lp psihosomatica

7/18/2019 Lp Psihosomatica

http://slidepdf.com/reader/full/lp-psihosomatica 1/8

Friday 14 March 2014

LP Psihosomatica

I. Boli cardiovasculare

- reprezinta prima cauza de mortalitate la nivel mondial

Factori etiologici:

1) biologici: nivele crescute de colesterol, prezenta HTA (hipertensiune arteriala), diabetulzaharat, insuficienta renala, obezitatea (indicele de masa corporala > 30)

2) demografici: sexul (in special cel masculin. dar si femeile preponderent dupa menopauza,la aproximativ 55 de ani), varsta inaintata, un istoric familial pozitiv pentru bolicardiovasculare

Factori comportamentali: comportament cu risc: fumat, consum de alcool, dieta inadecvata,sedentarism

Factori psihologici: depresia, izolarea sociala, emotiile negative (in special furia, ostilitatea,agresivitatea etc.)

Factori sociali: stressul psihic (reprezentat de evenimentele stressante majore), statusul socio-economic scazut, care atrage dupa sine si o adresabilitate/accesibilitate scazuta la serviciilemedicale.

Trasaturile psihocomportamentale cu risc (= trasaturi disimunogene): anxietate, depresie,ostilitate, agresivitate, nervozitate

1. Anxietatea

- poate aparea ca un impact psihosomatic al bolii, datorita anticiparii unor posibile complicatiiale bolii

- aparitia unor tulburari psihosomatice, de tipul tahicardiei, va determina focalizarea atentieipacientului asupra acestor simptome, care va conduce la aparitia starilor de anxietate, careantreneaza si modificarile somatoviscerale ale anxietatii (tahicardie, creste tensiuneaarteriala, transpiratie, tremuraturi, tulburari digestive) care contribuie la exagerareasimptomatologiei initiale

2. Depresia

- de obicei este o consecinta a bolii in orice fel de boala

- depresia are un rol in declansarea bolilor cardiovasculare

- un mecanism prin care depresia actioneaza este reprezentat de comportamentele la risc(droguri, alcool, fumat, nu se va prezenta la medic dupa aparitia simptomelor), conducand laun risc mai mare de aparitie a complicatiilor si in consecinta o rata a mortalitatii mai mare laaceste persoane

3. Ostilitate, agresivitate si nervozitate

- antreneaza tahicardie si hipertensiune arteriala

1




Tipurile psihocomportamentale implicate in aparitia bolilor cardiovasculare:

1) tipul A (workaholic, colectionar de stressuri, adopta frecvent comportamente cu risc, nu se

prezinta la medic)

2) tipul D (inhibitie sociala, izolare sociala->suport social scazut, afectivitate negativa,experimenteaza trairi negative pe care nu le exteriorizeaza, dorinta de a fi acceptat si placutde ceilalti, de aceea isi face probleme despre perceptia sa de catre ceilalti -> risc de bolicardiovasculare si complicatii mai frecvente in cazul preexistent de boala si un risc mai marede deces, deoarece nu se prezinta la medic)

Boli cardiovasculare (boli cronice): HTA, boala coronariana (infarctul miocardic), insuficientacardiaca

HTA:

- se recomanda schimbarea stilului de viata (in primul rand prin schimbarea regimului igieno-dietetic)

- sa combata sedentarismul

- sa reduca din comportamentele de risc (fumat, baut etc.)

- sa incerce scaderea greutatii

- tratamentul medicamentos: !!!

Infarctul miocardic:

- aparitia unei dureri care anunta episodul coronarian (brusca sau latenta, cu iradieri atipice)

- din punct de vedere al interventiei terapeutice: interventia medicala (are intaietate, cu eficientamare la administrarea la 4-6 ore de la episod) si cea psihologica (convingerea pacientului samearga la medic la primele semne ale bolii)

- o stare extrema de anxietate si depresie la debutul tratamentului medicamentos (senzatiaiminenta de moarte, “au vazut moartea cu ochii”); aceste sentimente au varful in prima si a 2azi de spitalizare, fiind direct proportionale cu gravitatea infarctului, a leziunilor de la nivelulmiocardului

- in primele zile de spitalizare, psihologul poate aplica o terapie de tip suportiv, de sustinereasupra pacientului, incercand sa-l securizeze pe acesta (fazele prin care trece acesta fiindnormale, asigurandu-l ca este “pe maini bune”, sa ii asigure eficienta tratamentului, sa-iexplica ca monitorizarea permanenta este defapt cheia succesului terapeutic, aceasta fiind

perceputa ca fiind incomoda pentru pacient - dupa 2-3 zile, durerea si anxietatea scad, dar ca apar tulburari de somn, se modifica starea de

dispozitie a pacientului (incepe sa devina din ce in ce mai depresiv), are si o senzatie deastenie, oboseala; dupa sperietura atacului de cord, pacientul poate interpreta acestesimptome ca anuntand eventuale complicatii ale bolii sale cardiace; rolul psihologului este dea-l informa pe pacient in legatura cu trairile ca sunt normale si ca nu prevestesc in vreun felorice fel de complicatie; psihologul trebuie sa tina cont de modul in care pacientul isi percepestarea de boala (situatia unui pacient care isi accepta starea de boala si va depune tot efortulpentru respectarea tratamentului vs. pacient care apeleaza la negarea, minimalizarea,desconsiderarea gravitatii bolii pe care o au, acestia necesitand convingerea ca urmareatratamentului este optim pentru insanatosirea lor; o alta situatie este complacerea pacientuluiin boala sa -> obtinerea de beneficii prin prisma noului sau statut, in plan material, social darsi afectiv, din partea apropiatilor

2




- intr-un final, pacientii ajung si in faza de remisiune, cand sunt externati; aici in mod paradoxalse observa depresia ajungerii acasa, apare anxietatea legata de aparitia unui nou episod, auun episod de pierdere a starii lor de sanatate, de incapacitate (“nu mai sunt cum erau”) incomparatie cu activitatea pe care o putea desfasura inainte; eticheta de “bolnav cardiac” careatarna spectrul mortii de constiina pacientului; disconfortul creat de boala (“nu mai pot sa

fumez, sa mai beau cat vreau, sa mananc” etc.); aparitia sau agravarea unor alte simptomecardiovasculare.

- inainte de externare, pacientul ar trebui sa intre intr-o reabilitare vasculara (un ansamblu deproceduri ce presupune o antrenare a pacientului in activitati fizice si participarea acestuia lasedinte de consiliere/psihoterapie; asta inseamna din perspectiva psihologului, ca il ajuta pepacient sa isi accepte conditia cronica, in asa fel incat calitatea vietii sa fie cat mai buna);psihologul si echipa care participa la reabilitarea cardiaca trebuie sa furnizeze explicatii siinformatii, clarificari la intrebarile pe care le are pacientul -> rol educativ, instructiv al terapieipsihologice; un alt demers vizeaza modificarea stilului de viata, al comportamentelor la risc,cu convigerea acestuia ca renuntarea la acestea este benefica)

- se aplica psihoterapie cognitiv-comportamentala (cognitiv: identificarea unor ganduri

disfunctionale, irationale legate de boala si modificarea acestora; comportamentale: crestereaprogresiva a activitatii fizice in unitati specializate, scaderea greutatii, gestionarea stressului,sa evite sa se puna in situatii stressante);

- terapia se poate face individual sau in grup (acesta din urma oferind in plus suport social,oferind contactul cu persoane care au mai intrat in contact cu boala care pot impartasi dinexperienta, incurajare si feedback, sentimentul de apartenenta la un grup)

- contextul familial, in cadrul bolilor cardiovasculare, se va schimba: frecvent, tendintapartenerului pacientului este de hiperprotectie fata de acesta (“e bolnav, trebuie menajat”);aceasta atitudine genereaza la pacient insa sentimente de anxietate, neputiinta, invaliditate.

- nu trebuie sa se interzica pacientului in totalitate activitatea fizica, inclusiv activitate sexuala(recomandata la o luna dupa infarct, acesta putand genera un nou infarct)

- efectele unei reabilitari cardiace si a interventiilor psihologice: scaderea duratei de spitalizare,scaderea anxietatii si depresiei, scaderea complicatiilor, optimizarea stilului de viata alpacientului, ajutarea acestuia in reintegrarea mediului familial si socio-profesional, crestereacompliantei terapeutice.

II. Boli respiratorii (astmul bronsic, bronhopatia cronic

obstructiva, tuberculoza pulmonara)

Bronhopatia cronic obstructiva:

- cel mai frecvent determinant este fumatul

Astmul bronsic:

- boala cronica, se manifesta cel mai frecvent prin crize

- pacientii se sperie, se duc la doctori, primesc tratamentul si sunt foarte atenti la durata crizei

- se manifesta teama de anumite medicamente (preponderent terapia cu corticosteroizi, cepresupune o sumedenie de efecte secundare, precum cele legate de obezitate, osteoporoza,imunocompromitere etc.)

- se manifesta teama de modul administrarii medicamentelor (unii pacienti nu agreezainhalatoarele

- costul tratamentului il poate determina pe pacient sa devina non-compliant (cu atat mai multcu cat are un venit mai scazut)

3




Tuberculoza:

- poate fi cauzata de perioade de stress intens, cu consecinta de imunosupresie si permitereadezvoltarii bacilului care cauzeaza TBC

- se poate trata, dar are mare potential de contagiozitate;- se recomanda terapia strict supravegheata; o categorie la risc pentru TBC sunt cele

defavorizate social (in special de etnie rroma)

Factori care influenteaza dezvoltarea bolilor respiratorii:

- nivelul de informare al pacientului (capacitatea pacientului de a recunoaste boala, educatiasanitara de baza etc.)

- motivatia scazuta pentru tratament (depinde de varsta, adolescentii tinzand spre non-

complianta; cand pacientul nu are o balanta corecta in ceea ce priveste beneficiile si costuriletratamentului respectiv)

- rolul social (adresabilitatea si accesibilitatea scazute la serviciile medicale, cu prezentareatardiva la medic; tendinta de minimalizare a bolii; un stil de viata dezordonat; apartenenta lagrupuri sociale marginalizate, in special cei de etnie rroma; o retea de suport social scazuta)

- comorbiditatea psihiatrica (prezenta in acelasi timp a unor simptome de tip psihologic saupsihiatric): anxietatea si depresia

- medicul are rol de instruire a pacientului, oferindu-i informatii privind boala, acestea fiindadaptate pentru fiecare pacient, la nivelul sau de educatie, precum si explicarea tratamentuluisi riscul intreruperii acestuia (medicul ajuta la cladirea planului individual de self-management)

- psihologul poate face psihoterapie cognitiv-comportamentala (induce eliminareacomportamentelor cu risc si inlocuirea acestora cu comportamente sanogenetice; modalitatide crestere a compliantelor terapeutice), psihoterapii de relaxare (training autogen Schultz,acestea presupun frecvent exercitii de respiratie), terapie familiala (existenta unor factori detip “trigger” in familie care declanseaza boala; astmul bronsic la copii poate sa fie declansat deconflicte familiale, certuri etc.), hipnoza (incearca sa convinga pacientul sa abandoneze unelecomportamente cu risc si sa accepte unele tratamente pe care nu le-ar fi acceptat anterior; ex:folosirea inhalatorului).

III. BOLI DIGESTIVE

- tulburari functionale gastro-intestinale = sindroame polimorfe care sunt impredictibile clinic, cu

simptome dizabilitante, contra carora masurile terapeutice sunt ineficiente

- cel mai frecvent inaltnite simptome sunt: dureri abdominale, diaree, constipatie, balonare,inapetenta, greata, varsaturi

- factori psihologici: stressurile majore sau cele mici si repetate favorizeaza aparitia tulburarilorsi influenteaza evolutia unei boli deja instalate

- nu se poate vorbi de un pattern psiho-comportamental care sa favorizeze evolutia bolilor, dars-a remarcat prezenta unor trasaturi: anxietatea si alexitimia (aceasta influenteaza abilitateaindivizilor de a se adapta la situatiile stressante; s-a constatat si asocierea unorcomportamente patogenetice: obiceiuri alimentare proaste, consumul de alcool, stilul de viata

sedentar)

4




- stilul de coping este un alt factor psihologic (este mai frecvent tipul de coping direct; in cazulacestor pacienti, acest stil de coping aduce cu el o monitorizare exagerata a simptomatologiei;ar fi deci de preferat o persoana, care desi bolnava, sa nu acorde o importanta exagerataacesteia

SINDROMUL COLONULUI IRITABIL:

- incidenta de 20% in populatia generala

- caracterizat prin dureri abodminale, disfunctii ale colonului, balonare; nu exista niciun substratorganic

- factorii etiologici sunt neclari

- factorii biologici (gastroenteritele bacteriene, motilitatea intestinala defectuoasa, modificari demicroflora, inflamatii la nivelul intestinului, factorii genetici) si psihosociali (stressul, conflictelemarunte, dar zilnice, repetate; anxietatea si depresia) joaca un rol important in dezvoltareaafectiunii

- prezenta hipervigilentei a pacientilor fata de simptomele lor gastrointestinale, care poate ducela persistenta simptomelor, chiar si in absenta stimulilor (stressurile zilnice), creeaza un cadrude proliferare a simptomelor

- mecanismul de coping direct centrat pe valoarea si monitorizarea simptomelor

- mecanismul de coping de evitare a relatiilor sociale (sentimentul pe care il genereaza o astfelde afectiune sunt cele de invaliditate, rusine, panica)

- crampele intestinale sunt extrem de dureroase, greu de suportat, perioade de diaree alternatecu perioade de constipatie (cateodata pentru mai mult de o saptamana), balonare

- din punct de vedere psihologic exista pacienti care initial isi ignora sau minimalizeazaafectiunea, altii care, in ciuda afectarii vietii lor sociale, intarzie sau evita prezentarea la medic(un fel de negare a bolii), apar insa tot felul de rasunete in plan psihosocial al bolii (anxietatea,depresia, un comportament impropriu in ceea ce priveste alimentatia si defecatia, desi stiu ceafectiune au, nu respecta regimul alimentar descris); toate acestea duc la o scadere a calitatiivietii; pacientii au tendinta spre izolare sociala, absenteismul la locul de munca, stigmatizare;

- abordarea terapeutica presupune tratament medical (de multe ori cu eficienta foarte scazuta)si psihologic; se insista pe regimul dietetic, se recomanda ca pacientul sa identifice singuralimentele care ii fac rau si sa nu le mai consume; se poate administra un supliment de fibrein dieta; medical se administreaza antidiareice si laxative (in functie de perioada)

- boala nu se modifica, fiind cronica, pacientul trebuie sa invete sa traiasca cu aceasta

- psihologul se poate adresa simptomelor de ordin psihologic, si anume asupra anxietatii sidepresiei, asupra tendintei de izolare si retragere sociala, sentimentelor de invaliditate sirusine (de teama ca se vor murdari in public); se adreseaza in mod special sensibilitatii laevenimentele stressante; stressul la ei se manifesta prin niste modificari la nivel somatic.

- pacientii pot beneficia de medicatie antidepresiva; aceasta ar actiona si asupra vigilenteicrescute asupra propriilor simptome;

- se practica terapiile de relaxare, hipnoterapia si terapia cognitiv-comportamentala (cognitiv:identificarea si restructurarea convingerilor nefunctionale si inlocuirea lor cu gandurialternative; comportamental: trecerea de la un comportament evitant la unul la care se pune indiverse situatii sociale) si managementul stressului

IV. BOLILE RENALE

- boli renale cronice (insuficienta renala cronica) -> functionare renala deficitara -> hemodializasau dializa peritoneala -> dependenta persoanei de un anumit aparat

- efect in plan psihologic: scade calitatea vietii (datorita limitarilor impuse de boala si datoritainsasi tratamentului, a restrictiilor impuse de acesta si a dependentei de aparatura),

5




comorbiditate psihiatrica (anxietate si depresie, un nivel crescut de stress, sentimentul de“sabie deasupra capului”, mai diminuat decat in bolile neoplazice)

- s-a constatat ca la dializa peritoneala, bolnavul se poate trata si acasa, dureaza mai putintimp -> dependenta de aparat este diminuata

- anxietatea este generata de posibile complicatii, sau de teama ca s-ar putea la un moment ca

dializa sa nu mai fie eficienta si sa necesite transplant sau ca nu mai exista alternativa,incurabilitate

- depresia este generata in special de sentimentul de pierdere a sanatatii, a functionarii unuiorgan sau chiar a organului insasi, de pierdere a abilitatilor, a capacitatilor de a face “ce vrea,cand vrea”, sentimentul de inadecvare socio-profesionala (datorita limitarii timpului prin prismadependentei de tratament); alt motiv de depresie este generat de sentimentul de pierdere acontrolului (rinichiul “controleaza” viata pacientului”); permanent astfel de persoane trebuie saisi modifice sau sa isi adapteze mecanismele de coping, in functie de faza evolutiva a bolii

- pacientii pot prezenta complianta terapeutica scazuta, datorita cronicizarii

- factorul de suport social (in mod special familial) afecteaza dinamica populatiei respective; semodifica rolurile sociale (ex: sotia sanatoasa va trebui sa preia din atributiile sotului, atrage o

greutate suplimentara asupra sotiei sanatoase); pot aparea disfunctii ale activitatii sexuale, cuefect asupra relatiilor din cuplu, familiale

- suportul social care vine din partea prietenilor de suferinta, cu afectiuni similare;

- venitul/statusul socio-economic, educatia sanitara a pacientului influenteaza adresabilitateapacientului la medic

- gradul de autonomie crescut al pacientului creste senzatia de dependenta de medic si deunitatea de dializa -> sentiment de insecuritate -> scade stima de sine a pacientului

- pe langa tratamentul de substitutie (de dializa/transplant renal) se recomanda consilierea sipsihoterapia; in primul rand, acceptarea bolii cronice dependente de unitatea de dializa,ajutarea pacientului sa treaca peste fazele initiale de negare, neacceptare a gravitatii uneiastfel de boli; interventii de tip educational, furnizarea de informatii privind simptomele bolii sinecesitatea prezentarii la medic si informatii privind decelarea unor posibile complicatii alebolii;

- psihoterapia se centreaza pe dependenta de dializa si de anturaj (familie), pe modificareaperceptiei emotiei (spaima de boala cronica si terminala), pentru scaderea anxietatii,depresiei, furiei, frustrarii; ca si in alte boli, ar fi utila o psihoterapie familiala, deoarece boalaunui individ afecteaza intreaga familie.

V. BOLI NEOPLAZICE

- reprezinta a 3a cauza de deces la nivel mondial

- sunt boli cronice, dar cu prognostic fatal si risc mare de deces

- diagnosticul de boala neoplazica atrage de la sine statutul de “incurabil”

- are un impact major in plan psiho-social -> nivel crescut de distress, nivel mare de anxietate sidepresia -> influenteaza evolutia bolii si prognosticul

- in cazul diagnosticului de boala neoplazica, exista 2 modalitati principale de coping:acceptarea/adaptarea psihologica pozitiva (pacientul accepta diagnosticul de boala si arecapacitatea de a-i face fata; unii considera boala ca fiind o provocare careia trebuie sa ii facafata, pacienti cu nivele mai mici de distress, care isi schimba modul de viata; isi schimbaprioritatile in viata, brusc realizeaza ca sunt multe alte aspecte mai importante, neglijate panaatunci; aloca mai mult timp pentru ei si familie) sau acceptarea/adaptarea psihologicanegativa (pacientul se resemneaza in fata bolii, cu o atitudine, fatalista, pasiva in fataacesteia; persoane care persista in comportamente sau mecanisme de tip negare -> nivelemai mari de distress, anxietate, depresie)

6




- impactul psihologic este prezent chiar si in perioadele de remisiune ale bolii; teama derecidiva a bolii, spectrul mortii care nu ii paraseste niciodata, un sentiment de vulnerabilitate infata sortii dictate de boala; toate acestea influenteaza evolutia bolii si duc la o izolare sociala

- adaptarea la boala depinde de resursele financiare si de acccesul la o unitate medicala(adresabilitatea cat mai precoce la medic asigura o rata de supravietuire si o evolutie mai

buna a bolii); accesibilitatea la tratamente si investigatii de ultima ora

- nivelul de cunostinte si de educatie medicala ajuta la intelegerea bolii; trasaturile imunogenede personalitate (autoeficacitatea, optimismul, locusul de control intern etc.) crescconvingerea persoanei in propria capacitate de a face fata bolii

- suportul social (prin sprijinul prietenilor si familiei) sustin pacientul in cadrul rasunetului in planpsihologic, sunt cei care preiau din responsabilitatile pacientului

- fatigabilitatea (90% din persoanele cu diferite forme de cancer; aceasta da senzatia deneputinta, neajutorare) si durerea (70% din pacientii cu diverse forme de neoplasme;determinata de locatia, dimensiunea tumorii, metastaze) sunt des intalnite la pacientiineoplazici

- tratamentul pentru o boala neoplazica este unul multidisciplinar si agresiv; pacientii vor trebui

sa se confrunte pe de-o parte cu boala, pe cealalta cu tratamentul; - tratamentul este de cele mai multe ori chirurgical, rezectii de siguranta, cu extirparea unei

cantitati de tesut ce include si o parte sanatoasa; operatia determina sentimentul pierderiiintegritatii fizice, afectarea imaginii de sine; tendinta de a fi stigmatizate de persoanelesanatoase (cu propagarea ideii de contagiune a cancerului, GRESITA)

- radioterapia, hormonoterapia si alte terapii au accentuate efecte secundare (caderea parului,urmele de toxicitate cutanata cu aspect de piele arsa, greata, senzatie de gust metalic ceschimba perceptia asupra tuturor alimentelor pe care le mananca) acestea contribuind lascaderea calitatii vietii pacientului

- psihologul nu trebuie sa lipseasca la sedintele de psihoterapie, iar lipsa pacientului nu trebuieinteleasa ca o lipsa de interes, ci mai degraba ca efect al bolii;

- se prefera psihoterapia de grup, cu conditia sa se construiasca un grup cu caracteristiciasemanatoare (ex: aceeasi boala), deoarece acesta poate oferi suport emotional mult maiapropiat de ceea ce traieste pacientul; da sentimentul de apartenenta la un grup

- se poate aplica si terapia de familie, deoarece exista un nivel crescut de distress in ceea cepriveste partenerii bolnavilor de cancer, atentia apropiatilor fiind indreptata complet asuprabolnavului in aceste situatii; psihologul trebuie sa ajute in egala masura si bolnavul, cat sipartenerul acestuia, partenerul fiind cel care furnizeaza in mare parte suport emotionalpartenerului, prevenind “clacarea” acestuia.

- acordarea de consiliere in perioada de doliu (dupa moartea pacientului) este foarteimportanta; apropiatii pacientului traind o senzatie de vinovatie (“nu am facut tot ce am putut,trebuia sa facem mai mult”)

- in strainatate se pune accent foarte mare pe preventia primara si secundara (depistarea in

stadiile precoce ale bolii) a neoplazmelor; s-a constatat ca factorii comportamentali suntimportanti in aparitia bolilor neoplazice; promovarea comportamentelor sanogenetice suntdeci extrem de importante in prevenirea aparitiei;

- cancerul este o boala cronica, dar prin tratament medical se poate asigura o rata mare desupravietuire, cu conditia depistarii precoce prin examene de tip screening

VI. PSIHOTERAPIA IN BOLILE PSIHOSOMATICE:

- bolile psihosomatice sunt la intersectia factorilor biologici, psihologici si sociali (modelul bio-

psiho-social Engel)

7




- psihoterapia cognitiv-comportamentala are rol de educatie, preventie si de optimizare,promovare a sanatatii

- PTCgC este relativ scurta, rezolva probleme de tip “aici si acum”, cu cresterea complianteiterapeutice etc.; este o forma de terapie decontata in Europa si SUA (momentan nu si inRomania);

- prin cele 2 componente (cognitiva si comportamentala) se centreaza asupra modificariigandurilor disfunctionale negative si inlocuirea cu unele pozitive, rationale, cu rol inmodificarea comportamentelor cu risc si inlocuirea acestora cu comportamente sanogenetice

- tehnica de inregistrare a gandurilor disfunctionale si a comportamentelor zilnice, jocul de rol(“roleplaying”), tehnica de intarire pozitiva, recompensarea comportamentelor dorite

Obiectivele PTCgC in BPS:

- ameliorarea modelelelor de gandire disfunctionale si a reactiilor afective dezadaptative

- imbunatatirea abilitatilor de rezolvare a problemelor generate de boala

- modificarea stilului de viata, ajustarea unor abilitati de coping, cresterea compliantei

terapeutice - reintegrarea socio-profesionala

- cresterea calitatii vietii

8

lp psihosomatica

Documents