ROMANUL ISTORICWatter Scott cel mai de seama romancier al romantismului francez, considerat creator al romanului istoric. A trait intr-o epoca de trecere , de la formele vechi patriarhale de viata la altele noi in care creste interesul pentru trecut si pentru traditiile nationale. Viitorul scriitor a manifestat un interes viu pentru folclor, culegind si publicind legend, basme populare scotiene. A scris un sir de poeme de inespiratie medievala, care au servit ca baza pentru crearea viitoarelor sale romane istorice. Principiile istorismului lui Scott se bazeaza pe un sir de observatii si intuitii. Pentru el istoria este un proces ce nu depinde de vointa omului, reprezentind o lupta intre diferite grupuri de forte. Evenimentele istorice nu sint despartite de viata cotidiana. In creatia lui Scott se evedintiaza citeva cicluri de scrieri istorice: despre istoria Scotiei( Waverley Rob Roy), despre istoria Angliei ( Ivanhoe, Abatele) despre istoria altor tari (Quentin Durward). In opera romancierului scotian impresioneaza aptitudinea de a insufleti trecutul istoriei, de a da viata evenimentelor, oamenilor si felul lor de a fi. Romanele lui Scott sint imbinate reusit, axate intre realitate si fictiune poetica. Criticul rus Bielinski considera ca originalitatea prozei lui Scott rezida in ,,multimile ce se framinta, pasiunile ce se pun in miscare cu o arta uimitoare,, Scott considera ca un romancier istoric trebuie sa apropie trecutul de present, sa-l faca inteles. El a avut capacitatea de sinteza , de unire a diferitor idei in a caror lumina istoria aparea ca un proces legitim si capabil de autoperfectionare. Scott a intuit unitatea omenirii, intreg procesul istoric si fazele lui, fiind intelese ca forme necesare ale dezvoltarii umanitatii. Culoarea locala romantic sugera ca fiecare epoca are ceva deosebit in evolutia istorica. In istorie dupa parerea lui Scott triumfa principiul moral. Progresul istoriei depinde de perfectionarea morala a societatii, de gradul de dreptate pe care il garanteaza. Idealul lui Scotte e omul firesc si moral, eroii lui nu sint ideali ci romantici.

VICTOR HUGOScriitor al romantismului francez . S-a impus ca scriitor cultivind si revolutionind toate genurile literare. A fost un mare poet, dramaturg, romancier, cistigindu-si admiratia cititorilor de pretutindeni. In vasta si indelungata sa activitate literara se evidentiaza 3 perioade: I- 1820-1850, II- 1851-1870, III- 1870-1885 Primul roman a lui a fost pinza istorica a lui ,, Notre Dame de Paris ,, Hugo plaseaza actiunea in sec al XV-lea intr-o epoca de tranzitie de la Evul Mediu la Renastere .Ideea abstracta a luptei vesnice dintre bine si rau Hugo o intemeiaza in cel de-al II-lea roman celebru ,, Mizerabilii ,, lucrat timp de 2 decenii. Prin amploarea sa, poate fi considerat o adevarata epopee in proza. Insusi Hugo spunea ca aceasta opera nu este un roman ci un munte. Romancierul creeaza un vast tablou al societatii francize din prima jum. sec XIX, amestecind diferite planuri sociale si destine umane. Calificat ca roman de aventuri, roman fresca, epopee sociala, roman didactic. Este un roman social in care autorul abordeaza problema oamenilor ce traiesc in mizerie, a decaderii femeii, a nefericirii copiilor, ceea ce ramine extreme de actual si in zilele noastre. Romanul lui Hugo e realizat pe mai multe dimensiuni: sociala, istorica, filozofica, morala. Personajele create de scriitor sint tipice si reale. Ele actioneaza intr-un mediu social si istoric concret. Protagonistul romanului Jean Valjean intruchipeaza caderea si izbavirea, sufletul ce se elibereaza treptat de sub imperiul raului si incearca sa se inscrie in cel al binelui. Personajele sint determinate de mediul in care traiesc , dar e suficienta o intimplare-revelatie si personajul nu mai depinde de mediul inconjurator ci de lumina aceste relevatii ce-l schimba si-l indreapta spre bine. Este si cazul lui Valjean si a inspectorului jovert care ilustreaza idea posibilitatii transformarii morale a omului sub influenta fortei binelui. La sfirsitul romanului in momentul stingerii din viata a inspectorului, Hugo scrie ,,era o noapte fara stele si o noapte f. intunecata. Fara indoiala un inger urias sta undeva nevazut, in picioare cu aripile desfacute in asteptarea sufletului.,,

REALISMUL UNIVERSALRealism- derivat din limba franceza inseamna reprezentarea veridica a real opusa idealizarii si fanteziei ce caracteriza atitudinea romantic in raport cu realitatea. Conceptul a fost folosit prima data de Friedrich Shiller care spunea in 1798 ca ,, francezii sunt mai buni realisti decit idealisti,, In sens restrins notiunea istorico-literara desemneaza curentul cultural aparut in prima jum. sec XIX avind urmatoarele trasaturi : 1) reprezentarea veridica a realitatii 2) prezentarea cu obiectivitate a lumii reale prin observarea tipurilor umane caracteristice pentru societatea vremii fara a neglija nici dominantele caracterologice carora li se subsumeaza trasaturile individuale ale eroilor. 3)disparitia eroilor exceptionali , scriitorii indreptindu-si situatia catre viata sociala si prezentind omul in strinsa legatura cu acestea ca un produs al mediului in care traieste si cu care se afla in relatie de interdependenta. 4) Preocuparea fata de sfera economica si sociala. 5) Atitudinea critica fata de om si societate, stil sobru si impersonal.Specia preferata este romanul . Stendhal caracteriza astfel romanul : ,, Oglinda purtata de-a lungul unui drum, citeodata ea reflecta cerul albastru altadata noroiul din biltoacele de la picioarele dumneavoastra,,, scotind in evidenta obiectivitatea. 6) Scriitorii realisti acorda importanta deosebita amanuntelor semnificative, consacrind pagini numeroase descrierilor oraselor, caselor, interioarelor, vestimentatii personajelor, lucru ce confera operei valoare documentara si artistica in acelasi timp.Balzac era de parere ca romancierul trebuie sa se connsidere secretarul acelui istoric care este societatea insusi. 7) Personajul realist chiar daca este tipic nu trebuie confundat cu acele caractere statice din classicism, ele fiind mai complexe si tipice pentru un anumit cadru social.Daca in literature romantic predomina conflictul dintre ideal si realitate in lit. realista. Conflictul e intre individ si societate. Pentru realizarea idealului sau eroul nu se refugiaza in alte lumi, dar incearca sa-si realizeze visul si aspiratiile firesti de afirmare in societatea in care traieste. Eroul se adapteaza mediului, accepta compromisul cu societatea si parvine, dar pierde cele mai bune calitati omenesti capatind altele sub influenta mediului vicios, ipocrit si meschin. Cele mai mari realizari ale realismului sec XIX le ofera literat franceza, engleza si rusa.

REALISMUL IN LITERATURA FRANCEZASTENDHAL ,,ROSU SI NEGRU,, Stendhal – theoretician al realismului. El sustine ca ,,Viata addevarata consta in capacitatea omului de a o trai energic, active si pasionat. Specific creatiei sale este: analiza lumii interioare , a psihologiei si a comportamentului omului in legatura cu mediul inconjurator. Rosu si Negru- cel mai cunoscut roman al scriitorului in care autorul descrie veridic realitatea, transformind romanul intr-o fresca istorica si sociala a societatii francize de la 1830. In centrul romanului se afla istoria tinarului Julien Sorel de origine umila , dar inzestrat cu inteligenta si cu o vointa puternica. Julien Sorel doreste sa ocupe un loc demn in societate depasindu-si conditia sociala inferioara pentru care e dispretuit den clasele cele de sus fata de care are doar ura. Semnificatia titlului : Rosu si negru ar reprezenta 2 posibilitati de cariera de afirmare a lui Sorel: Rosu- simbolizeaza cariera militara, Negru- cariera eclezeastica(duhovniceasca). Invatind carte, stiind bine latina, fiind capabil sa-si regizeze ambitiile , Julien este ales preceptor al copiilor, domn de Renal. Doamna de Renal se indragosteste de tinarul si frumosul invatator care-I devine amant. Cind isi da seama de consecinte , el pleaca si-si petrece o perioada la seminar, unde cistiga simpatia unui abate ce intervine pentru dobindindu-I serviciul de secretar al marchizului de la Mole. Ambitios si dornic de a-si face un loc in sinul aristocratiei pe care o detesta Julien cucereste nu numai bunavointa si increderea marchizului dar si inima fiicei acestuia Mathilde cu care urmeaza sa se casatoreasca. Dar o scrisoare de la doamna de Renal il denunta ca pe un arivist fara scrupule compromitindu-I sansele mult rivnite. Dorind sa se razbune in timpul unui serviciu divin trage din pistol si o raneste pe fosta amanta. Este arestat si condamnat la moarte, respingind incercarile celor doua femei de a-l salva.

HONRE DE BALZACculmea realismului francez din sec XIX. Zugraveste veridic tablouri ale societatii francize cu o deosebita atentie asupra analizei psihologice. Spre deosebire de romanele lui Stendhal in care romanul se construieste in jurul istoriei unui personaj principal, romanele lui Balzac au o compozitite concentrica. Pe Balzac il intereseaza simultan mai multe istorii.MOS GARIOT romanul e un adevarat studio de moravuri ale societatii francize, in care banul e cel ce dicteaza regulile. Balzac intruneste aici toate trasaturile artei realiste: putere de observatie, analiza psihologica fina, viziune dramatica, imaginatie debordanta. Actiunea romanului se desfasoara pe un fundal social prezentat in luminile saraciei si mizeriei pe de o parte si pe de alta parte cele ale bogatiilor si luxului. Expozitia romanului e prezentata in pensiunea d-nei Vauquer- situata pe o strada din cartierul latin al parisului, in care domneste o atmosfera posomorita. Camera pe care o ocupa Mos Gariot este intruchiparea mizeriei:umeda, murdara, asternut subtiat, lavuar vechi , noptiere fara usite, parea o camera de inchisoare. Pensiunea e ocupata de chiriasi conform platii, etajul de sus era inchiriat de cei mai saraci. La Balzac lucrurile caracterizeaza omul si acesta insusi isi lasa amprenta pe lucrurile di jur. Mos gariot realizeaza o cariera tipica pentru inceputurile societatii burgheze , de la un simplu brutar ajunge un mare fabricant de paste fainoase, imbogatindu-se repede in anii revolutiei. Si dragostea nemarginita fata de fiice s-a manifestat mai mult pe plan material, dindu-le mereu bani si avind consecinte tragice. Obisnuite sa aprecieze totul inclusiv dragostea in bani, ele s-au indepartat de tatal lor cind acesta si-a irosit averea. Nici un sentiment moral nu le leaga de parinte, pentru ele nu exista obligatia morala de a-l vizita sau de a-l insoti in ultimul drum. Nu intimplator pe patul de moarte Mos Gariote ajunge la concluzia ca devaratele sentimente umane nu pot exista decit printre oamenii fara avere . In istoria batrinului, Balzac arata consecintele tragice ale sentimentului unei paternitati care a generat doar dorinta de parvenire si ingratitudinea fiicelor. Nu intimplator Gariot a fost asociat regelui Lear a lui Shakspeare.

EUGENIE GRANDET – inclus in scenele de viata de provincie. Actiunea se desfasoara in partea veche a unui orasel de provincie din Sud. Frantei, unde dupa casele imbatrinite de vreme, putea fi citita in amanunte intreaga istorie a Frantei. Actiunea romanului dureaza 13 ani , dar Balzac prezinta doar evenimentele cele mai importante. In expozitie , Balzac descrie oraselul Saumur, strada principala, locuitorii, casa d-lui Grandet , care lasa impresia unei saracii totale. In acest cadru e plasata drama fiicei d-lui Felix Grandet – Eugenie, cea mai bogata mostenitoare din tinut. Romanul incepe cu descrierea unui moment mai luminos in viata posomorita a familiei Grandet, ziua de nastere a Eugeniei, care implineste 23 de ani. In aceeasi zi mai are loc un eveniment ce avea sa joace un rol fatal in viata ei – sosirea de la Paris a varului Charles, de care se indragosteste. Episodul aflarii lui Charles in casa d-lui Grandet este unul central in roman. Prin atitudinea fata de Charles se dezvaluie atit zgircenia lui Grandet , cit si forta caracterului Eugeniei, care sub influenta sentimentului de dragoste pentru Charles opune rezistenta egoismului si avaritiei lui Felix Grandet. Charles trebuie sa plece in America pentru a face avere , dar nu are bani. Eugenia il ajuta, dindu-i tot aurul strins din darurile anuale pe care i le facea tatal, sperind ca la iintoarcere se va casatori cu el. Adevarata tragedie se intimpla atunci cind dupa plecarea nepotului Felix grandet afla ca fiica i-a dat tot aurul. El o izoleaza si o hraneste doar cu piine si apa. Impacarea producindu-se doar dupa moartea mamei Eugeniei, batrinul temindu-se ca fiica isi va cere parte de mostenire . Felixx Grandet moare si Eugenia ramine cu milioannele tatalui. In jurul ei se avinta o multime de pretendenti, insa ea il asteapta pe charles. Printr-o scrisoare acesta o anunta ca se casatoreste cu o fata dintr-o familie de nobili, iar Eugenia accepta casatoria cu unul dintre vechii pretendenti, traind in izolare dedicindu-se unor actiuni de caritate.

LITERATURA SEC 17Caracterizarea clasicismului si al baroculuiSecolul al 17-lea ii revine un loc aparte in evolutia literaturii universale.Aceasta perioada este marcata de destramarea vechilor rindueli feudale,care au dus la revolutia burgeza din Anglia,razboiul de 30 de ani din Germania,la conceptia umanista,renascentista,despre lume si om in continua miscare si schimbare.In literature sec al 17-lea s-au constituit 2 mari curente: Barocul si Clasicismul.Si unul si altul reprezinta niste reactii la umanism,marcind totodata constientizarea crezei idealelor renascentiste.Trecerea de la ranastere la baroc si classicism reprezinta un process greu de surprins in forme constitutive.Barocul poate fi considerat o manifestare a renasterii tardive in care idealurile umaniste si traditiile renascentise pierd din vitalitatea de adinioara.Asupra lit.sec al 17-lea si-a lasat amprenta filozofia nationalista a lui Remmy Decartes,aturoul discursului asupra metodei de a ne conduce ratiunea si de a cauta adevarul in stiinte.Decartes respinge gindirea scolastica cu rationament sec si abstract.Opunindu-I o noua metoda de gindire,bazata pe ratiune.El afirma ca ,,Omul cunoaste adevarul,legile ale universului si ale artei si ca trebuie sa se conduca de ele zilnic,gratie ratiunii.

CLASICISMUL -curent literar artistic care s-a impus in literature franceza din sec al 17 lea si s-a prelungit pin in sec al 18.Termenul classicism intruneste termenii –conditiile perfectiunii ce apartin lumii si culturii.Baza filosofica a clasicismului este rationalismul.Omul clasicismului dupa cum il definea Tudor Veanu este cel pe care jocul tuturor fortelor realului il determina,fara sa-l absoarba in unitatea lor,,Este classic omul care traieste in indoita constiinta a dependentei sale,fata de totalitatea fortelor natural si spiritual ale lumii,si a individualitatii sale puternice si mindre.’’Principiile estetice ale clasicismului au fost sintetizate in arta poetica al lui Nicolas Boileaux Despreaux.Cele mai importante sint:principiul imitarii,material caruia este natura.Clasicismul recomanda imitarea naturii prin natura,intelegindu-se natura personalitatii umane.Principiul ratiunii- se impune in toare cele lalte principia si reguli ale clasicismului in care imitarea naturii nu este una haotica,ci rationala.Potrivit unor reguli deduse din capodoperele anticilor si din Aristotel.Fantezia creatoare a scriitorului trebuie controlata de ratiune si supusa regulelor astfel asigurindu-se intr-o opera artistic claritatea, echilibrul, armonia, simetria-toate fiind calitati ale operei clasiciste.Principiul neamesticului genurilor-presupune puritatea genurilor si a speciilor literare cultivate.Clasicismul destingea specii literare superioare(ragedia,epopeea,oda,imnul,satira,rindelul,idila,apistola) si inferioare(comedia,fibula,farsa),dar nu admitea amesticul lor.Principiul respectarii regulilor clasice-axat pe regula verosimilitatii,regula bunei cuviinte si regula celor 3 unitati.Scriitorii clasicisti erau constienti de rolul educative al creatilor-idealul fiind l’honnete home,adica omul bine educat,desavirsit din punct de vedere moral,dispus p-u actiuni nobile si generoase.

Arta poetica-Nikolas BoileauxClasicismul reprezinta modalitatea de a creea durabil, esential opera.Nicolas B este primul curtic literar francez,care judeca o opera literara pornind de la anumite principia,string legate cu rationalismul.Arta poetica a lui N.B este scrisa in versuri si se compune din 4 cinturi.Cinturile 1 si 4 cuprind concept generale,iar cinturile 2 si 3 se refera la genuri si specii literare.In cintul 1 Boileaux considera ca trebuie sa scrie versuri doar cel ce simte o vocative pentru poezie si se calauzeste de ratiune.Aceasta insa nu se opune sensibilitatii si imaginatiei poetice,ci se suprapune notiunii de bun simt.Cintul 2 este consacrat genurilor mici(idila,iligie,sonnet,satira) iar cintul 3 genurilor mari(epopeea,tragedia,comedia).In cintul 4 se recomanda poetilor prietenia cu un critic sincer,onest si dezinteresat.Arta poetica de Horatiu reflecta asupra propriei arte.

Tragedia ClasicistaPrincipiile clasicismului francez s-au manifestat intr-o forma stralucita in tragedia clasicista.Astfel subiectele in tragedia clasicista franceza erau imprumutate din antichitate.Conflictul principal se realizeaza intre ratiune si sentiment,intre datorie si pasiune.Tragedia clasicista este scrisa in versuri alexandrine.(12 silabe despartire la mijloc).Pierre Corneille-tragedia creeata de Corneille se deosebeste de cea caracterizata de Aristotel in poetica sa.Eroul lui Corneille tinde sa se realizeze sis a i-a decizii conducindu-se de sentimental cinste si al datoriei.El trezeste simpatie si admiratie fiind gata de orice sacrificiu in numele unor principia morale impuse de onoare.Cidul-poem eroic,medieval,spaniel a servit drept izvor de inspiratie pentru mai multi scriitori.Compus din 5 acte tragedia Cidul are la baza un conflict tipic operelor clasiciste-dintre sentiment si datorie.Fiica nobilului Don Gomez –Chimena este indragostita de Rodrig(fiul lui Don Diegue) care la rindul sau o iubeste pe Chimena.Dar dup ace regale l-a numit preceptor pe tatal lui Rodrigue (don Diegue) contele Don Gomez il jigneste pe don Diegue considerind ca el trebuia sa fie ales.Umilit batrinul D.Diegue ii cere fiului sa0i salveze onoarea.Astfel Rodrigue este impus sa aleaga din datoria de apara onoarea tatalui si dragostea sa pentru CHimena.Chemat la duel Don Gomez este ucis de catre Rodrigue.Acum Chimena trebuie sa-si razbune tatal sis a ceara moartea vinovatului,alegind intre datorie si iubire.Indeplinindu-si datoria fata de patrie Rodrigue lupta impotriva Maurilor si se intoarce victorios la curte sub numele de Cid(stapin),dar Chimena insista asupra pedepsirii lui.Duelul dintre Rodrigue si

Don sanchez trebuie sa decida cine ii va fi sot.Rodrigue invinge si himena se supune,casatorindu-se cu eroul national.Astfel triumfind(datoria fata de patrie).

Jean RacineUn alt creator al tragediei clasice diferita de cea a lui Corneille este Jean Racinne.El afirma,,Verosimilul e unicul singurul lucru ce poate misca’’.Esential este sa creezi ceva din nimik.Sa placi sa misti,sat ii incordat timp de 5 acte spectatorii printr-o singura actiune,sustinuta de violent pasiunilor,de frumusetea sentimentelor si de elegant exprimarii’’.In tragediile lui racine nu domina criteriul politic,ca la Corneille,ci criteriul moral.Eroii tragediilor sale sunt oameni coplesiti de pasiuni si de sentimente puternice.In fata carora s-ar putea ca ratiunea sa nu reziste.In timpul ce lui Corneille ii corespundea mai mult teatrul lui Sofocle,lui Racine este mai apriape teatrul lui Euripide.Se observa interesul pentru iubirea tragic,pentru pasiuni mistuitoare,in care exceleaza personajele feminine.Eroinele lui racine prefer sa moara,decit sa-si incalce principiile morale.Andromacasubiect preluat din antichitate,fiind present si in teatrul lui Euripide.Dupa moartea lui Hector,in razboiul Troian,sotia lui hector-Andromaca devine prisoniera lui Pirus(fiul lui Ahile).Pe pirus il iubeste hermiona,cu care acesta urmeaza sa se casatoreasca,iar pe hermiona o iubeste Oreste(care soseste pentru a lua si a duce Grecilor pe Astianax-fiul lui Hector si Andromacai)ultimul descendent al troienilor.Insa Pirus se indragosteste in Andromaca si a dispus sa nu-l cedeze pe Astianax,daca Andromaca ii va devein sotie.Vaduva lui Hector nu poate accepta iubirea lui Pirus,deoarece astfel ar fi tradat amintirea sotului si iubirea pentru fiul lor.Andromaca nu poate face o optiune libera,ea refuza propunerea lui Pirus,dar isi pierde fiul(cedat grecilor).Intr-un final Andromaca decide sa-I devina sotie lui Pirus,dar sa-si puna capat zilelor imediat dupa celebrarea casatoriei.Indemnat de hermiona,Oreste il ucide pe Pirus(crezind ca astfel isi va cistiga iubirea,dar Hermiona isi curma viata blestemindu-l pe Oreste,care in cele din urma isi pierde mintile.Andromaca ca sotie legitima a lui Pirud trebuie sa razbine moartea sotului’’.

MolliereAutor dramatic,actor,organizator de teatru,la baza comediei lui Molliere se aflaun sistem filozofic si estetic integral in care se impletesc gindirea umanista si intelepciunea popular.De asemenea se respecta si principiile clasiciste estetice,rareori se abata de la regulile preconiate ajunging pina la bunul simt.Comedia se naste la el din studierea vietii si a caracterelor, zugravind moravurile timpului prezentind adevarul c ear stirni risul.Pentru Molliere menirea comediei este indreptarea viciilor omenesti.Molliere demasca moravurile sociale ale nobilimii burgeziei.In majoritatea cazurilor satira lui e indreptata impotriva degradarii morale a claselor avute.Simpatia autorului fiind de partea oamenilor simpli.Omul trebuie sa urmeze legile naturii-morala umanista sis a se afle sub controlul ratiunii,sa tina cont de interesele celorlalti.Oamenii care se abat de la aceste principia risca sa fie ridicoli si atunci situatia in care se trezesc provocind un rid ce se poate revarsa in plins.Printre comediile lui Molliere,bazate pe ratiune si respectarea inclinatiilor feresti ale omului(scoala barbatilor,scoala femeilor),pe opocrezie(sTarituff),pe inmoralitatea aristocratilor(Don Juan),de zgircenie(Avarul),se disting si comedii de intriga cu subiect de farsa,intr-un act sau 3 acte scrise in proza si in comedii de caractere scrise in versuri.Avarul-subiect preluat din antichitate.Harpagon un zgircit fara pereche ce are 2 copii,o fica Eliz si un fecior Cleante.Tatale vre sa o casatoreasca pe Eliz cu Ancelm(un om batrin dar indestulat) numai pentru ca acesta consimte sa o i-a fara zester.Pe Cleante doreste sa-l insoare cu o vaduva bogata pentru nu a-I da parte de mostenire.Insusi Harpagon doreste sa se casatoreasca cu Mariana(o fata saraca pe care o iubeste Cleante).Toate personajele de linga Harpagon il caracterizeaza in aceeasi masura ca si la Flesh,,Cel mai lipsit dintre toti muritorii ai omeniei,cel mai zgircit si carpanos.Lauda,stima,bunavointa si prietenia in cuvinte.Cit iti pofteste inima,dar cind vine vorba de bani spune-pune-ti pofta-n cui,’’Uraste intr-atit cuvintul ,,dau’’ incit niciodata nu spune iti dau-ce iti imprumut’’.Cind dispare caseta cu bani,harpagon e in culmea disperarii,personajul capatind proporii de caricature.In final cind se dezvaluie adevarul despre caseta furata,Harpagon e nevoit sa ccepte ca tinerii sa se casatoreasca dupa indemnul inimii,doar cu conditia sa-I se intoarca banii sis a I se coase un caftan nou pentru nunta,fara a cheltui banii proprii.

ROMANTISMUL -curent artistic care se dezvolta in Anglia,Germania,in sec.XIX,respingindu-se ulterior in restul Europei.Se defineste prin opozitie cu clasicismul. Caracateristici ale romantismului: 1.Primatul eului-accentuarea prezentei eului liric in text,subiectivitate,particularizare a trairilor 2.Primatul sentimentului-daca multe dintre curentele si ideologiile anterioare accentuau rolul ratiunii,romatismul acorda prioritate exprimarii sentimentului. 3.libertatea creatiei-clasicismul impunea reguli stricte de creatie,romantismul isi propune o ara eliberata de orice constringere,o arta care sa urmeze fantezia creatoare,inspiratia 4.imbogatirea limbajului poetic la nivel lexical cu arhaisme,regionalisme,neologisme si la nivel stilistic cu anumite procedee :antiteza, metafora, simbolul 5.literatura reflecta specificul national.Clasicismul tinde catre generalizare,doreste sa surprinda aspecte general valabile ale existentei.Romantismul insa doreste o particularizare a literaturii nationale.care sa reflecte specificul poporului,astfel literatura romantica se inspira din a) natura.natura nu este un simplu decor ci devine stare de spirit,transmite trairi umane. b)istoria-tendinta romantica este de idealizare a trecutului,de glorificare a eroilor,a lupte pentru libertate.In proza si in teatru se cauta reconstituirea atmosferii epocii ,prin descrieri c) folclor-romanticii descopera valentele artistice ale literaturii populare,preluind imagini ,motive,credinte,ritmuri specifice.6.aspiratia spre absolut-este o atitudine specifica romanticului,un idealist cautind iubire perfecte,cunoasterea totala,libertatea deplina.7.critica realului este rezultatul antitezei ideal-real si conduce la 2 mari atitudin :REVOLTA(eroul promoveaza valori,indeamnda la revolta care sa schimbe lumea),MELANCOLIA(atitudinea pasiva,pesimista a celui care si-a pierdut speranta,incederea in forta de regenerare a lumii).Rezultatul este izolarea,inadaptarea,evadarea in vis.8.personajul romantic este o figura de exceptie cu sens de neobisnuit marcat de excese dar nu neaparat exemplar,figura ce evolueaza in situatii neobisnuite.TEME romantice :-timp,viata, moarte,geniu ,iubire,natura,istorie ,creatie,societatea,aspiratia spre absolutMOTIVE :-noapte ,apa,copacul ocrotitor,luna-visul,reveria,somnul,singuratate,melancolia,amintirea,uitarea-iubita moarta,femeia inger,femeia demon,iubirea interzisa/imposibila,inspiratia,muza,trecerea timpului-prometeu,Moise,satana,magulReprezentati :Anglia-Byron,Shelly,Wardssword,Young,Coleridge ;Franta-Lamartine, Hugo, Musset, Vigny, G.Sand, Chateaubriand ; Germania- Holderlin, Hoffmann, Novalis, Heine; Rusia- Lermontov, Puskin; America- Poe E.A

Gustave Flaubert - scriitorul care ilustreaza in creatia sa caracteristicile realismului francez din a doua perioada. Demonstreaza interes deosebit pt conceptia filozofica potrivit careia lumea lumea este explicata pornind de la indentificarea universului cu Dumnezeu (panteism). Capodopera lui Flaubert ramine a fi ”Doamna Bovary”, in care autorul prezinta istoria Emei Bovarie, crescuta la o scoala de maici, unde a citit romane sentimentale, ce i-au alimentat imaginatia si-au facut-o sa creada ca si realitatea avea sa-i ofere aceleasi experiente. Se casatoreste,insa,cu Charles Bovary –un medic de tara, care nu se dovedeste a fi omul la care visase. Ema incearca sa iasa din mediul sau banal si plicticos, devenind amanta lui Leon si a lui Rodolphe, insa, abandonata, constientizeaza esecul tuturor aspiratiilor sale, bea o doza de arsenic, si dupa o agonie cumplita-moare. La scurt timp avea sa moara si Charles. Istoria Emei este un protest impotriva societatii burgheze. Ea cauta insa salvarea in acelasi mediu -meschin si vulgar. Eroina apare nu numai ca victima a mediului in care a fost crescuta si educata, dar si ca un produs al acestui mediu. Ema a fost comparata, nu o data, cu Don Quijote, cu Anna Karenina. Istoria vietii ei a dat nastere notiunii de bovarism(dorinta omului de a se concepe altfel decit este in realitate). Nu intimplator scriitorul francez Jean Paulsatre, spunea ca ”fara Flaubert este greu sa intelegi literatura sec.XX.

REALISMUL RUS: Nicolai Vasilivici Gogol –reprezinta prin creatia sa un fenomen de tranzitie de la lit.romantica la marea literatura realista rusa.”Suflete Moarte”- capodopera in care reda tabloul zguduitor al realitatilor rusesti ale timpului. Este roman-poem de proportii mici, evenimente neinsemnate, oameni marunti. Intr-o scrisoare catre Puskin, Gogol spunea ca in acest roman a dorit sa prezinte intreaga Rusie, fie si numai dintr-o singura parte. Imbinarea de cuvinte ”suflete moarte” se refera nu numai la sufletele taranilor morti, dar si la sufletele moarte din punct de vedere spiritual, ale mosierilor si functionarilor escroci. Un asemenea escroc e Cicekov, care colinda tara si cumpara suflete moarte pentru a se imbogati. O face pe samsarul(intermediar in afaceri de vinzare-cumparare) pe linga consiliul de tutela, institutie de credit ipotecar funciar. Cind o mosie ajungea in paragina, o parte din taranii iobagi, adica din sufletele pe care le avea mosierul, era amanetata consiliului, iar Cicikov credea ca daca i-ar cumpara pe toti cei ce murisera, ar cistiga o multime de bani. Asa cum bintuise o epidemie, totul parea destul de promitator. Cicicov ii viziteaza pe mai multi mosieri, cerindu-le sa-i vind suflete moarte. Scriitorul creeaza o galerie de figuri impresionante (Manilov, Sobakevici, Karobocika, Nozareov, Pliuskin) scotind in evidenta, in mod grotesc, chiar cu umor,defectele morale si fizice ale fiecaruia. Pina la urma, escrocheriile lui Cicikov ies la iveala, autorul sperind in reeducarea lui si in solutii grabnice pentru insanatosirea morala a tarii. Astfel, prin romanul-poem ”Suflete moarte”, Gogol realizeaza o opera realista, de o satira necrutatoare, ce diseca in profunzime aspectele societatii al carei suflet trebuia reinviat.

Fiodor Mihailovici Dostoievski – cel mai mare scriitor realist din lit. rusa si universala. Primul sau debut literar a fost traducerea romanului balzac ”Eugenie Grandet”. La inceput, tinarul scriitor a impartasit conceptii occidentaliste, aderind la activitatea gruparii consperative a lui Petrasevski, care s-a soldat cu arestul si condamnarea la moarte, insa, in ultimul moment, pedeapsa cu moarte fiindu-i inlocuita cu 4 ani de munca silnica in Siberia. Dostoievski insa se desparte de iluziile din tinerete si constientizeaza o serie de probleme acute ale societatii ruse, in primul rind prapastia care desparte categoriile de sus, de categoriile de jos ale societatii, fara cunoasterea si aderarea la aceasta filozofie si morala a vietii, creata de popor, la spiritualitatea poporului in general, nu sint posibile schimbari radicale. Baza acestei filozofii este sentimentul de legatura organica intre toti oamenii din care deriva compasiunea, ajutorul reciproc, principiul binelui, cultivarea iubirii reciproce a caritatii crestine, a rabdarii si resemnarii. ”Crima si pedeapsa” –roman in care Dostoievski povesteste istoria studentului Roskolnikov, care ucide o batrina camatareasa si sora ei, inchipuindu-si ca prin aceasta avea sa sfindeze legile si morala societatii ce ii condamna pe atitea oameni la mizerie si suferinta. Mobilul crimei savirsite nu e doar un act de revolta individualista. Eroii lui Dostoievski sint capabili de cele mai drastice crime, dar si de cele mai generoase fapte, ispasindu-si vina prin suferinta. Ei traiesc, lupta, ucid si mor. Astfel, Raskolnikov incearca sa verifice daca este cu adevarat o personalitate exceptionala puternica, pentru care nu conteaza normele morale curente, dar remuscarile pun stapinire pe el, si in cele din urma este pedepsit si deportat. De fapt, pedeapsa si-a aplicat-o chiar el, ucigindu-le pe cele 2 femei, s-a ucis pe sine insusi. Ispasirea urmind a fi cistigata prin suferinta.

Lev Nicolaevici Tolstoi – personalitate monumentala a lit.ruse, a carui opera reprezinta una dintre culmele realismului mondial. Din numeroasele lucrari scrise pe diferite teme se pot desprinde o suita de idei ale lui Tolstoi despre viata, societate, religie, biserica, arta, educatie, munca, morala, care alcatuiesc o ampla conceptie despre lume, numita tolstoism. Conceptiile sale se bazeaza pe increderea in ratiunea umana, in posibilitatea transformarii societatii pe cale pasnica, prin reforme si pe respingerea constringerii si a violentei. Tolstoi dispretuieste civilizatia moderna, cu toate realizarile ei, incapabila sa puna capat mizeriei si nedreptatii. Opere: Copilaria, Adolescenta, Tinerea, Fericirea in casnicie, Anna Karenina, Puterea intunericului, Moartea lui Ivan Ilici, Invierea, Razboi si pace. ”Razboi si pace” – roman-epopee, numit si fresca sociala, e structurat sub forma de cronica a vietii a 3 familii, din inalta nobilime rusa, a printului Bolkonski, a contelui Bezuhov si a contelui Rostov, proiectata pe desfasurarea evenimentelor istorice de la inceputul sec.XIX. Descriind evenimentele istorice concrete, Tolstoi se bazeaza pe documente, dar si pe propria conceptie asupra istoriei. Istoria o fac nu personalitatile, ci masele populare, scriitorul interpretind actiunile acestora, prin prisma unei conceptii marcate de fatalism. Evenimentele istorice nu depind de vointa regilor, imparatilor si ministrilor. Scriitorul-Tolstoi se se dovedeste mai convingator decit teoreticianul-Tolstoi. Acelasi Cutuzov se conduce in roman de ratiune si vointa, in consiliul de la Fili, decide parasirea Moscovei, pentru a salva armata rusa si a zadarnici efortul inamicului. Forta talentului tolstoian rezida nu numai in descrierea realista a evenimentelor pe timp de pace si razboi, dar si in crearea unor caractere impresionante , complexe si bine conturate. Napoleon reprezinta pentru rusi, in primul rind, un dusman, un agresor. Tolstoi subapreciaza figura lui Napoleon , prezentindu-le sub aspect satiric, ridicol, cu toate defectele sale omenesti - fapt ce-l lipseste de aureola de personalitate exceptionala. Cu toate acestea, Andrei Bolkonski si Pier Bezuhov, sint fascinati la inceput de personalitatea lui Napoelon. Caracterul acestuia din urma, e prezentat in contrast cu cel al lui Cutuzov, autorul evidentiind mai ales virtutile militare deosebite. Tolstoi a intrunit cu iscusinta trasaturile reale ale personajelor ( Andrei Bolkonski, Pier Bezuhov, Natasa Rostova, Platon Karataev) individualizind cu maiestrie, prin portrete fizice, actiuni subordonate intelegerii rostului vietii, prin felul in care vorbesc, argumentindu-si punctele de vedere.