lucrare seminar. anul i, semestrul ii

8/19/2019 Lucrare Seminar. Anul I, Semestrul II

1/15


2/15


3/15

3rtodo/ia învă!ăturii a fost stipulată drept condi!ie a rămânerii în )iptice şi în canonul 1

al $inodului Ecumenic: „3ricine nu ar !ine şi nu ar îmbră!işa men!ionatele dogme ale

dreptei credin!e şi nu va propovădui aşa, ci va încerca să se împotrivească acelora să fie

anatema, potrivit #otărârii date acum de arăta!ii sfin!i şi ferici!i părin!i şi să fie scos şi să cadă

din catalogul creştinilor ca un străin“>

.?u timpul, )ipticele a trecut de la un în!eles la altul, înregistrându2se modificări care au

avut efecte pe parcurs. %a început, ordinea înscrierii episcopilor în listă nu crea privilegii de

putere, conducând în acest fel la o subordonare a unuia fa!ă de altul. &ai târ"iu însă, a devenit

un factor important în administra!ia bisericească, prin care se asigura ortodo/ia ierar#ilor şi se

stabilea ordinea la slujirea în sobor. )ar lucrurile nu s2au oprit aici, căci „prin e/tensie,

această înşiruire ordonată a episcopilor a fost aplicată şi pentru a indica ordinea de preceden!ă

dintre diferitele *iserici autocefale, creându2se astfel şi un )iptice general al *isericii“=

.?riteriile potrivit cărora se stabileşte ordinea în )iptice sunt: vec#imea autocefaliei unei

*isericiB titlul administrativ al întâistătătorului ei 5ar#iepiscop, mitropolit, e/ar#, papă,

patriar# sau catolicos6B importan!a social2politică a scaunului întâistătătorului respectivei

*isericiB importan!a activită!ii misionar2pastorale desfăşurate de aceasta. (ceste criterii

trebuie aplicate unitar, nu în mod singular, întrucât „este evident că aplicarea singulară a unui

principiu sau e/cluderea unuia dintre acestea în procesul de stabilire a ordinii de preceden!ă

conduce la o bulversare şi o deformare a )ipticelor, fapt ce ulterior creea"ă tensiuni între

*isericile 3rtodo/e autocefale“@.

6 )r. 8icodim &ilaş, "anoanele Bisericii Ortodoxe, vol. , partea , traducere de )r. 8icolae opovici şi Croş

Dovincic, ipografia )iece"ană, (rad, 101, p. 0;47 Aeorgică Arigori!ă, Dipticele în Biserica Ortodoxă..., op. cit., p. 17;21718 Ibidem, p. 17+

3


4/15

II* Anal2ă st&r"&-"an&n"ă3 $e la #n"e!utur 4 !5nă astă2

)in punct de vedere administrativ2jurisdic!ional, fiecare comunitate creştină nou2

înfiin!ată de către $fin!ii (postoli sau ucenici ai acestora era independentă. ?ăr!ile 8oului

estament ne dau mărturie despre *isericile din ?orint, Efes, erusalim, (ntio#ia, $mirna,

ergam, iatira, esalonic şi altele, dar nu preci"ea"ă niciunde vreo subordonare a uneia fa!ă

de alta. ?u alte cuvinte, fiecare comunitate avea un caracter de sine stătător şi se conducea

independent, în du#ul iubirii şi comuniunii cu toate celelalte *iserici locale . $e poate vorbi

astfel despre o autocefalie episcopală încă de la începuturi1;

, potrivit căreia ierar#ul unui locnu putea fi împiedicat de nimeni în e/ercitarea activită!ii sale pastorale, dar nici nu2i era

permis să se amestece în treburile altei „paro#ii“11.

rincipiul conducerii autonome a episcopilor a fost statutat prin canonul 04 apostolic 1+,

care prevede ca fiecare episcop să2şi cârmuiască „paro#ia“. e de altă parte însă, prin acest

canon s2au pus şi ba"ele conducerii mitropolitane, prevă"ând ca în unitatea bisericească mai

mare sau mai mică şi cu mai mul!i episcopi unul să fie cel dintâi şi fără ştirea lui să nu se

întreprindă nimic, dar nici el să nu facă ceva fără consultarea cu ceilal!i10.

(ceastă organi"are bisericească a fost oficiali"ată prin canonul 4 al $inodului

Ecumenic, luând fiin!ă epar#ia, în fruntea căreia se afla un mitropolit şi care cuprindea mai

multe episcopii. %a acest fapt au contribuit în egală măsură mărirea comunită!ilor creştine,

adaptarea la împăr!irea administrativ2teritorială din imperiu, dar şi necesitatea unei autorită!i

care să fie garantul unită!ii de învă!ătură, credin!ă şi disciplină din *iserică în epar#ia

respectivă. ?onducerile *isericilor locale s2au concentrat pe capitalele provinciilor. rebuie

subliniat faptul că autoritatea cea mai înaltă a unei mitropolii era $inodul epar#iei14.

9 )octorand r. raian ). aldman, #ec$ea organiare a Bisericii şi Sinodul I %cumenic, în Studii Teologice, seri

a 2a, an 99, nr. 024=10 r. rof. %iviu $tan, Despre autoce&alie, în Ortodoxia, an , nr. 0, p. 0=420=711 &anea &. ?ristişor, Titulatura de '(rimat) în Biserică, în Studii Teologice, seria a 2a, an 9, nr. 12

+7, ianuarie2februarie, p. 4>24=12 )r. 8icodim &ilaş, "anoanele Bisericii Ortodoxe, vol. , partea , traducere de )r. 8icolae opovici şi Croş

Dovincic, ipografia )iece"ană, (rad, 10;, p. +0>13

r. rof. %iviu $tan, *utoce&alia şi autonomia în Ortodoxie, în +itropolia Olteniei, an 9, nr. 72>1, mai2iunie, p. +@714 )octorand r. raian ). aldman, #ec$ea organiare a Bisericii..., op. cit., p. +=02+=7

4


5/15

n canonul > al $inodului Ecumenic se face referire şi la e/ar#at. e plan bisericesc au

apărut diece"ele, unită!i administrativ2teritoriale ce uneau mai multe mitropolii. (ceste scaune

căpătau o importan!ă mai mare cu cât fuseseră întemeiate direct de vreun (postol. n aceeaşi

ordine de idei, trebuie preci"at că scaunul -omei era pus „în rând“ cu cele ale (le/andriei,

(ntio#iei şi din alte provincii, deci, ne se vorbea de vreo întâietate17

.3rdinea de preceden!ă din )iptice însă s2a format gradat, în timp, ca re"ultat al evolu!iei

organi"atorice şi administrative bisericeşti. n primele veacuri creştine, întâietatea de onoare

în )iptice a fost acordată în ba"a titulaturii -omei de capitală a mperiului -oman *isericii de

aici. Crmau *isericile din (le/andria, (ntio#ia şi erusalim. rimele sc#imbări au survenit în

secolul al 2lea, când, prin canonul 0 al $inodului Ecumenic, s2a stabilit ca, după episcopul

-omei , să aibă întâietate în cinste ierar#ul din ?onstantinopol, oraş devenit noua capitală a

imperiului, „-oma nouă“1>

.entru a indica privilegiul unui scaun episcopal în lista )ipticelui, în sfintele canoane se

utili"a e/presia „întâietatea primului2născut“. (ceasta nu implica însă şi un primat de

autoritate, superior episcopului, ci doar erau indicate locurile *isericilor autocefale în ordinea

de preceden!ă. (ceastă întâietate de onoare era în!eleasă numai în spiritul bunei orânduieli a

*isericii1=.

3rdinea în )iptice a fost reglementată prin canoanele > şi = ale $inodul Ecumenic, + şi

0 ale $inodului Ecumenic, +@ al $inodului Ecumenic şi 0 al $inodului Ecumenic,

având la ba"ă principiul general potrivit căruia „împăr!irea teritoriilor bisericeşti se adaptea"ă

împăr!irii politice şi că importan!a şi caracterul diferitelor scaune se determină după

importan!a în raporturile de stat a cetă!ilor respective, în care se găsesc acele scaune“1@.

Cn e/emplu concret în acest sens îl repre"intă -oma cea vec#e şi -oma cea nouă, ale

căror locuri în )iptice au fost influen!ate de conte/tul politico2eclesiastic. ?#iar scaune

apostolice au fost nevoite să renun!e la „privilegiile întâietă!ii onorifice“ în favoarea lor 1.

Cn lucru ce nu trebuie trecut cu vederea: din secolul al 2lea, *iserica din

?onstantinopol, a fost trecută pe locul al doilea în )iptice, în ciuda faptului că nu avea origini

apostolice şi nici nu jucase vreun rol deosebit în primele trei veacuri creştine. (ceastă ac!iune

a avut drept premisă rolul socio2politic, în spe!ă numirea ei ca noua capitală a mperiului

-oman, pe 11 mai 00;+;.

15 Ibidem, p. +=716 Aeorgică Arigori!ă, Dipticele în Biserica Ortodoxă..., op. cit., p. 17+217017 Ibidem, p. 170217418

r. (sist. 8icolae )ură, Dipticele..., op. cit., p. >7;2>7119 Ibidem, p. >7720 Aeorgică Arigori!ă, Dipticele în Biserica Ortodoxă..., op. cit., p. 174

5


6/15


7/15

c#iar şi unor persoane fi"ice 2 „c#aristicarii“ 2 administrarea anumitor mănăstiri sau centre

mona#ale. este patru veacuri, patriar#ul de la ?onstantinopol avea sub autoritatea sa bunuri,

sate şi castele situate în afara epar#iei sale. (lt aspect care ne re!ine aten!ia este restrângerea

dreptului de a sfin!i &arele &ir, afirmându2se ca „unica autoritate bisericească îndreptă!ită să

sfin!ească şi să distribuie &arele &ir“+4

.%ucrurile au mers mai departe după marea $c#ismă din 1;74. ?anoniştii au fost de

părere că ruptura cu -oma impunea acordarea întâietă!ii în )iptice atriar#iei de

?onstantinopol. e de altă parte, teritorii ale *i"an!ului în care func!ionau celelalte atriar#ii

din (le/andria, (ntio#ia, erusalim au că"ut sub ocupa!ii străine, fapt pentru care

?onstantinopolul a devenit „centrul aproape unic al 3rtodo/iei“, iar patriar#ul, „imaginea

e/clusivă a autorită!ii bisericeşti“+7.

&ai ales sub stăpânirea otomană, după 1470, autoritatea atriar#iei ?onstantinopoluluia crescut, atingând apogeul. atriar#ul Ecumenic a devenit „etnar#“, conducătorul civil şi

religios al tuturor creştinilor din mperiul 3toman. Era, de fapt, un act de control otoman

asupra popula!iilor nemusulmane cucerite, prin care numea, verifica şi destituia conducătorii.

Era un sistem juridic, spune un canonist român, care „permitea respectivelor minorită!i

religioase să2şi administre"e propriile probleme conform legilor şi cutumelor specifice, sub

autoritatea conducătorului lor religios. (stfel, conducătorul lor religios avea statutul de înalt

func!ionar al administra!iei civile şi era unicul repre"entant oficial în fa!a puterii otomane,

care îl recunoştea ca Hmillet bas#iI 5etnar#6 , adică Hşeful milletuluiI 5na!iunii6“+>.

ână la 1+0, perioada de ocupa!ie otomană, ?onstantinopolul a continuat ac!iunea de

centrali"are, „suprimând autocefalia *isericilor 3rtodo/e aflate sub autoritatea mperiului

3toman şi promovând constant o politică de greci"are for!ată a acestora“. n mperiul

3toman, comunită!ile ortodo/e negreceşti erau oprimate atât din punct de vedere politic, de

către turci, cât şi bisericesc, de către grecii fanario!i din ?onstantinopol. )e multe ori,

patriar#ul numea episcopi greci pentru comunită!ile de credincioşi ortodocşi de alt neam, fapt

care a produs tensiuni în sânul 3rtodo/iei+=.

utem afirma că, în perioada 147021+0, „atriar#ia Ecumenică a e/ercitat o #egemonie

aproape absolută în *iserica 3rtodo/ă, concreti"ată în special prin organi"area unui sistem

centrali"at de conducere, în cadrul căruia atriar#ul Ecumenic era singura autoritate legal

recunoscută de puterea otomană. Este momentul în care în *iserica 3rtodo/ă este conturată şi

24 Aeorgică Arigori!ă, Dipticele în Biserica Ortodoxă..., op. cit., p. 17=217@25

Ibidem, p. 1721>;26 Ibidem, p. 1>;21>127 Ibidem, p. 1>121>+

7


8/15

promovată în premieră ca o autoritate personală 5atriar#ul Ecumenic6 în detrimentul unei

autorită!i sinodale prevă"ute de doctrina canonică“+@.

otuşi, trebuie subliniat că *iserica 3rtodo/ă -usă, ridicată la rang de patriar#ie în

17@, era singura *iserică 3rtodo/ă din acea perioadă aflată în afara autorită!ii directe a a2

triar#iei ?onstantinopolului. n 170, $fântul $inod al atriar#iei ?onstantinopolului a decisca atriar#ia &oscovei să ocupe locul cinci în )iptice după atriar#ia erusalimului+. ână la

începutul veacului al 92lea, *iserica 3rtodo/ă -usă a fost organi"ată ca patriar#ie şi,

urmând e/pansiunea teritorială a mperiului Jarist, s2a de"voltat e/trem de repede, fapt care a

stat la ba"a declarării, de către unii teologi ruşi, a atriar#iei &oscovei drept „cea de2a treia şi

ultima -omă“0;.

*iserica 3rtodo/ă -omână din Cngrovla#ia şi2a dobândit autocefalia în 10701, iar cea

din &oldova în 14;10+

. Ele au întreprins numeroase demersuri pentru a rămâne în afara#egemoniei constantinopolitane, în special ac!ionând pentru a nu fi numi!i ierar#i greci pe

seama lor şi a câştiga dreptul de a sfin!i &arele &ir, ca e/presie a autocefaliei. (c!iunile

*isericilor din provinciile româneşti au avut sor!i de i"bândă într2o oarecare măsură, căci, în

1=>>, i2a fost acordat &itropolitului Cngrovla#iei titlul de „%oc!iitor al ?e"areii ?apadociei“,

iar *iserica 3rtodo/ă -omână din ransilvania, deşi func!iona sub stăpâniri catolice sau

protestante, ostile 3rtodo/iei, avea totuşi autocefalie00.

*iserica 3rtodo/ă Aeorgiană, autocefală încă din 4>>, prin demersurile *isericii

(ntio#iei, nu a avut posibilitatea de"voltării activită!ii misionar2pastorale din cau"a ocupa!iei

otomane, persane şi ruseşti. n 1@11, şi2a pierdut autocefalia, fiind încorporată *isericii -use.

(bia în 111, *iserica 3rtodo/ă Aeorgiană şi2a autoproclamat autocefalia, recunoscută în

140, cu locul al nouălea în )iptice04.

)eclinul mperiului 3toman, la debutul secolului al 992lea, a constituit începutul unui

drum presărat de solicitări din partea *isericilor 3rtodo/e din statele scăpate de sub acest jug

de a fi recunoscute ca autocefale: -omânia, $erbia, *ulgaria, Arecia. atriar#ia Ecumenică a

reac!ionat altfel decât era aşteptat, în sensul că a încercat să transfere autoritatea dobândită în

mperiul 3toman în spa!iul eclesiastic, nerecunoscând autocefalia *isericilor respective sau

28 Ibidem, p. 1>429 r. (sist. 8icolae )ură, Dipticele..., op. cit., p. >7>30 Aeorgică Arigori!ă, Dipticele în Biserica Ortodoxă..., op. cit., p. 1>421>731 r. rof. )r. &ircea ăcurariu, Istoria Bisericii Ortodoxe omne, vol. , Editura nstitutului *iblic şi de

&isiune al *isericii 3rtodo/e -omâne, *ucureşti, 1@;, p. +4132 Ibidem, p. +>7

33 Aeorgică Arigori!ă, Dipticele în Biserica Ortodoxă..., op. cit., p. 1>721>=34 Ibidem, p. 1>=

8


9/15

condamnându2le ca sc#ismatice. n cele din urmă, *iserica 3rtodo/ă a Areciei a fost

recunoscută de atriar#ia ?onstantinopolului abia în 1@7;, *iserica 3rtodo/ă *ulgară, în

147, *iserica 3rtodo/ă -omână, în 1@@7, iar *iserica 3rtodo/ă $ârbă, în 1@=, pentru

aceasta din urmă păstrându2se obliga!ia de a primi $fântul &ir doar de la ?onstantinopol07.

1;@ este anul în care atriar#ia Ecumenică începe să se reorgani"e"e prin transferareasub autoritatea *isericii 3rtodo/e din Arecia a comunită!ilor ortodo/e greceşti din diasporă.

)eci"ia a venit oficial prin patriar#ul de atunci al ?onstantinopolului, oac#im al 2lea

51@=@21@@4, 1;1211+6, care a emis în acord cu sinodul, pe 1@ martie 1;@, un omos

patriar#al şi sinodal în acest sens. %ucrurile au luat o nouă turnură în 1+;, când, după crearea

-epublicii urce, atriar#ia Ecumenică a dorit să2şi reia controlul autorită!ii. e 1 martie

1++, patriar#ul &eletie &eta/aKis a #otărât, în mod unilateral, revenirea diasporei ortodo/e

greceşti sub autoritatea atriar#iei Ecumenice, invocând eronat canonul +@ al $inodului Ecumenic, potrivit căruia întreaga 3rtodo/ie ar fi sub autoritatea ?onstantinopolului. n urma

acestui act, patriar#ii constantinopolitani posteriori au început să intervină direct în via!a

epar#iilo altor *iserici 3rtodo/e autocefale. Este ca"ul *isericilor din ?e#oslovacia, olonia,

Ginlanda, Estonia şi %etonia, care depindeau de atriar#ia &oscovei. (mestecul a fost

amplificat i de conte/tul politic în care î i desfă ura activitatea *iserica -usieiș ș ș 0>.

?#iar i după 1;, unii teologi au încercat să revendice canonicitatea unor drepturiș

e/clusive pentru atriar#ul Ecumenic, printre care păstorirea întregii diaspore ortodo/e,

dreptul de apel în 3rtodo/ie, acordarea autocefaliei şi sfin!irea &arelui &ir 0=.

n )iptice sunt înscrise astă"i, în ordinea onorifică, toate *isericile autocefale. re"en!a

în acest act repre"intă garan!ia comuniunii canonice, dogmatice şi cultuale cu *iserica

3rtodo/ă. otodată, este preci"at şi locul e/act al fiecărei *iserici în ordinea de preceden!ă.

)ipticele general s2a aplicat şi la nivelul fiecărei *iserici locale cu caracter autonom sau

autocefal, fiind înscrise în ordinea de preceden!ă epar#iile din cadrul ei0@.

re"entul ne oferă un tablou al 3rtodo/iei ca „o comuniune de *iserici locale ce se află

într2o strânsă interdependen!ă dogmatică, cultică şi canonică şi care se disting între ele în

special prin gradul lor de autonomie bisericească“. (ceasta presupune e/isten a unorț *iserici

autocefale şi *iserici autonome. 3rdinea de preceden ă din )iptice este următoarea: atriar#iaț

?onstantinopolului, atriar#ia (le/andriei, atriar#ia (ntio#iei, atriar#ia lerusalimului,

atriar#ia &oscovei, atriar#ia $ârbă, atriar#ia -omână, atriar#ia *ulgară, atriar#ia

35 Ibidem, p. 1>=21=;36

Ibidem, p. 1=121=737 Ibidem, p. 1==38 r. (sist. 8icolae )ură, Dipticele..., op. cit., p. >7

9


10/15


11/15

din +;11. -edăm comunicatul final4;: „?omisia interortodo/ă pregătitoare a $fântului iș

&arelui $inod al *isericii 3rtodo/e s‐a reunit la ?entrul 3rtodo/ al atriar#iei Ecumenice de

la ?#ambesL 5Elve ia6 în ++ț ‐+> februarie +;11. %ucrările au fost pre"idate de naltpreasfin itulț

&itropolit oan de ergam, repre"entant al atriar#iei Ecumenice. naltpreasfin itul ărinteț

&itropolit eremia al Elve iei a asigurat secretariatul. ?omisia interortodo/ă pregătitoare aveațca misiune să finali"e"e studiul despre c#estiunile autocefaliei i modalită ii ei de proclamare,ș ț

precum i a )ipticelor ortodo/e.ș

1. )upă discursul de desc#idere al pre edintelui i al secretarului său, ?omisia a urmăritș ș

e/aminarea modului de semnare a tomosului de autocefalie, c#estiune care era rămasă în

suspans de la precedenta reuniune. 3 lungă discu ie pe această temă nu a permis să se ajungăț

la o deci"ie unanimă. )at fiind faptul că, potrivit regulamentului în vigoare, deci"iile

?omisiei trebuie să fie luate în unanimitate, un acord nu a putut fi atins în c#estiunileautocefaliei i modalită ii ei de proclamare, c#estiune care rămâne, a adar, din nou, înș ț ș

suspans.

+. ?omisia a discutat c#estiunea )ipticelor ortodo/e i a e/aminat diferitele aspecteș

canonice i eclesiologiceB ea a trecut în revistă practica actuală a *isericii 3rtodo/e referitoareș

la aceasta i, în mod unanim, a emis avi"ul că se impunea stabilirea de )iptice uniforme înș

*iserica 3rtodo/ă, ca e/presie concretă a unită ii sale. ?omisia a trecut, de asemenea, înț

revistă criteriile ce se aplică până a"i pentru înscrierea unei *iserici în $fintele )iptice.

?omisia a e/aminat solicitările *isericilor oloniei i a (lbaniei privitoare la înscriereaș

lor în mod uniform în $fintele )iptice ale tuturor *isericilor 3rtodo/e autocefale, începând cu

*iserica olonieiB ea a propus o adaptare în consecin ă a )ipticelor *isericilor 3rtodo/e.ț

?omisia a e/aminat solicitările:

a. $fintei *iserici a Aeorgiei în vederea ridicării acesteia în cel de ‐al aselea rang aș

$fintelor )iptice a tuturor *isericilor 3rtodo/eB

b. $fintei *iserici a ?iprului în vederea înscrierii sale într ‐un rang superior în $fintele

)iptice a tuturor *isericilor 3rtodo/eB

c. precum i diferen a care a fost constatată în $fintele )iptice privitoare la includereaș ț

de *iserici nerecunoscute pe plan panortodo/ ca autocefale.

?omisia a constatat imposibilitatea de a ajunge la o propunere acceptată în unanimitate

privitoare la aceste c#estiuni“.

roblema )ipticelui a rămas astfel în discu!ie, întrucât desuetudinea lui este evidentă.

(ctuala ordine de preceden!ă din )iptice urmea"ă un clişeu, fi/at în două păr!i: prima este

stabilită în primul mileniu, până la $c#isma din 1;74, iar cealaltă urmea"ă cursul istoriei până

40 Ibidem, p. 14>214=11


12/15

în "ilele noastre. -ealitatea contemporană depăşeşte însă conte/tul socio2politic şi istoric al

e/isten!ei creştinismului de la începuturi până în "ilele noastre41. 8u mai pot fi aplicate două

principii, şi anume: importan!a social2politică a scaunului de reşedin!ă a întâistătătorului

respectivei *iserici şi importan!a activită!ii misionar2pastorale desfăşurate de respectiva

*iserică. n pre"ent, întâistătătorii *isericilor din primele patru locuri ale )ipticelui activea"ăîn oraşe fără vreo importan!ă actuală deosebită pentru 3rtodo/ie: stanbul în urcia,

(le/andria în Egipt, )amasc în $iria, erusalim în srael. (ctivitatea lor misionar2pastorală

este deficientă, func!ionând în state neortodo/e, care nu le oferă cadrul adecvat în acest sens,

iar numărul lor de credincioşi este mult diminuat4+.

(stfel, „este evident că astă"i se impune ca necesară o discu!ie serioasă referitoare la

ordinea de preceden!ă din )iptice, în cadrul căreia să fie preci"ate şi anali"ate modalită!ile de

modificare a )ipticelor, precum şi ordinea actuală a *isericilor, !inându2se cont, bineîn!eles,de vec#imea autocefaliei, de titlul administrativ al întâistătătorului, de principiul acomodării

organi"ării *isericii la structurile administrativ2teritoriale statale, precum şi de importan!a

activită!ii misionar2pastorale a respectivei *iserici. 3 eventuală neaplicare a vreunuia dintre

aceste principii nu poate să conducă decât la bulversarea bunei ordini şi, deci, la crearea de

tensiuni artificiale în sânul 3rtodo/iei“, conc#ide un canonist român40.

e de altă parte, e/isten!a a două )iptice repre"intă, din punct de vedere canonic, un

lucru anormal, ce poate fi interpretat ca o ruptură din comuniune, nicidecum ca „o aplicare a

principiului diversită!ii în unitate“. Cnicitatea lui este esen!ială, căci numai aşa poate reflecta

unitatea doctrinară, canonică şi cultică44.

IV* C&n"lu2

)in cele pre"entate se poate desprinde ideea că, deşi canoanele ortodo/e prevăd clar

criteriile de stabilire a ordinii de preceden!ă în )iptice, atriar#ia ?onstantinopolului şi2a

41 r. (sist. 8icolae )ură, Dipticele..., op. cit., p. >742

Aeorgică Arigori!ă, Dipticele în Biserica Ortodoxă..., op. cit., p. 1=43 Ibidem, p. 1=21@;44 Ibidem, p. 1@;

12


13/15

arogat de2a lungul timpului „un primat jurisdic!ional de tip monar#ic absolut 5papal6 în

*iserica 3rtodo/ă“47.

n primul mileniu creştin, ordinea de preceden!ă din )iptice a fost alcătuită prin

coroborarea a patru principii canonice. ?u toate acestea, ?onstantinopolul, printr2o activitate

intensă de centrali"are a administra!iei bisericeşti şi prin impunerea autorită!ii asuprascaunelor episcopale aflate în dificultate, a reuşit să devină centrul *isericii -ăsăritene.

$ub stăpânire otomană, a cunoscut apogeul din punct de vedere administrativ. $tatutul

de înalt func!ionar al administra!iei otomane, etnar#, dat patriar#ului ecumenic, i2a conferit un

control aproape asupra întregii 3rtodo/ii, prin numirea de ierar#i greci pentru toate epar#iile

şi prin arogarea dreptului de sfin!ire şi distribuire a &arelui &ir. nsă, la sfârşitul secolului al

9l92lea, autoritatea sa era redusă numai asupra credincioşilor ortodocşi de etnie greacă din

mperiul 3toman. )e la începutul secolului al 992lea, după dispari!ia mperiului 3toman,?onstantinopolul şi2a concentrat aten!ia asupra activită!ii de revendicare a autorită!ii e/clusive

de a păstori întreaga diasporă ortodo/ă. „3 astfel de vi"iune eclesiologică nu poate fi

niciodată acceptată în *iserica 3rtodo/ă, care s2a identificat dintotdeauna prin aplicarea

sistemului sinodal de conducere“, mărturiseşte un canonist român4>.

?#estiunea )ipticelor însă nu se impune ca o necesitate stringentă. *iserica se confruntă

cu alte probleme, care ar trebui să constituie o prioritate din punct de vedere misionar2

pastoral, „într2un conte/t profund şi dureros, marcat de fenomenele seculari"ării, migra!iei şi

globali"ării, care afectea"ă atât via!a comunită!ilor bisericeşti 5paro#ie, mănăstire6, cât şi a

familiei creştine 5căsătorii mi/te, divor!uri, avorturi etc.6“4=. ?u toate acestea, „)ipticele au

fost şi rămân unul dintre mijloacele prin care s2a manifestat comuniunea du#ovnicească a

întregii *iserici 3rtodo/e. mpărtăşirea reciprocă a pomelnicelor sau )ipticelor este c#iar

e/presia comuniunii du#ovniceşti a *isericilor locale“4@.

V* ,6l&7ra8e

1. *ăjău, r. )r. ?onstantin ., (atrologie şi literatură postpatristică, ?raiova, +;10

45 Ibidem, p. 1@146

Ibidem47 Ibidem48 r. (sist. 8icolae )ură, Dipticele..., op. cit., p. >7@

13


14/15

+. *ranişte, r. rof. )r. Ene, *ranişte, rof. Ecaterina, Dicţionar enciclopedic de

cunoştinţe religioase, Editura )iece"ană, ?aransebeş, +;;1

0. ?ristişor, &anea &., Titulatura de '(rimat) în Biserică, în Studii Teologice, seria a

2a, an 9, nr. 12+7, ianuarie2februarie

4. )ură, r. (sist. 8icolae, Dipticele. Studiu istorico-canonic şi liturgic, în StudiiTeologice, seria a 2a, an 999, nr. 21;1, mai2iunie

1;. dem, Despre autoce&alie, în Ortodoxia, an , nr. 0

11. aldman, )octorand r. raian )., #ec$ea organiare a Bisericii şi Sinodul I

%cumenic, în Studii Teologice, seri a 2a, an 99, nr. 024


15/15

. (nali"ă istorico2canonică, de la începuturi şi până astă"i............................................4

. )ipticele, în discu!iile interortodo/e contemporane..................................................11

. ?onclu"ii...................................................................................................................10

. *ibliografie.................................................................................................................14

?uprins.............................................................................................................................17

15

lucrare seminar. anul i, semestrul ii

Documents