macroeconomie

5/13/2018 macroeconomie - slidepdf.com

http://slidepdf.com/reader/full/macroeconomie-55a74c0197d26 1/4

Multiplicatorul cheltuielilor guvernamentale

Parametrul multiplicatorul investiţional a fost folosit pentru a exprimainterdependenţa dintre fluctuaţiile investiţiilor, ocupării şi veniturilor. Conceptul demultiplicator a fost introdus în ştiinţa ecomonică de contemporanul lui Keynes, R.F. Kahn înanul 1931, în legătură cu ocuparea forţei de muncă pentru a arăta de câte ori (k) creşteocuparea totală în raport cu ocuparea primară din ramurile producătoare de bunuri deinvestiţii. Keynes extinde utilizarea acestui parametru de la forma lui iniţială (multiplicatorulocupării mainii de lucru) la o relaţie mai complexă si anume multiplicatorul investiţional.

Formula este I

Y k

∆

∆= unde Y = venit şi I= investiţiile.

Deci k ne arată de câte ori se cuprinde sporul de investiţii ∆ I în sporul de venituri ∆ Y,respectiv ce câte ori sporeşte venitul în raport de sporul cu o unitate a investiţiilor saumultiplicatorul ne arată de câte ori este mai mare sporul de venit adus de un spor al investiţiei.Deoarece Y = C + I sau la nivel macroeconomic Y = C + I + G + Exp.net

'1

1

1

1

C

Y

C C Y

Y

I

Y k

−=

∆

∆−

=∆−∆

∆=

∆

∆= unde C′ este înclinaţia marginală către consum.

sk

1= unde s = înclinaţia pentru economie.

Forţa stimulativă mai scăzută a reducerilor de impozite se explică prin procesul deeconomisire. Numai o parte a reducerilor de impozite este cheltuită. Consumatoriieconomisesc restul. Acest lucru este evident în figura 5 care ilustrează etapele succesive ale

procesului multiplicatorului. Fig.5 : Multiplicatorul reducerii impozitelor

Prima etapăde cheltuială

Reducerea de impozit

Mai multă economisire =

s* Red. de impozit

Mai multă economisire

Mai multă economisire

Mai mult consum =

C′ *Red.de im ozit

Mai mult venit

Mai mult consum

Mai mult venit

Mai mult consum Modificarea cumulativă a

economisirii = Red. de

im ozit



A se observa că reducerea de impozite este utilizată atât pentru consum cât şi pentrueconomisire în conformitate cu C′ (înclinaţia marginală pentru consum). Numai acea parte areducerilor de impozite utilizată pentru consum intră în fluxul circular al economiei ca oinjectie de cheltuieli. Prin urmare injecţia iniţială de cheltuială este mai mică decât mărimeareducerii de impozite. Prin contrast fiecare unitate monetară a cheltuielilor guvernamentale

intră direct în fluxul circular.Modificarea cumulativă a consumului =

'1

1

C −* C′ * Red. de impozit

Multiplicatorul = k * C′ * Red. de impozit

Faptul că reducerea de impozit are un impact mai slab nu înseamnă că nu putemrezolva insuficienţa cererii globale cu o reducere de impozite.Înseamnă doar că reducerea dorită de impozite trebuie să fie mai mare decât stimulentulnecesar. Rămâne adevărat că stimulentul fiscal dorit este egal = Creşterea dorită a cereriiglobale/ multiplicator.Creşterea iniţială a consumului va fi doar de C′ * Red de imp. Prin urmare dacă dorim să

utilizăm o reducere de impozite pentru a compensa un dificit de PIB avem:• Reducerea dorită de impozit = stimulentul fiscal dorit/C′ = 200/0,75 = 267 mil.um.Reducând impozitul cu 267 mil.um. creşte în mod direct venitul disponibil cu aceeaşi sumă.Consumatorii îşi cresc apoi rata de cheltuire la 200 mil.um. (0,75*267), ei economisesc restulde 67 mil.um. Cheltuiala suplimentară intrând în fluxul circular al economiei va declanşa

procesul multiplicatorului contribuind în cele din urmă la creşterea cererii globale cu 800mil.un. pe an. Această comparaţie între sporirea cheltuielilor guvernamentale şi reducerea deimpozite reflectă puterea de acţiune a fiecăruia. Am observat că o unitate monetară dereducere de impozit este mai puţin stimulativă decât o unitate monetară de cheltuialăguvernamentală. Aceasta nu înseamă că reducerile de impozite nu pot fi aplicate ci doar că eletrebuie să fie mai mari decât injecţia dorită de cheltuială. O altă implicaţie a evidentei scurgeri

sau pierderi din reducerile de impozit este aceea că creşterile de impozite nucontrabalansează, nu compensează cheltuielile guvernamentale de valoare egală.

Multiplicatorul bugetului echilibrat

Mulţi politicieni şi plătitori de impozite solicită ca orice cheltuială guvernamentalăsuplimentară să fie compensată prin noi impozite. O asemenea echilibrare „la limită”, spun ei,ar împiedica creşterea deficitului bugetar evitând în acelaşi timp generarea unui stimulenteconomic. Dar modificările de cheltuieli guvernamentale (G) sunt mai puternice decâtmodificările taxelor (T) sau ale plăţilor de transfer (alocaţii pt copii, pensii, ajutor de şomaj).Aceasta înseamnă că o creştere al lui G în aparenţă contrabalansată de o creştere egală a lui Tva urca de fapt nivelul cheltuielilor guvernamentale.

Să presupunem că guvernul a decis să cheltuiască 50 miliarde um, pe an pentruachiziţionarea unor vagoane de metrou şi să plătescă pentru acestea, prin creşterea veniturilor din impozite, cu aceeasi sumă.

∆ G = + 50 miliarde um∆ T = + 50 miliarde um.

Ne interesează cum va afecta cheltuiala totală această iniţiativă de buget echilibrat.Creşterea ratei cheltuielilor guvernamentale reprezintă o nouă injecţie de 50 miliarde

um. Dar gospodăriile vor trebui să-şi reducă consumul pentru a putea plăti noile impozite.

Inclinaţia marginală către comsun C ne spune cu cât se va reduce consumul când venituldisponibil scade. Reducerea iniţială în cheltuiala anuală a consumatorilor va fi egală cu C ′ *



50 miliarde. Reducerea consumului este deci mai mică decât creşterea cheltuielilor guvernamentale implicând o creştere netă a cheltuielilor globale. Modificarea iniţială acheltuielilor globale generată de această cheltuială de buget echilibrat este:

• Creşterea initială a cheltuielilor guvernamentale = 50 miliarde um;• Reducere iniţială mai mica a cheltuielilor consumatorilor = C′ *50 miliarde um;

• Modificare iniţială netă în cheltuiala totală = (1 - C)*50 miliarde um.La fel ca orice modificare a ratei de cheltuire acesată creştere iniţială a cheltuielilor globale va

pune în mişcare procesul multiplicatorului. În acest caz modificarea cumulativă a cheltuielilor totale este:

Mutiplicatorul * Modificarea iniţială a cheltuielilor pe an = modificarea cumulativă a cheltuielilor totale.

( ) 50*1*1

1 '

'C

C −

−= 50 miliarde um.

Multiplicatorul bugetului echilibrat este egal cu 1. În acest caz o creştere de 50 miliarde um.în cheltuiala guvernamentală anuală combinată cu o creştere echivalentă a taxelor va creştecheltuiala guvernamentală cu 50 miliarde um. pe an.

Impozitele şi investiţiile

O reducere de impozit poate fi de asemenea un mecanism eficient de creştere acheltuielilor de investiţii. Deciziile de investiţii sunt călăuzite de aşteptările privind profitulviitor. Dacă o reducere a taxelor plătite de firme urcă profiturile potenţiale ea va încurajainvestiţiile suplimentare. O dată ce o creştere a ratei cheltuielilor de investiţii intra în fluxulcircular ea are un efect de multiplicare asupra cheltuielilor totale ca şi cea care urmează unei

modificări iniţiale a cheltuielilor consumatorilor. Reducerile de impozite menite să stimulezeconsumul (C) şi investiţiile (I) au fost frecvent utilizate. Exemple:

• În 1963 preşedintele Kennedy şi-a anunţat intenţia de a reduce taxele pentru a stimulaeconomia precizând faptul că C′ a familiilor cu venituri medii în acea perioadă apăreaca excepţional de înaltă.

• Succesorul său Lynden Johnson a adoptat raţionamentul Keynesian. El a mutat puternic accentul de la expansiunea cheltuielilor guvernului federal la sporirea cereriiconsumatorilor privaţi şi a investiţiilor în scopul afacerilor. El a redus impozitul pevenitul personal şi cel al firmelor cu 11 miliarde $. Preşedintele Johnson a afirmat căcele 11 miliarde $ vor fi o provocare pentru oamenii de afaceri americani, investitori şiconsumatori, de a-şi plasa veniturile mărite în economia privată în scopul măririi

producţiei, investiţiilor şi numărului de locuri de muncă. Urmare a măsurilor luiJohnson componenta C + I a crescut cu 3,33 miliarde $ în 1963 şi cu alti 4,6 miliarde$ în 1965 (în parte şi datorită efectelor de multiplicare).

• Cea mai mare reducere de impozite din istoria SUA a fost iniţiată de preşedinteleRonald Reagan. În anul 1981 Congrasul a decis reducerea impozitului pe venitul

personal cu 250 miliarde $ de-a lungul unei perioade de 2 ani şi reducerea taxelor deafaceri cu alţi 70 miliarde $. Creşterea rezultată a venitului disponibil a stimulatcheltuielile de consum şi a contribuit la scoaterea economiei din recesiunea anilor 1981-1982.

• La sfârşitul anilor 1980 economia americană şi-a încetinit activitatea. Atunci

preşedintele George Walker Bush a propus reducrea impozitului asupra câştigurilor capitalului sperând că astfel să stimileze investiţiile.



• Preşedintele Bill Clinton a îmbrăţişat şi el politica de reducere a taxelor pentrustimularea investiţiilor. El a favorizat aplicarea unui credit pentru impozite în scopulstimulării noilor investiţii în fabrici şi echipamente. Dacă asemenea credite ridicănivelul investiţiilor efectele multiplicatorului creează locuri de muncă suplimentare

pentru mulţi ani.

Transferuri guvernamentale sporite

O a treia opţiune de politică fiscală pentru stimularea economiei este creşterea plăţilor de transfer.

macroeconomie

Documents