Universitatea ,, Alexandru Ioan Cuza” din Iași

Facultatea de Teologie Ortodoxă ,, Dumitru Stăniloae”

Lucrare de seminar

Student:

Ciobotariu Alexandru

Iasi -2016

Clement Alexandrinul – Stromatele III - IV

Viața. Clement Alexandrinul se naste pe la 150, probabil la Atena, din parinti pagani. Nu se stie cand s-a crestinat. Dupa convertire el face calatorii de studii in Italia de Sud, in Siria, Palestina si Egipt. El cauta pretutindeni oameni invatati si profesori vestiti de la care sa se instruiasca. El vorbeste cu entuziasm despre dascalii sai, cinci la numar, dar nu pomeneste decat numele celui de pe urma: Panten. Cu putin inainte de 180, Clement vine la Alexandria, unde face cunostinta cu albina siciliana si unde ramane sa o asculte. Pe la 190, el ajunge colaboratorul lui Panten, iar dupa moartea acestuia preia conducerea scolii. Clement a fost si preot, cum reiese din propriile sale afirmatii si dintr-o scrisoare a lui Alexandru, episcop de Ierusalim. In scoala catehetica l-a avut ca elev pe Origen si pe Alexandru de Ierusalim. Sub persecutia lui Septimiu Sever, Clement pleaca in pribegie, parasindu-si scoala pe la 202-203. Adoarme in Domnul inainte de 215-216, cum reiese din scrisoarea aceluiasi episcop Alexandru catre Origen.

Opera

A fost foarte intinsa, variata si erudita. Ea se ocupa atat cu Sf. Scriptura, cat si cu problemele stiintei profane. Ni s-a pastrat:

- o trilogie - alcatuita din "Cuvant indemnator catre Greci", "Pedagogul", "Covoare"

- o omilie - "Ce bogat se va mantui"

Trilogia este o propedeutica crestina, adica un ansamblu de lucrari pregatitoare pentru primirea crestinismului:

- Cuvant indemnator - trateaza despre convertirea, adica aducerea omului de la idolatrie la Hristos - in 12 capitole, e o apologie care-i indeamna pe pagani sa asculte de glasul Logosului, glas nou, superior aceluia al lui Orfeu. El S-a

intrupat si ne-a mantuit aducandu-ne pacea, ca izvor al vietii si revarsandu-se peste tot pamantul. El a subjugat moartea. El este oceanul bunatatilor. E scrierea lui Clement cea mai stilizata.

- Pedagogul - se face educarea practica a sufletului si trupului, de unde se trece la stadiul cunoasterii sau al stiintei, prin ascultarea invatatorului, care reveleaza si explica lucrarile credintei - in trei carti, continua scrierea precedenta. E un manual de educatie si morala crestina. In prima carte se vorbeste despre Hristos ca educatorul model al crestinilor, in cartile a doua si a treia se dau instructiuni amanuntite asupra felului de trai zilnic al crestinului: mancare, bautura, imbracaminte, plimbare, casatorie etc. Scrierea sfarseste cu un frumos imn adresat lui Hristos.

- Covoarele de comentarii stiintifice la adevarata filozofie - titlul acesta este expresia modestiei autorului, dar si o formula care acoperea un continut ce nu putea fi expus decat cu greu in conferinte publice - in opt carti, lucrarea cea mai intinsa si mai importanta a lui Clement. Cuprinsul "Covoarelor" e foarte variat, nelegat si, deci, greu de rezumat. Una din problemele principale este raportul dintre crestinism si cultura profana, indeosebi filosofia greaca. Acest raport, care pune la randu-i problema legaturii dintre credinta si stiinta si pe aceea a legaturii dintre proorocii Vechiul Testament si filosofia greceasca, nu este un raport de dusmanie, ci unul de prietenie. Ceea ce a fost Scriptura Vechiului Testament pentru evrei, aceea a fost filosofia pentru pagani, adica pedagog catre Hristos. O alta problema e aceea a deosebirii dintre gnosticul eretic si gnosticul cu adevarat crestin. O alta e aceea a castitatii si a martiriului. Cartea a VIII-a e formata din schite si elemente preliminarii.

- Ce bogat se va mantui? - o omilie exegetica la Marcu 10, 17-31; omilia arata ca bogatia in sine nu e o piedica pentru mantuire, daca ea este intrebuintata si in folosul aproapelui.

Clement a mai scris si alte opere, astazi pierdute

Stromata III

Valentinienii, care susțin că uniunea dintre bărbat și femeie este derivata din emanația divină de sus din ceruri, sunt de acord cu căsătoria. Urmașii lui

Basilides, pe de altă parte, spun că, atunci când apostolii au întrebat dacă nu era mai bine să nu se căsătorească, Domnul a răspuns: "Nu toți pot primi aceasta spune, există unii fameni care sunt atât de la naștere, iar alti sunt așa de necesitate. " Și explicarea lor de acest cuvânt este de aproximativ după cum urmează: Unii oameni, de la naștere, au un sentiment de repulsie naturala de la o femeie; iar cei care sunt în mod natural, astfel constituit nu face bine să se căsătorească. Cei care sunt fameni de necesitate sunt acei asceți teatrali care se controlează doar pentru că au o pasiune pentru lumina reflectoarelor. Iar cei care au avut de suferit de castrare accidentala au devenit fameni de necesitate. Cei care sunt fameni de necesitate nu au nici un motiv de sunet pentru abstinenta lor de căsătorie. Dar cei care, de dragul împărăției veșnice s-au făcut fameni de unde deriva aceasta idee, spun ei, de la dorința de a evita distragerile implicate în căsătorie, pentru că le este frică de a nu cadea in pacat.

"Uneori, cu toate acestea, spunem cu gura noastră" Eu nu doresc să păcătuiască "în timp ce mintea noastră este într-adevăr înclinat spre păcat. Un astfel de om nu face ceea ce dorește, de teamă ca nu cumva orice pedeapsă ar trebui să fie pentru el. Firea umana are unele dorințe care sunt necesare și naturale, și altele care sunt doar natural de a fi îmbrăcați este necesar și natural;. actul sexual este natural, dar nu este necesar ". Am citat aceste observații pentru a demonstra în eroare ca basilidienii care nu locuiesc pur , presupunând că fie au puterea chiar de a comite păcate, din cauza perfecțiunea lor, sau chiar că vor fi mântuiți, prin natura, chiar dacă vor păcătui în această viață, deoarece acestea posedă alegeri înnăscute. Pentru astfel de oameni sunt niște apostoli mincinoși, niște lucrători înșelători" în ceea ce privește cuvintele "ale căror scop vor fi ca faptele lor."

Dar urmașii lui Carpocrates și Epiphanes cred că soțiile ar trebui să fie proprietate comună. Prin ei cel mai rău calomnia a devenit actuală împotriva numele de creștin.

În cazul în care Platon si urmași lui Marcion, spun ca nașterea, este ceva rău (deși ultimul nume a fost departe de a crede că femeile ar avea loc în comun), dar prin natura marcioniților este considerată rău pentru că a fost creat din materie rea . Din acest motiv, ei nu doresc să umple lumea făcută de Creator-Dumnezeu, ei decid voiesc sa se abțină de la căsătorie. Astfel, ei sunt în opoziție cu Creatorul lor , cum se spune, pe de altă natură.

Stromata IV

Stromata IV a lui Clement Alexandrinul este alcatuita din 26 de capitol si vorbeste despre mucenicie si gnosticul crestin .

Clement nu a putut crea o gnoza crestina propriu-zisă, pentru ca era prea devreme, dar el are meritul de a fi facut portretul gnosticului crestin și de a fi zdruncinat temeliile ideologice ale gnosticului eretic. Credința este temelia intregei gnoze și amandoua vin de la Hristos. Creștinismul este filosofia adevarata iar creștinul perfect este gnosticul perfect- dar iarăși numai “gnostic comform canoanelor bisericii” nu ca secta eretica. Gnoza este inteleasa ca o cunoaștere obținută cu ajutorul credinței și nicidecum un privilegiu acordat de Dumnezeu doar unor cum pretindeau gnostici.

Heracleon , cel mai stralucit discipol a lui Valentin, interpretand lucrul acesta,spune textual că mărturisirea se face în două chipuri: una cu credință și viețuire iar alta cu vocea. Mărturisirea cu vocea se face înaintea autorităților și marea mulțime ,socoate ca numai aceasta este marturisire dar nu-i adevarat. Această marturisire pot s-o faca si fatarnicii.Marturisirea cu vocea nu este generala ci partial, marturisirea generala de care este vorba, este marturisirea cu lucrurile si faptele corespunzatoare credintei in Domnul Acestei marturisiri generale îi urmează si marturisirea partială in fața autoritaților, daca este nevoie si ratiunea o cere. Va marturisi si acolo si cu vocea , el care a marturisit inainte drept prin dispozitia sufletului sau . Bine a spus Domnul „În Mine „ despre cei ce-L marturisesc, iar de cei care-L tagaduiesc a daugat „Pe Mine” . Numai aceeia marturisesc „In El” care vietuiesc in marturisirea dupa El si in fapta dupa El.

În cazul în care mărturisirea lui Dumnezeu este martiriu, fiecare suflet care a trăit doar în cunoașterea lui Dumnezeu, care a ascultat poruncile, este un martor atât prin viața și cuvânt, în orice fel, poate fi eliberat din corp, - purtători de credință ca sângele de-a lungul întregii viați până la plecare. De exemplu, Domnul spune în Evanghelie, "Oricine va lăsa pe tatăl, sau mama, sau frați," și așa mai departe, "de dragul Evangheliei și numele meu", este binecuvântat; nu indică martiriul simplu, dar martiriul gnostic, de la omul care a efectuat el însuși în funcție de regula Evangheliei, în dragoste pentru Dumnezeu (pentru cunoașterea numele și înțelegerea Evangheliei subliniază Gnoza), astfel încât să lase lui lumești neam, și bogăție, și fiecare posesie, în scopul de a duce o viață lipsită de pasiune.

Domnul a vorbit deschis despre mucenicie :” Va spun voua , oricine Ma va marturisi pe Mine inaintea oamnenilor si Fiul Omului il va marturisi pe el inaintea ingerilor lui Dumnezeu, iar cek ce se va lepada de Mine inaintea oamenilor , Ma voi lepada si Eu de el inaintea ingerilor. Oricine Ma va marturisi pe Mine inaintea oamnenilor il voi marturisi si Eu inaintea Tatalui Meu celui din ceruri.” Același lucru este valabil, de asemenea, bine, în cazul sărăciei pentru că obligă sufletul să renunțe la lucrurile necesare,