Locasurile crestine de cult in primele trei veacuri

1. Locasurile de cult inainte de crestinismLa mai toate popoarele si in toate religiile vechi si noi, oamenii au simtit nevoia sa se inchine lui D-zeu si sa ii aduca jertfe in locuri anume alese pentru aceasta. Evreii insisi inainte de a primi cortul sfant se inchinau in preajma unor altare de piatra asezate in locuri frumoase, de preferinta pe inaltimi

2. Locasurile de cult ale primilor crestiniSfintii apostoli, urmand pilda Mantuitorului, mergeau sa se inchine la templu in care se aflau pururea laudand si binecuvantand pe D-zeu. Primii crestini, care formau din Ierusalim comunitatea in epoca apostolica mergeau sa se roage in templu (conform Fapte 2, 46) mai ales in pridvorul sau foisorul numit al lui Solomon, de care ii legau inca deprinderile si traditiile iudaice; pentru savarsitea sfintei euharistii si a agapelor ei foloseau casele particulare de tip iudaic ale credinciosilor mai instariti care puteau pune la dispozitia fratilor sali mai spatioase sau incaperi mai mari din casele lor.

3. Salile din case, anume destinate pentru cultLa sfarsitul secolului al II-lea si inceputul secolului III, cand numarul crestinilor a inceput sa creasca, a inceput sa se fixeze inauntrul caselor particulare o incapere deosebita folosita numai ca loc de cult. Ele se numeau ecclesiae adica biserici.

4. Cele mai vechi biserici crestine marturii literareCele dintai biserici crestine s-au zidit probabil catre sfarsitul secolului II, timp in care persecutiile slabeau sau se intrerupeau fiind inlocuite cu toleranta religioasa (religio licita).Numeroase documente si izvoare litereare marturisesc existenta bisericilor crestine in secolul II. Din nefericire nu se mai pastreaza niciuna dintre bisericile crestine dinainte de epoca lui C-tin cel Big (Mare).

5. Marturii arheologiceCercetarile arheologice au adus la lumina indicii pretioase asupra existentei unora dintre bisericile paleo-crestine din primele trei secole.

Locasurile crestine de cult din secolul IV inainte. Basilicile si stilul basilical in arhitectura bisericeasca1. Locasurile de cult din epoca lui C-tin cel MareOdata cu incetarea persecutiilor, crestinismul devine mai intai religie tolerata si apoi religie dominanta. Bisericile putine, mici si modeste devin neincapatoare si insuficiente pentru numarul tot mai mare al crestinilor. Biserica incepe sa faca acum uz de arta in constructie noilor locasuri de cult, utilizand pentru aceasta tot ceea ce realizase mai frumos arta pagana pana atunci in arhitectura, pictura, sculptura dar adaptandu-se la cerintele culturii crestine. C-tin cel Mare initiaza si patroneaza constructia unor splendide si celebre biserici din C-tinopol, Roma, Ierusalim, Betleem, Motatei etc.Planul, forma si stilul arhitectonic al bisericilor din intreaga epoca paleo-crestina (pana la sfarsitul secolului VI) sunt foarte variate: planul dreptunghiular, patrat, cruciform, poligonal, rotund etc.Cele mai importante stiluri arhitectonice sunt: in Rasarit stilul basilical si bizantin iar in Apus stilul basilical, gotic, romanic, al Rrenasterii, clasicist (neo-clasicist)2. Bisericile pagane si transformarea lor in locasuri crestineCuvantul basilica provine din limba greaca si inseamna locas imparatesc.Dupa destinatia sau intrebuintarea lor, basilicile antice greco-romane erau de doua categorii: publice si particulare.a) Basilicile publice (civile sau forenses) aveau in general forma unor sali dreptunghiulare, lungi, impartite in trei (uneori si in 5), sectii longitudinale numite naosuri (nave), despartite intre ele prin doua sau mai multe randuri de coloane, unite intre ele la partea superioara prin arcuri longitudinale sau prin grinzi orizontale. Coloanele se puteau imparti in cele 3 stiluri ale artei clasice romane: doric (cel mai simplu, format din inele si scobite la baza, o perinuta turtita si o placa deasupra) ionic (format din doua linii curbe invartite de o parte si de alta ca un melc) corintic (format dintr-un cos inconjurat din frunze de acant, asezate in 2 randuri care sustin 2 volute mici). In basilicile mai mari cu zidiri grele, coloanele subtiri erau inlocuite cu piliastri masivi de piatra de sectiune patrata.Locul din fata absidei s-a largit ca sa incapa toti clericii inferiori. Tot aici erau scaune pentru laici carora li se acordau cinste deosebita.Soleea era de obicei ingradita cu un grilaj scund de lemn sau metal. Restul salii, rezervat credinciosilor, a devenit naos (corabie) impartit in 2 (dreapta barbatii, stanga - femeile).b) Basilicile particulare sau civile se deosebeau de cele publice prin aceea ca nu erau intotdeauna impartite in nave, aveau de obicei abside la ambele extremitati ale salii si erau inconjurate din toate partile de galerii sau portice (siruri de coloane) interioare.

3. Basilici crestine in stilul basilical si caracteristicile lor principaleTipul arhitectonic al basilicilor crestine era de fapt fixat, in liniile lui esentiale, dinainte de pacea Bisericii. Originea sau modelul lui nu trebuiesc cautate exclusiv intr-un anumit tip de basilica greco-romana, templu pagan sau sinagogi.Caracteristica predominanta a stilului basilical este linia dreapta, orizontala, specifica arhitecturii greco-romane, si folosirea pietrei cioplite ca material de constructie.

4. Tipuri regionale de basilici crestine si monumente reprezentative din diverse regiuni ale crestinatatiia. Tipul oriental predomina in Siria, Asia Mica, Mesopotamia, Armenia si partial Africa de Nord.Se manifesta prin tendinta spre formele rotunde si evidentierea partii centrale a edificiului. b. Tipul occidental sau elenistic pastreaza mult timp cu fidelitate planul longitudinal si caracterele generale ale basilicii antice crestine.In general sunt mai inalte si mai gratioase si au totdeauna galerii deasupra navelor laterale.Absida se mareste considerabil, deoarece sub ea se zidesc cripte funerare pentru inmormantarea credinciosilor alaturi de martiri.

5. Basilici parohiale si cimiteriale; Cladiri anexe ale basilicii paleo-crestineBasilici parohiale sau urbane, construite inauntrul cetatilor sau oraselor si servind pentru savarsirea slujbelor regulate ale clerului.Basilici cimiteriale construite in afara cetatilor sau oraselor in cimitire si folosite incidental pentru cult.In jurul basilicilor paleo-crestine se zidesc o multime de constructii anexe: schievofilachioane, aghiasmatare, sali pentrui instructia catehumenilor, baptisterii, clopotnite, case de oaspeti, institutii de ocrotire sociala si locuinte pentru clerul superior si inferior.

6. Biserici paleo-crestine pe pamantul romanescNumeroase basilici s-au construit in epoca de aur a istoriei crestine (secolele IV-VI), intre C-tin cel Mare si Iustinian, si pe acea parte a pamantului romanesc de azi dintre Dunare si Mare numita odinioara Scitia Minor unde crestinismul a fost in floare.Cele mai multe sunt in jurul cetatilor Histria, Tropaeum-Traiani, Axiopolis, Carsium, Ulmetum etc.Ruinele unor basilici s-au descoperit si in alte parti ale pamantului romanesc de astazi: Sucidava, Drobeta si Morissena-Giridava.

Arhitectura bisericeasca1. Arta bizantina. Stilul bizantin in arhitectura bisericeascaLa baza stilului bizantin stau pe de o parte, traditiile stilului clasic, amintirea formelor antice, elementele artei elenistice care inflorise in vechiul imperiu a lui Alexandru cel Mare si care intrunind tot ceea ce daduse mai bun geniul grec si cel latin punea in centru preocuparilor ei fiinta umana, frumusetea ei fizica si morala, iar pe de alta parte traditiile de arta ale orientului antic, forme nationale, locale sau indigene din regiunile de la periferia rasariteana a imperiului in care exista o straveche si splendida arta, ca de exemplu influente semite si iraniene ale artei persane dezvoltate in Mesopotamia si in Persia in secolul III. Principalele tendinte si elemente de origine elenistica si orientala adoptate de arta bizantina in general:a. Din Siria provinin arhitectura si sculptura bizantina forme de ornamentatie sculpturala, forme geometrice (cercuri, rozete, stele si figuri de animale)b. Din Egipt a luat altarul triconc si ornamentatie bogata, mai ales sculpturala si picturalac. Alaturi de Siria, Asia Mica si Armenia, joaca un rol esential mai ales in formarea arhitecturii bizantine.Doua curente sau tendinte se pot constata dealungul artei bizantine.Una a artei imperiale, oficiale si savante cultivata la curtile imperiale si alta a artelor populare si monastice, reprezentata in deosebi de monahi si preferata in sanul maselor populare.

2. Transformarea tipului basilical in tip bizantin. Caracteristicile generale ale stilului arhitectonic bizantinIn arhitectura, stilul bizantin ia nastere din modificarea tipului basilical prin influentele de origine orientala venite din Persia, Mesopotamia si Armenia pe calea Siriei si a Asiei Mici. El deriva din basilica orientala cu cupola si mai ales din constructiile pe plan central, mult raspandit in Orient.Solutia orientala a acoperisului rotund si indeosebi cupola care imita cerul boltic deasupra noastra vor avea o importanta fundamentala in evolutia ulterioara a arhitecturii crestine fiind adoptata ulterior in toate stilurile de arta. Ea modifica esential planul si aspectul general al bisericilor.Planul dreptunghiular alungit evolueaza in plan central, cruciform, care devine predominant si caracteristic in arhitectura bizantina. Biserica-corabie a tipului basilical devine biserica-cruce a noului stil de arta.Caracterele generale ale bisericilor de stil bizantin sunt urmatoarele: materialul de constructie preferat e caramida; extinderea absidelor, prezenta cupolei centrale ridicate deasupra naosului, predominarea cu exclusivitatea planului cruciform, ornamentatia.3. Evolutia si raspandirea stilului bizantin in arhitectura bisericeasca; etape de dezvoltare si monumente reprezentative din diverse epoci si regiunia. Prima epoca de inflorire a stilului bizantin in arhitectura bisericeasca este epoca imparatului Iustinian si a succesorilor sai, cand stilul se poate considera pe deplin format, in caracterele sale esentiale si isi atinge maturitatea.Cel mai celebru monument al arhitecturii bizantine in aceasta perioada este Biserica Sfanta Sofia din C-tinopol. Ea este zidita in locul vechii basilici a Sfintei Sofia, construita de C-tin cel Mare in secolul IV si arsa in 532.Sfnta Sofia este de fapt o basilica cu cupola, pe dinafara are aspectul unui triunghi, in fata are un atrium, un exonartex, si un nartex de mici proportii fata de restul cladirii. In mijlocul navei centrale se ridica patru pilastri puternici, inalti de 14 metri, taiati din marmura veche. Numarul total al coloanelor se ridica la 107. Cupola primara s-a prabusit in urma unui cutremur in 558 si a fost refacuta in 562.b. Criza iconoclasta (secolele VIII- IX) aduce o perioada de decadenta a artei religioase rasaritene. Abia dupa stingerea iconoclasmului incepe o a doua perioada de inflorire a artei bizantine care tine pana in secolul XII. Stilul bizantin evolueaza de acum dupa geniul sau propriu. Se construiesc biserici cu dimensiuni mai mici, planul cel obisnuit, ramanand acela al crucii grecesti inscrisa intr-un patrat. La fatada apar arcade mari, stalpii masivi din interiori se imputineaza si se inlocuiesc cu coloane subtiri. Zidurile laterale incep sa fie sprijinite pe dinafara prin contraforturi pentru sustinerea cupolelor. Dintre monumentele arhitecturii bizantine din aceasta perioada cea mai celebra a fost la vremea ei Nea din C-tinopol, zidita de imparatul Vasile Macedon, ca fiind o replica Sfintei Sofia. In alte centre: biserica Adormirea Mmaicii D-lui din Niceea, bisericile Teothokos si Sfantul Pantelimon din Thesalonik etc.Tot din aceasta epoca provin si cele mai vechi biserici din tarile balcanice pastrate pana astazi. Cele mai vechi biserici rusesti apartin stilului bizantin de la sfarsitul acestei epoci, ele fiind: Sfanta Sofia din Kiev, Sfantul Dimitrie din Vladimir etc.O dezvoltare aparte capata stilul bizantin in Armenia. Dintre monumentele acestui stil armeano-bizantin amintim catedrala episcopala din Anic. Inceputul secolului XIII marcheaza o decadenta cauzata de cruciade . Dintre monumentele grecesti create in aceasta epoca amintim bisericile: Sfantul Nicodim din Atena, Sfintii Apostoli si Sfanta Ecateriana din Tesalonic etc.In Balcani, sarbii si bulgarii adopta stilul bizantin de tip atonit cu tendinta de revenire la forme mai vechi. Tarii sarbi si bulgari zidesc Manastirea Hilindar din Atos, bisericile sarbesti de la Pavlita pe Ibar.La rusi stilul bizantin sufera puternice influente nordice si orientale dand nastere unui substil specefic rusesc. Arhitectura bisericeasca rusa isi atinge apogeul in secolul XVI. Ca monumente reprezentative ale vechiului stil rusesc amintim: Biserica Adormirea din Moscova, Biserica Bunavestire din Moscova.