LUCIAN BLAGA

EU NU STRIVESC COROLA DE MINUNI ALUMII

- comentariu literar - Poezia se situează în deschiderea volumului de debut al lui Lucian Blaga, "Poemele luminii", din 1919 şi constituie "ars poetica" ce va anticipa sistemul filozofic pe care îl va realiza 15 ani mai târziu. "Eu nu strivesc corola de minuni a lumii" este o mediaţie filozofică cu profunde accente lirice, o confesiune elegiacă pe tema cunoaşterii, care poate fi paradisiacă, misterul fiind parţial redus cu ajutorul logicii, al intelectului, al raţiunii şi lucifericâ, ce potenţează misterul, îl revelează prin trăirile interioare, prin imaginaţie şi stare poetică. Aceste idei poetice le exprimase Blaga anterior în volumul "Pietre pentru templul meu" din 1919 ("Câteodată, datoria noastră în faţa unui adevărat mister nu e să-l lămurim, ci să-l adâncim aşa da mult, încât să-l prefacem într-un miSter şi mai mart-") şi ulterior în "Cunoaşterea lucifericâ" din 1933, volum ce a fost apoi integral în lucrarea "Trilogia cunoaşterii", în esenţă, atitudinea filozofului Lucian Blaga este exprimată într-o altă cugetare: "Veacuri de-a rândul, filozofii au sperat că vor putea odată pătrunde secretele lumii. Astăzi filozofii n-o mai cred, şi ei se plâng neputinţa lor. Eu însă mă bucur că nu ştiu şi nu pot sa ştiu ce sunt eu şi lucrurile din jurul meu, căci numai aşa pot să proiectez în misterul lumii un înţeles, un rost şi valori, care izvorăsc din cele mai intime necesităţi ale vieţii şi duhului meu. Omul trebuie să fie un creator, de aceea renunţ cu bucurie la cunoaşterea absolutului." Structura poetică şi semnificaţiile lirico-filozofice Tema poeziei: cunoaşterea lumii este posibilă numai prin iubire. Ideea poetică exprimă atitudinea poetului-filozof de a protejamisterele lumii, izvorâtă la el din iubire, prin iubire: "Căci eu iubesc/-şi flori şi ochi şi buze şi morminte.", ilustrată de Blaga prin metafore revelatorii, prin imagini ce reliefează nu atât opoziţia filozofică între raţional şi iraţional, cât o diferenţă între gândirea raţională şi gândirea poetică. Semnificaţia titlului. Titlul poeziei, "Eu nu strivesc corola de minuni a lumii" este o metaforă revelatorie care semnifică ideea cunoaşterii luciferice, exprimând crezul că datoria poetului este să potenţeze misterele universului ("corola de minuni a lumii"), ci nu să le lămurească, să le reducă ("nu strivesc"), accentul punându-se pe confesiunea ("eu"). Demersul liric nu este conceptual, ci poetic, Blaga nemotivând concepţia sa cu argumente raţionale, ci cu metafore revelatorii. Confesiunea lui se organizează în jurul unor opoziţii cu sens figurat: "lumina mea" - "lumina altora", pronumele personal "eu", fiind cuvântul-cheie al întregii poezii, exprimând metaforic conceptul de "cunoaştere". Limbajul artistic este determinat de un plan filozofic secundar, nu există notarea unei stări de spirit sau o descriere, ci poetul urmăreşte mereu revelarea unei idei printr-o comparaţie cu lumea materială: "şi-ntocmai cum cu razele ei albe luna/ nu micşorează, ci tremurătoare/ sporeşte şi mai tare taina nopţii/ aşa îmbogăţesc şi eu întunecata zare". Ineditul de ordin spiritual este realizat prin aspectul versificaţiei, Blaga cultivând versul liber, cu metrica variabilă şi ritmul interior determinat de gândirea sa profund metafizică. Referindu-se la stilul înnoitor al lui Lucian Blaga, Eugen Lovinescu afirma că poetul din Lancrăm este "unul din cei mai originali creatori de imagini ai literaturii noastre".