CAPITOLUL I- Concept de macroeconomie

MACROECONOMIE - Curs pentru studentii anului I de la I.D. Cooredonator Lector univ. dr. Diana Andreea Mandricel

Control stiintific Prof. univ. dr. Emilian M. Dobrescu Academia RomanaCUPRINSPrefata - (Mandricel Diana) p. 2 CAPITOLUL I- Conceptul de macroeconomie (Mandricel Diana) p.3 CAPITOLUL II-Comportamentele economiei agregate (Mandricel Diana) p.11CAPITOLUL III-Echilibrul si dezechilibrul in context macroeconomic (Mandricel Diana) p. 22CAPITOLUL IV-Venitul, consumul, economiile si investitiile (Mandricel Diana) p. 32CAPITOLUL V-Cresterea economica si dezvoltarea durabila (Mandricel Diana) p. 46CAPITOLUL VI-Piata muncii (Mandricel Diana) p. 57CAPITOLUL VII- Piata monetara (Mandricel Diana) p. 69CAPITOLUL VIII- Inflatia. Politici antiinflationiste (Mandricel Diana) p. 76CAPITOLUL IX Somajul fenomen multidimensional al economiei romanesti (Mandricel Diana) p. 90CAPITOLUL X-Piata informatiei ( prof .drd. Grigorie Paraschiva) p. 105BIBLIOGRAFIE GENERALA SELECTIVA p. 115Prefata Motto: Nu merge pe unde te duce drumul, mergi pe unde nu exista drum si lasa o urma- R.W. EmersonTrecerea noastra spre un nou sistem de organizare economica bazat pe mecanismele pietei concurentiale, nu poate fi inteleasa si realizata decat in cadrul unui efort intensiv, continu si sustinut in care trebuie coptata intreaga populatie a tarii. De aceea, in eleborarea acestui curs s-a avut in vedere ca printr-o prezentare graduala succinta si sintetica a problemelor de baza ale macroeconomiei sa putem introduce studentul in profilul economistului modern.

Acest lucru este necesar deoarece studiul il ajuta pe cursant sa intrevada pe langa legile si realitatile obiective existente, modul in care deciziile firmelor si managerilor lor, imbinate riguros cu politicile guvernamentale pot contribui la succesul economiei romanesti in ansamblu, orientand-o spre eficienta si performanta.In componenta sa lucrarea include urmatoarele capitole:

1. Conceptul de macroeconomie

2. Comportamentele economiei agregate

3. Echilibrul si dezechilibrul in context macroeconomic

4. Venitul, consumul, economiile si investitiile

5. Cresterea economica si dezvoltarea durabila6. Piata muncii

7. Piata monetara8. Somajul

9. Inflatia. Politici antiinflationiste

10. Piata informatieiPentru insusirea si aprofundarea cunostintelor de catre studenti, la sfarsitul fiecarei teme abordate sunt inserate intrebari de verificare a notiunilor sau aplicatii practice, se prezinta unele studii de caz sau probleme axate pe materialul studiat. In final se efectueaza un scurt rezumat al sectiunii prezentate, spre a se trage o concluzie referitoare si edificatoare asupra temei parcurse.Speram ca prin acest mic compendiu, am reusit sa oferim cititorilor un fundament si o viziune clara de ansamblu asupra agregatului economic national, privit atat in context propriu, dar si in cel european, orientandu-l spre o perceptie corecta a noului sistem concurential de piata globala si spre o utilizare rationala, dar pertinenta a resurselor nationale. CAPITOLUL I: CONCEPTUL DE MACROECONOMIE

OBIECTIVE: 1.1. Circuitul economic de ansamblu 1.2. Interdependenta dintre economia nationala si macroeconomie 1.3. Componentele de baza ale economiei nationale 1.4. Macroeconomia si Guvernarea

1.1. Circuitul economic de ansamblu In circuitul global al teoriei si practicii economice, macroeconomia ocupa un loc de prima importanta intrucat studiaza activitatea economica a unei tari privita la scara nationala in timp ce microeconomia caracterizeaza economia consumatorilor individuali si a firmelor individuale.

Astfel, la nivelul macroeconomic se realizeaza: Agregarea cererii si ofertei individuale in cererea si oferta globala a fluxurilor dintre agentii economici in circuite sintetice care exprima veniturile si cheltuielile, consumul intermediar si consumul final etc.

Termenul de macroeconomie provine de la cuvantul grecesc makros (mare) si reprezinta ceea ce rezulta din realitatea economiei nationale a fiecarei tari si in acelasi timp este o parte a stiintei economice care studiaza aceasta realitate in conditiile cresterii interdependentelor economice atat pe plan national dar si pe plan international. In acest context, macroeconomia analizeaza agregarea reactiilor individuale intr-un ansamblu coerent de activitati economice ce se desfasoara sub influenta conjugata a unei multitudini de factori determinati.

Problemele de baza abordate la nivelul macroeconomic sunt:

asigurarea conditiilor pentru realizarea unei alocari eficiente a resurselor si corectarea esecului pietelor concurentiale;

realizarea unei cresteri economice realiste bazata pe compatibilitatea criteriilor de eficienta economica, cu cele social-economice si ecologice;

relatia dintre exigentele echilibrului economic general si dezechilibrele partiale ce pot aparea la scara unei economii, sub forma inflatiei, somajului s.a;

ciclitatea economiei in determinarea cauzelor care alterneaza fazele de expansiune cu fazele de recesiune, precum si deciziile anticiclice;

integrarea macroeconomiei in cadrul economiei mondiale, in diferite organizatii economice si piete internationale;

planificarea si prognoza liniilor directoare ale dezvoltarii economico-sociale din perspectivele resurselor naturale si a progresului tehnico-stiintific, a globalizarii problemelor pe care le indica sporirea interdependentelor dintre economiile nationale;

politicile de cercetare a esecului, pietelor concurentiale si de depasire a dezechilibrelor anormale in evolutia pietei economico-sociale;

fundamentarea principalelor agregate economice si studierea relatiilor intre ele pentru a evidentia regularitati si raporturi relative stabilite intre ele ca de exemplu: intre venit si investitii, intre venit si consum.

Delimitarea problemelor macroeconomice enuntate mai sus reprezinta o modalitate utila de analiza si interpretare a vietii economice pornind de la individualitatea fenomenelor si proceselor economice, ajungandu-se la integrarea lor in logica ansamblului economiei nationale.

Macroeconomia permite astfel evaluarea fortelor principale si a legilor care actioneaza si interactioneaza in interiorul economiei, oferind guvernelor bazele stiintifice ale actiunilor practice. Prin complexitatea ei organizatorica si functionala, macroeconomia reuseste sa elucideze pertinent o serie de probleme de importanta capitala indicandu-ne:

cum poate fi marit si distribuit just venitul national al unei tari;

care sunt cauzele ciclurilor de afaceri si ce remedii care sa se propuna pentru eficientizarea lor;

cum putem imbunatati ocuparea fortei de munca si reducerea somajului prin administrarea cererii;

cum putem controla inflatia;

care sunt modalitatile de reducere a ofertelor negative ale administrarii cererii;

cum putem actiona asupra ofertei spre a imbunatati efortul, productivitatea si eficienta;

ce politici trebuie sa adopte guvernul spre a indeplini obiectivele propuse.

Prin aceste deziderate, macroeconomia se refera la agregarea reactiei individuale a agentilor economici dintr-o tara facand uz de un complex de factori ce prestabilesc si determina functionalitatea optima a economiei nationale.

Trebuie sa subliniem insa, ca pe linga studiul efectelor pozitive ale participantilor la viata economica a tarii, macroeconomia analizeaza si efectele negative generate de dezechilibrele aparute pe piata bunurilor muncii, capitalului si monetara ce se exteriorizeaza sub forma de inflatie, somaj, decalaj intre venituri s.a.

Printre conceptele de baza cu care se opereaza in macroeconomie se includ ca esentiale: cererea si oferta agregata precum si modelul realizarii echilibrului pietei nationale.

1.2 Interdependenta dintre economia nationala si macroeconomie Studiile intreprinse in prezent pe taramul economiei evidentiaza existenta unei interdependente majore intre economia nationala a unei tari si macroeconomia ei.

Aceasta legatura reciproca apare tot mai pregnanta ( pe o anumita treapta de dezvoltare a societatii) in masura in care progresul fortelor de productie, diviziunea muncii si relatiile externe au devenit cuatificabile, iar economia nationala participa tot mai intensiv prin nivelul macro la schimburile internationale.

In acest context, economia nationala se caracterizeaza ca fiind un sistem organizat de activitati economico-sociale aparute si desfasurate intre diversi subiecti, intr-un cadru statal bine determinat istoric, economic si social-politic, tinand cont de resursele proprii existente.

Liantul acestei activitati este constituit din interesul national ce asigura echilibrul general si progresul unei natiuni.1.3 Componentele de baza ale economiei nationale

Dintre componentele de baza ale unei economii nationale sunt esentiale urmatoarele:

un mod adecvat de organizare statala; un potential geografic, natural si economic corespunzator; o componenta demografica elevata; o piata nationala proprie care sa tina seama de resursele naturale, demografice, materiale, umane, stiintifice si tehnologice existente; o justa diviziune a muncii; un sistem functional dinamic care sa includa o participare activa la schimburile internationale; un cadru institutional bine organizat care sa cuprinda mai multe nivele (administrativ, teritorial-politic); o legislatie favorabila si flexibila menita sa faciliteze colaborarea economiei romanesti cu alte economii pe plan mondial; Consideram ca numai printr-o analiza sistematica a acestor atribute apartenente economiei nationale, putem ajunge la integrarea lor intr-un circuit macroeconomic eficient si flexibil care se refera la productie, repartitie, schimb, consum, acumulare s.a.

Pe baza celor prezentate putem concluziona ca intre economia nationala si macroeconomie, exista numeroase zone de suprapunere si de interferenta ce le fac inseparabile si profitabile.

1.4 Macroeconomia si Guvernarea

Stiinta economica considera ca in prezentGuvernarea economica este un mecanism prin care puterea executiva a tarii isi indeplineste functiile economice in societate prin centre de decizie macroeconomice proprii.

Intrucat formarea libera a pretului este o conditie fundamentala a functionalitatii profitabile a mecanismului economiei de piata, ea necesita si cere in continuare implicarea statului, indiferent de natura sistemului economic existent sau de nivelul dezvoltarii economiei sociale a unui stat.

Astfel,alocarea eficienta a resurselor si optimizarea relatiei dintre eficienta, echitate si crestere economica se poate asigura prin punerea in valoare a virtutiilor pietei si al rolului benefic al guvernului.

Desi interventia guvernului in economie este astazi o problema extrem de controversata in opinia unor economisti, statul in calitate de garant al acesteia trebuie sa vegheze asupra functionalitatii si dezvoltarii ei, inlaturand dezechilibrele survenite pe parcurs, promovand respectarea si editarea celor mai favorabile legi. De asemenea, guvernul ajuta producatorul prin acordarea de subventtii, cumpararea de produse, stocarea si contingentarea lor, crearea unor facilitati de export, politici fiscale selective si altele .

Mentionam ca in cazuri de forta majora (razboaie,calamitati naturale, crize profunde) ,autoritatea publica este cea care poate interveni prin fixarea de preturi, blocarea sau limitarea lor si impunerea de preturi maximale sau minimale.

Indiferent de modul in care se implica in macroeconomie, statul urmareste in mod prioritar crearea unei economii de piata functionale, avand ca obiectiv major pe termen lung dezvoltarea durabila a tarii.

In acest fel, guvernarea economica devine un instrument util prin care prin puterea executiva a tarii isi indeplineste tintele sale economice in societate si dincolo de anumite exagerari ideologice si politice care trebuie inlaturate, ea ramane un factor decisiv in domeniul macroeconomiei, promovand interesul general al natiunii intr-un anumit orizont de timp.

Rolul economic al Guvernului se concretizeaza prin multiple sporuri de eficienta care utilizate in spiritul dreptatii si echitatii sociale sunt in concordanta deplina in folosirea rationala a factorilor de productie, a resurselor naturale limitate si in legatura directa cu principiile unei optimizari stiintifice, tehnice si ecologice absolut necesare.

In acest context, Guvernul urmareste pe prim plan imbunatatirea eficientei de alocare a resurselor prin atenuarea sau eliminarea cauzelor esecului pietei, realizarea unui standard acceptabil de echitate sociala, stabilizarea economiei si asigurarea unei rate inalte de crestere economica la costuri rezonabile.

Astfel, eficienta economica prin implicatiile ei fundamentale asupra echilibrelor economice bugetare, monetare si comerciale alaturi de justitia sociala releva problema egalitatii sanselor generatiilor care coexista si se succed la viata, iar guvernarea asigura climatul economico-social pentru infaptuirea autentica a acestei compatibilitati la nivelul macroeconomiei.

Totusi guvernele sunt departe de a fi perfecte in ceea ce fac existand posibile esecuri, in care, prin masurile intreprinse de ele nu se atenueaza esecurile pietelor si nu se obtine o alocare optima a resurselor. De aceea, in prezent ,,tratarea guvernelor ca maximizatori ai propriei bunastari si apoi incadrarea lor in modele teoretice ale functionarii unei economii reprezinta un succes indubitabil si perpetuu al stiintei economice. Teoria optiunii ( alegerii) publice, elaborata de J. Buchanan, laureat la Premiul Nobel in 1986 sustine ca statul nu este o constructie infailibila ci o organizatie umana in care deciziile sunt luate de fiinte rationale, de oameni politici, de functionari, de economisti, de experti in domenii diferite, aceasta teorie oferind un model de surprindere a esecurilor guvernamentale.

Problema I

Cererea anuala de computere a fost de 1.000 unitati la pretul de 1.000 lei.

In anul urmator a devenit 1.200 lei, iar cererea s-a cartonat la 1.900 unitati (celelalte imprejurari fiind neschimbate). Se cere: coeficientul de elasticitate al cererii in functie de pret in marimea absoluta si relativa precum si sa se interpreteze ecomomic rezultatul.

Rezolvare:

Kecx/Pxunde:

Kecx/Px -reprezinta coeficientul de elasticitate al cererii in functie de pret.

C1x-reprezinta cererea de bunuri si servicii in perioada curenta.

Cox -reprezinta cererea de bunuri si servicii in perioada de baza.

P1x-reprezinta pretul bunurulor si serviciilor din perioada curenta.

Pox-reprezinta pretul bunurilor si serviciilor in peritada de baza.

-reprezinta variatia cererii de bunuri si servicii.

-reprezinta pretul bunurilor si serviciilor.

Kecx/Pxsau: Interpretarea economica.

In perioada curenta pretul este 2.000 lei fata de perioada de baza cand pretul era 1.000 lei, se constata ca pretul a crescut cu 5% fata de perioada de baza.

Se constata ca cererea in peritada de baza era 1.000 unitati iar in perioada curenta a scazut la 900 unitati, rezulta ca cererea s-a redus in perioada curenta fata de cea de baza cu 10%.

La cresterea cu 5% a pretului, cererea s-a redus cu 10%.

Cu alte cuvinte cererea s-a modificat in sens contrar pretului, dar de doua ori mai intens.

Putem distinge urmatoarele cazuri:

Daca , Kecx/Pxcererea este elastica in functie de pret.

Daca %C, iar coeficientul 0Kecxcererea este inelastica (rigida) in functie de pret.

Daca %, iar Kecx/P1cererea este unitara in functie de pret.

Problema 2

Coeficientul de elasticitate al unui bun economic in raport de pretul sau unitar este 2. Initial cand pretul sau unitar era 2.000 u.m./buc, cererea saptamanala era 15.000u.m./buc. Care va fi cererea saptamanala daca pretul unitar creste cu 20%? Cererea de bunuri si servicii variaza invers proportional cu pretul acestora, adica daca cererea de bunuri si servicii scade inseamna ca pretul acelui bun s-a marit fata de perioada initiala.

Problema 3.

Presupunem ca la pretul unitar al unei marfi este 10 lei, producatorii sunt dispusi sa produca si sa ofere saptamanal pietei 300 kg dintr-o anumita marfa.

Daca pretul ar creste la 12 lei, cantitatea oferita ar ajunge la 390 kg.

Se cere: sa se calculeze coeficientul de elasticitate al ofertei in functie de pret si sa se interpreteze economic rezultatul.

Rezolvare:

Keox/PxKeox-reprezinta coeficientul de elasticitate al ofertei in functie de pret.

Qox-reprezinta cantitatea de bunuri si servicii in perioada de baza.

Q1x-reprezinta cantitatea de bunuri si servicii in perioada curenta.

Pox -reprezinta pretul bunurilor si serviciilor in perioada de baza.

-reprezinta pretul bunurilor si serviciilor in perioada curenta.

-reprezinta variatia ofertei din perioada curenta fata de perioada de baza.

-reprezinta variatia pretului din perioada curenta fata de perioada de baza.

Keox/Px

sau:

Keox/PxKeox/Px indica faptul ca la modificarea pretului oferta se modifica in acelasi sens, dar mai intens de 1,5 ori sau cu 50% mai mult.

Daca Keox/Px rezulta oferta elastica in functie de pret.

Daca Keox/Px rezulta oferta elastica in raport cu pretul.

Daca Keox/Px rezulta oferta cu elasticitatea unitara in functie de pret.

Problema 4.

Cand pretul unitar al bunului X este 1.000 u.m./kg, producatorii sunt dispusi sa ofere si sa vanda lunar 5.000 kg. Care ar fi oferta lunara daca pretul devine 12.000 u.m./kg, iar coeficientul de elasticitate al ofertei in functie de pret este egal cu 1,4.

Cuvinte cheie

Macroeconomie

Agregare

Piata Eficienta GuvernareRezumatul capitolului I

Macroeconomia constituie suma legaturilor economice analizate in unitatea lor la nivel national. In macroeconomie se realizeaza agregarea cererii si ofertei globale, se manifesta fluxurile dintre agentii economici sub forma circuitelor sintetice de ansamblu, se exprima veniturile si cheltuielile, consumul intermediar si consumul final precum si investitiile, exportul etc., la scara intregii tari. Toate aceste atribute fac parte din Economia nationala, ce reprezinta ansamblul activitatii economico-sociale, ce se desfasoara si se influenteaza reciproc la interesele si posibilitatile generale ale statului respectiv. In functie de structurile economice existente si de aportul lor la dezvoltarea economica, se poate determina ca economia unei tari este eficienta si moderna sau slab dezvoltata. In acest context, interventia guvernamentala ocupa un rol important care nu trebuie neglijat, deoarece este relevant prin organizare, competenta si flexibilitate.

Bibliografie

1. Ciucur D. s.a., Macroeconomie, Editura Independenta Economica, Pitesti, 2010.

2. Dutu Mihaela, Niculcea S., Macroeconomie, Editura Independenta Economica, Pitesti, 2008.

3. Manea G., Macroeconomie, Editura Universitatea Titu Maiorescu, Bucuresti, 2007.

4. Marinescu Gabriela s.a., Microeconomie si Macroeconomie, Editura Gr.T. Popa UMF, Iasi, 2009.

5. Morar R., Vladoi Fl., Economie generala, Ghid practic, Editura Sitech, Craiova, 2010.

6. Pociovalisteanu, Diana Mihaela, Teorie Economica Generala, Elemente de Macroeconomie, Editura Universitaria, Craiova, 2008.Capitolul II COMPORTAMENTELE ECONOMICE AGREGATEOBIECTIVE2.1. Cererea si oferta agregata2.2. Principalii indicatori agregati ai macroeconomiei si modalitatea de calcul a lor

2.3. Rezultatele macroeconomice din Romania

2.1. Cererea si oferta agregata -Cele mai relevante comportamente din cadrul unei economii de piata competitive sunt reprezentate de cererea si oferta agregata. Prin definitie Agregarea reprezinta operatia tehnico-metodologica de identificare si unire a notiunilor, indicatorilor si poblemelor individuale in variabile unice, astfel incat toate acestea sa devina, acte, fapte componente a tuturor sectoarelor institutionale ce compun economia unei tari5.

Prin intermediul procesului de agregare, strategiile agentilor economici individuali se transforma in politici guvernamentale asigurandu-se in acest mod trecerea de la o abordare microeconomica la una macroeconomica ce include cererea agregata (CA), oferta agregata (OA), indicele general al preturilor, economii, investitii s.a. In acest context, cererea agregata globala reprezinta totalitatea cheltuielilor programate, disponibila pentru achizitionarea bunurilor produse in cadrul unei economii nationale, pe o perioada determinata de timp de obicei un an6.

Structura cererii agregate (CA) este alcatuita din urmatoarele patru entitati:

1. cererea pentru consumul personal (C);

2. achizitiile guvernamentale (G);

3. cererea pentru investitii (I) si

4. cererea externa formata din exportul net (EN).Deci,

CA=C+I+G+EN in care: EN=E-I unde:

1. C reprezinta totalitatea cheltuielilor de consum ale sectorului privat (gospodarii), pentru achizitionarea de bunuri materiale si servicii de consum, marimea ei fiind in functie de veniturile consumatorilor la nivelul preturilor pe care trebuie sa le plateasca pentru bunurile respective;2. G se refera la achizitii guvernamentale bunurile de consum final si investitionale obtinute pe seama veniturilor bugetare ( a nu se confunda cu cheltuielile guvernamentale totale)3. I este formala, rezultand din veniturile nete ale agentilor economici cat si din cea a fondurilor de amortizare. Ib=In +Am4. EN ( export net )=>diferenta dintre exporturi si importuri (EN= ExIm) si reflecta influenta comertului exterior asupra cererii agregate. Analiza globala a acestor entitati se efectueaza in functie de nivelul general al preturilor (medie ponderata a preturilor tuturor bunurilor si serviciilor produse intr-o economie).

In functie de natura bunurilor, cererea agregata prezinta urmatoarele forme:

cererea globala derivata care se refera la cererea pentru factorii de productie derivati si la cererea pentru utilitati ce satisfac diverse trebuinte, de exemplu cererea pentru automobile determina o crestere a cererii pentru factorii de productie specifici ca (teren, cladiri, utilaje, materii prime, forta de munca etc.)

cererea competitiva globala ce se raporteaza la cererea totala pentru diverse categorii de bunuri ce explica de ce prosperitatea intr-un domeniu de activitate este insotita de un declin al afacerilor in alte domenii. cererea globala compusa, care este specifica bunurilor ce pot satisface o multitudine de trebuinte ( de ex: otelul poate fi folosit la producerea de nave, cai ferate, bunuri de uz casnic; cererea pentru otel fiind suma lor).

Oferta agregata (globala), OA este cea care cuprinde: Cantitatea globala de bunuri economice disponibila pentru vanzare la un nivel al preturilor intr-o perioada determinata de timp7. Ea este constituita din insumarea valorii cifrei de afaceri al tuturor unitatilor economice sau a valorii adaugate brute ale acestora, fiind structurata pe sectoare institutional-functionale, ramuri, subramuri ale economiei nationale si unitati administrativ-teritoriale. Dupa natura bunurilor ce fac obiectul ofertei agregate, se disting urmatoarele tipuri:

oferta asociata formata din produsele rezultate din acelasi proces de productie (ex: la extragerea benzinei din petrolul brut se face si prelucrarea produselor derivate in vederea reducerii costurilor principale) oferta competitiva determinata de concurenta dintre agentii economici pentru accesul la diversi factori de productie, ceea ce face ca alegerea sa devina excelenta.

Atat cererea cat si oferta globala trebuie sa fie analizate in legaturile lor multiple si complexe aflate sub influenta unor factori denumiti Conditiile ofertei, la care indicele general al preturilor (Igp) are rolul determinant in echilibrul economiei nationale.

Dintre acesti factori, mentionam:

- productivitetea factorilor de productie care prin sporire va reduce costul mediu crescand oferta agregata, iar prin reducere va amplifica costul mediu micsorand productia si implicit oferta globala;-volumul factorilor de productie care prin crestere sporesc oferta globala si prin scadere diminueaza oferta agregata;- pretul factorilor de productie (Pfp) ce creste oferta agregata in conditiile in care munca si materiile prime sunt mai ieftine. In aceste circumstante => pentru ca sistemul economic al unei tari sa fie in echilibru, este nevoie ca CA=OA.

Echilibrul dintre CA si OA este reprezentat grafic in figura alaturata ce exprima media ponderata a preturilor bunurilor, sericiilor produse de economie constituind un model macroeconomic primar, iar punctul E de egalitate intre cererea si oferta agregata determina nivelul general al preturilor (PE) si produsul national brut (PNB) real.

In realitate nu poate exista un echilibru perfect intre CA si OA =>urmatoarele situatii:

a) daca OA < CA stare de absorbtie toti purtatorii cererii dispun de venituri si pot cheltui mai mult decat se produce, iar firmele ofertante isi vor mari productia spre a realize echilibru intre productia nationala si cheltuielile totale;b) daca OA > CA stare de presiune, firmele vor reduce nivelul productiei pana cand aceasta se va egala cu nivelul cererii restabilindu-se echilibrul dintre productia reala si cerera respectiva.Din punct de vedere practic => politicile economice cu caracter antiinflationist vor trebui sa actioneze fie prin reducerea cererii agregate, fie prin sporirea ofertei agregate.2.2.Principalii indicatori agregati ai macroeconomiei si modalitatea de calcul a lor

Problematica prezentarii si maurarii rezultatelor activitatilor economice este o preocupare veche a economistilor, care la inceput s-a centrat pe determinarea rezultatelor la nivel microeconomic, pentru ca pe parcurs centrul de greutate sa se deplaseze la nivel macroeconomic.

In prezent cea mai raspandita metodologie recomandata de Consiliul de Statistica al ONU, o constituie Sistemul Conturilor Nationale (SCN) sau Contabilitatea Nationala (CN) care reprezinta: un ansamblu coerent de concepte, tehnici, metode folosite pentru masurarea activitatilor economice a unei tari, intr-un interval de timp, de obcei (1 an)8 . In cadrul U.E. o conditie esentiala pentru succesul eurosistemului unei economii, o constituie realizarea unor statistici macroeconomice si financiare cuprinzatoare, coerente si disponibile in timp.

Pentru atingerea acestui scop se folosesc indicatorii agregati care masoara rezultatele obtinute la nivel macroeconomic (economia nationala), fiind comparati si evaluati de organisme si institutii specializate9.

Acesti indicatori de rezolvare se manifesta in diferite forme putand fi grupati dupa urmatoarele criterii: PIB (produsul intern brut) calculat in 3 modalitati:

1. In functie de marimea elementelor componente in indicatori bruti (PIB, PNB) si indicatori neti (PIN, PNN);

2. Dupa sfera de cuprindere: interni ( venituri create in interiorul tarii de catre toti agentii economici indiferent de nationalitatea lor) PIB, PNB si nationali creati de agentii economici autohtoni indiferent de locul desfasurarii activitatior (PNB, PNN, VN).

3. Dupa modul de calcul: exprimati in preturi curente de piata (preturi platite de consumatorii finali, cuprinzand impozitele si taxele indirecte si preturi ale factorilor de productie fara a include impozite si taxe.

4. Dupa felul exprimarii: in termeni nominali (preturi curente ca urmare a efectelor inflatiei) si in termeni reali (preturi constante ale unei perioade de referinta).

Prezentam mai jos principalii indicatori macroeconomici folositi in tara noastra.

PIB (Gross Domestic Product) este cel mai important indicator agregat macroeconomic ce exprima valoarea adaugata bruta a rezultatelor economice finale realizate de agentii rezidenti (autohtoni si straini intr-o perioada determinata de timp, de regula un an). El poate fi calculat prin trei modalitati:

1. Metoda productiei - ce determina volumul productiei finale produse in tara (agrega vanzarile efectuate de toti agentii rezidenti in economie, ajungand la produsul global. Caile de evaluare pot insuma numai valoarea produselor ajunse in ultimul stadiu al circuitului economic sau numai valoarea fiecarei unitati ce se adauga succesiv pana la vanzarea produsului final.

Pentru a exprima PIB la preturile pietei (PIBpp) se adauga impozitele indirecte IND si se scad subventiile de exploatare (SExp), astfel PIBpp=PIBCF+IND-Sexp, in care CF-costul factorilor de productie

Se constata ca in fiecare stadiu de productie se ia in calcul ca parte a PIB doar valoarea adaugata a bunului in stadiul respectiv. Exemplu:

Pentru producerea painii - se ia in considerare valoarea graului produs de fermier, apoi valoarea adaugata de morarcare este valoarea fainii vandute de acesta - costul graului s.a.m.d.Suma valorilor adaugate in fiecare stadiu va fi egala cu valoarea finala a painii vandute.

Graul pentru morar este consum ca si faina pentru brutar.

Valoarea adaugata bruta a PIB este diferenta dintre produsul global (PG) si consumul intermediar (CI).Deci PIB= PG CI.2. Metoda venitului consta in insumarea veniturilor ce exprima remunerarea factorilor de productie (salarii, rente, dobanzi, profituri), cu alocatiile pentru consumul de capital fix (KF).

Marimea obtinuta prin insumarea veniturilor care remunereaza factorii de productie cu alocatiile pentru consumul KF si cu A (amortizarea) reprezinta PIBKF. Calculat prin metoda venitului, el poarta numele de venit intern brut, iar pentru a ajunge la PIBpp trebuie adaugate impozitele indirecte si scazute subventiile de exploatare PIBpp=VF+IND+A-Sexp, unde:VF- valoarea factorilor productiei3. Metoda cheltuielilor presupune agregarea cheltuielilor pentru achizitionarea bunurilor ce alcatuiesc productia finala.PIB insumeaza urmatoarele categorii de cheltuieli:

PIBpp=CF-FBCF+VS+(Ex-IM)

FBCF forma bruta a KF

CF - consum final public si privat

VS variatia stocurilor

Ex export net de bunuri

IM diferenta intre export si import

O importanta deosebita se acorda si deflatorului PIB ce reprezinta raportul dintre PIB nominal si PIB real.

Exemplu:

Deflatorul PIB in 2011=PIB nominal 2011/PIB real 2011 in care PIB nominal exprima valoarea ofertei de bunuri la preturile curente din fiecare an, iar PIB real exprima valoarea productiei de bunuri masurate la preturile perioadei de baza. Astfel, PIB real=PIB nominal/deflator PIB

PNB (Gross National Product) reprezinta expresia monetara a bunurilor materiale si a serviciilor produse de catre toti agentii economici nationali prin utilizarea preturilor, factorii de productie intr-o perioada de timp de obicei un an10. El reflecta valoarea pe piata a productiei de bunuri finale si reprezinta, dupa cum afirma Paul Heyne indicatorul cel mai cuprinzator din cadrul celor caculati si totodata cel mai des mentionat. Unii oameni urmaresc comportamentul PNB asa cum este el cunoscut uzual cu aceiasi atentie cu care copiii asculta buletinul meteo in dimineata unui picnic.

Aflat in relatie directa cu PIB, PNB poate fi mai mare sau mai mic decat acesta. Astfel cand este pozitiv PNB>PIB se atesta ca rezidentii obtin venituri mai mari in afara tarii, decat realizeaza strainii in tara respectiva, cum este cazul Japoniei. Situatia se prezinta insa de obicei invers PIB>PNB in tarile mai putin dezvoltate din punct de vedere economic, cum este si Romania.

Calculul PNB se face la preturile pietei fiind variabil in timp determinandu-se atat PNB real cat si cel nominal.

PNB este considerat in prezent cel mai expresiv indicator macroeconomic deoarece indica rezultatele agentilor economici autohtoni indiferent de locul unde isi desfasoara activitatea lor.

PNB=PIB+A-S

A agentul economic autohton

S agentul economic strain

Nivelul preturilor se masoara cu ajutorul indicilor de preturi, cel mai cunoscut fiind Ipc indicele preturilor de consum (care indica evolutia preturilor bunurilor si serviciilor pe care le cumpara o familie obisnuita intr-o anumita perioada de timp, de obicei 1 an).

Ipc este un raport procentual intre cheltuielile prezente (valoarea actuala a cosului de bunuri si cheltuielile trecute din perioada de baza). Ipc = cheltuielile curente / cheltuieli de baza Pentru ilustrarea celor mentionate, prezentam urmatorul exemplu:

Problema 1.Perioada de bazaCosul de BunuriPret UnitarCheltuieli

4 kg carne1560

6 kg portocale424

2 costume haine100200

3 abonamente R.A.T.B.2060

Total :344 Lei

Perioada curentaCosul de BunuriPret UnitarCheltuieli

4 kg carne1872

6 kg portocale636

2 costume haine100200

3 abonamente R.A.T.B.1864

Total : 362 Lei

Ipc = =>niv P este pt. perioada curenta > cu 5,2 % decat in perioada de baza

Ritmul de crestere al preturilor este cunoscut in literatura economica sub numele de rata inflatiei care in cazul nostru este 5,2 %.Problema 2.

Sa se construiasca un exemplu asemanator luand in considerare alte 4 bunuri economice stablindu-se un pret unitar mediu pentru o perioada de baza de exemplu anul 2011 si perioada curenta adica anul in curs. Sa se determine Ipc. Sa se interpreteze economic rezultatul obtinut. PNN repretinta valoarea productiei finale nete obtinute in decurs de un an de catre agentii economici autohtoni pe teritoriul economic al tarii precum si in afara acestuia. Desi PNN ofera o imagine mai reala a venitului unei natiuni; economistii prefera cifrele brute (PNB) deoarece deprecierea stocului de K este dificil de estimat cu acuratete. El se determina prin scaderea din PNB a valorii fondului de amortizare (A).PNN=PNB-A

Acest indicator poate fi exprimat atat in preturile pietei pp cat si al factorilor de productie CF ce masoara valoarea venitului national (VN). Evaluat la costurile factorilor, PNN se mai numeste si VN.VN=PNBpp- IND+Sexp-A=PNNCF. Astfel, VN reprezinta marimea agregata a venitului imputata factorilor de productie care au dus la realizarea productiei nationale intr-o perioada, fiind variabila care sta la baza unor importante procese macroeconomice cum ar fi economisirea, consumul, investitiile s.a.

2.3. Rezultatele macroeconomice din Romania

Rezultatele obtinute pe taram macroeconomic de economiile de piata contemporane sunt dependente in mod absolut de promovarea unor actiuni convergente venite sa contribuie la normalizarea activitatilor economice in conditiile generate de criza economica actuala.

Aceste actiuni se concretizeaza prin adoptarea unui pachet complex de actiuni care vizeaza:

- solutionarea problemei ocuparii fortei de munca;- trecerea la un nou sistem monetar de echilibru si stabilitatea pietelor;- redistribuirea veniturilor in concordanta cu noile criterii ale eficientei economice si ale echitatii sociale;- consolidarea politicilor bugetare;- folosirea unor strategii de crestere si dezvoltare eficiente incluse in programe, prognoze si planuri judicios fundamentate din punct de vedere stiintific. Privita retrospectiv, economia Romaniei s-a confruntat in ultimii 3 ani cu probleme dificile constand in diminuarea productiei agricole, accentuarea deficitelor bugetare, cresterea somajului s.a. care au influentat in mod negativ indicatorii ei macroeconomici. Indicatorii macroeconomici

Situatia din acest punct de vedere este redata in tabelul de mai jos buletinul statistic al Romaniei din Aprilie 2011

O premiza decisiva pentru dezvoltarea economica accelerata o reprezinta valorificarea potentialului intern de crestere evaluat de Comisia Nationala de Prognoza si de U.E. la un nivel care sa produca si sa asigure satisfacerea cererii economice agregate. Acest lucru este evidentiat in tabelul de mai jos.

2006Rata Medie

2007-2013

Cererea interna din cote PIB7 %5,7 %

Industrie6,4 %5,1 %

Apicultura0,5 %2,7 %

Constructii15,2 %2,7 %

Servicii6,8 %5,9 %

Fig.PIB Modificari procentuale (Sursa Comisia Nationala de Prognoza)Conchidem ca rezultatele macroeconomice obtinute de tara noastra pe parcurs materializate prin indicatori concreti reprezinta o sinteza edificatoare a activitatilor agentilor economici din sectorul public si privat, care a creat conditiile necesare reducerii decalajelor ei de dezvoltare fata de noile state ale U.E. Cuvinte cheie:

cerere agregata oferta agregata indicatori economici rezultate macroeconomice echilibru

Rezumat la capitolul II:

CA si OA sunt cele mai reprezentative componente ale unei economii de piata functionale din cadrul unei tari.

De aceea este necesara aplicarea unor politici si strategii economice adecvate care sa asigure echilibrul dintre ele la nivel macroeconomic.

Rezultatele activitatilor economice intreprinse sunt masurate si materializate prin indicatorii obtinuti la nivel national dintre care PIN; PNB; PNN sunt cei mai relevanti.

Bibliografie:

1. Angelescu Coralia, Politici economice, Editura Economica, Bucuresti, 2009.2. Capanu I., Anghelache C., Indicatori economici pentru managementul micro si macroeconomic, Editura Economica, Bucuresti, 2000.3. Ciucur D. s.a., Macroeconomie, Editura Independenta Economica, Pitesti, 2010.4. Cocioc P., Jula O., Macroeconomie. Teorie si Aplicatii, Editura Risoprint, Cluj Napoca, 2010.5. Glavan B., Macroeconomie, Editura Pro-Universitaria, Bucuresti, 2009.

6. Ionescu R., Pripoaie Rodica, Previziuni macroeconomice, Editura Universitara Danubius, Galati, 2010.Capitolul III Echilibrul si dezechilibrul in context macroeconomicOBIECTIVE:3.1. Conceptul de echilibru si dezechilibru macroeconomic

3.1.1. Echilibrul economic3.1.2. Echilibrul macroeconomic dinamic3.1.3. Dezechilibrul economic3.2. Politici si strategii macroeconomice in contextul integrarii Romaniei in U.E.

3.1. Conceptul de echilibru si dezechilibru macroeconomic

Problema studiului echilibrului si dezechilibrului economic nu este noua, ea fiind abordata inca din vechime pornind de la clasici si neoclasici.

3.1.1. Din punct de vedere etimologic, conceptul de echilibru isi gaseste radacina in latinescul aequilibrium , aequs insemnand egal si libra balanta.

El se aplica in diverse domenii ale stiintelor, fiind mult mai complex si dobandind multiple valente in economie si dupa cum sustine Fr. Perroux: un ansamblu economic este in stare de echilibru general cand rezultanta energiilor de schimbare ale agentilor care-l compun este in vecinatatea lui zero.

In macroeconomie, echilibrul exprima acea stare spre care tind structurile economiei, fluxurile si pietele bunurilor si serviciilor, piata monetara, piata capitalului si piata muncii, adica piata in ansamblul ei, caracterizata printr-o concordanta relativa a cererii si ofertei, in diferitele lor segmente, abaterile dintre ele fiind nesemnificative pentru a se produce dificultati (dezechilibre) in functionarea economiei nationale11.

Ipoteza de la care au plecat clasicii si neoclasicii considera ca preturile sunt perfect flexibile asigurand un echilibru automat si instantaneu al cererii si ofertei pe toate pietele.

In acest context, Adam Smith poate fi numit parintele modelului clasic al echilibrului economic in care, o mana invizibila poate sa lege si sa armonizeze comportamentele producatorilor si ale consumatorilor, iar dupa cum remarca Paul Samuelson, in acest mod fiecare individ obtine avantaje conform propriilor sale interese.

David Ricardo, pornind de la postulatele clasice, sustine ca echilibrul rupt temporar poate fi restabilit prin evolutia ofertei care va aduce pretul la nivelul sau natural, prin cresterea ofertei si reducerea pretului.

J. B. Say si-a implementat teoria echilibrului pe asa numita lege a debuseelor prin care produsele si veniturile, fluxurile reale si cele monetare, oferta si cererea de bunuri ajung sa se echilibreze automat.

John Stuart Mill, sustinator al acelorasi principii afirma ca plata pentru marfurile achizitionate sunt marfurile insele, iar produsele pe care le poseda cineva sunt mijloacele cu care se platesc bunurile dobandite de terti.

Scoala neoclasica reprezentata prin L. Walras, C. Menger, V. Pareto, A. Marshall, K. Arrow, G. Debreu s.a. a reusit sa cuprinda intr-un sistem unitar analiza economica a optiunilor individuale si coordonarea lor catre piata.

Astfel, modelul neoclasic al scolii echilibrului se bazeaza pe urmatoarele ipoteze:

concurenta pura si perfecta care este predominanta in economie;

echilibrul general este valabil numai pe termen scurt, ceea ce implica mentinerea la acelasi nivel a populatiei totale si a celei active, constanta stocului de capital, stabilitatea starii tehnologice si un comportament constant al participantilor la schimburi;

stabilirea diverselor echilibre partiale in mod simultan, netinand cont de factorul timp, echilibrul realizandu-se concomitent pe piata muncii, monetare si a bunurilor si serviciilor.

Monetaristii F. Von Hayek si M. Friedman, au cautat sa demonstreze validitatea pe termen lung a teoriei clasice a monedei, superioritatea politicilor monetare fata de politicile bugetare si efectele perverse ale instabilitatii monetare.

John M. Keynes inverseaza postulatul de pornire al analizei neoclasice, afirmand ca pe termen scurt preturile sunt rigide (fixe). Astfel, modelul macroeconomic cu preturi rigide pe termen scurt lansat de Keynes constituie o teorie dinamica a fluxurilor economice care:

include mai multe variabile decat modelul clasic;

ia in consideratie fluxurile monetare din economia tarilor, avand rol activ asupra economiei reale;

reprezinta o abordare in termeni de circuit ce consta in relatia de cauzalitate intre agregatele care se influenteaza reciproc pe baza lor asigurandu-se un ehilibru global;

presupune o analiza pe termen scurt;

considera investitiile ca factori de crestere imediata a veniturilor;

pune un accent particular pe importanta cererii globale.

Prin aceste caracteristici metodologice abordarea keynesiana reintroduce dimensiunile esentiale ale analizei economice ce constau in:

informare, anticipari, timp, incertitudine;

reprezinta o replica data sustinatorilor modelului clasic si neoclasic.

In acceptiunea actuala, echilibrul economic semnifica acea situatie a unei economii in care proportiile cantitatilor globale permit ajustarea armonioasa a fluxurilor, stabilitatea preturilor si functionarea satisfacatoare a aparatului economic12, astfel incat participantii sa fie pregatiti impotriva crizelor, existand o corelatie benefica intre valorile si fortele economice, fara a se crea disproportii in functionarea complexului macroeconomiei.

Notiunea de echilibru economic este insa relativa si cuprinde in structurile sale toate aspectele relative ale echilibrelor partiale. In raport cu natura proceselor economice si felului in care se pot exprima rezultatele economice obtinute in timp, echilibrul macroeconomic poate fi static si dinamic.

Echilibrul static este caracterizat prin existenta unor schimbari minore adeseori imperceptibile pe termen scurt, a diferitelor procese sau subsisteme ale economiei nationale in care starea ei generala ramane nemodificata.

Pentru ca o economie nationala sa fie in echilibru static este necesar ca cererea agregata (C) sa fie egala cu oferta globala (O), adica C=O, neexistand nici un exces de oferta O=0 si nici un exces de cerere globala C=0. Echilibrul macroeconomic dinamic este definit ca o modificare sub actiunea contradictorie a factorilor dezvoltarii si cresterii economice, a raportului dintre resurse si nevoi, a raportului intre cererea globala si oferta agregata, ca si dintre subsistemele economiei nationale, care se pot manifesta si masura pe termen scurt si pe termen lung.

3.1.2. Echilibrul macroeconomic dinamic

In esenta, echilibrul macroeconomic dinamic presupune migrarea structurilor economiei nationale, ruperea coerentei structurilor existente si crearea de noi compatibilitati structurale, adica restabilirea unui nou echilibru intre componentele structurale ale economiei13. Principalele echilibre spre care tind astazi toate tarile sunt:

o crestere economica pozitiva si consolidata;

ocuparea deplina a resurselor de munca;

stabilirea nivelului general al preturilor si a masei monetare;

repartitia adecvata si justa a veniturilor;

echilibrul bugetar;

un sold echilibrat al balantei de plati externe pe termen mediu.

Conditiile concrete, existente si specifice fiecarei tari in parte, impun masuri ample si coerente pentru asigurarea unui echilibru economic stabil in fiecare etapa de dezvoltare a statului respectiv inlaturandu-se disproportiile si decalajele survenite pe parcurs.

Pe baza teoriei economiei dominante care este rezultat al unei optiuni eminamente colective, se pot construi modele ale echilibrului macroeconomic, oferindu-se explicatii pertinente asupra felului cum interesele individuale sunt reconciliate cu echilibrul general prin mecanismul schimbului si negocierilor.

In Romania, echilibrul macroeconomic este puternic influentat de economia subterana care reprezinta ansamblul activitatilor economice desfasurate organizat cu incalcarea normelor sociale si ale legilor economice, avand drept scop obtinerea de venituri ce nu pot fi controlate de organele abilitate ale statului.14 Sfera de cuprindere a economiei subterane este vasta, ea incluzand frauda fiscala, munca la negru (clandestina), traficul de droguri si arme, coruptia, prostitutia s.a.

Ponderea acestei activitati ilegale reprezinta un procent de 20-30% din PIB, iar printre factorii care au favorizat aparitia ei in perioada postdecembrista, evidentiem incertitudinile legislative, toleranta autoritatilor fata de incalcarea prevederilor legale, nepotismul, influenta unor oameni politici precum si existenta unor intreprinderi mici ce desfasoara o activitate speculativa.

3.1.3. Dezechilibrul economic

Dezechilibrul economic general caracterizeaza acea situatie a unei economii care este marcata prin dereglarea raportului dintre cererea globala si oferta globala, dereglare insotita de decalaje importante ale agregatelor economice fata de punctul lor de echilibru.15 In timp ce echilibrul se prezinta ca o stare de moment, dezechilibrul se manifesta permanent si cu intensitati diferite la nivelul tuturor componentelor economiei nationale.

In acest cadru se inscriu dezechilibre dorite si acceptate, considerate a fi normale si dezechilibre nedorite care pot provoca tensiuni sociale si politice de mare amploare.

Cele mai semnificative dezechilibre economice sunt:

stagnarea si /sau contractia productiei;

somajul (subocupare) si mai rar supraocupare;

inflatia si alteori deflatia;

decalajele dintre veniturile personale.

Formele fundamentale ale dezechilibrului economic de piata concurentiala sunt presiunea si absorbtia.

Astfel, pentru reliefarea dezechilibrelor economiei normale se utilizeaza termenul de presiune, iar pentru cele anormale, termenul de absorbtie.

Presiunea reda situatia de oferta excedentara ( exces suply) sau existenta pietei cumparatorului (buyers market), atat pe piata muncii cat si pe cea a bunurilor si serviciilor, ceea ce duce in final la aparitia somajului prin nerealizarea ofertei.

Vanzatorul sta la rand sa-si vanda produsele, iar aspiratia lui pozitiva nu este pe deplin satisfacuta.

Absorbtia este acea stare de dezechilibru anormal, caracterizata prin penurie de oferta si exces de cerere ce se materializeaza prin cozi de asteptare la usile centrelor comerciale.

Ea reprezinta piata vanzatorilor (sellers market) care duce la o tensiune de aspiratie pozitiva nesatisfacuta la cumparatori.

Pentru a intelege modul de manifestare a presiunii si absorbtiei pe piata ce se produce prin dezechilibrul economic creat, se impune cunoasterea unor notiuni de baza cum ar fi: nivelul aspiratiei vanzatorului si cumparatorului, etapa de asteptare si perimare pentru vanzare-cumparare si tensiunea aspiratiei.

Nivelul aspiratiei vanzatorului ( Nav) si al cumparatorului (Nac) reprezinta doar o parte a multiplelor alternative de decizie posibile, iar raportul dintre Nav si Nac arata puterea fortelor existente pe piata (Rfp). Daca Rfp>1, dominatia pe piata este a cumparatorului, iar daca Rfp Tac = Ac Ce

Tav = Nav Rav => Tac = Av Ve

Se considera ca efectele complexe si multiple ale presiunii si absorbtiei sunt decisive asupra desfasurarii activitatii economice de ansamblu si ele se manifesta atat pe termen scurt cat si pe termen lung.

Pe termen scurt, absorbtia este propice activitatii economice, aceasta marindu-si dimensiunile printr-o mai buna utilizare a capitalului fix si prin sporirea volumului sau cu ajutorul investitiilor, iar consumatorii se adapteaza la producatori.

Presiunea, in schimb, nu poate mari volumul productiei decat prin folosirea capacitatii de productie existenta si a celei neutilizate.

In aceasta circumstanta investitiile sunt inutile, producatorul adaptandu-se la cerintele consumatorului.

Pe termen lung, absorbtia franeaza perfectionarea bunurilor economice, nestimuland introducerea de produse noi si garantarea calitatii lor, vanzatorii domina piata comportandu-se ca niste monopolisti in timp ce cumparatorii stau la rand pentru a achizitiona bunurile necesare. In acest caz, cresterea vanzarilor depinde numai de productie, deoarece producatorul gaseste cumparator pentru fiecare produs, netrebuind sa concureze.

Starea de presiune pe termen lung stimuleaza introducerea pe piata a produselor noi accelerand si garantand dezvoltarea calitativa a bunurilor.

Concurenta exista numai intre vanzatorii care asteapta la rand spre a-si vinde produsele cumparatorilor.

Adaptarea productiei la nevoile consumatorilor este rapida si elastica datorita deselor modificari ale cerintelor si intentiilor de cumparare.

In perioada presiunii, atat pe termen lung cat si pe termen scurt, greutatea incertitudinii revine vanzatorului, iar cumparatorul gaseste pe piata tot ce-si doreste, fiind in deplina siguranta.

In perioada de absorbtie, situatia se inverseaza, vanzatorul fiind in stare de siguranta, iar cumparatorul devine suporterul incertitudinilor.

Pentru a consuma ceea ce-si doreste, cumparatorul isi creeaza stocuri costisitoare din bunurile care-i sunt necesare. In ceea ce priveste selectia bunurilor in perioada de presiune, ea este facuta de cumparator si are ca rezultat diferentierea si imbunatatirea calitatii bunurilor, reducandu-le costurile. Invers, in perioada de absorbtie, selectia o face vanzatorul care devine un veritabil monopolist.

De asemenea, presiunea si absorbtia sunt in masura sa determine fluxul informational dintre masa vanzatorilor si a cumparatorilor.

In perioada de presiune, sarcina de a-i informa pe clienti revine vanzatorului, iar in cea de absorbtie, ea apartine cumparatorului.

Intensitatea la care se manifesta procesul de presiune sau absorbtie genereaza efecte pozitive sau negative asupra mersului pietei in ansamblul ei.

3.2. Politici si strategii macroeconomice in contextul integrarii Romaniei in U.E.

Studiul obiectivelor, problemelor si politicilor macroeconomice reprezinta un aspect major al agregarii. Se considera ca o problema economica devine una macroeconomica atunci cand ea stimuleaza sau afecteaza realizarea intereselor generale ale agentiilor si sectoarelor institutionale dintr-o tara, antreneaza masuri concentrate in actiuni convergente din partea participantilor in directia aducerii in limite normale de desfasurare a activitatilor.16 Spre deosebire de microeconomie, unde avem mai putine necunoscute, problemele macroeconomice, implica o multitudine de necunoscute de ordin economic, social, politic, ecologic s.a.,fiecare dintre ele incluzand doua laturi distincte, una pozitiva(normala) echilibrata si alta negativa(anormala) dezechilibrata.

Desi toate statele tind spre o crestere economica continua, durabila si de inalt nivel, ele se confrunta periodic cu crize si recesiuni care genereaza dezechilibre intre cererea si oferta globala, avand ca rezultanta aparitia de tensiuni sociale care duc la un esec al pietelor.

Tocmai de aceea se impune pe prim plan necesitatea corectarii acestor deficiente prin abordarea unei juste politici economice adecvate, care consta in actiunea constienta a puterii publice, democratic constituita care presupune definirea stiintifica a obiectivelor economice si sociale ale statului natiune si punere in opera a acestor obiective, pornind de la conditiile existente si folosirea unor mijloace si tehnici adecvate17. Punctul de plecare in elaborarea unei politici realiste consta in realizarea intereselor generale ale natiunii printr-o perspectiva previzibila. Pentru aceasta, se folosesc mai multe criterii care marcheaza obiectivele strategice si tipologia politicilor economice.

Astfel, in raport cu:

Obiectivele finale, politicile economice pot fi de crestere, dezvoltare durabila, ocupare deplina etc.

Dupa instrumentele folosite se practica politici indirecte (monetare,fiscale) si directe (preturi, subventii)

Dupa extensia in timp a obiectivelor se practica politici conjuncturale pe termen scurt, structurale si pe termen lung.

In functie de modul influentarii participantilor la mecanismele pietei se aplica politici restrictionale, de incitare, de concentrare.

Dupa amploarea domeniului vizat si de instrumentele folosite, distingem politici globale si sectoriale.

In raport cu optica doctrinara a guvernantilor exista politici liberale, neoliberale, keynesiste si nedirijabile.

In mod frecvent se fundamenteaza si se practica mixuri de politici macroeconomice cum ar fi cele ale cererii si ofertei.

Politicile cererii agregate (demand side) se bazeaza pe teoria cererii agregate, ce combina obiective multiple de instrumente de analiza si de gestiune guvernamentala.

Politica ofertei agregate (supplly side) se sprijina pe teoria ofertei agregate (supplly-side-economics) ce cumuleaza numeroase obiective si instrumente.

Pentru asigurarea unei activitati echilibrate in economie, guvernele folosesc politica bugetara, monetara si fiscala.

Politica bugetara consta in totalitatea actiunilor si masurilor luate de stat pentru asigurarea veniturilor sale si de organele locale prin alocarea bugetului public in invatamant, sanatate, cultura, aparare, administratie, protectie sociala, protectia mediului ambiant si pentru contracararea socurilor din economie.

Astfel, bugetul de stat ca principal instrument financiar este reprezentat de o balanta economica in care se inscriu veniturile provenite din impozite, taxe si resurse nefiscale pe de o parte, iar pe de alta parte cheltuielile publice.

Acest buget este elaborat de guvern si este administrat de puterea executiva, dupa ce a fost aprobat in Parlament. In functie de situatia soldului (raportului dintre venituri si cheltuieli) bugetul poate fi considerat echilibrat, excedentar sau deficitar.

Politica monetara este caracterizata prin totalitatea masurilor si metodelor prin care autoritatea publica intervine in caz de inflatie, crize economice si fenomenele sociale prin cresterea sau reducerea ofertei banesti.

In acest caz banca centrala foloseste politica dobanzilor inalte atunci cand exista pericolul unei cresteri economice exagerate si a dobanzilor scazute cand economia a ajuns in criza.

Instrumentele utilizate sunt : emisiunile suplimentare de moneda, controlul banilor existenti in sectorul monetar, taxa scontului si rescontului, vanzarea sau dupa caz cumpararea de titluri de valoare de pe piata libera.

Politica fiscala insumeaza toate masurile luate de stat in ceea ce priveste impozitele si finantarea cheltuielilor publice in scopul stimularii cresterii economice a tarii.

Impozitele impuse pot fi directe, adica suportate direct de catre contribuabili (impozitul pe profit, salarii, averi, venituri agricole, dividende) si indirecte incluse in preturile platite de catre toti consumatorii (T.V.A., accize, taxe vamale s.a).

In afara acestor trei forme principale ale politicii economice exista si o politica de mediu menita sa faciliteze o dezvoltare economico-sociala durabila aflata in stransa interrelatie cu cerintele protectiei mediului si care asigura echilibrul ecologic, puritatea aerului, solului, apei s.a.

Privita in ansamblu o justa politica economica vizeaza nu numai situatia economica existenta in plan intern, dar si pe cea din celelalte state ale lumii. Aici sunt incluse comertul exterior si politica de plati externe reflectate in balanta comerciala si de plati care trebuie sa fie echilibrate, deoarece deficitele sunt acoperite prin finantarea lor tot de catre stat. In acest cadru importurile si exporturile ar trebui sa fie aproximativ egale, iar platile sa nu depaseasca incasarile.

Se remarca ca dupa 1989, balanta comerciala a Romaniei s-a situat si este intr-un dezechilibru permanent intrucat importurile masive a produselor de consum si exporturile mici au amplificat deficitul comercial al tarii dezechilibrand balanta de plati prin imprumuturile contractate cu dobanzi foarte mari.

In prezent, prin integrarea Romaniei in U.E. politicile sale economice sunt elaborate conform prevederilor existente in tratatul de aderare fiind in concordanta cu situatia creata de criza economico- financiara .Problema 1:1.In cazul unei economii, unde Ctf (privat si public) reprezinta 50.000 mld u.m., investitiile sunt egale cu 10.000 mld u.m. CG este 80.000mld u.m. importurile egale cu 10.000 mld u.m. Sa se calculeze exporturile nete.

80.000mld-50.000mld=30.000mld u.m.

Problema 2:

2.Intr-o economie, CA reprezentand 100.000 mld u.m., cunoscand ca ponderea consumului privat este de 60%, a investitiilor de 15%, iar a consumului public de 10% din totalul CA. Sa se calculeze valoarea exportului.

Cuvinte cheie:

Echilibru

Dezechilibru

Politici macroeconomice

Obiective

Tipologie

Rezumat la capitolul III:In conjunctura actuala termenul de echilibru si dezechilibru economic intruneste o multitudine de valente. Raportat la modul general echilibrul semnifica egalitatea a doua marimi interdependente iar dezechilibrul reprezinta inegaliatatea a doua marimi cuantificabile.

Analizand in detaliu situatia din economie se conchide ca echilibrul economiei concurentiale de piata este o stare specifica a pietelor creata prin actiunea si comportamentul agentilor economici in dubla lor calitate de consumatori (cumparatori) si producatori (vanzatori) ce se manifesta prin forme multiple.

In macroeconomie acest echilibru poate fi partial si general, iar principalele forme spre care tinde sunt: cresterea economica, ocuparea deplina a resurselor, stabilitatea pretului, repartitia justa a veniturilor s.a.

Spre deosebire de echilibru, dezechilibrul macroeconomic reprezinta acea stare economica marcata profund de dereglarea raportului dintre cererea si oferta globala, ce se insoteste de numeroase decalaje a agregatelor economice si care se manifesta permanent in contrast cu starea de echilibru care este vremelnica .

Aceste dezechilibre intalnite pot fi normale (dorite) si anormale (nedorite). Pentru reliefarea celor normale se foloseste termenul de presiune, iar pentru cele anormale termenul de absorbtie.

Efectele pozitive sau negative ale presiunii si absorbtiei depind de intensitatea pe care o poseda fiecare dintre cele doua procese.

In functie de conditiile specifice existente in fiecare tara se impun masuri adecvate si coerente materializate prin politici si strategii pertinente menite sa asigure echilibrul inlaturand dezechilibrele aparute in fiecare etapa a dezvoltarii economice spre a evita producerea de decalaje si disproportii la scara macroeconomica.

In concluzie, o justa politica economica insotita numai de elaborarea unor strategii adecvate poate garanta o evolutie performanta a economiei nationale inlaturand efectele dezastruoase generate de existenta economiei subterane (frauda fiscala, munca la negru ,traficul de droguri si arme, coruptie , prostitutie s.a)

BIBLIOGRAFIE

1.Adumitracesei D.I, Fapte si idei economice despre romani si pentru romani, Editura Economica, Bucuresti, 2001.2.Bacescu M., Macroeconomia intermediara, Editura Universitara, Bucuresti, 2004.3.Burga M.,Macroeconomia Perspectiva Europeana , Editura Beck, Bucuresti, 2002.4.Ciucur D., s.a, Macroeconomie, Editia a-II-a, ASE, Bucuresti, 2008.5.Ciucur D. s.a, Macroeconomie, Editura Independenta Economica, Pitesti, 2010.6.Ciumara M., Politica economica, Editura Independenta Economica, Pitesti, 2001.7.Suta Selejan Sultana, Doctrine economice, Editura Independenta Economica, Bucuresti, 2000.8.Zamfir C.,coordonator, Dictionar de economie, Editura Economica, Bucuresti, 2001.CAPITOLUL IV VENITUL,CONSUMUL SI INVESTITIILEOBIECTIVE:4.1. Venitul la nivel macroeconomic.4.2. Consumul

4.3. Investitiile si economiile4.4. Principiul multiplicatorului si acceleratorului4.4.1. Principiul multiplicatorului

4.4.2. Principiul acceleratoruluiVeniturile constituie sursa achizitionarii bunurilor necesare traiului pe de o parte, si mijlocul obtinerii de economii pe de alta parte.

In trecerea ei galopanta prin viata, obtinerea si cheltuirea veniturilor de catre fiecare fiinta umana reprezinta un drept fundamental, deoarece in conditiile existentei unor resurse limitate este necesara o stricta planificare a acestora, si o sporire a venitului national spre a asigura omului bunastarea dorita si satisfactia pe care o merita. Cunoscutul economist englez Alfred Marshall, defineste venitul national, ca pe un produs total net al agentilor economici, ce constituie si singura sursa de plata a acestora. La nivelul macroeconomic conceptul de venit prezinta diverse forme si imbraca multiple semnificatii, reprezentand expresia agregata a veniturilor individuale si se manifesta sub forma venitului personal, venitului disponibil si venitului national18.Astfel, venitul personal exprima totalitatea veniturilor curente pe care le obtine o persoana in urma desfasurarii unei anumite activitati indiferent de sursa de la care provine (bugetul statului sau alte surse locale).

Din acest venit se achita diverse obligatii sociale catre stat si organele publice locale, sub forma de impozite, taxe si alte contributii, fara a se percepe contravaloarea lor, ramanand dupa aceea si o parte disponibila folosita de persoana respectiva numitavenit disponibil. Venitul disponibil reprezinta ceea ce ramane din venitul personal, dupa ce s-au scazut contributiile obligatorii platite administratiilor centrale si locale si din care posesorul lui isi cumpara bunurile si serviciile necesare existentei sale, si mai face economii din suma care-i prisoseste.

Venitul national disponibil este un venit net ce insumeaza venitul national creat si soldul transferurilor curente cu strainatatea. Acest venit serveste consumului privat al membrilor societatii, si pentru consumul public al institutiilor.

Calcularea venitului national se poate face in trei moduri folosind:

1. Metoda productiei

2. Metoda repartitiei

3. Metoda redistribuirii veniturilor

1. Metoda productiei sau metoda valorii adaugate; este aceea in care venitul natinal reprezinta valoarea adaugata neta exprimata in preturile factorilor, creata in decurs de un an de catre agentii economici ai unei tari in interiorul tarii si in strainatate.

Suma veniturilor create la nivelul unei economii nationale, sau produsul intern net, in preturile factorilor (PINPF) se obtine scazand din suma produsului intern brut, in preturile pietei(PIBPP) si a subventiilor (S), amortizarea(A) si impozitele indirecte nete(Ii):

PINPF = ( PIBPP + S)-(A+Ii)

Aceasta operatie se realizeaza cu ajutorul contului de creare a veniturilor, care evidentiaza formarea veniturilor din activitatea economica si din patrimoniu, sub forma valorii adaugate nete(VANPF ) sau a produsului intern brut (PINPF ), in preturile factorilor:

PINPF = VANPF

Produsul intern net evidentiaza valoarea adaugata neta in preturile factorilor, (cand nu cuprinde si impozitele indirecte).

PINPP = VANPF + Ii2. Metoda repartitiei sau a insumarii veniturilor este cea care aduna toate veniturile realizate de posesorii factorilor de productie, participanti la activitatea de productie. Acest calcul se efectueaza cu ajutorul contului national de repartitie a venitului care evidentiaza repartitia primara a acestora. Potrivit acestei metode, venitul national va cuprinde salarii + rente + dobanda neta (dobanda incasata-dobanda platita) + profiturile. Toate aceste venituri obtinute de participantii nationali la crearea productiei, sunt supuse impozitelor directe.

3. Metoda de redistribuire a veniturilor se realizeaza cu ajutorul contului national de redistribuire a veniturilor al carui sold este venitul national disponibil.In ultimele decenii, la veniturile mentionate se adauga si un venit permanent reprezentand:rata stabila a consumului pe care o persoana ar putea-o mentine pe tot timpul vietii, tinand seama de nivelul actual al bogatiei si al venitului castigat in prezent si in viitor 19. 4.2. Consumul

Consumul este singurul scop si singura tinta a oricarei activitati economiceJ.M.Keynes 20.Consumul este considerat ca scop final al organizarii si functionarii sistemelor economice indiferent de tipul lor. El reprezinta folosirea bunurilor economice de catre populatie si administratie in vederea satisfacerii trebuintelor personale si colective.

In viziune teoretica, notiunea de consum este mai vasta decat cea de consum personal si colectiv, ea incluzand si consumul factorilor de productie. La nivel macroeconomic, consumul trebuie analizat sub forma de consum final si consum intermediar. Indicatorul care reflecta in mod pertinent nivelul mediu al consumului de bunuri materiale si de servicii este consumul pe locuitor.

In acest context, consumul personal constituie o componenta esentiala a vietii, reflectand nivelul de trai al unui individ. El se determina prin raportul dintre consumul total de produse si servicii intr-o perioada de timp (CT) si numarul mediu de locuitori din tara respectiva, din acea perioada (PTm).

Consumul pe locuitor =

Rezulta ca: Marimea consumului personal, pe total si pe locuitor, exprimata valoric, adica cheltuielilele efectuate pentru cumpararea bunurilor si achitarea serviciilor, reprezinta costul vietii21, care depinde de volumul bunurilor si serviciilor achizitionate si de pretuln (tariful) acestora. Evolutia costului vietii si variatiile survenite pe parcurs se masoara folosindindicele costului vietii(IC).

IC=qxp in care =cantitatea, iar p=pretul si tarifele bunurilor si serviciilor.

Pentru a aprecia in mod obiectiv cresterea sau scaderea nivelului de trai, indicele din perioada curenta se raporteaza la cel din perioada precedenta, calculat in preturi comparabile.

IC= ce se poate calcula si in procente IC=In Romania, la baza calculului acestui indicator se afla Ancheta Integrata a Gospodariei(AIG) care include cheltuielile destinate hranei, locuintei, transporturilor etc. si veniturile provenite din salarii, rente,buget s.a.

Structura consumului personal difera de la tara la tara si de la o etapa la alta. Statisticile din tara noastra, asupra consumului pe locuitor reflecta scaderea lui cantitativa la produse scumpe, dar de baza (carnea,derivate produse) si o crestere la cele relativ ieftine (cereale,cartofi,legume), o parte din proteinele animale fiind completate prin lactate si oua. Se constata ca pe masura cresterii veniturilor se consuma alimente calitativ superioare, iar ponderea pentru servicii confortabile si rezerve creste, in timp ce cheltuielile pentru imbracaminte si locuinta raman relativ constante. Toate aceste statistici atesta existenta unei interdependente marcate intre venituri si consum, denumita in stiinta economica inclinatia spre consumcare exprimata in procente reprezinta rata medie a consumului( C).

c= sau c=In evolutia ratei medii a consumului intervin:1. factorii de natura obiectiva si 2. factorii de natura subiectiva.1. Factorii de natura obiectiva, sunt determinati de viata economica si nu pot fi influentati de om. Ei reprezinta:

Dinamica si nivelul veniturilor in general,cu care consumul personal se afla in raport direct;

Modificarea politicii fiscale, care prin slabirea presiunii sporeste consumul, cresterea ei avand efect invers;

Evolutia puterii de cumparare a banilor sub influenta inflatiei care micsoreaza cheltuielile reale de consum;

Cresterea preturilor elementelor de capital fix sau circulant ce scad veniturile destinate consumului;

Modificarea ratei dobanzii la creditul de consum care prin crestere diminueaza cererea de imprumuturi si invers;

Raportul dintre preturile curente si viitoare privite in perspectiva;

2. Factorii de natura subiectiva ce tin de psihologia individului (moda, obiceiuri, dorinta de a trai mai bine) constand in:

Tendinta indivizilor de a avea o rezerva baneasca pentru: unele situatii neprevazute, asigurarea batranetii, protectia unor membri ai familiei, s.a, ce diminueaza cheltuielile pentru consumul curent;

Depunerea unei parti din venitul disponibil la banci sau institutii spre a obtine dobanzi sau actiuni;

Ridicarea nivelului de trai prin rezerve banesti care acumulate in timp permit largirea consumului;

Siguranta conferita de sumele economisite ce duce la reducerea cheltuielilor de consum;

Dorinta de educare elevata a descendentilor si de a le lasa o mostenire ce scade cheltuielile curente de consum;

Zgarcenia unor indivizi in scopul acumularii de rezerve banesti pentru viitor; Toti acesti factori pot influenta consumul in mod pozitiv sau negativ, dupa cum se vede din curba de mai jos in care:C=rata medie a consumului

0Vd=venitul disponibilObservam ca pe masura ce venitul disponibil creste sau se reduce, se influenteaza in aceeasi directie si consumul care va creste sau se va contracta dupa caz. Urmarind aceasta relatie J.M. Keynes sustine ca legatura dintre venituri si consum se manifesta ca o Lege psihologica fundamentala conform careia cresterea sau reducerea venitului va duce la cresterea sau scaderea consumului, dar intr-o proportie mai mica, redata de indicatorul inclinatia marginala spre consum(Imc) exprimata prin raportul dintre cresterea consumului (C) si cresterea cu o unitate a venitului (V), fiind o marime pozitiva si subunitara.

Astfel : Imc=

Intre cei doi indicatori (inclinatia medie spre consum si cea marginala) exista o relatie.Astfel inclinatia medie spre consum se reduce pe masura cresterii venitului disponibil, iar cea marginala ramane constanta.Interdependenta dintre cresterea venitului si cea a diverselor cheltuieli de consum, a fost analizata si de economistul-statistician E. Engel la sfarsitul secolului al nouasprezecelea, purtand numele de Legitatile lui Engel.

Acesta a ajuns la concluzia ca pornind de la un anumit nivel al veniturilui, si pe baza cresterii acestuia, cheltuielile de consum vor evolua astfel:

Cele pentru achizitionarea de produse agroalimentare isi reuc ponderea;

Cele destinate cumpararii de imbracaminte, incaltaminte si locuinte cresc proportional cu venitul;

Cheltuielile pentru educatie, recreere, petrecerea timpului liber, ce vizeaza confortul, cresc mai mult decat venitul.

Astfel Legitatile lui Engel sustin ca elasticitatea cererii de bunuri alimentare in raport cu veniturile este subunitara (cerere neelastica), cheltuielile pentru imbracaminte raman constante indiferent de marimea veniturilor, in timp ce ponderea cheltuielilor pentru confort si recreere creste mai rapid decat sporirea veniturilor.

In esenta, dupa cum afirm si J.K.Galbraith nimic nu este mai important decat consumul de bunuri, consumatorul maximizandu-si pe aceasta cale fericirea.224.3. Investitiile si economiile

Prin investitii intelegem totalitatea cheltuielilor efectuate pentru achizitionarea bunurilor de capital, in vederea sporirii avutiei societatii.

Abordate in sens economic, investitiile presupun crearea de noi capitaluri, prin utilizarea economiilor care reprezinta suportul investitiilor.

La nivel macroeconomic, economiile contribuie in mod efectiv la modernizarea capacitatilor de productie si la cresterea profiturilor societatii.

Transformarea economiilor in investitii se face insa cu pretul sacrificiilor populatiei, pentru ca aceasta sa obtina o imbunatatire substantiala a consumului in viitor.

Efectul investitiilor se reflecta in marirea stocului de capital fix si circulant, in cresterea patrimoniului firmelor, menajelor si a confortului familiar in special.

Privite in ansamblu, economiile si investitiile sunt marimi egale constituind pentru tara 2 fatete ale aceluiasi proces.

I = E

Din punct de vedere teoretic, economiile (E), reprezinta diferenta dintre veniturile (V) si cheltuielile pentru consum (C).

E= V C

Rezulta ca economiile nu pot exista decat in cazul in care consumul este mai mic decat venitul, adica venitul disponibil depaseste consumul.

Intre evolutia veniturilor si cea a economiilor exista o dependenta exprimata prin inclinatia marginala spre economii (e), ce indica raportul dintre cresterea economiilor (E) si cea a veniturilor (V) : e= ; ce ne arata cu cat sporesc economiile la o crestere cu o unitate a sporului de venit.

Economiile realizate la nivel national pot fi considerate ca: potentiale investitii.Scopul economiilor este acela de a obtine un venit suplimentar in cazul depunerii lor la banci; cumpararea de actiuni; initierea sau dezvoltarea unor afaceri si crearea de noi unitati economice sau extinderea celor existente.

Clasificarea investitiilor se poate face in functie de multiple criterii.

Astfel, dupa:

Modul folosirii bunurilor de capital cumparate, investitiile pot fi:

1. Investitii nete (In) (de dezvoltare), destinate sporirii capitalului tehnic, real, prin cresterea capitalului fix si a stocurilor materiale, sursa lor de finantare fiind venitul economisit.

2. Investitii de inlocuire (Ii) (reproductie) ce permit mentinerea stocului de capital fix, inlocuind bunurile depreciate prin scoaterea lor din functiune, sursa lor de finantare fiind amortizarea.

3. Investitii brute (Ib), rezultate din insumarea investitiilor nete (In) cu cele de inlocuire (Ii) si care formeaza capitalul brut, deci:

Ii+In = Ib

Ib = In+A

Dupa natura proprietatii, ele pot fi:

1. investitii private;

2. investitii publice;

3. investitii mixte;

Dupa domeniul de activitate, pot fi :

1. industriale;

2. agricole;

3. in transporturi;

4. in comert, s.a.

Dupa locul efectuarii:

1. interne;

2. externe.

Deoarece investitiile presupun sume mari, a caror recuperare necesita o perioada indelungata de timp, exista si riscul de a nu se mai recupera.

De aceea hotararea investitorului de a plasa un venit in domeniu, trebuie sa includa o serie de calcule referitoare la indicatorii economici si la factorii care-i influenteaza.

Dintre indicatorii de baza, prezinta importanta:

raportul dintre venitul net ce urmeaza a fi realizat (venitul brut minus costul investitiei) si venitul net ce s-ar obtine daca suma respectiva ar fi depusa la banca, ce poarta numele de cost de oportunitate al investitiei; raportul dintre venitul scontat a fi obtinut si costul investitiei;

raportul existent intre perioada de rambursare (durata acoperirii cheltuielilor de investitii), fata de acelasi indicator din alte domenii.

Factorii principali de care depinde eficienta investitiilor sunt:

Cererea de investitii (dependenta de eficienta marginala a capitalului si de marimea dobanzii);

Riscul investitorului in raport cu riscul imprumutatorului;

Fluctuatiile profitului la investitiile existente;

Politica statului;

Starea generala a economiei nationale (recesiune sau boom, stabilitatea factorilor politici, economico-sociali);

Conjunctura economiei mondiale (cererea de bunuri si servicii pe piata mondiala);

Rata rentabilitatii investitiei si a rentabilitatii minime;

Perioada de rambursare a investitiei (durata recuperarii cheltuielilor de investitii);

Cheltuielilor cu intretinerea si functionarea bunurilor de capital realizate;

Politica statului in domeniul fiscalitatii.

Toate calculele efectuate si factorii ce influenteaza investitiile sunt in legatura cu vanzarile si profiturile viitoare si cu rata reala a dobanzii. Astfel, investitiile reprezinta un element obiectiv si o premiza a cresterii si dezvoltarii economice, presupunand alocarea de capitaluri suplimentare obtinute din economiile populatiei aflate la banci, acumularea unei parti din profit si atragarea de capitaluri straine.

In Romania dupa 1989, investitiile au cunoscut o evolutie divergenta-datorita faptului ca:

-economiile populatiei au scazut;

-acumularile de capital au diminuat;

-investitiile straine s-au micsorat,-iar cresterea dobanzilor a fost un factor distructiv.

Pentru eficientizarea investitiilor este necesar ca ele sa duca la:

-crearea de noi locuri de munca;

-inlocuirea si modernizarea echipamentelor tehnice de productie;

-promovarea unor tehnici si tehnologii moderne, competitive;

-sporirea ofertei de bunuri materiale si servicii;

-conditii mai bune de munca si trai;

-diversificarea si sporirea calitatii bunurilor si serviciilor.4.4. Principiul multiplicatorului si acceleratorului.

Raportul dintre venit, cheltuieli de consum si investitii este analizat utilizand principiul multiplicatorului si acceleratorului .

4.4.1. Principiul multiplicatorului

Multiplicatorul (K) al investitiilor exprima raportul dintre cresterea nivelul veniturilor (V) si cresterea initiala () a investitiilor, adica:

K=

Dependenta sporului de venit de sporul de investitii indentificate de cate ori se cuprinde sporul de investitii () in sporul de venituri (V) , respectiv de cate ori sporeste venitul in raport de sporul cu o unitate a investitiilor este redata prin relatia :

V= KxI, in care K> 1 Astfel multiplicatorul reflecta legatura directa intre intrarile in sistemul economic, concretizate in investitii si iesirile acestuia, sub forma veniturilor participantilor la viata economica .

Valoarea acestui indicator este cu atat mai mare cu cat inclinatia marginala spre consum este mai mare sau inclinatia marginala spre consum este mai mica.

4.4.2. Principiul acceleratorului

In procesul luarii deciziilor cu privire la utilizarea veniturilor si cheltuielilor de consum si economii (investitii), se ia in consideratie si principiul acceleratorului ( A ).Acceleratorul ( A ) exprima raportul dintre cresterea investitiilor () si cresterea cererii de bunuri de consum (C) , ca urmare a cresterii veniturilor :

A= , de unde rezulta : = A x C

Schimbarea cererii si ofertei prin sporirea investitiilor duce la modificarea intr-o proportie mai mare a cererii bunurilor de consum .

Cresterea veniturilor va antrena o marire mai mult decat proportionala a bunurilor de capital , de investitii .

Deci , acceleratorul este o marime care ne indica cu cat sporesc investitiile in urma cresterii cu o unitate a venitului . Daca toate capacitatile de producte sunt folosite, o modificare a cererii de bunuri de consum genereaza o schimbare de o mai mare amplitudine a investitiei . Acest principiu actioneaza insa, numai in faze de expansiune si intr-un orizont de timp mai mare de un an .

Efectele principiilor multiplicatorului si acceleratorului se intrepatrund si se potenteaza reciproc intrucat :

a. Investitiile au un efect multiplicator asupra veniturilor si genereaza sporuri de consum;

b . Cererea suplimentara de consum provoaca accelerarea investitiilor .

Aceste doua principii demonstreaza ca dependenta productiei de consum este o realitate economica obiectiva, de care trebuie sa se tina seama permanent.

In concluzie : Factorii de decizie trebuie sa adopte o politica macroeconomica adecvata care sa permita elaborarea veniturilor, asigurandu-se un echilibru intre modul inalt al acumularilor concomitent cu un nivel asemanator al consumului atingandu-se astfel nivelul de aur al acumularii capitalului ; cunoscut sub numele de regula de aur a inzestrarii economiei cu capital .

Pentru a contracara lipsa unor capitaluri autohtone necesare investitiilor ( buget de stat ) , in Romania postdecembrista s-au creat partial conditii pentru investitii straine de capital , care ne aduc avantaje fiind apreciate favorabil numai atunci cand sunt stimulate printr-o legislatie corespunzatore care sa asigure bunastarea economica a intregului popor printr-un nivel de trai cat mai ridicat .

Probleme:

1. Daca rata medie a consumului ramane constanta, inclinatia marginala spre consum este : a) Crescatoareb) Descrescatoarec) Egala cu 1d) Un numar pozitiv dar supraunitare) Constanta si egala cu rata medie a consumului2. Raportul dintre cresterea consumului si cea a venitului se numeste:

a) Rata consumului si arata cat reprezinta pronderea cheluielilor pentru consum in totalul venitului

b) Inclinatia marginala spre consum si arata importanta consumului pentru cel care obtine un venit

c) Inclinatia marginala spre consum si arata cu cat se modifica consumul la modificarea cu o unitate a venitului

d) Inclinatia marginala spre consum ce arata diferenta intre consum la momentele t1 si t0 pentru o persoana

e) Inclinatia marginala spre economii

3. Daca inclinatia marginala spre economii are o tendinta descrescatoare, atunci multiplicatorul investitiilor va fi:

a) Neschimbat

b) Mai mic

c) Favorabil cresterii produsului global brut

d) Favorabil cresterii venitului

e) Mai mare decat consumul

4. Daca in dinamica sporul venitului devanseaza sporul venitului, economiile nu sunt afectate:

a) Isi pastreaza nivelul anterior

b) Sunt mai mari decat nivelul anterior

c) Sunt la fel ca si nivelul anterior

d) Sunt mai mari decat venitul

e) Sunt mai mari decat consumul

5. < 1 implica :

a) Este o relatie adevaratab) Este o relatie falsac) Nu exista un raport intre si d) e) 6. Rata marginala a economiilor este o marime:

a) Negativab) Pozitiva si subunitarac) Pozitiva si supraunitara

d) = 1

e) Negativa si supraunitara7. VD1 = 1000 mld. u.m.

VD0 = 25% din VD1

VD0 = = 800 mld. u.m.

C = 0,8

C = 0,9

E1, E0 = ?

C = 0,8 => e= 1- 0,8= 0,2

C = 0,9 => e = 1- 0,9 = 0,1

E1 = = = 5000

E2= = = 8000

8. VD1= 1000 mld. u.m.

VD0= 25% din VD1 = = 800 mld. u.m.

C = 0,9 => e= 0,1

VD = 1000- 800= 200 mld.u.m.

C= 0,8 => e= 0,2

e = ? E= ?

e = 0,1

E= VD * e = 1000 * 800 * 0,1 = 20 u.m.

VD= k* i => VD = k* i => k= = 10

VD= 10* 20= 200 u.m.

Cuvinte cheie : -consumul;

-venitul;

-investitiile;

-multipicator ;

-accelerator .

Rezumat la capitolul 4 :

Capitolul de fata abordeaza un subiect de mare actualitate care, suscita pe langa economisti, interesul intregii natiunii .

Avand ca obiectiv major satisfacerea nevoilor materiale si spirituale ale omului, venitul, consumul si investitiile au cunoscut o evolutie ascendenta in timp , fiind rezultanta cresterii si diversificarii nevoilor umane, dar si a posibilitatilor tot mai largi ale societatii, de a le satisface in mod corespunzator trebuintelor.

Realitatea economica a demonstrat ca in societatile in care cele trei componente ( venit , consum si investitii ), macroeconomice, au sporit concomitent cu productia, s-au realizat ritmuri inalte de crestere economica si s-a obtinut totodata si un grad inalt de folosire a fortei de munca inlaturand dezechilibrele survenite, ceea ce a dus la imbunatatirea standardului de viata al intregii natiuni, deoarece ce vrei azi, ajungi sa traiesti maine .

Bibliografie

1. Angelescu Coralia , Politici economice , Editura Economica , Bucuresti , 2009.

2. Burda Michael, - Macroeconomie perspectiva europeana , Editura All-Beck , Bucuresti , 2002 .

3. Ciucur D. si colectiv, -Macroeconomie, Editia a II-a, Editura ASE , Bucuresti, 2008.

4. Ciucur D. si colectiv , -Macroeconomie , Editura Independenta Economica , Pitesi , 2010.

5. Keynes, J. M., -Teoria generala a folosirii mainii de lucru, a dobanzii si a banilor, Editura Stiintifica, Bucuresti, 1973 .

6. Pociovalisteanu Diana-Mihaela, -Teorie economica generala. Elemente de Macroeconomie, Editura Universitara, Craiova, 2008.

7.Soim H., Teodoru M. , -Economie , Editura Casa Cartii de Stiinta , Cluj.Napoca , 2008.

Capitolul V CRESTEREA ECONOMICA SI DEZVOLTAREA ECONOMICA DURABILAOBIECTIVE:

5.1. Conceptul de crestere economica5.2. Factorii cresterii economice

5.3. Dezvoltarea durabila si implicatiile ei economice

5.4. Principalii indicatori ai dezvoltarii economice durabile

5.5. Importanta si implicatiile economice, ale dezvoltarii umane durabile

5.6. Cresterea economica a Romaniei dupa integrarea in Uniunea Europeana5.1. Conceptul de crestere economica Considerata a fi o expresie sintetica a sanselor catre o viata mai buna ,,cresterea economica reprezinta un deziderat major al tuturor statelor.

Datorita producerii unor schimbari radicale in evolutia activitatilor economice, teoria cresterii si dezvoltarii economice a cunoscut multiple interpretari, ajungandu-se in final la actuala ,,Teorie a dezvoltarii durabile. Astfel in primele trei decenii ale perioadei postbelice cresterea economica a constituit o problema stringenta pentru toti economistii fiind identificata adeseori cu notiunea de progres economic.

In concetia lui C. Clark progresul economic este similar cu cel social.

J. Fourastie considera si el progresul economic ca o rezultanta a progresului social global sau individual, progresul social generand un nivel de viata elevat si stabil pentru multa vreme. In viziunea lui W. W. Rostow, teoria cresterii economice devine sinonima cu dezvoltarea si cu progresul economic. W. Leontief sustine: ,,cu cat o economie este mai dezvoltata , cu atat structura ei devine asemanatoare cu cea a altor economii dezvoltate23. Actualmente semnificatia cresterii economice consta in sporirea cantitativa a activitatilor si rezultatelor acestora pe ansamblul economiei nationale, si in stransa legatura cu factorii care contribuie la aceasta sporire. In esenta, crsterea economica exprima o evolutie pozitiva ascendenta, neliniara a unei tari pe