Secretele leacurilor manastiresti de la Sihastria Putnei. Care sunt retetele doctoriilor-minune pentru sanatate

Dinu Zara,

Parintele Grigorie de la Manastirea Sihastria Putnei din judetul Suceava a dezvaluit retetele dupa care se prepara unele dintre leacurile manastiresti folosite de vietuitorii asezamantului monahal.

Infiintata inca pe vremea lui Stefan cel Mare, Manastirea Sihastria Putnei a trecut prin numeroase incercari si si-a incetat activitatea in 1790. Reconstruita dupa 1990, Sihastria Putnei este una dintre cele mai cautate manastiri din judetul Suceava.Calugarii care vietuiesc la Manastirea Sihastria Putnei prefera leacurile naturale medicamentelor din farmacii. Parintele Grigorie, cel care ,,are darul de a combina ierburi de leac pentru neputinte trupesti", a dezvaluit pentru credinciosi unele dintre retetele folosite pentru prepararea leacurilor manastiresti.

Reteta siropului de catina

,,O portie de sanatate intr-un singur pahar", asa descrie parintele Grigorie de la Manastirea Sihastria Putnei siropul de catina. Calugarul a dezvaluit secretele retetei dupa care este preparat acest produs folosit de vietuitorii asezamantului monahal:

- Se curata catina de codite, se spala bine si se da prin robotul de bucatarie.

- Amestecul se strecoara printr-o panza de tifon, iar siropul rezultat se pune intr-un vas de plastic.

- Cojile, semintele si tot continutul ramas se clatesc cu apa fiarta si racita (minimum doi litri) si se strecoara din nou; siropul ,,al doilea" rezultat se amesteca cu cel dintai.

- Se masoara siropul si la un litru de sirop se adauga doua aspirine si se lasa 24 de ore la macerat la rece. La aceasta compozitie se mai poate adauga un pliculet de sare de lamaie.

- Dupa 24 de ore, la un litru de sirop se adauga un kilogram de zahar sau jumatate de kilogram de miere de albine. Se amesteca bine pana la omogenizare.

- Siropul se pastreaza la rece si se poate consuma pana la doi ani.

Pentru a evita oxidarea, Parintele Grigorie foloseste doar vase de plastic si linguri/spatule de lemn. Mai trebuie precizat ca in varianta cu miere de albine in loc de zahar, siropul este mai bine tolerat de catre copii. Calugarii nu arunca resturile si le usuca si le folosesc pentru ceai.

Reteta siropului de brad

,,Cade padurea pe noi, si sa nu facem noi sirop de brads", se intreaba calugarii de la Sihastria Putnei. Siropul de brad sta bine in ,,farmacia" tutror celor care doresc sa treaca usor peste neplacerile care pot aparea in sezonul rece. Nu e greu de facut si are si un gust bun, placut chiar si celor mici. Pentru preparare siropului de brad este nevoie de muguri de brad, cimbrisor si zahar.

- Mugurii de brad cu cimbrisorul de camp (cam 10%) se pun la fiert. Apa sa depaseasca cu zece centimetri continutul.

- Se fierb cel mult o ora, pana mugurii devin foarte moi si acele se desprind foarte usor.

- Se strecoara, iar siropul obtinut se pune iarasi la fiert cu zahar (un kilogram de zahar la un litru de sirop). Se fierbe aproximativ jumatate de ora, pana se inchide la culoare.- Se lasa la racit si se pune in sticle. Se pastreaza la rece.

Reteta din batrani pentru siropul de brad - Intr-un borcan de cinci kilograme se pune alternativ un strat de muguri de brad si unul de zahar, cat sa cuprinda mugurii. Ultimul strat trebuie sa fie zahar.

- Se lasa pana cand mugurii lasa un sirop si se strecoara.

- Borcanul se ingroapa in pamant din primavara pana in toamna, apoi siropul este strecurat si pus la rece.

Rostopasca, planta care scade colesterolul

Aveti probleme cu colesterolulu Calugarii de la Sihastria Putnei va recomanda un tratament natural. Doi dintre vietuitorii obstii monahale l-au incercat si tratamentul a dat roade. Este vorba de rostopasca, planta care are un efect extraordinar pentru scaderea colesterolului.

Se ia cate un varf de cutit si se tine cinci minute sub limba, dupa care se inghite. Operatiunea se repeta de trei ori

pe zi. Tratamentul dureaza 30 de zile si poate fi reluat dupa zece zile de pauza.

In plus, rostopasca previne litiaza biliara (pietrele la fiere) si este eficienta pentru dischinezia biliara (fiere lenesa).

In probleme de digestie ingreunata (dispepsie), tratamentul este o jumatate de lingurita de tinctura de rostopasca de ori pe zi, cu 10 minute inainte de masa. Durata tratamentului este de trei saptamani.

Sunatoarea, tratament pentru depresie

Sunatoarea are un efect antidepresiv surprinzator. O cana de ceai dimineata, dupa masa, face minuni. Pentru a prepara un ceai ,,ca la carte" aveti nevoie de varfurile plantei tinere, extremitatile de maximum 10-15 centimetri. Se toarna 250 de mililitri de apa fiarta peste 15 grame de planta putin maruntita. Se lasa 30 de minute dupa care se strecoara. Este recomandat ca ceaiul sa fie preparat inainte de utilizare. Tratamentul este de cel mult sapte zile si se poate relua dupa o pauza de doua luni.

Ceaiul de sunatoare mai poate fi folosit ca antiinflamator in dureri musculare moderate, antioxidant )previne si amelioreaza dezvoltarea bolii Parkinson, ajuta la prevenirea aparitiei unui focar posibil cancerigen), in crizele premenstruale la femei sau in tratamentul dezalcoolizarii.

Datorita faptului ca se elimina din organism prin metabolizare hepatica, ceaiul de sunatoare scade efectul unor medicamente folosite in reglarea colesterolului, a tensiunii arteriale, antiaritmice si antidiabetice.

Cum folosim cartoful in "farmacia" de acasa

Sucul de cartofi cruzi este cel mai indicat remediu in gastrita, ulcerul gastric si duodenal. Recomnadarea este sa se consume de trei ori pe zi, cat o jumatate de pahar. Cei care nu suporta mirosul sau gustul il pot amesteca cu suc de morcovi sau suc de mere. O cincime din necesarul zilnic de potasiu il asigura un singur cartof, de unde si calitatile lui diuretice.

Cartofii sunt bogati in vitaminele A, C si B si in fier. Persoanele anemice ca si cele cu imunitatea scazuta se pot folosi din plin.

Are si proprietati antiinflamatoare, de aceea poate fi folosit de cei suferinzi de boli reumatismale, guta, dureri lombare etc.

O felie de cartof crud se tine 5-10 minute pe zona pielii cu acnee si reduce inflamatia.

Siropul de soc, bautura racoritare de casa

Florile de soc au proprietati sudorifice, laxative, diuretice, antinevralgice si antiseptice. Ceaiul din flori de soc este indicat in boli renale si ale vezicii urinare, constipatie, obezitate. Un ceai bun se face adaugand 200 de mililitri de apa clocotita peste o lingurita cu varf de flori uscate si maruntite. Se acopera si se lasa la infuzat 15 minute. Ceaiul din flori de soc ajuta mult in afectiuni ale aparatului respirator: gripe, bronsite, tuse persistenta. In acest caz, se lasa la infuzat ceva mai mult timp.

Siropul de soc este o excelenta batura racoritoare preparata in casa. Iata reteta folosita la Manastirea Sihastriei Putna:

- La 10 litri de apa este nevoie de 50 de flori de soc, proaspete, si un kilogram de lamai taiate felii.

- Se fierbe aproximativ o ora, se strecoara si se amesteca cu zahar (un kilogram de zahar la un litru de sirop).

- Se fierbe inca o ora, pana ce se aduna spuma la mijlocul vasului.- Dupa ce se raceste, se toarna in sticle, care sunt pastrate apoi la loc racoros.

- Se serveste cu apa rece, plata sau minerala.

Legume si fructe cu Vitamina C, obligatorii vara

Pentru a evita inflamarea amigdalelor sau laringelui dupa consumarea uno bauturi reci in timpul verii, calugarii de la Sihastria Putnei recomanda consumul fructelor si legumelor bogate in vitamina C.

Cea mai sigura sursa, care ofera efectul antioxidant si protector este cea naturala. Consumate in proaspete patrunjelul, catina, ardeiul iute, ardeiul rosu, coacazele, macesele, capsunile au un continut ridicat de vitamina C.Cu un continut ceva mai scazut de vitamina C, dar deloc de ignorat, sunt citricele (portocale, lamai, grapefruit), perele, merele, kiwi. Avantajul in cazul acestor fructe este ca se pastreaza pe o perioada mai lunga de timp.Trebuie mentionat ca prelucrare termica sau depozitare, alimentele pierd pana la 85% din continutul de vitamina C. In sezonul rece, cand nu mai exista surse proaspete de legume sau fructe, putem consuma fructe si legume care au fost congelate imediat dupa culegere si dezghetate la temperatura camerei inainte de utilizare sau care au fost conservate in siropuri, compoturi, dulceata.