luna noua din perspectiva lui edward - capitolele 6, 7

8/14/2019 Luna Noua din perspectiva lui Edward - Capitolele 6, 7

1/26

Luna noua

Din perspectiva lui EdwardCapitolul 6 Iadul meu personal

- Oh haide, Edward. Nu mai fa mutra asta. E doar liceul,spuse Alice iritata in timp ce mergeam toti spre Volvo-ulmeu.

Liceul.Alice nici n-avea idee de cat este de rau sa poti citi gandurile,mai ales adolescentilor care umplu o scoala. Liceele si elevii lorerau intotdeauna la fel. Niste mentalitati atat de superficiale...Un singur liceu a fost diferit. O singura fiinta pe care am intalnit-o a depasit limitele normalului. Unica fiinta care putea fi atat de

diferita de ceilalti, atat de frumoasa. Unica si prin faptul canumai pe ea o iubesc.Mai mult decat orice.Dar imensul gol din piept, si agonia imi reaminteau ca opierdusem. Expresia mi se schimba, contorsionandu-se intr-ogrimasa de durere...Cum aveam sa traiesc fara ea? Cum voi supravietui primei zilela liceu astazi? Am sa ma blestem tot restul eternitatii pentru caam acceptat sa ma intorc.

Hei. Am o idee.Singura metoda de a supravietui este... sa nu infrunt un nouliceul ci sa fug undeva ca lasul ce sunt si sa ma inchid in ochiiBellei.Am asteptat ca ceilalti s-o ia putin inainte si m-am intors sa-mifac evadarea...

- Edward!!!Alice imi vazuse decizia, fulgerandu-ma cu niste ochi de gheata.Am oftat. Clarvazatorii pot fi foarte enervanti.

- Vin acum, am raspuns absent, facand pe prostul siurcandu-ma in masina.

Ceilalti deja intrasera, asa ca Alice, care stia drumul, pornimotorul si conduse spre scoala.Am blocat gandurile tuturor si am privit absent pe geam.Ningea cu fulgi mari si albi.Privelistea era uimitoare daca as fi putut sa observ. Caci in fataochilor aveam intotdeauna chipul Bellei, care are un suflet maipur decat zapada care cade acum.


2/26

Dar cand atingeau geamul masinii, se topeau si se prelingeaupe sticla ca niste lacrimi. Lacrimile pe care nu voi puteaniciodata sa le vars.Sunt sigur ca daca as fi putut plange, as face-o tot timpul.

Trebuia sa fie atat de bine, sa-ti eliberezi chinul in lacrimi calde,care sa ti se scurga usor pe obraji...Erau atatea experiente umane pe care nu le avusesem. Saupoate le-am avut, dar nu-mi amintesc, desi ma indoiesc. Canderam uman tot ce-mi doream era glorie in armata. Acum mi separe extrem de prostesc si copilaros. La ce folosea gloria?

- Pamantul catre Edward, chicoti Alice pe un ton ridicat.Oh. Am tresarit.

- Scuze, eram prins in ganduri. Ce spuneai? am murmurat,

ridicandu-mi privirea spre ea.- Spuneam ca am ajuns. Si Edward, un sfat, ai face bine saafisezi alta expresie decat tristetea asta, inconfundabilapentru o fata, stiu ca te pricepi la asta, zise Alice, scotandcheile si strambandu-se usor.

Mi-am privit expresia din cele 4 puncte de vedere ale celor delanga mine. Chiar era o expresie trista, nu, Alice nu spusese totca sa nu ma deranjeze. Era o expresie disperata. Ochii pareauca-mi ard.In ultimul timp, adica in ultimele 3 luni nu mi-am mai ascunsemotiile. Eram singur, nu era nevoie s-o fac. Plus ca durerea eramai usor de suportat cand o lasam sa iasa.Era greu sa iau toata prefacatoria de la inceput.

- Bine, ce zici de asta? am spus si am luat o expresie faranicio emotie, banala.

- Destul de bine. Vezi ce faci cu privirea, spuse Rosalie,criticandu-ma in continuare, doar ca mental.

Am ascultat ce gandea si mi-am privit si eu chipul. Nu mai eradisperare, era un fel de... amaraciune.

- Eh, se pare ca atata pot, am spus strambandu-ma.Ceilalti dadura din cap si am iesit in masina. Eu am luat o guramare de aer si m-am pregatit pentru...OMG!! Cine e el? E nou? Doamne, e atat de dragut! Trebuieneaparat sa-i dau numarul meu...Arata ca un fotomodel. De fapt, asa arata toti, dar el parca emai dragut. E mai tanar. Dar de ce pare... trist?In clanul Ciudatilor a mai venit unul. Pacat ca sunt atat deretrasi. Mi-ar placea sa-l cunosc....

Arghh!


3/26

Era mai rau decat crezusem. Imi venea sa-i omor pe toti, numaisa scap de gandurile lor, caci cu mirosul nu aveam problemeprea mari. Vanasem noaptea trecuta.Oricum, liceul de aici din Alaska nu era prea diferit. Doar ca

arata mai bine, intr-o vopsea de un albastru palid. Iar in parcarenu era nici-o masina gen camioneta Bellei, peste care sa ploua.Aici ningea.Dar in acel moment, din masina parcata de langa noi iesira unbaiat si o fata, tinandu-se de mana, zambind...Bella. Imaginea celor doi straini parca imi scrise cu litere de focin minte numele ei, amintindu-mi ca acum un timp eram ca ei...Fericiti.Bella. Tot ce vreau e ea.

Ma simteam rupt in bucati de o durere insuportabila, o invidiepeste inchipuire, cum ii priveam iesind si indreptandu-se sprecladirea scolii.Ca atunci cand eram cu Bella mea, cand ii deschideam portieramasinii si ne tineam de mana pana inauntrul clasei, caci aveamtoate orele impreuna...Mi-am simtit genunchii tremurand.Suspinele se zbateau salbatic in piept vrand sa evadeze, iarochii mi se umplusera de lacrimile pe care nu aveau sa curganiciodata.

Jasper ma privi ingrijorat, gandurile luandui-o razna. El putea samanipuleze emotiile celor din jur, dar partea proasta la puterealui era ca si traia in acelasi timp emotiile cu care lucra.

Jasper nu putea suporta ce simteam. Imi trimise multe valuri decalm. Am simtit cum focul ce ma mistuia se stingea incet, darnu definitiv.Izbucnirea mea nu durase mult, dar destul, caci cativa oameniobservasera.Ce e cu el? Probabil l-a parasit prietena sau ceva de genul...gandea o fata de pe-aproape.Parea atat de trist... Ma intreb daca are prietena. Probabil s-aintamplat ceva intre ei daca are. Oricum, eu sunt gata saconsolez...Ok. Oficial am gasit cea mai enervanta fata din scoala.Gandurile ei ma enervau cel mai rau.Mi-am urmat familia spre secretariat, ignorand toate privirile, acarui proprietari sunt sigur ca nu mai aveau mult si le ieseauochii din orbite. E ceva ce urasc. Holbatul.


4/26

Bella ura sa fie centrul atentiei. Opusul oricarui adolescent pecare l-am intalnit.Bella. Si numele ei durea, mai ales aici, intr-un liceu plin de...cupluri fericite.

- Buna ziua, doamna Kensington, spuse Alice prietenoasasecretarei din biroul mic, trezindu-ma din reverie.- Oh salut Alice, spuse femeia slabuta, cu parul vopsit in

negru si cu ochii de o nuanta spalacita de albastru.Cine este el? Cred ca e cel mai frumos baiat din cati am vazut!Mai dragut decat Jasper si Emmet Culleni la numele lui Emmetse stramba. Oh, dar Kelsie, te rog, e prea tanar, gandea ea intimp ce se holba la mine, amintindu-mi dureros de mult deDoamna Cope.

La naiba cu viata asta.Totul doare. Totul imi aminteste de Bella. De ce am pierdut.Pana si padurea... locul in care eu i-am spus ca...Am incercat sa nu ma crispez si sa afisez o expresia apropiataunui zambet. De un zambet chiar nu eram capabil.

- Dar Alice, cine este tanarul domn de acolo? Este cumvanoul elev?

- Dap. Este fratele nostru, Edward Cullen.Mi-am controlat o alta strambatura.

- Buna Edward, sper ca iti place aici, spuse doamnaKensington in timp ce flutura din genele ei date din greu cumascara.

Neplacut.- Buna ziua doamna Kensington, am spus rece.

Chiar nu aveam nevoie de o repetitie a fiecarui moment trait inForks. Parca viata care o lasasem acolo ma bantuia, dar luandalte nume si forme. Tot ce mai lipsea era sa repete la nesfarsit

prea tanar. Aproape ca mi-am dat ochii peste cap.Aproape. Deoarece mi-am adus aminte ca atunci, in cameracalda si mica, intrase fiinta cu cea mai delicioasa savoareexistenta...Si cea mai extraordinara fata pe care am cunoscut-o.Era ciudat sa realizez ca, desi eram departe de ea, curiozitateain legatura cu gandurile ei era inca acolo. Era o parte din mine.

- Aici este orarul tau si uite si o harta, continua ea, la fel derece.

- Nu este nevoie de o harta. Ii vom arata noi unde sa seduca, o intrerupse Emmet, nerabdator sa iasa.


5/26

Se pare ca Emmet n-o agrea deloc pe doamna secretara.Aproape am pufnit. Gandurile lui erau atat de tipic Emmet.

- Bine, spuse ea uitandu-se urat la el - se pare ca nici ea nu-lplace, asta explica strambatura de dinainte - oricum,

poftim acest formular, trebuie sa-l dai sa fie semnat defiecare profesor, apoi sa mi-l aduci mie.M-am aplecat peste birou sa iau hartiile.

- Multumesc doamna Kensington, am spus si m-am intors saplec.

Inima ei incepuse sa bata mai repede. Ce? O speriasem?- La revedere, Edward, spuse ea si-si baga nasul in

hartoagele de pe masa.In timp ce ieseam, i-am ascultat gandurile cu atentie.

Ce ochi are... Atat de calzi, aurii, ce culoare frumoasa. Pareauca ard sau ceva de genul, de o durere ascunsa. Arata atat de...Acum, ca s-o citez pe Bella, o ametisem fara sa am nici cea maimica intentie. Dar receptivitatea secretarei ma surprinse.Gandurile nu-i erau atat de triviale ca la inceput.

- Ok, frate, deci ce ora ai acum? intreba Emmet.Am tresarit, smuls din reveria mea in care retraiam prima meacina cu Bella la restaurantul din Seattle, dupa ce o salvasem denenorocitii aia... Ea imi spusese atunci ca nu e corect ce fac,ametind oamenii. Si apoi a avut dreptate din nou, spunand canu ma pot opri.Dar la amintirea monstrului ala de Lonnie, un sentiment de furiecare ma uimi ma cuprinse. Dupa atata timp...

- Hei!- Ah, Engleza, cred.

Toti isi verificara orarele.- Eu am Engleza! tipa Alice vesela.

Ceilalti mormaira putin. Era singura care venea cu mine.Se pare ca am mai mult ghinion decat credeam.

- Ok, deci, ne vedem la cantina, spuse Jasper, ca apoi sa seintoarca si sa se indrepte spre o alta cladire, dupa ce iimurmurase ceva lui Alice...

Am ignorat, sau am incercat sa ignor sentimentul care macuprindea. Doar este familia mea, ar trebui sa fiu fericit pentruei!

- In directia asta, spuse Alice tragandu-ma dupa ea.Oamenii inca se holbau, gandurile fiind cam aceleasi : vai, cedragut e, omg, etc. Baietii erau invidiosi si enervati de faptul ca

fetele se uitau asa la noi. Foarte normal.


6/26

Cand am intrat in clasa, elevele respectabilului liceu aveau omutra care sugera ca eu urma sa fiu o victima nefericita,acompaniata de batai de inimi cam grabite. Daca-r sti ce sunt -orice inafara de victima nefericita - ar face altceva. Oricum,

dupa ce ma voi purta cum trebuie, adica ciudat, voi scapa detoate. Dar gandul la reactia lor aproape ma facu sa zambesc.- Buna! Eu sunt Jennifer! Esti elevul nou, nu? Imi pare atat

de bine sa te cunosc! Sunteti frati toti cinci? Ce bine ca aivenit si tu la noi. Sper ca iti place aici...

Era vreun mod sa oprim moara asta stricata?Si nici macar nu era prea draguta. Nu era pe gustul meu.Am pufnit. Exista numai o singura fata pe gustul meu, care numai este langa mine...

Ai pierdut-o.Stiu ca am pierdut-o.Atunci de ce trebuie sa-ti reamintesti asta constant?!Pentru ca ii simt lipsa al naibii de mult.Ok, termin-o cu vorbitul cu tine insuti. Si cu injuratul. Maingrijorezi Edward.

- Oh, salut, am spus in sfarsit, rece si neprietenos blondei.Eu sunt Edward.

Dar nu i-am dat mana. Ea ma privi descumpanita, putin iritataapoi isi lasa mana sa cada.I-am aruncat o privire stai departe de mine, si am dat din capsatisfacut.

- Imi pare bine de cunostinta, spuse ea de-a binelea speriatade acum. Instinctele de auto-conservare isi faceau insfarsit datoria.

- Um, cred ca ma duc de acum. Ne vedem la pranz! tipa eain drum spre banca ei, de undeva pe-aproape.

Alice chicoti la mutra mea de martir.Urmatoarea conversatie fu cam la fel, Maya plecand la fel decontrariata ca Jennifer. Dar dupa ce le-am indurat pe Carmen siChristina, aproape am explodat. De ce nu ma lasau in pace??

Trebuie sa marai si sa le atac ca sa inteleaga?Dar macar reactionau, nu ca Bella. Lipsita total de instinctelecare ii alerteaza pe oameni de natura noastra, desi inconstient.Dar nu ma plang. Multumita lipsei, putusem s-o cunosc si s-oiubesc. Putusem sa fiu cu ea.Bravo Edward. Macar de data asta ai reusit sa folosesti timpultrecut.

Alice radea de-a binelea, cu sughituri.


7/26

- Nu ESTE amuzant! i-am spus enervat.- Ba este foarte amuzant! Ce fetze fac cand le respingi si eu

totusi vad ca au decis sa te atace in cantina...Asta auzisem si eu din gandurile lor.

Liceul e pur si simplu IADUL pe pamant la inceput, ca apoi sadevina un fel de purgatoriu.Noroc ca profesorul de Engleza, domnul Butcher, a intrat, caprobabil mai erau cateva sa ma atace. Si chiar ma simteam ca ovictima neajutorata, stiind ca nu pot sa le fac nimic.Dar puteam. Desi nu in realitate, desigur.Asa ca, in timpul lectiei, ca sa nu ma cufund in disperare, mi-amimaginat cum le trantesc de pereti, si tot felul de chestii nu preadragute.

Dar asta imi aduse aminte de gelozia fata de Mike si de fatacare provocase acea gelozie...Si care nu era cu mine.Care probabil acum este fericita in bratele altuia.Durerea se accentua, la imaginea Bellei din viziunea lui Alice...Si atunci, mi-am adus aminte.

- Alice? am spus prea repede si pe un ton prea jos ca sa fiuauzit de urechile umane.

Da, gandi ea tinandu-si privirea inainte, de altfel la fel ca mine.- Ai avut vreo viziune a Bellei in ultimul timp?

Ma temeam ca are sa intrebe asta... Oh... Da, numai cateva,dar cateodata viitorul ei... e in ceata. Nu prea inteleg ce seintampla. Ceva ma blocheaza si numai in anumite momente nuvad, altadata vad.

- Arata-mi viziunile pe care le-ai vazut pana acum.Daca as fi avut inima, ar fi batut mai tare.Catelus cu parul cretFura rata din cotetSi se jura ca nu furaDar l-am prin cu rata-n gura...

- Alice! ce faci? de ce ma blochezi? m-am scapat eu putinprea tare.

Domnul Butcher se uita in directia noastra. I-am dat o privire deingeras uimit.Ceva rau i se intampla Bellei? De ce nu voia Alice sa-mi arate?Am privit-o speriat.In sfarsit o alta expresie pe fata lui inafara de... lipsit de viata.Disperare. Oups. Scuze. Revin imediat la subiect. Deci, te

blochez pentru ca nu vreau sa ti le arat. Evident. Nu are sa-ti


8/26

faca bine. Ea e in regula, dar... nu cred ca vrei sa le vezi. Asaca...2+2=4+4=8+8=16+16=32+...Am oftat. Alice era atat de... geniala cu chestia asta cu blocatul.

Va trebui sa-i multumesc altadata pentru ajutorul care mi l-a datinconstient cu ideile astea in care iti distragi mintea, atuncicand jucam un rol... dureros.Dar cand se suna, am tasnit amandoi cat de repede puteam, eaca sa scape de intrebarile mele, eu ca sa scap de populatiafeminina a liceului, desigur ca uman vorbind, nu cu viteza denaluca, si aproape am dato jos pe Rosalie, care se suparaputin.Si ca sa-mi faca ziua si mai rea, Alice se tinu tare si nu scapa

nimic in gandurile ei desi am pisat-o, am tocat-o si am rasbatut-o la cap sa-mi spuna.Urmatoarele ore decursera la fel. Fete respinse, suferinta,plictiseala... Urasc plictiseala.Dar acum o urasc din mai multe motive. Iar cel care seadaugase de curand era cel mai solid: faptul ca atunci cand maplictiseam mintea imi aluneca inevitabil la Bella si la viziunilesecrete ale lui Alice de altfel, iar suferinta indurata ma rupea inbucati. Aveam nevoie atunci sa fiu singur si sa ma ghemuiesc,incercand sa ma tin intreg...Dar in timp ce mergeam la cantina, aproape imi venea s-o iau lafuga. Alice stia si ma tinea strans, iar Emmet radea amuzat demutra mea martirica. Jasper incerca sa ma calmeze.Dar asta nu-mi imbunatatea situatia.Cand am intrat inauntru m-am uitat drept inainte, fara saprivesc pe nimeni, mi-am luat putina mancare, care oricumavea sa se intoarca neatinsa, si m-am asezat cat de repede amputut cu familia mea.Le auzeam codindu-se daca sa vina la mine sau nu, iar tot cema rugam este sa nu.Am sa va fiu recunoscator o mie de ani si mai mult daca nuveniti... Promit sa nu mai beau sange de puma 10 ani daca nuveniti.Dar Cea-Mai-Enervanta-Fata-Din-Scoala, care, cum naiba ochema... Jessica, nu, ea e din Forks... Jane, nu, ceva cu f pe lasfarsit... ah, Jennifer, nu avea de gand sa renunte asa ca venispre mine.


9/26

Era enervant de asemanatoare cu Jessica Stanley. Numai caparul diferea. Era blonda. Blondele aveau reputatia proastelor,nu?Oups. Noroc ca Rosalie nu citeste ganduri. Oricum, numai unele

blonde sunt lipsite de un anumit organ care ajuta la gandire.Dar ma saturasem pana-n gat de toata mascarada.- Salut! Imi pare bine sa te vad din nou. Si ce zici, iti place

aici? incepu ea, dar am intrerupt-o scurt si rece.- Imi pare rau, Jennifer, dar nu ma simt chiar bine. Am putea

vorbi mai tarziu?Am incercat sa zambesc smecher, cum ii placea Bellei, ca s-oconsolez putin, dar m-am oprit. Acel zambet ii apartinea ei. Nuaveam sa-l dau altcuiva. Asa cum si eu ii apartineam Bellei

pentru totdeauna.M-am simtit de parca am tradat-o pe Bella mea.Nu. Nu este a ta, nu mai e. Din cauza ta. Si desi doare, nu potiface nimic in legatura cu asta.Dar ochii lui Jennifer isi pierdura concentrarea, la fel cagandurile ei, la jumatatea zambetului.

- Uh, bine. Vorbim mai tarziu atunci.Am incercat sa ignor soaptele contrariate si furioase pe unasemenea comportament care barfeau mai rau ca niste babe.Vorbe rele despre Ciudatii Culleni deja ne formau reputatia. M-am simtit usurat ca aveam sa fim izolati de acum.Am stat si m-am holbat la tava cu mancare in timp ce ceilaltidiscutau. Nu, nu, nu... Nu ma plictisesc.Am inchis ochii, pierzandu-ma in amintiri. Stiam ca urma sasufar ca un blestemat ca de obicei dupa, dar macar acolo, inimaginatia mea, eu si Bella eram impreuna. Nu despartiti dincauza a ceea ce sunt. Din cauza ca eu ii puneam in pericol viatain fiecare secunda. Pentru ca eu ii adusesem pe toti vampiriiaceia pe urmele ei.Pur si simplu nu mergea. Vanator si prada. Leu si miel.Desi leul il iubea pe miel mai mult decat propria viata, in oriceclipa il putea ispiti prea tare si putea... sa cedeze. Iar pentrumiel era foarte, foarte periculos sa fie iubit de insusi pericolul.Probabil pericol e un termen prea bland. Rectific, pentru Bellaera foarte periculos sa fie iubita de un cosmar coborat dinpaginile unui roman de groaza gen Anne Rice.Dar cred ca cel mai mult ma doare faptul ca eu puteam s-oomor.


10/26

Eu. Eu eram pericolul principal. Eu eram personajul negativ intoata povestea asta.Daca o iubeam, trebuia s-o tin departe de mine. Ceea ce amfacut, desi ma distrusese complet. Ireparabil. Nu aveam sa mai

fiu eu decat prin ea. Ma lasasem acolo, in Forks.- Helloo!Vocea lui Alice era ridicata vreo doua octave mai sus,spargandu-mi timpanele. Asta insemna ca ma chemase de vreotrei ori si nu raspunsesem.

- Tot timpul esti atat de absent, fara viata, Edward. Stiu ca edin... Alice isi drese vocea, lasand propozitia in aer. Dar,incearca macar sa-ti distragi atentia pe altceva, continuaea trista. Vrem sa te ajutam, dar n-avem nicio sansa daca

tu nu cooperezi putin.- Iarta-ma. Am sa incerc. Deci, ce spuneai? am spussimtindu-ma vinovat si strangandu-mi mainile pe masa.

- Voiam sa te intreb daca vrei sa vii cu mine la vanatoare inseara asta. Dupa scoala, desigur.

Ochii lui Rosalie se ingustara.- De ce nu ma iei pe mine? N-am vanat dar el da intreba ea

brusc, acuzator.Ochii lui Alice o fulgerara, furiosi.E atat de insensibila cateodata. Nu vede in ce stare esteEdward? Oricum Rosalie vine cu mine la decorat. Trebuia sa facceva, sa-l distrag pe Edward.. Nu mai am mult si chem un

psiholog.Aratam chiar atat de rau pe dinafara? La fel de rau cum masimteam pe dinauntru? Nu prea cred, dar oricum, Alice este osora atat de buna... Nu o merit. Dar ma indoiesc ca eforturile eivor avea vreun efect.

- Deci Edward, vii?Planuisem sa ma duc in padure si sa stau acolo pana a doua zidimineata, cand calvarul scolii incepea din nou. Dar daca Aliceinsista si nu voiam s-o ranesc...

- Am vanat deja Alice, am oftat.- Doar sa-mi tii companie atunci, te rog... pleda ea facand

mutra aceea irezistibila de catelus.Incepeam sa cedez.

- Grozav, canta Alice vesela, foindu-se pe scaun.Vazuse ca am acceptat. Mi-am usor dat ochii peste cap.Nu peste mult timp incepura cursurile din nou. Ne-am ridicat si

am plecat spre sala fiecaruia. Aveam biologia acum.


11/26

Biologia...M-am scuturat de amintirea mirosului care si acum, cu Belladeparte de mine, imi punea gatul pe foc.Dar noroc ca toti aveau parteneri si eu am nimerit la o masa

goala, din spate. Am ignorat toate privirile si gaturile intoarsespre mine cu un unghi de 180 de grade.Am facut experimentul absent, repede iar Doamna Cornwallveni sa ma verifice, sceptica.

- Wow. Erai intr-o clasa avansata in Forks?- Da, am raspuns ignorand amintirea in legatura ca

intrebarea asta.Orice detaliu din orice intalnire cu Bella imi era adanc intiparitin memorie. Si vorbeam serios cand am spus ca amintirile ma

bantuiesc aici. Noroc ca este o profesoara si nu un profesor.Asta chiar ca ar fi fost ultima picatura.- Impresionant, murmura ea incet in timp ce se indeparta.

La urmatoarele ore nu fu mai bine. Noroc ca le aveam cu cateun membru al familiei, asa ca macar nu am fost atacat atat dedes. Dar trebuie sa recunosc ca m-am simtit mai bine cand amfacut cunostinta cu Andrew, un baiat surprinzator de bun lasuflet. Semana atat de bine cu Angela, pana si numele. Macarmi-am tinut atentia concentrata pe gandurile lui. In ultimultimp, asta faceam. Pur si simplu stateam in capul cuiva,imaginandu-mi ca sunt acea persoana, ascultand, ca sa-mi uitpropriile... probleme. Dar in nici un caz la indragostiti. LuiAndrew nu-i placea de nimeni.Si dupa ce am predat formularul doamnei Ken (Kensington sunaprea lung, asa ca l-am prescurtat) in sfarsit am fugit spre Volvo-ul meu. Ma simteam foarte bine ca scapasem de tot calvarul.Dar nu scapasem. Trebuia sa ma duc cu Alice la vanatoare.Ceilalti isi dadeau ochii peste cap si se strambau la reactia mea.Lor le placuse.A fost tacere in masina in timp ce mergeam spre casa clanuluiDenali. Inafara de niste ganduri foarte superficiale, cred ca incaincercau sa-si tina gandurile departe de mine. Mai ales Alice,aduna si scadea si recita Catelus cu parul cret ca nebuna.Incepea sa ma calce pe nervi.Dar cand am iesit din masina, dinauntrul casei se auzeau 5minti. Nu numai Carlisle si Esme erau acasa. Kate, Irina si Tanyase intorsesera.M-am pregatit pentru gandurile si intrebarile lor, luand o gura

de aer si intrand in casa odata cu ceilalti.


12/26

Tanya, Kate si Irina stateau pe canapea, langa Carlisle si Esme,privindu-ma ca pe un extraterestru.Indragostit de un om... wow. Si oricum, a facut o gres... Oups.

Am uitat ca citeste gandurile, gandea Tanya.

Pare atat de trist. Inteleg... Oricum, sper sa-ti revii, gandea Kateamintindu-si de enervantul meu talent.Deci el este. Este atat de trist. Si din cauza... Oh, am uitat caciteste ganduri. Enervanta putere, da-mi oleaca de intimitate,gandi Irina. Am pufnit.

- Salut, am spus eu impreuna cu ceilalti.- Buna, zisera si ele, holbandu-se mai departe la mine,

facandu-ma sa ma simt foarte incomfortabil.De fapt, ma faceau sa ma simt ca un cobai de laborator, sau ca

un extraterestru cazut de pe Marte.- Sunteti atat de amabile sa ne gazduiti aici pentru atatatimp, am spus din nou, politicos.

- Nu este nici o problema, zambi Tanya.Ne-am asezat si noi, Alice incepand sa discute cu Kate desprehaine, evident. Un subiect care ma lasa rece.Esme ma intreba:

- Si cum a fost la scoala, dragul meu?- Bine, am spus fara entuziasm.- Poate nu a fost o idee chiar asa de rea sa incepi liceul din

nou, nu? interveni si Carlisle zambind.Se bucura si el crezand ca incep sa-mi revin.Mi-am inabusit un oftat. Nu era nici pe departe asa.

- Nu, am raspuns din nou mintind de cred ca a inghetatOceanul Arctic.

- Sper ca nu te simti obligat sa treci prin toate astea, spuseEsme luandu-mi mana si privindu-ma ingrijorata.

- Nu, nu-i nici o problema.Acum probabil a inghetat Oceanul Pacific.Carlisle dadu din cap si incepu o conversatie cu Irina. Mie nu-miramasese decat Tanya, deoarece Emmet si Jasper jucau ceva,iar Rosalie ii asista dandu-le sfaturi.

- Deci, dupa cate imi dau seama, Carlisle v-a spus povestea,i-am spus lui Tanya brusc.

Ea tresari si raspunse putin stanjenita:- Da... Imi pare rau pentru tine, Edward. Sper sa treci peste

asta. Acum imi dau seama de ce ai venit atunci la noi.- Da, a fost din cauza...


13/26

M-am oprit, privind pe geam. Am lasat propozitia neterminata.Se intelegea care era cauza.Si imi marea durerea care oricum ma chinuia in fiecare clipadaca explicam si povesteam. Era intr-un fel ciudat ca mintea sa-

mi fie impartita pe trei categorii: durere, Bella si exterior. Desiparea altfel: pe fondul unei dureri de nesuportat rationam siactionam, gandindu-ma la Bella.Creier ciudat de vampir.- Deci, iti place la liceul de aici? intreba ea, schimbandsubiectul, vazand ca ma cufundasem in ganduri.- Da, este frumos, am raspuns, doar de dragul ei.- Imi pare bine ca iti place.Si asa am continuat o conversatie de complezenta, cu o Tanye

foarte atenta la propriile ganduri.Dar dupa catva timp, Alice se ridica spunand:- Ok, eu si Edward ne ducem sa vanam un pic. Nu stam

mult, pa, zambi ea la toata lumea si ma trase afara inaintesa pot spune si un la revedere ca lumea.

Cand am ajuns afara, m-am smucit si am icnit:- Alice, nu vin decat...- Oh mai lasa-ma. Nu si iar nu. Tot ce trebuie sa stii este ca e

in siguranta...Mdeah, dar dupa cum arata in viziune...

- Ce vrei sa spui cu asta? am intrebat-o ingrozit.Totusi, s-a scapat pana la urma. Alice arata de parca ii venea sa-si traga o palma.Eh, doar ca... arata foarte deprimata. Exista un singur termende comparatie. La fel de deprimata ca tine. Dar imagini nu-tiarat. Ma indoiesc ca vrei sa le vezi.

- Ba vreau.Tu oi fi vrand, dar eu nu vreau sa ti le arat. Acum taci din gurasi multumeste-te cu cat ti-am spus. Nu ma fa sa recitCatelus cuparul cret.M-am strambat la auzul numelui acelei poezii blestemate. Deunde o stia Alice oricum?

Acum, nu ma enerva si hai la vanatoare, mai gandi ea inaintede a o lua la fuga inainte.Am urmat-o de aproape, atat de repede incat nu lasam urme inzapada. Macar acum Alice nu recita Catelus cu... ma rog, cifacea inventarul tuturor hainelor din garderoba ei. Asta avea sadureze ceva timp.


14/26

Dar nu ma concentram deloc pe unde mergem sau la gandurileei.Ma gandeam la cuvintele lui Alice.Bella imi duce dorul al fel de mult cum il duc eu. Desi stiam ca

nu poate sa ma iubeasca la fel de mult cum o iubesc eu, si inloc sa-mi para foarte, foarte rau ca ii provocam atata durere,ceea ce imi parea pe de-o parte, ma simteam... bine in legaturacu asta. Ca Bella inca nu avea pe altcineva. Ca inca ma iubea,ca ma voia inapoi. In secunda aceea, am simtit un val de durereagonizanta mai insuportabila decat toate durerile insuportabilede pana acum.Aveam nevoie sa ma intorc si s-o alin...

- Edward!!

Alice se oprise brusc, privindu-ma cu un amestec de teama sibucurie. Am urmarit socat odata cu ea o viziune cu mine fugindspre Forks.Era tot ce voiam. Sa ma intorc. Si daca tot era in viitor... viitorultrebuie sa se intample, nu?Dar m-am controlat, repetandu-mi in cap toata chestia cusiguranta Bellei.

- Wow. Nu mi-am dat seama ca eram asa de aproape, ammurmurat.

- Sa stii ca mie nu mi-ar fi parut rau totusi, ofta ea in timp ceviziunea se schimba, acum aratandu-ma pe mine si Alicevanand.

- Oricum, nu cred ca m-as fi dus. Probabil m-as fi oprit peundeva in Seattle si m-as fi intors aici, am spus in timp cene continuam goana in pustiul alb.

- Nu stii niciodata, se auzi vocea lui Alice, pe cand oprealanga o padurice facand o mica groapa in zapada.

Se intoarse spre mine, cu ingrijorare in ochii ei aurii, rezultat alalegerii noastre...M-am scuturat de gandurile astea, inainte sa ma adancesc inmeditatii despre alegeri si sa cad fara speranta de intoarcere inabisul intunecat al ochilor unei anumite persoane care imi eraprezenta in minte mereu.

Acum, Alice, la treaba gandi sora mea pentru sine.Lua mirosul unui urs si nu dupa mult timp, il gasi si il ataca.Eu am stat pe margine si am privit. Vanasem alaltaieri.Dar imaginea lui Alice... omorand animalul ma cutremura.Desi o mai vazusem pe Alice vanand de un milion de ori.


15/26

Imagini de la ziua Bellei mi se perindau in minte, cum s-a taiat,mirosul, cum am aparat-o de un monstru...Am tresarit, cuvantul izbindu-ma cu putere.Monstru.

Asta era si Alice, asta eram si eu si Jasper. Si nu puteam facenimic sa schimbam asta.Si asa, ma intrebam cum a iubit Bella un monstru. Era ceva atatde impotriva firii, nu puteam intelege. De ce ma iubea?Daca mi-ar fi pus intrebarea asta cineva mie, as fi raspuns ca oiubesc din cauza ca este frumoasa, buna, extraordinara,perfecta...

- Ok, cred ca m-am saturat, zambi Alice trezindu-ma. Emmeto sa crape de nervi cand o sa afle ca am gasit un urs asa

de mare si frumos.- Am gasit si eu unul.- La fel de suculent? ma tachina ea.- Pe-aproape, am raspuns oftand.

Toate discutiile astea... liceul, activitatile noastre... Imi pareauacum fara nici un rost. Pierdere de timp. Nu ma puteam bucurade nimic.Si cum nu-mi place sa te mint Edward, asta este evident dincauza ca Bella nu este cu tine.Stiu.Atunci de ce o faci pe prostul?

- Ce ai spus?- Am spus ceva? am intrebat mirat.- Ceva cu prost... spuse Alice, asezandu-se pe trunchiul

copacului langa mine si privindu-ma patrunzator.Oups. Vorbisem cu voce tare?Ok. Trebuie sa termin cu vorbitul cu mine insumi. Desi ma ajuta,ma simt de parca am pe cineva care ma intelege, am sa termincu chestia asta ciudata. Acum inteleg de ce oamenii o fac destulde des.

- Deci? spuse Alice, ridicand o spranceana.- Nimic.- Dar...

Am ridicat o mana.- Nu insista. Nu ma fa sa recit Catelus cu parul cret, am

incercat sa zambesc, imitandu-i tonul mental.Ea se stramba.

- Nici macar nu stii poezia.

Fu randul meu sa ma stramb.


16/26

Alice se ridica si spuse:- Cred ca ar fi timpul sa ne intoarcem. Eu am de impachetat

caci ne mutam maine in noua noastra casa. Si plus catrebuie sa redecorez casa impreuna cu Rose, totul intr-o

noapte, incerca Alice sa para enervata si obosita, dar nuera nevoie sa citesc ganduri ca sa-mi dau seama cat deincantata era.

- Noroc, i-am spus in timp ce fugeam spre casa.Ea zambi.Cand am intrat, toti erau la activitatile lor obisnuite. Tanya, Katesi Irina erau cu Rosalie in fata computerului. Alice se repezi spreele, deschizand folderul cu designuri si lasandu-le sa admire siapoi fugind pe scari ca sa impacheteze.

Si daca trebuie sa joc un rol de vampir normal, trebuie, nu?Da, trebuie, m-am gandit in timp ce ma asezam in fata unuipian micut, negru.Mi-am plimbat mana pe clape. Era bine acordat, iar sunetelefrumoase parca ma trezira. Imi era dor de muzica.Dar cand degetele mi se plimbara singure pe clapele de fildes,interpretand Cantecul de leagan dedicat Bellei, toata casadeveni tacuta.I se potrivea atat de bine acest cantec, atat de dulce si bland,frumos... Notele usoare parca mi-o conturau in minte trasaturacu trasatura. Parca o vedeam langa mine si-mi doream sa intindmana dupa a ei, dar stiam ca nu era decat o iluzie...Dar durerea ma strapunse mai tare ca inainte la sfarsitulmelodiei.Un sfarsit atat de previzibil. Trist.Asa trebuia sa se termine totul. Nu a fost sa fie. Pentru mine,fiind sfarsitul lumii.Cantecul atat de familiar imi invadase mintea, aducand valuride amintiri despre Bella dormind... in bratele mele. Caldura ei.Am simtit cum suspinele incercau sa evadeze si am intepenit pescaun, oprindu-ma din cantat.Privind in gol.

Traind in gol.Simtindu-ma gol.Inainte ca familia mea sa reactioneze, am sarit de pe taburet siam tasnit afara, pe geamul deschis.Fugind, alergand fara tinta, cat de repede puteam.Dar acum nu ma inconjura ceata verde a padurii. Ma inconjura

un alb imaculat. Dar nu conta. Tot ce conta era sa scap numai...


17/26

Fugind.Evadand... din durerea agonizanta.Dar soarele rasarea de acum. Trecusera cateva ore. M-am opritsi am privit curcubeiele colorate aruncate de pielea mea pe

zapada si am marait salbatic. Daca as fi aruncat pur si simplu oumbra pe pamant, daca nu as fi fost un monstru...M-am lasat sa cad pe patura moale si rece, plangand faralacrimi.

Capitolul 7 ViziuniLeft alone with empty handsLosing you is more than i can stand, i can't mend

Close my eyes, and made a wishTo lose myself so I'll forget about you it's no use

Swore to never ever leave youTo never let you out of my handsNothing here could ever change this

A promise til the living endI swore i'd never stray from you

Broken bones, broken in half

I've come too far to start againBut I'm trying, I am trying

I'm sick of this , I'm sick of hurtShame is such a dirty wordI'm trying, I'm still trying


18/26

Swore to never leave youTo never let you out of my handsNothing here could ever change this

A promise til the living end

I never meant to be a liar

The shame is cutting into my skinI'd rather die on my feetThan live here on my knees againI swore I'd never stray from you

Swore I'd never stray from you...

- Edward! Pentru numele lui Dumnezeu, scoate naibii castilealea si asculta!

Vocea ascutita a lui Alice aproape imi sparse timpanele.Nu maindoiesc ca s-a auzit din casa noastra noua pana la cea a

clanului Denali.- Ce este, Alice? am spus incet, fara sa deschid ochii si fara

sa-mi schimb pozitia.Dar la auzul maraiturii lui Alice am pus pauza la Stray de TheExies, o melodie care mi se potrivea atat de bine.

- Voiam sa te anunt ca mergi cu mine la vanatoare in searaasta. Nu ai dreptul la protest, este o hotarare deja luata.Nuai mai vanat de o luna si ceva, iar de fiecare data ne spuica te duci la vanatoare, dar cand te intorci ochii iti sunt la

fel de negri ca inainte.Am deschis ochii surprins. Lumina ma izbi, iar ochii ma usturauusor. Iar imaginea lui Alice cu o expresie nu prea vesela nu ajutacu nimic.Era adevarat ca nu vanam. Imi spuneam hotarat ca de dataasta voi vana, dar cand ajungeam in pustiul alb, singur siinconjurat de puritatea zapezii, durerea pe care incercam s-oascund cat de cat evada si ma prabuseam pe patura rece siplangeam fara lacrimi...

Crezusem ca durerea se va estompa cu trecerea timpului.Crezusem ca totusi timpul imi va vindeca ranile.Dar, ca de obicei, ma inselam.Cu fiecare secunda care trece, simt cum cate o parte din minese rupe din fiinta mea si disperarea o macina si o calca inpicioare la fel de ireversibil cum este si inima mea, sau, maiprecis, bucatile ramase din ea.Am privit din nou dezorientat si confuz in jur.Uram sa ies din intunericul familiar in care chipul Bellei

stralucea si ma mangaia ca un soare.


19/26

Cateodata am impresia ca traiesc intr-o lume paralela curealitatea, un fir desprins dintr-un rau urias. Coexist intr-unUnivers in care totul se invarte in jurul Bellei, mentinut de opermantenta disperare, si o lume in care toti sunt fericiti prin

altii. Dragostea este ca un puzzle, piesele imbinandu-se sicreand perfectiunea lumii pentru fiecare. Dar eu imi pierdusempiesa, iar lumea se scufundase intr-un intuneric fara margini.Lumea din care eu n-am sa mai fac parte niciodata, fericit sitraind prin persoana iubita.Nu ma pot exclude din aceasta ecuatie, totusi. Eu traiesc prinBella, dar nu sunt fericit. Gustasem raiul, gustasem fructulinterzis, dar in povestea asta nu Dumnezeu il alunga pe Adam.Adam se condamna singur.

In concluzie. traiesc in gol. Dar cred ca nu am folosit termenulpotrivit.Rectifiv, exist. De trait am trait numai o data, cand eram cuBella.Acum, pana si numele... Bellei durea acum, cand soareleapusese si totul isi pierduse importanta.De fapt, pe cine pacalesc. Totul doare. Totul imi aduce inevitabilaminte de ce am pierdut. Inca ma bantuie, ma chinuie durereadin ochii ei cand i-am spus ca... nu o mai iubesc, calmul ei...intrebari la care nu am sa am niciodata raspuns.Ma intreb cum Pamantul nu s-a prabusit de pe orbita laminciunile pe care nici nu stiu cum i le-am debitat.

- Edward! Incearca sa fii atent putin! Mai iesi din lumea ta siexploreaza exteriorul! Stiu care este cauza, dar devine...foarte ingrijorator. Au trecut patru luni si ceva, dar tu incate porti ca un mort viu!

Alice era suparata rau. Avea o voce de soprana care-ti raneaurechile.Of, vreau sa fac ceva, sa-l ajut... Dar pur si simplu zace aici. Arenuntat aproape la tot ce facea inainte. Nu mai canta la pian,nu mai citeste, ci pur si simplu sta si asculta muzica. Chiar nueste ceva imbucurator. Credeam toti ca isi va reveni daca ilvom lasa in pace, dar devine si mai rau.Am oftat din nou. Mi-am dorit pentru a mia oara sa fi murit in1918, atunci cand ar fi trebuit, necauzand atunci atata durere sibataie de cap celor pe care ii iubesc.Si mort viu oricum eram si inainte de asta. Strigoii, vampirii sizombi fac parte din categoria mortilor vii, nu?

- Bine, vin cu tine la vanatoare.


20/26

Chiar imi parea rau ca le provocam atatea dureri de cap, dar nuputeam sa fac nimic. Si daca tot vorbeam de nimic, nu puteamsa spun nimic impotriva vanatorii de diseara.Am oftat a treia oara.

Acum ca au trecut patru luni... probabil a trecut peste mine.Poate este fericita. Blestemata de viziune a lui Alice iesi dincutia in care o incuiasem si aproape ma facu sa marai. Geloziase amesteca cu disperarea, iesind o mixtura foarte dureroasa,destul de arzatoare ca sa-mi faca inima sa-mi sara din piept,sau bucatile ei.Dar n-am putut sa nu ma mir. Trecuse o luna?!Nu simteam timpul trecand. Parca aluneca pe langa mine, nuconstientizam schimbarile din jur sau nevoile mele. Cum

spusese Alice, probabil era timpul sa fac un efort si sa mai bagputin control si in incercarea sa-mi revin, pe langa restul din elcare era concentrat pe a nu ma duce la Bella si a-i cere iertare,o dorinta ce ma tortura tot timpul. Dar era greu sa ma trezescdin lumea mea.Nu. Nu lumea mea. Ci din fosta mea lume, caci eu traiam dinamintiri. Ma hraneam cu amintiri de ea, cand durerea deveneamai acuta si simteam ca nu mai pot continua...

- Bine, am spus in sfarsit, vazand ca Alice era pe punctul dea se isteriza din nou.

Si mi-am luat castile care imi cazusera de pe canapea si amvrut sa mi le pun la urechi, dar Alice imi lua repede Ipodulrepede si se infipse hotarata in fata mea.

- Dami-le inapoi, Alice, am spus fara vlaga. Doar am fost deacord cu vanatoarea.

- Nu asculti muzica. Tu vii cu mine in salon, o chestie care n-ai mai facut-o de ceva timp, ci stai inchis in camera ta caintr-un mormant.

Arata foarte decisa si autoritara. Ochii ei ma fixau cu insistenta,in timp ce se gandea ca ar trebui sa ma schimb. Purtasemhainele de doua zile.Dar deodata ma apuca repede de mana, si ma trase in jos pescari.

- Dar, dar...Inainte sa reusesc macar sa ma gandesc la o scuza buna maaflam in sufragerie. M-am crispat cand am ajuns jos. Toti seridicara de la activitatile lor, privindu-ma ca pe o fantoma.

- Edward! exclama Esme, imbratisandu-ma.


21/26

Toti incepura sa ma salute si sa ma imbratiseze de parca unmort se sculase din mormant, sau de parca fusesem plecat odecada. Mort sunt, practic, dar camera mea... nu-i destul degroteasca ca sa sugereze un mormant.

Nu am putut sa nu oberv cat de tristi aratau toti inainte de aintra... Emmet si Jasper jucau sah plictisiti, Carlisle isi sprijineacapul in maini in fata TV-ului langa o Esme distrasa. Rosalie segandea, evident, la sine insasi.

- Frate, ce zici de un meci de wrestling in seara asta? zambiEmmet larg.

Nu ma simteam in stare de asa ceva. De fapt, nu ma simteamin stare de nimic inafara de suferinta. Era ciudat sa ma aflu aici,cu ei.

- Nu, Edward merge cu mine la vanatoare, spuse Alicevesela. Deja m-am inscris pe lista de asteptari.Sper ca Alice nu l-a fortat prea tare... Oricum, eu i-am dat ideeade a-l supraveghea in timpul vanatorii. Edward ma ingrijoreazaatat de tare. Nu si-a revenit aproape deloc. A fost prima datacand am fost cheamt la scoala din cauza ca Edward pur sisimplu nu raspunde la ore! Pierdut in ganduri, spun profesorii.Oricum...Deci Carlisle era Evil MasterMind in treaba asta, dar ultimaparte ma uimi. L-au chemat la scoala din cauza ca nu eramatent?! Nici nu observasem.Hei, am o idee! gandi Alice tare si se repezi la mine.

- Edward, hai sa jucam sah! spuse ea si ma tranti pe scaunuldin fata mesei ca o hiperactiva ce e si se aseza si ea pe celdin fata mea.

- Bine, m-am strambat eu si am inceput sa aranjez piesele,deja anticipand remiza ce urma.

Ma rog, ce altceva putea sa iasa daca eu ii citeam intentiile inganduri iar ea imi vedea miscarile in viitor, decat o remiza?Am ales negrele, ca ochii Bellei...

- Eu le iau pe cele albe! tipa Alice oprindu-mi caderea intr-omare de ganduri.

Am inceput eu primul, fara sa ma gandesc prea bine. Eramabsent, dar nu destul de absent ca sa renunt la demnitatea measi sa ma dau batut. Dar in timp ce jocul avansa, am inceput sama implic si era cat pe ce sa-i iau lui Alice regina. La naiba!

- Nu te pune niciodata cu clarvazatoarea, spuse Alicezambind.


22/26

- Nu te pune niciodata cu cititorul de ganduri, i-am intors-oironic.

Si daca tot era vorba de ganduri, Esme exulta de bucurievazand ca imi uitasem partial durerea, iar ceilalti aveau ganduri

la fel de incantate. Lasati-ma sa repet, de ce ma iubesc toti atatde mult?Atunci am realizat ca...

- Jasper!- Oups... spuse el zambind larg, dar nu inceta sa ma

calmeze.Nu pot suporta durerea care o simti tu, Edward. Am nevoie de

putina pauza. Oricum, cred ca-ti face si tie bine, gandi el.Am dat din cap si am continuat jocul, facand tot felul de

manevre pentru regina. Incercam sa nu ma hotarasc, dar Aliceisi dadea seama si era in garda.Dar deodata am realizat ca Nebunul era in raza de actiune aCalului...

- Ha! am spus trimfator si i-am luat Nebunul, punandu-l inpartea mea de masa.

Dar mi-am ridicat privirea spre ea, uimit ca pierduse. Aliceincremenise cu expresia aceea am o viziune nu ma deranjatica va bat. I-am ascultat gandurile curios de sa aflu ce era atatde important de o facuse sa piarda.Dar am incremenit asemenea ei.O femeie cu parul ca focul alerga cu o viteza uimitoare printr-o

padure familiara, dintre copaci zarindu-se o casa...Viitorul lua alte forme, din ceata cristalizandu-se o altaimagine...

Aceeasi femeie, cu o expresie furioasa, trece granita StatelorUnite...Am realizat uimit ca masa tremura, dar am realizat ca era dincauza mainilor mele care o zguduiau incontrolabil.Victoria fugea spre casa Bellei. Nu exista decat o singuraexplicatie. Voia s-o ucida pe Bella, astfel razbunandu-se pemine. Nu-mi dadusem seama ca este atat de atasata de James,incat sa-si doreasca razbunare atat de tare. Banuisem ca vaveni dupa mine, si nu ma ingrijorasem, dar...Daca o omora pe Bella ma omora pe mine.Nu exista o razbunare mai groaznica.Dar nu avea s-o aiba pe Bella decat peste cenusa mea.Dar uimirea si confuzia imi erau amplificate, cand ma gandeam

la a doua viziune. Ce putea s-o faca pe Victoria sa se intoarca


23/26

inapoi, sa renunte? Dupa expresia pe care o avea in imagine, nuparea s-o fi facut de bunavoie. Dar cine ar fi putut sa-i steaimpotriva?

- Putem veni si noi? intreba Alice, dupa ce socul ii pali putin

si avu o a doua viziune cu mine fugind spre... Texas?Chiar daca Victoria urma sa plece, eu trebuia sa ma asigur caBella este in siguranta. Dar disperarea se mari, pulsandu-miprin minte, amestecata cu un vechi sentiment, dar mult maiputernic.Vina.Era vina mea.Pentru a mia oara, este vina mea ca un vampir sadic o cauta casa-i faca rau.

Voia s-o raneasca pentru ca o iubesc. Cate nenorociri ii va maiaduce Bellei dragostea mea?Simteam ca ma rup in bucati, suspine salbatice incercau saiasa, caci realizam din nou cate prostii facusem... De ce naiba n-am plecat cand trebuia? Inainte sa-i complic viata si s-o pun inpericol...

- Hei!Alice astepta un raspuns, dar am stiut ca vazuse care eradecizia mea.Eu sunt motivul problemei, eu voi rezolva problema. Pot s madescurc cu Victoria singur.

- Ne spune si noua cineva despre ce naiba este vorba?intreba Emmet enervat. Ura cand eu si Alice aveamconversatii private

- Am vazut-o pe Victoria ducandu-se dupa Bella, dar apoiam avut o alta viziune in care ea renuntase si se intorcea,spuse Alice simplu.

Nici daca ar fi aruncat o bomba atomica, sau daca ar fi spus cauraste shoppingul nu i-ar fi socat mai rau.Am lasat-o sa se lupte cu intrebarile celorlalti si m-am strecuratin camera mea, aruncandu-mi Ipodul in sfrasit recuperat sicateva haine intr-o valiza. Este o parte buna in a fi vampirtotusi. Nu ai nevoie de pachete nesfarsite de mancare, hrananoastra se gaseste oriunde... este o padure sau gradinazoologica, desigur.Cand am coborat jos, stiam ca nu va fi usor.

- Edward, nu te putem lasa sa te duci singur, pleda Esme.- O sa am si eu putina distractie, ia-ma si pe mine, te rooog,

spunea Emmet.


24/26

- Fiule, este periculos. Ai nevoie de noi, argumenta Carlisle.- Frate, n-am sa te las la nevoie, vreau sa ajut, spuse si

Jasper.- M-am saturat sa stau degeaba, vreau sa fac si eu ceva

pentru tine, spunea Rosalie, privind jenata in jos.- Edward, de mine ai nevoie. Ai nevoie de viziunile mele,spunea Alice.

- Va rog, liniste! am spus enervat. Ma duc singur si nu putetiface nimic sa ma opriti. Nu primesc argumente sau alteincercari de convingere.

Stiam ca ii ranisem, dar nu era alt mod de ai face sa accepte.Tacura toti, in timp ce eu imi doream cu disperare sa intru inpamant.

- Imi pare rau pentru asta, am murmurat.Dadura din cap.- Atunci... banuiesc ca ne vedem mai tarziu atunci... spuse

Emmet nelinistit, imbratisandu-ma. Noroc, frate.- O sa-mi fie dor de tine, Edward sopri Esme in timp ce ma

imbratisa.Jasper, Rosalie si Carlisle imi urara noroc, luandu-si tristi ramas-bun. M-am intors s-o infrunt pe Alice.Nu arata atat de suparata cum ma asteptasem.

- Edward, ams a te sun cand am vreo viziune, spuse eaincet.

Nu-i placea faptul ca ii respingeam pe toti, ca o refuzam si peea. Se simtea... ranita ca nu-i acordam incredere.

- Am incredere in tine Alice, i-am spus imbratisand-o. E doarca este vina mea in toata treaba m-am crispat si nuvreau ca sa fie si altii raniti in caz de se intampla ceva...

Texas. Acolo sa cauti prima data, gandi ea oftand.- Mersi, i-am spus zambind.

Carlisle ma privea ingrijorat.- Fiule, ne suni daca ai nevoie de ajutor, spuse el.- Cu siguranta.

Le-am mai facut odata cu mana dupa ce am iesit din casa si amluat-o la fuga spre Texas...O sa-mi fie dor de pustiul asta, chiar daca era atat de trist inultima vreme... gandea Emmet.Oh dragul meu fiu. Ce n-as da sa fii si tu fericit, gandea Esme.Si cand ma gandesc ca, orice spune el, este tot vina mea.

Jasper inca se credea responsabil pentru ceea ce induram.

Dar atunci ma izbira toate deodata.


25/26

Durere, furie, disperare, vina.Am realizat ca Jasper ma calmase in tot timpul acesta, dar eunu ii dadusem atentie.M-am oprit daramand un copac, si m-am ghemuit jos, ca o

minge, incercand sa lupt...Sa lupt cu dorinta care ma chinuie tot timpul, dar care oingropam si nu voiam sub niciun chip s-o recunosc.Voiam cu disperare sa ma intorc la Bella. Daca tot urma s-oprotejez, va trebui sa ma duc la ea, nu? Sa o astept pe Victoriape langa casa. Scuza perfecta se contura...Stii ca nu este asa. E mai bine daca o prinzi din timp, inceteazacu scuzele! Edward, esti cel mai patetic!Simteam mereu o forta magnetica ce ma tragea spre ea. Eram

intr-un fel conectati unul cu altul, si imi doream atat de tare s-otin in brate, s-o simt langa mine...Dar ea este fericita fara mine. Va fi fericita fara mine. Va aveape altcineva care sa o tina in brate si s-o aline. Viziuneablestemata cu ea si inca cineva, ma facu sa marai incontrolat.Il urasc!O iubesc!Vreau sa fie totul simplu!Simteam cum explodez, nu intelegeam cum puteam simtiatata... agonie. Suspinele ieseau intretaiate, si am realizat casparsesem stanca de langa mine. Cu o sfortaresupraom...vampireasca, m-am ridicat si am continuat goana. Masimteam mult mai bine asa, ghemuit. Puteam sa tin golul dinpiept sub control, iar nu parea ca rup in bucati, dizolvandu-main nefiinta care insemna iad, fara Bella.Macar acum aveam un scop nobil. Ma simteam mai bine acum,dupa ce lasasem totul sa iasa. Ca atunci cand eram in cameramea, dupa prima zi de scoala, durerea se ameliorase putin.In timp ce ceata dansa in jurul meu, am lasat un oftat.Ei bine Bella, totdeauna ziceai ca sunt bun la orice. Sa vedemcat sunt de bun la urmarit.

byAndru

Ok. M-ati convins sa scriu mai departe. Sper sa va placa siscuzati-ma ca a durat atata timp. Mama si tata ma calca penervi cu temele pe vacanta care oricum nu am sa le fac:P:P...Scuzati-mi greselile de scriere.


26/26

luna noua din perspectiva lui edward - capitolele 6, 7

Documents