2

CUPRINS

Lansare - Colegiul Naţional “Silvania” are propria revistă

Interviu – “Lasă faptele să vorbească despre tine”. Interviu despre pasiune şi performanţă cu prof. Iulia Florian,

consilier educativ

Editorial – Pentru ce învăţăm?, Matei Denisa Ligia, clasa a X-a G

Noutăţi – Consiliul elevilor, Matei Denisa Ligia, clasa a X-a G

Ştiinţe - RADONUL – un factor al cancerului pulmonar, prof. Gabriela Olar

Satiră şi umor - Scrisoare deschisă cu sufletul larg din toată inima către domnul director, prof.Eugenia Pop

Artă grafică şi plastică – Tablouri, Dudaş Szilvia, clasa a IX-a H

Florile, prin penelul maestrului Ioan Sima, Iepure Ioana Maria, clasa a IX-a A

Creaţie literară – Grupaj de poeme, Fer Andrei, clasa a XII-a C

Anotimpuri şi vârste, Abrudan Cristiana, clasa a IX-a D

Puterea imaginaţiei, Marian Marcu, clasa a IX-a A

Eseu – De ce avem nevoie să zâmbim?, Marian Clarisa, clasa a XII-a I

Puterea minţii, Vasian Alexandra, clasa a X-a G

Sport - Noţiuni generale despre karate şi karatişti, Cliţan Iulia, clasa a XII-a E

Limbi străine –Lesouvenird'unrêveperdu, Păcurar Denisa, clasa a XII-a I

Il était une fois…,GomboşDenisa, clasa a XII-a I

Schnupperstudium in Deutschland, Bolboacă Andrada, clasa a XII-a A

Korunk hőse – merre vagy?, Szabó Anna, clasa a X-a H

Magyarul álmodott tündéri világ, Szigeti Amália Beáta, clasa a X-a H

Help Your Home, Help Earth! Boda Anita, clasa a XI-a H

Istorie-100 de ani de la atentatul de la Sarajevo şi de la izbucnirea Primului Război Mondial(1914-1918), prof.

László László

CNS – Reloaded– Poeziile Alexandrei, prof. Voichiţa Lung

Proiecte – Experienţe – on air, Kiss Ştefania, clasa a X-a F

Alege viaţa, Denisa Ligia Matei, clasa a X-a G

Arii protejate din judeţul Sălaj - excursie de studiu, Petrea Alexandra, clasa a IX-a C

Performanţe şcolare – Pop Lavinia – Olimpica de nota 10, Pop Lavinia, clasa a XII-a A

Actualitate - Noul redactor al Biroului de Presă al Consiliului Naţional al Elevilor, Denisa Ligia Matei,

clasa a X-a G

Invitaţie la umor – o altfel de lectură publică cu prozatorul şi eseistul Ovidiu Pecican, prof. ImeldaChinţa

Recomandări - Carte – Visătorii nu pot fi domesticiţi– Clubul de lectură, Denisa Raluca Păcurar, clasa a XII-a I

Film – The Impossible, Cliţan Iulia, clasa a XII-a E

__________________________________________________________________________________________

Profesori coordonatori:

Imelda Chinţa

Voichiţa Lung

Vlaicu Cristina Ioana

Szabo Katalin

Colectivul de redacţie:

Belişică Luminiţa

Petruş Cătălina

Cheţe Diana

Morent Ştefania

Pop Ana

Torje Anca

Păcurar Denisa

Marian Clarisa

Păşcuţă Dora

Mureşan Călin

Criste Claudia

Şandor Larisa

Petric Teodora

Miclăuş Denisa

Matei Denisa

Adresa redacţiei: Colegiul Naţional „Silvania”, str. Unirii, nr.1.

Apariţie semestrială: Nr. 2, aprilie 2014

Grafica realizată de :prof. Raluca Cirţi

Responsabil de număr: prof. Imelda Chinţa

Tehnoredactare: prof. Vlaicu Cristina Ioana

Mulţumiri domnului director prof. Vasile Bulgărean pentru sprijinul acordat

3

„Lasă faptele să vorbească despre tine”

-Interviu despre pasiune şi performanţă cu prof. Iulia Florian, consilier educativ-

Bună ziua! Cu toţii ştim că dumneavoastră sunteţi

doamna profesor Iulia Florian, dar dorim să

nespuneţi mai multe despre dumneavoastră.

Bună ziua Cu siguranţă, majoritatea dintre

cei care vor citi acest interviu, ştiu destul de multe

despre mine. Toată viaţa am mers pe principiul „lasă

faptele să vorbească despre tine” şi de aceea sper că

tot ceea ce am realizat până în acest moment, modul

în care m-am raportat la cei din jur şi felul în care

am ales să-i dau un sens fiecărei zile din viaţa mea,

toate acestea pot să spună, mai bine decât mine, ceea

ce sunt şi-am devenit. În rest...sunt un om obişnuit,

căruia îi place ceea ce face, cu multe pasiuni, calităţi

şi defecte, care a învăţat să se bucure de tot ceea ce

este frumos şi detestă orice formă de manifestare a

urâtului. Hmm, mi-am adus aminte acum de poezia

lui Marin Sorescu „Sunt un orb” şi cred că ar fi cel

mai bun răspuns: „Sunt un orb în faţa ta/ care

uite...vezi prin mine/ ce e rău şi ce e bine”. Vă

recomand din tot sufletul să-l ascultaţi pe Horaţiu

Mălăele recitând această poezie. Există şi o variantă

muzicală la fel de frumoasă.

Care este secretul din spatele reuşitei de a menţine

o relaţie apropiată cu elevii, dar în acelaşi timp să

fiţi o profesoară respectată?

Din modul în care aţi formulat întrebarea deduc

faptul că voi consideraţi această relaţie ca fiind o

reuşită. Mă bucur să aud asta. Nu e un secret anume.

Îmi respect şi iubesc profesia şi încerc să fac tot ceea

ce pot mai bine pentru elevii mei. Cred şi vreau să

cred că majoritatea înţeleg asta şi probabil aşa am

reuşit să le câştig unora respectul. Pe de altă parte,

nu am uitat cum e să fii tânăr, adolescent şi cât de

multe „probleme” sunt specifice acestei perioade.

Încerc să le înţeleg, să vă înţeleg şi să creez astfel

punţi de comunicare cât mai sincere şi eficiente între

noi. Cu unii dintre voi e chiar foarte simplu, sunteţi

atât de frumoşi şi maturi încât a construi o relaţie

apropiată şi chiar de prietenie pe viitor devine un

lucru facil.

Ce vă motivează să vă implicaţi în numeroase

proiecte?

Entuziasmul vostru şi dorinţa de a realiza cât mai

multe lucruri. De cele mai multe ori acestea sunt

cele care mă motivează şi îmi dau şi mie energia

necesară de a iniţia şi derula proiecte. Ne plângem

mereu de lipsa de implicare a tinerilor şi da, este o

realitate a zilelor noastre. Tocmai de aceea, atunci

când unii dintre colegii voştri îşi doresc să facă ceva,

au iniţiativă, nu pot să nu mă alătur lor. Pe de alta

parte, am învăţat şi înţeles de-a lungul anilor

petrecuţi la catedră că foarte multe cunoştinţe şi

competenţe necesare vieţii le dobândiţi în afara

orelor de curs, participând la diferite proiecte. Şi-n

plus, recunosc, îmi place să lucrez alături de voi,

obţin multe satisfacţii şi împliniri, aşa reuşim să ne

cunoaştem mai bine şi să fim mai apropiaţi, uite aşa

am mai găsit un argument pentru întrebarea de mai

sus.

Experienţa vastă ca organizator al Balului

Bobocilor îşi spune cuvântul. Care sunt cele mai

memorabile momente petrecute în timpul pregătirii

show-ului de cabaret din acest an?

În primul rând vreau să-i felicit încă o dată pe cei

care s-au ocupat de organizare, pentru ideea

îndrăzneaţă şi pentru modul plin de imaginaţie în

care au reuşit să o transpună pe scenă. A fost o

echipă frumoasă cu care mi-a făcut o deosebită

plăcere să lucrez. Cât despre momentele

memorabile...da, în fiecare an avem parte de ele şi

de cele mai multe ori de ele ne aducem aminte peste

timp, cu zâmbetul pe buze, de aceea le numim

„memorabile”. Vlad şi buburuza, Brighita şi a ei

sfoară, Lavi şi exerciţiile de încălzire înainte de

fiecare repetiţie a dansului, un genunche umflat şi-o

căzătură, a… a mai fost una spectaculoasă : P la o

priză din timpul unui dans efortul elevilor

Ştefania şi Alex pentru a-i învăţa pe boboci tainele

dansului, Călin învăţându-l pe Vadim să zâmbească,

Mihai şi al lui joben magic, Florina şi perfecţiunea

decorului, Ana şi Andreea ajutoarele trudnice ale

Florinei chiar până noaptea târziu, George şi ale lui

calde îmbrăţişări.

INTERVIU

4

Una din cele mai mari realizări pe plan

profesional este succesul prin intermediul

elevilor. Anul acesta aţi avut parte de un elev de

10! Cum a fost experienţa olimpiadei naţionale?

De nota 10! Îi mulţumesc Laviniei Pop, colega

voastră din clasa a XII-a, cea care, aşa cum bine ştie

deja toată lumea, a reuşit anul acesta să obţină nota

maximă şi astfel locul I la olimpiada naţională de

economie, pentru faptul că, în aceşti ultimi 2 ani am

împărtăşit aceeaşi pasiune pentru acest domeniu, a

avut curiozitatea de a afla cât mai multe informaţii şi

de a dobândi cât mai multe cunoştinţe, am putut

rezolva împreună probleme buclucaşe şi am analizat

diverse situaţii economice. Se pare că a fost un

parteneriat şi chiar mai mult decât atât, de nota 10.

A fost frumos şi faptul că ne-am putut bucura

împreună şi că am putut savura, la cald, gustul

victoriei – anul acesta am însoţit lotul de elevi a

judeţului Sălaj la etapa naţională a Olimpiadei de

Ştiinţe socio-umane, la Timişoara. Nu o să uit

niciodată bucuria şi lacrimile din ochii ei atunci

când a văzut în dreptul numelui său nota 10!!!

Elevii au avut de învăţat foarte multe de la

dumneavoastră, dar care este cea mai importantă

învăţătură dobândită de la elevi?

Sunt multe lucruri pe care le-am învăţat de la voi.

Noi profesorii, prin faptul că vă avem mereu prin

preajmă, reuşim să ne păstrăm tinereţea minţii şi

sufletului. Am învăţat astfel, să-mi păstrez

optimismul, energia şi dorinţa de a realiza cât mai

multe, de a zâmbi cât mai des. Am învăţat şi o

grămadă de lucruri practice: cum să faci o cafea

bună la un expresso, cum se împletesc braţări din

aţă, o grămadă de trucuri şi site-uri de pe net, cum e

cu „noua socializare”, cum foloseşti anumite

gadgeturi…

În urma noastră vin generaţii din ce în ce mai

dornice de afirmare. Ce gând le transmiteţi?

Să-şi păstreze dorinţa de afirmare şi să facă tot ceea

ce e posibil pentru a reuşi, să fie convinşi că în

cadrul Colegiului nostru pot să se dezvolte frumos,

pot să-şi formeze diverse competenţe, atât ştiinţifice,

cât şi necesare vieţii de zi cu zi, că trebuie doar să-şi

dorească să se implice pentru că vor găsi multe

activităţi şi proiecte în care să o poată face, să îşi

folosească energia şi entuziasmul vârstei pentru a

„mişca munţii din loc” aşa cum se zice, să nu se dea

bătuţi atunci când apare şi eşecul, să aleagă căile şi

modalităţile corecte şi cinstite pentru a-şi atinge

scopurile şi a-şi împlini visurile. Şi dacă la început

am amintit de Horaţiu Mălăele am să închei tot cu

el, lăsând să fie acesta un mesaj din suflet pentru voi

toţi: „vă mulţumesc pentru răbdare şi vă invit ca în

continuarea vieţii voastre să râdeţi, pentru că râsul

este muzica sufletului, să vă jucaţi, este secretul

tinereţii, să citiţi este fântâna înţelepciunii, să

gândiţi, este izvorul puterii, să fiţi calmi, este calea

spre fericire, să fiţi buni, este cheia succesului şi să

iubiţi, este raţiunea de a trăi...”.

Interviu realizat de elevii Ştefania Morent şi Călin Mureşan din clasa a XII-a I

_________________________________________________________________________________________

Pentru ce învăţăm?

Fiecare elev şi-a pus la un momentdat

întrebarea: “dar eu pentru ce învăţ?”. Răspunsul este

unul relativ, de la: pentru mine, pentru note, pentru

părinţi, sau.. pentru a schimbă lumea? Pentru că

mulţi nici măcar nu s-au regăsit în aceste răspunsuri,

intervine din păcate şi abandonul şcolar, dar această

este altă discuţie.

Şi totuşi, dacă ar fi să analizăm afirmaţiile de

mai sus, am spune că răspunsul cel mai potrivit se

pare a fi cel în care elevii spun că învaţă pentru ei.

Învaţă pentru a-şi construi un viitor, pentru a primi o

bursă, pentru a-şi găsi un loc de muncă şi pentru a

câştiga mulţi bani. Sunt elevii care au stat cuminţi în

banca lor, care şi-au făcut temele şi nu au deranjat

pe nimeni. Nu s-au gândit nici măcar un minut să

critice, de fapt, nici măcar să încerce să ajute dacă

vreodată cineva ar avea nevoie. Este elevul care s-a

gândit mereu cât de departe ar putea ajunge. Atunci,

nu învaţă cumva pentru beneficii şi nu pentru el?

Medităm puţin la acest lucru.

Unii elevi, puţini ce-i drept, spun că învaţă

pentru a schimbă lumea. Sunt elevii care au muncit

din greu încă din şcoală, pentru a învaţa ceva util ce

pot transmite mai departe.

Sunt cei care au învăţat trecutul pentru a şti să îşi

construiască viitorul, să ştie ce au făcut alţii pentru a

putea construi ei mai bine. Au încercat să găsească

mereu metode pentru a schimba anumite concepţii.

Se străduiesc să îi facă pe oameni să aibă gândire

pozitivă, să zâmbească mai mult, să găsescă fericirea

în lucruri mărunte. Au învăţat orice le-a ajuns la

ureche, ştiind că poate să fie o sursă care îi va ajuta

mai târziu pentru a schimba ceva.

Cuvântul “schimbare” pe care îl tot folosim, este

unul cu multe înţelesuri. Această schimbare pe care

o facem poate să fie una bună sau nu. Nu trebuie să

INTERVIU / EDITORIAL

5

îţi propui ceva, iar pe dimineaţă următoare să fie

realizat. Ci treptat. În fiecare zi să aducem o

îmbunătăţire persoanei de lângă noi, comunităţii,şi

de ce nu lumii. Dar primii care trebuie să se schimbe

suntem noi. Şi această schimbare a noastră poate să

fie realizată doar prin învăţare. Şcoala este un model

de formare de creare a diferite concepţii şi idei. Te

ajută să te formezi omul de mâine care poate

schimba lumea. Dacă ai o şansă, încearcă să o

foloseşti! Nu rămâne niciodată în anonimat, ci lupta

cu toată fiinţă ta să modifici ceva în bine.

Aici este ca într-o sală de spectacol. Te-au

aplaudat 2 oameni din 10? Nicio problemă. Continui

şi joci pentru ei. Aşa este şi aici. Doar că noi jucăm

pe aşa numita “scenă a vieţii”, actorii şi regizorii

putând fi chiar noi.

Denisa Ligia Matei, clasa a X-a G, CNS

__________________________________________

Consiliul Național al Elevilor

Consiliul Național al Elevilor (CNE) este

structura reprezentativă a elevilor la nivel național,

promotor al proiectelor și programelor care

încurajează dezvoltarea personală a elevilor,

voluntariatul și implicarea în comunitate. Scopul

principal al Consiliului Național al Elevilor este de a

apăra și promova drepturile și interesele elevilor și

de a implica elevii în actul educațional, viața civică,

socială și culturală.

CNE funcționează ca structură consultativă a

Ministerului Educației Naționale, fiind înființat în

anul 2007, în baza OMECT nr. 2782. În prezent

funcționează în baza Regulamentului de Organizare

şi Funcţionare aprobat prin OMECTS

4247/2010. Este compus din 45 de membri, 42 de

președinți ai Consiliilor Județene ale Elevilor și 3

vicepreședinți ai Consiliului Municipal al Elevilor

București.Consiliul Național al Elevilor reprezintă

elevii în fața instituțiilor și organismelor relevante,

acționează ca organism care sprijină toate

substructurile sale și utilizează orice modalități

legale și legitime pentru a-și atinge obiectivele.

Consiliul Şcolar al Elevilor este structura de

bază car între elevi şi corpul didactic, de a fi un

factor al respectării principiilor democratice în şcoli.

Învăţăm pentru a schimba lumea

În viaţă avem şi vom avea parte de nenumărate

lucruri care nu ne plac, ba chiar le vom simţi ca

piedici grele în calea fericirii, dar va trebui să le

facem şi să trecem peste ele că să putem merge mai

departe.

Este deosebit de important să înţelegem că toate

materiile de la şcoală care nu ne plac, ne aduc

marele beneficiu de a ne învaţă să ne dăm silinţa mai

târziu pentru lucrurile care trebuie neapărat făcute,

chiar dacă nu vom avea măcar un strop de dorinţa

pentru ele. Poate nu ne place să fim punctuali cu

învăţatul, dar mai târziu va trebui să fim punctuali

cu nevoile oamenilor de lângă noi, căci vor depinde

de noi la fel cum şi noi depindem de ei. Poate nu ne

place să ne dăm silinţa la lucruri pe care le

considerăm neimportante, dar mai târziu va trebui să

ne dăm silinţa pentru alte lucruri considerate

neimportante de noi, dar importante pentru alţii de

lângă noi.

Ceea ce nu învățăm la școală este importanța

descoperirii de sine, a talentelor, a lucrului ăla pe

care când îl faci, timpul zboară, zboară… Poți fi cel

mai bun vopsitor de pereți din cartier sau oraș sau

din țară și vei fi cu siguranță mai fericit decât cei ce

se ascund înconvoiați într-un cub de sticlă și oțel. La

fel de bine poți fi corporatist, dacă ai sentimentul că

angrenajul ăla de oameni, fire, hârtii, decizii te

fascinează. Poți fi orice cu condiția să-ți placă.

Și ce facem? Dacă școala nu ne învață să ne

descoperim, dacă părinții vor să împlinim pentru ei

ceea ce și-ar fi dorit să fie sau să aibă, atunci putem

să încercăm să găsim acel ceva ce ni se potrivește,

ceva ce putem face fără să ne simțim frustrați,

încorsetați, condiționați… Pare simplu deși e greu,

pare vag deşi tocmai asta este ceea ce, de multe ori

ne desparte de fărâma de satisfacție zilnică.

__________________________________________

Astfel, la Colegiul Naţional „Silvania” Consiliul Școlar al Elevilor are următoarea componenţă:

Preşedinte: Matyas Eduard

Vicepreşedinţi: Matei Denisa Ligia, Petric Teodora şi Cupşa Georgiana

Secretari: Brânduşan Ana-Maria şi Fechete Florina

Directori de departamente: Georgea Ştefania, Coste Maria, Gozman Cristian, Pop Daria şi Nemeti Boglarka

NOUTĂȚI- CNE

6

Consiliul Şcolar al Elevilor CNS sub coordonarea consilierului educativ Iulia Florian a desfăşurat în anul

şcolar 2013-2014 o serie de activităţi cu şi pentru elevi .

Noul an şcolar a început, după formarea noii

conduceri a Consiliului Şcolar al Elevilor, cu o

seară dedicată petrecerii de Halloween.

În luna decembrie s-a desfăşurat proiectul „Un

zâmbet de Crăciun” care a curpins o serie de

activităţi precum seară de desene animate, târg de

obiecte şi strângere de donaţii. În urma realizării

acestora s-au pregătit pachete care au ajuns atât la

copiii de la Cehu, cât şi la Mănăstirea Bic.

.

Încă din luna decembrie a apărut tradiţia unei „Seri

de film” realizată bilunar. Astfel, elevii Colegiului

nostru pot viziona filme într-o atmosferă plăcută

alăturii de colegi. Tea Club rămâne în continuare

locaţia. Încă nu ai participat la vreo seară de film?

Te aşteptăm şi pe tine .

La întoarcerea după buna meritată vacanţă de

Crăciun, CŞE CNS a

organizat o seară de KARAOKE. Aceasta

a avut un mare impact asupra elevilor, fiind o

alternativă ideală de petrecere a timpului liber.

NOUTĂȚI-CNE

7

Luna iubirii a fost marcată la CNS prin două mari

activităţi. Prima a constat în realizarea unor bileţele

pe care elevii au avut oportunitatea să îşi exprime

cele mai frumoase gânduri pentru o persoană dragă

acestea fiind distribuite prin intermediul

cupidonilor. Activitatea a fost urmată de o

petrece de Dragobete

Proiectul Consiliul Judeţean al Elevilor Sălaj,

respectiv „Călătoria unei cărţi” a fost implementat

şi la Colegiul Naţional „Silvania”. Astfel, în

perioada lunii decembrie la liceul nostru s-au strâns

peste 600 de cărţi care au ajuns la Biblioteca din

Derşida, deschisă de CJE Sălaj în colaborare cu

.

Biblioteca Judeţeană

În data de 29 aprilie 2014 vor avea loc preselecţiile

CNS are talent. Locul I şi premiul de popularitate vor

participa la Ediţia CJE ARE TALENT, eveniment organizat de

Consiliul Judeţean al Elevilor Sălaj.

Denisa Ligia Matei, clasa a X-a G

NOUTĂȚI-CNE

8

Radonul –un factor al cancerului pulmonar

Prof. Olar Gabriela Carmen

Pământul, planeta pe care locuim, se pare, de

proximativ 4,6 miliarde de ani, a moştenit încă de la

formare o zestre considerabilă de nuclee radioactive.

Dintre acestea s-au păstrat numai acele elemente

care au timpi de înjumătăţire foarte mari:238

U(

4,47*109 ani) ,

235U( 7,04*10

8 ani) şi

232Th (1,4*10

10

ani).

Aceste trei elemente grele, fiind instabile,se vor

dezintegra spontan şi vor determina apariţia unor

descendenţi importanţi, aşa cum sunt radiul,toriul

230 şi protactiniul. Ele contribuie în mod

semnificativ la radioactivitatea terestră, cel mai

important fiind uraniul deoarece acesta există sub

forma a circa 200 minerale, puţine dintre ele fiind

exploatabile.

RADIUL nu are minerale proprii, principala sursă

de obţinere fiind pechblenda. Dezintegrarea

succesivă a radiului determină formarea a 4

radioizotopi naturali,cel mai important fiind 226

Ra.

Acesta,la rândul lui, se descompune în 2

componente, o particulă α şi un atom de radon.

RnHeRa 222

86

4

2

226

88

Radonul se extrage din sărurile de radiu dizolvate

sau topite,un gram de radiu producând

0,00012cm3de radon.

Proprietăţile radonului

Nume, Simbol,

Număr atomic: Radon, Rn, 86

Serie chimică: gaz nobil

Grupa, Perioada,

Bloc: 18, 6, p

Aspect: Incolor

Masa atomică: 222 u

Masa molară: 22,4 · 10-3

m3/mol

Rază atomică: (120) pm

Structură cristalină: Cubică

Punct de topire: 202 K (-71 °C)

Punct de fierbere: 211,3 K (-61,8 °C)

Capacitate calorică: 94 J/(kg · K)

densitate: 9,73 kg · m

−3 la 273

K

Radonul este un gaz nobil care prezintă trei

izotopi naturali, 219Rn (action), 220Rn (thoron) şi

222Rn (radon). Radonul şi thoronul se formează

prin dezintegrarea radioactivă a radiului (226Ra,

respectiv 224Ra) prezent în sol şi materialele de

construcţii. În urma dezintegrării radiului, atomii de

radon formaţi migrează în aerul din capilarele

rocilor de unde ajung în atmosferă, fie prin difuzie,

fie prin transportul datorat diferenţei de presiune. .

Radonul produs în rocile de suprafaţă pătrunde în

apă sau se degaja în atmosferă rapid, de unde se

poate acumula în interiorul clădirilor în concentraţii

periculos de mari.

Radonul în apă

Concentraţiile de radon în apă variază în limite

largi.Cel mai ridicat nivel de radon există în cazul

apelor de adâncime.

In cazul lacurilor,râurilor,barajelor de apă ,a

apelor de suprafaţă în general ,conţinutul de radon

este de 200 de ori mai scăzut decât în cazul apelor

freatice. Dacă apa pentru locuinţă provine dintr-o

sursă bogată în radon, radioactivitatea la care sunteţi

expuşi permanent este mai intensă în baie unde

folosim o cantitate mai mare de apă şi la o

temperatură ridicată. S-a constatat ca în timpul unui

duş de câteva minute cantitatea de Rn din încăperea

de baie creşte rapid şi este necesar un timp de peste

o oră şi jumătate de ventilaţie pentru a fi dispersată

aproape în totalitate.

ȘTIINȚE

9

Radonul în aer

Radonul este un gaz alfa radioactiv care pătrunde

în organismul uman prin inhalarea aerului

atmosferic, prin depunerea pe piele a descendenţilor

radioactivi ai acestuia sau ingerare (apa potabilă

simplă sau minerală).

Prin inhalarea radonului din aer ,pătrunzând în

organism el se solubilizează în sânge ,unde produce

depozitul activ,care apoi este transportat spre

diferite organe putând cauza leziuni.

Dezintegrarea radonului în plămâni produce 3000

atomi de radon/oră.

Afecţiunile cele mai frecvente sunt cancer

pulmonar, modificări cromozomiale (efectele

produse de către dozele mici de radiaţii alfa

acţionează, în principal, la nivelul moleculei ADN).

S-a stabilit că frecvenţa de apariţie a afecţiunilor

maligne creşte proporţional cu doza absorbită.

Ultimele cercetări au descoperit o legătură între

radon şi boala Alzheimer şi scleroza în plăci.

Radonul în locuinţe

Principala sursă de radon în clădiri este solul său,

mai corect spus, materialele existente sub şi în jurul

clădirii. A doua sursă de radon în interiorul

clădirilor o constituie materialele de construcţie.

Concentraţiile de radon maxim admise de

International Commission on Radiological

Protection (ICRP) sunt de 600 Bq/m3 pentru

locuinţe şi 1500 Bq/m3 pentru mine (ICRP, 1994).

Studii recente arată că cel puţin 10% din totalul

cazurilor de cancer pulmonar (aproximativ 0,8%

din numărul total de decese) îşi au originea în

expunerea la radonul rezidenţial. În România,

anual un număr de 1000-2000 de decese prin

cancer pulmonar pot fi atribuite radonului.

ȘTIINȚE

10

Cum măsurăm radonul?

Poate nu ştiaţi, dar radonul este a doua cauză,

după fumat, în declanşarea cancerului căilor

respiratorii. Anotimpul rece este cel mai potrivit

pentru o determinare a nivelului de radon din casă,

atunci când se pare că atinge cele mai înalte

concentraţii. Deoarece radonul nu are miros şi

culoare, nivelul său poate fi determinat doar prin

testare.

Există mai multe teste de măsurare a

concentraţiei de radon. Unul dintre dispozitivele de

măsurare este detectorul de particule alfa. Disponibil

în magazinele de specialitate şi supermagazine,

acest detector măsoară radonul pe o perioadă de

câteva luni până la un an.

Cum reducem nivelul de radon din casă?

Dacă rezultatele testelor arată că nivelurile

medii de radon din locuinţa dumneavoastră sunt mai

mari decât cele acceptate, sunt recomandate mici

ajustări ale casei. Exemple:

- la nivelul subsolului sau pivniţei, astupaţi toate

deschiderile de mari dimensiuni către sol, acoperiţi

gurile pompelor de colectare şi evacuaţi-le către

exterior;

- folosiţi materiale de umplutură de bună calitate

care să adere de beton pentru a sigila crăpăturile şi

alte deschizături din podeaua sau pereţii subsolului

casei dumneavoastră;

- izolaţi podeaua deasupra oricărui cotlon de la

subsol şi lăsaţi deschise orificiile de aerisire de

pe toate laturile casei pentru a ventila subsolul;

- dacă nivelul de radon este foarte ridicat, trebuie să

vă gândiţi să construiţi un mic ventilator care să

aducă înăuntru aer proaspăt sau să instalaţi un

schimbător de căldură tip aer-aer.

Şi nu uitaţi! Retestaţi-vă casa după ce aţi făcut

modificările, pentru a vedea dacă nivelul de radon

a scăzut.

Bibliografie

1.C.Cosma,T.Jurcuţ,Radonul în mediul

înconjurător,Editura Dacia,Cluj-Napoca ,1996.

2.U.S.Geological Survey,The Health Threat with

Simple Solution.

3.National Radiological Protection Board of U.K.

,Living with radiation, Editura Tehnică ,1989.

_______________________________________________________________________________________

Scrisoare deschisă cu sufletul larg din

toată inima către domnul director

Eu subânsemnatul care mă numesc după cum

şi-a adus aminte tatăl meu care s-a îmbătat după ce

mama i-a spus că a mai născut un fecior pe lângă cei

cinci-şase flăcăi în prezent prestatori de service pe la

buzunarele hainelor lucrate de firme straine din U şi

E şi care sunt elev la şcoala asta numită Colegiu în

clasa 12 după spusele colegilor care mi-au citit

denumirea în catalog cu numele Petrică Pârpăială

care numai eu pot să fiu după cum am fost şi în clasa

a IX –a X din anul ‘99(mouazecişinouă) când după

ani îndelungaţi de studiu în primară şi ce a mai fost

după, în număr de vreo cincisprezece m-am trezit că

e musai obligatoriu să fac un colegiu (de partcă ăsta

nu-i facut. Mai trebuie ceva reparaţii şi gata).

Aşa stând acuma lucrurile toţi colegii şi

profesorii pot mărturisi cu mâna pe inima şi ochii la

ceruri că eu n-am trecut prin şcoala ca un tocilar eu

am aprofundat fiecare clasa în 2-3 ani şi am fost

promovat după o vreme cu laude şi cu note sovietice

adică cea mai mare notă 5(cinci) pe verificate să

moară…. Nu mai zic cine să moară că iar se supără

doamna de română.

Nu sunt supărat că n-am luat premii în toţi anii

ăştia petrecuţi prin biblioteci deoarece nu-mi mai

amintesc serbările la care n-am fost niciodată când

se dădeau premii nişte cărti pe care şi aşa nu le

puteam citi că dimineaţa când mă trezeam la amiază

cu ceaţă pe ochi din cauza eforturilor nocturne de la

bibliotecile care ţineau pe rafturi sticle în loc de cărti

.Atâta ştiu ei, atât fac, asta au, asta ne dau şi asta e

nu mai aveam putere să citesc.

Eu domnule director în fiecare an m-am străduit

să aprofundez noi cunoştinte din clasa a IX a că aici

fetele sunt credule şi caută baieţi din clasele mai

mari iar eu sunt cel mai mare dintre toţi marii (mulţi

spun bou) se poate verifica asta şi în buletin şi în

catalog. Nu ştiu cum se face că în fiecare toamnă

noutăţile sunt altele şi atunci este păcat să le trec cu

vederea într-o mare nesimţire de care nu mă simt apt

a fi capabil şi nici nu pot uita cuvintele directorului

de acum vreo 10-15 ani (nu eraţi Dumneavoastră)

ȘTIINȚĂ / SATIRĂ ȘI UMOR

11

care a spus când mama a venit şi m-a înscris la

Colegiu că trebuie să ne împrospătăm zi de zi

cunoştinţele, iar eu asta fac de când am venit aici,

cred că ştiţi v-a spus diriga.

Solicitarea mea care o cer acuma este să mă

ajutaţi să trec peste un neprevăzut şi neaşteptat

necaz care am auzit de la profesorii clasei care nu-i

cunosc pe toţi din motive de absenţe motivate de

mine că diriga n-a vrut şi anume că voi fi declarat

promovat cu media cea mai mare sovietică cinci .

Gândiţi-vă ce pericol mă paste că mama a zis că

găseşte ea o facultate pentru mine şi dacă n-am

bacu` iar tata mai iute la mânie cand are combustibil

la bord în fiecare zi mi-a spus că mă trimite ori pe

şantier ca muncitor calificat la cărat molozul ori într-

o ţară din UE ca specialist la împlântat ceapa şi

cules de căpşuni.

Degeaba i-am spus la tata că colegiul nostru nu

dă meserii din astea pretenţioase că pe mine nu mă

crede nici în ruptul capului el e hotărât în

încăpăţânarea de care îl apucă şi mama nu-i mai ţine

piept că nu poate iar eu plec să mă răcoresc şi să mă

cultiv la biblioteca de sticle din cartierul Buna

speranţa cât mai departe de casă unde tata nu ajunge

că el se opreşte la cârciuma din colţ.

Vă rog să puneţi o vorbă bună să aprofundez

încă 2-3 ani cunoştinţe ca elev în ultima clasa din

Colegiu la profesorii care nu-mi cunosc stăruinţele

şi calitaţile care eu le am de când mă ştiu în şcoala

asta care o iubesc mai ales toamna.

Vă mulţumesc înainte cu anticipaţie,

al d-voastră credincios elev până la pensie Petrică

Pârpâiala

Vă rog nu-mi spargeţi trecutul prezentul şi

viintorul

Text alcătuit de

Prof. Eugenia Pop

__________________________________________________________________________________________

Florile, prin penelul maestrului Ioan Sima

Ioan Sima este una dintre personalităţile

marcante ale Sălajului. S-a născut la Pericei, la data

de 19 decembrie 1898, şi s-a stins din viaţă la data

de 8 februarie 1985, în acelaşi loc. Este cunoscut

pentru lucrările sale în ulei, acuarelă sau cărbune,

întruchipând chipuri de femei, autoportrete, peisaje,

şi nu în ultimul rând, naturi statice cu flori.

Lucrări le maestrului sunt expuse în cadrul

Galeriei de Artă „Ioan Sima“, locul pe care clasa a

IX-a A, de la Colegiul Naţional „Silvania“ l-a vizitat

cu ocazia săptămânii „Şcoala Altfel“, împreună cu

doamna profesoară Voichiţa Lung.

Florile au fost cele care ne-au ghidat paşii spre

lumea maestrului Ioan Sima, acestea ocupând un loc

central în activitatea sa artistică. Paleta de culori

folosită de pictorul sălăjean este una caldă,

exprimând optimism, veselie, fericire, conturând

imaginile macilor, a margaretelor, irişilor,

magnoliilor sau zambilelor, în vaze cu motive

tradiţionale. Însuşi artistul spunea: „ Întotdeauna m-

au atras florile, sunt frumoase oricând. Aveam la

Pericei o gradină formată din multe flori, parcă şi

acum aud zumzetul albinelor…“ O mare parte din

operele sale surprind naturi statice cu flori în vaze,

înecate în lumină, dând un ton deschis întregii

lucrări, singurele pete de culoare fiind florile, pictate

în culori puternice şi vii. Predomină culorile calde şi

pale, folosite în redarea fundalului şi contrastele de

calitate şi contrastul cald-rece, între flori şi fundalul

lucrării. De asemenea, în câteva picturi, artistul

foloseşte culori închise pentru fundal, florile fiind în

contrast, având culori deschise, predominant alb,

dar şi galben sau roşu deschis.

Atât eu, cât şi colegii mei, am fost plăcut

impresionaţi de talentul şi măestria pictorului

sălăjean Ioan Sima, fiind fascinaţi de picturile sale.

Iată câteva opinii culese la încheierea vizitei:

„Tabloul care m-a impresionat cel mai mult este

<<Flori roşii>>, deoarece este un tablou plin de

culoare şi frumuseţe. Exprimă puritate şi gingăşie,

fiecare floare fiind unică, având o anumită

semnificaţie“, spune Almaş Oana. Acelaşi tablou a

impresionat-o şi pe Cristea Roxana, care

mărturiseşte că este viu colorat, transmiţându-i o

stare de bună dispoziţie : „Cred că asta a fost şi ceea

ce pictorul Ioan Sima a dorit să transmită prin

lucrarea sa, fiind fericit în momentul realizării

acesteia”.

SATIRĂ / ARTĂ GRAFICĂ ȘI PLASTICĂ

12

„M-a atras cel mai mult tabloul cu margarete. Ce

m-a impresionat la lucrările lui Ioan Sima este faptul

că deşi sunt redate într-un mod aparent simplu, ele

totuşi exprimă multe sentimente“ , spune Kovacs

Anna.

Istrate Romana adaugă faptul că vizita la muzeu a

făcut-o să descopere lucruri noi, nu doar despre

picturile lui Ioan Sima, dar şi despre viaţa

interesantă a artistului. Lucrările care au

impresionat-o cel mai mult au fost portretele: „ Mi-a

plăcut în mod deosebit portretul unei studente, pe

nume Zoe, care mi-a atras atenţia prin frumuseţea

sa, dar şi prin tehnica în care este realizat tabloul“.

Clasa a IX-a A , CNS–Zalău , În vizită la Galeria de Artă „Ioan Sima“

articol realizat de Iepure Ioana Maria, cls a IX-a A, CNS – Zalău

_________________________________________________________________________________________

Dudaş Szilvia - elevă în clasa a IX-a H., la profilul ştiinţele naturii.

Hobby-ul meu, sau cu alte cuvinte pasiunea

mea pentru desen, are o rădăcină care a pătruns în

adâncime, deoarece desenul m-a preocupat începând

cu primii ani până în prezent. Exprimarea artistică a

început cu o bucăţică de hârtie şi nişte creioane pe

jumătate roase. Situaţia iniţială părea fără speranţe,

încetul cu încetul am ajuns să-mi creez propriul

univers, care mă defineşte. Însă măzgăliturile de

copil pe parcursul anilor, mulţumită experienţei

acumulate, au început să se transforme în desene

aproape vii, acestea reprezintându-mă complex.

Fără artă aş fi o persoană total diferită. Cred

că nu aş putea preţui tainele mici ale vieţii, pe care

le descopăr creând. În timp ce creez îmi aştern pe

foaie gândurile şi trăirile, pe de altă parte, pentru

scurt timp, pot fi ceea ce îmi doresc. Dacă vreau pot

fi un suflet de copil, o fetiţă, care nu a pătruns în

lumea dificultăţilor, dar în acelaşi timp pot să fiu

adult, chiar şi un demiurg, demiurgul creaţiei mele.

Desenând pot fi fericită, iar această fericire doresc

să o împărtăşesc cu cei care preţuiesc arta.

ARTĂ GRAFICĂ ȘI PLASTICĂ

13

Spre tine

cu paşi grăbiţi

dar fără urmă

cad

în păcatul dragostei

mă apropiam de tine

plete-mi flutură

gândul

la ea

sufocat de vise…

spre mine vine

un strop de ploaie

ard…

lacrimile ei

iar noi

rămânem

în ploaie

Fer Andrei, clasa a XII-a C

__________________________________________

Anotimpuri şi vârste

Un apus superb la malul mării. Probabil cel mai

frumos din câte ai văzut. Amurgul.....te face să te

simţi bine pentru că este cel mai sigur moment din

zi. Cel mai uşor moment. Dar într-un fel şi cel mai

trist .... sfârşitul unei alte zile, reîntoarcerea nopţii.

Noapte e atât de previzibilă...

Iar apoi vrei ca timpul să se oprească în loc, să

Viaţa

străbat

cu greu

ultima clipă a vieţii

plin de remuşcări

şi regrete,

am trăit destul

aici,

pe Pământ

mă mut

într-o livadă

de cruci,

sperând că

va fi mai bine…

mă duc şi eu

şi mulţi

au mai plecat

căci, nimeni

n-a oprit

timpul în loc

să mai trăim

Fer Andrei, clasa a XII-a C

_________________________________________

poţi să te pierzi în clipă pentru că viitorul ţi se pare

hidos, mânjit în culori negricioase. Dar....clipa... .

Clipa este învelită în vălul iluziei ce flutură haotic în

bătaia vântului împlinirii. Şi zâmbeşti. Zâmbeşti cu

adevărat, cu ochii care până atunci erau îngheţaţi. Şi

te bucuri de reflexele calde, în culori pastelate ce se

reflectă în apa mării. O mare necunoscută care nu te

poate atinge şi îi faci în ciudă pentru că nu te poate

duce de nas în infernul visării. Nu te poate face să te

pierzi în nesiguranţa valurilor ei ademenitoare. Şi

crezi că eşti de neînvins.

Soarele sângeriu îţi face cu mâna şi te face să te

simţi important. Faci o mica pasiune pentru el, dar

atunci când mâinile sale puternice te strang în

braţele lui, nu mai poţi. Dar nu îl învinuieşti, pentru

că te face să simţi acel sentiment frumos la care

fiecare dintre noi visează cu ochii deschişi. Şi îl laşi

să îşi încolăcească razele după talia ta şi să te facă

CREAȚIE LITERARĂ

14

inconştient. Staţi în bula voastră de căldură şi iubire.

Te ademeneşte ..... te ridici pe vârful picioarelor ca

să îl ajungi cu braţele care sparg aerul în sus. Îţi

defaci degetele şi încerci să îl apuci de mâini

....alergi spre el şi îl apuci de un deget. Te priveşte

ca pe o străină şi atunci realizezi că totul a fost în

zadar. Realizezi că te-ai zbatut degeaba... Poate

pentru o pată de culoare deosebită... Ochii tăi se

îneacă în lacrimi, nu mai poţi simţi nimic, pentru că

eşti amorţită de durere. Dar de ce să fii slabă în faţa

unui ’’străin’’? Te scuzi şi zâmbeşti:

-Îmi pare rău, te-am confundat.

Şi e adevărat! Ai confundat exteriorul cu interiorul.

Cum fac toţi de altfel, iar asta îţi demonstrează ca nu

eşti mai altfel decât toţi ceilalţi. Eşti o banalitate,

nimic mai mult.

Întorci spatele şi pleci spre un alt banal .... şi te

întrebi de ce? E simplu. Tu ai fost creată pentu

asta...ca să suferi. Eşti femeie, ce naiba!? Destinul

tău? Să fii luată în mâinele lui şi să fii aruncată pe

stâncile tari ca să te zdrobeşti precum un vas de

porţelan. Şi încerci să te lipeşti la loc, doar ca

nimănui nu-i place un obiect fisurat.....lor le place să

vadă perfecţiunea..... Şi te urăşti pentru că nu eşti

aşa şi vrei să pleci.

Plângi şi te zbaţi aşa că ... hotărâtă te arunci în

marea îngheţată. Simţi cum fiecare părticică din

corpul tău se încălzeşte în ciuda apei reci....pentru

că durerea pe care ai simţit-o tu era mult mai

puternică decât acest nimic. Ai supravieţuit ...... Iar

acum eşti fericită pentru că ştii că marea este pritena

ta. Şi o iubeşti .

Sigură de faptul că vei mai iubi ... pentru că

acesta este cursul vieţii, te îndrepţi spre casă unde

toată lumea te aşteaptă cu braţele deschise. Părinţii

tăi cu feţele blânde şi calde te îmbrăţişează şi te vezi

din nou mică .... cu părul blond şi buclat căzut pe

umerii acoperiţi de mânecuţa rochiţei albe de

mătase, cu pantofiorii de lac şi încercând să facă

portrete în ulei. Te crezi o artistă şi îţi dai eşarfa

peste umăr cu un aer de aristrocrată. Te plimbi de

colo -colo cu mânuţa fluturată în aer şi priveşti pe

toată lumea ca o divă îmfumurată, după care alergi

în braţele lor şi le spui că îi iubeşti. Îţi reaminteşti

toate acestea cu drag.... doar că acum ştii cu

adevărat ce înseamnă să iubeşti şi înţelegi sensul

cuvântului. Plângi la reamintirea copilăriei tale , dar

ştii că viaţa merge înainte aşa că mergi mai departe

pe aleea pietruită.

Te aşezi pe băncuţa umbrită de nucul mare ce ţi-

a fost martor de atâte ori până acum la istericalele

tale şi ţi-a şters lacrimile precum un frate mai mare.

Căştile cu mp3-ul tău vechi stau aşeate într-o

margine, pe un album de poze cu coperta groasă

într-o mulţime variată de culori.Unele mai calde,

altele mai reci....împreună formând mozaicul vieţii

tale. Porneşti mp3-ul şi asculţi melodia bogată în

note. Varia de la o stare la alta. Acum era lentă

precum un cântec de leagăn, mai târziu notele

curgeau nebune, tensionate. Era o singură melodie

pe mp3, era viaţa ta. Albumul cu poze îţi arăta toate

persoanele minunate care te iubesc..... şi ţi se face

dor.... doar că atunci ridici ochii şi ştii că sunteţi sub

acelaşi cer.

Nu plânge!

Abrudan Cristiana, clasa a IX-a D

Puterea imaginaţiei

Era o zi foarte frumoasă de vară, aşa că am ieşit

împreună cu prietenii mei în spatele blocului.

Imediat am început să batem mingea cu spor. După

vreo două ore ne-am oprit toţi din joacă, fiind

extenuaţi. Soarele ne năucea cu căldura şi radiaţiile

sale.

-Trebuie să facem ceva împotriva soarelui! zise

unul dintre copii.

-Am putea arunca apă pe el şi să-l stingem! zise

un copil, plin de entuziasm.

-Nu se poate, nu avem scară, zise altul.

-Să spargem soarele! am zis eu hotărât.

-Da! Să spargem soarele!

Toţi copiii au fost de acord cu ideea mea şi mă

priveau cu admiraţie.

-Adunaţi toţi câte pietre puteţi şi să le aruncăm în

soare!

Din sute de aruncări nici unul nu am reuşit să

nimerim soarele. Eram devastaţi. Începea să se

însereze.

- Îi e frică! Îi e frică şi fuge! Uitaţi cum s-a

înroşit! remarcă unul dintre copii. Continuaţi să

aruncaţi!

Remarca lui ne-a redat puterile şi speranţa. Am

continuat toţi să aruncăm, până s-a întunecat.

-Am câştigat! Am făcut soarele să dispară!

strigarăm toţi în cor.

Fiindcă era întuneric, nu ne mai puteam continua

jocul, aşa că ne-am îndreptat toţi, victorioşi, spre

casele noastre.

Marian Marcu clasa a IX-a A

CREAȚIE LITERARĂ

15

Puterea minţii

Întâi e conceperea. Embrionul devine făt,

creşte milimetru cu milimetru, atinge 47-52 cm şi

apoi se naşte. Fiinţa umană parcurge treptat drumul

iniţierii şi tinde spre gnoseologie încă de la naştere.

El interpretează sunetele, mişcările, atingerile, tot ce

se petrece în jurul său, dar dintre toate acestea, el

recunoaşte oricând vocea mamei. Acesta e un prim

semnal de memorie în creierul său. Omul îşi creează

apoi propriul Univers şi se face stăpân asupra

acestuia.

Universul manifestat material este dual.

Pentru întuneric există lumină, pentru roşu există

verde, pentru cald există rece – totul ţine de sistemul

de referinţă al observatorului. Dualismul este

prezent pretutindeni – chiar şi în modul de alcătuire

a minţii tale – creierul este format din două emisfere

– stângă (raţiunea, lingvistica) iar dreapta

(subconştientul, intuiţia, spiritualitatea). Din păcate

societatea occidentală pune accentul pe partea

raţională – pe emisfera stângă. Datorită lipsei de

timp pentru introspecţie – adică momente în care să

fim singuri cu gândurile, emoţiile şi senzaţiile

noastre, nu facem decât să ne izolăm de emisfera

dreaptă responsabilă cu intuiţia, spiritualitatea –

ceea ce numim al şaselea simţ.

Secretul creierului şi a stăpânirii gândurilor

şi realităţii este cunoscut de foarte puţini – unii o fac

inconştient, alţii învaţă acest lucru intrând în diverse

societăţi iniţiatice, dar toţi care conştientizează

această realitate în societatea “raţională” bazată

exclusiv pe sintagma cauză-efect, aceşti iniţiaţi

conduc lumea şi destinele a milioane de ignoranţi

care se lasă supuşi realităţii oferite de societate –

sclavia impercepţiilor superficiale. Noi toţi lucrăm

cu o singură putere infinită. Toţi ne călăuzim după

exact aceleaşi legi. Oriunde ne-am afla, toţi lucrăm

cu o singură putere. Cu o singură Lege. Este legea

atracţiei!.Orice gând pe care îl aveţi este un lucru

real, o forţă. Legea atracţiei spune că lucrurile

asemănătoare se atrag, astfel încât un gând atrage

către voi gânduri asemănătoare. Gândurile se

materializează. Nimic nu apare în viaţa voastră fără

să fi fost chemat prin gânduri persistente.

Procesul Creaţiei vă ajută să creaţi ceea ce doriţi cu

trei paşi simpli: cereţi, credeţi şi primiţi. Pentru a

slăbi, nu vă concentraţi pe “pierderea în greutate”. În

schimb, concentraţi-vă pe greutatea voastră ideală,

perfectă. Trăiţi senzaţia că aveţi greutatea optimă şi

o veţi “chema”. Universul nu are nevoie de timp

pentru a materializa ceea ce doriţi. Este la fel de

uşor să materializeze un euro sau un milion de euro.

Manifestaţi-vă cu putere intenţia pentru a atrage

lucruri mici, Pe măsură ce vă veţi încerca puterea de

a atrage, veţi ajunge să creaţi lucruri mult mai

importante. Aşteptările constituie o forţă de atracţie

puternică. Aşteptaţi-vă să obţineţi lucrurile pe care

le doriţi şi nu vă aşteptaţi la lucrurile pe care nu le

doriţi. Vizualizarea este procesul creării de imagini

mentale în care vă bucuraţi de ceea ce doriţi. Atunci

când vizualizaţi, generaţi gânduri şi sentimente

puternice că aveţi acum ceea ce doriţi. Legea

atracţiei vă retrimite acea realitate, exact aşa cum aţi

văzut-o mental.

Efectul placebo este un exemplu al legii

atracţiei în acţiune. Atunci când un pacient crede cu

adevărat că tableta este leacul, el primeşte ceea ce

crede şi se vindecă. Vindecarea prin puterea minţii

poate acţiona în armonie cu medicamentele.

“Concentrarea pe sănătatea perfectă” este ceva ce

putem face toţi în profunzimea fiinţei noastre, în

ciuda tuturor lucrurilor care se pot întâmpla în afara

noastră. Universul este o capodoperă a abundenţei, a

belşugului. Atunci când vă deschideţi fiinţa pentru a

simţi abundenţa Universului, veţi trăi minunea,

bucuria, fericirea şi toate lucrurile deosebite pe care

Universul le are pentru voi-sănătate deplină,

bunăstare,generozitate,caracter. Însă atunci când vă

închideţi în propria fiinţă cu gânduri negative, veţi

simţi disconfort, veţi suferi de dureri acute sau surde

şi veţi avea senzaţia că fiecare zi este greu de trăit.

Există mii de diagnostice şi de boli diferite.

Ele constituie doar veriga slabă. Sunt rezultatul unui

singur factor: stresul, presiunea. Dacă puneţi

suficientă presiune pe un lanţ şi puneţi suficientă

presiune pe sistem, veriga slabă cedează, se rupe.

Totul este energie. Sunteţi un magnet de energie,

astfel încât energizaţi „electric” totul către voi şi vă

energizaţi „electric” pe voi către orice doriţi. Sunteţi

o fiinţă spirituală. Sunteţi energie şi energia nu poate

fi creată sau distrusă-îşi schimbă doar forma. Prin

urmare, esenţa voastră pură a existat dintotdeauna şi

va exista întotdeauna. Universul apare prin

intermediul gândului. Noi suntem creatorii nu numai

ai propriului nostru destin, ci şi ai Universului.

Totul în Univers are o frecvenţă şi tot ce aveţi

de făcut este să schimbaţi frecvenţa ori să creaţi o

frecvenţă opusă. Iată cât este de uşor să schimbi

orice în lume, fie că e vorba de probleme legate de

sănătate, sau de emoţii, fie de orice alt lucru. Este

ceva extraordinar. Este cel mai important lucru pe

care l-am descoperit vreodată.

Realizat de: Vasian Alexandra,clasa a X-a G

Profesori coordonatori:Pop Emilia,Ivanov Tamara

ESEU

16

DE CE AVEM NEVOIE SĂ ZÂMBIM?

De ce ne simțim atrași de persoanele care

zâmbesc autentic și simtim nevoia să ne ferim de

cele al caror zâmbet ni se pare nesincer?

Când mergem pe stradă, întâlnim persone

cunoscute și necunoscute. Cu cele cunoscute, rar se

întâmplă să nu zâmbim și să nu schimbăm câteva

vorbe. În aglomerația străzii ne reperăm de la

distanță, ne zâmbim și ne facem semn cu mâna.

Suntem grăbiți, nu avem timp să stăm de vorbă, dar

ne bucurăm să oferim și să primim un zâmbet.

Când vorbim la telefon, ne simțim bine când

persoana de la celălalt capăt ne zâmbeste. De unde

știm că ne zâmbește? Tonul vocii, felul în care ne

ascultă ? Greu de spus, dar avem această capacitate

să simțim, să ne imaginăm ce se intamplă.Putem

învăța să zâmbim la orice vârstă. De ce? Pentru că

zâmbetul este o dovadă a faptului că suntem vii, este

o oglindă a sufletului, ne ajută să restabilim relația

dintre lumea noastră interioară și cea exterioară.

De ce avem nevoie sa zâmbim ? Pentru că

zâmbetul influențează în bine întregul organism.

Este un mecanism cerebral. Când ne simțim bine și

suntem fericiți, în creierul nostru se produc

endorfine (hormoni ai fericirii). Și încă ceva: relația

fericire – endorfine – zâmbet poate fi indusă și

invers. Dacă ne forțăm să zâmbim, se poate induce

producerea de endorfine și, implicit, va creste

probabilitatea de a ne simți mai fericiți. Avem

nevoie de minim cinci perechi de mușchi faciali

pentru a zâmbi, iar câteodată se folosesc până la 53

perechi de mușchi. Iată de ce mulți au chipuri tinere

și la vârste înaintate: sunt (au fost) mai zâmbitori.

Ridurile ar trebui să fie din cauza zâmbetelor.

Zâmbetul este un indiciu pentru trăirea pe care o

experimentăm, pentru curajul de a ieși din

singurătate, de a ne crea șansa de a intra în relație

prin asumarea riscului de a fi respinși. Există:

zâmbet curat, zâmbet sincer, zâmbet amar, zâmbet

de copil, zâmbet seducator, zâmbet plin de speranță,

zâmbet ironic, zâmbet fals, zâmbet schițat…

“Zâmbetele atrag zâmbete. Dacă reușiți să faceți

pe cineva să se deschidă cu un zâmbet, limbajul

corpului și sentimentele lui inconștiente îsi vor face

apariția curând. Când zâmbim starea noastră de

spirit se îmbunătățește imediat. Odată cu buna

dispoziție apar și relaxarea și plăcerea.”

Oricat de trist ai fi tot trebuie să gasesti în

sufletul tău puterea de a zâmbi, de a permite celor

din jurul tău să vadă că orice ți s-ar întâmpla nu te

dai batut și mergi mai departe cu zâmbetul pe

buze.Un lucru este însă foarte important:

Zâmbetul trebuie să pornească din suflet !

Zâmbiți cât mai des, dar din suflet !

Marian Clarisa

Cls a XII a I

__________________________________________________________________________________________

Noţiuni generale despre karate şi karatişti

Astăzi, tot mai mu lţi copii sunt sedentari şi au

probleme de greutate. O opţiune foarte interesantă şi

utilă atât pentru corp cât şi pentru minte este

disciplina sportivă denumită karate tradiţional.

Karate tradiţional este o artă marţială de

autoapărare. La bază are principiul unei singure

lovituri (todome). Este necesară o anumită atitudine,

o condiţie fizică excelentă şi o stare spirituală bună.

Practicantul este educat să trateze adversarul corect

şi cu respect. Karate tradiţional implică şi impunerea

unor principii în viaţa de zi cu zi, precum: ordinea

logica şi scopul nobil. În Karate există o ierarhie

similară într-un fel celei din armată. Există gradele

superioare (Sempai şi Sensei) care trebuie

respectate. Această ierarhie îl ajută pe student să îşi

cunoască întotdeauna locul în "schemă" şi să se

comporte ca atare. Respectul trebuie să existe

întotdeauna şi disciplina este nelipsită în orice dojo.

Practicanţii de karate sunt clasificaţi după

nivelul lor de pregătire. Fiecare nivel de pregătire

are un grad, grad reprezentat de culoarea centurii.

Prima centură, pentru începători, este centura albă,

ESEU / SPORT

17

urmată apoi de cea galbenă, portocalie, verde,

albastră, maro şi în cele din urmă neagra. În Dojo

(sala de antrenament), ierarhia centurilor este foarte

importantă. Gradele mai mari au întâietate în sală,

stau primii în formaţia de lucru, ei fiind respectaţi

pentru munca depusă în decursul anilor, astfel o

centură mică trebuie să arate întotdeauna respect

faţă de o centură mare. Maeştrii karate-ului spun

întotdeauna că, antrenamentul sau lupta, încep şi se

sfârşesc cu respect şi disciplină.

Un karatist trebuie să fie întotdeauna

politicos şi respectuos faţă de partenerul de

antrenament chiar şi cu adversarii.

Iulia Cliţan, clasa a XII-a E

_________________________________________________________________________________________

Le souvenir d'un rêve perdu

Notre histoire Tristan, elle n’a pas une préface.

Elle est née directement de la poussière du temps, du

soufflage des ans et de l’écho du passé. Tu étais le

mien Tristan, et j’étais la tienne. Comme tes bras

étaient chauds, et ta poitrine si paisible... Comment

est-ce-que je saurais vivre sans toi Tristan? Tu m’as

appris tout ce que je sais, avec toi j’ai connu le

premier sourire, le premier mot, la première larme;

mais au-dessus de tout, tu m’a enseigné de marcher

Tristan, de passer à travers la vie risant, en bref de

vivre. Euh! C’est très difficile de laisser en arrière

toutes ces années de souvenirs. Je casse les filets du

livre de ma vie parce que aujourd’hui je te perds. Ça

me fait mal Tristan parce que je casse une pièce de

moi-même et je saigne si fort que je crains que mon

âme meure de soif. Je pleure Tristan, moi – ta Iseut,

celle que vous avez juré de l’aimer et de laquelle tu

sembles si lié, je pleure pour toi.

Maintenat je te regarde dans les yeux pour la

dernière fois. Ce bleu élevant du ciel, ce bleu né de

l’abîme de la mer, mystérieux, impénétrable,

comme seulement dans les rêves m'avait été donné à

voir. Oui, tu m’as enseigné de rêver aussi Tristan, tu

te rappeles? Mais aujourd’hui tu es devenu du beau

rêve une énigme, si plein de mystères. Tu es un rêve

plus difficile de comprendre pour moi que le rêve du

Byron. Tu es si proche que je sens chaque cellule de

ton corp palpiter sous la brise, mais où es tu Tristan,

parce que mes yeux ne te voient plus à l'horizon.

J’entends le ton de ta voix mélodieuse, comme un

murmure d'eau déchue de l’Eden des anges. Je sais

que tu es aux environs, mais je ne peux pas te voir

Tristan et je sens comme les secondes te

transforment en étranger et t’éloignent. Je lutte pour

t’avoir encore un jour, pour sentir encore une fois

ton parfum qui envire mes sens. Ton parfum est

celui des fleurs du mai, notre mois Tristan. Le mois

quand nous nous sommes rencontrés: 6 mai. Tu te

rappeles? J’étais si innocente que j’avais peur de

t’embrasser. Je savais seulement pleurer Tristan, en

fait je ne savais même pas pleurer, j’en faisais sans

savoir car tu m’as enseigné que pleurer est aussi un

art. Tu as pris ma main avec tendresse et tu m’as

transformé en femme. Où est-ce que je pourrai

trouver compréhension comme la tienne- doux

miracle? Qui guidera mes pas sans la lumière de tes

yeux – le phare de ma vie? Donne-moi encore une

fois ta main Tristan! C’est moi, l’Iseut du jardin de

mai. La volupté ne vit pas en moi et je ne suis pas

tombée en proie au péché car je veux garder encore

ta pureté Tristan. Je ne suis pas prête de te laisser

auparavant. Revenons-nous dans le jardin, prends

ma main encore une fois et faites-moi infantile de

nouveau et novice. Je ne veux pas connaître le

monde si le monde n’est pas toi Tristan, parce que tu

as été mon univers, un univers où tu étais Le Dieu

et Le Diable pour moi. Je m’avais accroché de toi

avec le dernier espoir et en toi j’ai trouvé mon

soutien. Tu ne peux pas me laisser maintenant, je ne

sais pas vivre sans toi.

Mais pourtant tu pars...Tu t’es écoulé de ma vie

comme un grain de sable dans un sablier et le vent

froid des ans t’as volé de moi Tristan. Je te vois

partant et j’attends un dernier spasme qu’apparaisse

SPORT / LIMBI STRĂINE

18

sur ton visage: de douleur ou de pitié...Mais tu es

froid Tristan, rien du mythe beau que tu avais été ne

se retrouve maintenant en toi. Où est la chaleur de

tes yeux, le parfum doux des fleurs de mai, où es tu

Tristan? J’aurais voulu seulement un regard d’adieu,

mais tu m’as laissé seule au seuil de la porte, en

regardant ta silhouette tandis que tes pas sont portés

par le vent dans l’infini, dans l’éternité, dans

l’abîme.

Oui, tu n’es pas maintenant avec moi Tristan et

peut-être maintenant je suis perdue sans repère dans

cet univers hostile, mais pas sans espoir car tu as fait

mon initiation Tristan et j’ai le devoir de montrer au

monde qu’en moi vit une trace de toi, saint mystère.

Oublié par le monde et perdu dans l’obscurité des

ans, tu t’eloignes de plus en plus. Mais je ne

t’oublierai jamais Tristan car je t’ai aimé avec tout

mon coeur. Tu as été la première image de mes yeux

et le premier son de mes oreilles. Je t’aimerai toute

ma vie, je te jure sur notre 6 mai, sur le soleil que a

chauffé dans ce moment là pour la première fois

mes joues offres. Je t’aimerai dans l’infini, dans

l’éternité, dans l’abîme. Quel nom si douloureux et

si doux tu portes Tristan, car tu es le plus triste an

de ma vie, et moi sans toi, je suis la plus isolée

Iseut...Si triste , tu me prends aujourd’hui le plus

cher trésor, car aujourd’hui-6mai, je me sépare de

mon enfance.

Denisa Păcurar, clasa a XII-a I,

coordonator prof. Valeria Costea

Il était une fois…

Ce jour-là, le ciel était coloré en forte orange

grâce au coucher du soleil. Le cadre naturel était

dans une parfaite concordance avec l’humeur des

passants de cette ville immense. Le sommeil de cette

grande boule de chaleur provoquait une pression

chromatique qui annonçait la fin de la journée, mais

les gens ne semblaient pas embrasser ce signe. Ils

étaient encore absorbés par leur routine, stressés

comme ils en étaient chaque matin.

La chaleur émanée par la surface rigide et toute

la civilisation devenait insupportable et Brigitte a

décidé de renoncer à son écharpe. Elle sentait

clairement la pression qui l’entourait, mais elle

restait impuissante devant la force de la nature et

tous les hommes qui se bousculaient précipités. En

passant les rues pleines d’individus absents, Brigitte

ne pouvait que penser à ses soins quotidiens.

Pourtant, son regard s’était arrêté soudain sur un

mendiant. Il restait taciturne dans le coin de la rue

sans demander l’aide de personne, en reconnaissant

le stress sur le visage de tous. Toutefois, ce n’était

pas difficile de comprendre qu’il était découragé et

triste, sans avoir un toit au-dessus de sa tête, de la

nourriture fraîche ou des vêtements propres. Ses

yeux d’un bleu-clair et innocents mettaient en

évidence le fait qu’il était un bon homme qui n’avait

pas fait de mal. Il était probable qu’il avait moins de

la chance dans sa vie et dans ce moment-là, il ne lui

était resté aucun espoir.

Soudain, quelque chose de l’esprit de Brigitte

lui avait ouvert les yeux. Elle pensa : « ce pauvre

homme… il n’a aucun point de soutien. ». C’était

dans ce moment-là quand la vie lui avait posé un

dilemme devant sa conscience. Elle commença à

réfléchir à tous les jours de sa vie où son esprit était

trop limité par les pensées concernant sa propre

personne. Il s’agitait des idées dominées par des

choses superficielles qui n’avaient pas une

contribution considérable à sa propre joie.

Puis, elle eut une révélation : « Tous les

hommes sont trop préoccupés par leur routine et leur

travail, donc ils oublient la vraie valeur de leur

existence. Ils oublient d’être reconnaissants pour ce

qu’ils détiennent déjà, pour leur famille qu’ils

devaient pourtant apprécier plus. Ils ignorent le vrai

but de leur vie, la joie absolue représentée par les

relations interhumaines et toutes les petites choses

offertes par la nature et la divinité. »

Ainsi s’est elle approchée de ce pauvre homme

qui ne demandait rien, en lui disant : « Ne t’inquiète

pas ! De meilleurs moments sont à venir. ». Elle lui

a offert d’argent et son écharpe en pensant que ca lui

serait utile pendant la nuit. Le mendiant avait levé

les yeux, en lui remerciant par une larme au

détriment de tous les mots.

C’était un moment de carrefour pour Brigitte,

qui a décidé d’abandonner temporairement son

travail et ses préoccupations quotidiennes. Elle s’est

LIMBI STRĂINE

19

dédiée entièrement à un nouveau projet qui allait

changer totalement sa perspective sur l’existence

humaine et surtout sur le but de sa vie. Elle a

commencé son plan avec la création d’un petit

centre spécialisé dédié à tous les mendiants de sa

ville.

L’histoire de Brigitte ne se termina pas ce jour-là.

Peu à peu, elle a travaillé beaucoup et difficilement

pour augmenter ce centre de sorte que tous les

besoins des mendiants soient satisfaits

complètement. Dans le cadre de son organisation qui

a augmenté considérablement en six mois justement,

Brigitte a réussi de leur offrir un abri décent, de la

nourriture suffisante et un niveau essentiel

d’éducation. Les rêves de tous ces pauvres hommes

de la rue sont devenus une réalité et le sourire est

revenu sur leur visage. Tout ce qu’ils devaient faire

pour manifester leur reconnaissance et pour rester

actifs était quelques heures de leur temps pour

travailler dans le cadre de la communauté et aussi de

l’organisation pour résister pendant les mauvaises

périodes de l’année.

Heureusement, quelques-uns d’entre eux ont

réussi à s’embaucher dans des firmes différentes,

mais ils n’ont jamais oublié la personne qui les avait

aidés à transformer leur vie, ou l’organisation qu’ils

venaient de quitter. C’est pourquoi ils s’impliquaient

périodiquement à l’aide de l’association pour la

soigner et à ouvrir la mentalité de ceux qui ne

comprenaient pas les difficultés des hommes en

danger et sans aucune possibilité.

De ce jour-la, Brigitte n’était jamais la même

personne. Comme toutes ces personnes qu’elle a

aidées beaucoup, elle a changé totalement sa

perspective. Elle est devenue préoccupée par les

vrais problèmes de la société, par les paradoxes de la

vie. La gloire offerte par cette organisation n’était

jamais aussi importante que son sentiment de joie.

Elle a réussi à changer bien de points de vue en ce

qui concerne l’existence humaine, mais voir tous ces

pauvres hommes avec un abri et un soutien solide,

c’était au fond sa raison d’un véritable

contentement.

Gomboş Denisa, clasa a XII-a I,

coordonator prof. Valeria Costea

__________________________________________________________________________________________

Schnupperstudium in Deutschland

Heutzutage haben wir, Jugendliche, mehr

Chancen uns zu entwickeln und die richtige

Entscheidung für ein Studium zu treffen als vor

zwanzig Jahren. Immer mehr Universitäten im

Ausland finden Interesse an ausländische

Studierenden und dafür organisieren sie

verschiedene Partnerschafts- und

Austauschprogramme, in denen Studieninteressierte

die Gelegenheit haben, sich ein Bild über die

Universität zu machen. So eine Universität ist die

Europa-Universität Viadrina in Frankfurt an der

Oder.

In der Schule hat uns die Deutschlehrerin

über ein Schnupperstudium erzählt, das „Perspektive

Viadrina“ genannt wurde und das an der Europa-

Universität Viadrina in Frankfurt an der Oder

stattfinden sollte. Um an diesem Schnupperstudium

teilnehmen zu können, sollten wir eine Bewerbung

schreiben, in dem wir die Gründe veranschaulichten,

warum wir für das Schnupperstudium gewählt

werden sollten. Je zehn Teilnehmer aus Rumänien

und Bularien erhielten die Chance nach Frankfurt an

der Oder zu fahren. Unter den zehn Teilnehmern aus

Rumänien befanden sich zwei Schülerinnen aus

Colegiul Naţional „Silvania”: Bolboacă Andrada

(XII A) und Buda Maria (XII G).

Das Projekt „Perspektive Viadrina“ fand vom

4. bis zum 10. November statt. Die Universität hat

die Gaststudierende die ganze Zeit betreut. Alle

Teilnehmer sind mit dem Flugzeug nach

Deutschland geflogen. Da Frankfurt an der Oder an

der Grenze zu Polen liegt, war die Unterkunft in

einem Wohnheim für Studenten in Slubice (Polen).

Während unseres Aufenthalts in Frankfurt (Oder)

lernten wir zusammen mit anderen Schülern aus

Rumänien und Bulgarien die Europa-Universität

Viadrina kennen. Wir hatten die Möglichkeit

verschiedene Vorlesungen, Seminare und

Informationsveranstaltungen zu besuchen. Wir

durften die Fächer wählen. Ich entschied mich für

Wirtschaft- und Kulturwissenschaften. Daneben gab

es verschiedene Workshops, an denen unsere

Kreativität und Einsicht herausgefordert wurden. Ich

nahm an einem Schreib-Workshop teil, wo wir

durch Spiele unsere Schreibfähigkeit entwickelten.

Im Programm stand auch eine Reise nach Berlin, so

konnten wir die deutsche Hauptstadt auch

besichtigen.

LIMBI STRĂINE

20

Was mir besonders gefallen hat, war die

Interkulturalität und die Beziehung zwischen den

Studenten. Da Viadrina eine internationale

Universität ist, wo 25 Prozent der Studierenden

Ausländer sind, werden verschiedene kulturelle

Veranstaltungen organisiert. Als wir dort waren,

fand ein Fest statt, wo die Studenten aus

verschiedenen Ländern ihr traditionelles Essen

vorbereitet haben, gesungen und getanzt haben.

Das ganze Erlebnis war schön und

eindrucksvoll. Es war eine gute Chance unsere

Sprachkenntnisse zu erweitern, uns ein Bild über

eine Universität im Ausland zu machen und neue

Freunschaften zu schließen.

Bolboacă Andrada, clasa a XII-a A

Profesor coordonator: Széles Beáta

_________________________________________________________________________________________

Help Your Home, Help Earth !

Certainly you heard about global

warming, which affects the Earth.

Therefore:

the ice-flowing of the North and South Pole melts

faster (imaginea 1), which causes the rise of the

sea-level; (imaginea 2)

the surface of the Earth warms increasingly ( !!! :

Nowadays Earth is warmer than in the past 1000

years.), which makes illness to spread faster;

(imaginea 3)

the wetness and the dryness appear more often;

(imaginea 4)

by burning the fossil gases – carbon, petroleum and

natural gas – ( which effects the rising of the

temperature ) the air becomes more and more

polluted; (imaginea 3)

various plant and animal species disappear faster

than in normal cases;

the extreme, immoderate weather appears, against

which on the 16th

February 2005 the report of the

Kyoto gets released ( this, excluding the U.S.A. and

Australia, worldwide it came into effect; in the

report the countries assume that for the 2008-2012

period they reduce the emission of gases with

greenhouse effect with 5,2% – this gases absorb the

heat from the Sun and in this way they warm the

Earth – compared to 1990 ).(imaginea 3)

BUT they, we, and also YOU can help :

By using the windmill, the water mill, solar panels,

nuclear power plants, tide power plants or even

biomass power plants.

!!! Interesting fact: In the U.K. there exists a power

plant which also functions with faeces of bird.

LIMBI STRĂINE

21

Building and living in eco-houses (passive houses)

– in energy saving houses, with special

installations – or in hill situated eco-houses is a

personal economy ( with solar and a wind turbines

you can cover the 50% of the expenses ) and it is

an advantage for your environment too. (imaginiile

cu eco house si hill situated house) Use : selective dustbins, greenhouse, compact

fluorescent lamps (CFL-s) ( they are in the same

measure efficient, but they use 75% lesser energy ),

bags or nylon bags for shopping.

Other tips:

o use you car in minimal measure

o don’t use the water needlessly

o buy just the things you need and which are home

products (inland products)

o select the rubbish

o travel with public transport, bike or on foot

o do not use chemicals and single use products

o be saver with electricity

Our school puts accent on environmental

protections – by using selective dustbins, and

participate in various competitions, campaigns - and

join in the educational competition named

’Ecoprovocarea’ (http://ecoprovocarea.ro) too. Also

Sălaj has an agency, ANPM (Agenţia Naţională

pentru Protecţia Mediului) – Salaj, which takes part

of the national agency – including every subunit of

this movement – and there you can find other

interesting things about protecting the environment

(http://apmsj.anpm.ro/ ) .

And don’t forget : you can help!!!

Good luck!!!

made by: Boda Anita, a XI-a H

Coordonator prof. Krisztina Katona

Imaginea (1) imaginea (2)

imaginea (2) Imaginea (2)

imaginea (3) imaginea (3)

LIMBI STRĂINE

22

Eco house Hill situated house

__________________________________________________________________________________________

Korunk hőse – merre vagy?

Van egy ház a folyó túlpartján, de korunk hőse

nem tud úszni. Van élet a folyó túlpartján, de korunk

hőse inkább tovább éli téboly életét...

Hogy hol van korunk hőse? Újságok

címlapján pózol a béke – Nóbel-díjjal, holott

hadsereget vezényel Afganisztánban, Év embere –

díjat nyer úgy, hogy az erkölcsi határokat

lerombolva mutat példát a fiataloknak, rádiók

játszák dalait, melyet korunk embere zenének mer

nevezni, mozivásznon tündököl és erőszakra nevel...

Hirtelen előlép álmaimból egy igazi hős.

Megkérdezem hát tőle, hogyan lett belőle ez az

ember, hogy tanult meg gyümölcsöt tartani a

kezeiben, és hol van az a haza, amely nevet adott

neki? De nem felelt, mert el kellett mennie. Korunk

hőse elűzte...

Van egy ház a folyó túloldalán, de korunk

hőse nem tud úszni. Van egy másik világ a folyó

túloldalán, de korunk embere nem mer vízbe ugrani.

Szabó Anna, clasa a X-a H

Magyarul álmodott tündéri világ

Álmodtam egy világot,

hol ezernyi patak halkan csörgedez,

hol puha hó borítja a magas bérceket,

hol szél röpíti a finom illatot,

melyet millió viola szerteszét árasztott.

Hol együtt játszott a bűnös és a szent,

hol megnyugvásra lelt ezer idegen,

hol néma és siket ujjongva tapsolt,

hol leprás a némát felkarolta,

és együtt mentek be a bethesdai tóba.

Álmodtam egy világot, hol széles dombok felett

arany hárfáján énekelt a csend.

Hol bíbor felhőkön át kinyújtotta karját a nyár,

s úgy karolta az őszt, hogy eggyé lettek ketten,

s táncoltak az igazgyöngy esőben.

Álmodtam egy világot, de te úgy se láthatnád.

Hallottam egy dalt, de te úgy se hallhatnád,

Hisz szemedet éjsötét fátyol borítja.

Füled már a durva hangokat megszokta.

Mérgezett virágok illatát lélegzed,

és napról napra fogy az életed.

Szigeti Amália Beáta, clasa a X-a H

LIMBI STRĂINE

23

100 de ani de la atentatul de la Sarajevo

şi de la izbucnirea Primului Război

Mondial (1914-1918)

Evenimentele de acum o sută de ani

oglindite în presa anului 1914

Evenimentele majore ale anului 1914 au fost:

Atentatul de la Sarajevo (în care a fost

asasinat principele moştenitor al Austro-Ungariei),

izbucnirea şi desfăşurarea războiului mondial.

Aceste evenimente ne sunt cunoscute din manuale,

din filme artistice şi documentare, precum şi din

diverse opere literare. Din acest motiv ne-am gândit,

că atmosfera vremii se poate reda/reconstitui cel mai

fidel, prin izvoare contemporane cu evenimentele

respective. Aici ne referim în primul rând la presa

vremii. În continuarea vom reproduce mai multe

amănunte, fragmente din presa din Ardeal, din

Ungaria despre atentatul, care a devenit cauza

imediată izbucnirii războiului, (unii spun pretextul

războiului). Pentru a avea totuşi un punct de reper

pentru orice cititor, să schiţăm succint respectivele

evenimente ale anului 1914 şi ale războiului:

Atentatul de la Sarajevo – 28 iunie 1914

Pe 28 iunie 1914, la Sarajevo un student sârb

– pe nume Gavrilo Princip* - membru al grupării

(teroriste) Mâna Neagră, a comis un atentat asupra

prinţului moştenitor al Austro-Ungariei Franz

Ferdinand**. Ca urmare, Franz Ferdinand şi soţia

sa – prinţesa Sofia – au decedat în scurt timp.

Atentatul a fost plănuit cu ajutorul unor ofiţeri sârbi

de la Belgrad şi astfel atentatul a servit drept

motiv/pretext pentru Austro-Ungaria de a adresa

mai întâi un ultimatum Serbiei, şi după

neîndeplinirea tuturor condiţiilor – pe 28 iulie 1914

– să declare război Serbiei.

*Gavrilo Princip, (1894-1918) un tânăr sârb

din Bosnia, student la Belgrad, care a făcut parte

din gruparea teroristă/separatistă Măna Neagră. Nu

a fost un terorist singuratic, deoarece şi la acţiunea

de la Sarajevo au participat cel puţin 6 persoane

pregătite de către ofiţeri sârbi din Belgrad. (Inclusiv

„rechizitele asasinatului”, pistoalele şi

bombele/grenadele au fost aduse din Serbia.)

Deoarece nu avea încă 20 de ani împliniţi, nu a fost

condamnat la moarte, ci la o detenţie de 20 de ani.

(De fapt dintre cei 6 – 4 au fost minori şi ei au

primit condamnări între 13-20 de ani, şi doi

inculpaţi au fost condamnat la moarte şi executaţi în

1915.) Princip a murit în detenţie (în anul 1918),

datorită tuberculozei de care suferea din copilărie…

**Franz Ferdinand, nepot de frate al

împăratului/regelui Franz Joseph, (Francisc Iosif) a

devenit prinţul moştenitor al Dublei Monarhii după

1889. El avea planuri de reformare, să transforme

statul dualist: dorea să realizeze un stat federal,

care să ţină cont de structura etnică al imperiului.

(În Austro-Ungaria pe lângă germanici şi maghiari

au trăit peste zece naţii diferite, printre care mulţi

slavi şi români.) Ironia sorţii este, că Franz

Ferdinand, socotit un prieten al slavilor şi

românilor să fie asasinat de către un student sârb…

***Austro-Ungaria, stat multinaţional care

a existat sub această denumire între 1867-1918,

având în anul 1910 o suprafaţă de 676.615 km² şi o

populaţie de peste 51 milioane de locuitori.

Europa anului 1914 era divizată în două tabere:

1. Germania (Imperiul German condus de Kaizerul

Vilhelm al II-lea) aliată cu Austro-Ungaria şi Italia,

formau puterile centrale.

2. Franţa, Rusia şi Marea Britanie alcătuiau Antanta.

Începutul războiului În conformitate cu interesele lor (de

perspectivă sau de moment) în vara anului 1914,

statele europene s-au orientat spre Antanta ori spre

puterile centrale. Alte state şi-au menţinut

neutralitatea (ca de exemplu Italia şi România.)

După doar câteva zile, au urmat o serie de declaraţii

de război şi în Europa s-au constituit două fronturi

principale şi unul secundar. Pe frontul secundar

Austro-Ungaria lupta cu Serbia. Pe frontul de est

trupele germane şi austro-ungare luptau împotriva

Rusiei. Iar în vest Germania lupta împotriva Franţei,

Belgiei şi Angliei. (Ulterior şi alte state vor intra în

război ca Japonia, Italia, Grecia, România, SUA etc.

de partea antantei, iar Bulgaria şi Turcia de partea

puterilor centrale. Confruntările militare vor depăşii

graniţele Europei, ajungând adevărat război

mondial.)

ISTORIE

24

Statele participante au declarat mobilizare

generală, ceea ce a însemnat că au fost chemaţi la

arme mai întâi rezervişti până la 45 de ani, apoi şi

cei peste 50 de ani. Fiecare stat participant şi-a pus

întreaga economie, toate resursele umane şi

materiale în slujba războiului. (A fost primul război

total din lume şi din Europa.) Zeci de milioane de

tineri şi bărbaţi au îmbrăcat uniforma militară, dar

odată cu trecerea lunilor şi anilor, maşina războiului

cerea şi mai mult. Cei rămaşi acasă (femeile, copii şi

bătrânii) trebuia să suplinească muncă bărbaţilor

plecaţi la front…

În ajunul izbucnirii războiului şi în primele

săptămâni atmosfera era foarte entuziastă, toată

lumea credea că va fi un război scurt şi victorios.

Însă în locul unei victorii facile, războiul a devenit

unul de uzură, un război cu foarte multe pierderi de

vieţi omeneşti şi distrugeri…

După mai bine de patru ani de război, în

toamna anului 1918, puterile centrale una după alta

au capitulat, şi puterile antantei au obţinut victoria.

Sfârşitul războiului a condus la destrămarea Austro-

Ungariei, şi s-au născut noi state (Polonia,

Cehoslovacia etc.) iar altele şi-au mărit suprafeţele:

Serbia a devenit Regatul Sârbo-Croato-Sloven,

ulterior numită Iugoslavia. Tot în toamna anului

1918 s-a realizat şi România-Mare. Prin sistemul

tratatelor de pace de la Paris, noile realităţi politice

şi teritoriale au fost recunoscute pe plan

internaţional…

(continuare în numărul viitor)

Prof. LÁSZLÓ LÁSZLÓ

__________________________________________________________________________________________

Poeziile Alexandrei

ALEXANDRA MARIA MUREŞAN este

eleva pe care orice profesor ar dori să o cunoască, în

cariera sa. Pe lângă foarte bunele rezultate obţinute

pe parcursul anilor de liceu, absolviţi la secţia de

matematică-informatică, bilingv engleză, cu media

generală 10 şi deci cu nobilul titlu de Şef de

promoţie, ea a dovedit sensibilitate artistică şi un

talent literar remarcabil, care au adus cinste

Colegiului Naţional „Silvania“. A participat an de

an, cu succes, la etapa naţională a OLIMPIADEI DE

LIMBĂ, COMUNICARE ŞI LITERATURĂ

ROMÂNĂ „G. CĂLINESCU“, la Sesiunile de

referate şi comunicări ale elevilor şi la Concursul de

creaţie TINERE CONDEIE. A obţinut în doi ani,

consecutiv, MARELE PREMIU la Concursul de

Creaţie, organizat de Cenaclul literar „Silvania“, al

Casei de Cultură Municipale-Zalău.

Alexandra studiază acum la Facultatea de

Drept din cadrul Universităţii „Babeş-Bolyai“ –

Cluj-Napoca, dar nu a uitat locul în care s-a format

şi ne trimite mereu veşti bune despre preocupările ei

actuale şi dovezi ale marii sale iubiri – POEZIA.

Prof. Voichiţa Lung

Atât de mic

Erai atât de mic

atunci când ţi-au implantat

sufletul ăsta mare

în clocotul sângelui

şi te-au trimis pachet

într-un cioc de barză ;

Pentru prima dată

când ochii tăi au simţit

viitorul zburând pe sub gene,

iar pupilele tale au înghiţit

imaginea stelelor,

reflectată pe un petic de pământ.

Erai prea mic

atunci când ai cunoscut durerea

scurgându-se prin genunchii

juliţi şi murdari de praf,

iar fericirea ta spiralându-se

în acadele şi culori .

Erai prea mic

pentru sigiliul cărţii de poveşti

acolo unde nu exista moarte,

iar viaţa era condiţionată

de visul lobului frontal…

Erai atât de mic

atunci când ei ţi-au spus

că vei fi mare

şi te-au trimis la scoală,

în hainele lor de adulţi,

să înveţi cum să creşti mare-

Ai aflat prea repede tainele,

povara lor ţi-a îngrămădit

lacrimile pe obraji.

Iar azi te minunezi

cât eşti de mare.

Şi totuşi nu vezi

Cât eşti încă de mic.

ISTORIE / CNS – Reloaded

25

Bulinele în carantină

Răsăreau miraculos

bulinele-n grădină,

Căpşorul li se ridica din noroi,

Trupul rotund li se scălda

în lumină, rouă şi frunze…

Le-am strâns în palme;

Mama zicea că pot să le mănânc,

dar erau prea frumoase

pentru acidul clorhidric din stomac.

Aşa că le-am pus într-o cutie,

unde să nu dea de chimie,

si să se păstreze veşnic tinere

şi frumoase ca-n prima zi…

Nu mă veţi crede,

dar am uitat unde am pus cutia,

şi am căutat bulinele

în fiecare zi prin cărţi,

prin nori,

printre fulgii de lumină

şi mâncarea din frigider;

Din întâmplare,

le-am găsit în birou,

dar erau aşa de roşii

încât m-am speriat:

Făcuseră şi varicelă galbenă

de când stăteau închise.

Mi-a fost frică

să nu mă contamineze şi pe mine

cu tipul acela ciudat de

bu-buline galbene…

Aşa că le-am aruncat.

După câteva zile,

am aflat

că bulinele nu făcuseră varicelă,

ci doar s-au copt.

Oraşul din tine

Chipul tău e-un LCD pixelat

cu melanină şi pori ;

Înăuntru-

un laptop şi iPod încorporat,

aparat cu două lentile macro

şi super zoom incluse-n preţ,

o autostradă cu un singur sens

spre laboratorul propriu de cofetărie,

staţia de epurare şi macara,

lumini de hemoglobină şi mii de angajaţi

în super sediul tău 3D.

Şi totuşi, după finalul “shut down”,

ce dimensiune va avea sufletul tău ?

Firul

Ceasul

şi-a sfărâmat cadranele

înainte de vreme

Azi

e oră nouă;

mărşăluieşte ploaia pe geamuri,

iar prin tocurile de la uşi

a început să curgă o altă sevă

Ieri

firul vieţii tale

se răsucea alb

pe fusul anilor grei.

Simţeai norii aruncaţi

peste sufletul tău

şi sângele ţi se umpluse

de ecoul ultimelor clipe,

al ultimului fus,

şi-al celui din urmă fir-

pătruns de rugăciunea

fără de moarte...

Lucrurile cu lipeală

Eşti lipit de pereţii blocului,

de sunetul urban ce te invadează,

de liftul cu butoane ieşite din modă

şi din aprecierile Europei.

Lipit de praful gri de pe străzi,

de câinii vagabonzi care te fugăresc

în fiecare zi pe aleea din parc.

De mirosul de cafea încins cu o ţigară,

chipul frumos din tramvai,

de televizor, net, muzica bună.

Eşti lipit în fiecare zi

de 500 m garduri după autobus,

clasica bere din club,

scaunul tău din metrou.

E timpul să te dezlipesti:

“Urmează staţia Timpuri Noi

cu peronul pe partea dreaptă…”

CNS – Reloaded

26

Alexandra- Maria Mureşan

Zâna

Dacă ai fi avut chip

ţi-aş fi ştiut zâmbetul,

pupilele ca două coacăze mari,

fragede,

obrajii murdăriţi cu vată de zahăr

şi tonuri prea grave de alb.

Doar rochia de stambă

şi bulinele jucăuşe din marţipan

au mai rămas din tine.

Şi nu te-aş fi recunoscut

dacă nu ar fi fost

acelaşi bulevard sub tălpile tale

şi aceiaşi copii cu feţe naive

adăpostindu-se sub şalul tău solar.

_________________________________________________________________________________________

Arii protejate din judeţul Sălaj - excursie de studiu

În cadrul săptămânii ,,Şcoala altfel: Să ştii

mai multe, să fii mai bun!”, colectivele claselor a

IX-a C şi a IX-a G de la Colegiul Naţional

,,Silvania”, au organizat o excursie de studiu, având

ca principal obiectiv vizitarea unor arii protejate,

mai mult sau mai puţin cunoscute din judeţul Sălaj:

Piatra Dracului din Hida, Poiana Narciselor de la

Racâş-Hida şi Grădina Zmeilor din Gâlgăul-

Almaşului.

Deşi erau anunţate posibile precipitaţii,

vremea a fost nesperat de bună, soarele, care s-a

arătat dimineaţă pe cer, ne-a însoţit toată ziua.

Curioşi şi încântaţi, am pornit nerăbdători spre

primul obiectiv de pe listă: Piatra Dracului. Odată

ajunşi acolo, am stabilit şi modul de lucru, împărţiţi

în 3 grupe, fiecare clasă, am primit fiecare câte o

arie, pe care de-a lungul zilei am cercetat-o, pentru o

activitate viitoare, în cadrul căreia urma să

prezentăm ce am văzut şi am descoperit.

Cu toate că Piatra Dracului părea mai puţin

interesantă decât celelalte, când am privit mai atent

am remarcat caracterul ei special. În primul rând, am

fost impresionaţi de formă, aceasta fiind şi tema

primei discuţii în contradictoriu dintre noi. O parte

susţinea că seamană cu o ciupercă, pe când cei cu

mai multă imaginaţie se avântau în afirmaţii mai

curajoase, spunând că seamănă cu două capete de

sfinx unite. Am ajuns însă la un compromis destul

de repede, ca să avem timp să fotografiem flora şi

fauna din jur şi să identificăm factorii externi care

au creat-o. Când am ajuns acasă am fost surprinşi în

mod plăcut să aflăm şi legendele care circulă în

CNS – Reloaded / PROIECTE

27

legătură cu modul în care piatra a ajuns unde am

putut să o vedem şi noi. Se spune că, într-o noapte,

Dracul s-a hotărât să oprească apele râului Almaş cu

o stâncă uriaşă, pentru a inunda satele din lunca

acestuia. S-a dus în Grădina Zmeilor, a ales o stâncă

mare şi grea şi a pornit cu ea spre miazăzi. Zburând

încet, cântatul cocoşilor l-a ajuns aproape de râul

Almaş, pe coasta unui deal. Dracul şi-a pierdut

puterile, vraja s-a stins, iar stânca a căzut pe locul

unde o vedem şi astăzi. O altă variantă a legendei

arată ca Dracul a vrut să prăvălească stânca peste

sat, supărat pe oameni, însă răsăritul soarelui l-a

surprins la marginea aşezării şi s-a transformat în

piatră.

Am urcat înapoi în autocar şi am pornit spre

Poiana Narciselor. Prima parte a drumului am

parcurs-o cu acesta, iar apoi ne-am continuat

călătoria pe jos, profitând de vremea frumoasă care

ne îndemna să petrecem mai mult timp în aer liber.

După ce am mers în pas alert, am descoperit după o

cotitură, o pajişte atent ascunsă după dealuri, păzită

în depărtare de pădure. Deşi la o primă vedere, părea

acoperită doar cu iarbă, când ne-am apropiat am

văzut comoara pe care o ascundea: sute, poate chiar

mii de narcise. Din păcate, acestea nu erau înflorite,

aşa că nu am putut admira priveliştea cu adevărat

spectaculoasă pe care o creează, dar am fost

stăpâniţi de un profund sentiment de bucurie când

am reuşit să diferenţiem tulpinile lor de restul

peisajului. Urmele aparentei dezamăgiri au fost

repede date uitării, captivaţi de recunoaşterea

speciilor de arbori, arbuşti şi plante rare din jur,

apelând bineînteles la ajutorul Atlaselor botanice pe

care le adusesem. Totodată, am avut parte şi de o

lecţie de geografie pe teren, identificând ogaşul

pârâului Jarnău, despre care învăţasem, dar pe care

nu reuşisem să-l vedem. Timpul parcă se supunea

altor legi acolo, în mijlocul naturii, încăpăţându-se

să zboare mai repede ca de obicei şi forţându-ne să

ne îndreptăm spre ultima destinaţie, înainte de

vreme.

Cu o energie ieşită din comun, am pornit aşadar

în explorarea Grădinii Zmeilor, care-şi înălţa falnică

formaţiunile stâncoase în faţa noastră.

Fauna a fost prima identificată de această

dată, guşterii şi şopârlele de zid insistând să ne

salute şi să participe la o adevărată şedintă foto.

După ce ne-am obişnuit cu foşnetul frecvent al

frunzelor, mişcate de vieţuitoare, ne-am concentrat

atenţia asupra florei, reuşind să identificăm foarte

multe specii de arbori, arbuşti şi plante, spre bucuria

noastră. Bineînţeles, acest proces nu a fost lipsit de

mici discuţii în contradictoriu, în special din pricina

asemănărilor dintre diferite specii de plante.

Impresionaţi de ,,Zmeu” şi de „Zmeoaică”, numele

celor două stânci, reprezentative pentru Grădină, ne-

am întors privirea şi în partea dreaptă, unde ne

aştepta Peştera Minerilor. Câţiva dintre noi, mai

curajoşi chiar s-au avântat în înteriorul acesteia,

descoperind vegetaţia crescută pe pereţi şi

zăcămintele de cărbune. Spre marea noastră bucurie,

nu am întâlnit şi lilieci care să ne îngreuneze traseul.

După ce am terminat de explorat, am pornit iar la

drum, de data aceasta spre autocarul care urma să ne

ducă spre casă.

Cu regret, că totul s-a terminat atât de

repede, dar fericiţi pentru că întreaga zi s-a dovedit

extrem de productivă, am lăsat în urmă Grădina

Zmeilor şi ne-am întors spre oraş. În acele momente,

am fost încercaţi de un amalgam de sentimente. Pe

de-o parte, oboseala îşi spunea cuvântul, iar traseul

pe care l-am parcurs pe jos ne epuizase rezervele de

energie, dar pe de altă parte, eram fericiţi că am avut

prilejul să ne îmbogăţim sufletul cu o experinţă

inedită, că am avut ocazia să ne dăm seama că

aceste meleaguri ascund comori, în adevăratul sens

al cuvântului şi că orice activitate, în echipă e mult

mai uşoară. În final, când am ajuns acasă, am

concluzionat emoţionaţi că trebuie să continuăm cu

exursiile documentare, pentru că Sălajul ascunde

numeroase “secrete”, propunându-ne să nu lăsăm

aceste gânduri să moară, ci să le oferim o proiecţie

palpabilă în viitor.

PETREA ALEXANDRA - clasa a IX-a C

Prof.coordonatori:

POP EMILIA,PĂŞTEAN CAMELIA

PROIECTE

28

Proiectul ALEGE VIAŢA

În perioada decembrie 2013 – iunie 2014, colectivele claselor

a IX-aC, a IX-a G, respectiv clasa a X-a G , sub coordonarea

cadrelor didactice Pop Emilia şi Ciurbe Călin derulează la

Colegiul Naţional “Silvania” proiectul “Alege viaţa”. Proiectul

are ca scop conştientizarea tinerilor asupra valorii vieţii umane şi

a urmărilor avortului, dar şi a mobilizării tinerilor pentru o viaţă

morală - fără regrete tardive. Acesta urmăreşte reducerea

numărului de avorturi, în special din judeţul Sălaj.

Pe parcursul derulării proiectului Inspectoratul Şcolar

Judeţean, Episcopia Sălajului şi Direcţia de Sănătate Publică

Sălaj au venit în sprijinul elevilor, participând la implementarea proiectului.

Demararea acţiunilor au avut la bază o serie de obiective printre care fiind conştientizarea şi

analizarea trăirilor specifice adolescenţei în vederea pregătirii

tinerilor pentru viaţa de familie, informarea tinerilor despre posibilităţile

de gestionare a vieţii intime din cadrul familiei şi a existenţei unui centru

de informare şi consiliere pentru persoanele aflate în risc de sarcină, dar şi

informarea despre caracterul procreativ al activităţii sexuale şi

posibilităţile tinerilor în această privinţă.

Astfel, pe parcursul anului şcolar 2013-

2014 elevii Colegiului Naţional „Silvania”

au realizat o campanie de informare şi

conştientizare care a constat în

împărţirea unor pliante, afişe, precum şi

vizionarea unor filmuleţe sugestive temei

proiectului.

De asemenea, în săptămâna „Şcoala Altfel: Să ştii mai multe, să fii

mai bun” a avut loc un concurs de afişe, un spectacol care a cuprins o

scenetă concepută şi interpretată de elevii clasei a X-a G, şi o

dezbatere literară susţinută de clasa a IX-a G sub coordonarea

cadrului didactic Tamara Ivanov.

Activităţile de la CNS s-au încheiat cu un marş stradal sub deviza

„Manifest pentru viaţă”.Până la finalul lunii iunie, elevii alături de

profesorii coordonatori vor realiza expoziţii cu afişele şi fotografiile

realizate în timpul derulării proiectului .

Denisa Ligia Matei, clasa a X-a G

PROIECTE

29

Despre Proiectul alege viaţa

,,Hristos se naşte în inima fiecărui copil, din

momentul conceperii”

„ Avortul reprezintă o problemă de sănătate

publică pe plan mondial.

În Europa, în perioada 1994-2008 pe primele

locuri în rândul ţărilor cu cel mai mare număr de

avorturi au fost Marea Britanie, Franţa şi România.

În anul 2008 în Europa s-au efectuat un număr de

aproape 2,9 milioane avorturi, ceea ce înseamnă un

avort la fiecare 11 secunde, 327 avorturi pe oră şi ...

7468 avorturi pe zi.În România, ca şi în Europa în

ultimii ani, există o uşoară tendinţă de scădere a

numărului de întreruperi de sarcină, la toate grupele

de vârstă.În anul 2005, în România s-au înregistrat

un număr de 162087 cazuri de întruperi de sarcină,

faţă de anul 2010 când s-au înregistrat un numar de

101271 cazuri, ceea ce înseamnă 29 avorturi la 1000

de femei în 2005 faţă de 18,8 avorturi la 1000 femei

în anul 2010.Raportat la 1000 de născuţi vii, s-au

înregistrat 735 avorturi în 2005 faţă de 479 avorturi

în 2010.

În judeţul Sălaj numărul avorturilor scade în

perioada 2010 – 2013 de la 330 la 147. Chiar dacă

numărul avorturilor scade, se înregistrează un număr

de avorturi şi la grupa de vârsta sub 15 ani: 4 cazuri

în 2010, 2 cazuri în 2011 şi 1 caz în 2013.Este

îngrijorător faptul ca numărul gravidelor înregistrate

la grupa de varsta sub 15 ani şi 15-19 ani este în

creştere. Situaţia este mult mai gravă în condiţiile în

care cifrele din Judeţul Sălaj prezentate anterior sunt

cele deţinute de Direcţia de Sănătate Publică Sălaj,

dar care nu reflectă toate cazurile de copii ce au, la

rândul lor copii şi care au făcut avort.Zilnic se

efectuează avorturi în spitalele de ginecologie dar şi

în cabinetele particulare şi ne este dat să vedem

destul de des cazuri în care fete tinere, datorită unei

hotărâri luate în mod pripit, ajung în imposibilitatea

de a mai deveni vreodată mame, astfel ele riscă să-şi

pericliteze viitorul, o familie, o căsnicie fericită.

Urmările avortului

1. Din punct de vedere medical avortul este o

intervenţie chirurgicală, deci o operaţie, dar nu este

una obişnuită, pe „câmp deschis” ci este o operaţie

oarbă, bazată pe o tehnică specială. Tocmai din

acest motiv, se pot întâmpla incidente, adică există

pericolul perforării uterului cu aparatura folosită,

sau pot rămâne resturi, atât placentare cât şi ale

produsului de concepţie, în uter, care provoacă nu

rareori infecţii uterine şi duc apoi la cicatrici şi

sterilitate (adică imposibilitatea de a mai menţine o

viitoare sarcină). Dar cel mai mare pericol este

ruptura uterină, urmată de o hemoragie masivă, care

duce deseori la şoc hemoragic şi uneori chiar la

moartea mamei.

Sindromul post avort cuprinde toate aceste

simptome care apar după avort, iar aici vom

enumera câteva: tulburări de somn;tulburări în

alimentaţie; tulburări afective;depresie; gânduri de

sinucidere izvorâte din tristeţe, lipsă de speranţă,

inutilitate; destrămarea relaţiilor

interpersonale;sindromul „aniversării”; psihoze de

scurtă durată; sentimentul de vinovăţie;sentimentul

de nelinişte se retrage frecvent în consumul de

alcool sau/şi droguri;retrăirea avortului etc.

2. Urmări asupra familiei. Datorită urmărilor

fizice sau psihice care apar la părinţi, apar evident

dereglări ale relaţiilor dintre membrii familiei.

Pierderea motivaţiei, „răceala” emoţională,

dezamăgirile şi alte stări nevrotice sau psihotice

cauzate de omor, simt şi copiii născuţi.

3. Urmări asupra societăţii. Societatea ar fi mult

mai fericită dacă membrii ei nu ar fi răniţi de

traumatismul uciderii copiilor nenăscuţi. Orice boală

fizică sau psihică a indivizilor se reflectă asupra

întregii societăţi. În afară de aceasta, uciderea

copiilor nenăscuţi a dus la o scădere dramatică a

natalităţii, generând o adevărată problema

demografica.

4. Întreruperea vieţii unui copil nenăscut

vine în contradicţie cu normele etice. Porunca lui

Dumnezeu este: „Să nu ucizi!”. Această poruncă

este întipărită în însăşi conştiinţa omului. Fiecare

medic, înainte de a primi în mână diploma, a depus

un jurământ public. Formularea de la Geneva a

jurământului lui Hipocrate conţine următoarea

expresie: „Voi respecta în mod absolut viaţa umană

încă din momentul concepţiei sale… declar aceasta

liber şi în deplină cunoştinţă de cauză, făcând apel la

onoarea mea!”

5. Din punct de vedere religios – embrionul este

o persoana cu drepturi depline din momentul

conceperii, el având chipul lui Dumnezeu. Din

momentul fecundării, adică a unirii ovulului cu

spermatozoidul, zigotul, adică embrionul este deja

format şi însufleţit. Desigur, după cum afirmă

Biserica, această însufleţire este o taină pe care

numai Dumnezeu o ştie, dar argumentele le găsim şi

ni le arată Biserica în Vechiul şi Noul Testament din

Sfânta Scriptură, dar le găsim şi în scrierile Sfinţilor

Părinţi.În primul rând este porunca dată de

Dumnezeu tuturor creştinilor: „Să nu ucizi!” Nu ni

se dă nici un motiv să credem că pot exista

circumstanţe atenuante. Biserica spune clar că

avortul este o pruncucidere. ”

Denisa Ligia Matei, X G

PROIECTE

30

Experienţe – on air

“Săptămâna altfel – Să ştii mai multe, să fii mai

bun” a început pentru clasele a X-a C şi a X-a F de

la Colegiul Naţional “Silvania”, însoţiţi de doamnele

profesoare Valeria Costea şi Imelda Chinţa, cu o

vizită la televiziunea locală, Regio TV, în cadrul

proiectului Reporter pentru o săptămână. Elevii

au fost invitaţi să experimenteze cum e să faci parte

din echipa televiziunii, au fost întâmpinaţi într-un

mod ospitalier de gazde, care, pentru început, ne-au

prezentat locul desfăşurării activităţilor, iar apoi ne-

au provocat să realizăm o mica prezentare în faţa

camerelor de filmat. Emoţiile s-au citit pe feţele

colegilor noştri care au avut curajul să participe la

__________________________________________

asemenea provocări, dar într-un final au reuşit să îşi

depăşească temerile şi să stârnească atenţia celor

prezenţi prin umor şi bunădispoziţie.

De asemenea, ne-a fost prezentat procedeul de

montare a unei emisiuni, de la logo până la

sonorizare, totul surprinzându-ne pozitiv, realizând

totodată faptul că este la fel de incitantă munca

desfăşurată în spatele camerelor de filmat precum

aceea din faţa acestora.

A fost o experienţă interesantă şi probabil unii dintre

elevii care au fost prezenţi vor fi interesaţi să

continue în viitor acest domeniu.

Kiss Ştefania, clasa a X-a F

__________________________________________

Pop Lavinia - Olimpica de nota 10

În clasa a XI-a, particparea la olimpiada de

economie a fost un pretext pentru aprofundarea

cunoștințelor de la clasă, pentru a afla mai multe

despre o materie care mă fascina. În clasa a XII-a,

am participat la olimpiada de economie deoarece

doream să îmi demonstrez că mi-am ales bine

drumul în viață, că studiul ecoomiei reprezintă o

alegere bună pentru vitorul meu.

Pregătirea pentru concurs de această dată a

fost prin reluarea, sistematizarea și aprofundarea

cunoștințelor acumulate anul anterior. Un rol

important în această perioadă l-a avut domnișoara

profesoară Florian Iulia, în fond premiul meu este

rezultatul unui efort de colaborare. Cel mai

important lucru pentru mine în studiul economiei a

fost înțelegerea conceptelor de bază, a modului de

desfășurare a proceselor economice. Indiferent de

rezultat, care din fericire a fost unul neașteptat de

bun, cel mai important lucru din perioada de

pregătire și întreaga experiență a olimpiadei a fost

faptul că acum sunt capabilă să înțeleg ce se

întâmplă în jurul meu, modul în care deciziile mele

și ale altora pot afecta procesele economice și

viceversa.

Experiența concursului în sine a fost una de

neuitat, drumul obositor, cazarea excelentă,

plimbările lungi prin Timișoara, nervii ce au

precedat proba, emoțiile de dinaintea și de după

aflarea rezultatului, sunt toate lucruri pe care mi le

voi aminti cu drag despre ultima olimpiadă la care

am participat. Rezultatul a fost unul neașteptat

deoarece nu mi-am imaginat niciodată că aș putea

obține nota 10 și, în același timp emoționant, pentru

că acest rezultat este într-un fel încununarea întregii

mele cariere de elev.

Pop Lavinia, clasa a XII-a A

PROIECTE / PERFORMANȚE ȘCOLARE

31

Noul redactor al

Biroului de Presă al

Consiliului Naţional

al Elevilor

Denisa Ligia Matei este,

începând din luna martie,

primul redactor sălăjean

din Biroul de Presă al

Consiliului Naţional al

Elevilor (CNE). Sesiunea

de alegeri a membrilor Biroului de Presă pentru

mandatul 2014-2015 a avut loc în perioada 24

februarie-5 martie, noua componenţă stabilindu-se

după un lung proces de jurizare.

Conform platformei de suport al Consiliului

Naţional al Elevilor, wedu.ro, postul de redactor a

avut cei mai mulţi candidaţi. Participanţii la funcţia

de redactor au fost din judeţele Vrancea, Dâmboviţa,

Mehedinţi, Vâlcea, Iaşi, Bacău, Argeş, Sălaj, Sibiu,

Bihor, Galaţi, Hunedoara, Buzău, Bucureşti şi

Prahova. S-au remarcat Ana Maria Voicilă din

Prahova, acesta fiind al doilea mandat al ei, şi

sălajeanca Denisa Ligia Matei, elevă la Colegiul

Naţional “Silvania” Zalău, care a participat pentru

prima dată, reuşind să atragă atenţia juriului cu

profesionalismul de care a dat dovadă în cadrul

redactării probei practice. Proba practica a constat în

redactarea unui comunicat de presă referitor la o

Adunare Generală organizată de Consiliul Judeţean

din care făceau parte candidaţii.

Sălajul, pentru prima dată cu funcţie în CNE Ca redactor în Biroul de Presă CNE, Denisa are ca

responsabilitate să redacteze comunicatele de presă

emise de organizaţie, respectiv diverse ştiri şi

interviuri. De asemenea, fişa postului include

asigurarea finisării, în conţinut şi formă, a unor

pasaje de texte destinate publicării, în numele

Consiliului Naţional al Elevilor.

Biroul de Presă este un organism din cadrul

Secretariatului de Educaţie şi Comunicare (Relaţii

Externe) al Consiliului Naţional al Elevilor şi are

drept obiective asigurarea continuă a unor

mecanisme inovatoare, nu doar de promovare a

organizaţiei la cel mai înalt nivel, ci şi de informare

a elevilor, respectiv părţilor implicate în actul

educaţional. Necesitatea unei promovări echilibrate,

uniforme, respectiv continuă a activităţilor

Consiliului Naţional al Elevilor şi a poziţiilor

acestuia, a determinat înfiinţarea Biroului de Presă.

Iniţiativa figurează, pentru prima dată, în Strategia

de Dezvoltare a Secretarului Departamentului de

Relaţii Externe, încă din mandatul 2012-2013. De

asemenea, continuarea activităţii Biroului de Presă a

reprezentat un punct strategic semnificativ şi pentru

generaţia2013-2014.

În prezent, Denisa Ligia Matei este elevă în

clasa a X-a G la Colegiul Naţional „Silvania” Zalău.

În 2011 a avut primul contact cu jurnalismul, ca

membru al echipei de redacţie a revistei Şcolii

Gimnaziale „Mihai Eminescu” Zalău, unde a fost

elevă. A devenit apoi primul preşedinte al singurului

Consiliu al Elevilor de Juniori de atunci. A făcut o

perioadă cursuri sub îndrumarea managerului

Centrului de Cultură şi Artă Sălaj, Daniel Săuca,

continuând să redacteze diferite articole pentru

revistele Clubului de Presă CNS, dar şi Supliment

“Caiete Silvane”. Actualmente, Denisa este

vicepreşedintele Consiliului Şcolar al Elevilor

Colegiului Naţional „Silvania” Zalău, director al

departamentului Avocatul Elevului la Consiliul

Judeţean al Elevilor Sălaj şi, începând din data de 8

martie 2014, redactor al Consiliului Naţional al

Elevilor.

__________________________________________________________________________________________

Invitaţie la umor - o altfel de lectură publică cu prozatorul şi eseistul Ovidiu Pecican

Seria lecturilor publice a continuat şi în acest

an la Zalău. Centrul de Cultură şi Artă al Judeţului

(CCAJ) Sălaj, Asociaţia culturală “Jad”, Asociaţia

Scriitorilor din Sălaj, Cenaclul literar “Silvania” şi

Colegiul Naţional “Silvania” din Zalău au fost cei

care au invitat publicul la o lectură susţinută de

profesorul universitar Ovidiu Pecican. Întâlnirea

publicului cu prozatorul şi eseistul Pecican a avut

loc joi, 23 ianuarie 2014, la ora 13 în Sala Festivă

ACTUALITATE

32

de la CNS Zalău, iar de la ora 16 în sala “Dialoguri

Europene” a CCAJ Sălaj.

Din activitatea prozatorului Ovidiu Pecican este prozator şi eseist,

membru al Uniunii Scriitorilor din România din anul

1994. A publicat romanele “Eu şi maimuţa mea”,

“Razzar”, “Imberia”, “Bokia”, “Arhitecturi

mesianice” şi “Noaptea soarelui răsare”, “Darul

acestei veri”, “Clipuri”, “Zilele şi nopţile după-

amiezei”, “Poveşti de umbră şi poveşti de soare”,

“Clujul în legende”, “Aventurile lui Matiaş Corvin

la Cluj”, “999 minciuni” şi “Migrene”. A editat

volumul de teatru “Arta rugii” în anul 2007,

împreună cu Alexandru Pecican şi a obţinut premiul

filialei Cluj a Uniunii Scriitorilor. A realizat

antologia de interviuri cu Nicolae Breban “O utopie

tangibilă” în anul 1994, volumul de convorbiri

polemice “Vorbind” în anul 2004 – în colaborare cu

Gheorghe Grigurcu şi Laszlo Alexandru şi

polemicile culturale din “Mituri publice, mitologii

cotidiene” în anul 2010. Din anul 1998, Ovidiu

Pecican este doctor în istorie şi profesor la

Facultatea de Studii Europene a Universităţii

“Babeş-Bolyai” din Cluj-Napoca.

O întâlnire cu temei

Întâlnirea cu universitarul clujean s-a

diferenţiat de restul evenimentelor cu care ne-am

obişnuit deja, aceasta a stat sub semnul unui ludic

contagios şi a buneidispoziţii. Sobrietatea specifică

mediului universitar a fost abandonată în favoarea

unui ambient degajat, plin de vervă şi a unui ton

jovial care a destins atmosfera, de obicei

pretenţioasă. Ovidiu Pecican le-a mărturisit elevilor

că întotdeauna şi-a dorit să fie scriitor, învâţând

scrisul şi cititul sub plapumă, exersând “o lectură

camuflată”. Scrisul înseamnă pentru el o activitate

ludică, ironică, iar creaţia sa este, în esenţă, o proză

satirică la adresa societăţii contemporane, dar şi a

trecutului pe care îl abordează cu acelaşi umor.

Material realizat de prof. Imelda Chinţa

__________________________________________________________________________________________

Clubul de Lectură

VISĂTORII NU POT FI DOMESTICIŢI

Jurnalele de lectură reprezintă înregistrarea

lecturilor parcurse într-o manieră mai puţin

structurată şi permit o mai mare intervenţie

personală în comentarea unui text. Regulile după

care se realizează aceste jurnale sunt flexibile,

abordarea este extrem de subiectivă, în detrimentul

regulilor şi clişeelor monotone. Astfel, am preferat

să-mi exprim opinia de cititor pasionat, înregistrând

reacţiile cauzate de parcurgerea lecturii, fără să

privesc textele din perspectiva unui critic literar.

Pentru acest demers am selectat două cărţi care mi-

au marcat experienţa încă fragilă de cititor :

"Alchimistul", de Paulo Coelho şi "Hoţul de

umbre", de Marc Levy.

Paulo Coelho este scriitorul care a înregistrat

un succes extraordinar la nivel mondial, fiind iubit

de milioane de cititori, fapt pentru care, cărţile sale

sunt mereu în topul vânzărilor. Din punctul meu de

vedere, audienţa înregistrată de Coelho se datorează

faptului că spune cititorilor ceea ce ei vor să audă.

Cuvintele Alchimistului sunt mereu pline de

înţelepciune: '' O căutare începe întotdeauna cu

Norocul Începătorului şi se încheie întotdeauna cu

Proba Cuceritorului''... ,,Când vrei ceva, tot

Universul conspiră la relizarea dorinţei tale''.

Această frază mi-a rămas puternic imprimată în

minte, deoarece este deosebit de motivantă, îţi dă un

impuls să mergi mai departe, să încerci, deoarece

simţi că Universul e complicele tău şi că vei găsi o

cale, oricare ar fi ea, spre împlinirea dorinţei tale.

Mărturisesc că am citit majoritatea cărţilor sale, dar

acum nu mă opresc asupra cărţii Alchimistul, cartea

ACTUALITATE / RECOMANDĂRI

33

- manifest pentru curaj , ce ne vorbeşte despre cum

nu ar trebui să ezităm să ne urmăm visele, deoarece:

''Viaţa e generoasă cu cel ce-şi trăieşte Legenda

Personală''..., ci voi insista asupra cărţii lui Marc

Levy, ''Hoţul de umbre''.

Marc Levy este cel mai citit autor francez

contemporan. Sinceră să fiu, nu am mai auzit de el,

până ce, un cititor veritabil mi-a recomandat cel de-

al unsprezecelea roman al său. Pe lângă faptul că mi

s-au părut foarte interesante titlul şi coperta, am

avut încredere în gusturile îndrumătorului meu.

Ca stil şi tematică, ''Hoţul de umbre'', cartea

lui Marc Levy, poate fi comparată cu

"Alchimistul", de Paulo Coelho. Poate şi de aceea,

cartea m-a fascinat, pur şi simplu. Începând cu un

motto de Shakespeare ,,există oameni care nu

îmbrăţişează decât umbre; aceştia nu cunosc decât

umbra fericirii'', care anunţă tema cărţii – am înţeles

că oamenii trebuie să încerce, chiar dacă le este

teamă de decepţii, deoarece, altfel, nu vor ajunge la

adevărata fericire. ,,Hoţul de umbre'' este mai subtilă

decât cartea lui Coelho, mai fină şi plină de emoţie.

Impresionant este faptul că în acest roman, sunt

înfăţişate momente când vieţile se desprind de

oameni, sub forma unor simple umbre.

Prima parte a romanului relatează povestea

unui copil de clasa a 6-a , care are o putere

deosebită. Acesta nu are un nume propriu-zis doar

aşa-zise porecle sau apelative. Băiatul înţelege

suferinţele oamenilor, furându-le umbra, care îi

incredinţează secretele persoanei al cărui ,,suflet'' a

fost furat. ,,Găseşte pentru fiecare dintre cei cărora

le furi umbra acea scânteie ce le va lumina

viaţa''.Copilul e surprins de povara furtului de

umbre şi de responsabilitatea poveştilor pe care

acestea le aduc odată cu ele. Relatarea e intimă si

tumultoasă. Puştiul e introvertit, fără prieteni şi vise.

Este nou în oraş şi cel mai mic elev din clasă, la

şcoala unde a fost înscris. Copilăria îi este marcată

de abandonul tatălui său, deşi nu admite faptul că

trăieşte vreo dezamăgire: ,, S-ar putea crede că,

odată cu plecarea tatei, viaţa mi s-a schimbat. Dar

n-a fost cazul.''. Deşi, la început, umbrele par a fi o

povară pentru el, acestea se dovedesc a fi nişte

mentori, care îl îndeamnă să-şi depăşească limitele.

Fără îndoială, momentul preferat al primei

părţi este întâlnirea cu micuţa Cléa, o fată aparent

surdo-mută. Aceasta este primul lui confident. Fetiţa

cu ,,râs de violoncel'' îi aduce primul sărut, îi fură

gândurile.

A doua parte îl găseşte pe erou, acum un tânăr

de 20 de ani. Alege să studieze medicina, însă, simte

că lumea sa e întoarsă pe dos. Hoţul de umbre era

totuşi un visător incurabil, care aspira la idealuri

înalte. Era conştient de capacităţile sale,

considerându-se superior, prizonier într-un trup prea

mic : '' Of, cât de mult voisem să ies din corpul meu

atât de strâmt.'' Locuieşte într-o mansardă foarte

aproape de facultate, departe de oraşul natal; doarme

singur deşi urăşte singurătatea; n-are prieteni,

programul nu-i permite asta; flirtează cu o colegă de

an, Sophie, şi asta doar din pricina mulţumirii cu

monotonia. Pare obişnuitul om şters, dar împlinit. Şi

totuşi, momentul în care sănătatea unui baieţel de la

Pediatrie e pusă în pericol, se dovedeşte a fi critic în

decizia lui de a-şi mai folosi talentele unui

cleptoman de umbre. Devine salvatorul băieţelului

fără poftă de mâncare, apoi schimbă şi viaţa

prietenului său Luc, la cererea umbrei acestuia

:,,Ajută-l să-şi schimbe viaţa, ia-l cu tine. Adu-ţi

aminte- dintre voi doi, cel care trebuia să facă

medicina, el era. Nu e prea târziu; când iubeşti nu e

niciodată prea târziu, ajută-l să devină ceea ce îşi

dorea să fie''.

Eroul cărţii continuă o viaţă ce pare obişnuită,

până în momentul reîntoarcerii în locul unde o

întâlnise pe Cléa. ,, O iubire din copilărie este

sfântă, nimic nu ţi-o poate smulge din inimă.

Rămâne acolo, ancorată în străfundurile fiinţei tale.

E de-ajuns ca o amintire s-o elibereze, şi ea urcă la

suprafaţă, chiar şi cu aripile frânte.'' În sufletul

tânărului se petrece un lucru ciudat, o revelaţie care

devine obsesie, acesta dorind s-o regasească pe

Clea. Dar, renunţă uşor, la prima decepţie.

Este zguduit de moartea mamei sale ,,<Astăzi

a murit mama.> Mi-am repetat fraza asta de sute de

ori, fără s-o pot crede măcar odată. Absenţa

născută în ziua plecării ei nu m-a mai părăsit

niciodată.''. Această secvenţă m-a impresionat

profund. E greu să acceptăm plecarea definitivă a

celor dragi, însă, oamenii pleacă. Ştim că aşa va fi.

Singura certitudine pe care o avem este moartea, şi

totuşi, o lăsăm să ne sfâşie. Pierderea persoanelor

iubite este o etapă dificilă, însă, maturizarea se face,

de cele mai multe ori, prin experienţe dureroase.

Întors în orăşelul natal, pentru funerariile

mamei, eroul nostru îl va reîntâlni pe paznicul

şcolii,Yves. Acesta îl întreabă :,,Dacă acel copil

care ai fost l-ar întâlni pe bărbatul care ai devenit,

crezi că s-ar înţelege bine amândoi, că ar putea fi

prieteni apropiaţi?'' Pe mine una, această întrebare

m-a cutremurat.

Eliberat de lanţurile care îl legau de copilărie,

hoţul de umbre porneşte iar în căutarea prietenei

sale, Clea. Când în cele din urmă se întălnesc,

aceştia se lasă antrenaţi într-un joc pueril : ,,Clea îşi

păstrase darul de a face poezie aeriană... O femeie

RECOMANDĂRI CARTE

34

care izbuteşte să-ţi scrie ,, Mi-a fost dor de tine'', cu

un zmeu, nu poate fi niciodată uitată. ''

Morala poveştii este una plină de farmec. Un

har special implică obligaţii, însă nu trebuie să uiţi

de propria persoană. Hoţul de umbre trece printr-o

criză de cunoaştere de sine, amplificată de ,,povara''

umbrelor, pe care le fură, neintenţionat. În copilărie,

găseşte puterea de a depăşi abandonul tatălui, iar la

maturitate, acceptă pierderea definitivă a mamei.

Lasă decepţiile la o parte şi continuă lupta cu viaţa.

Drama lui se rezolvă prin iubire.

Aşadar, atât ,,Alchimistul'', cât şi ,,Hoţul de

umbre'', prezintă evoluţia a două caractere aflate

într-o criză existenţială. Urmarea propriului vis se

dovedeşte a fi raţiunea de a trăi, în ambele poveşti.

Zbuciumările sufleteşti, decepţiile, pierderile, sunt

etape esenţiale pentru desăvârşirea eului. Deşi sunt

texte ficţionale, cărţile devin veritabile lecţii de

viaţă. Consider că lectura ne sensibilizează, ne

dezvoltă simţul estetic şi ne lărgeşte orizonturile.

Pentru mine, lectura este o experienţă unică şi

fiecare întâlnire cu o carte mă marchează, într-un

fel, sau altul. Aceste două cărţi rămân printre

favoritele mele, prin învăţăturile pe care le transmit,

prin citatele deosebite care mi-au rămas impregnate

în minte şi care mi-au schimbat unele percepţii

asupra vieţii.

Denisa Raluca Păcurar

Clasa a XII-a I

_________________________________________________________________________________________

The Impossible

Filmul ,,The Impossible”, a apărut în anul

2012, regizat fiind de J.A. Bayona. Este un film care

”te prinde” şi reprezintă toate gusturile, având

acţiune, dramă şi istorie. Acţiunea se petrece în

Insulele Oceanului Indian şi este vorba despre o

familie care are trei copii şi care supravieţuieşte

tsunami-ului din 2004.

Filmul se bazează pe povestea reală a unei

familii captive, alături de alte mii de străini, în

timpul uneia dintre cele mai mari catastrofe naturale

din istorie. Teroarea este însă diminuată de

compasiunea, curajul şi bunătatea oamenilor, în cele

mai negre ore din vieţile lor. Maria, Henry şi cei trei

copii îşi încep vacanţa de iarnă în Thailanda,

aşteptându-se la câteva zile de relaxare într-un

paradis tropical. În dimineaţa zilei de 26 decembrie,

în timp ce familia se afla la piscină, se aude un

zgomot asurzitor. Imediat după aceea, un val uriaş

se îndreaptă spre toţi cei de acolo….şi începe

acţiunea care te face să te întrebi tu cum ai proceda

în asemenea situaţii de criză?

Iulia Cliţan, clsa a XII-a E

FILM