MAITREYIde MIRCEA ELIADE

       Acţiunea este plasată în India, locul în care autorul a şi-a făcut studiile de orientalistică, şi are ca punct de plecare o experienţă reală, autobiografică, după cum mărturiseşte Eliade în Memorii:„În faţa hârtiei albe, scriind despre oameni şi întâmplări care au avut loc în viaţa mea, mi-era peste putinţă să inventez. Am schimbat, evident, numele personajelor, în afară de a lui Maitreyi şi al surorii ei Chabu, dar am lăsat întocmai datele, adresele şi numerele de telefom. Schimbasem, de asemenea, meseria lui Dasgupta şi a povestitorului şi am modificat radical finalul, ca şi cum aş fi vrut să mă despart definitiv de Maitreyi”. Aceste însemnări pun în valoare preocuparea pentru document, pentru faptul autentic, scriitorul propunându-şi să fie cât mai aproape de realitatea trăită. Eliade inserează pagini de jurnal, în care sunt consemnate cele mai importante sentimente şi trăiri ale personajului principal. Deşi este un roman cu surse autobiografice, „experienţialismul”, trăirismul nu provine din legăturile cu viaţa reală a autorului, ci din faptul că romanul creează impresia de viaţă autentică, iar eroii lui îşi trăiesc iubirea cu intensitate, ca experienţă definitorie a existenţei.                       Tema romanului este iubirea incompatibilă. Această temă este redată cu ajutorul conflictelor. Conflictul dintre europeanul Allan şi bengalezul Narendra Sen redă opoziţia dintre libertatea dragostei şi constrângerile tradiţionale, iar la nivel general, incompatibilitatea sau lipsa de comunicare dintre civilizaţii şi mentalităţi: cea europeană şi cea asiatică. De asemenea, există şi un conflict interior. Fire autoreflexivă, Allan trăieşe conflictul dintre trăirea intensă a iubirii, ca experienţă definitorie, şi luciditatea autoanalizei. Iubind-o pe Maitreyi, Allan descoperă atât lumea tainică a Indiei, cât şi iubirea adevărată.                       Titlul cărţii coincide cu numele personajului principal feminin, Maitreyi, considerată de critică drept cel mai exotic personaj feminin din literatura română.          Rezumat:

1. Allan o cunoaste pe Maitreyi de cand lucra in Wellesley Street si prima data fata i se pare neatragatoare. El ii vorbeste prietenului sau Harold despre aceasta indianca. Ea era fiica lui Narendra Sen, inginer din Calcutta. Allan il cunoaste pe reporterul Lucien cu care isi petrece in mod agreabil timpul vorbind despre India. Cei doi il viziteaza pe Narendra Sen si sunt fascinati de casa si de familia acestuia.

2. Narendra ii ofera o noua slujba lui Allan, spunandu-i ca-i este foarte drag lui si nevestei sale si se arata preocupat de viata si prietenii sai.

3. In august Allan se imbolnaveste grav de malaria si este vizitat la spital de amicele sale, de Harold, de Sen si de Maitreyi. Inginerul il invita sa locuiasca in casa lui.

4. Allan se muta in casa lui Sen iar familia acestuia se poarta foarte grijuliu cu el. Acesta are ocazia sa o cunoasca mai bine pe Maitreyi si pe sora ei, Chabu si afla mai mult despre obiceiurile indiene.

5. Maitreyi ii da lui Allan lectii de bengaleza iar acesta o invata franceza.

6. Allan intra prima data in odaia lui Maitreyi si poarta cu fata o discutie. Dupa ce acesta dezvaluie familiei intentiile sale de a nu se casatori atmosfera se raceste in jurul sau dar dupa putin timp Allan se simte din nou inconjurat de aceeasi afectiune.

7. Allan se indragosteste de Maitreyi si crede ca si ea il iubeste.

8. Allan se intalneste cu Harold care il intreaba daca este adevarat zvonul conform caruia el s-ar insura cu Maitreyi. Allan e gelos pe oricine o face pe Maitreyi sa zambeasca si afla in acelasi timp alte obiceiuri indiene privind prietenia. La masa Allan vorbeste cu un prieten despre diferite religii iar Maitreyi incepe sa planga. Mai tarziu, cei doi se imbratiseaza si isi demonstreaza dragostea unul fata de celalalt. Maitreyi este insa o fire foarte timida si se teme de consecintele unei asemenea iubiri.

9. Maitreyi ii spune lui Allan ca ar fi mai bine ca el sa plece din casa familiei sale si ca ea il iubeste pe Robi Thakkur. Mai tarziu ea recunoaste ca il iubeste pe Allan si ii daruieste o coroana de iasomie, simbol al logodnei.

10. Maitreyi ii povesteste lui Allan despre celelalte iubiri ale sale, un arbore si un tanar indian deosebit de frumos. Allan vrea sa se converteasca la hinduism pentru a se putea casatori cu Maitreyi fiind sprijinit de aceasta si de doamna Sen. Inginerul ii spune insa ca religia sa este mai buna decat cea a indienilor si ar trebui sa o pastreze. Datorita lui Maitreyi, Allan iubeste India.

10. Maitreyi ii spune lui Allan ca au fost descoperiti de Khokha apoi ii arata piatra pentru inelul lui de nunta. Maitreyi se logodeste cu Allan si petrec prima noapte de dragoste impreuna in camera lui. Urmeaza multe alte astfel de nopti iar Allan isi da seama ca Khokha stia despre aceste intalniri si pentru a nu spune nimic ii cumpara diverse lucruri care ii trebuiau si cei doi devin prieteni ( mai tarziu insa afla ca slujitorul ii ura pe toti cei din casa lui Sen). Chabu se imbolnaveste foarte grav iar Allan isi amana convertirea din cauza bolii inginerului. Allan devine foarte gelos din cauza servitorilor si se cearta cu Maitreyi.

12. De ziua Maitreyei, domnul Sen invita multi artisti indieni si are loc o petrecere fastuoasa la care Allan joaca rolul gazdei. In timpul petrecerii Chabu sare din balcon si se raneste ingrijorandu-i pe toti. Allan si Maitreyi o duc la plimbare pe Chabu la Lacuri si ea ii indeamna sa se sarute si afla despre dragostea lor. Seara, cand Allan vrea sa mearga cu Maitreyi la Lacuri, un servitor ii spune ca masina este in garaj iar fata nu are voie sa iasa din casa. La masa, doamna Sen il priveste ostil dar Allan se comporta foarte natural. Cand doamna Sen este chemata, Maitreyi ii zice logodnicului sau ca sora sa i-a spus totul mamei si il cheama a doua zi in biblioteca. Noaptea, fata este incuiata in camera ei si doamna Sen spune totul domnului Sen. Cei doi logodnici se gandesc din ce in ce mai serios la fuga pentru ca domnul Sen sa nu o marite pe Maitreyi cu altcineva. Dimineata Maitreyi nu vine in biblioteca iar Allan se intoarce in camera lui unde este vizitat de inginer care ii spune ca va face o operatie la ochi si va sta 2-3 luni in spital, isi va trimite familia la Midnapur iar lui i-ar prinde bine sa se recreeze undeva in munti, plecand chiar in acea zi. El este invitat la masa dar o refuza si dupa plecarea inginerului incepe sa planga. Dupa putin timp Lilu ii aduce un bilet de la Maitreyi care ii scrie ca nu poate sa il vada deoarece nu are voie si il indeamna sa plece. Doamna Sen ii aduce apoi ceaiul iar Allan o roaga sa il mai lase sa mai stea in casa dar vazand ca nu o indupleca bea ceaiul si isi exprima dorinta de a-i mai vedea pe copii insa ii este ingaduit sa o vada doar pe Chabu. Domnul Sen ii da o scrisoare pe care Allan urma sa o citeasca dupa plecarea sa. Acesta ii critica in scrisoare ingratitudinea si ii interzicea sa ia legatura cu vreun membru al familiei sale.

13. Allan ajunge la casa lui Harold si aici il revede pe prietenul sau iar Khokha ii aduce lucrurile si ii spune lui Allan ca a fost prea imprudent. Acesta ii da si doua amintiri de la cele doua fete care ii scriu cateva randuri. Chabu isi cere iertare printr-un bilet apoi Allan afla ca Maitreyi a fost batuta de domnul Sen si incuiata in camera ei aproape goala pentru a nu putea pleca. El afla ca familia vrea sa o casatoreasca dupa intoarcerea din Midnapur. Seara el e vizitat de fete si se cearta cu Geurtie. Maitreyi ii da lui Allan un telefon si este descoperita. Domnul Sen ii scrie apoi acestuia o scrisoare prin care il ameninta cu expatrierea si ii spune ca va fi concediat. Allan lipseste 4 zile in care se plimba iar cand se intoarce ii gaseste pe toti ingrijorati din cauza lui. Khokha ii spune ca familia a vrut sa o marite pe Maitreyi dar ea i-a amenintat ca va face casa de rusine dezvaluind totul despre relatia ei cu Allan, domnul Sen a batut-o si a fost dus la spital pentru o operatie pentru ca acum nu mai vede nimic, doamna Sen i-a poruncit soferului si lui Khokha sa o bata pe Maitreyi dar Khokha a fugit iar Chabu a incercat sa se sinucida cu creolina. Maitreyi ii trimite un plic cu o ramura de oleandru, o ultima amintire. Allan primeste un telefon de adio de la Maitreyi. Dupa 7 zile de la plecarea lui din Bhowanipore, Chabu moare.

14. Maitreyi ii trimite scrisori lui Allan prin Khokha. Acesta afla ca operatia lui Sen nu reusise prea bine si concediul acestuia se prelungeste cu 6 luni, doamna Sen a albit, Maitreyi a slabit mult, nu vrea sa se casatoreasca si crede ca Allan se afla in Calcutta dar nu vrea sa o vada. Mantu a fost concediat deoarece fusese obraznic cu doamna Sen si acum traieste foarte rau despartit de Lilu. Allan cunoaste o femeie care se cazeaza la acelasi bungalow la care era cazat si el. Aceasta ii dezvaluie multe intamplari din viata sa iar Allan ii povesteste totul despre Maitreyi si cei doi petrec o noapte impreuna.

15. Sarac, Allan este uitat de prieteni si de cei pe care i-a ajutat. Harold refuza sa locuiasca impreuna cu Allan pe motiv ca acesta ar fi idolatru. Allan isi cauta zadarnic un loc de munca si refuza sa o intalneasca pe Maitreyi care ii da multe

telefoane. Allan se indragosteste de Geurtie care il iubeste de maidemult, dar nu poate se o uite pe Maitreyi. Allan se cearta cu Harold si se muta la Geurtie. El nu il mai primeste pe Khokha, acesta ii trimite scrisori prin care ii spune ca Maitreyi ar face orice nebunie pentru a fi alungata din casa si a se intoarce la el. Nepotul doamnei Sen il viziteaza intr-o zi pe Allan si ii spune ca Maitreyi s-a dat unui vanzator de fructe dar tatal sau nu vrea sa o alunge din casa si doreste sa o faca filozoafa; acesta ii mai spune ca au aflat toti despre dragostea lor.

1. PERSONAJELE: ALLAN ŞI MAITREYI        

             Incompatibilitatea iubirii celor doi se datorează diferenţelor de mentalitate, civilizaţie, religie. Pentru europeanul Allan, iubirea pentru Miatreyi are semnificaţia unei duble iniţieri: erotică, într-o iubire totală şi culturală, şi în lumea exotică a Indiei. Iniţierea rămâne la stadiul de experienţă, fără ca personajul să cunoască o transformare ireversibilă şi profundă. Pentru Maitreyi, iubirea îi oferă iluzia împlinirii cuplului arhetipal, dincolo de obiceiurile de castă şi de religie, iar eşecul este previzibil.).        

       

             Evoluţia cuplului cuprinde mai multe etape: începutul, când indianca îi pare mai curând„urâtă şi vulgară” tânărului englez, jocul erotic, apropierea treptată când Allan doreşte să înveţe limba, tradiţiile fetei şi să adopte chiar religia acesteia, culminarea cu logodna de la Lacuri şi împlinirea erotică, destrămarea brutală a cuplului ca urmare a intervenţiei familiei, căderea în profan a iubirii prin aventurile ocazionale ale lui Allan, mitizarea acestei iubiri de către Maitreyi.                    

       

             Maitreyi este considerată cel mai exotic personaj feminin din literatura română. Portretul ei este realizat în întregime din perspectiva subiectivă a naratorului-personaj. Adolescentă bengaleză, copil şi femeie în acelaşi timp, poetă, preocupată de filozofie şi apreciată în cercurile intelectuale bengaleze, care conferenţiază la 16 ani despre „esenţa frumosului”, Maitreyi simbolizează misterul feminin. Prin caracterizare directă, naratorul realizează, în diferite etape ale iubirii lor, mai multe portrete, care îi surprind vestimentaţia, chipul, detalii fizice senzuale sau inocente, gesturi, calităţi, în încercarea de a surprinde în transformare miracolul acestei femei indiene. Când o vede pentru întâia oară, Allan nu este impresionat, ba dimpotrivă, adolescenta i se pare chiar „urâtă – cu ochii ei prea mari şi prea negri, cu buzele cărnoase şi răsfrânte, cu sânii puternici, de fecioară bengaleză crescută prea plin, ca un fruct trecut în copt.” La început, fata îi apare asemenea unei făpturi nefireşti: „O priveam cu oarecare curiozitate, căci nu izbuteam să înţeleg ce taină ascunde făptura aceasta în mişcările ei moi, de mătase, în zâmbetul timid, preliminar de panică, şi mai ales în glasul ei atât de schimbat în fiecare clipă, un glas care parcă ar fi descoperit atunci, anumite secrete.” Această primă impresie se modifică într-o oarecare măsură când merge împreună cu un prieten ziarist francez la o cină în casa familiei Sen: „Maitreyi mi s-a părut, atunci, mult mai frumoasă, în sari de culoarea ceaiului palid, cu papucii albi cusuţi în argint, cu şalul asemenea cireşelor galbene – şi buclele ei prea negre, ochii ei prea mari, buzele ei prea roşii creau parcă o viaţă mai puţin umană în acest trup înfăşurat şi totuşi transparent, care trăia, s-ar fi spus, prin miracol, nu prin biologie.” Ba mai mult, râsul ei, „un râs nestăvilit, contagios, un râs de femeie şi de copil în acelaşi timp”, îl fascinează pe Allan.        

       

             Caracterizarea indirectă a fetei se constituie treptat, din faptele, gesturile şi cuvintele ei, pe măsură ce Allan se îndrăgosteşte. După ce o priveşte ca pe o „curiozitate”, Allan o observă pe Maitreyi într-o altă postură, aceea a unei persoane distante, protocolare, chiar dispreţuitoare. La început, Allan reţine mai puţin detaliile fizice, fiind impresionat de o vrajă greu de definit. De asemenea, nu i se pare frumoasă, dar îi atrage atenţia braţul gol al fetei, de o culoare stranie:„galben întunecat atât de tulburător, atât de puţin feminin, de parcă ar fi fost mai mult al unei zeiţe...” Pe erou îl uimeşte privirea ei, un gest anume, pentru ca să alcătuiască un portret complet femeii iubite, aceasta fiind văzută ca un amestec de frumuseţe fizică, senzualitate, candoare şi spirit de sacrificiu: „Nu are o frumuseţe regulată, ci dincolo de canoane, expresivă până la răzvrătire, fermecătoare, în sensul magic al cuvântului.”  Tânăra de numai 16 ani dovedeşte largi disponibilităţi afective. Sufletul ei pur a fost permanent însetat de iubire. Prima sa pasiune a fost un copac numit „şapte frunze”, asupra căruia şi-a revărsat toată afecţiunea. Apoi, a iubit ani în şir un tânăr care i-a dăruit o coroană de flori într-un templu, pentru ca în final să se lege cu jurământ de Tagore, modelul ei spiritual şi  „guru-ul” ei, pentru care îşi dorea să fie bătrână, pentru a fi mai aproape de el. În schimb, iubirile lui Allan fuseseră doar trupeşti, fără spiritualitate. Apropierea ei de Allan este firească, iar dragostea este plină de devotament şi naturaleţe. Însuşi Allan observă complexitatea sufletului ei: „Mă dureau cele spuse de Maitreyi. Mă dureau cu atât mai mult cu cât o simţeam în stare să iubească totul cu aceeaşi pasiune, în timp ce eu voiam să mă iubească veşnic numai pe mine.” Ca să oficializeze într-n fel logodna lor, tânăra naivă imaginează o logodnă mistică, săvârşeşte un jurământ sacru, având ca martor apa, pădurea şi cerul. Într-una din nopţile următoare i se dăruieşte lui Allan, pentru că „Unirea noastră a fost poruncită de Cer.” După despărţirea brutală de tânărul englez, fata dă dovadă de tărie în apărarea iubirii ei, astfel explicându-se şi gestul final când se oferă unui vânzător de flori cu speranţa că va fi alungată de acasă.         

       

             Caracterizarea indirectă, prin fapte, limbaj şi atitudini, gesturi, relaţii cu celelalte personaje, dezvăluie asumarea tragică a iubirii, pentru că Maitreyi este singura din cuplu care cunoaşte interdicţiile şi urmările erosului interzis în lumea sa.  Ea îl iniţiază pe Allan în iubire, în cultura orientală şi în sacralitate.        

       

             Allan este personajul principal şi în acelaşi timp personajul-narator al romanului. Este descris ca un „experimentator lucid” aflat într-o căutare a valorilor existenţiale. Raţional şi lucid, este interesat în primul rând să avanseze din punct de vedere profesional, să fie liber, să experimenteze şi să nu se implice într-o relaţie de iubire. De aceea, reacţiile lui iniţiale faţă de Maitreyi, de care se simte atras, sunt defensive. Spirit problematizant, el trăieşte însă treptat o aventură a cunoaşterii prin eros. Natura sa dilematică îl împinge permanent spre introspecţie, spre căutarea explicaţiilor propriilor sale trăiri. El supune unei analize lucide chiar şi propriile trăiri. Allan vrea să-şi explice sieşi faptele petrecute şi să desprindă sensul întâmplărilor în care a fost prins, printr-o notaţie cât mai exactă. Ceea ce îl frământă este dorinţa de descifrare a misterului sentimentului erotic: „Mă ispitea mai mult faptul ei, ceea ce era sigilat şi fascinant în viaţa ei. Dacă mă gândeam adesea la Maitreyi, dacă în jurnalul meu din acel timp se găsesc notate o seamă din cuvintele şi întâmplările ei, dacă, mai ales, mă turbura şi mă neliniştea, aceasta se datora straniului şi neînţelesului din ochii, din răspunsurile, din râsul ei. este adevărat că spre fata asta mă simţeam atras. Nu ştiu ce farmec şi ce chemare aveau până şi paşii ei.” Deşi este înzestrat cu luciditate şi spirit de analiză, Allan se lasă sedus de jocurile Maitreyiei, traversând toate etapele iubirii: începutul („eu n-o iubesc”, „mă turbură, mă fascinează, dar nu sunt îndrăgostit de ea”), instalarea („mă amuz doar”), creşterea („nicio femeie nu m-a tulburat atât”), apogeul („suferinţa mea”, „vrăjit şi îndrăgostit”). Europeanul lucid este gata să-şi abandoneze religia şi să treacă la hinduism de dragul femeii iubite. Cu toate acestea, Allan păstrează o urmă de luciditate, specifică omului civilizat, incapabil să se piardă în totalitate pe sine, după cum el însuşi recunoaşte: „Am fost un om moral, de aici mi se trag toate tragediile. Am iubit întotdeauna pe mai multe planuri, n-am ştiut să sacrific totul pentru un singur sâmbure de adevăr sau de viaţă – de aceea m-am lovit de toate pragurile şi m-au dus valurile cum au vrut.”         

       

             După suferinţele despărţirii de Maitreyi, Allan se va retrage în Himalaya, pentru a se purifica de pasiunea şi dependenţa pe care le simte faţă de Maitreyi. După o aventură cu Jenia Isaac, pleacă din India hotărât să o uite definitiv pe Maitreyi. Lucid, raţional, individualist şi oarecum egoist, europeanul Allan se vindecă în cele din urmă de pasiune şi îşi va duce probabil viaţa mai departe, chiar dacă tânăra bengaleză va rămâne pentru el un mister şi un simbol pentru iubirea adevărată. Totuşi, pasiunea lasă urme în sufletulu tânărului englez, după cum mărturiseşte: „Nu mai eram de mult tânărul vânjos şi optimist, ştiind ce vrea şi ce poate, europeanul îndrăgostit de tehnică şi pionierat, care debarcase cândva în India ca s-o civilizeze. Totul mi se părea inutil, abstract şi inutil. Totul, în afară de acele câteva luni ale dragostei şi nenorocirii mele.”

       

             Cuplul Allan – Maitreyi ilustrează mitul iubirii imposibile, între cei doi aflându-se profunde diferenţa de civilizaţie, mentalitate, religie. Spre deosebire de alte cupluri celebre din literatura lumii, aici doar femeia îşi asumă dimensiunea tragică, în timp ce bărbatul eternizează iubirea în poveste.