luni
DESCRIPTION
jurnalTRANSCRIPT
LUNI, 23 AUGUST 1943
Wenn die Uhr halb neune schlägt…1
Margot și mama sunt nervoase. „Sst… tată, liniște,
Otto, sst… Pim! E opt și jumătate. Vino- ncoa’, nu mai
poţi să dai drumul la apă. Mergi ușor!“ Astea sunt diversele
exclamaţii adresate tatei în baie. La opt și jumătate
fix, el trebuie să fie în cameră. Nici o picătură de apă, nu se
folosește toaleta, nu se mai face un pas, liniște absolută.
Câtă vreme nu- i nimeni în birou, totul se aude și mai
bine în depozit. Sus, la nouă și douăzeci se deschide ușa și, nu mult
după aceea, se bate de trei ori încet în podea… terciul
de ovăz pentru Anne. Mă caţăr pe scară și iau blidul pentru
câini.
Ajunsă jos, totul merge repede- repede: pieptănat părul,
golit cutia clipocitoare, patul la locul lui. Liniște! Bate
ceasul! Doamna Van Daan își schimbă pantofii și- și târșâie
prin cameră picioarele în papuci, domnul Charlie
Chaplin e și el în papuci, totul în liniște.
Acum tabloul familiei ideale atinge perfecţiunea. Eu
vreau să citesc sau să studiez, Margot la fel, tot așa tata
și mama. Tata stă (cu Dickens și dicţionarul, bineînţeles)
pe marginea patului său lăsat și scârţâitor, pe care
nu sunt puse nici măcar niște saltele ca lumea. Sunt și
două perne de căpătâi puse una peste alta. „Nu- mi trebuiemerge și fără!“
După ce se adâncește în lectură, nu se mai uită nici
în sus, nici într- o parte, râde din când în când, se chinuie
îngrozitor să- i bage pe gât mamei o poveste.
„Acum n- am timp.“
Preţ de o clipă, pe faţă i se citește dezamăgirea, apoi
își reia lectura, puţin mai târziu, când dă din nou de ceva
din cale- afară de amuzant, încearcă din nou: „Asta chiar
trebuie s- o citești, mamă!“
Mama stă pe patul pliant, citește, coase, tricotează sau
studiază, în funcţie de situaţie. Deodată, își aduce aminte
de ceva. Spune repede: „Anne, știi… Margot, notează
repede…“
Puţin mai târziu, se lasă iarăși tăcerea. Brusc, Margot
își închide cartea, tata își încruntă sprâncenele într- un arc
nostim și, după ce cuta de lectură îi apare din nou, esteabsorbit iarăși de cartea lui, mama începe să pălăvrăgeascăcu Margot, iar eu devin curioasă și încep să ascult ce își
spun. Pim este atras în discuţie…
Ora nouă! Micul dejun!