Litеrаturа dе lа sfîrşitul sеcolului XVIII şi încеputul sеcolului al XIX-lea

Noua etapă a dezvoltării literaturii moldoveneşti cuprinde ultimul sfert аl sеcolului al XVIII-lea şi primеlе dоuă dеcеnii аlе sеcolului al XIX-lea. Se face un salt net calitativ de la tipul de literatură mеdiеvаlă lа literatura mоdеrnă. Specia lеtоpisеţului cа аtаrе e înlоcuită cu crоnici şi pоvеstiri istоricе vеrsificаtе. Însăilările sеmifоlclоricе, sеmilitеrаrе tind să fie еxprеsia unei аtitudini nоi fаţă dе om, pаrticipаrea аfеctivă а аutоrilоr lа еvеnimеntеlе dеscrisе, gеrmеnul unеi cоnştiinţе аrtisticе, fără dе cаrе nu sе pоаtе înjghеbа şi dеzvоltа marea literatură. Locul multiplelor tălmăciri de beletristică îl ocupă o literatură artistică originală, semnată de Mаtеi Millо, Iоаn Cаntаcuzinо, Nicоlае Dimаchi, Cоstаchе Cоnаchi, Gheorghe Asachi ș.a.

Dacă anterior literatura era dominată de spiritul аscеtismului bisеricеsc şi de tеndinţеle mоrаlizаtоаrе, scrierile din epoca dată sînt pigmentate putеrnic de sеntimеntul dragostei, exprimat printr-un patetism pronunţat, prin tînguiri şi văicăreli stridente, prin clişee verbale. Treptat sentimentul de drаgоstе e completat cu rеvеlаţii ale nаturii, cu mоtivе melancolicе, cu tеmе civicе şi pаtriоticе. Spre finele secolului al XVIII-lea îşi croieşte pîrtie sаtirа („Istоria cе аu scоs slugilе dоmnilоr şi bоiеrilоr”), care cоnstituiе еxprеsia unui sеntimеnt cоlеctiv fаţă dе pаrаzitismul bоiеrimii. În scriеrilе sаtiricе аlе pоеţilоr culţi apare o nuanţă subiеctivă de stigmatizare a cusururilor fizicе оri mоrаlе аlе unоr indivizi cоncrеţi (ghicitоrilе-sаtirе аlе lui  Matei Millо, diаlоgul „О аdunаrе а trei cucоаnе” dе Nicolae Dimаchi). De acelaşi subiectivism suferă şi sаtirа din cоmpunеrile drаmаticе specifice vrеmii („Cоmеdiе bаnului Cоnstаndin Cаntа, cе-i zîc Căbujаn şi cаvаlеr Cucоş” dе Nicolae Dimаchi, Alexandru Bеldimаn, Costache Cоnаchi; „Sfаtul fаmiliеi” dе Nicolae Dimаchi, „Jiudеcаtа fеmеilоr”, „Аmоriul şi tоаtе hаrurilе” dе Costache Cоnаchi).

Scriitorii epocii date se înscriu în contingentul „sеcоlului luminilоr”. Principiilе drеptului nаturаl, idеea dе tоlеrаnţă, dеstinul pоpоrului şi аl limbii mаtеrnе („Răspunsul unеi scrisоri” dе Costache Cоnаchi, „Răsuflаrе” dе Constantin Cаntаcuzinо) sînt o mărturie certă în această privinţă. Deşi încă foarte modeste ca realizări artistice, scrierile autorilor dе lа sfîrşitul sеcolului al XVIII-lea − începutul sеcolului al XIX-lea pun temelia unei literaturi lаicе şi mоdеrnе. Deja se observă primele manifestări de înfiripare a prosodiei („Meşteşugul versificaţiei” de Costache Conachi). Fără a trece sub tăcere stîngăciile şi inadvertenţele artistice, scriеrilе pоеticе şi drаmаticе аlе lui Matei Millо, Constantin Cаntаcuzinо, Nicolae Dimаchi şi Constache Cоnаchi аu o importanţă istоrică chiar şi numai pentru faptul că au „caligrafiat” sеntimеntеle şi gîndurile intimе аlе оmului, a fost exteriorizată în scris аtitudinea fаţă dе contemporani şi fаţă dе lumea din jur.PersonalităţiNegruzzi Costache (1808 -1868). Născut în anul 1808, în comuna Trifeştii-Vechi din judeţul Iaşi,Costache Negruzzi a fost fiul paharnicului Dinu Negruţ şi al Sofiei Hermeziu. Învaţă acasă cu profesori de greacă şi franceză. Nu pleacă la şcoli peste hotare, cum se va întîmpla cu literaţii din generaţia lui. Aceasta nu-l împiedică să se afirme magistral înaintea tuturor scriitorilor secolului  al XIX-lea.În perioada „eteriei” (revoluţiei grecilor contra otomanilor, 1821) împreună cu familia îl aflăm la moşia tatălui la Şirăuţi, judeţul Hotin, de unde în 1822 soseşte la Chișinău. A. Puşkin, aflat în exil în Basarabia, îi trezeşte patima

pentru scris, din opera căruia va traduce proza „Cîrjaliul” şi poezia „Şalul negru”. De Moldova dintre Prut şi Nistru îl leagă atît moşia părinţilor, legăturile de rudenie (un frate al tatălui trăia aici), cît şi temele, ce-l inspiră.    

Greutăţile materiale, survenite după decesul tatălui, îl impun să îmbrăţişeze diferite funcţii (diac de visterie, căminar, postelnic, deputat, primar de Iaşi, director al Vistieriei, agă, vornic, ministru al finanţelor, membru al Divanului domnesc), dar deja se înfrăţise cu scrisul, care îl scoate din cadrul „zăbăvelilor” şi-l încadrează în literatura mare. Traduce din operele lui V. Hugo, G. G. Byron, Al. Dumas.

Se manifestă ca unul dintre liderii mişcării culturale, alături Mihail Kogălniceanu, colaborînd cu revistele „Dacia literară” (1840) şi „Propăşirea” (1844), preia conducerea Teatrului Naţional de la Iaşi, împreună cu V. Alecsandri şi M. Kogălniceanu. Se remarcă, îndeosebi prin nuvela „Alexandru Lăpușneanul” și „Scrisorile”.

Devenit adeptul domniei, este explicabilă neparticiparea lui la revoluţia din 1848 şi la Unirea Principatelor din 1859. Deşi e ales membru al Academiei, din cauza bolii nu participă la solemnitate şi nu-şi rosteşte obişnuitul discurs de recepţie în 1867.S-a stins din viaţă la 24 august 1868, la Iaşi.

Opere:Scrie de la o vîrstă fragedă („Zăbăvelile mele din Basarabia în 1821, 1822, 1823”, nuvela romantică „Zoe” – 1829), dar publică la maturitate („Aprodul Purice”, 1837, „Vandalism”, 1838, „Reţetă”, „Catacombele Monastirii Neamţului”, „Riga Poloniei şi Prinţul Moldaviei”, „Un poet necunoscut”, „Au mai păţit-o şi alţii”, „La Maria” – 1839). Afirmarea magistrală pe tărîm literar i-o aduce nuvela istorică „Alexandru Lăpuşneanul”, care, publicată fiind la 30 ianuarie 1840 în primul număr al revistei „Dacia literară”, îl înregimentează în programul lui M. Kogălniceanu din renumita „Introducţie”. Urmează „O alergare de cai”, „Fiziologia provinţialului”, „Cîntec vechi”, „Toderică”, traduce împreună cu A. Donici „Satire şi alte poetice compuneri” de Antioh Cantemir.Încurajat de succes, în 1845 adună proza epistolară în cartea „Negru pe alb”, după care abia după 50 de ani vede lumina tiparului „Păcatele tinereţilor” (1857). Prima jumatate a secolului XIX aseaza intreaga societate romaneasca intr-uncurent modernist, un curent al innoirilor, in toate domeniile. In urma Pacii de la Adrianopol(1829) Tara Romaneasca si Moldova au intrat in circuitul economic european, putand sa ia contact mai bine cu toate transformarile din lumea apuseana. Se va produce acum o adevarata efervescenta culturala in Tarile Romane. Se dezvolta invatamantul in Moldova datorita activitatii lui Ghe. Lazar si Ion Heliade-Radulescu. 

In 1860 se infiinteaza Universitatea din Iasi, in 1864 in Bucuresti, de catre Dimitrie Bolintineanu. Se dezvolta teatrul datorita activitatii lui Ghe. Asachi in Moldova si lui I. Heliade-Radulescu in Tara Romaneasca. Primul spectacol are loc in inlimba romana la Iasi, in 1816, iar la Bucuresti in 1819. Cu p 

rilejul spectacolului de la Bucuresti, Iancu Vacarescu a scris un Prolog in care sintetiza conceptia pasoptistilor despre teatru: "V-am dat teatrul/ Vi-l paziti ca pe-un lacas de muze/ Cu el curand veti fi vestiti/ Prin vesti departe duse/ In el naravuri indreptati/ Dati ascutimi la minte/ Podoabe limbii voastre dati/ Cu romanesti cuvinte." In anul 1840, la conducerea Teatrului National din Iasi au venit Vasile Alecsandri, Costache Negruzzi si Mihail Kogalniceanu, care au pus bazele repertoriului dramatic original romanesc. De asemenea, se dezvolta presa in Moldova sub conducerea lui Ghe. Asachi. Se afirma "Albina Romaneasca" si suplimentul sau, "Alauta Romanasca". In Tara Romaneasca, sub conducerea lui I. H.-Radulescu se afirma "Curierul National" cu suplimentul "Curierul de ambe sexe". In Transilvania, sub conducerea lui Ghe. Asachi, apare "Gazeta de Transilvania" si suplimentul "Foaie pentru minte, inima si literatura". Acest curent innoitor a cuprins si literatura. In anul 1830 I. H.-Radulescu a tradus in limba romana "Meditatiile poetice" ale lui Lamartine, act simbolic prin care se marca trecerea literaturii romane de sub sfera de influenta a literaturii orientale sub sfera de influenta a literaturii occidentle, in primul rand sub sfera de influenta a literaturii franceze. Tot acum se produce un eveniment de mare importanta in evolutia literaturii romane: 1840-apare la Iasi, sub conducerea lui Mihail Kogalniceanu, revista "Dacia literara", cu rol important in orientarea literaturii nationale in epoca, dar cu rol important si in jalonarea directiilor viitoare de dezvoltare a a literaturii noastre. Uniii critici chiar au afirmat ca a existat in literatura romana un curent al "Daciei literare".  

Printre cele mai importante reviste care au preluat ideile se numara "Propasirea" si "Romania literara". Revista "Dacia literara" a aparut numai in trei numere, dintre care primul continea articolul-program numit "Introductie". Acest articol se deschide printr-o trecere in revista a tuturor publicatiilor aparute in Tarile Romane pana in 1848. Articolul sublinia caracterul local al acestor publicatii si necesitatea aparitiei unei reviste exclusiv literare in care sa se stearga diferentele locale dintre romani. O astfel de revista isi propune Mihail Kogalniceanu sa faca din "Dacia literara": "In ea ca intr-o oglinda se vor vede scriitorii moldoveni, munteni, ardeleni, banateni, bucovineni, fiestecare cu ideile sale, cu limba sa, cu

chipul sau." Astfel, revista a jucat un rol important in realizarea unitatii nationale a romanilor pe plan cultural. Articolul "Introductie" pune, de asemenea, problema criticii literare, Kogalniceanu subliniind necesitatea unei critici literare juste, obiective, capabila sa impuna adevaratele valori literare: "Vom critica cartea, iar nu persoana." De asemenea, Mihail Kogalniceanu pune problema traducerilor literare. El constata ca scriitorii romani din perioada pasoptista realizeaza numeroase traduceri, dar ca in literatura nationala nu mai aparusera opere de mare valoare. De aceea el a criticat traducerile, spunand: "Traductiile nu fac literatura. Ele au devenit la noi o manie primejdioasa pentru ca omoara in noi duhul national." In acest context, articolul "Introductie" va incuraja dezvoltarea literaturii nationale. In conceptia lui Mihail Kogalniceanu, pentru realizarea unei literaturi romane originale, trebuia ca scriitorii sa se inspire din folclor, istorie nationala, natura patriei, realitatile sociale prin care opera va capata o culoare locala. 

Kogalniceanu afirma ca: "Istoria noastra are destule fapte eroice, obiceiurile noastre sunt destul de pitoresti si de poetice, frumoasele noastre tari sunt destul de mari pentru ca sa gasim si la noi sujeturi de scris fara sa mai avem pentru aceasta trebuinta sa imprumutam de la alte natii." Datorita orientarii spre aceste surse de inspiratie, articolul "Introductie" a fost considerat manifestul romantismului romanesc. 

In spiritul sau, combinand elemente romantice, dar si elemente de clasicism, s-au afirmat marii scriitori ai literaturii romane pasoptiste si postpasoptiste: Costache Negruzzi, Vasile Alecsandri, Ioan Heliade-Radulescu, Grigore Alexandrescu, Gheorghe Asachi, Nicolae Balcescu, Nicolae Filimon, Alexandru Odobescu,

Bogdan Petriceicu-Hasdeu. In perioada pasoptista (1830-60), se afirma primii nostrii scriitori moderni in cadrul curentului national-popular de la "Dacia literara" (Iasi).

In "Introductia" cu care se deschide revista, Mihail Kogalniceanu subliniaza clar ideile cere vor sta la baza orientarii literaturii:

- "Dacia literara" isi propune sa faca "abstractie de loc", sa fie o "foaie romaneasca", indeletnicindu-se cu "productiile romanesti, fie din orice parte a Daciei, numai sa fie bune"- Isi fixeaza ca tel exclusiv literatura, fara a parasi insa telurile politice, nationale- Sustine ca originalitatea nationala este "insusirea cea mai pretioasa a unei literaturi"- Condamna cresterea numarului imitatilor si traducerilor care "s-au facut la noi o manie primejdioasa pentru ca omoara in noi duhul national"- Se sugereaza inspiratia din realitatea autohtona- Valorificarea folclorului, a istoriei, a frumusetilor naturii patriei- Revista va lupta pentru ca "romanii sa aiba o limba si o literatura comuna pentru toti"- Se insista asupra necesitatii spiritului critic nepartinitor: "vom critica cartea, nu persoana"

In perioada pasoptista (1830-60), se afirma primii nostrii scriitori moderni in cadrul curentului national-popular de la "Dacia literara" (Iasi).

In "Introductia" cu care se deschide revista, Mihail Kogalniceanu subliniaza clar ideile cere vor sta la baza orientarii literaturii:

- "Dacia literara" isi propune sa faca "abstractie de loc", sa fie o "foaie romaneasca", indeletnicindu-se cu "productiile romanesti, fie din orice parte a Daciei, numai sa fie bune"- Isi fixeaza ca tel exclusiv literatura, fara a parasi insa telurile politice, nationale- Sustine ca originalitatea nationala este "insusirea cea mai pretioasa a unei literaturi"- Condamna cresterea numarului imitatilor si traducerilor care "s-au facut la noi o manie primejdioasa pentru ca omoara in noi duhul national"- Se sugereaza inspiratia din realitatea autohtona- Valorificarea folclorului, a istoriei, a frumusetilor naturii patriei- Revista va lupta pentru ca "romanii sa aiba o limba si o literatura comuna pentru toti"- Se insista asupra necesitatii spiritului critic nepartinitor: "vom critica cartea, nu persoana"Dacia literară, apărută la Iaşi în 1840, este prima revistă literară, în accepţia modernă a termenului.

Cel care cristalizează ideile şi tendinţele vremii într-un program şi care îndeamnă scriitorii spre izvoare naţionale şi populare este Mihail Kogălniceanu.În articolul - program intitulat Introducţie şi publicat în primul număr al revistei sunt definite liniile şi orientarea noului curent literar.

După ce Kogălniceanu subliniază aportul valoros, la dezvoltarea culturii şi literaturii, al ziarelor Curierul românesc (apărut la Bucureşti în 1829 sub conducerea lui I. H. Rădulescu), Albina românească (1829 - laşi - Gheorghe Asachi), Gazeta de Transilvania (1838 - Braşov - George Bariţiu) constată că acestea au mai mult sau mai puţin o „col 

oră locală" şi ca urmare este necesară apariţia unei reviste care să se ocupe „numai cu literatura naţională, fie din orice parte a Daciei".

Principalele puncte exprimate de Kogălniceanu în articolul program sunt:

Necesitatea unei literaturi originale. Originalitatea fiind considerată „însuşirea cea mai preţioasă a unei literaturi", sunt condamnate traducerile care „nu fac o literatură" şi imitaţia, care a devenit „o manie primejdioasă, pentru că omoară în noi duhul naţional". Fireşte nu este vorba de refuzul de a traduce operele valoroase ale literaturii universale, ci de condamnarea imitării servile a altor literaturi.

Se cere scriitorilor să se inspire din realităţile noastre naţionale, din trecutul istoric al neamului, clin folclorul şi frumuseţile patriei: „istoria noastră are destule fapte eroice, frumoasele noastre ţări sunt destul de mari, obiceiurile noastre sunt destul de pitoreşti si poetice, pentru ca să putem găsi şi la noi sujeturi de scris".Revista va milita pentru unitatea limbii şi literaturii tuturor românilor, fiind pentru prima oară când literatura devine o demonstraţie legitimă a revendicărilor naţionale. „Aşadar, foaia noastră va fi un repertoriu general al literaturii române, în carele ca într-o oglindă se vor vedea scriitorii moldoveni, munteni, ardeleni, bucovineni (....) ţălul nostru este ca românii să aibă o limbă şi o literatură comună...."

Un loc important acordă Kogălniceanu criticii literare, care va aprecia fără părtinire valoarea reală a operei: „critica noastră va fi nepărtinitoare; vom critica cartea, iar nu persoana".

Acest program reprezintă manifestul literar al romantismului românesc.Ideile expuse în articolul-program al revistei Dacia literară şi parţial materializate în operele care s-au publicat în revistă {Alexandru Lăpuşneanul - Costache Negruzzi; epistole, fabule, poezii -Gr. Alexandrescu; comedia de moravuri, pasteluri, doine - V. Alecsandri; Sburătorul - Ion Heliade Rădulescu), nu aparţin în exclusivitate lui Kogălniceanu, ci reprezintă spiritul personalităţilor culturii şi literaturii române ale vremii, enumerate mai sus.

Dacia literară are meritul de a fi teoretizat şi concretizat pentru prima oară orientarea către o critică obiectivă; spiritul ideologiei literaturii promovate şi valoarea beletristicii incluse în paginile sale au influenţat hotărâtor evoluţia ulterioară a literaturii şi culturii române. Periada pasoptista marcheaza inceputul literaturii romane moderne. Scriitorii acestei perioade provin din clase aristrocratice sunt educati in apus si pot fi considerati promotorii renasterii nationale.

Acesti scriitori incearca o sincronizare a culturii si literaturii romane cu spiritul european. 

Romantismul este un curent literar si artistic manifestat la sfarsitul secolului al XVIII-lea si inceputul secolului al XIX-lea, ca reactie la clasicism si iluminism. In prima perioada intalnim ecouri ale romantismului european. 

Generatia de la 1848 a fost prima generatie literara care a acut un program coerent cu preponderenta romantica, formulat de Mihail Kogalniceanu in articolul-program al revistei "Dacia literara". 

Scriitorii pasoptisti au reusit sa realizeze unul dintre d 

ezideratele cele mai importante ale acestui program si anume, realizarea unei literaturi nationale, folosind sursele de inspiratie recomandate de Mihail Kogalniceanu, care constituie nucleul climatic al acestei literaturi.

Ion Heliade Radulescu si Mircea Kogalniceanu au purtat in acest timp rolul de indrumatori cultural-literar, goaguland toate eforturile pentru a realiza o cultura nationala. 

In prima etapa, atat I. Eliade Radulescu, cat si Mihail Kogalniceanu vor redacta o serie de ziare- "Curierul romanesc", "Curierul de ambele sexe", "Dacia literara" . In cadrul acestor jurnale, ei vor cere scriitorilor autenticitate, inspirati din istoria tarii si din pitorescul obiceiurilor.

Introductia la "Dacia literara" programul estetic al romantismului romanesc, care promoveaza patru mari obiective:

1. Combaterea imitatiilor si a traducerilor inutile : "Dorul imitatiei s-a facut la noi o manie primejdioasa, pentru ca omoara in noi duhul national. Traductiile nu fac o literatura!"

2. Promovarea unei literaturi originale prin inspiratia din sursele autohtone, conform romantismului (istorie, folclor, natura si geografia tarii) : "Istoria noastra are destule fapte eroice, frumoasele noastre tari sunt destul de mari, obiceiurile noastre sunt destul de pitoresti si poetice, ca sa gasim si la noi sujeturi de scris!"

3. Intemeierea spiritului critic prin promovarea principiului estetic: "Critica noastra va fi nepartinitoare. Vom critica cartea, iar nu persoana!"

4. Afirmarea idealului de realizare a unei limbi unitare: "Telul nostru este realizarea dorintei ca romanii sa aiba o limba literara comuna pentru toti."

Scriitorii pasoptisti se afirma in cadrul curentului national literar de la "Dacia literara" . Literatura pasoptista se dezvolta sub semnul romantismului european dupa cum remarca in "Istoria literaturii romane", Nicolae Manolescu.

"Romantismul romanesc poate fi considerat de tipul biedemaier, atat prin ecletismul sau (combinare) cat si prin inclinatiile sale spre forme neradicale si de totalitate catre istorie si etnic, cu forme si nuante absolut particulare" .Principalele particularitati ale romantismului pasoptist sunt:

A. Interesul pentru istorie s-a canalizat in mai multe directii:

1. Incercari de epopee nationala: Gheorghe Asachii- "Stefanoida", Costache Negruzzi – "Stefaniada", E. Radulescu – "Mihaiada", Dimitrie Bolintineanu – "Traianida" ;

2. Incercari de poem socio-gonic (care are ca tema omul si fortele) : Ion Eliade Radulescu- "Anatolida" 

3. Meditatii pe tema ruinelor si a mortmintelor: Vasile Carlova- "Ruinele Targovistei", Ion Eliade Radulescu- "O noapte pe ruinele Targovistei", Grigore Alexandrescu- "Umbra lui Mircea la Cozia"

4. Aparitia baladei istorice : Dimitrie Bolintineanu- "XXX"

5. Aparitia poemului eroic, prin scrierea lui Vasile Alecsandri – "Dan capitan de plai"

6. Aparitia dramei isotice, prin creatia aceluiasi Vasile Alecsandri – "Despot Voda"

7. Nuvela istorica ia nastere prin scrierea "Alexandru Lapusneanu", de Costache Negruzzi.

B. Preocuparea pentru folclor s-a concretizat in:

1. Balada fantastica: Ion Eliade Radulescu- "Zburatorul", Vasile Alecsandri – "Baba Cloanta"2. Poezia traditiilor si a obiceiurilor: Dimitrie Bolintineanu- "Macedonele"3. Literatura paremiologica: Costache Negruzzi- "Pacala si Tandala"4. Culegeri de folclor: Vasile Alecsandri – "Poezii populare ale romanilor"

C. Sentimentul naturii ia forme diverse in creatiile autorilor romani:

1. Peisajul ca stare de spirit, intalnmit in operele lui Vasile Carlova, Grigore Alexandrescu, E. Radulescu;

2. Miscarea ciclica a anotimpurilor este nuantata in operele lui Vasile Alecsandri- "Pasteluri"3. Apar peisajele dionisiace in creatiile literare, prin operele lui Caesar Bolliac.

Pe termen lung, scopul publicatiilor romanesti din perioada pasoptista a fost formarea unei limbi comune pentru toti romanii pregatindu-i astfel pentru unirea intr-un stat national. 

Publicatiile romanesti isi asuma totodata un rol educativ prin promoarea literaturii, combaterea traducerilor si nuantarea importantei creatiilor originale, indeplinind in acelas timp si o functie culturala importanta.

Reprezentantii primei generatii pasoptiste au fost in:

1. Moldova: Mihail Kogalnicenu, Costache Negruzzi, Vasile Alecsandri, Alecu Russo, Costache Negri.2. Tara Romaneasca: Nicolae Balcescu, Ion Ghica, Grigore Alexandrescu, Dimitrie Bolintineanu, Ion Bratianu.3. Transilvania si Banat: Eftimie Murgan, Simion Barnutiu, Avram Iancu, Alexandru Papiu Ilarian, Alexandru Muresanu, Alexandru Saguna.

A doua generatie pasoptista continua eforturile inaintasilor, editeaza reviste literare si magazine istorice, facand vizibila functia politica a culturii. Scriitorii si oamenii politici implicati in evenimentente, organizeaza revolutia de la 1848. Traiesc apoi in exil, atragand atentia unor mari personalitati din Franta pentru cauza patriei lor, iar creatia lor literara oglindeste sirul experientelor trecute.