Lp.4 - morfologie

Fiecare dinte este alcatuit din 2 parti distincte: coroana dentara si radacina dentara. Coroana dentara este portiunea dintelui vizibila in cavitatea bucala, extraalveolara, acoperita de smalt. Radacina este componenta intraalveolara acoperita de cement. Cele doua componente sunt delimitate prin linia coletului sau linia cervicala care este sinuoasa si care marcheaza coletul dintelui. Dintii prezinta doi poli: extremitatea incizala(ocluzala) si extremitatea apicala prin care se sfarseste radacina.

Coroanele pot avea forma de piramida, prisma, cub, etc. Coroana este aproape de 2 ori mai mica decat radacina, iar cele 3 diametre descresc inspre extremitatea libera a radacinii. O coroana prezinta 4 sau 5 fete(vestibulara, orala, meziala,distala, ocluzala).

Fetele vestibulare sunt orientate spre vestibul(labiale sau jugale), sunt convexe in sens m-d, cat si c-oz(in 1/3 cervicala).

Fetele orale(palatinale sau linguale), sunt orientate spre cavitatea bucala propriu-zisa si sunt convexe in 1/3 cervicala si concave in 1/3 medie si incizala. Fetele orale ale PM si M sunt convexe si inaltimea fetelor V si O descreste de la linia mediana spre distal, de la 10 mm la 4 mm. Fetele O au un contur aproape identic cu al celor V doar ca sunt mai mici. Diametrul M-D maxim al fetelor V se afla in 1/3 incizala(ocluzala), iar cel minim la nivel cervical.

Unghiurile M-I sau M-OZ sunt mai bine exprimate decat cele D-I sau D-OZ, iar fetele meziale sunt mai mari ca cele distale.

Fetele distale si cele meziale se numesc proximale, sunt mai mici si mai convexe. Ambele sunt convergente spre colet si spre oral, de aici rezulta dimensiunile mici ale fetelor distale.

Fetele ocluzale sunt situate la extremitatea libera a dintilor laterali, iar marginile incizale la dintii frontali. Pe fetele ocluzale avem un relief pozitiv si unul negativ. Diametrul max. al coroanelor se afla in sens V-O in 1/3 cervicala, iar in sens M-D in 1/3 OZ. Pe fetele V si O concavitatea liniei de colet este orientata spre OZ, iar pe fetele proximale concavitatea liniei de colet priveste spre apical, traiectul acestei linii este mai accentuat la incisivi se aplatizeaza spre molari, iar curbura liniei de colet este mai accentuata pe fetele meziale decat pe cele distale.

Reguli de modelaj:- convexitatile maxime ale fetelor vestibulare se situeaza in 1/3 cervicala

sau medie;- convexitatile maxime ale fetelor palatinale, la dintii laterali superiori, se

afla in 1/3 cervicala sau in 1/3 medie;- convexitatile maxime ale fetelor linguale, la dintii laterali inferiori se afla

in 1/3 medie sau OZ;- convexitatile maxime sunt egale sau mai mici de 0,5 mm.

„Regula celor 7 septimi”:- 1/7 corespunde versantului periferic(V) al cuspidului de ghidaj;- 2/7 corespund versantului central(OZ) al cuspidului de ghidaj;- 2/7 corespund versantului central al cuspidului de sprijin;- 2/7 corespund versantului periferic(oral) al cuspidului de sprijin.

Relieful pozitiv este alcatuit din cuspizi, tuberculi si creste de smalt, iar cel negativ din santuri, fisuri, depresiuni, fose si fosete.

Ecuatorul anatomic este linia ce trece prin punctele de maxima convexitate ale fetelor V, O, D si M.

Cuspizii reprezinta extremitatea libera a unui lob dentar, au forma piramidala cu 4 fete , un varf si o baza.

Tuberculii dentari sunt formatiuni mamelonate ce apar pe fetele palatinale sau vestibulare ale molarilor temporari si permanenti(lobi supranumerari). Se deosebesc de cuspizi prin pozitie, forma, volum si dimensiune verticala. Un tubercul nu atinge niciodata planul de ocluzie.

Crestele de smalt:- creste marginale – proeminente liniare ce se pot observa pe fetele orale ale

dintilor frontali si pe suprafetele ocluzale ale premolarilor si molarilor, delimiteaza M si D fetele orale ale dintilor frontali si suprafetele OZ ale molarilor si premolarilor;

- creste cuspidiene(ptr cuspizii V) si creste OZ-O(ptr cuspizii O) pornesce de pe versantul OZ al cuspidului, intersecteaza creasta sagitala in vf. cuspidului si se termina pierdut pe versantul vestibular(oral) al cuspizilor.

- creste ocluzale rezulta din succesiunea segmentelor ocluzale ale crestelor OZ-V cu cele ale crestelor OZ-O, ele pot fi transversale(dispuse in sens V-O, perpendiculare pe creasta sagitala), oblice(unesc doi cuspizi diametrali opusi, fiind situate pe suprafetele OZ ale molarilor unu si doi) sau accesorii(de o parte si de alta a crestelor esentiale).

Relieful negativ este constituit din santuri, fisuri, depresiuni, fose si fosete.

Santurile sunt depresiuni liniare longitudinale situate pe diferite fete ale coroanelor dentare si sunt principale si secundare. Santurile de pe fetele axiale se numesc santuri de descarcare.

- santurile principale(intercuspidiene) sunt centrale(separa cuspizii V de cei O) si periferice(separa cuspizii M de cei D).

- santurile secundare(accesorii) sunt situate pe versantele OZ cuspidiene; ele pornesc din santul principal, urca pe versantele principale cuspidiene, pierzandu-se treptat si ramificandu-se adesea la extremitatea lor libera. Rolul lor este in masticatie, permitand resturilor alimentare sa refuleze din fundul santurilor principale spre varfurile cuspidiene sau crestele marginale;

- santuri de descarcare, care coboara de pe suprafetele OZ pe cele axiale, favorizeaza scurgerea salivei pe fetele V, O sau proximale.

Fisurile sunt adancituri liniare, inguste, extrem de profunde situate in grosimea smaltului care uneori ajung pana la jonctiunea amelo-dentinara.

Depresiunile sunt depresiuni foarte line, ele apar mai ales pe fetele vestibulare ale incisivilor, caninilor si chiar a premolarilor.

Fosele sunt prezente doar pe fetele OZ si sunt de 2 feluri:- fose centrale ce i-au nastere la intersectia a doua santuri principale(central

si periferic);- fose marginale(proximale) se formeaza acolo unde un sant principal M-D

intalneste o creasta marginala.

Fosetele se situate exclusiv pe fetele V si O, sunt depresiuni mai mult sau mai putin exprimate. Incisivii superiori prezinta o foseta situata la nivelul jonctiunii cingulumului cu zona concava a fetei palatinale si se numeste foramen caecum.