licenta word 2013
DESCRIPTION
ObezitateaTRANSCRIPT
••••••••••••••••••••••••••••••••••••
MINISTERUL EDUCAȚIEI, NAȚIONALE
ȘCOALA POSTLICEALĂ “INTELLECTUM”
PROFIL: ASISTENT MEDICAL GENERALIST
LUCRARE DE DIPLOMĂ OBEZITATEA
GALAȚI 2014
1
.
MINISTERUL EDUCAȚIEI CERCETĂRII
TINERETULUI ȘI SPORTULUI
2
ȘCOALA POSTLICEALĂ “INTELLECTUM”
PROFIL: ASISTENT MEDICAL GENERALIST
LUCRARE DE DIPLOMĂ OBEZITATEA
GALAȚI 2014
CUPRINSMOTIVAȚIE...............................................................................................................................................6
CAPITOLUL I............................................................................................................................................7
1.1 GENERALITĂȚI..............................................................................................................................7
3
CAPITOLUL II...........................................................................................................................................9
2.1 CAUZELE OBEZITĂȚII..................................................................................................................9
2.2 AFECȚIUNI DATORATE OBEZITĂȚII.........................................................................................9
CAPITOLUL III........................................................................................................................................11
3.1 FACTORI DE RISC........................................................................................................................11
CAPITOLUL IV........................................................................................................................................13
4.1 COMPLICAȚII...............................................................................................................................13
4.2 CREȘTEREA ȘI DEZVOLTAREA ȚESUTULUI ADIPOS..........................................................13
4.3 CONSECINȚE METABOLICE ȘI ENDOCRINE ALE OBEZITĂȚII..........................................14
4.3.1 HORMONII SEXUALI............................................................................................................15
4.3.2 FUNCȚIA GLANDELOR SUPRARENALE...........................................................................16
4.3.3 HORMONUL SOMATROTOP HIPOFIZAR (STH)...............................................................16
4.3.4 FUNCȚIA GLANDEI TIROIDE..............................................................................................16
4.3.5 DIABETUL ZAHARAT..........................................................................................................17
4.3.6 APARATUL RESPIRATOR....................................................................................................18
4.3.7 SISTEMUL CARDIOVASCULAR.........................................................................................19
4.3.8 SISTEMUL GASTROINTESTINAL.......................................................................................21
CAPITOLUL V.........................................................................................................................................22
5.1 INVESTIGAȚII...............................................................................................................................22
CAPITOLUL VI........................................................................................................................................24
6.1 GENERALITĂȚI............................................................................................................................24
6.2 TRATAMENT INIȚIAL.................................................................................................................24
6.3 EDUCAȚIA ALIMENTARĂ..........................................................................................................25
6.4 DIETA PRIN APORT ALIMENTAR REDUS ȘI FIX...................................................................25
6.5 DIETA PRIN APORT CALORIC FOARTE REDUS.....................................................................25
6.6 ACTIVITATEA FIZICĂ.................................................................................................................26
6.7 TRATAMENTUL DE INTREȚINERE..........................................................................................28
6.8 TRATAMENTUL MEDICAMENTOS...........................................................................................29
6.9 TRATAMENT CHIRURGICAL.....................................................................................................29
CAPITOLUL VII......................................................................................................................................31
4
7.1 REEDUCAREA STILULUI DE VIAȚĂ........................................................................................31
CAPITOLUL VIII.....................................................................................................................................32
8.1 BENEFICIILE SCĂDERII ÎN GREUTATE...................................................................................32
CAPITOLUL IX........................................................................................................................................33
CONCLUZII.........................................................................................................................................33
BIBLIOGRAFIE.......................................................................................................................................34
ANEXA 1..................................................................................................................................................35
PLANURI DE NURSING.....................................................................................................................35
ANEXA 2..................................................................................................................................................41
ANEXA 3..................................................................................................................................................43
EDUCAȚIA PENTRU SĂNĂTATE:...................................................................................................43
ANEXA 4..................................................................................................................................................44
PIRAMIDA ALIMENTARĂ................................................................................................................44
ANEXA 5..................................................................................................................................................45
EVOLUȚIA OBEZITĂȚII....................................................................................................................45
ANEXA 6..................................................................................................................................................46
ASPECTUL STOMACULUI ÎN URMA INTERVENȚIEI CHIRURGICALE....................................46
5
MOTIVAȚIE
De ce obezitatea este prezentă în viața cotidiană, cum a intrat în viața noastră, dar mai
ales în corpul nostru? Sunt doar cateva din intrebările la care le caut un răspuns.
Obezitatea era și încă mai este considerată a reprezenta o stare de bine socială,
financiară în loc să fie vazută ca o problemă de sanătate destul de gravă ce ne înglobează într-
o mare bulă.
Pe măsura timpului care nu stagnează, tehnologia evoluează iar omenirea este
determinată să depună cât mai puțin efort fizic, să se hrănească cu alimente în cantități din ce
în ce mai mari dar de calități ce lasă de dorit.
Supraponderabilitatea pare a deveni una din principalele maladii contemporane ce
duce la o multitudine de traume si afecțiuni atât pe plan fizic cât și pe cel psihic.
Prin intermediul acestei lucrări sper că am tras încă un semnal de alarmă ce mi-aș dori
să trezească măcar niște dubii la ceea ce ai consumat sau aveați de gând să ingerați.
6
7
CAPITOLUL I
1.1 GENERALITĂȚI
Apariția obezității influențează aspectul fizic al persoanei dar și starea psihică a acesteia.
Obezitatea nu este doar o problemă estetică ci și o tulburare de nutriție caracterizată prin
sporirea greutății corporale mult peste nivelul greutății ideale.
Are ample consecințe asupra stării de sănătate sau chiar determină o speranță redusă de
viață .
Oamenii sunt considerați obezi atunci când indicele de masă corporală (IMC), o
mărime obținută prin împărțirea greutății unei persoane exprimată în kilograme la pătratul
înălțimii persoanei în metri, este mai mare de 30 kg/m2.
Excesul ponderal generează numeroase complicații: diabet zaharat, afecțiuni cardiace și
cerebro-vasculare, hipertensiune arterială, apnee de somn, tulburări locomotorii. Obezitatea este
cel mai frecvent cauzată de o combinație de aport excesiv de energie din alimente, lipsă de
activitate fizică și susceptibilitate genetică, deși în câteva cazuri este cauzată în principal de
ereditate, tulburări endocrine, medicamente sau boli psihice.
Obezitatea poate fi: cu caracter generalizat sau cu aspect segmentar. Distribuția excesului
ponderal la nivelul jumătății inferioare a corpului caracterizează obezitatea de tip ginoid
"pear-shaped". Obezitatea de tip android (abdominală "apple-shaped" : țesutul adipos predomină
la nivelul trunchiului) este corelată cu o rată mai mare de apariție a complicațiilor.
În medie, oamenii obezi au un consum de energie mai mare decât omologii lor slabi,
datorită energiei necesare pentru a menține o masă corporală crescută. Domeniul medical care se
ocupă de obezitate se numește „bariatrie”.
Dieta și exercițiile fizice sunt cele mai importante metode de tratament pentru
obezitate. Calitatea dietei poate fi îmbunătățită prin reducerea consumului de alimente cu o
densitate energetică crescută, cum ar fi cele bogate în grăsimi și zaharuri și prin creșterea
aportului de fibre alimentare.
8
Medicamentele anti-obezitate ar putea fi prescrise pentru a reduce pofta de mancare sau
a inhiba absorbția grăsimilor, împreună cu un regim alimentar adecvat. În cazul în care dieta,
exercițiile fizice și medicamentele nu sunt eficiente, un balon gastric poate ajuta la pierderea în
greutate sau pot fi efectuate intervenții chirurgicale pentru a reduce volumul stomacului și / sau
lungimea intestinului, ceea ce duce la sațietate mai devreme și capacitatea redusă de a absorbi
substanțele nutritive din alimente.
Obezitatea este o cauză principală de deces la nivel mondial, cu creșterea prevalenței la
adulți și copii, și autoritățile o percep ca fiind una dintre cele mai grave probleme de sănătate
publică ale secolului 21.
Termenul de exces în greutate este mai degrabă utilizat la copii decât cel de obezi
deoarece este mai puțin stigmatizant. Pentru a preveni sau inversa obezitatea la copii este
necesar să se efectueze o reevaluare largă a numărului de calorii, precum și recomandarea
creșterii activității fizice ca urmare a stilului de viață sedentară la copiii din zilele noastre.
Obezitatea poate fi clasificată în trei tipuri în funcție de surplusul în greutate:
Obezitate ușoară +10-15%;
Obezitate moderată +10-20%;
Obezitate gravă +20% și mai mult;
Obezitatea este cauzată de doi factori:
Exogena -alimentația în exces;
Endogena- dereglări de metabolism : obezitate hipofizară (Boala Cushing) ; obezitate
tiroidiană ; obezitate Zordek (numită de apă și sare);
9
Definitie : Obezitatea este o condiție în care se acumulează excesiv grăsime în
organism, fie din cauza consumului de alimente mai mare decât nevoile fiziologice,
fie din cauza unor dereglări metabolice.
CAPITOLUL II
2.1 CAUZELE OBEZITĂȚII
Foarte mulți factori contribuie la instalarea obezității, care apare atunci când echilibrul
energetic este dezechilibrat, adică energia acumulată (numărul de calorii) prin alimentație este
mai mare decât energia cheltuită.
Cele mai frecvente cauze ale obezității, dar nu singurele, sunt funcționarea anormalț a
glandei endocrine și factorii genetici.Copiii supraponderali sau obezi au mai multe șanse să
rămână obezi în adolescență decât cei normoponderali.
Obezitatea poate fi întâlnită la toate vârstele și la ambele sexe, mai des întâlnită la femei.
Cauze ce pot determina obezitatea: diabet zaharat, o dietă de slabă calitate, ereditatea,
bolile tiroidei și lipsa exercițiilor fizice. Persoanele cu predispoziție la îngrășare își agravează
starea prin: stil de viață sedentar, alcool și nu în ultimul rând fumat. Pot determina o creștere în
greutate și unele medicamente cum ar fi: progesteronul, endrogenii, insulina sau steroizii.
2.2 AFECȚIUNI DATORATE OBEZITĂȚII(enumerare)
Cardiologie - angina, infarct miocardic, hipertensiunea arterială, embolism coronar,
tromboză venoasă și nivele anormale de colesterol.
Dermatologie - vergeturi, celulită, negi, hirsutrism și intertrigo.
Gastroenterologie - boala refluxului gastroesofagian și boala ficatului gras, colelitiază.
Endocrinologie și sistemul reproducător - sindrom ovarian polichistic, diabet mellitus,
sterilitate, tulburări menstruale, pubertate precoce, moarte fetală intrauterină, complicații
în timpul nașterii.
Oncologie - de sân, esofagian, de ficat, ovarian, pancreatic, gastric, endometrial, cervical,
de rinichi, de prostată, mielom multiplu și limfoame.
10
Neurologie - atacuri cerebrale, migrene, meralgie parestezică, demență, scleroză multiplă,
sindromul tunelului carpian și hipertensiune intracraniană idiopatică.
Psihiatrie - depresie la femei și stigmatizare socială.
Urologie și nefrologie - disfuncții erectile, incontinență urinară, hipogonadism și blocaj
renal cronic.
Reumatologie și ortopedie - dureri ale coloanei inferioare, gută, mobilitate redusă și
osteoartrită.
11
CAPITOLUL III
3.1 FACTORI DE RISC
Factorii etiopatogenici sunt multipli și pot fi împărțiți în factori individuali și de mediu:
sociali, economici, profesionali, familiali.
Supraalimentarea (creșterea aportului alimentar peste nevoi) este în mare parte impusă
cultural. Porțiile de la fast-food-uri sau alte restaurante sunt supradimensionate, socializarea este
strâns legată de consumul de alimente, stresul psihic și depresia se focalizează pe ingestia de
alimente.
Sedentarismul este cea mai frecventă cauză a obezității fiind din ce în ce mai prezent în
viața cotidiană a omului modern. Multe persoane urăsc să facă mișcare, iar altele sunt prea
ocupate pentru a face sport dar și invadarea spațiului și timpului cu noile tehnologii.
Antecedentele heredo-colaterale de obezitate cresc riscul unei persoane de a deveni
supraponderală. Daca unul dintre părinți este obez, riscul este de 3 ori mai mare decât al unei
persoane cu părinți normoponderali.
Alături de lipsa activității fizice stau următorii factori care vor forma un cerc vicios:
stima de sine scăzută - o persoană supraponderală va avea o imagine de sine negativă și
va fi înclinată să-și elimine disconfortul printr-un consum și mai mare de alimente. De
asemenea, eșecurile repetate ale unor regimuri de slăbire accentuează imaginea negativă
facând și mai dificilă aplicarea strategiilor de scădere ponderală;
probleme afective - stările de stres psihic, anxietate sau afecțiunile de tipul depresiei sau
durerii cronice, persoana tinde să se sustragă de la rezolvarea problemelor și ale emoțiilor
negative prin refugierea în mâncare;
traume psihice - evenimente traumatizante precum abuzul fizic sau sexual în timpul
copilăriei, decesul unui părinte în perioada adolescenței sau probleme de cuplu (violență
domestică) pot avea un impact important în etiopatogenia obezității;
consumul de alcool - berea sau cocktail-urile conțin multe calorii și predispun la apariția
obezității de tip androgen;
consumul unor medicamente (antidepresivele sau medicația glucocorticoidă) sau
prezența unor afecțiuni precum sindromul Cushing și hipotiroidă.
12
Efectul agenților infecțioși asupra metabolismului este încă în fază incipientă. S-a
demonstrat că flora intestinală diferă între oamenii slabi și obezi. Există un indiciu că flora
intestinală la persoanele obeze și slabe poate afecta potențialul metabolic.
Această modificare aparentă a potențialului metabolic este considerată a conferi o mai mare
capacitate de a recolta energie care contribuie la obezitate. Dacă aceste diferențe sunt cauza
directă sau o consecințăa obezității nu a putut fi încă determinat fără echivoc.
13
CAPITOLUL IV
4.1 COMPLICAȚII
Impactul obezității asupra sănătății depinde de mulți factori individuali: sex, vârstă
metabolismul grăsimilor și prezența sau absența activității fizice.
Complicațiile obezității cele mai frecvente sunt următoarele :
diabet zaharat de tip II (Diabet zaharat non-insulino-dependent);
hipertensiunea arterială;
hiperlipoproteinemiile (creșterea valorilor trigliceridelor și colesterolului sanguin);
ateroscleroza coronariană;
accidente vasculare cerebrale;
afecțiuni locomotorii (artroza);
sindromul de apnee în somn.
Kilogramele în plus antrenează creșterea riscului față de numeroase boli menționate anterior.
Ea este un factor de risc independent în cardiopatie, hipoxie, tulburările de apnee în somn, hernii
și artroze.
Obezitatea este însoțită frecvent de uzură prematură a articulațiilor și de boală varicoasă a
membrelor inferioare.
4.2 CREȘTEREA ȘI DEZVOLTAREA ȚESUTULUI ADIPOS
Creșterea țesutului adipos uman se face pe baza creșterii numărului adipocitelor și
dimensiunilor acestora. Primele celule adipoase apar în organismul uman în săptămâna a 15-a de
viață intrauterină, numărul lor crește inițial repede până în săptămâna 23 de gestație pentru ca
ulterior ritmul de creștere să scadă.
În primii doi ani de viață creșterea țesutului adipos se face atât pe seama numărului cât și
a dimensiunilor adipocitelor, pentru ca ulterior creșterea să se facă lent până la pubertate pe
seama dimensiunilor celulare.
În adolescent se înregistrează o nouă creștere marcată a țesutului adipos pe seama 14
numărului de adipocite. La adult variațiile în greutate cu modificări ale masei țesutului adipos au
loc prin modificarea dimensiunilor celulare.
Creșteri mari ale masei adiposoase se pot realiza pe baza creșterii dimensiunilor celulare -
obezitate hipertrofică sau obezitate cu număr normal de celule - sau pe seama creșterii atât a
dimensiunilor cât și a numărului celulelor - obezitate hiperplastică, hipertrofică.
Obezitatea hiperplastică debutează de obicei la vârste tinere, sub 20 de ani, obezitatea cu
debut tardiv este de tip hipertrofic cu rezervă ca în anumite condiții este posibil și corelarea
componenței hiperplastice.
4.3 CONSECINȚE METABOLICE ȘI ENDOCRINE ALE OBEZITĂȚII
Modificările endocrine și metabolice, în special ale metabolismului intermediar al
lipidelor ce se asociază obezității, par a fi rezultatul și nu cauza obezității.
15
4.3.1 HORMONII SEXUALI
La pacienții obezi există în mod constant tulburări sexuale determinate de tulburări în
metabolismul hormonilor sexuali. Cauza acestor tulburări pare să fie alterarea funcției axului
hipotalamohipofizar care are drept consecință anomalii în sinteza sexostericoizilor suprarenalieni
și ovarieni /sau testiculari, la care se adaugă anomalii de metabolizare în țesutul adipos.
Femeile obeze prezintă următoarele modificări hormonale: creșterea nivelelor plasmatice
ale LH (hormon luteinizant) simultan cu scăderea nivelelor plasmatice ale FSH (hormon
foliculostimulant) și creșterea raportului FSH/LH, creșterea nivelelor plasmatice ale estrogenilor
și androgenilor.
Efectele acestor modificări sunt: menarha și menopauza precoce, variate tulburări ale
16
ciclului menstrual de tipul: hipermenoree, oligomenoree, amenoree, cicluri menstruale neregulate
sau anovulatorii, infertilitate.
Obezitatea se asociază adesea cu boala ovarelor polichistice, hiperandrogenism și
hirsutism. La pacientele obeze prevalența cancerului de sân este crescută.
Inseminarea acestor tulburări sunt reversibile odată cu scăderea în greutate însă femeile
ce inregistrează un declin brusc al curbei ponderale. La bărbați deși există o scădere a
concentrației, plasmatice a testosteronului asociată cu creșterea nivelului seric de estrogeni, prin
creșterea conversiei periferice a androgenilor în estrogeni, capacitatea sexuală și libidoul sunt
nemodificate.
4.3.2 FUNCȚIA GLANDELOR SUPRARENALE
La pacienții obezi rata secreției de cortizol este crescută cu păstrarea concentrației
plasmatice a cortizolului în limite normale și cu respectarea ritmului circadian de secreție
hormonală.
Teste care evaluează funcția corticosuprarenalei sunt obligatorii la pacienții obezi pentru
a exclude sindromul Cushing din etiopatologia obezității.
Tulburările induse de hiperadrenocitism sunt complet reversibile după tratamentul corect
al afecțiunii, eliminându-se în totalitate excesul ponderal.
4.3.3 HORMONUL SOMATROTOP HIPOFIZAR (STH)
La pacienții obezi secreția de STH este redusă dar ea revine la normal odată cu scăderea
în greutate. Stimulii ce determină secreția de STH sunt hipoglicemia și arginina.
4.3.4 FUNCȚIA GLANDEI TIROIDE
Funcția glandei tiroide este normală la cei mai mulți pacienți obezi. Uneori există
modificări minime la metabolismul hormonilor tiroidieni ce determină valori plasmatice crescute
17
de triiodotironina (T3) concomitent cu valori plasmatice scăzute de revers de triiodotironina
(rT3). Nu se înregistrează modificarea nivelelor plasmatice ale tironinei (T4) și nici ale TSH
(hormon stimulator al secreției tiroidiene). Variațiile menționate sunt reversibile cu scăderea în
greutate.
4.3.5 DIABETUL ZAHARAT
Se pare că este vorba de o susceptibilitate genetică. Există o determinare multiorganică pe
de o parte a rezistenței la insulină în țesuturile periferice, pe de altă parte a alterării funcției
celulelor pancreatice și insulare.
Rezistența la insulină și creșterea nivelelor plasmatice ale hormonului sunt strâns corelate
cu dimensiunile crescute ale adipocitelor, nu cu masa totală a țesutului adipos. De aceea, odată
cu scăderea în greutate și revenirea la normal a dimensiunilor adipocitelor, modificările sunt
reversibile.
Efectul diabetogenic al obezității depinde și de distribuția grăsimii de rezervă. Obezitatea
centrală, androidă, cu acumulare excesivă de țesut adipos abdominal se corelează mai strâns cu
diabetul zaharat și alte tulburări metabolice decât obezitatea periferică, ginoidă. Factorii care
determină creșterea rezistenței periferice la insulină sunt:
creșterea nivelelor plasmatice a acizilor grași liberi ca urmare a eliberariilor crescute din
adipocite cu creșterea oxidării acizilor grași liberi în țesuturile periferice urmată de
scăderea metabolizării glucozei crește glucogeneza hepatică
creșterea nivelului plasmatic al leptinei (peptid) prin eliberarea unor cantități crescute de
leptină din țesutul adiposin exces; există o relație inversă între nivelele plasmatice ale
leptinei și insulinei
creșterea secreției de TNF-a (factor de necroză tumorală A) care determină creșterea
rezistenței periferice la insulină Creșterea rezistenței la insulină determină o creștere a
secreției de insulină cu hiperinsulinemie consecutivă. Expunerea cronică la valori
crescute ale insulinei serice reprezintă factorul major ce determină sindromul metabolic
întâlnit în obezitate care asociază:
18
gluconeogeneza hepatică, intoleranță la glucoză, dislipidemie, creștere LDL, scăderea
HDL, ateroscleroza și diabet zaharat.
Efectul diabetogenic al obezității se exercită și prin supraalimentare (cu aport caloric excesiv
ce suprastimulează secreția pancreatică de insulină si în timp duce la decompensare) asociată
scăderii activității fizice.
Acestea sunt motivele pentru care restricția aportului caloric îmbunătățește semnificativ
controlul glicemiei independent de scădere ponderală.
4.3.6 APARATUL RESPIRATOR
Tulburările respiratorii întâlnite la pacienții obezi sunt:
creșterea consumului de oxigen
scăderea complianței pulmonare
modificarea volumelor pulmonare
sindromul de apnee în somn
În cursul efortului, consumul energetic de oxigen crește mai mult la obezi decât la
normoponderali, cu scăderea eficacității respirației determinată de insuficiența muschilor
respiratorii putând determina hipercapnie.
Modificări ale volumului pulmonar în funcție de scăderea acestora:
capacități reziduale funcționale (CRF)
volumul respirator de rezervă
capacitățile pulmonare totale.
CRF poate scădea la pacienții cu obezitate morbidă și deveni inferioară volumului de
închidere, ceea ce duce la modificarea raportului ventilației perfuziei cu deschiderea șanțurilor
arteriovenoase și hipoxie consecutivă.
Modificări anatomice ce pot determina obstrucții variabile de căi aeriene la pacienții obezi:
flexia coloanei vertebrale cervicale
tulburări de mobilitate ale coloanei vertebrale determinate de numeroși osteofiți și de
creșterea masei țesutului adipos toracic și abdominal
19
deschiderea gurii poate fi limitată de țesutul adipos submentonier
volumul mare al limbii, obrajilor, palatului moale, al țesutului faringian și supralaringian
opertura laringiană poate ocupa o poziție infantilă.
Deși majoritatea obezilor sunt normocapnici, cu creșterea gradului de obezitate, supraadăugarea
unor afecțiuni pulmonare intercurente sau a fenomenelor de hipertensiune pulmonară pot
dezvolta sindroame patologice de tipul:
sindrom de hipoventilație asociată obezității ce cuprinde: scăderea sensibilității centrului
respirator la bioxid de carbon, apnee în somn, hipersomnolentă, obstrucții de căi aeriene
sindrom pickwick: hipercarbie, hipoxemie, policitemie, hipersomnolență, hipertensiune
pulmonară și insuficiență biventriculară.
4.3.7 SISTEMUL CARDIOVASCULAR
Modificări și afecțiuni cardiovasculare la pacienții obezi:
creșterea volemiei
creșterea debitului cardiac
hipertensiunea arterial
ischemia miocardică
tulburările de ritm
insuficiență cardiacă
Creșterea masei corporale pe seama creșterii masei țesutului adipos și muscular la pacienții
obezi determină o scădere a volumului sanguin raportată la greutate, față de pacienții
normoponderali.
Volumul sanguin la pacienții obezi este crescut prin activarea sistemului
renina-angiotensina-aldosteroizi. Cea mai mare parte din volumul sanguin este distribuită masei
adipocitare. Debitul sanguin cerebral și renal sunt similare cu ale pacienților normoponderali.
Activitatea metabolică și debitul cardiac sunt crescute la pacienții obezi, proporțional cu
surplusul de greutate. Astfel diferențele arteriovenoase ischemice ale oxigenului rămân în limite
normale.
20
Creșterea debitului cardiac (debitul cordului drept crește cu 0,1 l/min pentru a perfuza 1kg de
țesut adipos suplimentar) se realizează pe seama creșterii volumelor cardiace astfel încât
frecvența pulsului este în limite normale la pacienții obezi.
Hipertensiunea arterială este mai frecventă la pacienții obezi decât in populația generală.
Se înregistrează o creștere a tensiunii arteriale, în medie cu 3 mmHg la fiecare 10 kg
excedentare. Hipertensiunea arterială este secundară, în parte, creșterii volemiei și a debitului
cardiac dar intervin și alți factori de risc: genetici, hormonali, renali, hemodinamici.
Dintre factorii hormonali aș aminti hiperinsulinemia care poate contribui prin activarea
sistemului nervos simpatic la retenție sodată cu HTA. În plus, rezistența la insulină potențează
efectul vasopresor al noradrenalinei și angiotensinei 3.
Obezitatea este considerată ca factor de risc major și independent de risc coronarian și moarte
subită. Aceste complicații consecutive ischemiei miocardice pot apare independent de HTA,
dislipidemii, diabet zaharat, sedentarism, care atunci când se asociază au efecte complementare.
Tulburările de ritm cardiac sunt frecvent întâlnite la pacienții obezi.
Factori etiologici ai tulburărilor de ritm cardiac:
hipoxia
hipercapnia
hipopotasemia rezultată în urma unui tratament diuretic
coronaropatia
hipercatecolaminemia
sindromul de apnee în somn
ischemia miocardică
infiltrarea adipoasă a căilor de conducere intracardiacă.
Aritmiile și tulburările de conducere pot fi cauza morții subite la pacienții obezi. S-a
demonstrat că țesutul gras se opactizează la nivelul pericardului și al cordului drept unde poate
genera tulburări de ritm și de conducere.
Studii realizate prin cateterism cardiac la pacienții obezi cu BMI 50 fără HTA arată că deși se
înregistrează creșteri ale presiunilor de umplere și a dimensiunilor cavităților cordului,
performanța ventriculului stâng este în limite normale.
La pacienții superobezi sau la cei ce asociază HTA, există afectarea atât a funcției sistolice
21
cât și diastolice ventriculare stângi, atingând grade diferite de insuficiență cardiacă reversibilă cu
scăderea în greutate.
4.3.8 SISTEMUL GASTROINTESTINAL
Pacienții obezi au risc crescut de pneumonie de aspirație, datorată unei asocieri de factori:
presiunea intraabdominală crescută;
pH gastric scăzut;
volum rezidual crescut;
evacuare gastrică intarziată;
incidența crescută a herniei hiatale cu reflux gastroesofagian;
Litiaza veziculară este relativ frecvent intalnită la pacienții obezi. Prevalența disfuncțiilor
hepatice este în mod particular crescută la pacienții obezi care au suferit intervenții de tip bypass
intestinal fără a putea fi precizate mecanismele de producere. Principiul de bază de care trebuie
să țină seama orice dietă este acela că pierderea în greutate depinde de deficitul caloric iar
deficitul caloric depinde de numărul total de calorii, nu de tipul de calorii consumate raportat la
aportul caloric.
Incărcarea grasă a ficatului se întalnește în mod constant la pacienții obezi deși, este
probabil ca ea să nu se reflecte în testele uzuale de explorare a funcției hepatice. Aceasta pare să
fie corelată îndeaproape cu durata perioadei de prezență a excesului ponderal și nu gradul
obezității.
Litiaza veziculară este relativ frecvent întâlnită la pacienții obezi. Prevalența disfuncțiilor
hepatice este în mod particular crescută la pacienții obezi care au suferit intervenții de tip bypass
intestinal fară a putea fi precizate mecanismele de producere. Principiul de bază de care trebuie
să țină seama orice dietă este acela că pierderea în greutate depinde de deficitul caloric iar
deficitul caloric depinde de numărul total de calorii, nu de tipul de calorii consumate raportat la
aportul caloric.
22
CAPITOLUL V
5.1 INVESTIGAȚII
Examene paraclinice în timpul investigațiilor de rutină :
măsurarea glicemiei, pentru depistarea DZ tip II;
măsurarea nivelului hormonilor tiroidieni;
enzimele hepatice;
nivelul colesterolului și al trigliceridelor.
Evaluarea riscului pacientului obez presupune trei aspecte importante:
Determinarea gradului de obezitate (sau a excesului ponderal) prin metoda IMC.
Evidențierea obezității abdominale prin măsurarea circumferinței abdominale.
Această măsurătoare oferă informații complementare în ce privește riscul persoanelor obeze,
independent de indicele de masă corporală. Măsurarea circumferinței abdominale este utilă în
special la persoanele care, judecate strict după IMC, s-ar încadra în categoria normoponderalilor
sau în cea a supraponderalilor. Valorile circumferinței abdominale peste care persoanele prezintă
un risc înalt sunt de peste 100 cm la bărbați și peste 90 cm la femei.
Circumferința abdominală se masoară cu ajutorul unei panglici metrice la nivelul
abdomenului (în dreptul ombilicului). Măsurarea circumferinței abdominale nu este justificată la
persoanele cu IMC >35 deoarece nu oferă date suplimentare față de cele furnizate de IMC.
Evaluarea factorilor agravanți, există o serie de factori de risc și boli la care este expus
individul, ceea ce duce la o creștere semnificativă a mortalității.
În diagnosticarea obezității trebuiesc eliminate:
Graviditatea.
S/P (status post) tratament cu corticoizi.
Boli de excreție (insuficiență renală).
Boli cardio-limfo-vasculare (ascita).
Boli parazitare (Elefantiasis - bilharzia/schistosomiasis, chisturi hidatice).
Boli endocrine.
Sindromul Cushing.
23
Creșteri tisulare mari, maligne sau benigne, etc.
Sindromul Pickwick - o formă de obezitate care este asociată și cu o anumită stare de
retardare intelectuală.
24
CAPITOLUL VITRATAMENTUL OBEZITĂȚII
6.1 GENERALITĂȚI
Scăderea în greutate a unui supraponderal începe prin stabilirea a unei bune colaborări
între medic și pacient. Trebuie înțeles că indiferent de forma de tratament aleasă, aceasta trebuie
aplicată pe o perioadă cât mai lungă de timp. Acest lucru este în general greu de acceptat de
pacienții obezi, care sunt disperați să găsească un tratament miracol care să aibă rezultate cât mai
rapide. Eficacitatea tratamentului de lungă durată este singura garanție a reușitei.
Într-o primă etapă se va pune accentul pe îmbunătățirea stării de sănătate a pacientului și
nu pe obținerea unei greutăți corporale ideale.
Există numeroase formule miraculoase de slăbire rapidă, însă provocarea constă în
menținerea acestei greutăți atinse. Dieta reprezintă elementul de bază al tratamentului. Cura de
slăbire propriu-zisă trebuie să dureze aproximativ 6 luni.
Când dieta hipocalorică, schimbările în stilul de viață nu au dat rezultatele și sănătatea
este în pericol se pot prescrie medicamente antiobezitate. Medicul va adăuga medicația
adjuvantă și chirurgia gastrică, dacă nu sunt prezente complicații ale obezității.
Medicamentele antiobezitate acționează fie prin diminuarea senzației de foame și
inducerea rapidă a senzației de sațietate, fie prin scăderea absorbției intestinale a grăsimilor. De
asemenea, chirurgia gastrică realizează o diminuare a capacității gastrice sau induce modificări
ale absorbției de nutrienți.
6.2 TRATAMENT INIȚIAL
Înainte de începerea tratamentului persoana obeză trebuie să-și evalueze disponibilitatea
schimbării radicale a modului de viață. Scăderea în greutate și menținerea unei greutăți optime
este dificil de obținut și e foarte greu de găsit motivația, mai ales în situația în care s -au obținut o
serie de eșecuri repetate în încercările anterioare.
Dacă persoana nu e pregatită pentru schimbările presupuse de regimul dietetic, medicul 25
va sugera stabilirea unor deziderate mai ușor de atins, precum menținerea unei greutăți constante,
fără câștig ponderal și fixarea unei date ulterioare de la care să fie aplicat regimul dietetic.
În cazul în care persoana e gata să înceapă tratamentul, medicul va stabili drept ținta inițială
scăderea în greutate cu 10% cu o rată de 0.5 - 0.9 kg pe săptămână. Studiile arată că scăderile
mici în greutate sunt mai ușor de menținut decât o slăbire bruscă accentuată care duce la un
câștig rapid în greutate.
6.3 EDUCAȚIA ALIMENTARĂ
Disciplina alimentară nu este o dietă, ci un mod de viață. Scăderea ponderală este o
opțiune lentă, de durată și de adaptare la un nou stil de viață. De aceea, hotărârea de a slăbi este
mai mult decât o problemă alimentară.
Dietoterapia este prima componentă a tratamentului pacientului obez. Elaborarea unui
program nutrițional se bazează pe faptul că fiecare individ este unic (bagaj genetic, istorie
medicală, mod general de viață) și de aceea dieta trebuie personalizată în așa fel încât să se
furnizeze alimente sănătoase, variate, echilibrate nutrițional în funcție de nevoile ficărei
persoane.
6.4 DIETA PRIN APORT ALIMENTAR REDUS ȘI FIX
Această dietă este prescrisă indiferent de vârstă, greutate sau mod de viață. Dieta
recomandată este de obicei slab calorică, între 1200-1500 calorii pe zi la femei și 15001800
calorii la bărbați; este mai puțin flexibil fiind eficace pentru acei pacienți care au nevoie de mai
mult control. Specialiștii au arătat că nu tipul de alimente ingerate produc scăderea în greutate ci
limitarea cantității de calorii.
6.5 DIETA PRIN APORT CALORIC FOARTE REDUS
Acest tratament este rezervat pentru cazurile de obezitate extremă care au nevoie de o
26
scădere a greutătii.
Este aplicat doar sub stricta supraveghere medicală, însă, în general nu este recomandată.
Pe termen lung eficiența dietei prin aport redus caloric și a celei prin aport foarte redus este
aceeași. De obicei este vorba de 800 - 1200 cal / zi. Această dietă se poate aplica pe o perioadă
scurtă de timp, de regulă de 3 luni.
Regulile de bază ale unei alimentații sănătoase:
planificarea zilnică a meniului;
noul tip de regim alimentar va fi menținut prin consumul unor porții mici (4-5 mese pe zi)
fără a se sări peste o masă; - evitarea grăsimilor saturate care vor fi înlocuite cu grăsimi
monosaturate; - se va consuma numai carne macră.
6.6 ACTIVITATEA FIZICĂ
Efortul fizic terapeutic contribuie substanțial la arderea caloriilor. Exercițiul fizic crește
capacitatea sistemului muscular de a utiliza grăsimea în scopuri energetice.
Activitatea fizică moderată, zilnică, duce la menținerea unui tonus muscular bun și a unui
consum energetic sporit. Una dintre modalitățile de activitate fizică zilnică cel mai ușor de pus în
practică este mersul pe jos în compania prietenilor, a altor membri ai familiei, a colegilor de
serviciu sau a câinelui.
Se vor monitoriza numărul de pași într-o zi cu ajutorul unui pedometru ce se poate
cumpăra de la magazinele de articole sportive. Numărarea pașilor poate motiva acumularea de
mai mulți pași. În special persoanele ale căror muncă presupune statul îndelungat la birou, vor fi
motivate să-și crească numărul de pași făcuți zilnic. Se va începe prin creșterea lentă de la 2000
de pași pe zi până la 10.000 - 12 000. Experții recomandă activitate fizică de intensitate moderată
timp de 30 de minute pe zi,5 zile pe săptămână sau mai mult. Se pot intercala pauze, iar
activitatea fizică să fie realizată în 3 etape de câte 10 minute, obținându-se același efect. Acest
program de exerciții fizice moderate nu va fi urmat de o scădere în greutate ci va scădea riscul
aparițiilor complicațiilor, fiind un pas de plecare pentru exercițiile fizice de 60-90 minute pe zi
care se soldează cu scăderea si menținerea noii greutăți corporale.
27
Exercițiile fizice în mod structurat se pot face în cadrul unui club de fitness. În general,
este necesar consultul medicului, în special la persoanele care nu au mai practicat activitate fizică
de mult timp sau la cei cu probleme cardiace.tipul de efort și intensitatea acestuia se face de
asemenea la recomandarea specialistului, în funcție de prezența sau nu a patologiei asociate.
Persoanele care au probleme articulare degenerative vor alege un tip de activitate care să
nu le suprasolicite articulațiile. Aerobicul oferă cele mai bune condiții pentru arderea grăsimilor.
De asemenea, un bun efect îl au plimbările, alergatul, dansul, înotul, mersul pe bicicletă.
În anumite situații, stresul, familia, mediul pot să constituie distractori de la programul
zilnic de exerciții fizice; în nici un caz nu se va renunța la activitatea fizică, în aceste cazuri, ci se
va relua rutina zilnică stabilită.
Studiile arată că întocmirea unui jurnal care să conțină cantitățile și caloriile din
alimentele consumate în fiecare zi are un rol important în scăderea în greutate.
Iată câteva întrebări la care va trebui să-și răspundă o persoană care a luat excesiv în
greutate:
"Tulburarea alimentației sau creșterea în greutate a apărut în perioadele cu un nivel
crescut de stres, frustrări și de viață dezordonată?"
"Mănânci atunci când nu ți-e foame sau când ești sătul?"
"Mănânci sau gătești ca să scapi de o situație stresantă?"
"Ți se pare că mâncarea te calmează?"
"Folosești mâncarea ca pe o recompensă?" În cazul în care se constată că mâncatul în
exces este corelat cu stresul psihic, este necesară o analiză atentă a problemei și găsirea
unei modalități de a o rezolva.
Pentru a schimba comportamentul alimentar neadecvat:
Se va înlocui activitatea legată de alimentație cu o scurtă plimbare în holul sau în jurul
blocului;
Se va telefona unui prieten;
În condițiile de foame reală se va lua un prânz sau gustarea care să conțină alimente
sănătoase;
În timpul mesei individul se v-a concentra asupra mesei și o v-a savura.
Eliminarea tentației de a mânca excesiv și concentrarea asupra mâncatului -în cazul în care
28
alimentele bogate în grasimi și zahăr sunt la îndemână ele vor reprezenta o tentație și o invitație
la a mânca mai mult decât este nevoie. Se vor limita proviziile de gustări nesănătoase (dulciuri
sau sucuri dulci);
nu se va mânca niciodată în fața televizorului, a computerului, la birou sau în mașină în
timpul condusului, ci așezat la masă, cu atenția concentrată asupra actului mancării;
în timpul gătitului nu se va gusta din mâncare; se poate apela la mestecatul gumei pentru
a fi eliminată această tentație de a gusta în timpul gătitului;
se va alcătui cu atenție meniul, care va fi compus din alimente sănătoase și nu se va
mânca orice se gasește prin casă. Seara se va plănui cu grijă meniul zilei următoare;
gustările se vor mânca pe farfurie și nu din pachețel. De asemenea, se vor alcătui atent
gustările;
se va mânca încet, într-un mediu relaxant și într-o companie plăcută pentru a fi receptată
ca o experiență plăcută; se va evita mâncatul pe fugă;
nu se va sări peste mese și se va respecta orarul fix, deoarece acestea coincid cu senzația
de foame.
Respectarea planului alimentar, este vital pentru scăderea în greutate, însă se pot face mici
abateri.
6.7 TRATAMENTUL DE ÎNTREȚINERE
După 6 luni de tratament se va merge la control medical pentru a se evalua progresul
obținut. Organismul se va adapta la cantități mai mici de calorii și se poate observa o oprire a
procesului de scădere în greutate.
Această stagnare poate scădea motivația persoanei supraponderale. În această situație,
medicul va recomanda intensificarea activității fizice și va face o programare la nutriționist
pentru ajustarea planului alimentar. Obiectivul tratamentului se va muta de la scăderea în
greutate la menținerea acesteia. Continuarea programului de exerciții este esențial pentru
menținerea noii greutăți.
Dacă nu se poate menține greutatea sau dacă nu se poate slăbi cu 0.5 kg pe saptămână,
medicul curant poate introduce medicația antiobezitate alături de dietă și strategiile de modificare 29
ale stilului de viață.
6.8 TRATAMENTUL MEDICAMENTOS
Terapia medicamentoasă are o valoare limitată în tratamentul obezității.
Medicamentele sunt ineficiente ca tratament unic al obezității.
Nu este acceptat faptul că beneficiul lor modest adăugat celorlalte mijloace terapeutice
justifică costurile terapiei și efectele sale adverse. Cu privire la terapia medicamentoasă a
obezității organismele internaționale care efectuează studii în acest sens fac următoarele
recomandări:
6.9 TRATAMENT CHIRURGICAL
Tratament chirurgical al obezității este indicat atunci cand: - IMC depășește 40 - IMC
este mai mare de 35 cu comorbidități asociate (obezitatea este asociată cu o complicație
metabolică, precum dibetul zaharat sau afecțiuni osteo-articulare). Obiectivele tratamentului
chirurgical sunt, în primul rând, de reducere a greutății corporale, și asftel, de rezolvare a altor
probleme de sănătate: DZ de tip II sau hipertensiune arterială. Trebuie reținut faptul că după
tratamentul chirurgical persoana obeză sau supraponderală nu va reveni automat la o greutate
normală, ci va trebui să mănânce alimente în cantități foarte mici; prin intervenția chirurgicală se
reduc dimensiunile stomacului.
De asemenea, sunt necesare adausuri de nutrienți și suplimente vitaminice. Vor fi evitate
băuturile cu conținut caloric crescut deoarece acestea acoperă necesarul caloric fară să aducă
30
Drogurile ce induc pierderea în greutate aprobate de FDA (Food and Drug Administration)
pot fi utilizate numai ca parte componentă a unui program de scădere ponderală ce include
dietă și activitate fizică pentru pacienții cu BMI > 30 fără boli sau factori de risc
concomitenți datorați obezității și pentru pacienții cu BMI = 27 cu boli sau factori de risc
datorați obezității.
aport de nutriție.
Exista 2 tipuri de intevenții chirurgicale pentru tatamentul obezității morbide:
proceduri restrictive: prin care se realizează o diminuare a capacității gastrice, limitând
astfel ingestia de alimente solide și inducând o senzație de sațietate mult mai rapidă
(bandaj gastric prin inel de silicon ajustabilă și gastroplastia verticală calibrată cu ajutorul
unui stapler liniar);.
proceduri malabsorbtive
Alte tehnici chirurgicale (by-pass-ul jejuno-ileal, fixarea maxilo-mandibulară "jaw
wiring", liposucție) au fost folosite în încercarea de a trata obezitatea morbidă, însă rezultatele pe
termen lung au fost nesatisfăcătoare.
Important
Toate tipurile de intervenții chirurgicale prezintă riscuri. Înainte de a se alege o anumită
procedură terapeutică medicul specialist va analiza atent toate riscurile și beneficiile intervenției
respective și o va alege pe cea care se potrivește cel mai bine pacientului. După tratamentul
chirurgical, pacientul obez va începe să scadă în greutate, această slăbire va continua pe o
perioadă de 2 ani. Cele mai frecvente complicațiile intervențiilor chirurgicale sunt infecțiile
plăgii operatorii, scurgerea conținutului gastric sau intestinal în cavitatea peritoneală (cu apariția
peritonitei) și trombembolismul pulmonar. O treime din pacienții operați gastric vor dezvolta
anemie și osteoporoză.
31
CAPITOLUL VII
7.1 REEDUCAREA STILULUI DE VIAȚĂ
Persoana obeză trebuie să-și evalueze dorința de schimbare radicală a modului de viață,
disponibilitatea de a pune în practică regulile unui plan riguros. Este important care îl are
persoana din partea celorlalți membrii ai familiei și din partea următorul pas este consultul la
medic.
Rolul acestuia este de a:
stabili mecanismele patogenice care au dus la obezitate;
identifică consumul unor medicamente ce pot îngreuna încercarea de a reduce excesul
ponderal;
identifică factorii emoționali care ar putea determina creșterea în greutate sau ar putea
scade șansele de succes în ceea ce privește controlul greutății.
Activitatea fizică are rolul de a spori consumul caloriilor.
psihiatrul sau psihoterapeutul va trata tulburările afective (anxietatea și depresia) sau alte
probleme psihologice (abuzul fizic sau sexual, probleme maritale, abuzul de droguri sau
alcool) care pot sta la baza unui comportament alimentar dezadaptativ.
32
CAPITOLUL VIII
8.1 BENEFICIILE SCĂDERII ÎN GREUTATE
Studiile au arătat că scăderea în greutate are efecte pozitive asupra stării de sănătate:
îmbunătățește supraviețuirea în cazul complicațiilor obezității, în special a diabetului
zaharat de tip II;
slăbire de numai 2- 4,4 kg are efecte semnificative de scădere a hipertensiunii arteriale;
pacienții cu astm bronșic care în decurs de un an și-au diminuat greutatea cu 14,2kg și-au
îmbunătățit funcția pulmonară, iar numărul exacerbărilor (episoadele severe de astm) și
necesarul de glucocorticoizi orali sau diminuat semnificativ.
persoanele care prezintă DZ de tip II au valori mai mici ale glicemiei, iar dozele de
antidiabetice orale necesare scăderii glicemiei sunt mai mici;
scăderea susținută în greutate previne apariția DZ de tip II;
pacienții cu sindrom de apnee în somn care au scăzut în greutate cu 10% și-au
îmbunătățit somnul și nu au mai prezentat somnolență diurnă.
CAPITOLUL IX
CONCLUZII
33
În România
aproximativ 30% din populație suferă de obezitate;
20% din populație este supraponderală;
numărul copiilor supraponderali a crescut cu 18% în ultimii 10 ani;
cele mai afectate sunt persoanele cu vârsta cuprinsă între 15-65 ani;
40% dintre copii sunt supraponderali;
procentul bărbaților obezi este de 27% iar cel al femeilor de 29%;
Concluzia acestor date arată că se impune o educație a populației și o informare a acesteia
legată de pericolul pe care îl reprezintă obezitatea în calitatea vieții.
În opinia OMS, printre cauzele creșterii numărului de persoane obeze se află gradul de
cultură și aspectele psihosociale, biochimia, aspectele neurologice și psihologice.
În lume există peste un miliard de persoane adulte supraponderale, mai multe decât cele
800 de milioane de persoane ce suferă de malnutriție, se arată într-un raport al OMS.
Dacă în China, Japonia și în unele țări africane procentul acestora este mic, sub 5%, în
unele zone urbane din Samoa, numărul acestora depășește 75%.
În Statele Unite, 30% dintre adulți sunt considerați obezi - circa 60 de milioane de
persoane. În Europa recordul la obezitate îl deține Marea Britanie cu 22%, față de Germania cu
12% și Italia cu 8%.
BIBLIOGRAFIE
“Obezitatea între a fi și a nu fi”, Barry Adkinson, 2001
“Echilibrul energetic și obezitatea” ,Dan Peretianu, 2009
34
“Cum să scăpăm de obezitate” , Victor Duta
“Supraponderabilitatea și obezitatea”, Fraga Paveliu
WHO 2000
“Cum să slăbim prin controlul emoțiilor , tratament personalizat contra obezității“,
Maurice Larocque
“Urgențe medico-chirurgicale”, Lucreția Titircă
ANEXA 1
PLANURI DE NURSING
CAZUL1
35
Pacienta H.S. în vârstă de 56 de ani, căsătorită 3 copii, ocupația actuală - pensionară,
provine din mediul urban, înălțime 1,52 m. ,greutate 72 kg.
Stare generală relativ bună, afebrilă, tegumente și mucoase normal colorate, țesut celular
subcutanat: bine reprezentat. Diagnostic clinic HTA esențială stadiul III, și obezitate gradul II.
În cadrul studiului obiectiv efectuat asupra pacientei am constatat că aceasta are
perturbate următoarele nevoi:
1. A respira și a avea o bună circulație (circulație și respirație inadecvată, valori crescute ale
tensiunii arteriale).
2. .A se mișca și a avea o bună postură ( poziție antalgică, dificultate în a se deplasa și în
modificări de postură).
3. Nevoia de a dormi și a se odihni ( dificultatea de a se odihni - ore insuficiente de somn4 –
5ore pe noapte).
4. Nevoia de a învăța ( cunoștințe insuficiente asupra bolii).
Diagnostic de nursing:
1. HTA manifestată prin dureri precordiale, dispnee, cefalee, palpitații. Pericol de AVC
dacă nu se intervine pentru scăderea tensiunii arteriale;
2. Pacienta prezintă circulație și respirație deficitară cauzată de vârstă, moștenire genetică;
3. Dificultatea de a se odihni, cauzată de dureri precordiale, manifestată prin ore insuficiente
de somn 4-5 ore /noapte.
Plan de nursing personalizat
Nevoia de a avea o bună circulație și respirație, nevoia de a se odihni.
Pacienta nu respiră corespunzător, prezintă dispnee, polipnee, circulție sangvină
perturbată, dureri precordiale, palpitații, sufocări, cefalee, tulburări de vedere și de echilibru.
Pacienta prezintă durere în regiunea retrosternală, disconfort, este anxioasă. Pacienta să respire
normal, să nu mai prezinte “sete de aer”, să nu mai aibă dureri precordiale, palpitații, cefalee,
amețeli, să prezinte TA în limite normale.
Îngrijiri acordate
36
Asigur repaos în poziție semișezândă, înregistrez funcțiile vitale, administrez tratament
medicamentos (Aspacardin, Nifedipin, prescris de către medic), asigur confortul fizic și psihic, o
pregătesc pentru explorare EKG. Fac toaleta cavității bucale, tratez rănile de la nivelul gingiilor,
ajut pacienta să se alimenteze, înregistrez funcțiile vitale în foaia de observație, administrez
tratamentul medicamentos, fac educație sanitară cu pacienta.
În urma administrării tratamentului, TA a mai scăzut. Numai prezintă dureri și palpitații.
Nevoia de a se alimenta și hidrata, nevoia de a comunica.
Pacienta prezintă inapetență, are anumite leziuni la nivelul gingiilor. E irascibilă,
anxioasă, nu dorește să se alimenteze.Pacienta să fie echilibrată hidroelectrolitic, să nu mai
prezinte răni la nivelul cavității bucale. Pacienta a înțeles importanța informațiilor în ceea ce
privește alimentația și urmează cu strictețe regimul alimentar.
Obiecive atinse:
am recoltat sânge pentru examenele de laborator, urină, am înregistrat funcțiile vitale și
vegetative;
am comunicat cu pacienta ajutând-o să se acomodeze la mediul spitalicesc;
am pregătit pacienta fizic și psihic în vederea efectuării examenului endoscopic;
am administrat delegat medicația prescrisă de medic;
am ajutat pacienta să-și învingă teama, să nu mai fie anxioasă și neliniștită, să respecte
regimul alimentar
am creat un microclimat favorabil prin aerisirea salonului și schimbarea lenjeriei de pat.
CAZUL 2
Pacientul O.P. în vârstă de 72 de ani, căsătorit, 1 copil, ocupație - pensionar, provine din
mediul urban, înalțime 1,62 m, greutate 80kg. Diagnosticat cu HTA stadiul II, obezitate gradul
III.
În cadrul studiului obiectiv efectuat asupra pacientului am constatat că acesta are
37
perturbate următoarele nevoi:
1. De a evita pericolele, circulație și respirație inadecvată, valori crescute ale TA, glicemiei
2. De a avea o bună respirație și circulație - circulație deficitară, HTA , vertij, cefalee,
oboseală, dispnee
3. De a elimina - eliminare deficitară, edeme ale gambelor
4. De a se deplasa și a avea o bună postură - circulație inadecvată, dureri la nivelul
membrelor inferioare, deplasare îngreunată
5. De a se alimenta - regim hiposodat, inapetență
Diagnostic de nursing
1. Actual HTA cauzată de efortul fizic manifestată prin dureri precordiale, dispnee, cefalee,
palpitații.
2. Potențial pericol de șoc respirator, AVC dacă nu se intervine pentru scăderea TA.
3. Actual dificultatea de a-și păstra sănătatea cauzată de creșterea glicemiei peste valorile
normale și HTA manifestate prin vertij, cefalee, oboseală, hiperglicemie.
4. Potențial pericol de comă diabetică dacă nu se intervine pentru scăderea glicemiei
Îngrijiri acordate
Nevoia de a avea o bună circulație și respirație, nevoia de a evita pericolele, nevoia de a
elimina.
Circulație deficitară, HTA manifestată prin cefalee, vertij, dureri precordiale, palpitații.
Dificultatea de a-și păstra sănătatea manifestată prin valori crescute ale TA și glicemiei.
Eliminare deficitară manifestată prin edeme, dureri la nivelul membrelor inferioare.
Pacientul să prezinte TA în limite normale. Pacientul să aibă o respirație
normală.Pacientul să prezinte glicemia în limite normale Pacientul să nu mai prezinte edeme și
dureri.
Asigur repaos în poziție semișezândă, înregistrez funcțiile vitale, administrez tratament
medicamentos, asigur confortul fizic și psihic, îl pregătesc pentru examenele fiziologice. Tratez
rănile de la nivelul gambelor, ajut pacientul să se alimenteze, ajut la crearea unui regim
corespunzător, fac educație sanitară cu pacientul.
38
În urma administrării tratamentului, TA a mai scăzut, nu mai prezintă dureri și palpitații,
pacientul stă în poziție semișezândă, dar persistă edemele.
Nevoia de a se alimenta și hidrata, nevoia de a avea o bună postură.
Dificultate în a se alimenta manifestată prin inapetență, circulație inadecvată manifestată
prin edeme și dureri ale membrelor inferioare. Pacientul să fie echilibrat hidroelectrolitic, să nu
mai prezinte răni la nivelul gambelor.
Pacientul a înțeles importanța informațiilor în ceea ce privește alimentația și urmează cu
strictețe regimul alimentar.
Obiective atinse:
înregistrarea funcțiilor vitale;
administrarea tratamentului medicamentos;
însoțirea pacientului la examene paraclinice;
recoltarea sângelui pentru examene de laborator;
educația sanitară a pacientului;
alimentația pacientului;
supravegherea pacientului
CAZUL III
Pacienta I.F. în vârstă de 79 de ani, căsătorită ,2 copii, ocupația actuală - pensionară,
provine din mediul urban, înălțime 1,52 m. ,greutate 84 kg. Diagnosticul HTA esențială,
hipercolesterolemie, obezitate gr.III.
În studiul obiectiv efectuat asupra pacientei am constatat că aceasta are perturbate
39
următoarele nevoi:
1. A respira și a avea o bună circulație - circulație și respirație deficitară, valori crescute ale
tensiunii arteriale
2. De a evita pericolele - dificultatea de a-și păstra sănătatea, posibilitatea apariției
complicațiilor
3. Nevoia de a dormi și a se odihni - insomnie, agitație, neliniște - odihna insuficientă
calitativ și cantitativ
4. Nevoia de a învăța - cunoștințe insuficiente despre boală
5.
Diagnostic de nursing
de ordin fizic: vârsta, sexul, organismul predispus, alimentație;
de ordin psihologic: stres, neliniște situația materială, familia;
de ordin sociologic: schimbarea modului de viață, imposibilitatea de a urma dieta;
lipsa cunoașterii: cunoștințe insuficiente despre boală și complicațiile ei.
Îngrijiri acordate:
Nevoia de a avea o bună circulație și respirație, nevoia de a evita pericolele, circulație
deficitară,
HTA manifestată prin amețeli, dureri precordiale. Dificultatea de a-și păstra sănătatea
manifestată prin valori crescute ale TA și obezitate. Pacienta să prezinte TA în limite normale, să
aibă o respirație normală, să prezinte glicemia în limite normale, să nu mai prezinte edeme și
dureri. Înregistrez funcțiile vitale, administrez medicația prescrisă ( famotidin, tertensif, cradil,
atenolol).
Pregătesc pacienta pentru efectuarea EKG-ului. Însoțesc pacienta la plimbări, la sala de
mese, urmăresc modul de alimentare și respectarea regimului. Sfătuiesc pacienta să se
acomodeze cu mediul spitalicesc, ajut la crearea unui mediu de siguranță.
Nevoia de a se alimenta și a se hidrata
Alcătuiesc un regim adecvat afecțiunii. În urma tratamentului medicamentos tensiunea
arterială a pacientei a revenit în limite normale.
Nevoia de a se mișca și a avea o bună postură, nevoia de a fi curat și îngrijit
40
Deplasare greoaie și postură inadecvată manifestată prin dureri la nivelul gambelor.
Pacienta să încerce să mai slăbească și să-și respecte regimul pentru a avea o deplasare
mai bună.
Pacienta a înțeles informațiile cu privire la alimentație și prezintă interes pentru sfaturile
primie.
Obiective atinse:
înregistrarea funcțiilor vitale;
adminstrarea tratamentului medicamentos;
însoțirea pacientei la examenele paraclinice;
recoltarea sângelui pentru examene de laborator;
educația sanitară a pacientei;
alimentația pacientei;
supravegherea pacientei.
ANEXA 2Tipuri de diete:
Principii:
controlarea ingestiei anumitor alimente, cu menținerea echilibrului nutritiv
evitarea alimentelor cu densitate calorică mare;
41
interzicerea consumului de alcool;
fracționarea meselor (5-6/zi);
reducerea aportului caloric.
Etape:
Scăderea ponderală durează 3 luni și se obține prin dietă hipocalorică, exercițiu
fizic,moderat, medicație, terapie cognitiv comportamentală.
Menținerea ponderală durează 3-6 luni, după care se poate tenta o nouă scădere
ponderală. Se evaluează la 3-6 luni.
1. Dieta cu deficit de 500 kcal - față de ingestia anterioară, are ca efect o scădere ponderală
de 0,5-1 kg pe săptămână, adică 5-10 kg în 3 luni sau 5-10% din greutatea inițială.
Indicații: - pacienți cu supraponderabilitate și cu alți factori de risc cardiovascular,
distribuția abdominală a țesutului adipos.
2. Dieta cu deficit de 1000 kcal - față de ingestia anterioară, are ca efect o scădere ponderală
de 1-2kg /săpt., adică 20% din greutatea inițială după 3 luni.
Indicații: - scădere ponderală la pacienții cu risc crescut și foarte crescut cardiovascular.
3. Diete indicate în situații speciale :
diete hipocalorice standard de 1200-1400 kcal: se indică la pacienții cu risc
cardiovascular foarte crescut , cu obezitate gradul III și aport caloric anterior de peste
4000 de kcal/zi.
reducerea la jumătate a portului caloric anterior la cei cu nivel educațional redus, fără a
elimina însă obiceiurile nesănătoase ceea ce are în continuare efecte negative asupra
HTA,dislipidemiilor, diabetul zaharat.- diete foarte hipocalorice: sub 800 kcal produc
scădere marcată în greutate, cu efecte secundare importante, motiv pentru care se face
sub supraveghere medicală, pentru un timp foarte scurt.
Important:
reducere de 5-10% a greutății are efecte importante asupra sănătății;
trebuie stabilite obiective realiste;
reducerea ingestiei alimentare reduce metabolismul bazal deci se reduce și ritmul de
scădere în greutate, fapt de care pacientul va fi înștiințat ;
în perioada de menținere se suplimentează dieta cu 200-300 kcal cu condiția intensificării
42
efortului fizic.
Alimente permise în regimul hipocaloric:
lapte smântânit, iaurt degresat, brânză de vaci dietetică, urdă;
carne slabă de,vițel, miel, pui;- pește slab de râu ( șalău, știucă, lin);
ouă fierte tari;
legume : ciuperci, roșii, ridichi, andive, ardei gras, castraveți, spanac, conopidă,
lobodă,dovlecei, varză albă, fasole verde. Acestea vor fi preparate în salate sau fierte ;
grăsimile vor fi consumate în cantitate redusă și vor proveni din vegetale;
băuturi: sucuri de legume, fructe, lapte ecremat.- sarea în medie 5 grame / zi.
Alimente interzise:
cașcavalul, laptele integral, iaurtul gras, brânza de vaci grasă,;
cărnuri grase, pește gras, conserve de carne și de pește, afumăturile, mezeluri grase;
pâinea si făinoasele în cantitate mare;
ouă prăjite;
leguminoase uscate: fasole, mazăre, linte bob, cartofi în cantități mari;
fructe: stafide,curmale, smochine, struguri, prune, alune, nuci, arahide;
grăsimile: frișcă, smântână, slănină, untură;
sosuri cu maioneză, supe și ciorbe grase;
dulciuri concentrate, creme, aluaturi cu grăsimi;
băuturi: alcoolul furnizează 7 kcal/ gram, sucurile, ceaiul rusesc;
condimentele:oțetul, ierburile aromate;
sarea în cantități nepermise.
43
ANEXA 3
EDUCAȚIA PENTRU SĂNATATE:
Măsuri de profilaxie primară :
educarea întregii populații pentru a evita supraalimentația și sedentarismul;
dispensarizarea persoanelor cu risc constituțional;
asigurarea unei alimentații echilibrate, fără excese calorice;
Măsuri de profilaxie secundară:
pacienții cu obezitate vor fi educați să respecte regimul hipocaloric, să efectueze
exerciții fizice, plimbări, mersul pe jos;
dispensarizarea pacienților;
Măsuri de profilaxie terțiară:
se adresează obezilor cu complicații cardiace, respiratorii, pentru a preveni agravarea
acestor stări.
44
ANEXA 4
PIRAMIDA ALIMENTARĂ
45
46
ANEXA 5
EVOLUȚIA OBEZITĂȚII
TIPURI DE OBEZITATE
47
ANEXA 6
ASPECTUL STOMACULUI ÎN URMA INTERVENȚIEI CHIRURGICALE
ÎN CADRUL OBEZITĂȚII
48