SEMINARUL TEOLOGIC LICEALVENIAMIN COSTACHI - MĂNĂSTIREA NEAMŢ

LUCRARE DE ATESTATPREZENŢA REALĂ A LUI HRISTOS ÎN SFÂNTA EUHARISTIE

ÎNDRUMĂTOR:

P.C. PR. PROF. PĂVĂLEANU VASILE

CANDIDAT:

IERODIACON PINTILII VASILE (VICHENTIE)

MANĂSTIREA „SFÂNTA TREIME” ŞTIUBIENIBOTOŞANI

2010

1

2

CUPRINS

I. INTRODUCEREpag. 3

II. SFÂNATA TAINĂ A EUHARISTIEIpag. 5

III. INSTITUIREA TAINEI SF. EUHARISTII pag. 7

IV. MATERIA SFINTEI EUHARISTII pag. 9

V. SĂVÂRŞITORII SFINTEI EUHARISTII pag. 14

VI. PRIMITORII SFINTEI EUHARISTII pag. 15

VII. PREGATIREA PENTRU SFÂNTA EUHARISTIE pag. 17

VIII. SFÂNTA EUHARISTIE – RĂSPLATĂ ŞI MIJLOC DE PERFECŢIUNE pag. 20

IX. OPRIREA DE LA SFÂNTA EUHARISTIE pag. 22

X. EFECTELE SFINTEI EUHARISTI pag. 24

XI. ÎNCHEIERE pag. 27

XII. BIBLIOGRAFIE pag. 29

3

I . INTRODUCEREMotto: ”Și a zis Iisus: L-ai şi văzut!

Și Cel ce vorbeşte cu tine, Acela este” (Ioan 9,37).

Mântuitorul nostru, Domnul Iisus Hristos, prin Întrupare, Răstignire, Înviere şi Înălţare, a realizat în Trupul Său, mântuirea noastră obiectivă, iar prin Pogorârea Sfântului Duh la Cincizecime, a realizat mântuirea noastră subiectivă, colaborând şi noi cu harul divin şi făcând fapte bune, izvorîte din credinţă şi iubire faţă de Dumnezeu şi de aproapele nostru. Sfânta Biserică, care este Trupul Tainic al lui Hristos, este instituită pe Sfânta Cruce, prin patima Sa şi întemeiată atunci la Cincizecime, când, ca la trei mii de oameni primesc Taina Botezului la propovăduirea Sf. Apostol Petru, după care mărturisesc aceiaşi credinţă.

În Sfânta noastră Biserică Ortodoxă, avem 7 Sfinte Taine instituite de Mântuitorul nostru Iisus Hristos, care sunt lucrări cu o parte văzută şi o alta nevăzută, şi care conferă harul divin credincioşilor în scopul de a-i mântui şi a-i sfinţii pe aceştia, devenind ei astfel, fii ai lui Dumnezeu după har şi fraţi mai mici a lui Hristos, Domnul nostru.

Din punct de vedere eclesiologic, Tainele sunt mijloace prin care Hristos îi uneşte pe credincioşi cu Sine şi cu Biserica Sa, pe toţi cei care cred întru El, aşadar, ele au o funcţie unificatoare a credincioşilor în Hristos şi în

4

Biserică: „Că o pâine, un trup suntem cei mulţi; căci toţi ne împărtăşim dintr-o pâine”1.

Pentru a se putea săvârşi o anumită Taină, trebuie să existe măcar un săvârşitor şi un primitor, cu toate că adevăratul săvârşitor este Hristos, Cel care le-a instituit, dar Care Îşi continuă lucrarea Sa mântuitoare şi sfinţitoare în Biserica Sa prin Duhul Său cel Sfânt, folosindu-se de episcop şi preot ca de nişte, mădulare proprii.

Episcopii şi preoţii ajutaţi de diaconi, cărora li s-au transmis prin hirotonie puterea

harică de la Sf. Apostoli, de a săvîrşi Sf. Taine, posed acelaşi har şi putere pe care

Apostolii le-au primit de la Însuşi Hristos. Tainele, ca Spovedania, Euharistia, Sf. Maslu

sunt Taine repetabile, însă Botezul, Mirungerea, Preoţia şi Nunta, sunt irepetabile, odată

sunt aplicate credinciosului pentru toată viaţa sa pământească.

Sfinţii Părinţi ne învaţă că validitatea Tainei nu depinde de vrednicia morală a

clericului, pentru că Hristos este principalul şi adevăratul săvîrşitor, iar preotul este ca un

instrument de care El se foloseşte prin Duhul Sfânt.

Necesitatea Tainelor este strâns legată de mântuirea credincioşilor, pentru că ele

conferă harul divin, care îi ajută să facă primii paşi pe calea mântuirii: ”Eu sunt viţa, voi

sunteţi mlădiţele. Cel ce rămâne în Mine şi Eu în el, acela aduce roadă multă, căci fără

Mine nu puteţi face nimic”2.

1 Sf. Scriptură, I Corinteni 10,17, Ed. IBMOR, Buc., 2008, pag.1302

2 Ibidem, Ioan 15,5, pag. 12275

II. SFÂNATA TAINĂ A EUHARISTIEIMotto: ”Eu sunt Pâinea vieţii. Părinţii voştrii au

mâncat mană în pustie, şi au murit” (Ioan 6,48-49).

Numele Tainei a Sf. Euharistii vine de la cuvântul grecesc ”eυxαpιστια” = mulţumire, deoarece Mântuitorul Hristos a mulţumit lui Dumnezeu –Tatăl prin rugăciune, înainte de a o institui la Cina cea de Taină, după care a binecuvânat pâinea şi a frânt-o şi a dat-o Sf. Apostoli.

În comparaţie cu celelalte Taine, Sf. Euharistie, ocupă locul central în viaţa Bisericii, prin aceea că, aici nu este vorba de împărtăşirea tainică a harului divin ca la celelalate Taine, Botezul, Mirungerea, ci de cuminecarea cu Însuşi Trupul şi

Sângele lui Hristos, dumnezeiescul cărbune aprins care curăţeşte păcatele oamenilor, după cum zice preotul în Sf. Altar: ”Iată S-a atins de buzele mele şi va şterge fărădelegile mele şi de păcatele mele mă va curăţii” 3, Pâinea cea cerească care se dă spre iertarea păcatelor şi împărtăşirea cu Duhul Sfînt şi spre viaţa de veci.

Nicolae Cabasila descrie cracterul unic al Împărtăşaniei astfel:

„Fără îndoială că Hristos se află în toate Tainele, El care este şi Ungerea şi Botezul şi hrana noastră, ba este de faţă şi în cei ce iau parte la 3 Liturghier, Ed. IBMBOR, Buc., 1974, pag.136

6

săvărşirea Sf. Taine, împărţindu-le din darurile Sale, dar în fiecare din Taine El de faţă în alt Chip. Pe cei botezaţi îi curăţeşte de întinăciunea păcatului şi întipăreşte în ei din nou Chipul Său. În cei miruiţi face mai lucrătoare puterile Duhului, a căror comoară S-a făcut Trupul Său prin ungere. Când duce însă pe credincios la Sf. Masă şi-i dă să mănânce din Însuşi Trupul Lui, Mântuitorul schimbă întru totul lăuntrul primitorului, împrumutându-i însăşi personalitatea Sa, iar noroiul care primeşte vrednicie de împărat, nu mai este noroi, ci se preface în însuşi Trupul Împăratului. Ceva mai fericit decât această soartă nici nu s-ar putea închipui. De aceea, Sf. Împărtăşanie este Taina cea mai mare, pentru că mai încolo de ea nu se mai poate merge, nici nu se mai poate adăuga ceva. Căci, de regulă, după o treaptă vine a doua, după aceasta a treia, şi apoi tot aşa până la cea din urmă. După Sf. Împărtăşanie însă nu mai este loc unde să păşeşti, de aceea trebuie să te opreşti aici şi să te gândeşti cum să faci, ca să poţi păstra până la sfârşit comoara pe care ai dobândit-o”4.

Definiţie: Sf. Euharistie este Taina prin care, sub forma pâinii şi a vinului, creştinul se împărtăşeşte cu însuşi Trupul şi Sângele lui Hristos, prezente în mod real, prin prefacerea elementelor (pâinea şi vinul) la jertfa euharistică de la Sf. Liturghie, în momentul epiclezei.

Ea este cea mai însemată dintre Sf. Taine, deoarece creştinul prin celelalte Taine primeşte numai harul divin, la Sf. Euharistie el se împărtăşeşte cu însuşi izvorul harului, adică cu Domnul Iisus Hristos întreg.

Unirea cu Hristos în Euharistie este şi actul de înfăptuire şi creştere continuă a relaţiilor din interiorul Bisericii ca trup al lui Hristos, desăvârşindu-se astfel lucrarea începută la Botez şi Mirungere, fiind prin excelenţă Taina unităţii Bisericii: ”că o pâine, un trup suntem cei mulţi; căci toţi ne împărtăşim dintr-o pâine”5.

4 Cabasila, Nicolae, Tâlcuirea dumnezeieştii Liturghii şi depre viaţa în Hristos, Mitr. Moldovei şi Sucevei, nr. 4/1990, pag. 159

5 Ibidem, I Corinteni, 10,177

III. INSTITUIREA TAINEI SF. EUHARISTIIMotto: ”Deci au zis către El: Doamne, dă-ne

totdeanua pâinea aceasta” (Ioan 6,34).

Taina Sf. Euharistii a fost instituită de către Mântuitorul nostru Iisus Hristos la Cina cea de Taină, atunci când luând pâinea în mâinile Sale a mulţumit şi a binecuvântat, a frânt şi a dat Sf. Apostoli zicând: ”Luaţi, mâncaţi, acesta este Trupul Meu...apoi luând paharul şi mulţumind, a zis: beţi dintru acesta toţi, acesta este sângele Meu, al Legii celei noi...” (Matei, 26,26-28; Marcu 14,22-24; Luca 22,19-20).

Apoi Mântuitorul a poruncit Apostolilor Săi: „aceasta să o faceţi spre pomenirea Mea” (Luca 22,19). Instituită de însuşi Hristos Iisus în Joia Patimilor Sale, în timpul ultimei cine cu Apostolii Săi, Euharistia era săvârşită în Biserica primară, în zilele de duminică: „În ziua întâia a săptămânii (Duminică) adunându-ne noi să frângem pâinea, Pavel ... a prelungit cuvântul lui până la miezul nopţii” (Fapte, 20-7), ca o retrăire a Învierii Mântuitorului şi pregustare a Parusiei.

Cu timpul însă, mai ales după Edictul de la Milan din 313, creştinii celebrează zilnic Învierea Domnului la fiecare Liturghie, în afară de

8

zilele aliturgice însemnate în calendar, astfel că în Biserica noastră se săvârşesc Liturghia Sf. Vasile cel Mare de 10 ori pe an, a Sf. Grigorie Dialogul numai în Postul Mare, iar în celelalte zile a Sf. Ioan Gură de Aur.

Grecii mai săvârşesc şi Liturghia a Sf. Apostol Iacov, ruda Domnului, în ziua sa de prăznuire pe 23 octombrie, care a şi fost prima Liturghie, după care s-au orienat şi Sf. Ierarhi liturghisitori, Vasile cel Mare, Ioan Gură de Aur şi ceilalţi episcopi ai Bisericii.

9

IV. MATERIA SFINTEI EUHARISTIIMotto: ”Deci se certau iudeii între ei si ziceau: Cum poate

Acesta să ne dea trupul Lui să-L mâncăm?” (Ioan, 6,52).

Înainte de Proscomidie Proscomidie săvârşită

Materia Tainei este pâinea şi vinul cu puţină apă, ca produse specifice ale priceprii omeneşti în materie de hrană. Pâinea trebuie să fie de grâu curat, dospită, cum a fost la Cina cea de Taină, iar vinul să fie curat, din struguri, de preferinţă culoare roşie, amestecat cu puţină apă care s-a turnat în potir la Proscomidie.

Momentul prefacerii Cinstitelor Daruri de pâine şi de vin ce sunt puse înaintea Domnului, în Trupul şi Sângele Său este acela în care preotul liturghisitor rosteşte epicleza, sau rugăciunea de chemare sau invocare a Duhului Sfânt peste darurile euharistice ca să le prefacă în Trupul şi Sângele lui Hristos.

La Liturghia Sf. Ioan Gură de Aur această rugăciune are următorul cuprins:

10

”Încă aducem Ţie această slujbă duhovnicească şi fără de sânge şi Te chemăm, Te rugăm şi cu umilinţă la Tine cădem: Trimite Duhul Tău cel Sfânt peste noi şi peste aceste Daruri ce sunt puse înainte. Şi fă, adică, pâinea aceasta, Cinstit Trupul Hristosului Tău. Amin. Iar ceea ce este în potirul acesta, Cinstit Sângele Hristosului Tău. Amin. Prefăcându-le cu Duhul Tău cel Sfânt. Amin. Amin. Amin”6.

Cuminecarea sau mâncarea Trupului euharistic nu înseamnă consumarea fizică a Trupului lui Iisus; însă Trupul se gustă în mod real sub forma vinului şi a pâinii. Desigur, Trupul şi Sângele aparţin Fiului întrupat, răstignit, înviat şi înălţat la ceruri şi darurile devin euharistice (mulţumire), prin lucarea comună a Prea Sfintei Treimi şi deoarece Fiul este unit cu Tatăl şi cu Duhul Sfânt, credincioşii pot spune după împărtăşire: „Am primit Duhul cel ceresc...”7.

În Taina cuminecării, Hristos se dă întreg fiecăruia, neîmpărţindu-Se şi nemicşorându-Se în cei care se fac părtaşi de El. Taina Sf. Euharistii are un caracter întreit: de Taină, ne împărtăşim cu Însuşi Trupul şi Sângele lui Hristos euharistic sub forma pâinii şi a vinului, care în momentul Epiclezei s-au prefăcut din Daruri

în Taine. De jertfă – se săvârşeşte pe Sfintele Altare sub formă nesângeroasă de către jertfitor (preotul). De ospăţ comemorativ – a operei mântuitoare a lui Hristos, după porunca dată Apostolilor Săi: „Aceasta să o faceţi spre pomenirea Mea” (Luca 22,19), iar Sf. Ap. Pavel completează: „Căci de câte ori veţi mânca pâinea aceasta şi veţi bea paharul acesta, moartea Domnului vestiţi, până când va veni” (I Corinteni 11, 26)8.

Euharistia este astfel singura Taină în care Darurile oferite – materia – se prefac în mod real în cele ce ele semnifică, Trupul şi Sângele lui Hristos

6 Liturghier, Ed. IBMBOR, Buc. 1974, Liturghia Sf. Ioan Gură de Aur, pag. 125

7 Ibidem, pag. 140

8 Biblia, Ed. IBMBOR, Buc. 2008, pag. 130311

euharistic. La Botez însă, apa nu devine Duh Sfânt, deşi este purtătoare de puteri sfinţitoare a harului divin.

Domnul nostru Iisus Hristos, într-o dispută cu evreii, le-a zis acelora aşa: „Şi în Legea voastră este scris că mărturia a doi oameni este adevărată. Eu sunt Cel ce mărturisesc despre Mine Însumi şi mărturiseşte despre Mine Tatăl, Cel ce M-a trimis” (Ioan 8,17-18). Ca să dovedim că Hristos este prezent în mod real în Sf. Euharistie vom aduce mai multe dovezi, cu caracter explicativ şi demonstrativ a următoarelor argumente din Vechiul Testament şi din Noul Testament, dar şi ale Sf. Părinţi.

O imagine foarte elocventă din Vechiul Testament a Preoţiei şi a Euharistiei ce aveau să fie astăzi, consemnat de Sf. Prooroc Moise în Cartea Facerii, este atunci când Patriarhul Avram a fost întâmpinat de către Melchisedec, preotul Celui Preaînalt: „Iar Melchisedec, regele Salemului, i-a adus pâine şi vin. Melchisedec acesta era preotul Dumnezeului celui Preaînalt. Şi a binecuvânat Melchisedec pe Avram şi a zis: Binecuvânat să fie Avram de Dumnezeul cel Preaînalt, Ziditorul cerului şi al pământului” (Facerea 14,18-19).

În Noul Testament Mântuitorul Însuşi, la Cina cea de Taină le zice Ucenicilor Săi: ”Luaţi, mâncaţi, acesta este Trupul Meu...Apoi luând paharul şi mulţumind a zis: Beţi dintru acesta toţi, acesta este Sângele Meu, al Legii celei noi...” (Matei 26, 26-28; Marcu 14,22-24; Luca 22,19-20).

Sfântul Apostol şi Evanghelist Luca în Cartea Faptelor Apostolilor zice: „În ziua întâi a săptămânii (Duminică) adunându-ne noi să frângem pâinea,...” (Fapte 20,7), vorbeşte aici despre Euharistie. În Evanghelia de la Ioan, Hriostos le zice evreilor: „Cel ce mănâncă trupul Meu şi bea sângele Meu are viaţă veşnică, şi Eu îl voi învia în ziua cea de apoi. Căci Trupul Meu este adevărata mâncare şi sângele Meu, adevărata băutură” (Ioan 6,54-55). Sf. Apostol Pavel zice şi el corintenilor: „Paharul binecuvântării... nu este, oare, împărtăşirea cu sângele lui Hristos? Pâinea pe care o frângem nu este, oare, împărtăşirea cu trupul lui Hristos?” (I Corinteni 10,16).

Un alt argument este credinţa creştină ortodoxă de două mii de ani şi cultul Liturgic al celor trei Sfinte Liturghii care se săvârşesc de atâta timp în Sf. Biserică, pe Sf. Altare, iar dacă n-ar fi fost acestea de la Dumnezeu şi totodată necesare, s-ar fi nimicit după cum le zice Gamaliil evreilor: „Şi acum

12

zic vouă: Feriţi-vă de oamenii aceştia şi lăsaţi-i, căci dacă această hotărâre sau lucrul acesta este de la oameni, se va nimici; iar dacă este de la Dumnezeu, nu veţi putea să-i nimiciţi; ca nu cumva să vă aflaţi şi luptători împotriva lui Dumnezeu”. (Fapte 5,38-39).

În cele 12 Rugăciuni pentru pregătirea primirii Dumnezeieştii Împărtăşanii din Liturghierul menţionat mai sus, în rugăciunea a 6-a Sf. Vasile cel Mare zice aşa: „Ştiu, Doamne, că mă împărtăşesc cu nevrednicie cu Preacuratul Tău Trup şi cu Scump Sângele Tău, şi vinovat sunt şi osândă mie însumi mânânc şi beau ...”, iar Sf. Ioan Gură de Aur în rugăciunea a 12-a vorbeşte astfel: „...Încă cred că acesta este însuşi Precurat Trupul Tău şi acesta este însuşi Scump Sângele Tău”. La fel şi Sf. Ioan Damaschinul spune: „... şi mă învredniceşte să mă împărtăşesc, fără de osândă, cu Dumnezeieştile, preaslăvitele, preacuratele şi de viaţă făcătoarele Tale Taine nu spre osândă, ...”, la fel mărturisec şi Sf. Simeon Metafrastul şi Sf. Simeon Noul Teolog, însă vreau să închei cum se roagă Sf. Chiril al Alexandriei în rugăciunea de mulţumire: „Trupul Tău cel sfânt, Doamne Iisuse Hristoase, Dumnezeul meu, să-mi fie spre viaţa de veci, şi Sângele Tău cel scump, spre iertarea păcatelor. Şi să-mi fie mie Euharistia aceasta spre bucurie, spre sănătate şi spre veselie...”.

La fel completează şi Sf. Ignatie Teoforul: ”Euharistia este trupul Mântuitorului nostru Iisus Hristos, Trupul care a suferit pentru păcatele noastre şi pe care Tatăl, în bunătatea Sa, L-a Înviat”9.

Sf. Isaac Sirul în carte a sa intitulată ”Cuvinte despre nevoinţă” se roagă astfel: ”...Cu sângele Tău, curăţeşte sângele meu şi amestecă în trupul meu mireasma Trupului Tău, cel de viată făcător...”.10

În Patericul egiptean şi în Vieţile Sfinţilor sunt consemnate câteva minuni în care Sfintele Taine ale lui Hristos pentru îndoiala unora şi necredinţa altora au devenit în mod real trup şi sânge aşa încât nu puteau fi consumate până când, iarăşi au luat forma (chipul) pâinii şi a vinului, căci Dumnezeu cunoaşte firea noastră, că nu poate să mănânce carne crudă şi să

9 Sf. Ignatie Teoforul, Epistola către Smirneni, PSA, Buc. 1984, pag. 71

10 Sf. Isaac Sirul, Cuvinte despre nevointă, Ed. Bunavestire, Bacău, 1997, pag. 34 13

bea sânge, căci dacă oamenii ar fi putut, carne şi sânge ne-ar fi dat11

(Începutul slovei ”D” - Avva Daniil).

Pentru a exprima caracterul unic al Jertfei lui Hristos, numai o singură Liturghie se celebrează într-o zi liturgică, la acelaşi Sf. Altar, de către acelaşi preot liturghisitor într-un anumit loc, parohie sau mănăstire, iar credincioşii care s-au împărtăşit cu Sfintele Taine o dată, nu pot să se mai împărtăşească din nou la altă biserică, în aceaşi zi liturgică.

11 Patericul egiptean, Ed. Episcopia Ortodoxă Română, Alba Iulia, 1990, pag. 51,5314

V. SĂVÂRŞITORII SFINTEI EUHARISTIIMotto: ”Aceasta să faceţi spre pomenirea Mea!” (Luca 22,19).

Săvârşitorii acestei Sf. Taine, la fel ca şi celelalte, sunt episcopul şi preoţii, ca urmaşi direcţi ai Sf. Apostoli, ajutaţi de diaconi, care este a treia treaptă preoţească, cărora Mântuitorul nostru, Domnul Iisus Hristos le poruncise: ”aceasta să faceţi spre pomenirea Mea” (Luca 22,19).

Atât episcopul cât şi preotul, prin succesiune apostolică, au puterea harică de a jertfi Cele Sfinte, pentru sfinţirea credincioşilor.

Episcopul, preotul şi diaconul – fac parte din preoţia specială, fiind aleşi din mulţimea credincioşilor, ajungând în acele trepte ierarhice, prin hirotonie de mai marii lor: ”iar voi sunteţi seminţie aleasă, preoţie împărătească, neam sfânt, popor agonisit de Dumnezeu” (I Petru 2,9).

15

VI. PRIMITORII SFINTEI EUHARISTIIMotto: ”Cel ce mănâncă trupul Meu şi bea sângele

Meu rămâne întru Mine, şi Eu întru el” (Ioan 6,56).

Cu toate că episcopul, preotul şi diaconul fac parte din preoţia specială, ajungând în această treaptă ierarhică prin hirtotonie, dacă liturghisesc în ziua respectivă, se împărtăşesc în Sf. Altar, întâi cu Sf. Trup şi apoi cu Sf. Sânge euharistic a lui Hristos, după care împărtăşesc şi pe credincioşii care s-au

pregătit pentru primirea Sf. Taine, prin Taina Spovedaniei.

Atât clericii, cât şi ceilalţi credincioşi, atunci când se apropie de Hristos ca să se împărtăşească cu El, necesită să fie spovediţi, împăcaţi cu Dumnezeu, cu semenii lor şi cu ei însişi şi să-şi citească

Canonul de rugăciuni, adăugând post şi fapte de milostenie.

Cu alte cuvinte spus, toţi creştinii care nu s-au despărţit de Biserică, sau n-au fost opriţi de la Împărtăşanie pentru o perioadă de timp, de duhovnicul lor prin Taina Spovedaniei, se pot împărtăşii cu Sf. Trup şi Sânge a lui Hristos.

Biserica recomandă fiilor ei duhovniceşti o cât mai deasă împărtăşire, iar ca o obligaţie minimală de 4 ori pe an în cele 4 Posturi, sau cel puţin o dată pe an în Postul Mare al Sf. Paşti.

Sf. Euharistie este o Taină pentru toţi, Biserica noastră Ortodoxă împărtăşeşte şi copiii îndată după Botez şi Mirungere, însă romano-catolicii precum şi protestanţii nu administrează imediat împărtăşirea credincioşilor

16

lor, ci ceva mai târziu, după câţiva ani, când fac Botezul şi Mirungerea, practică greşită care se face în Apus începând cu sec. al XII-lea.

Sf. Ioan Gură de Aur recomandă credincioşilor să se împărtăşească cel mai des de 12 ori pe an, la cele 12 Praznice Împărăteşti, cu dezlegarea duhovnicului lor ”însă cu frică şi cu cutremur, ca să nu luăm osândă în loc de hrană şi moarte în loc de viaţă”12.

Potrivit regulilor apostolice transmise de Sf. Iustin Martirul, nu poate participa la Euharistie decât numai ”cel ce crede că cele propăvăduite de noi sunt adevărate şi care a trecut prin baia iertării păcatelor şi a renaşterii, trăind mai departe aşa cum ne-a transmis Hristos”13. Biserica Ortodoxă nu primeşte la cuminecare cu Sf. Taine ale lui Hristos, pe creştinii altor biserici, care nu mărturisesc învăţătura noastră de credinţă mai ales cu privire la Tainele Euharistiei şi a Preoţiei.

Sf. Împărtăşanie, este de mare folos omului credincios, dacă se apropie cu credinţă, cu pregătire şi cu dezlegarea duhovnicului său, căci cel care se apropie cu nevrednicie îşi ia osândă şi foc care arde pe cei păcătoşi după cum zice şi Sf. Apostol Pavel:

”Astfel, oricine va mânca pâinea aceasta sau va bea paharul Domnului cu nevrednice, va fi vinovat faţă de Trupul şi Sângele Domnului. Să se cercetzeze însă omul pe sine, şi aşa să mănânce din pâine şi să bea din pahar căci cel ce mănâncă şi bea cu nevrednicie, osânsă îşi mănâncă şi bea, nesocotind Trupul Domnului. De aceea mulţi dintre voi sunt neputincioşi şi bolnavi şi mulţi au murit. Căci de ne-am fi judecat noi înşine, nu am mai fi judecaţi. Dar, fiind judecaţi de Domnul suntem pedepsiţi, ca să nu fim osândiţi împreună cu lumea (I Corinteni 11,27-32)14.

12 Sf. Ioan Gură de Aur, Împărţire de grâu, Cuvintele 53,54,IBMBOR, Buc., 1999, pag. 68

13 Sf. Iustin Martirul şi Filosoful, Comori alese ale Ortodoxiei, Ed. Albatros, Buc. 1984, cap. 66, pag. 137

14 Sf. Scriptură, I Corinteni, 11,27-32, Ed. IBMBOR, Buc. 2008, pag. 130317

VII. PREGATIREA PENTRU SFÂNTA EUHARISTIEMotto: ”Lucraţi nu pentru mâncarea cea pieritoare, ci pentru

mâncarea ce rămâne spre viaţa veşnică şi pe care o va da vouă

Fiul Omului, căci pe El L–a pecetluit Dumnezeu Tatăl”(Ioan 6,27).

Pentru că oamenii sunt alcătuiţi din trup şi suflet, pregătirea lor pentru a se împărtăşii cu Sf. Taine ale lui Hristos este de două feluri: trupească şi sufleteacă.

1. Spovedania, mărturisirea păcatelor la duhovnic, fără de care nimeni nu se poate împărtăşii nici chiar clericii, în afară de copiii până la 7 ani care sunt scutiţi, de mărturisirea păcatelor şi de canon.

2. Postul de bucate, de plăceri şi de păcate trupeşti, astfel că soţii sunt datori să păzească curăţia trupească atât înainte cu 3 zile, în

18

ziua respectivă când s-au împărtăşit, cât şi după aceea 3 zile, nesupărând pe Hristos din lăuntru lor. Credincioşii sunt datori să postească în toate cele 4 Posturi de peste an, miercurile şi vinerile din cursul anului, zile însemnate cu post din calendar, cum şi 3 zile înainte de a se împărtăşii, iar dacă sunt bătrâni ori bolnavi, duhovnicul lor poate să le facă pogorământ şi să-i dezlege ca să mănânce de dulce.

3. Împăcarea cu Dumnezeu, cu semenii şi cu tine însuţi. Dumnezeu le zice celor certaţi: ”Lasă-ţi darul tău la Altar şi mergi de te împacă cu pârâşul tău”. Dumnezeu este iubire, dragoste, deci, nimeni nu poate fi primit la Cele Sfinte dacă nu iartă pe fratele său care i-a greşit.

4. Împlinirea canonului dat de părintele duhovnic – credincioşii nu se pot împărtăşii fără învoirea duhovnicului lor şi fără să împlinească canonul rânduit de el la Spovedanie, care este ca un medicament, leac, pentru vindecarea lor, căci păcatele sunt precum bolile care necesită tămăduire.

5. Rugăciunea. Credincioşii sunt datori să se roage mai înainte de primirea Sf. Împărtăşanii în mod desosebit, deoarce primesc înlăuntru lor pe Hristos – ”Pâinea cea vie, Care S-a păgorât din cer” (Ioan 6,51) - şi nu o hrană oarcere din toate zilele lor. Aşadar, pe lângă Canonul Sf. Împărtăşanii şi cele 12 rugăciuni care sunt obligatoriu pentru orice credincios care urmează să se împărtăşească în ziua respectivă, la Sfânta şi Dumnezeiasca Liturghie mai adugă şi rugăciunile Paraclisul Maicii Domnului, Canonul Mântuitorului, Rugăciunile de seară şi de dimeneaţă, Canonul Îngerului păzitor, un Acatist dacă este mai râvnitor şi câţiva Psalmi, câteva închinăciuni şi metanii.

6. Faptele bune. Milostenia curăţeşte mulţime de păcate iar la Judecata de Apoi, cei care au dat milostenie vor fi lăudaţi de Dreptul Judecător, după care vor fi puşi de-a dreapa Sa şi tot El a poruncit ”Fiţi milostivi precum şi Tatăl vostru cel Ceresc milostiv este”.

După primirea Sf. Taine, credincioşii sunt datori să citească rugăciunile de mulţumire care sunt în număr de cinci. Se poate face pogorământ pentru a

19

se putea Împărtăşii cu Sf. Taine cei care sunt în pericol de moarte, accidente, operaţii grele, internare în spital pe mai mult timp, cât şi femeile însărcinate înainte de naştere în luna a 9-a, dar după aceea, dacă se fac sănătoşi trebuie să-şi continue canonul de oprire de la Cele Sfinte dat de duhovnicul lor.

Dintre creştinii ortodocşi care nu se pot împărtăşii sunt:

a. Cei care s-au lepădat de dreapta credinţă,

b. Cei care au părăsit Biserica şi au plecat la secte,

c. Cei care refuză Sf. Taine,

d. Cei demenţi care nu se pot spovedii şi aiurează,

e. Cei demonizaţi şi cei care hulesc şi înjură pe Dumnezeu,

f. Cei cu păcate împotriva Duhului Sfânt şi nu s-au pocăit,

g. Cei bolnavi şi în agonie de moarte

h. Cei beţivi, sinucigaşii şi furii de cele sfinte

i. Cei cu păcate grele şi care nu vor să se împace cu aproapele lor.

20

VIII. SFÂNTA EUHARISTIE – RĂSPLATĂ ŞI MIJLOC DE PERFECŢIUNE

Motto: ”Cine mănâncă din Pâinea aceasta viu

va fi în veci. Iar Pâinea pe care Eu o voi da

pentru viaţa lumii este Trupul Meu” (Ioan 6,51).

În ordinea perfecţiunii, împărtăşirea cu Sf. Taine ale lui Hristos Cel Răstignit şi Înviat reprezintă gradul cel mai înalt al spiritualităţii, la care poate aspira şi ajunge orice bun creştin.

Prin această Taină a Euharistiei întreaga noastă fiinţă este pătrunsă de prezenţa Mântuitorului, până în cel mai adânc străfund al ei.

El locuieşte în noi şi noi în El după cum arată Sf. Ioan Teologul în Sf. Evanghelie: ”Cel ce mănâncă Trupul Meu şi bea Sângle Meu, rămâne întru Mine, şi Eu întru el” (Ioan 6,56), aceasta înseamnă că

trebuie să eliminăm din sufletul nostru orice păcat, ca eficacitatea acestei Taine să fie deplină.

Desigur, prin Sf. Euharistie se iartă toate păcatele noastre, Trupul şi Sângele lui Hristos fiind ca un foc mistuitor, curăţitor; dar şi noi trebuie să conlucrăm cu harul divin, în vederea realizării acestui ideal, al împărtăşirii cu

21

Sf. Taine, prin dorinţa şi sforţările de a rupe toate legăturile cu păcatul, ca să nu mai fim robii păcatului, ci ai lui Hristos, Domnul nostru.

Nu putem evita discuţia despre raportul de legătură în care se găseşte Sf. Euharisatie cu Taina Spovedaniei, strâns legate una de cealaltă, care îi priveşte direct pe creştinii Bisericii noastre în vederea mântuirii lor.

De aceea, unele Sinoade şi Sf. Părinţi au formulat diferite canoane cu privire la gravitatea păcatelor penitenţilor, încercând prin oprirea lor de la Sf. Împărtăşanie pe anumite perioade de timp 1 an, 25 ani, 27 ani15 şi 35 ani16 sau chiar pe toată viaţa până-n ceasul morţii17 în vederea îndreptării lor.

Zice Nicolae Cabasila: ”Se cuvine ca întru sudoarea frunţii să ne câştigăm această Pâine (Sf. Euharistie), ce pentru noi s-a frânt şi numai pentru fiinţele cuvântătoare s-a rânduit, căci Domnul a zis să ne sârguim pentru hrana care rămâne: ”Lucraţi nu pentru mâncarea cea pieritoare, ci pentru mâncarea ce râmâne spre viaţa veşnică şi pe care o va da vouă Fiul Omului, căci pe El L-a pecetluit Dumnezeu-Tatăl ” (Ioan 6,27).

Deci, trebuie să punem şi din partea noastră toată sârguinţa pentru atingerea scopului propus pentru a ne împărtăşii cu Sf. Taine, dând lupta noastră cu păcatul care ne stă înainte, ca într-un stadion al întrecerilor sportive.

Aşadar Hristos în Sf. Euharistie, nu este numai un purificator de păcate şi un prieten în luptă, ci şi răsplata celor care câştigă în acestă luptă, având inima înfrântă şi smerită cum spune proorocul David în Cartea Psalmilor. Cu alte cuvinte spus, actul împărtăşirii apare ca mijloc sau cunună a răsplătirii, iar spovedania ca o reabilitare în har a penitentului, căci Canonul de pocăinţă sau epitimia respectivă dată de duhovnic este un mijloc corecţional ce pregăteşte mai bine dispoziţia de căinţă şi de înaintare în virtute în vederea mântuirii subiective a credincioşilor.

15 Pidalion, Canonul 45 al Sf. Grigore de Nissa, IBMBOR, Buc,1992

16 Ibidem, Canonul 43 al Sf. Nichifor Mărturisitorul pentru baterea şi uciderea părinţilor

17 Ibidem, Canonul 25 Ancira pt. uciderea cu voie; Canonul 73 al Sf. Vasile cel Mare şi Canonul 2 al Sf. Grigore de Nissa pentru apostazie

22

IX. OPRIREA DE LA SFÂNTA EUHARISTIEMotto: ”Să se cerceteze omul pe sine, şi aşa să mănânce

din pâine şi să bea din pahar” (I Corinteni, 11,28).

Dacă în cazul peniteţilor cu păcate grele, oprirea de la Sf. Împătăşanie se întinde cu anii, apoi aceasta este o măsură ca penitentul să se pregătească şi să se întărească în virtute. Prin natura lor, unele păcate contaminează grav şi otrăvesc întreaga fire a omului, provocând o tulburare adâncă în funcţiunile morale, aşa încât pentru dezinfectarea şi eliminarea păcatelor este nevoie de un proces îndelungat.

În acest timp, ca nişte exerciţii pioase, epitimiile oferă penitenţilor mijloacele şi ocazia de a-şi exprima înaintea lui Dumnezeu, toată profunzimea pocăinţei (inima înfrântă, semerită, lacrimile). Astfel, ca prin primirea Sf. Taine ale lui Hristos, să ajungă a încerca cu conştiinţa liniştită, senzaţia deplină a iertării şi a primirii în har.

Simpla oprire de la Sf. Împărtăşanie n-ar avea nici un efect pentru îmbunătăţirea vieţii morale a penitentului, dacă în acest timp de ani, el nu face nici o sforţare pentru îndreptarea sa, n-ar ajunge mai vrednic de Sf. Taine decât înainte.

Preoţii care dau Sf. Împărtăşanie credincioşilor, sunt datori să le facă cercetarea cuvenită, de aceea ei trebuie să cunoasă bine Sf. Canoane şi

23

practica Bisericii Ortodoxe, eventual poate să se consulte cu un duhovic mai îmbunătăţit sau cu epicopul locului unde el slujeşte.

Iată ce zice Sf. Ioan Gură de Aur în Cuvântul 55 din cartea sa ”Împărţire de grâu”:

”Nu mică muncă zace asupra voastră, preoţilor, dacă ştiind că cineva are o răutate îi veţi îngădui să se împărtăşească de Masa aceasta. Sângele lui Hristos din mâna voastră se va cere. Măcar vreun voievod de-ar fi, măcar eparh, măcar cel încoronat cu coroană, dacă cu nevrednicie se apropie (de cele Sfinte), opreşte-l. Mai mare stăpânire ai tu decât acela... decât cel îndrăcit, mai rău este cel ce a păcătuit şi se apropie. Că acela, pentru că este îndrăcit nu se munceşte; iar aceştia când se apropie cu nevrednicie la muncă veşnică se dau. Deci, nu numai pe aceştia să-i oprim, ci în scurt pe toţi care îi vom vedea că se apropie cu nevrednicie. Nici unul să nu ia ca Iuda, ca să nu pătimească ca Iuda”18.

În ce priveşte purtarea Sf. Tainelor de către mireni, chiar cu voia preotului, iată ce spune Pravila Bisericească: ”Preotul care va da Sf. Taină a lui Dumnezeu (Împărtăşania) citeţului celui destoinic, sau omului simplu să o poarte ei încoace şi-n colo pentru oarecare treburi, iar nu însuşi preotul cu frică de Dumnezeu, unul ca acela să se pocăiască 3 ani19 ”.

”Când se duc Cele Sfinte la bolnavi şi bătrâni acasă, preotul să ia cu sine Cele Sfinte cu mare cinste şi grijă ca la Vohodul cel mare, fără a căuta vreun câştig lumesc”20.

18 Sf. Ioan Gură de Aur, Împărţire de grâu, Cuvântul 55, IBMBOR, Buc., 1999, pag. 69

19 Pravila Bisericească de la Govora , Capitolul 6, pag. 35

20 Sf. Simeon Tesaloniceanul, Comori alese ale Ortodoxiei, Ed. Albatros, Buc. 1994, Cap.9 , pag. 24724

X. EFECTELE SFINTEI EUHARISTIMotto: ”Că prin El avem şi unii şi alţii apropierea

către Tatăl, într-un Duh” ( Efeseni, 2,18).

Efectele Sf. Euharistii sunt:

1. Unirea celui ce se împărtăşeşte cu Iisus Hristos după cuvintele Lui: ”Cel ce mănâncă trupul Meu şi bea sângele Meu rămâne întru Mine, şi Eu întru El” (Ioan 6,56).

2. Fiind o hrană duhovnicească, împărtăşirea cu Trupul şi Sângele Domnului aduce cu sine

curăţirea de păcate, progres în viaţa duhovnicească, arvuna vieţii veşnice, precum rezultă şi din formula împărtăşirii: ”Se împărtăşeşte robul lui Dumnezeu (N) cu Cinstitul şi Sfântul Trup

25

şi Sânge al Domnului şi Dumnezeului şi Mântuitorul nostru Iisus Hristos spre iertarea păcatelor lui şi spre viaţa de veci. Amin”21.

3. Cel ce se împărtăşeşte primeşte garanţia învierii şi a nemuririi: ”Cine mănâncă din Pâinea aceasta viu va fi în veci” (Ioan 6,51).

Desigur aceste efecte ale Sf. Euharistii se arată în cei ce o primesc cu vrednicie, după o pregătire corespunzătoare, făcută prin căinţă, rugăciune, pocăinţă, post şi fapte de milostenie. Cei ce se împărtăşesc însă cu nevrednicie îşi agonisesc osândă după cum ne încredinţează Sf. Apostol Pavel: ”Căci cel ce mănâncă şi bea cu nevrednicie, osândă îşi mănâncă şi bea nesocotind Trupul Domnului. De aceea mulţi dintre voi sunt neputincioşi şi bolnavi şi mulţi au murit” (I Corinteni 11,29-30).

Învăţătura protestantă, ca şi cea a unor denominaţiuni creştine cu privire la Euharistie este total diferită de cea a Bisericii noastre. Ei refuză Euharistiei caracterul de Taină cât şi cel de jertfă reducând-o la un simplu ospăţ comemorativ, de unde şi numirile ce i le dau: cina, masa sau ospăţul Domnului.

„Din dogma prezenţei reale a Mântuitorului Hristos în Sf. Euharistie, prin prefacerea elemetelor euharistice în Trupul şi Sângele Său, decurg mai multe consecinţe de ordin dogmatic:

a. După prefacerea pâinii şi a vinului în Trupul şi Sângele Domnului, Sfintei Euharistii i se cuvine aceeaşi adorare pe care o dăm Mântuitorului Hristos.

b. Împărtăşindu-ne cu Trupul şi Sângele Domnului ne împărtăşim şi cu Dumnezeirea Sa, căci omenitatea şi dumnezeirea rămân nedespărţire în Persoana Sa.

c. În fiecare părticică din pâinea şi vinul euharistic după prefacere se află Iisus Hristos întreg, sub ambele naturi. Sfărâmarea şi împărţirea se referă la elementele euharistice, dar nu la Trupul şi Sângele Domnului, care nu se sfarămă şi nu se împart, ci rămân unite şi întregi.

21 Liturghier, IBMBOR, Liturghia Sf. Ioan Gură de Aur, Buc. 1974, pag. 13926

d. Indiferent în câte locuri se săvârşeşete Sf. Euharistie în acelaşi timp, în toate acele locuri se află unul şi acelaşi Trup şi Sânge al Domnului, deci Acelaşi Hristos întreg, formând o unitate cu trupul lui Hristos din ceruri.

e. Pâinea şi vinul prefăcute în Trupul şi Sângele Domnului rămân trup şi sânge atâta vreme cât durează aceste elemente, de aceea, Sf. Taine trebuiesc păstrate cu cea mai mare grijă în vase sfinţite, ca să fie posibilă împărtăşirea credincoşilor care nu pot fi prezenţi la Sfânta şi Dumnezeiasca Liturghie: bătrâni, bolnavi, călători, ostaşi etc.

Lipsa de grijă din partea preotului pentru păstrarea nealterată a Sf. Taine, nepotrivirea la timpul cuvenit a Sfintelor sunt sacrilegii, pentru care preotul fiind pedepsit, va fi depus din cler”22.

22 Dogmatica Ortodoxă, Sf. Taină a Euharistiei, Ed. Renaşterea, Cluj-Napoca, 2004, pag.314-31527

XI. ÎNCHEIEREMotto: ”Ce voi răsplăti Domnului pentru toate câte mi-a dat mie?

Paharul mântuirii voi lua şi numele Domnului voi chema” (Ps. 115,3-4 ).

Sfânta Euharistie este Taina prin care sub forma pâinii şi a vinului, creştinul se împărtăşeşte cu însuşi Trupul şi Sângele Domnului prezente în mod real, prin prefacerea elementelor (pâinea şi vinul), ca jertfă euharistică de la Sf. Liturghie, în momentul Epiclezei.

Ea a fost instituită de Mântuitorul Hristos la Cina cea de Taină, atunci când luând pâinea în mâinile Sale a mulţumit şi a binecuvântat, a frânt şi a dat Sf. Săi Ucenici şi Apostoli zicând: ”Luaţi, mâcaţi, acesta esta Trupul Meu...”, apoi luând paharul şi mulţumind a zis: ”Beţi dintru acesta toţi, acesta este Sângele Meu al Legii celei Noi..”.(Mt. 26,26-28; Mc. 14,22-24; Lc. 22,19-20). Apoi Mântuitorul a poruncit Apostolilor Săi: „Aceasta să o faceţi spre pomenirea Mea” (Lc. 22,19; I Cor. 11,25).

Materia Tainei este pâinea şi vinul ca produse specifice ale priceperii omeneşti în materie de hrană, care întreţin viaţa noastră pământească, împreună cu puţină apă care s-a turnat la Proscomidie, de către preotul slujitor.

Pâinea este din făină albă din grâu curat, sub forma a 5 prescuri care au pecete pe ele, plus vinul care este curat, din struguri, de preferinţă culoare roşie ca sângele, la fel şi apa curată de izvor.

28

Momentul prefacerii Cinstitelor Daruri de pâine şi vin ce sunt puse înaintea Domnului, pe Sf. Masă, în Trupul şi Sângele lui Hristos, este acela în care preotul slujitor rosteşte epicleza sau rugăciunea de ivocare a Duhului Sfânt, peste el şi peste Daruri, ca să le prefacă în Trupul şi Sângele Domnului, din timpul Sf. Liturghii.

Spre deosebire de Biserica noastă, romano-catolicii întrebuinteză la Sf. Euharistie pâine nedospită – azimă. Această inovaţie au introdus-o încă din veacul al VI-lea, dar s-a generalizat abia în veacul al XI-lea şi a devenit unul din punctele de dispută şi de polemică dintre Biserica Răsăriteană şi cea de Apus, care a contribuit la Marea Schismă din anul 1054.

Temeiul acestei inovaţii a fost părea greşită că Mântuitorul Hristos, la Cina cea de Taină, serbând Paştile odată cu cele ale iudeilor, ar fi folosit la fel ca ei azimă şi nu pâine dospită. Dar greşeala catolicilor se poate vedea chiar din textul Evangheliilor sinoptice, în care toţi cei trei evanghelişti, Matei, Marcu şi Luca, relatează momentul instituirii Sf. Euharistii, numesc pâinea întrebuinţată de Hristos artos (αρτος) - pâine dospită, şi nu azimă (αζιμού).

Adevăratul săvârşitor al acestei Taine este Hristos din ceruri, însă episcopul sau preotul ca urmaşi direcţi ai Sf. Apostoli, jertfesc Cele Sfinte la Sf. Masă, împlinind porunca lui Hristos când le-a zis: „Aceasta să o faceţi spre pomenirea Mea” (Luca 22,19; I Corinteni 11,25).

Primitorii sunt toţi creştinii care nu s-au despărţit sau n-au fost excluşi din Biserică şi cei care n-au fost opriţi prin Taina Spovedeaniei, de părintele lor duhovic de la împărtăşirea cu Sf. Taine, pregătindu-se ei astfel cu post, rugăciune şi fapte de milostenie, pentru primirea Sf. Euharistii.

Ca efecte ale Sf. Euharistii avem:

a. Unirea cu Hristos (Ioan 6,56),

b. Ştergerea păcatelor şi viaţa veşnică: „Se împărtăşeşte robul lui Dumnezeu (N) cu..., spre iertarea păcatelor lui şi spre viaţa de veci”,

c. Garanţia învierii şi a nemuririi (Ioan 6,54).

29

Sfânta Împărtăşanie este de mare folos credinciosului, dacă se împărtăşeşte cu credinţă, cu pregătirea cuviincioasă, cu dezlegarea duhovnicului, căci cel care se apropie cu nevrednicie, osândă îşi ia şi mănâncă la fel ca Iuda Iscarioteanul.

BIBLIOGRAFIE

1. Biblia sau Sfânta Scriptură, Ed. IBMBOR, Buc. 2008

2. Dogmatica Ortodoxă, Ed. Renaşterea, Cluj-Napoca, 2004

3. Liturghier, Ed. IBMBOR, Buc., 1974

4. Pravila Bisericească de la Govora, Buc., 1967

5. Pidalion, Ed. IBMBOR, Buc., 1992

6. Patericul egiptean, Ed. Episcopiei Ortodoxe Române, Alba Iulia, 1990

7. Sf. Ignatie Teoforul, Epistola către Smirneni, PSA, Buc., 1984

8. Sf. Ioan Gură de Aur, Împărţire de Grâu, Ed. IBMBOR, Buc., 1999

9. Sf. Iustin Martirul şi Filosoful, Comori alese ale Ortodoxiei, Ed. Albatros, Buc., 1984

10. Sf. Simion Tesaloniceanul, Comori alese ale Ortodoxiei, Ed. Albatros, Buc., 1984

11. Sf. Isaac Sirul, Cuvinte despre nevointă, Ed. Bunavestire , Bacău, 1997

12. Nicolae Cabasila, Tâlcuirea dumnezeieştii Liturghii şi despre viaţa în Hristos, Ed. IBMBOR, Buc., 1997

30

31