele de livrare pe produse? Dar cele elaborate pe destinatari produselor? Programele de livrare-vânzari vor cuprinde cantitati comandate,contractate si cu vânzare

probabila,indicand cadentele lunare,decadale saptamanale de distributie. Se elaboreaza pe tipuri,sortimente sau variante constructive de produse,pe canale de distributie si

destinatari. Aceste programe stau la baza elaborarii celor de fabricatie,in funcţie de care,in amonte,se intocmesc

programele de aprovizionare/alimentare a producţiei cu resurse materiale necesare. Programele operaţive de desfacere pe destinatari stau la baza urmaririi modului de indeplinire a

obligatiilor de livrare-desfacere (vânzari) asumate. 139. Care sunt formele de organizare a livrarilor de produse?

Produsele finite se pot livra atat din depozitele centrale de desfacere,cat si direct din sectii si ateliere de fabricatie.

Livrarea direct din sectie se practica atunci cand se pot forma loturi unitare,complete, care nu mai necesita montaj,asamblare sau completare cu piese din profilul celorlalte sectoare de fabricatie.Se poate folosi in fabricatia pe produs-in cazul utilajelor si instalatiilor cu gabarit mare.

Livrarea organizata prin depozite centrale de desfacere-cand produsele sunt complexe si necesita completate cu altele.Este de asemenea necesar ca livrarile sa se faca in loturi complete si complexe pentru fiecare client,in raport cu solicitarile acestuia.Aceasta forma de organizare a livrarilor este uneori limitata datorita activitaţii de transport intern,amenajarea unor largi retele de circulatie de la sectii la depozitul central.

140. Caracterizati modalitatile de livrare a produselor. Modalitatile de livrare a produselor sunt expedierea si eliberarea Expedierea produselor finite se organizeaza de catre producatori care asigura:

Inchirierea mijloacelor de transport Incarcarea produselor finite Intocmirea formalitatilor de expeditie-transport Predarea catre unitaţile de transport a produselor Depunerea documentatiei corespunzatoare la banca Se utilizeaza cand destinatarul se afla in alta localitate decat furnizorul si este prevazut in

contract sau in comenzile acceptate Eliberarea produselor finite se practica,in toate cazurile in care destinatarii acestora se afla in aceeasi

localitate cu furnizorul sau se prezinta din proprie initiativa la sediul acestuia;preluarea si transportul produselor finite se face de catre client.Sarcina furnizorului ramane doar eliberarea din depozit a produselor finite in momentul solicitarii acesteia de catre clienţi.

141. Specificati consecintele directe ale modului cum se organizeaza activitatea operaţiva de desfacere-livrare de produse.

De modul cum este organizata activitatea operaţiva de desfacere depinde in mare masura: Fidelitatea clienţilor

Extinderea paletei clienţilor Conlucrarea mai eficienta cu clienţii Dezvoltarea activitaţii viitoare a întreprinderii producatoare Sporirea eficientei economice a întreprinderii producatoare

142. Prin ce se caracterizeaza piaţa de furnizare de materiale, produse si echipament tehnic? Mediul economic este definit prin relaţiile de piaţa pe care intreprinderea si le creeaza in raport de

ceilalti participanti la realizarea activitaţii economice generale. Piata se segmenteaza in:piata in amonte si piaţa in aval Piata in amonte se caracterizeaza prin:

Stabilitatea sau fluctuatia preţurilor Manifestarea fenomenului de penurie Cresterea sau scaderea concurentei intre furnizori ca si intre cumpăratori Extinderea numarului de ofertanti-noi furnizori Diversificarea ofertei-aparitia de noi materiale pe piaţa Restrangerea ofertei la anumite resurse materiale deficitare Aparitia frecventa de noi furnizori,disparitia altora Manifestarea unor stari tensionale de instabilitate politica si economica Manifestarea unor politici protectioniste in anumite tari Amplificarea costurilor de intrare,transfer si mentinere pe unele piete

143. De ce este necesarã cunoasterea caracteristicilor pieţei de furnizare? Pentru exploatarea oportunitaţilor si prevenirea eventualelor amenintari

144. Ce se are în vedere prin elaborarea strategiilor în raport cu piaţa de furnizare? Neutralizarea amenintarilor Exploatarea oportunitaţilor Eliminarea punctelor slabe Extinderea punctelor forte

145. Care sunt principalele obiective care se au în vedere la definirea strategiei în aprovizionarea materiala? Stabilirea pe structura a necesitatilor reale de resurse materiale pentru consum Aprovizionarea resurselor materiale si echipamente tehnice de la cele mai avantajoase surse de

furnizare,de la cei mai economici si credibili furnizori Aprovizionarea resurselor materiale care raspund cel mai bine cererii pentru consum Formarea unor stocuri minim necesare,care sa asigure acoperirea ritmica,completa si complexa a

cererilor pentru consum in condiţiile costurilor minime Mentinerea ritmului aprovizionărilor programate,dinamicii stocurilor efective in limitele maxime si

minime estimate,consumurilor in limite normale Conservarea rationala aresurselor materiale Prevenirea lipsei de resurse materiale in stoc,suprastocarii,formarii de stocuri cu miscare lenta si fara

miscare. 146. Precizaţi modalitatile de actiune care asigurã îndeplinirea obiectivelor specifice strategiilor în aprovizionarea materiala?

Identificarea necesitatilor de consum Selectarea iterativa a furnizorilor care corespund obiectivului propus Alegerea anticipata a resurselor materiale oferite de piaţa Aplicarea cu prioritate in dimensionarea stocurilor a unor modele care aseaza nivelul acestora pe criterii

economice Folosirea unor tehnici si metode practice de urmarire si control a dinamicii stocurilor Asigurarea unor condiţii rationale de protectie a resurselor materiale Implementarea unui sistem informaţional simplu,cuprinzator,operaţiv

147. În ce context trebuie abordate obiectivele strategice în aprovizionarea materiala?

Trebuie abordate in contextul general de asigurare materiala completa si complexa,la momentul dorit,cu un cost minim si un grad maxim de certitudine.

148. De ce natura pot fi strategiile în aprovizionarea materialã? Strategii defensive – fata de furnizori puternici Strategii de echilibru – fata de furnizori egali Strategii de penetrare –fata de furnizori slabi

149. Nominalizati principiile ce trebuie avute în vedere la elaborarea strategiilor în aprovizionarea materialã. Lupta dintre producator si consumator devine lupta dintre furnizor si cumpărator Elaborarea principiilor pas cu pas-stabilirea de obiective si cai de actiune Segmentarea pieţei furnizorilor pe grupe strategice Identificarea lanturilor creatoare de preţ,canalelor de distributie Folosirea activitaţilor de contramarketing-marketingul aprovizionării (in amonte) Evaluarea influentei echipelor manageriale asupra strategiilor furnizorilor

150. Care sunt situaţiile concrete care influenteazã strategiile în cumpărarea de resurse materiale si echipament tehnic?

Disponibilitati pe piaţa de cumpărare Numarul de furnizori Intelegerile intre furnizori Costurile de intrare pe piaţa de cumpărare Costurile de iesire pentru furnizori Costurile de mentinere pe piaţa Situatia financiara a furnizorilor Productia integrata in amonte Costurile de transfer Costurile de informare pentru intreprindere Capacitatea financiara a cumpăratorului Pozitia firmei cumpăratoare pe piaţa sa finala Specificitatea si sensibilitatea clientelei finale Nevoia de inovare a firmei

151. Precizaţi factorii care conduc la formarea sentimentului de insatisfactie în cumpãrarea de resurse materiale si tehnice.

Prin interpreţarea corecta a acestor situaţii caracteristice pietii de furnizare-aprovizionare,se poate concepe o strategie de cumpărare adecvata,care ia in considerare reactiile ipotetice ale adversarilor

Neluarea in seama a acestor situaţii si nerespectarea principiilor de actiune si analiza in elaborarea strategiilor in aprovizionarea materiala,poate conduce la formarea sentimentului de insatisfactie in cumpărarea de resurse.

Asocierea prea usoara la condiţiile impuse de furnizor:se confunda cumpărarea cu aprovizionarea Deciziile de cumpărare se iau in virtutea unor relaţii amicale,reflectand relaţiile de colaborare Nu sunt cunoscute intotdeauna obiectivele cumpărarii Nu este stabilita din timp,orientarea comerciala,prioritatile,scopul activitaţii de cumpărare a resurselor Nu se iau in considerare efectele pe care concurenta le pune in evidenţa si care pot influenta eficienta de

cumpărare si profitul Subsistemul care indeplineste funcţia de cumpărare nu are stabilit un concept clar de actiune

152. Ce acţiuni se considerã ca fiind neloiale si pot intra sub incidenta penalizãrii? Refuzul de a vinde o marfa aflata in depozit sau magazin Practica de a servi anumiti clienţi,selectiv si de a-i refuza pe altii Intelegerea intre vânzatori pentru a limita sau impiedica concurenta Impunerea de preţuri de catre producatori comerciantilor Practicarea preţului de atragere a clientelei

Inselarea clientului cu privire la preţul marfii sau la continut Vanzarea in pierdere

153. Care sunt criteriile care se folosesc, de exemplu, pentru alegerea unui autocamion? Se va alege un autocamion care raspunde cel mai bine serviciilor pe care trebuie sa le

asigure:preţ,capacitate,viteza,economie de carburanti,prestigiul marcii,conforţului sau utilitatilor cu care este dotat,gradul de modernitate,perioada de garantie,condiţii de service,estetica.

154. Specificati criteriile importante care genereazã consecinte economice practice semnificative în alegerea resurselor materiale.

Calitatea si preţul 155. Care sunt elementele care definesc calitatea unui produs si se au în vedere, alãturi de raportul calitate-preţ la alegerea resurselor materiale?

Atunci cand producatorul/vânzatorul stabileste preţul,nu poate avea in vedere cerintele fiecarui cumpărator,ci produsul in sine,ca purtator al valorii pe care procesul de producţie i-a conferit-o.

Design Culoare Fiabilitate Modernitate Aria de utilitati pe care o acopera produsul respectiv Garantii Mentabilitate

156. Care este relaţia de calcul a influentei folosirii unui substituent sau a altuia asupra costului produsului? NCA,NCB-normele de consumuri specifice pentru materialelle A si B SA si SB-salariile pentru confectionarea unei unitaţi de produs - coeficient care exprima cheltuielile de regie -coeficienti care exprima influenta indicilor de exploatare a mijloacelor de munca asupra costului

producţiei realizate cu ajutorul acestora. 157. Care sunt criteriile obiective de apreciere a furnizorilor reali?

Indicele de bonitate Modul de plata Evolutia afacerilor Recomandari privind acordarea de credit Potentialul de livrare Z=(Q1/Qc) x 100 Numarul de zile de intirziere (Zî) Zî = Ief-Ic Ponderea numarului de loturi livrate cu întarziere (Klî): Klî =

Nivelul de calitate atins si/sau mentinut pe parcursul fabricatiei si vânzarii produsului Fiabilitate Mentenabilitate Sfera de utilitati Nivelul tehnic

Nivelul costului de producţie este un indicator hotarator in asigurarea credibilitatii Este o calitate mai slaba Are o sfera de utilitati mai redusa Reprezinta o lovitura de piaţa fata de concurenta care vinde la un preţ mai ridicat

Posibilitati financiare Acordarea de credit Suportarea daunelor Negocierea preţurilor

158. Precizaţi elementele (laturile) activitaţii tehnico-economice care intrã sub incidenta interpretarii si evaluarii furnizorilor potentiali.

Informatia obiectiva—verificare corelata a informaţiilor din diferite surse (veridicitatea) Informatia integrata-prezentare de sinteza a activitaţii Informatia actualizata-aducerea sistematica la zi a bancii de date privind furnizorul Informatia colectata in sistem descentralizat-informaţii viabile din teritoriu Informatii furnizate la termene scurte- situaţia la zi a partenerului in timp util Informatii garantate-recomandare referitoare la limita maxima de credit Informatii extensibile-furnizarea unui pachet de informaţii cu continut standard Informatii in conexiuni internaţionale-informaţii care permit testarea unui partener indiferent de ţara in

care acesta isi are sediul Desfasurarea unor activitaţi complementare-marketing,urmarire debitori

vdiancu@gmail.com