Grile licenţa 2013

ODONTOTERAPIE

1. Cavitatea bucală este un organ cavitar delimitat de:

A. buze;

B. obraji;

C. arcadele alveolo-dentare;

D. vălul palatin;

E. laringe.

2. *Cavitatea vestibulară este limitată în interior de:

A. obraji;

B. buze;

C. fundul de sac;

D. versantul extern al proceselor alveolo-dentare;

E. limbă.

3. Cavitatea vestibulară comunică cu cavitatea bucală propriu-zisă prin:

A. spaţiile interdentare;

B. spaţiul retromolar;

C. fundul de sac;

D. gaura mentală;

E. intervalul aflat între ultimul molar şi marginea anterioară a ramurii mandibularE.

4. *Papila ductului parotidian proemină pe mucoasa jugală în dreptul coletului:

A. molarului prim inferior;

B. molarului prim superior;

C. molarului secund inferior;

D. molarului secund superior;

E. molarului de minte superior.

5. Tunica mucoasă a vestibulului bucal prezintă următoarele formaţiuni clinice vizibile,

palpabile şi repere:

A. frenul buzei inferioare;

B. frenul limbii;

C. plicile alveolo-bucale;

D. gaura infraorbitală;

E. fosa canină.

6. Gaura mentală:

A. se situează în şanţul vestibular inferior labial;

B. se proiectează la jumătatea distanţei dintre marginea bazilară şi cea alveolară;

C. se proiectează între rădăcina mezială a molarului prim inferior şi cea a premolarului

secund inferior;

D. se proiectează între rădăcinile celor 2 premolari inferiori;

E. se proiectează între rădăcina premolarului prim inferior şi cea a caninului inferior.

7. Diviziunea topografică a cavităţii bucale propriu-zise cuprinde:

A. regiunea palatină;

B. regiunea sublinguală;

C. regiunea tonsilară;

D. regiunea retromolară;

E. regiunea vestibulară.

8. Linia „A” a regiunii palatine:

A. reprezintă o singură linie transversală, uşor concavă anterior;

B. reprezintă una sau mai multe linii transversale, uşor concave anterior;

C. marchează limita dintre palatul dur şi palatul moale;

D. corespunde marginii osoase posterioare a bolţii palatine;

E. nu corespunde marginii osoase posterioare a bolţii palatinE.

9. Odonţiul este format din:

A. pulpă;

B. cement;

C. dentină;

D. smalţ;

E. ligament alveolo-dentar.

10. Parodonţiul de susţinere cuprinde:

A. parodonţiul apical;

B. ligamentul alveolo-dentar;

C. osul alveolar;

D. gingia;

E. cimentul.

11. Caracteristicile dentiţiei umane sunt:

A. difiodonţia;

B. homodonţia;

C. heterodonţia;

D. monofiodonţia;

E. polifiodonţiA.

12. *Grosimea smalţului în regiunea incizală este de:

A. circa 2,3-2,5 mm;

B. circa 2 mm;

C. circa 2,5-3 mm;

D. circa 1,5 mm;

E. circa 1 mm.

13. Compoziţia chimică a smalţului dentar cuprinde:

A. 90-95% fază anorganică;

B. 1-2 % fază organică;

C. 5-10% fază organică;

D. 95-98% fază anorganică;

E. 75% fază anorganică.

14. Membrana Nasmyth:

A. reprezintă cuticula primară a smalţului dentar;

B. este o membrană acoperitoare a capetelor interne a prismelor de smalţ;

C. acoperă dinţii recent erupţi;

D. se uzează prin masticaţie şi periaj;

E. reprezintă actul final al ameloblastelor, anterior degenerării acestorA.

15. Smalţul dentar:

A. este incapabil de autoreparare;

B. este o structură densă şi foarte dură, impermeabilă pentru ioni şi molecule;

C. devine solubil în mediu acid, într-un mod neuniform;

D. devine solubil în mediu acid, într-un mod uniform;

E. devine mai permeabil odată cu înaintarea în vârstă, din cauza modificărilor din

structura sA.

16. Joncţiunea smalţ-dentină:

A. reprezintă zona în care smalţul vine în contact cu dentina, fiind o suprafaţă

ondulată, festonată;

B. reprezintă zona în care smalţul vine în contact cu dentina, fiind o suprafaţă netedă,

liniară;

C. are o grosime de circa 30 μm;

D. are o grosime de circa 10 μm;

E. este o zonă hipermineralizată.

17. Odontoblastele:

A. sunt celule ce aparţin atât dentinei, cât şi pulpei dentare;

B. pot avea prelungiri ce depăşesc joncţiunea smalţ-dentină, în interiorul smalţului;

C. au prelungiri ce nu depăşesc niciodată joncţiunea smalţ-dentină, în interiorul

smalţului;

D. au corpurile celulare cantonate la nivelul tubulilor dentinari;

E. prezintă prelungiri citoplasmatice denumite fibrele Tomes.

18. Predentina:

A. este un strat de dentină mineralizată din vecinătatea corpului odontoblastelor;

B. este un strat de dentină nemineralizată din vecinătatea corpului odontoblastelor;

C. se găseşte întotdeauna la suprafaţa pulpei;

D. se găseşte întotdeauna la nivelul joncţiunii amelo-dentinare;

E. este cel mai recent strat de dentină format.

19. Tubulii dentinari:

A. au capetele perpendiculare pe joncţiunea smalţ-dentină şi ciment-dentină;

B. sunt căptuşiţi la interior de dentina intertubulară;

C. variază în diametru, fiind mai largi la nivelul joncţiunii smalţ-dentină şi mai înguşti

la nivelul pulpei;

D. variază în diametru, fiind mai înguşti la nivelul joncţiunii smalţ-dentină şi mai largi

la nivelul pulpei;

E. prezintă mici ramificaţii laterale numite canaliculi dentinari.

20. *Dentina secundară:

A. se numeşte şi dentină reparatorie;

B. este formată de odontoblaşti ca răspuns la iritanţii moderaţi de genul atriţiei,

abraziei, etC.;

C. se depune într-un ritm lent pe pereţii interni ai camerei pulpare;

D. se depune localizat pe pereţii interni ai camerei pulpare;

E. prezintă aceeaşi direcţie a tubulilor dentinari ca în cazul dentinei primarE.

21. Dentina scleroasă: (a, b, D. (Cârligeriu V, Bold A. Odontoterapie conservatoare şi

restauratoare, Ediţia a II-a, ED. Mirton Timişoara, 2004, pag. 47)

A. rezultă în urma îmbătrânirii individului;

B. rezultă în urma iritaţiilor de intensitate medie;

C. se formează în mod continuu pe toată durata vieţii individului;

D. produce o modificare în compoziţia dentinei primare;

E. se numeşte şi dentină reparatoriE.

22. * Porţiunea de dentină expusă în urma îndepărtării procesului carios cronic, ce a lăsat

în urmă o suprafaţă curăţabilă, dură şi de culoare închisă, brun-negricioasă se numeşte:

(D. (Cârligeriu V, Bold A. Odontoterapie conservatoare şi restauratoare, Ediţia a II-a,

ED. Mirton Timişoara, 2004, pag. 48)

A. dentină scleroasă fiziologică;

B. dentină terţiară;

C. dentină secundară;

D. dentină eburnată;

E. dentină reparatoriE.

23. *Caracteristicile dentinei umane sunt: (B. (Cârligeriu V, Bold A. Odontoterapie

conservatoare şi restauratoare, Ediţia a II-a, ED. Mirton Timişoara, 2004, pag. 48)

A. este mai moale decât smalţul de circa 3 ori;

B. este un ţesut flexibil;

C. conţinutul mineral scade odată cu vârsta;

D. faza organică ocupă aproximativ 75% din volumul său;

E. este mai puţin mineralizată decât cimentul sau osul.

24. Stratul de detritus dentinar: (b, d, E. (Cârligeriu V, Bold A. Odontoterapie

conservatoare şi restauratoare, Ediţia a II-a, ED. Mirton Timişoara, 2004, pag. 51)

A. se crează la suprafaţa smalţului prin acţiunea instrumentelor rotative;

B. acţionează ca un baraj natural al suprafeţelor tăiate, obliterând tubulii dentinari;

C. este greu dizolvat de către acizi;

D. este alcătuit din colagen denaturat, hidroxiapatită şi alte debriuri;

E. prezintă 2 componente: smear layer şi smear plug.

25. Cimentul radicular: (a, c, d, E. (Cârligeriu V, Bold A. Odontoterapie conservatoare şi

restauratoare, Ediţia a II-a, ED. Mirton Timişoara, 2004, pag. 52-53)

A. are un conţinut mare de fluor, în comparaţie cu ţesuturile mineralizate;

B. este mai dur decât dentina;

C. este mai puţin transparent decât dentina;

D. se formează pe tot parcursul vieţii;

E. este format din celule numite „cimentoblaşti”.

26. Joncţiunea smalţ-ciment:

A. este numită şi linia cervicală;

B. poate presupune o zonă de expunere dentinară, atunci când smalţul nu se întâlneşte

cu cimentul;

C. este o zonă relativ netedă la dinţii permanenţi cu o inserţie fermă a cimentului la

dentină;

D. este lucul unde cimentul se leagă de smalţ;

E. este numită şi linia radiculară.

27. * Stratul acelular al cimentului:

A. se depune şi se găseşte mai frecvent în jumătatea apicală a rădăcinii;

B. se depune şi se găseşte mai frecvent la nivelul furcaţiilor radiculare;

C. predomină în jumătatea coronară a rădăcinii;

D. se găseşte pe toată suprafaţa cimentului radicular;

E. predomină în 1/3 apicală a rădăcinii.

28. *Compoziţia chimică a cimentului radicular cuprinde:

A. 20% fază organică;

B. 75% fază anorganică;

C. 45-50% fază anorganică;

D. 95% fază anorganică;

E. 50-55% fază anorganică.

29. Simptomele subiective ale cariei simple sunt:

A. durere la rece şi la cald;

B. durere la rece şi la dulce;

C. durere la masticaţie;

D. apariţia provocată dar şi spontană a durerii;

E. dispariţia durerii odată cu încetarea acţiunii excitantului.

30. * Zona de predilecţie a cariei dentare cea mai susceptibilă este:

A. zona de la nivelul punctului de contact interdentar;

B. zona de sub punctul de contact interdentar;

C. zona coletului dinţilor;

D. zona şanţurilor şi a fisurilor de la nivelul coroanelor dentare;

E. suprafaţa radiculară.

31. *Principala componentă minerală a smalţului, dentinei şi cimentului o constituie:

A. calciul;

B. oligoelementele;

C. hidroxiapatita;

D. fluorul;

E. carbonaţii.

32. Procesul de demineralizare al smalţului din timpul formării cariei:

A. este ireversibil;

B. presupune dizolvarea cristalelor de hidroxiapatită;

C. este reversibil cu condiţia unui pH neutru;

D. este reversibil cu condiţia unui mediu lichid cu suficienţi ioni de fosfat de calciu

Ca+2

PO-3

4;

E. presupune dizolvarea fibrelor de colagen.

33. Procesul de remineralizare a unei leziuni carioase simple presupune

A. reconstruirea cristalelor de apatită parţial dizolvate;

B. reacţii chimice similare pentru smalţ, dentină şi ciment;

C. o evoluţie asemănătoare a cariei pentru smalţ, dentină şi ciment;

D. apariţia cariei cronice;

E. existenţa unui pH < 4,5.

34. * Studiile histologice arată următoarele zone distincte în caria smalţului:

A. zona 1 este cea mai profundă zonă şi reprezintă vârful de atac al leziunii;

B. zona 1 este denumită şi zona întunecată, deoarece nu transmite lumina polarizată;

C. zona 2 este numită corpul leziunii carioase;

D. zona 3 este denumită şi zona întunecată;

E. zona 3 este zona externă sau de suprafaţă, relativ neafectată de atacul carios.

35. Modificările apărute în dentină în urma atacului carios ajuns la acest nivel sunt:

A. degenerarea şi dizolvarea materialului organic al dentinei;

B. degenerarea şi dizolvarea materialului anorganic al dentinei;

C. invazia bacteriană consecutivă pierderii integrităţii structurale;

D. demineralizarea dentinară de către un acid organic diluat;

E. invazia bacteriană anterioară pierderii integrităţii structuralE.

36. Zonele histologice ale dentinei carioase sunt:

A. zona 1 - dentina normală;

B. zona a 2-a - dentina subtransparentă;

C. zona a 3-a - dentina transparentă;

D. zona a 4-a - dentina tulbure;

E. zona a 5-a - dentina afectată.

37. Clasificarea cariei dentare după extinderea procesului carios şi al raportului cu pulpa:

A. caria de gradul I este caria suprafeţei radiculare;

B. caria de gradul II este caria smalţului;

C. caria de gradul III este caria complicată cu pulpopatii;

D. caria de gradul IV este caria complicată cu parodontita apicală;

E. caria de gradul II este caria smalţului şi a dentinei.

38. Caracteristicile cariei dentare acute sunt:

A. este mai frecventă la adulţi;

B. este mai frecventă la copii;

C. prezintă complicaţii pulpare tardive, rare;

D. este o carie umedă;

E. presupune degradarea lentă a ţesuturilor dure dentarE.

39. În odontoterapie oglinda dentară se utilizează pentru:

A. proiectarea fascicolului luminos pe zona de examinat;

B. exercitarea de presiuni pe părţile moi cu scop de diagnostic;

C. îndepărtarea şi protejarea părţilor moi în timpul acţionării cu instrumentarul rotativ;

D. explorarea suprafeţelor inaccesibile prin vizibilitate indirectă;

E. aprecierea existenţei şi cantităţii de tartru supra şi subgingival.

40. *Caracteristicile sondei dentare „corn de vacă” nr. 23 sunt:

A. este o sondă dentară în baionetă;

B. este o sondă dentară cu 2 curburi în planuri diferite;

C. este utilizată pentru explorarea joncţiunii smalţ-ciment pe suprafaţa distală a

premolarilor;

D. este utilizată pentru dinţii frontali superiori;

E. este o sondă dentară cu un unghi obtuz, drept sau ascuţit, în acelaşi plan.

41. Separarea lentă a dinţilor, fără pierdere de substanţă, se realizează cu:

A. depărtătorul Ivory;

B. depărtătorul Eliot;

C. depărtătorul Ferrier;

D. lemn de portocal;

E. aţă pescărească.

42. Inspecţia corectă a arcadelor dentare va fi precedată de:

A. clătirea gurii pacientului cu multă apă în asociere cu un dezinfectant;

B. uscarea suprafeţelor dentare ce vor fi examinate;

C. îndepărtarea tartrului în cazul existenţei acestuia, în serviciul de profilaxie;

D. utilizarea anestezicului de contact;

E. izolarea cu digă a dinţilor examinaţi.

43. Diafanoscopia presupune:

A. plasarea vestibulară pe dintele de examinat a sursei de lumină;

B. plasarea orală pe dintele de examinat a sursei de lumină;

C. evidenţierea leziunii carioase ca o pată întunecată pe fondul translucid al dintelui;

D. evidenţierea leziunii carioase ca o pată translucidă pe fondul întunecat al dintelui;

E. vizualizarea în oglindă a suprafeţei dentare inspectatE.

44. *Defectele cuneiforme:

A. apar mai frecvent la nivelul molarilor şi premolarilor;

B. apar mai frecvent la nivelul incisivilor;

C. prezintă pereţii cavităţii netezi şi coloraţi;

D. sunt plasate vestibular în 1/3 cervicală a dinţilor;

E. sunt rezultatul hiperfluorozei.

45. *Testarea vitalităţii pulpare cu zăpadă carbonică: (

A. produce o scădere a temperaturii până la +4˚C;

B. produce o scădere a temperaturii până la -29, -30˚C;

C. produce o scădere a temperaturii până la -79˚C;

D. produce o scădere a temperaturii până la 0˚C;

E. produce o scădere a temperaturii pţnă la -10˚C.

46. Care sunt factorii ce influenţează incidenţa cariei dentare:

A. latitudinea geografică;

B. vârsta;

C. sexul;

D. factorul social;

E. apartenenţa rasială.

47. Care sunt perioadele de creştere a incidenţei cariei dentare în cazul factorului vârstă:

A. 4-8 ani;

B. 6-12 ani;

C. 11-19 ani;

D. 55-65 ani;

E. 18-25 ani.

48. *Care este formula de calcul a indicelui de intensitate a cariei DMF, ce are ca şi

corespondent în literatura română de specialitate indicele CER (C-cariat, E-extras sau

absent şi R-restaurat sau obturat):

A. (C+E+R) x 100/28;

B. (C+E+R) x 28/100;

C. (C+E+R) x 32/100;

D. (C+E+R) x 100/32;

E. (C+E+R / 32) x 100.

49. Simetricitatea cariilor:

A. la dinţii şi chiar la suprafeţele omologe, caria apare la intervale scurte de timp;

B. la dinţii şi chiar la suprafeţele omologe, caria apare la intervale lungi de timp;

C. este întâlnită mai ales la arcada superioară;

D. este întâlnită mai ales la arcada inferioară;

E. nu există elemente de simetricitate în ceea ce priveşte apariţia cariilor la om.

50. Susceptibilitatea la carie în funcţie de vârsta posteruptivă a dinţilor:

A. cariile ocluzale apar în primele 6 luni - 1 an după erupţie;

B. cariile ocluzale apar în 1-3 ani după erupţie;

C. cariile ocluzale apar la circa 3 ani după erupţie;

D. cariile suprafeţelor proximale apar în general la circa 3 ani după erupţie;

E. cariile suprafeţelor proximale apar în general la circa 2 ani după erupţiE.

51. Susceptibilitatea la carie în funcţie de poziţia dinţilor pe arcadă:

A. este mai mare cu cât dintele ocupă o poziţie mai mezială în cadrul grupului;

B. este mai mare cu cât dintele ocupă o poziţie mai distală în cadrul grupului;

C. excepţie fac molarii de 6 ani;

D. excepţie fac caninii;

E. excepţie fac incisivii.

52. * Formula de calcul a indicelui cavitar:

A. IC = (nr. dinţi examinaţi x 100) / carii noi;

B. IC = nr. dinţi examinaţi / carii noi;

C. IC = (carii noi x 100) / nr. dinţi examinaţi;

D. IC = carii noi / nr. dinţi examinaţi;

E. IC = (nr. dinţi examinaţi x 4) / carii noi.

53. Datele culese într-o colectivitate privind caria dentară, prelucrate statistico-matematic,

oferă relaţii cu valoare ştiinţifică despre:

A. eficienţa sau ineficienţa măsurilor igienico-sanitare;

B. influenţa obiceiurilor alimentare;

C. statusul odontal al unui grup dat;

D. planificarea necesarului de forţe şi materiale pentru asanare;

E. perioada de debut a cariilor.

54. Cronologia apariţiei cariilor la dinţii umani permanenţi este următoarea:

A. molarul 1 superior, molarul 1 inferior, molarul 2 inferior, molarul 2 superior;

B. molarul 1 inferior, molarul 1 superior, molarul 2 superior, molarul 2 inferior;

C. molarul 1 inferior, molarul 1 superior, molarul 2 inferior, molarul 2 superior;

D. premolarii inferiori, premolarii superiori;

E. premolarii superiori, premolarii inferiori.

55. Îmbunătăţirea stării de sănătate bucală în ţările industrializate se datorează următorilor

factori:

A. utilizarea crescută a antibioticelor;

B. creşterii consumului de glucide;

C. intervenţia vastă a programelor de profilaxie;

D. creşterea conştiinţei sănătăţii bucale;

E. larga răspândire a folosirii fluoridelor sub orice formă.

56. * Faza a II-a de colonizare a plăcii bacteriene supragingivale cuprinde:

A. spirale şi spirochete 3%;

B. coci şi bastonaşe gram pozitive 60%;

C. coci şi bastonaşe gram negative 30%;

D. fusiforme şi filamentoase 7%;

E. spirale şi spirochete 9%.

57. Faza a I-a de colonizare a plăcii bacteriene supragingivale cuprinde:

A. spirale şi spirochete 3%;

B. coci şi bastonaşe gram pozitive 60%;

C. coci şi bastonaşe gram negative 30%;

D. fusiforme şi filamentoase 7%;

E. spirale şi spirochete 9%.

58. * Faza a III-a de colonizare a plăcii bacteriene supragingivale cuprinde:

A. spirale şi spirochete 3%;

B. coci şi bastonaşe gram pozitive 60%;

C. coci şi bastonaşe gram negative 30%;

D. fusiforme şi filamentoase 7%;

E. spirale şi spirochete 9%.

59. Fazele de colonizare bacteriană a plăcii supragingivale sunt următoarele:

A. faza I = ziua 1;

B. faza I = zilele 1-4;

C. faza II = zilele 1-4;

D. faza II = zilele 4-9;

E. faza III = zilele 9-14.

60. Dintre cele 8 stereotipuri de Streptococcus mutans asociate cu caria dentară fac parte:

A. S. rattus;

B. S. sobrinus;

C. S. salivaris;

D. S. cricetus;

E. S. sanguis.

61. *Microorganismele asociate cu progresiunea activă a leziunii carioase sunt:

A. specii de fusobacterium;

B. specii de lactobacillus;

C. specii de actinomyces;

D. specii de veillonella;

E. streptococii mutans.

62. *Microorganismele asociate cu iniţierea cariei în smalţ sunt:

A. specii de fusobacterium;

B. specii de lactobacillus;

C. specii de actinomyces;

D. specii de veillonella;

E. streptococii mutans.

63. Speciile de microorganisme predominante în dentina cariată sunt:

A. specii de fusobacterium;

B. s. mutans;

C. s. sanguis;

D. s. salivaris;

E. specii de lactobacillus.

64. Pelicula salivară:

A. se formează în 2 ore de la îndepărtarea materialului organic şi a bacteriilor de pe

suprafaţa dinţilor prin detartraj şi periaj;

B. se formează în 12 ore de la îndepărtarea materialului organic şi a bacteriilor de pe

suprafaţa dinţilor prin detartraj şi periaj;

C. are rol de a proteja smalţul dentar;

D. are rol de a reduce fricţiunea dintre dinţi;

E. are rol de a furniza matricea pentru remineralizarE.

65. Mecanismele generale de protecţie furnizate de salivă sunt:

A. prin remineralizare;

B. prin sistemul tampon;

C. prin activitatea directă antibacteriană;

D. prin activitatea indirectă antibacteriană.

E. prin înlăturarea mecanică a bacteriilor.

66. *Care este cantitatea de salivă pe care în mod normal un adult o secretă pe zi:

A. 0,5-1 litru;

B. 0,5 litri;

C. 1-1,5 litri;

D. 1,5-2 litri;

E. peste 2 litri.

67. *Xerostomia presupune o rată a secreţiei salivare de:

A. 1-2 ml/minut;

B. 0,1-0,9 ml/minut;

C. < 0,1 ml/minut;

D. 0,5-0,9 ml/minut;

E. <0,5 ml/minut.

68. Dintre medicamentele capabile să reducă fluxul salivar crescând astfel riscul de carie,

se numără:

A. antidepresivele;

B. cele ce reduc apetitul alimentar;

C. antibioticele;

D. antihistaminice;

E. anticoagulantelE.

69. Cavitaţia suprafeţei smalţului:

A. este un proces reversibil;

B. este un proces ireversibil;

C. este asociată cu o accelerare a procesului de destrucţie carioasă a dintelui;

D. nu este asociată cu o accelerare a procesului de destrucţie carioasă a dintelui;

E. are loc când zona subiacentă demineralizată extensiv şi straturile dentare se

prăbuşesC.

70. Leziunea carioasă incipientă a smalţului:

A. este caracterizată printr-o suprafaţă virtual intactă;

B. prezintă o subsuprafaţă poroasă;

C. leziunea nu este vizibilă clinic cand este hidratată de salivă;

D. leziunea are un aspect alb-cretos opac, când este uscată;

E. nu dispare prin remineralizarE.

71. Dintre teoriile endogene privind etiologia cariei dentare simple fac parte:

A. teoria reflexă;

B. teoria enzimatică;

C. teoria neuro-distrofică;

D. teoria fizico-chimică;

E. teoria chimico-bacteriană.

72. Teoria chimico-parazitară a lui Miller:

A. este denumită şi teoria acidogenică;

B. este denumită şi teoria proteolitică;

C. consideră că leziunea carioasă este cauzată de un singur microorganism;

D. consideră că leziunea carioasă este cauzată de o varietate de microorganisme;

E. consideră că acidul care produce decalcifierea smalţului derivă din fermentarea

făinoaselor şi zaharurilor, cantonat în locurile de retenţie ale dinţilor.

73. Conţinutul în vitamine al dietei, în etiologia cariei dentare:

A. a fost raportat ca având rol semnificativ asupra incidenţei cariei dentare;

B. nu are un rol semnificativ asupra incidenţei cariei dentare;

C. există o părere unanimă asupra necesităţii vitaminei D pentru dezvoltarea normală a

dinţilor;

D. nu există o părere unanimă asupra necesităţii vitaminei D pentru dezvoltarea

normală a dinţilor;

E. mulţi cercetători au legat hipoplazia de smalţ de deficienţa de vitamina D.

74. Conţinutul în vitamina C al dietei şi rolul ei în etiologia cariei dentare:

A. deficienţa vitaminei C produce modificări severe în ţesutul parodontal;

B. deficienţa vitaminei C produce modificări severe în pulpa dinţilor;

C. deficienţa vitaminei C produce modificări severe ale fluxului salivar;

D. studiile arată că există o relaţie între scorbut şi creşterea incidenţei cariei la fiinţa

umană;

E. studiile arată că nu există o relaţie între scorbut şi creşterea incidenţei cariei la fiinţa

umană.

75. Raportul Ca/P din dietă privind etiologia cariei dentare:

A. datele existente indică existenţa unei relaţii între dieta Ca/P şi apariţia cariei

dentare;

B. datele existente nu indică existenţa unei relaţii între dieta Ca/P şi apariţia cariei

dentare;

C. perturbările în metabolismul Ca/P în timpul perioadei de formare a dinţilor pot

genera hipoplazii serioase ale smalţului;

D. perturbările în metabolismul Ca/P în timpul perioadei de formare a dinţilor pot

genera defecte ale dentinei;

E. perturbările în metabolismul Ca/P în timpul perioadei de formare a dinţilor pot

genera modificări severe în pulpa dinţilor.

76. Conţinutul de seleniu şi vanadiu în dietă şi rolul lor în etiologia cariei dentare:

A. studiile arată că persoanele ce trăiesc în zonele seleniferoase prezintă o incidenţă

mai ridicată a cariei dentare, în comparaţie cu zonele neseleniferoase;

B. studiile arată că persoanele ce trăiesc în zonele seleniferoase nu prezintă o incidenţă

mai ridicată a cariei dentare, în comparaţie cu zonele neseleniferoase;

C. odată cu creşterea concentraţiei de vanadiu s-a observat o scădere a ratei cariei

dentare;

D. odată cu creşterea concentraţiei de vanadiu s-a observat o creştere a ratei cariei

dentare;

E. semnificaţia acestor constatări nu a fost clarificată.

77. Rolul factorului ereditar în etiologia cariei dentare:

A. ereditatea exercită o influenţă puternică în determinarea susceptibilităţii individului

la carie;

B. ereditatea nu exercită o influenţă puternică în determinarea susceptibilităţii

individului la carie;

C. fraţii prezintă o mare asemănare în incidenţa cariei, comparativ cu copii neânrudiţi;

D. fraţii nu prezintă o mare asemănare în incidenţa cariei, comparativ cu copii

neânrudiţi;

E. s-a observat o mare asemănare în ceea ce priveşte incidenţa cariei dentare la

gemenii univitelini faţă de cei bivitelini.

78. Studiile privind rolul factorului ereditar în etiologia cariei dentare arată că:

A. în cazul taţilor şi mamelor cu un indice DMF înalt, vor rezulta urmaşi cu o rată

înaltă a indicelui DMF;

B. în cazul taţilor şi mamelor cu un indice DMF scăzut, vor rezulta urmaşi cu o rată

scăzută a indicelui DMF;

C. indicele DMF al taţilor nu îl influenţează pe cel al copiilor;

D. indicele DMF al mamelor nu îl influenţează pe cel al copiilor;

E. indicele DMF al părinţilor nu îl influenţează pe cel al copiilor.

79. Factorul graviditate în etiologia cariei dentare:

A. studiile arată că sarcina nu cauzează o creştere a incidenţei cariei;

B. studiile arată că sarcina cauzează o creştere a incidenţei cariei;

C. este adevărată observaţia clinică, conform căreia o femeie în timpul ultimului stadiu

al sarcinii sau imediat după aceea manifestă o semnificativă creştere a activităţii

carioase;

D. nu este adevărată observaţia clinică, conform căreia o femeie în timpul ultimului

stadiu al sarcinii sau imediat după aceea manifestă o semnificativă creştere a activităţii

carioase;

E. creşterea incidenţei cariei la gravide este de fapt o problemă de neglijenţă din partea

acestorA.

80. Care dintre următoarele afirmaţii privind etiologia cariei dentare sunt adevărate:

A. caria este considerată un fenomen de echilibru de suprafaţă, în sensul că apare în

condiţiile când se distruge acest echilibru dintre suprafaţa dintelui şi mediul

înconjurător;

B. premisele pentru formarea cariei sunt create de prezenţa microorganismelor;

C. factorul timp poate varia între săptămâni şi luni;

D. premisele pentru formarea cariei sunt create de substratul nutritiv format mai ales

din mono- şi dizaharide;

E. locurile de retenţie asigură pentru placă timpul necesar de acţiune, până la

învingerea rezistenţei structurale a dintelui.

81. În eroziunea dentară:

A. Aspectul clinic poate varia

B. Suprafaţa smalţului poate deveni relativ concavă până la expunerea dentinei

C. Se formează un aspect de excavaţie

D. Poate fi afectată întreaga coroană dentară cu o pierdere a conturului suprafeţei ce

apare lucioasă

E. Nu se formează un aspect de excavație

82. Examinarea clinică a pacientului:

A. Trebuie să urmeze o linie sistematică într-o cavitate bucală curată, uscată și bine

iluminată

B. Se va începe cu dintele 1.8 din cadranul superior dreapta

C. Se va începe cu dintele 1.8 din cadranul superior stânga

D. Se va efectua înainte de un detartraj și periaj

E. Se va efectua după un detartraj și periaj

83. *În sistemul "universal" de numerotare a dinților:

A. dinţii sunt numerotaţi de la 1-32, examinarea derulându-se în sensul acelor de

ceasornic

B. dinţii sunt numerotaţi de la 1-32, examinarea derulându-se în sens invers acelor de

ceasornic

C. dinţii sunt numerotaţi de la 1-28, examinarea derulându-se în sensul acelor de

ceasornic

D. dinţii sunt numerotaţi de la 1-28, examinarea derulându-se în sens invers acelor de

ceasornic

E. examinarea pornește de la molarul 3 maxilar stânga, continuând apoi cu molarul 3

mandibular dreapta

84. În examinarea clinică a restaurațiilor de amalgam debordările proximale:

A. sunt diagnosticate prin inspecție, palpare și radiografie

B. se pot evidenția cu ajutorul firului de mătase care se agață, scămoșeayă sau rupe

C. sunt un obstacol pentru o igienă orală bună

D. nu duc de regulă la inflamația țesutului adiacent

E. duc de regulă la inflamația țesutului aiacent

85. În examinarea clinică a restaurațiilor de amalgam zona discromică sau ”amalgamul

albastru”:

A. este rar observat direct în smalțul dinților care au fost restaurați cu amalgam

B. este adesea observat direct în smalțul dinților care au fost restaurați cu amalgam

C. culoarea albăstruie apare în cazul în care smalțul nu mai are suport dentinar

D. culoarea albăstruie apare în cazul în care smalțul are suport dentinar

E. este o carie chiar dacă alte aspecte ale restauraţiei sunt corespunzătoare

86. Fractura dentară:

A. este relativ frecventă mai ales la dinţii care au fost restauraţi

B. apare rar mai ales la dinţii care au fost restauraţi

C. are ca unul dintre factorii favorizanţi este vârsta pacientului

D. poate fi rezultatul traumatismelor directe

E. nu apare în cazul dinţilor trataţi endodontic

87. Examenul radiografic al dinţilor şi restauraţiilor:

A. a devenit indispensabilă pentru examinarea dinţilor şi identificarea cariilor,

restauraţiilor incorecte şi a altor defecte

B. se foloseşte pentru evidenţierea carie de pe suprafeţele ascunse

C. se foloseşte doar pentru diagnosticarea leziunii carioase

D. are valoare diagnostică absolută nefiind necesară corelarea ei cu un examen clinic

E. arelimitele lui impunându-se întotdeauna corelarea sa cu examenul clinic

88. În testul termic:

A. se foloseşte o bucată de gheaţă sau gutapercă încălzită care se aplică direct pe dinte

B. se foloseşte o bucată de gheaţă sau gutapercă încălzită care se aplică direct pe pulpa

dintelui

C. o durere de circa 15 secunde sugerează o hiperemie

D. o durere de circa 15 secunde sugerează o pulpită ireversibilă

E. o durere intensă şi mai de durată la rece sau cald sugerează o pulpită ireversibilă

89. *Testul electric de determinare a vitalităţii pulpare:

A. nu are valoare în determinarea vitalităţii pulpei

B. se face prin plasarea pulpatestului pe reconstituiri şi nu pe structurile dentare

C. se va face comparativ pe dinţii vecini

D. nu se va face comparativ pe dinţii vecini

E. se poate face şi la dinţii acoperiţi de coroane

90. În secvenţele planului de tratament faza de control:

A. se rezumă doar la eliminarea durerii

B. îndepărtează factorii etiologici şi stabilizează starea de sănătate dentară a

pacienţilor

C. cuprinde elaborarea unui plan de profilaxie al cariei dentare

D. nu cuprinde şi elaborarea unui plan de profilaxie al cariei dentare

E. se rezumă la eliminarea durerii; eliminarea bolilor active cum ar fi caria şi

inflamaţia; îndepărtarea condiţiilor care ar preveni întreţinerea durerii (ex.

restauraţiile debordantE.; eliminarea cauzelor potenţiale ale bolilor (ex. molarul 3

inclus) şi începerea profilaxiei stomatologice

91. În tratamentul cariilor de pe suprafeţele proximale:

A. Leziunile carioase de pe suprafaţa radiculară se vor restaura numai în cazul în care

este prezentă cavitaţia

B. nu se face o diferenţă între leziunea carioasă radiculară activă de leziunea carioasă

radiculară devenită inactivă

C. se face o diferenţă între leziunea carioasă radiculară activă de leziunea carioasă

radiculară devenită inactivă

D. leziunile inactive nu vor fi restaurate, cu excepţia dorinţei estetice a pacientului

E. leziunile inactive vor fi restaurate cu materiale adeyive

92. Virusul HIV:

A. este un retrovirus RNA și are nevoie de ADN complementar format în nucleul

celulei gazdă pentru a reproduce HIV

B. este un retrovirus RNA și nu are nevoie de ADN complementar format în nucleul

celulei gazdă pentru a reproduce HIV

C. are o stare de latență mică de 2-3 luni

D. poate produce o serie de simptome temporare la trei luni de la infecție

E. se poate transmite prin contacte întâmplătoare non-sexuale care includ sărutul social

şi folosirea aceluiaşi prosop cu o victimă SIDA

93. Simptomele și manifestările orale în SIDA:

A. apar imediat după infecția cu HIV

B. apar după 1,5-12 ani de la infecția cu HIV

C.includ prezența unei candidoze orale persistente, care nu răspunde la tratament

D. includ apariția unei stomatite herpetice dureroase

E.nu apar la pacienții cu igienă orală bună

94. *În infecția cu virusul hepatitei B:

A. simptomele apar după 2-4 zile de incubație

B. simptomele apar după 2-4 sătămâni de incubație

C. simptomele apar după 2-4 luni de incubație

D. simptomele apar după 2-4 ani de incubație

E. toate persoanele infectate preyintă simptome

95. Transmiterea hepatitei virale de tipul B:

A. se face prin sânge, abuz de droguri intravenoase şi contact sexual

B. se face numai prin sânge

C. se poate face prin contaminarea tegumentelor lezate, gură sau ochi cu sânge sau

salivă infectată

D. se face în rândul populaţiei prin aceleaşi căi ca şi HIV

E. la copilul sau nou-născutul mamelor infectate cu HBV se face în 50% din cazuri

96. Virusul hepatitei B:

A. este un virus ARN

B. este un virus ADN relativ stabil

C. este un virus ADN foarte stabil

D. nu rezistă pe suprafețele uscate

E. nu poate fi distrus prin sterilizare

97. Istoricul medical:

A. detectează anumite boli necunoscute ce necesită un diagnostic şi o terapie

B. identifica anumite infecţii cu risc mare ce pot avea importanţă pentru personalul

medical expus în timpul examinării, tratamentului sau a igienizării

C. ajută în tratarea şi îngrijirea pacienţilor infectaţi

D. se face la toți pacienții cabinetului stomatologic

E. se face doar la pacienții cabinetului stomatologic care se știu suferind de anumite

afecțiuni

98. *Mănușile stomatologice:

A. trebuie să fie spălate înainte de a fi folosite la un alt pacient

B. trebuie purtate doar de doctor nu de tot personalul clinic

C. protejează împotriva înțepăturilor

D. nu își reduc integritatea la spălarea lor cu apă și săpun

E. pentru ca să constituie o adevărată barieră se vor purta doarla un pacient

99. Spălatul mîinilor în cabinetul stomatologic:

A. se face cu apă curentă pentru cel puțin 10 secunde, frecând toate suprafețele și apoi

se clătește

B. nu este necesar când se schimbă mănușile

C. se va face și la schimbarea mănușilor

D. include și folosirea unei perii pentru a se spăla sub unghii şi în jurul lor

E. se face numai la începutul și sfârșitul zilei de lucru

100. Următoarele metode de sterilizare sunt acceptate pentru sterilizarea instrumentarului

stomatologic:

A. Sterilizare prin căldură umedă sub presiune (autoclavul)

B. Sterilizarea cu vapori chimici sub presiune (chimiclavul)

C. Sterilizarea cu căldură uscată (pupinelul)

D. Sterilizarea cu etilen oxid

E. Sterilizarea cu alcool sanitar

101. La sterilizarea prin autoclavare:

A. timpul de sterilizare pentru materialul uşor este de minim 5 minute la temperatură

de 121°C şi la o presiune de 7,5 kg

B. pentru instrumentele ambalate timpul se poate reduce la 7 minute, dacă temperatura

se creşte la 125°C şi o presiune de 15 kg

C. după evaporarea umidităţii de pe instrumente pot rămâne pete

D. căldura pare să corodeze gâtul şi mânerul instrumentelor diamantate şi a frezelor

din carbid

E. nu se pot steriliza accesoriile sensibile la temperaturi înalte

102. În sterilizarea cu vapori chimici sub presiune:

A. chimiclavul opereayă la 131°C şi o presiune de 10 kg

B. frezele din oţel şi cleştii se pot steriliza fără să ruginească sau corodeze

C. accesoriile sensibile la temperaturi înalte nu vor fi deteriorate

D. tehnica de sterilizare este asemănătoare cu cea a autoclavului

E. tehnica de sterilizare este diferită de cea a autoclavului

103. *Aliajul de amalgam dentar cu conţinut scăzut de cupru conţine:

A. 2-5% cupru

B. 10-20% cupru

C.15-20 % cupru

D. 20-30% cupru

E. 30-40% cupru

104. Clasificarea amalgamelor dentare și a aliajelor de amalgam dentar se bazează pe:

A. geometria şi dimensiunea particulelor de amalgam dentar

B. conţinutul de cupru

C. conţinutul de zinc

D. conținutul de Ag

E. conținutul de Sn

105. În funcţie de conţinutul în cupru, forma particulelor şi elementele de bază prezente,

aliajele de amalgam dentar se clasifică:

A. cu conţinut scăzut de cupru, particule neregulate (pilitură)

B. cu conţinut scăzut de cupru, particule sferic

C. cu conţinut crescut de cupru, particule neregulate (pilituri)

D. cu conţinut crescut de cupru, particule sferice

E. Aliajele care conţin atât particule neregulate cât şi sferice cu un conţinut scăzut în

Cu

106. Cantitatea de mercur eliberată este:

A. mai mare pentru amalgamul cu conţinut scăzut în cupru, datorită staniului pierdut

prin coroziune şi a porozităţii crescute

B. mai mare pentru suprafeţele nelustruite

C. mai mică pentru suprafeţele nelustruite

D. crescută prin periajul dentar

E. scăzută prin periajul dentar

107. * Cantitatea de mercur sanguin ce provine din restaurările de amalgam a fost stabilită

la:

A. 1-3 g/l

B. 4-7 g/l

C. 8-12 g/l

D. 20-30 g/l

E. peste 50 g/l

108. *Inserarea amalgamului în cavitate trebuie realizată în maximum:

A. 3 minute de la începerea amalgamării

B. 5 minute de la începerea amalgamării

C. 8 minute de la începerea amalgamării

D. 15 minute de la începerea amalgamării

E. 20 minute de la începerea amalgamării

109. Factorii ce influenţează apariţia fracturii marginale la obturația cu amalgam sunt:

A. excesul de amalgam lăsat pe suprafaţa ocluzală sau proximală din cauza unei

modelări incorecte

B. unghiul dintre amalgam şi peretele de smalţ al cavităţii este mai mic de 70

C. unghiul dintre amalgam şi peretele de smalţ al cavităţii este mai mare de 70

D. condensarea şi brunisarea adiţională a amalgamului la marginile cavităţii înainte şi

după modelare

E. o preparare a cavităţii în aşa manieră ca punctele de contact ocluzal să nu se

efectueze pe conturul marginal

110. Avantajele folosirii tehnicii amalgamului adeziv sunt:

A. amalgamul adeziv sporeşte rezistenţa la fractură a dintelui restaurat

B. amalgamul adeziv nu influențează rezistenţa la fractură a dintelui restaurat

C. răşina adezivă sigilează marginile cavităţii mult mai bine decât lacurile

D. răşina adezivă scade riscul sensibilităţii postoperatorii şi a cariei secundare

E. văscozitatea mare a agenților adezivi

111. Sub aspect general obiectivele preparării cavităţilor sunt:

A. îndepărtarea defectului în întregime şi oferirea unei protecţii pulpare

corespunzătoare

B. îndepărtarea defectului în întregime fără a ține cont de protecția pulpară

corepunzătoare

C. plasarea marginilor cavităţii cât mai conservativ posibil

D. realizarea unui design al cavităţii în aşa fel, încât sub acţiunea forţelor masticatorii,

dintele şi/sau restauraţia să nu se fractureze sau să nu se dizloce

E. să se ia în considerare esteticul şi aplicarea funcţională a materialului restaurator.

112. *Cavităţiile complexe:

A. implică doua suprafeţe ale dintelui

B. implica trei sau mai multe suprafeţe ale dintelui

C. implica o suprafaţă a dintelui

D. se referă la adâncimea cavităţilor

E. se referă la ariile anatomice implicate

113. *În ce situaţii caria la nivelul smalţului are diametrul mai mare la joncţiunea

smalţ dentina decât la suprafaţa smalţului?

A. caria radiculară

B. caria suprafeţelor netede

C. caria în şanţuri

D. caria pe vârful cuspizilor

E. caria de cement

114. Care sunt tipurile morfologice de carie primară ?

A. cariile recidivante

B. cariile de pe suprafeţele radiculare

C. cariile de la nivelul feţelor netede

D. cariile secundare marginale

E. cariile de la nivelul fisurilor si fosetelor

115. Caracteristicile cariei acute sunt:

A. frecventă la adulţi şi vârstnici

B. evoluţie rapidă

C. umiditate crescută

D. deschisa la culoare

E. dentina alterată de consistenţă dură

116. Cavităţiile de clasa l rezultă în urma tratamentului leziunilor carioase care evoluează:

A. în toate fosele şi fisurile de pe suprafaţa ocluzală a molarilor si premolarilor

B. în 2/3 ocluzale vestibulare si orale ale molarilor

C. suprafaţa palatinală a frontalilor maxilari

D. suprafeţele proximale ale incisivilor şi caninilor cu păstarea unghiului incizal

E. in 1/3incizala a feţelor vestibulare si orale ale dinţilor

117. *În ce clasă sunt incluse cavităţile de tipul MOD?

A. clasa l

B. clasa a ll-a

C. clasa a V-a

D. clasa a Vl-a

E. clasa a lll-a

118. Factorii condiționali în stabilirea conturului marginal în etapa inițială de preparare a

unei cavități sunt:

A. extensia leziunii carioase

B. adâncimea leziunii carioase

C. considerațiile estetice

D. corectarea sau îmbunătățirea relației ocluzale

E. conturul dintelui adiacent

119. Trăsăturile caracteristice în stabilirea conturului marginal în etapa inițială de preparare

a unei cavități sunt:

A. păstrarea de cuspizi puternici (rezistenţi)

B. păstrarea de creste marginale rezistente

C. reducerea extensiei vestibulo-orale

D. extinderea extensiei vestibulo-orale

E. unirea a două defecte sau cavităţi preparate dacă sunt separate de structuri dentare

sănătoase mai subţiri de2,5 mm

120. *În etapa inițială de preparare a cavității în fosete și fisuri adâncimea nu va depăși:

A. 0,2 mm în dentină (de la joncţiunea smalţ-dentină)

B. 0,5 mm în dentină (de la joncţiunea smalţ-dentină)

C. 1 mm mm în dentină (de la joncţiunea smalţ-dentină)

D. 1,5 mm mm în dentină (de la joncţiunea smalţ-dentină)

E. 2 mm mm în dentină (de la joncţiunea smalţ-dentină)

121. Etapa inițială de preparare a cavității este alcătuită din următoarele secvențe:

A. realizarea conturului marginal şi a adâncimii iniţiale

B. realizarea formei primare de rezistenţă

C. realizarea formei primare de retenţie

D. realizarea formei de convenienţă

E. realizarea protecţiei pulpară

122. Etapa finală de preparare a cavității este alcătuită din următoarele secvențe:

A. realizarea formei primare de rezistenţă

B. realizarea formei primare de retenţie

C. realizarea formei secundare de rezistenţă şi retenţie

D. realizarea formei de convenienţă

E. realizarea protecţiei pulpară

123. Următoarele consideraţii fundamentale sunt regulile pentru stabilirea conturului

marginal la cavităţile preparate pe suprafeţele proximale:

A. Extinderea marginii cavităţii până în structuri dentare sănătoase, obţinându-se un

smalţ rezistent şi sprijinit pe dentină sănătoasă

B. Evitarea terminării marginilor pe eminenţe extreme, cum ar fi cuspizii şi crestele de

smalţ

C. Extinderea marginilor în aşa fel, încât să permită acces suficient pentru manipularea

procedurilor

D. Plasarea adâncimii peretelui axilar la maxim 0,2-0,8 mm în dentină (ceva mai mult

pe suprafaţa radiculară); adâncime mai mică atunci, când nu este necesară plasarea de

şanţuri de retenţie

E. Plasarea adâncimii peretelui axilar la maxim 1,2-1,8 mm în dentină (ceva mai mult

pe suprafaţa radiculară); adâncime mai mică atunci, când nu este necesară plasarea de

şanţuri de retenţie

124. Care din următoarele afirmații referitoare la ameloplastie este adevărată:

A. Ameloplastia nu permite extinderea conturului marginal

B. Ameloplastia permite extinderea conturului marginal

C. Ameloplastia este un procedeu de remodelare a suprafeţei smalţului cu

instrumente tăietoare

D. Ameloplastia se folosește dacă o fisură depăşeşte mai mult de 1/3 din grosimea

smalţului în zona respectivă

E. Ameloplastia se folosește dacă o fisură depăşeşte 1/3 sau mai puțin din grosimea

smalţului în zona respectivă

125. Principiile fundamentale implicate în obţinerea formei primare de rezistenţă sunt

următoarele:

A. utilizarea formei de casetă cu podeaua plată, care va ajuta dintele să reziste forţelor

masticatorii direcţionate în axul lung al său

B. restricţionarea extensiei pereţilor laterali pentru a lăsa cuspizi şi creste rezistente şi

dentină suficientă de suport

C. extensia pereţilor laterali pentru a lăsa cuspizi şi creste rezistente şi dentină

suficientă de suport

D. realizarea de unghiuri interne rotunjite, care reduc concentrarea stresurilor în

structurile dentare

E. a se realiza o grosime suficientă a materialului restaurator pentru a preveni fractura

sa sub acţiunea forţelor masticatorii

126. Designul caracteristic al cavităţii preparate poate spori forma primară de rezistenţă

prin următoarele trăsături:

A. podele cât mai plate

B. forma de casetă

C. unghiuri interne rotunjite

D. unghiuri interne ascuțite

E. includerea în preparare a structurilor denare nonrezistente

127. Din iritanții pulpari care afectează procedurile operatorii amintim:

A. unele ingrediente ale diverselor materiale

B. modificările termice permise de conductibilitatea materialelor restauratoare

C. şocul galvanic

D. agenți adezivi dentinari

E. forţele transmise prin material la dentină

128. Factorii care trebuiesc luaţi în considerare în cazul finisării pereţilor de smalţ şi a

marginilor:

A. direcţia prismelor de smalţ

B. suportul prismelor de smalţ atât la nivelul joncţiunii smalţ-dentină cât şi lateral

C. tipul de material restaurator ce va fi aplicat în cavitate

D. protecția pulpară

E. tipul de instrumente folosit

129. *În cazul cavității preparate pentru amalgam unghiurile marginale ale cavităţii

preparate vor fi de :

A. 90°

B. 120°

C. 50°

D. 70°

E. peste 120°

130. *În cazul cavității de clasa a II-a preparată pentru amalgam se indică bizotarea:

A. la nivelul pereților interni ai cavității

B. la nivelul peretelui ocluzal

C. la nivelul peretelui vestibular

D. la nivelul peretelui axial

E. la nivelul peretelui gingival numai în cazul in care este prezent smalțul

131. *Finisarea pereţilor de smalţ cu ajutorul turbinei se face folosind o freză:

A. globulară diamantată

B. pară diamantată

C. o freză cilindrică sau fissure cu lamele active drepte sau elicoidale fără tăietură

transversală

D. con invers

E. globulară de carbid

132. Avantajele preparărilor multiple sunt:

A. reduce numărul vizitelor pacientului la stomatolog

B. conduce la câştigare de timp

C. necesită un număr redus de instrumente

D. reduc riscul procedurilor restauratoare incorecte

E. scad preţul de cost al tratamentului

133. Frezele din tungsten-carbid cu 30 sau mai multe lame sunt utilizate pentru:

A. atacul primar

B.extensia prepararii

C. pregatirea retentiei

D. exereză

E. finisare

134. * Care este numărul minim de lame tăietoare ale unei freze sferice?

A. 4

B. 6

C. 8

D. 10

E. 5

135. Care freze sferice au diametrul capului sub 1 mm?

A. nr. ¼

B. nr. ½

C. nr. 1

D. nr. 2

E.. nr. 5

Răspuns corect: A, B, C (Capitolul 12, pag. 402)

136. Care freze sferice au diametrul capului peste 1mm ?

A. nr. 4

B. nr. 3

C. nr. 1

D. nr.2

E. nr. 5

137. Ce freze au diametrul capului de 1 mm ?

A. sferica nr. 1

B. sferica nr. 2

C. cilindrica nr. 57

D. cilindrica nr. 58

E. cilindro-conica nr. 170

138. Frezele sferice (globularE. sunt utilizate pentru:

A. bizotarea marginilor de smalt

B. atacul primar

C.. extensia prepararii

D.. pregatirea retentiei

E. indepartarea tesuturilor dure alterate

139. Un instrument rotativ este format din urmatoarele parti:

A. mandren, destinat adaptarii si fixarii ijn piesa de mana

B. col (gat)

C. lama taietoare

D. maner

E. cap (parte activA.

140. Care freze cilindrice au diametrul de minim 1 mm ?

A. nr. 56

B. nr. 257

C. nr. 258

D. nr. 259

E. nr. 256

141. Ce freze cilindrice au diametrul sub 1 mm?

A. nr. 56

B. nr. 256

C. nr. 57

D. nr. 257

E.. nr. 258

142. Ce freze au diametrul capului de 1 mm ?

A. sferica nr. 1

B. sferica nr. 2

C. cilindrica nr. 57

D. cilindrica nr. 58

E. cilindro-conica nr. 170

143. Frezele cilindricoconice sunt utilizate pentru:

A. prepararea cavității pentru inlay

B. atacul primar

C.. extensia prepararii

D.. realizarea șanțurilor de retenție

E. indepartarea tesuturilor dure alterate

144. * Freze cilindro-conice sunt frezele:

A. nr. 171

B. nr. 4

C. nr.57

D. nr.258

E. nr. 256

145. *Care din următoarele afirmații referitoare la freza pară este adevărată:

A. are un număr de 14 lame

B. partea frontală este ușor concavă

C. este activă și frontal

D. nu este activă frontal

E. are un număr de 12 lame

146. *Dimensiunea particulelor diamantate de pe frezele de turbină diamantată este grupată

astfel:

A. mari (125-150 μm)

B. mari (88-125 μm)

C. medii (60-74 μm)

D. fine (38-44 μm)

E. foarte fine (10-20 μm)

147. Instrumentele de mana pentru prepararea cavitatilor:

A. beneficiaza de o nomenclatura stabilita de Miller

B. nomenclatura instrumentelor de mana se aseamana unei clasificari biologice si

cuprinde trei clase

C. in cadrul nomenclaturii, ordinul reprezinta scopul instrumentului, subordinul

reprezinta maniera de folosire iar clasa reprezinta forma partii active

D. sunt compuse din doua parţi esenţiale: manerul si gatul activ

E. au un maner cu diametru mic, mediu sau mare, octogonal, prevazut sau nu cu

retentivitati

148. Un instrument de mana este format din:

A. tija

B. mandren

C. manerul

D. gatul

E. lama

149. In formula instrumentelor de mana:

A. prima cifra reprezintă lungimea lamei in zecimi de mm

B. a doua cifra reprezintă lăţimea lamei in mm

C. a treia cifra reprezintă unghiul format de lama cu axul mânerului in sutimi de arc

de cerc

D. a treia cifra reprezintă unghiul format de lama cu axul mânerului in centigrade

(cg)

E. a patra cifra reprezintă unghiul dintre marginea tăietoare si axul mânerului exprimat

in grade

150. Dalta:

A. se foloseşte pentru planarea smalţului si a dentinei

B. se foloseşte pentru clivarea smalţului si a dentinei

C. marginea tăietoare este reprezentata de un bizou pe o singura parte

D. acţionează printr-o mişcare de apăsare

E. acţionează printr-o mişcare de raclare

151. Bizotatorul de prag gingival:

A. este un excavator modificat

B. între marginea tăietoare și axul lamei este un unghi de 90 de grade

C. nu se prezintă sub formă de instrumente perechi

D. lama bizotatorului este dreaptă

E. lama bizotatorului este curbă

152. Care din instrumentele de mana sunt pereche?

A. toporisca

B. bizotatorul de prag gingival

C. sapaliga

D. dalta

E. sonda dentara

153. Care este grosimea straului minim de dentină normală interpusă între cavitate şi camera

pulpară este nevoie pentru a avea o bună protecţie pulpară împotrivă agenţilor

traumatici termogenici în prepararea cavităților:

A. 5 mm

B. 4 mm

C. 3 mm

D. 2 mm

E. 1 mm

154. Metodele întrebuinţate pentru controlul umidităţii în cavitatea bucală sunt:

A. ejectorul de salivă

B. aspiratorul chirurgical

C. rulourile

D. diga

E. matricile circulare

155. *Rulourile de vata au grosimea de:

A. 0,1 cm

B. 0,9 cm

C. 1 cm

D.. 2 cm

E. 5 cm

156. Cum se previne exfolierea mucoasei la îndepărtarea rulourilor de vata care adera?

A. utilizarea pensei dentare

B. lubrefierea mucoasei cu vaselina

C. lubrefierea mucoasei cu clorhexidina

D. lubrefierea mucoasei cu clorura de zinc

E. umezirea abundenta cu spray-ul de apa

157. *Diametrul capului aspiratorului chirurgical este de:

A. 0.5 mm

B. 1 mm

C. 2 mm

D. 3 mm

E. 10 mm

158. Poziţia examinatorului de la 'ora 9' este confortabila pentru examinarea:

A. fetelor ocluzale ale lateralilor inferiori din dreapta

B. fetele ocluzale ale lateralilor inferiori din stânga

C. fetele vestibulare ale lateralilor inferiori din dreapta

D. fetele vestibulare ale lateralilor inferiori din stânga

E. fetele vestibulare ale lateralilor superiori din stânga

159. Avantajele sistemului de diga:

A. asigură o bună vizibilitate și acces

B. asigură un câmp operator curat și uscat

C. asigură retracția părților moi

D. este consumatoare de timp

E. păstrează concentrația optimă a medicamentelor

160. *Dezavantajele folosirii digai sunt:

A. produce retractia pârtilor moi

B. împiedica vizibilitatea

C. consuma timp

D. impiedica conversaţia cu pacientul

E. poate favoriza contaminarea operatorului prin contiguitate cu posibile infecţii din

cavitatea bucala

161. Bratele clamelor cu care se fixeazǎ piesa de cauciuc a digǎi au urmǎtoarele forme:â

A. clame circumferentiale

B. clame cu aripioare

C. clame fǎrǎ aripioare

D. clame de fixare si retracţie

E. clame cu 5 puncte de fixare

162. Rama digai de tip Young este:

A. are forma de"U"

B. un cadru de metal

C. radiotransparent

D. un cadru de plastic

E. radioopac

163. Orificiul cu diametru 1,5 creat de clestele perforator al digai este pentru:

A. premolari voluminosi

B. molari de dimensiuni mari

C. molari de dimensiuni medii

D. premolari de dimensiuni reduse

E. incisivi superiori

164. Pentru molarii mandibulari se utilizeaza urmatoarele clame de diga:

A. Ivory 12

B. Ivory 13

C. Ivory 14

D. Ivory 3

E. Ivory 4

165. *În prepararea unei cavități de clasa I pentru amalgam pe molari, distanta de la

marginea cavitatii la suprafata proximala va trebui sa fie de minim:

A. 1,6mm

B. 2mm

C. 2,5mm

D. 1,5mm

E. 3mm

166. *Prepararea cavitatii de clasa I pe premolari in vederea restaurarii cu amalgam incepe

cu utilizarea frezelor:

A. Sferice (globularE.

B. Cilindrice

C. Cilindroconica

D. Para

E. Con invers

167. *In cazul prepararii cavitatii de clasa I pentru amalgam pe premolarii superiori,pe ce

adincime va intra freza nr. 245 in foseta sau fisura?

A. 0,5 mm

B. 1 mm

C. 1,5 mm

D. 2 mm

E. 2,5 mm

168. *Utilizarea ameloplastiei in zonele vecine unei cavitati de clasa I ce va fi restaurata cu

amalgam va intilni peretii cavitatii preparate intr-un unghi:

A. mai mare de 120°

B. mai mic de 90°

C. mai mic de 80°

D. mai mic de 90°

E. nu mai mare de 110°

169. După clasificare lui Black cavitatea de clasa a I se imparte in urmatoarele subclase:

A. cavitatea de clasa I A

B. cavitatea de clasa I B

C. cavitatea de clasa I C

D. cavitatea de clasa I D

E. cavitatea de clasa I E

170. Selectarea materialului restaurator pentru cavitatile de clasa a II-a tine cont de

urmatorii factori:

A. provenienta pacientului

B. varsta pacientului

C. psihicul pacientului

D. estetic

E. factorul economic

171. Adâncimea puţurilor de retenţie din peretele gingival al cavităţii de clasa II-a este de:

A. 0,5 mm

B. 1 mm

C. 1,5 mm

D. 2 mm

E. 2,5 mm

172. In cazul restaurarii cu amalgam santurile de retentie din unghiurile axio-oral si

axiovestubular ale cavitatilor de clasa a II se realizeaza cu:

A. frezele 1/4

B. frezele 245

C. frezele 33 1/2

D. frezele 330

E. frezele 169L

173. *Care este lungimea șanțurilor de retentie create in peretele gingival al cavităţii:

A. 1-2 mm

B. 2-3 mm

C. 3-4 mm

D. 4-5 mm

E. 5-6 mm

174. Pentru prepararea cavitatii de clasa I din fosetele vestibulare ale molarilor mandibulari

ce vor fi obturate cu amalgam se utilizeaza:

A. frezele 169L

B. frezele 329

C. frezele 10

D. frezele 245

E. frezele trepan

175. Prepararea cavitatii de clasa a I-a C pentru amalgam:

A. prepararea nu trebuie sa fie conservativa deoarece suprafata palatinala este suficient

de intinsa aici smaltul este subtire deci penetrarea initiala nu va depasi 1-1,2 mm

B. daca exista un "dens in dente"in incisivul lateral, acesta poate fi restaurat profilactic

pentru a preveni pierderea dintelui prin carie

C. daca este necesara retenţia, se realizeaza o cavitate suplimentara de retenţie pe una

din suprafeţele proximale ale dintelui

D. nu se foloseste freza 666 deoarece ar putea deschide camera pulpara, ci se prefera

freza 69 (a carei actiune este mai blandA.

E. retentia se realizeaza cu freza roata, subminand smaltul

176. Indicatiile utilizarii amalgamului de argint pentru restaurarea cavitatilor de clasa a-III-

a sunt urmatoarele:

A. Fata distala a caninilor superiori si inferiori

B. Fata proximala a incisivilor

C. Fata meziala a caninilor

D. Carii care nu au subminat unghiul incizal

E. Pacienti tineri, cu susceptibilitate mare la carie

177. Coada de rindunica orala in cavitatea de clasa III pentru amalgam are urmatoarele

caracteristici:

A. este rezervata cavitatilor cu extensie incizala

B. e indicata in cavitatile ce necesita o retentie aditionala

C. e indicata in orice cavitate, indiferent de intinderea leziunii

D. este rezervata cavitatilor extinse

E. nu e necesara in cavitatile mici si moderate

178. Abordarea cavitatii de clasa III pe canin se va face cu frezele:

A. nr.2

B. nr.1

C. nr.1/2

D. nr.1/4

E. nr.245

179. Care este freza de elecție folosită la prepararea conturului marginal al unei cavități de clasa

V-a pentru amalgam pe caniul madibular:

A. globulară

B. cilindrică

C. cilindro-conică

D. fisură

E. pară

180. În cavitatea de clasa a VI-a pentru amalgam retenția se realizează folosind freza:

A. frezele 1/4

B. frezele 245

C. frezele 33 1/2

D. frezele 330

E. frezele 169L

181. Particularităţile plăgii dentinare sunt:

A.nu sângerează

B.este un ţesut vascularizat

C.nu are capacitatea de reparaţie prin cicatrizare

D.nu este expusă factorilor din mediul bucal

E.este o plagă infectată

182. Smear layer-ul este:

A.o veritabilă „barieră” către pulpa dentară

B.este poros

C.produs ca urmare a unui proces carios cu evoluţie lentă (croniC.

D.un rumeguş rezultat în urma folosirii instrumentelor rotative în cavitate

E.este impermeabil

183. Caracteristicile linerilor sunt:

A.realizează un tratament medicamentos plăgii dentinare

B.varnish-urile sunt hidrofile

C.realizează o barieră de protecţie pentru dentină faţă de reactanţii reziduali ce

difuzează din obturaţie

D.linerii soluţie realizează un film de 20-25 µm

E.linerii ciment realizează un film cu o grosime de 0,20-1 mm

184. Hidroxidul de calciu ca si bază intermediară este:

A.cea mai puțin folosită bază intermediară

B.bactericid

C.contraindicat sub compozite

D.folosit în coafajul indirect

E.folosit în coafajul direct

185. În funcţie de grosimea peretelui pulpar restant, cavităţile preparate se clasifică în:

A.tipul A - are o adâncime de 0,2 mm dincolo de JSD

B.tipul B - are grosimea dentinei restante maxim posibilă

C.tipul B - are un strat de dentină restant de maxim 2 mm

D.tipul C - are un strat subţire dar intact de dentină de maxim 1,5 mm

E.tipul D - presupune existenţa unei comunicări clinice sau subclinice cavitate-pulpă

dentară

186. Condiţiile în care un coafaj pulpar direct poate avea succes sunt:

A.pulpa deschisă să fie vie şi neinflamată

B.expunerea să fie mai mică de 2 mm

C.coafajul să se realizeze în maxim 2 ore de la deschiderea accidentală

D.să nu sângereze deloc

E.dintele să nu mai prezinte alte obturaţii coronare

187. Sistemul de matrici universale Tofflemire are următoarele caracteristici:

A.este ideal când trei suprafețe (mezială, ocluzală și distală) ale dinților posteriori trebuie

restaurate

B.au avantajul că pot fi poziționate atât pe fața vestibulară câtși pe fața orală a dinților

C.portmatricea și banda nu sunt stabile odată poziționate

D.matricile au o dimensiune ocluzo-gingicală variabilă

E.îndeplinește toate condițiile necesare unei portmatrici sau matrici ideale

188. Sistemul de matrici Automatrix are următoarele caracteristici:

A.este un sistem de matrici fără portmatrice

B.se poziționează greu

C.sunt preconturate

D.realizează ușor un contur proximal fiziologic

E.are spectul unor inele confecționate din patru tipuri de benzi

189. Finisarea și lustruirea unei restaurări din amalgam:

A.este necesară pentru a corecta discrepanțele marginale

B.nu este necesară pentru îmbunănătățirea conturului marginal

C.se poate face mai devreme de 24 de ore de la inserția amalgamulului în cavitate

D.la nivelul marginilor proximale se face cu discuri fine abrazive

E.nu este obligatorie în cazul folosirii amalgamului non-gamma2

190. Prepararea cavităţii de clasa IV-a modificată are următoarele caracteristici:

A.este indicată pentru restaurările din compozite a leziunilor moderate şi mari

B.obiectivul major este de a îndepărta cât mai puţină substanţă dură dentară

C.conturul marginal se realizează cu o freză globulară adecvată ca marime

D.se indică retenţii mecanice suplimentare

E.se indică numai retenţia realizată de tratarea acidă a smalţului şi poate de

condiţionarea dentinei

191. Tehnica inserţiei materialului compozit fotopolimerizabil într-o cavitate presupune:

A.inserţie într-un singur strat pentru o mai bună închidere marginală

B.inserţia în straturi succesive pentru o mai bună fotopolimerizare

C.la cavitatea de clasa II-a stratul gingival va avea o grosime de 1 mm

D.tehnica va fi a stratificării oblice în cazul folosirii matricei metalice

E.tehnica straturilor verticale în cazul folosirii matricei transparente

192. Factorii etiologici ai cariei secundare marginale la dinţii vitali sunt:

A.menţinerea prismelor de smalţ friabile la cavităţi de clasa III-a şi a IV-a

B.realizarea finisării conturului marginal la cavităţi de clasa III-a şi a IV-a

C.neîndepărtarea în întregime a dentinei infectate de la nivelul JSD

D.un tratament incorect de plagă dentinară

E.neefectuarea bizotării în unghi de 20° a prismelor de smalţ de la nivelul pragului

gingival al cavităţii de clasa II-a

193. Cavitatea preparată modificat pentru restaurările compozite are următoarele caracteristici:

A.nu are o configurație specială a pereților cavității

B.are o configurație specială a pereților cavității

C.are o adâncime specifică

D.nu are o adâncime specifică

E.are margini de smalț

194. Indicațiile preparării modificate pentru restaurările compozite sunt:

A.restaurarea leziunilor coronare mari

B.restaurarea leziunilor coronare noi

C.restaurarea leziunilor coronare mici

D.restaurarea leziunilor înconjurate de smalț

E.corectarea defectelor de smalț

195. Indicațiile pentru abordarea vestibulară în prepararea cavității de clasa a III-a pentru compozite

sunt:

A.există un aliniament regulat al dinților

B.caria extensivă s-a extins pe suprafața vestibulară

C.caria extensivă s-a extins pe suprafața orală

D.există o restaurație veche ce trebuie înlocuită care a fost plasată prin abordare vestibulară

E.leziunea carioasă este cantonată înspre fața vestibulară

196. La prepararea cavității de clasa a III-a modificată:

A.abordarea dintelui se face cu freze de carbid nr. ¼

B.punctul de intrare este situat în interiorul dimensiunii incizo-gingivale a leziunii carioase

C.se vor prepara pereți perpendicular pe suprafața de smalț

D.dacă leziunile carioase sunt mari pereții nu vor avea direcție divergentă de la peretele axial

E.rezultă o formă de godeu sau lingură

197. Prepararea modificată a cavității de clasa a V-a are următoarele caracteristici:

A.prepararea inițială se face cu o freză rotundă sau eliptică

B.nu se va îndepărta inutil substanța dentară pentru a realiza un unghi de 90 de grade la nivelul

conturului marginal

C.este ideală pentru leziunile mari

D.este ideală pentru leziunile mici ale smalțului

E.în etapa finală dacă există dentină infectată restantă se îndepărtează cu o freză cilindrică

198. Eroziunile idiopatice de la nivelul zonelor cervicale ale dinților:

A.apar din cauza îndoirii dinților în aria cervicală sub acțiunea forțelor ocluzale

B.debutează cu microfractura structurii smalțului

C.nu sunt progressive

D.unul din criteriile de restaurare este esteticul

E.se intâmplă în primul rând ca rezultat al dizolvării chimice

199. Prepararea de cavități în defectele punctiforme de pe suprafețele netede în vederea restaurării cu

materiale compozite implică:

A.restaurarea după o preparare convențională a cavității

B.restaurarea după o preparare modificată a cavității

C.un contur marginal dictat de extensia defectului și/sau a leziunii

D.prepararea unei cavități cu o freză globulară diamantată potrivită ca dimensiune

E.obținerea retenției secundare prin trasarea șanțurilor de retenție

200. Protecția pulpară sub restaurările fizionomice devine o necesitate când:

A. pacienții sunt tineri

B. preparările sunt superficiale

C.pacienții sunt în vârstă

D.pacienții prezintă hipersesibilitate dentinară postoperatorie

E.preparărille sunt de adâncime medie

201. Linerii folosiți în protecția pulpară sub compozite includ:

A. Lacurile(varnish)

B. Cimeturile ionomer de sticlă

C.Preparatele pe bază de hodroxid de calciu

D.linerii pe bază de ZnOE

E.anumite materiale rășinice

202. Bazele folosite în protecția pulpară sub compozite au următoarele caracteristici:

A.La aplicare este suficientă o grosime de 1mm

B.Includ produsele pe bază de hidroxid de calciu

C.Includ produsele pe bază de ZnOE

D.Sunt disponibile sun formă auto- sau fotopolimerizabilă

E.Pot fi sub formă de lacuri

203. Sistemele adezive smalț/dentină:

A.sunt rășini cu vâscozitate crescută

B.sunt hidrofobe

C.sunt rășini cu vâscozitate redusă

D.sunt hidrofile

E.reprezintă baza retenției în restaurările din materiale compozite

204. În cadrul procedurii pentru gravarea acidă a smalțului:

A.se folosește lichidul gravant în primul rând pentru condiționarea suprafețelor extinse

B.gelul gravant se plasează pe peretele de smalț preparat numai 1mm dincolo de conturul

marginal bizotat

C.smalțul corect gravat acid după uscare capătă un aspect cretos

D.se permite contaminarea suprafeței gravate cu saliva sau secreție sulculară

E.zona se va usca cu seringa se aer timp de 30 de secunde

205. La restaurarea cu materiale fizionomice ale leziunilor simple ale dinților frontali icul plasat la

nivelul marginii gingivale :

A.realizează o ușoară depărtare a dinților

B.compensează grosimea matricii permițând refacerea punctului de contact

C.se plasează dinspre vestibular în cazul în care caria a fost abordată de asemenea dinspre

vestibular

D.împiedică penetrarea în șanțul gingival materialului compozit

E.fixează în poziție matricea

206. La restaurarea cu compozit fotopolimerizabil a cavității de clasa a III-a cu acces vestibular sunt

necesare următoarele manopere:

A.fotopolimerizarea prelungită în cazul culorilor deschise sau translucide

B.conturarea matricii

C.fotopolimerizarea adezivului pentru 30 de secunde

D.polimerizarea compozitului direct prin matricea din poliester

E.fotopolimerizarea în straturi când se restaurează o cavitate largă

207. Pentru finisarea compozitelor în zona frontală:

A. discurile abrazive se folosesc la viteză mare

B.se recomandă frezele diamantate cu granulație mare

C.se recomandă frezele diamnatate cu granulație mică

D.la îndepartarea excesului de pe fața vestibulară se poate folosi o freză flacără din carbid

E. la îndepartarea excesului de pe fața vestibulară se poate folosi o freză de carbid globulară cu

12 lame

208. Cimentul ionomer de sticlă se recomandă ca material restaurator în următoarele situații clinice:

A.la pacienții cu risc scăzut la carie

B.la pacienții cu risc crescut la carie

C.pentru restaurarea cavităților de clasa a IV-a

D.pentru restaurarea cavităților de clasa a V-a de pe suprafața radiculară

E. pentru restaurarea cavităților de clasa a II-a tunelizate

209. Condiționarea dentinei când se folosește cimentul ionomer de sticlă ca material restaurator:

A.nu este obigatorie

B.sporește adeziunea majorității sistemelor CIS

C.se face cu acid fosforic 10%

D.nu îndepărtează detritusul dentinar

E.se aplică în cavitate timp de cca 40 de secunde

210. La sigilarea fosetelor și fisurilor dinților posteriori:

A.se recomandă ca metrialul de sigilare sa fie folosit mai degrabă pentru prevenirea cariei decât

pentru tratarea unei leziuni carioase existente

B.dinții se curăță cu perie rotativă și pastă de piatră ponce

C.dinții se curăță cu laser sau prin sablare

D.gravarea acidă se face cu acid poliacrilic 35%

E.se recomandă acidul lichid

211. Noile materiale compozite pentru restaurările ce implică suprafața ocluzală posedă următoarele

caracteristici compoziționale:

A.creșterea cantității de încărcătură și reducerea matricei rășinoase

B.reducerea cantității de încărcătură și creșterea matricei rășinoase

C.reducerea porozității

D.incluziunea de macrofile dispersate

E.dimensiune crescută a particulelor primare de umplutură

212. Avantajele restaurațiilor compozite față de amalgam sunt:

A.conservă structura dentară

B.modul de elasticitate scăzut

C.coeficient de expansiune termică mare

D.conductivitate termică redusă

E.întăresc structura dentară restantă

213. Dintre indicațiile pentru folosirea rășinilor compozite la dinții posteriori amintim:

A.restaurarea cavităților de clasa I și a II-a care pot fi izolate corespunzător iar contactele

centrice se fac pe structura dentară

B.restaurarea cavităților de clasa a VI-a

C.reparația zonelor fracturate

D.în zonele cu stressuri ocluzale mari

E.când toate contactele ocluzale se fac numai pe compozit

214. Prepararea modificată a cavităților de clasa I, a II-a și a VI-a în vederea restaurării cu materiale

compozite:

A.impune efectuarea extensiei preventive

B.se caracterizează prin realizarea unui bizou pe întreg conturul marginal de smalț

C. se recomandă pentru clasa I si a VI-a când se poate efectua o prepararare ultraconservativă

D.nu este dictată de extensia leziunii sau a defectului

E.poate include un bizou adițional care se extinde pentru a include fosete, fisuri radiante sau

defecte superficiale

215. Prepararea convețional bizotată a cavităților de clasa I, a II-a și a VI-a în vederea restaurării cu

materiale compozite:

A.se folosește cel mai frecvent pentru restaurarea cavității de clasa a II-a

B.va avea o extensie vestibule-orală minimă

C.pe suprafața ocluzală se extinde în toate fosetele și fisurile indiferent dacă sunt afectate sau nu

D.include prepararea unui bizou care are rolul sporirii retenției

E. include prepararea unui bizou de 1mm lățime

216. Prepararea cavității de clasa I pe premolarii maxilari în vederea restaurării cu materiale

compozite are următoarele caracteristici:

A.se prepară cu freza globulară nr. ½ sau freza nr. 330

B.adâncimea inițială este de ccA. 2mm

C.bizoul se consideră opțional în funcție de directive prismelor de smalț în această zonă

D.bizoul este lat de 1mm

E.extensia ocluzală este completă când aspectul ocluzal al fisurii este terminat sau s-a atins

foseta opusă

217. Prepararea cavității de clasa a II-a pe premolarul 1 maxilar în vederea restaurării cu materiale

compozite are următoarele caracteristici:

A.adâncimea inițială a peretelui axial este de 0,2mm în dentină

B.peretele proximal opozant va fi paralel sau convergent înspre ocuzal

C.nu poate rămâne smalț nesuportat de dentină

D.bizotarea conturului marginal este obligatorie

E.dentina rezuduală infectată se îndeparetează cu o freză globulară sau cu un excavator

218. Prepararea cavității de clasa I invazivă modificată pe molari în vederea restaurării cu materiale

compozite are următoarele caracteristici:

A.se realizează o extensie în direcție vestibulară și orală cu ajutorul unei freze diamantate

flacără

B. se realizează o extensie în direcție vestibulară și orală cu adâncimea de 0,5 - 1mm în smalț

C.smalțul nesusținut de dentină se indepărtează

D.materialul compozit acționează ca sprijin pentru smalț pentru ca dintele să reziste la forțele

masticatorii

E.smalțul friabil se va lăsa pe loc deoarece se va fortifia prin adeziunea compozitultui

219. Protecția pulpară sub restaurările compozite la dinții laterali:

A.nu este necesară dacă restaurarea de compozit aderă bine la pereții cavității

B.este necesară în toate situațiile clinice

C.se realizează prin aplicarea unei baze de hidroxid de calciu dacă există o deschidere

clinică(cel mult 0,5mm) sau subclinică a camerei pulpare

D.este necesară când adeziunea este pusă sub semnul întrebării

E. se realizează prin aplicarea unei baze de hidroxid de calciu dacă există o deschidere

clinică(cel mult 1mm)

220. Matricile proximale în restaurarea cu compozit a cavităților proximale:

A.nu sunt importante

B.aplicarea lor constituie cel mai important pas

C.se preferă benzile foarte subțiri din metal

D.nu este necesară precontutarea matricilor proximale metalice

E.cele metalice nu creează probleme la polimerizare dacă se folosește metoda straturilor mici

adiționate

221. În restaurarea cu compozit a cavităților ocluzale și proximale ale dinților posteriori

A.agenții adezivi se aplică numai pe smalț

B.agenții adezivi se alică numai pe dentină

C.agenții adezivi se aplică peste întreaga cavitate preparată

D.inserția compozitului se face fie cu instrumente de mână fie cu seringa

E.adezivul este fotopolimerizat de regulă 20 de secunde

222. În cavitățile proximale ale dinților posteriori compozitele fotopolimerizabile se vor insera în

straturi succesive:

A. pentru a asigura o bună fotopolimerizare

B.primul strat de compozit nu mai gros de 1mm se aplică pe peretele gingival

C.primul strat de compozit nu mai gros de 2mm se aplică pe peretele gingival

D.dacă se folosește matrice transparentă și ic reflectorizant prima polimerizare se face din

direcție ocluzală

E. dacă se folosește matrice transparentă și ic reflectorizant prima polimerizare se face direct pe

capătul exterior al icului

223. Modelarea și finisarea restaurărilor compozite ocluzale și proximale la dinții posteriori:

A.poate începe imediat după fotopolimerizare

B.poate începe la trei minute după fotopolimerizare

C.la nivelul marginilor proximale și ambrazurilor se face cu o freză flacără din carbură cu 12

lame și discuri abrazive

D.la nivel ocluzal se face cu o freză globulară din carbură cu 12 lame

E.se face cu gume abrazive conice sau discuri

224. Cavitatea de clasa a II-a pentru compozite preparată în tunel:

A.lasă o cantitate mai mare de dentină decât prepararea tradițională

B.lasă o cantitate mai mică de dentină decât prepararea tradițională

C.are un potențial redus de realizare a unei restaurații debordante

D.are un potențial crescut de realizare a unei restaurații debordante

E.scade potențialul pentru microinfiltrații

225. La prepararea în tunel a cavității de clasa a II-a pentru compozite:

A.accesul la leziune se face dinspre ocluzal

B.accesul la leziune se face dinpsre proximal

C.accesul se face cu o freză globulară nr. 2 montată la turbină

D.accesul se face cu freza pară nr. 245 montată la turbină

E.înlăturarea procesului carios se completează cu freza globulară nr. ½ la piesa contraunghi cu

viteză redusă

226. La restaurarea cavității de clasa a II-a preparată în tunel:

A.se folosește tehnica laminării

B.materialul de elecție este cimentul ionomer de sticlă

C.materialul de elecție este rășina compozită

D.materialul compozit se aplică la nivelul joncțiunii smalț-dentină

E.cimentul ionomer de sticlă se aplică la nivelul joncțiunii smalț-dentină

227. Caria secundară marginală este procesul carios care:

A.apare sub restaurațiile coronare aparent corect restaurate

B.apare la limita de contact dintre materialul restaurator și marginea cavității

C.reprezintă singurul factor care-l determină pe medic să înlocuiască restaurările

necorespunzătoare

D.evoluează în profunzime provocând subminarea și fracturarea pereților cavității

E.evoluează în suprafață la nivelul conturului marginal al cavității

228. Dintre factorii etiologici ai cariei secundare marginale amintim:

A.neîndepărtarea în întregime a dentinei alterate de la nivelul joncțiunii smalț-dentină

B.neîdepărtarea smalțului cretos sau pigmentat de la marginea cavității

C.neefectuarea bizotării în unghi de 20 de grade a prismelor de smalț de la nivelul pragului

gingival

D.neîndepărtarea dentinei infectate de pe pereții bazali ai cavităților

E.neexercitarea unei presiuni prin intermediul matricii asupra materialului în timpul prizei

primare

229. Dintre metodele de diagnosticare a cariei secundare amintim:

A.palparea cu o sondă ascuțită

B.radiografia cu film mușcat

C.testarea vitalității dinților

D.clinic prin control vizual

E.diafanoscopie

230. Diferențierea dintre hiperestezie și hipersensibilitate dentinară se face pe baza:

A.intesității durerii

B.caracterului durerii

C.factorilor externi și interni ce declanșează durerea

D.factorilor interni ce declanșează durerea

E.factorilor externi ce declanșează durerea

231. În cadrul mecanismului transmiterii durerii dentinare:

A.în cazul durerii surde și prelungite influxul nervos se transmite prin fibre amielinice

B.în cazul durerii surde și prelungite influxul nervos se transmite prin fibre mielinizate

C.în cazul durerii acute și scurte influxul nervos se transmite prin fibre mielinizate

D.în cazul durerii acute și scurte influxul nervos se transmite prin fibre amielinice

E.senzația dureroasă este facilitată sau inhibată la diverse etaje, cortexul fiind unicul loc de

control și integrare

232. Hiperestezia dentinară:

A.poate apare cu pierdere de substanță

B.poate apare fără piredere de substanță

C.dispare spontan

D.duce la complicații pulpare

E.nu duce la complicații pulpare

233. Hiperemia pulpară poate fi provocată de:

A.leziunile periferice ale cariei la nivelul joncțiunii cu smalțul

B.placa dentară depusă pe dentină

C.placa dentară depusă pe smalț

D.presiune prea mare exercitată pe freze

E.presiune prea mică exercitată pe freze

234. Mijloacele de tratament al plăgii dentinare trebuie să îndeplinească câteva deziderate:

A.să nu dea naștere la reacții de incompatibilitate cu materialul de bază sau restaurarea

definitivă

B.să posede capacitate mare de difuziune

C.să nu posede capacitate mare de difuziune

D.reacțiile de incompatibilitate cu materialul de bază sau restaurarea definitivă nu au importanță

E.să constituie un mijloc de protejare a prelungirilor protoplasmatice amputate

235. Varnish-urile, linerii și bazele sunt folosite să:

A.protejeze pulpa împotriva microinfiltrațiilor

B.oblitereze fizic tubulii dentinari

C.ajute la eliminarea mișcării fluidelor dentinare

D.permită mișcarea fluidelor dentinare

E.compenseze coeficientul de contracție al materialelor restauratorii

236. Linerii și bazele realizează protecția pulpară care:

A.depinde de extensia preparării

B.depinde de localizarea preparării

C.nu depinde de localizarea preparării

D.depinde de materialul restaurator ce se va utiliza

E.nu depinde de materialul restaurator ce se va utiliza

237. Linerii folosiți în protecția pulpară sub materialele restauratoare sunt folosiți:

A.în strat gros

B.în strat relativ subțire

C.să furnizeze o barieră de protecție pentru dentină față de reactanții reziduali

D.să furnizeze o barieră de protecție pentru smalț față de reactanții reziduali

E.să ofere o izolare electrică inițială

238. Linerii suspensie folosiți în protecția pulpară:

A.sunt bazați pe un solvent nonapos volatil

B.sunt bazați pe apă și au mai mulți constituenți suspendați

C.se usucă mai greu decât soluțiile liner

D.se usucă mai ușor decât soluțiile liner

E.realizează un film de ccA. 20-25 micrometri

239. Linerii folosiți în cavitățile profunde (tip B, C și D.:

A.nu trebuie să ofere protecție termică

B.trebuie să ofere protecție termică

C.trebuie să reducă inflamația pulpară

D.trebuie să faciliteze formarea unei punți dentinare

E.se întăresc prin fotopolimerizare

240. Când se aplică pe dentină, cimentul ZOE:

A.sigilează și înlătură substratul alimentar pentru microorganismele cariogenice

B.nu are capacitate de sigilare

C.nu distruge microorganismele

D.distruge microoganismele

E.dăunează celulor pulpare

241. Hidroxidul de calciu în tratamentul plăgii dentinare:

A.în solutie saturată este extrem de caustic

B.ionizat în concentrație mică stimulează formarea dentinei de reparație

C.posedă o reacție acidă de întărire

D.nu se degradează cu timpul

E.în formulă fotopolimerizabilă are o solubilitate redusă

242. Materialele restauratoare ale leziunilor simple ale țesuturilor dure dentare au următoarele

caracteristici:

A.refac morfologia dinților

B.restabilesc funcțiile pierdute

C.pot sa nu fie biocompatibile cu pulpa dinților

D.trebuie să impiedice progresia leziunii carioase

E.nu au rol profilactic

243. Gutaperca în odontoterapia restauratoare:

A.are o largă utilizare

B.se folosește pentru restaurarea provizorie coronară

C.se folosește pentru restaurarea definitivă coronară

D.nu conduce căldura și electricitatea

E.se recomandă pentru acoperirea pansamentelor calmante, antibiotice și antiseptice

244. Cimentul policarboxilat:

A.rezultă în urma malaxării pulberii de ZnO cu un lichid ce conține acid fosforic

B.rezultă în urma malaxării pulberii de ZnO cu un lichid ce conține acid poliacrilic

C.răspunsul biologic al pulpei la acest material este nefavorabil

D.este adeziv la structurile dentare

E.nu aderă la structurile dentare

245. Cimentul policarboxilat:

A.se folosește ca material de bază, liner, ca agent mascator

B.are ph-ul asemănător cu al FOZ

C.provoacă un răspuns pulpar comparabil cu cel al cimentului ZOE

D.raportul pulbere/lichid pentru bază este 2-3/1

E.provoacă o incidență crescută a sensibilității postoperatorii

246. Cimenturile ionomer de sticlă folosite în tratamentul plăgii dentinare:

A.au o rezistență de ccA. 200MN/m pătrat

B.au o rezistență de ccA. 400MN/m pătrat

C.pulberea este un amestec de ioni de sticlă filtrabili

D.lichidul este acidul fosforic

E.lichidul este un copolimer al acidului poliacrilic

247. Cimenturile ionomer de sticlă folosite în tratamentul plăgii dentinare:

A.formează o legătură chimică adezivă la dentină și smalț

B.nu se poate folosi ca înlocuitor de dentină sub restaurațiile supuse stressurilor ocluzale

C.se folosește ca înlocuitor de dentină sub restaurațiile supuse stressurilor ocluzale

D.nu formează o legătură chimică adezivă la dentină și smalț

E.nu poate fi malaxat într-o vâscozitate redusă

248. Coafajul pulpar indirect:

A.este o procedură prin care se îndepărtează toate țesuturile cariate fără excepție

B.este o procedură prin care se îndepărtează toate țesuturile cariate cu exceptția startului

profund din vecinătatea pulpei

C.are ca rezultat cavități sterile care nu necesită reintervenții

D.are cel mai mare succes la pacienții tineri

E.are cel mai mare succes la pacienții în vârstă

249. Factorii care influențează succesul coafajului pulpar indirect pot fi:

A.evidențierea vitalității pulpare

B.vârsta pacientului

C.mărimea expunerii suspectate

D.localizarea dintelui pe arcadă

E.tipul restaurației finale

250. *Dintre indicațiile coafajului pulpar direct putem aminti:

A.dinte cu simptomatologie asociată

B.dinte cu restaurație coronară

C.dinte ce urmează a fi utilizat ca stâlp de punte

D.dinte unde expunerea pulpei să fie mai mică de 1mm

E.dinte unde expunerea pulpei sa fie mai mică de 2mm

251. *La repararea cavității de clasa a III-a convențională bizotată se folosește:

A.o freză globulară diamantată

B.o freză cilindrică din carbid

C.o freză globulară din carbid

D.freza pară nr. 245

E.o freză cilindro-conică din carbid

252. *La cavitatea de clasa a III-a convențională bizotată bizoul se prepară cel mai bine cu:

A.o freză diamantată efilată

B.o freză flacără diamantată

C.o freză cilindro-conică din carbid

D.o freză cilindrică din carbid

E.freza pară nr.330

253. *În cazul abordării vestibulare la prepararea cavității de clasa a III-a convențională bizotată

conturul marginal se stabilește cu:

A.freză globulară nr. 1

B.freză globulară nr. 2

C.freza pară nr. 245

D.freza pară nr. 330

E.freza globulară ½

254. *La prepararea cavității de clasa a V-a convențională pentru compozite cu acces gingival

limitat se folosește o freză:

A.o freză globulară nr.1 sau 2

B.o freză cilindro-conică din carbid

C.o freză globulară nr. ½

D.o freză globulară ¼

E.freza nr. 245

255. *La prepararea cavității de clasa a V-a convențională pentru compozite în etapa inițială de

preparare a cavității adâncimea peretelui axial va fi:

A.0,25 mm

B.0,75 mm

C.0,50 mm

D.1 mm

E.0,20 mm

256. *La prepararea cavității de clasa a V-a convențională pentru compozite șanțurile de retenție au

o adâncime de:

A.0,50 mm

B.0,15 mm

C.0,25 mm

D.0,75 mm

E.1 mm

257. *Prepararea inițială a cavității de clasa a V-a modificată pentru compozite se face cu:

A.o freză diamantată rotundă sau eliptică

B.o freză globulară din carbid

C.freza pară nr. 245

D.o freză cilinro-conică din carbid

E.freza pară nr.330

258. *Prepararea de cavități pentru compozit în defectele punctiforme de pe suprafețele netede se

face cu:

A.o freză globulară din carbid

B.o freză globulară diamantată

C.freza pară nr. 245

D.o freză cilinro-conică diamantată

E.freza pară nr.330

259. *Bazele folosite în odontoterapie se aplică pentru protecția pulpară:

A.chimică

B.în strat subțire

C.în strat gros

D.în cavitățile unde dentina restantă sănătoasă se presupune că are o grosime de cel puțin 2mm

E.în cavitățile unde dentina restantă sănătoasă se presupune că are o grosime de cel puțin

1,5mm

260. *Gelul garvant de acid fosforic se aplică pe suprafața smalțului pe o perioadă de:

A.15 secunde

B.30 secunde

C.45 secunnde

D.20 secunde

E.60 secunde

261. *Un smalț rezistent la atacul acid necesită un timp de gravare acidă de:

A.30-45 de secunde

B.20-30 de secunde

C.60-90 de secunde

D.45-50 de secunde

E.15-20 de secunde

262. *Dacă accidental fluxul salivar sau secreția gingivală contaminează zona de smalț gavată acid

se va regrava timp de:

A.30 de secunde

B.20 de secunde

C.40 de secunde

D.10 secunde

E.15 secunde

263. *Timpul de malaxare al compozitelor autopolimerizabile este:

A.10 secunde

B.20 de secunde

C.30 de secunde

D.45 de secunde

E.15 secunde

264. *Timpul de inserție al compozitului autopolimerizabil în cavitatea de clasa a III-a este de:

A.30 de secunde

B.45 de secunde

C.1 minut

D.2 minute

E.3 minute

265. *Adezivul fotopolimerizabil aplicat într-o cavitate de clasa a III-a se fotopolimerizează timp de:

A.10-20 de secunde

B.25-30 de secunde

C.30-40 de secunde

D.50 de secunde

E.60 de secunde

266. *Cimentul ionomer de sticlă se recomandă ca material restaurator în cavitățile de:

A.clasa I

B.clasa a II-a

C.clasa a IV-a

D.clasa a V-a

E.clasa a VI-a

267. *Prepararea cavității de clasa a VI-a modificată în vederea restaurării cu materiale compozite se

realizează cu freza:

A.globulară nr. ¼ sau nr. ½

B.cilindro-conică din carbid

C.cilindro-conica diamantată

D.pară nr. 245

E.pară nr. 330

268. *Prepararea cavității de clasa a I-a modificată pe premolarii maxilari în vederea restaurării cu

materiale compozite se realizează cu freza:

A.globulară nr.2

B.efilată diamantată

C.globulară nr. 1

D.cilindro-conică din carbid

E.pară nr. 330

269. *Prepararea cavității de clasa a I-a modificată pe molarii maxilari și mandibulari în vederea

restaurării cu materiale compozite se realizează cu freza:

A.efilată diamantată

B.cilindro-conică diamantată

C.cilindro-conică din carbid

D.globulară nr. 1/2

E.globulară nr. 1

270. *La inserția materialului compozit prin tehnica straturilor succesive în cavitățile de clasa a II-a

primul strat:

A.se alică în grosime de 2mm

B.se aplică pe peretele pulpar al cavității

C.se aplică în grosime de 1mm

D.se aplică în grosime de 1,5mm

E.se aplică pe pereții vestibulari și orali

271. *În vederea restaurării complexe cu amalgam, șanțul de retenție gingival al cavității preparate

se poate face cu freza:

A.globulară nr. ½

B.globulară nr. ¼

C.cilindro-conică nr. 169L

D.globulară nr.1

E.globulară nr. 2

272. *În vederea restaurării complexe cu amalgam, creșterea numărului de pinuri de retenție:

A.scade potențialul de fisurare al dentinei și potențialul de fractură

B.crește cantitatea de dentină dintre pinuri

C.crește rezistența amalgamului

D.scade pericolul perforării camerei pulpare

E.scade rezistența amalgamului

273. *În cazul restaurărilor complexe din amalgam, grosimea materialului restaurator în zona

cuspizilor refăcuți în zonele de contact centrice (unde nu exsită cerințe esteticE. trebuie să fie de:

A.1mm

B.2mm

C.1,5mm

D.2,5mm

E.0,5mm

274. *Prepararea cavității de clasa a V-a convențională pentru restaurarea cu amalgam se face cu

freza:

A.globulară

B.pară nr.245

C.pară nr.330

D.efilată

E.cilindro-conică

275. *În clasificarea cavităților în funcție de grosimea peretelui pulpar restant, cavitățile din grupa B

au grosimea acestui perete de:

A.minim 2mm

B.minim 1mm

C.minim 1,5mm

D.minim 0,5mm

E.minim 3mm

276. *Linerii-soluție realizează un film de:

A.20-50μm

B.2-5μm

C.0,2-1mm

D.1-1,5mm

E.10-20 μm

277. *Linerii-suspensie realizează un film de:

A.20-25μm

B.2-5μm

C.0,2-1mm

D.1-1,5mm

E.10-20 μm

278. *În cavitățile preparate ci instrumente rotative stratul de detritus dentinar impactat are o grosime

de:

A.20-25μm

B.2-5μm

C.0,2-1mm

D.1-1,5mm

E.10-20 μm

ENDODONȚIE

279. Pulpa dentară este:

A. un țesut epitelial

B. un țesut conjunctiv

C. înconjurată de dentină

D. înconjurată de smalț

E. un țesut parodontal

280. Spațiul pulpar este:

A. plasat în interiorul dintelui

B. divizat în camera pulpară și canalul radicular

C. protejat de dentină și smalț la nivel coronar

D. protejat de dentină și cement la nivel radicular

E. protejat de dentină și cement lsa nivel coronar

281. Pulpa radiculară:

A. continuă pulpa coronară

B. are formă efilată

C. se termină la nivelul foramenului apical

D.conținută în canalul radicular

E. conțimută în camera pulpară

282. Canalele radiculare accesorii:

A. pornesc din canalul radicular principal

B. sunt mai numeroase în pulpa coronară

C. nu sunt vizibile la examenul radiografic

D. conțin numai spații pentru celule, vase, nervi și substanță fundamentală în cantitate

redusă

E. conțin numeroase odontoblaste

283. Orice afecțiune pulpară poate fi frecvent ireversibilă și dureroasă datorită:

A. inextensibilității mediului înconjurător pulpei (dentina)

B. rezilienței țesutului conjunctiv pulpar

C. absenței unei circulații colaterale

D. existenței unei circulații colaterale

E. inextensibilității mediului înconjurător pulpei (smalțul)

284. *Din punct de vedere microscopic, pulpa dintelui prezintă:

A. trei zone distincte

B. patru zone distincte

C. două zone distincte

D. cinci zone distincte

E. șase zone distincte

285. Zonele pulpei dintelui sunt:

A. zona centrală

B. zona celulară

C. zona acelulară

D. capsula senzitivă periferică

E. zona odontoblastică acelulară

286. Celulele de rezervă din pulpa dintelui:

A. sunt celule mezenchimale nediferențiate

B. se găsesc de-a lungul vaselor mari de sânge

C. se pot diferenția în funcție de necesitate în odontoblaste și fibroblaste

D. sunt celule de apărare

E. sunt limfocite B

287. Fibroblastele pulpare:

A. sunt celulele pulpare cele mai puţin numeroase

B. sunt denumite şi dentinoblaste, deoarece secretă dentina

C. cresc în număr pe măsură ce vasele de sânge şi nervii scad cu vârsta

D. formează o rețea prin prelungirile lor

E. scad în număr odată cu înaintarea în vârstă

288. Odontoblastul este:

A. localizat la periferia pulpei

B. denumit și dentinoblast

C. puternic specializat în producerea de dentină

D. localizat în centrul pulpei

E. denumit și ameloblast

289. Odontoblastele pulpare:

A. nu comunică între ele

B. diferă ca formă în funcție de localizarea lor în pulpa dintelui

C. își trimit prelungirile la nivelul tubulilor dentinari

D. sunt în contact fizic unele cu altele

E. comunică datorită numeroaselor complexe joncționale intercelulare

290. Substanța fundamentală a pulpei dentare:

A. este o componentă amorfă a țesutului pulpar

B. constituie un veritabil mediu intern al organului pulpar

C. este constituită din mucipolizaharide, proteine și lichid tisular

D. este hidrofilă

E. este hidrofobă

291. Fibrele conjunctive pulpare:

A. sunt destul de slab reprezentate în pulpa tânără

B. numărul lor crește odată cu înaintarea îm vârstă

C. sunt fibre elastice și fibre de colagen

D. sunt mai bine reprezentate în pulpa tânără

E. de tip colagenic intervin în procesul de dentinogeneză

292. Sunt adevărate următoarele afirmații:

A. arteriolele pulpare pătrund în pulpă prin foramenul apical

B. microcirculația pulpară este un sistem dinamic care reglează fluxul de sânge

C. arteriolele pulpare se divid în arteriole terminale

D. peretele arteriolelor pulpare este format dintr-un singur strat

E. peretele arteriolelor pulpare este format din trei straturi

293. Capilarele pulpare:

A. nu sunt inervate

B. sunt formate dintr-un singur strat de celule endoteliale

C. se dilată pasiv, dependent de diametrul arteriolei cu care vin în contact

D. se dilată activ, deoarece sunt inervate adrenergic

E. sunt formate din două straturi de celule: endotelial și muscular

294. Vasele limfatice din pulpa dintelui:

A. sunt formate dintr-o rețea fină de capilare, cu perete subțire

B. nu sunt necesare datorită aportului vascular extensiv

C. nu au putut fi demonstrate morfologic deoarece sunt identice cu venele

D. au rol critic în homeostazia tisulară

E. drenează în ganglionii limfatici submandibulari și sublinguali

295. *Peretele arteriolelor pulpare este format din

A. trei straturi: adventicea, tunica musculară şi intima (tunica internă)

B. două straturi: adventicea şi tunica musculară

C trei straturi: tunică internă, intima şi tunică externă

D. trei straturi: tunica medie, tunica musculară şi tunica internă

E. un singur strat de celule endoteliale

296. Nervii senzitivi din pulpa dintelui sunt:

A. ramuri ale nervului V cranian

B. ramuri ale nervului trigemen

C. ramuri ale sistemului nervios simpatic

D. ramuri ale sistemului nervos parasimtaic

E. ramuri ale nervului VI cranian

297. Inervatia vasomotoare din pulpa dintelui:

A. controlează mișcările stratului muscular din pereții vaselor de sânge

B. reglează volumul sângelui și rata fluxului sanguin

C. provoacă vasodilatație sau vasoconstricție

D. este de tip parasimpatic

E. este de tip simpatic

298. Funcțiile pulpei dintelui sunt:

A. funcția de tampon mecanic

B. funcția de formare a dentinei

C. funcția de nutriție

D. funcția nervoasă

E. funcția de apărare

299. Teoriile percepției durerii pulpare sunt:

A. teoria agresiunii odontoblastelor

B. teoria inervației dentinare

C. teoria hidrodinamică

D. teoria mecanică

E. teoria hidrolitică

300. Mecanismele de apărare ale pulpei dintelui sunt reprezentate de:

A. formarea dentinei peritubulare

B. formarea dentinei terțiare

C. inflamație pulpară

D. formarea dentinei primare

E. formarea smalțului

301. Obiectivele inflamației pulpare sunt:

A. distrugerea iritantului la locul agresiunii

B. neutralizarea acestuia prin diluție sau încorporare

C. ameliorarea distrucției tisulare

D. începerea procesului de reparație a țesutului distrus

E. depunerea dentinei primare

302. Instrumentele endodontice de bază sunt:

A. oglinda endodontică

B. pensa endodontică

C. sonda endodontică

D. odontometrul

E. sonda parodontală

303. Instrumentele necesare pentru prepararea cavității de acces coronare sunt:

A. freze globulare cu gît lung

B. freze globulare nr. 1/4

C. freze cilindroconice cu vârf inactiv

D. freze con invers

E. freze Gates-Glidden

304. * Măsurarea lungimii de lucru în endodoție se realizează:

A. doar radiografic

B. doar tactil

C. doar electronic

D. prin combinarea tuturor acestor metode

E. la sfârșitul tratamentului

305. Durerea în inflamaţia pulpară:

A. este determinată de scăderea presiunii intrapulpare

B. rezultă prin reducerea permeabilităţii celulelor nervoase

C. este asociată cu stimularea fibrelor nervoase de tip simpatic

D. este cel mai frecvent asociată cu stimularea fibrelor nociceptive C

E. este asociată cu creșterea presiunii intrapulpare

306. Volumul fluxului sanguin pulpar:

A. este mai mic în regiunea coarnelor pulpare

B. este mai mare în porţiunea radiculară a pulpei decât în cea coronară

C. este mai mare decât fluxul sanguin în majoritatea organelor interne

D. este controlat vasomotor de inervaţia simpatică adrenergică

E. este mai mare în regiunea coarnelor pulpare

307. Inflamaţia pulpară acută este caracterizată de:

A. creşterea presiunii intrapulpare

B. hiperactivitate exudativă

C. infiltrat celular inflamator format din polimorfonucleare

D. caracter de reversibilitate

E. necroză pulpară

308. *Cel mai frecvent răspuns dentinar în zona profundă a cariei dentare este:

A. creşterea permeabilităţii

B. alterarea colagenului

C. dizolvarea dentinei peritubulare

D. scleroza dentinară

E. formarea fibrelor de colagen

309. *Conform teoriei hidrodinamice a sensibilităţii dentinare, mişcarea fluidului în tubulii

dentinari:

A. stimulează fibrele nervoase care însoţesc prelungirile odontoblastice

B. împinge odontoblastele în ţesutul pulpar

C. modifică presiunea intrapulpară

D. determină moartea multor odontoblaste

E. determină moartea pulpei

310. Într-o inflamaţie pulpară cronică:

A. predomină fenomenele proliferative

B. infiltratul inflamator este predominant de tip limo-plasmocitar

C. răspunsul la testele de vitalitate apare numai la intensităţi crescute ale excitantului

D. durerea este de tip lancinant

E. durerea este de tip pulsatil

311. *O freză Gates – Glidden ce prezintă două şanţuri pe mâner este:

A. numărul 4

B. numărul 2

C. numărul 6

D. numărul 8

E. numarul 1

312. *Gândindu-ne la design, care din următoarele instrumente endodontice ISO nr. 50, din

acelaşi oţel, sunt mai susceptibile la fractură:

A. cele cu secţiune triunghiulară

B. cele cu secţiune pătrată

C. cele romboidale

D. tipul hedstrőm

E. cele din nichel-titan

313. * Indicaţia majoră a coafajului pulpar direct o reprezintă:

A. dinţii ce prezintă o leziune carioasă minimă

B. dinţii stâlpi ai unei lucrări protetice

C. expunerile pulpare cu diametru mai mare de 1 mm2

D. dinţii permanenţi tineri cu rădăcina incomplet formată

E. dinții pacienților vârstnici

314. Dintre factorii locali ce reprezintă contraindicaţii pentru coafajul pulpar direct, mai

importanţi sunt:

A. pacienţii cu boli cronice

B. dinţii cu abrazie

C. dinţii şlefuiţi anterior în scop protetic

D. pacienţii tineri

E. dinții molari

315. Care din următoarele manopere sunt pulpo-odonto-conservatoare:

A. pulpectomia vitală

B. pulpectomia devitală

C. coafajul pulpar direct

D. pulpotomia devitală

E. amputația vitală

316. *Care din următoarele preparate nearsenicale sunt folosite în pulpotomia devitală:

A. preparatele pe bază de paraformaldehidă

B. trioxidul de arsen

C. pulparsen

D. nervarsen

E. pulbere de hidroxid de calciu

317. Care din următoarele situaţii clinice reprezintă contraindicaţii pentru metodele devitale

în tratamentul pulpitelor

A. leziuni carioase cu localizare cervicală sau cu evoluţie subgingivală

B. pulpite acute purulente

C. pulpitele dinţilor temporari

D. leziuni carioase cu localizare ocluzală

E. toate răspunsurile sunt corecte

318. *Modificările design-ului pe secţiune a instrumentelor tip K-pilă de la pătrat la romb

au determinat o creştere a:

A. rezistenţei la torsiune

B. rezistenţei la compresiune

C. rigidităţii

D. flexibilităţii

E. rezistenței mecanice

319. Precizaţi care din următoarele tehnici de preparare a canalului radicular sunt tehnici

apico-coronare:

A. tehnica forțelor balansate

B. tehnica step-back

C. tehnica crown-down

D. tehnica step-down

E. tehnica watch-winding

320. Mişcarea de rotaţie-contrarotaţie (watch-winding):

A. presupune o rotaţie de 30-60° în sens orar urmată de contrarotaţie de 30-60° în sens

antiorar

B. presupune o rotaţie de 30-60° în sens antiorar urmată de contrarotaţie de 30-60° în

sens orar

C. utilizează instrumente de tipul Kerr pilă sau burghiu

D. duce la obținerea de preparații cu pereți dentinari netezi

E. utilizează instrumente de tipul Hedstrom

321. Factorii care influenteaza anestezia in endodontie sunt:

A. anxietatea

B. oboseala

C. inflamatia tesuturilor

D. gradul de distructie al dintelui

E. particularitatile anatomice

322. Efectele secundare ale anestezicelor locale pot fii:

A. tulburari moderate

B. oprirea inimii

C. moarte subita

D. anestezia zonei interesate

E. confera operatorului calm

323. Tehnicile de anestezie practicate in endodontie sunt:

A. in baraj

B. la distanta

C. generala

D .locala

E. topica

324. Anestezia tronculara periferica a nervului dentar inferior la nivelul spinei lui Spix

intereseaza:

A. dintii mandibulari de aceeasi parte, pana la linia mediana plus un dinte de partea

opusa

B. muco periostul vestibular situat inaintea primului molar

C. hemibuza si pielea barbiei situate de partea anesteziei

D. corpul mandibular si portiunea inferioara a ramurii ascendente a mandibulei

E. cele 2/3 anterioare ale limbii si planseului bucal

325. *Tehnicile complementare de anestezie sunt cu exceptia:

A. intraligamentara

B. plexala

C. palatinala

D .intrapulpara

E. intraseptala si intrapapilara

326. Anestezia intrapulpara:

A. se poate realiza cand pulpa nu este expusa

B. pentru a realiza extirparea devitala fara durere

C. cu ac scurt indoit corespunzator

D .efectul este imediat

E .se recomanda in pulpite purulente

327. Anestezia intraligamentara:

A. se practica in completarea anesteziei plexale sau tronculare periferice

B. indicata in orice regiune a maxilarelor

C. indicata numai la mandibula

D. acul se introduce tangent cu radacina

E. acul se introduce perpendicular pe mucoasa papilara

328. Anestezia nervului incisiv inferior:

A. se realizeaza la gaura mentoniera

B. cu gura larg deschisa

C. nu este necesara patrunderea cu acul in gaura mentoniera

D. cu gura semideschisa

E. intereseaza doar pulpa nu si osul alveolar

329. Anestezia nervului alveolar supero-posterior:

A. insensibilizeaza pulpa celor 3 molari maxilari

B. cu gura semideschisa

C. acul se introduce la nivelul molarului doi

D. in unghi de 45

E. este indicat sa se pastreze contactul osos in timpul progresiunii acului

330. *Conditiile de utilizare a acelor sunt urmatoarele cu exceptia:

A. sa se foloseasca numai pentru un singur pacient

B. trebuie schimbat dupa trei utilizari la acelasi pacient

C. trebuie distruse imediat dupa utilizare

D. capacul acului trebuie repus inapoi pe ac,imediat dupa injectare

E. directia acului se poate schimba in timp ce acesta se afla in profunzimea tesuturilor.

331. Diga:

A. camp operator din cauciuc

B. de orice forma

C. de forma patrata

D. cauciuc foarte gros

E. de grosimi diferite

332. Cu ajutorul digii se executa in conditii de asepsie chirurgicala toata gama de

tratamente stomatologice,deoarece:

A. izoleaza perfect campul operator de saliva, sange,secretii

B. mentine cavitatea uscata pentru putin timp

C. protejeaza limba si obrazul de riscul lezarii cu instrumentarul

D. inlatura accidentele tratamentului radicular,ca inghitirea sau aspirarea acelor de

canal

E. prelungeste timpul de lucru

333. Dezavantajele digii sunt nesemnificative:

A. ingreuneaza investigarea radiologica

B. traumatizeaza ocazional papilla gingivala

C. confera operatorului siguranta si calm

D. prelungeste timpul de lucru prin absenta pauzelor de clatire

E. impiedica desterilizarea instrumentarului de canal prin atingerea lui de gingie sau

de dintii vecini

334. Contraindicatiile folosirii digii:

A. dintii permanenti tineri,care nu au erupt sufficient

B. dintii permanenti tineri,care au erupt sufficient

C. diferite afectiuni generale ale pacientului:astm,boli psihice

D. dureri de cap

E. uneori in situatia izolarii molarilor de minte

335. Dezideratul principal al tratamentului canalului radicular este reprezentat:

A. eliminarea bacteriilor si a substraturilor lor

B. indepartarea pulpei necrotice si a debriurilor tisulare

C. indepartarea pulpei inflamate

D. in departarea partiala a pulpei

E. indepartarea chiar a tesutului pulpar sanatos

336. Triada endodontica traditionala :

A. curatire

B. spalare

C. preparare

D. dezinfectare

E. obturare

337. *Obiectivele terapiei endodontice nu sunt reprezentate de:

A. indepartarea tuturor tesuturilor ,bacteriilor si produsilor lor fara indepartarea

substraturilor de la nivelul sistemului canalar

B. indepartarea tuturor tesuturilor,bacteriilor si produsilo lor de la nivelul canalului

radicular

C. prepararea canalului radicular intr-o anumita forma

D. prepararea canalului radicular pentru a facilita plasarea unei obturatii canalare

E. obturarea canalului radicular corect preparat

338. Aplicatiile clinice ale hidroxidului de calciu s-au extins ajungand ca el sa fie inclus in

formula multor material ca:

A. baze dentinare

B. agenti de coafaj pulpar

C. materiale de obturare coronara definitive

D. materiale de cimentare provizorie a RPF

E. ZOE

339. Hidroxidul de calciu:

A. are capacitatea sa lizeze in totalitate materialele anorganice mortificate

B. stimuleaza metabolismul materiei organice vii

C. favorizeaza reparatia osoasa

D. favorizezaza reparatia cementara

E. favorizeaza reparatia dentinara

340. Hidroxidul de calciu:

A. actioneaza direct ca agent antiinflamator

B. asigura procesul de vindecare prin diminuarea exudatului local

C. contribuie la dizolvarea resturilor anorganice ramase in canalul radicular

D. este lasat ca pansament in canalul radicular pentru doua maxim patru saptamani

E. poate da dureri in cazul depasirii in obturatiile radiculare

341. Mecanismul vindecarii dupa pulpotomie D.p.D.v. histologic se produce sub forma a

cinci straturi:

A. zona de obliteratie

B. cea de-a doua zona reprezinta linia de demarcatie intre zona necrozei de coagulare

si tesutul pulpar subiacent vital

C. ultima zona este reprezentata de puntea calcificata

D. zona a patra –zona densa

E. cea de-a doua zona este reprezentata de necroza de coagulare a pulpei superficial

342. *PH-ul hidroxidului de calciu este:

A. 10,5

B. 11,5

C .12,5

D. 13,5

E. 14,5

343. *Pentru o bună izolare a dintelui ce necesită un tratament endodontic:

A. este suficientă folosirea rulourilor de vată

B. este suficientă folosirea aspiratorului

C. este obligatorie izolarea cu diga

D. un acces corect previne şi contaminarea cu salivă

E. izolarea cu diga este opţională în endodonţie

344. *După ce camera pulpară a fost deschisă, orificiile canalelor radiculare sunt localizate

cu:

A. o chiuretă parodontală

B. o sondă endodontică

C. o freză con invers

D. un excavator sub formă de lingură

E. cu o sondă parodontală

345. *Prepararea cavităţii de acces pe dinţii frontali:

A. se completează cu un instrument K-pilă

B. se realizează pe faţa vestibulară a dinţilor

C. poate deseori duce la perforaţii vestibulare cervicale sau perforaţii radiculare

D. se începe cu o freză globulară nr. 6 sau 8

E. se realizează pe faţa palatinală la incisivii superiori

346. *Patru canale se găsesc mai frecvent la:

A. premolarii unu maxilari

B. premolarii doi maxilari

C. molarii unu maxilari

D. premolarii mandibulari

E. molarii doi maxilari

347. *Cel de-al patrulea canal este mai frecvent găsit în:

A. rădăcina meziovestibulară a molarilor unu maxilari

B. rădăcina mezială a premolarilor unu maxilari

C. rădăcina palatinală a molarilor unu maxilari

D. rădăcina distovestibulară a molarilor unu maxilari

E. rădăcina palatinală a molarilor maxilari

348. Cavitatea de acces la incisivul central superior se realizează:

A. uşor mai jos (apical) de cingulum în axul lung al dintelui

B. coronar de cingulum, în axul lung al dintelui

C. incluzând crestele marginale

D. cu o freză la turaţie redusă

E. se poate extinde, când e necesar, pe marginea incizală

349. Caninii maxilari:

A. sunt cel mai frecvent mai scurţi de 25 mm

B. sunt de 25 mm sau mai lungi

C. prezintă cel mai frecvent un singur canal radicular

D. au un apex anatomic situat la distanţă de foramenul apical

E. cavitatea de acces are formă ovoidală, extinsă vestibulo-oral

350. Molarii unu maxilari:

A. prezintă o rădăcină palatinală întotdeauna curbă spre distal

B. prezintă o rădăcină distovestibulară cu două canale ce se deschid într-un foramen

comun

C. trebuie trataţi endodontic luând în considerare că rădăcina meziovestibulară

prezintă frecvent două canale radiculare

D. trebuie trataţi endodontic luând în considerare că rădăcina meziovestibulară

prezintă frecvent un singur canal radicular

E. prezintă o rădăcină palatinală întotdeauna curbă spre vestibular

351. Incisivii mandibulari:

A. prezintă cel mai frecvent două foramene apicale

B. prezintă în aproape 40% din cazuri două canale radiculare

C. au o lungime medie de 19 mm

D. pot fi perforaţi mai frecvent lingual decât vestibular în cursul realizării cavităţii de

acces

E. sunt cel mai frecvent dinţi monoradiculari

352. Premolarii mandibulari:

A. pot prezenta mai mult de un canal radicular în 12% până la 23% din cazuri

B. sunt mai puţin supuşi exacerbărilor

C. rareori prezintă probleme de tratament mecanic

D. au o lungime medie de 19 mm

E. prezintă cel mai frecvent o singură rădăcină

353. Perforaţia furcaţiei este accidentul cel mai frecvent al:

A. cavităţii de acces supraextinse

B. utilizării incorecte a frezelor Gates Glidden

C. morfologiei radiculare

D. utilizării acelor burghiu

E. utilizării frezelor cu vârf inactiv

354. *Cel mai frecvent, două canale radiculare poate avea:

A. molarul unu maxilar

B. premolarul doi maxilar

C. premolarul unu maxilar

D. caninul mandibular

E. premolarul unu mandibular

355. *Acul tire-nerf (extractor de nerv) este utilizat în terapia endodontică:

A. pentru a repera orificiile canalelor radiculare

B. pentru a îndepărta ţesutul pulpar din canalul radicular, doar atunci când este indicat

C. pentru a netezi pereţii canalului radicular

D. pentru a lărgi canalul radicular

E. pentru cateterizarea canalului radicular

356. * Diferenţa de bază între acele K-burghiu şi K-pilă este:

A. numărul de spire pe unitatea de lungime

B. diametrul lor

C. grosimea spirelor

D. direcţia spirelor

E. conicitatea lor

357. Inflamaţia pulpară acută este caracterizată de:

A. creşterea presiunii intrapulpare

B. hiperactivitate exudativă

C. infiltrat celular inflamator format din polimorfonucleare neutrofile

D. caracter de reversibilitate

E. scăderea presiunii intrapulpare

358. *Porţiunea activă a unui condensator endodontic (spreader) este:

A. netedă, conică şi ascuţită

B. netedă, conică şi plată

C. netedă, de grosime uniformă şi plată

D. netedă, de grosime uniformă şi ascuţită

E. spiralată

359. Într-o inflamaţie pulpară cronică:

A. predomină fenomenele proliferative

B. infiltratul inflamator este predominant de tip limfo-plasmocitar

C. răspunsul la testele de vitalitate apare numai la intensităţi crescute ale excitantului

D. durerea este de tip lancinant

E. durerea este de tip pulsatil

360. Clamele cu aripioare prezintă următoarele avantaje:

A. permit un câmp vizual larg

B. diga poate fi ataşată pe aripioare înaintea aplicării pe dinte

C. protejează diga de acţiunea nocivă a instrumentarului rotativ

D. permit plasarea matricilor şi icurilor

E. nu permit citirea cu apex locatorul a lungimii de lucru

361. Ruleta endodontică:

A. se mai numeşte şi paralelograf sau ortometru

B. are rolul de a măsura adâncimea de pătrundere a instrumentarului în spaţiul

endodontic

C. se mai numeşte şi odontometru

D. oferă indicaţii asupra lungimii medii a dinţilor

E. este auxiliară în tratamentul endodontic

362. Lungimea de lucru în endodonţie:

A. se determină cu apexlocatorul

B. se alege ca valoare medie din tabele

C. se determină cu acurateţe de pe radiografia panoramică

D. se alege în funcţie de preferinţele individuale ale clinicianului

E. nu este esenţială

363. Sunt adevărate următoarele afirmaţii:

A. instrumentul ISO 020 are culoare roşie

B. instrumentul ISO 040 are culoare neagră

C. instrumentul ISO 010 are culoare mov

D. instrumentul ISO 080 are culoare neagră

E. instrumentele standardizate ISO au conicitate de 2%

364. Sunt adevărate următoarele afirmaţii:

A. instrumentul ISO 035 are culoare verde

B. instrumentul ISO 045 are culoare galbenă

C. instrumentul ISO 060 are culoare albastră

D. instrumental ISO 030 are culoare albastră

E. instrumentul ISO 020 are culoare galbenă

365. Cavitatea de acces:

A. urmăreşte îndepărtarea în totalitate a podelei camerei pulpare

B. permite accesul în linie dreaptă a instrumentelor de permeabilizare a canalului

radicular

C. prezintă pereţii axiali divergenţi spre ocluzal

D. permite vizualizarea orificiilor tuturor canalelor radiculare pe podeaua camerei

pulpare

E. prezintă pereţii axiali convergenţi spre ocluzal

366. Cavitatea de acces are forma:

A. triunghiulară la incisivii centrali inferiori

B. dreptunghiulară la molarul prim superior

C. ovalară la canini

D. ovalară la 1.4

E. triunghiulară la incisivii centrali superiori

367. *Pentru efectuarea pulpectomiei vitale la 3.6 se utilizează:

A. este suficientă anestezia topică

B. anestezia la gaura mentonieră

C. numai anestezia plexală

D. anestezia la spina lui Spix

E. anestezia la tuberozitate

368. Pentru efectuarea pulpectomiei vitale la 3.2 se poate utiliza:

A. anestezia la spina lui Spix

B. anestezia plexală

C. anestezia la tuberozitate

D. anestezia la gaura mentonieră

E. nu este necesară anestezia

369. Sunt adevărate următoarele afirmaţii referitoare la anestezia în endodonţie:

A. anestezia plexală este de elecţie pentru insensibilizerea molarilor primi inferiori

B. anestezia intraligamentară presupune infiltrarea ligamentului periodontal

C. anestezia intrapulpară poate fi utilizată ca tehnică complementară de anestezie la

dinţii vitali

D. anestezia intrapulpară nu necesită deschiderea camerei pulpare

E. anestezia la tuberozitate nu necesită aspiraţie

370. Factorii patogeni cu rol în declanșarea inflamației pulpare sunt:

A. Locali

B. Generali

C. Favorizanți

D. Determinanți

E. Nespecificați

371. Factorii locali pot fi:

A. Traumatici

B. Iatrogeni

C. Microbieni

D. Chimici

E. Fizici

372. Morfologia florei bacteriene depinde de:

A. Integritatea structurală a dintelui

B. Durata infecției endodontice

C. Compoziția bacteriana

D. Atitudinea terapeutică față de patologia pulpară

E. Numarul celulelor implicate în procesul inflamator

373. Calea coronară de patrundere a florei bacteriene este reprezentată de:

A. Procese carioase

B. Carii radiculare

C. Preparări de cavități și bonturi

D. Avulsii dentare

E. Fisuri structurale ale smalțului, eroziuni, fracturi coronare cu expunerea dentinei

374. Difuziunea microorganismelor la nivel pulpar prin dentina permeabilă este influențat

de:

A. Rata fluxului sanguin

B. Grosimea stratului de dentină restantă

C. Suprafata expusă

D. Prezența/ absența smear layer-ului

E. Mărimea organului pulpar dentar

375. Leziunile produse de microorganismele aflate in contact cu tesutul pulpar declansează

un mecanism de apărare al gazdei, având drept consecință o reacție inflamatorie:

A. Localizată la nivelul pulpei coronare – pulpită totală

B. Localizată la nivelul pulpei coronare – pulpita partială

C. Extinsă în întregul spațiu endodontic – pulpită totală

D. Extinderea procesului inflamator în spațiul periapical – parodontită marginală

E. Extinderea procesului inflamator în spațiul periapical – parodontită apicală

376. Flora bacteriană endodontică necesită un mediu adecvat constituit din:

A. Condiții de umiditate

B. Temperatură

C. Condiții de anaerobioză

D. Condiții de aerobioză

E. Mediu alcalin inițial

377. Anaerobii:

A. Devin toți patogeni la nivelul canalului radicular

B. Se găsesc în șanțurile gingivale

C. Se găsesc în placa bacteriană

D. Nu devin patogeni

E. Numai o parte din ei devin patogeni la nivelul canalului radicular

378. Reacția pulpei dentare în cazul traumatismelor brutale poate fi:

A. Absentă

B. Treptată

C. Moderată

D. Violentă

E. Dificil de precizat

379. Când fractura interesează părțile dure ale dintelui, fără a deschide camera pulpară,

schimbările de la nivel pulpar sunt:

A. Accelerarea metabolismului

B. Depuneri de dentină de iritatie

C. Dilatație prelungită a vaselor sanguine

D. Hiperemie

E. Elaborare intensă de colagen

380. *Traumatismele brutale urmate de deschiderea camerei pulpare, duc la inițierea

inflamației pulpare sub formă de:

A. Hiperemie

B. Pulpită purulentă

C. Pulpită seroasă

D. Necroza pulpară septică

E. Necroza pulpară aseptică

381. Traumatismele de mică intensitate:

A. Pot determina reacții inflamatorii pe cale directă

B. Rezultă din obiceiuri vicioase, contacte premature, bruxism

C. Pot determina reacții inflamatorii pe cale indirectă

D. Pot rezulta din manevre ortodontice necontrolate

E. Pot rezulta din preparari de bonturi

382. Factorii chimici ce pot acționa sub formă de iritanți pulpari:

A. Sunt printre alții alcoolul, cloroformul, fenolul

B. Produc grave leziuni la nivelul odontoblastelor

C. Alcoolul și fenolul produc și deschiderea tubulilor dentinari

D. Cloroformul și alcoolul produc și deschidere tubulilor dentinari

E. Atacul acid determină și creșterea permeabilității pulpare

383. Diagnosticul endodontic se elaborează pe baza datelor obținute prin:

A. Anamneză

B. Examen clinic subiectiv

C. Teste de sensibilitate

D. Examen clinic obiectiv

E. Examen radiografic

384. Afecțiuni generale cu impact asupra tratamentului endodontic pot fi:

A. Pacienți cu afecțiuni coronare, hipertensiune arterială sau cei protezați valvular

B. Hepatită

C. Diabet zaharat

D. Boli de coagulare a sângelui

E. Pacienți suferinzi de enterocolită

385. Parametrii durerii de care trebuie sa se țină seama înca din interogatoriul pacientului

sunt:

A. Nespecificați

B. Localizarea, intensitatea și caracterul

C. Debutul, periodicitatea și durata

D. Intensitatea – răspunsul poate fi : continuu, slab, moderat, sever

E. Caracterul: pulsatil, lancinant, spontan, surd, provocat de diverși stimuli

386. Examenul arcadelor dentare cuprinde:

A. Inspecția: forma arcadelor dentare și apelul dintilor

B. Inspecția: doar apelul dinților

C. Palparea dintelui/ dinților cauzali cu ajutorul sondei dentare, a oglinzii și spatulei

D. Palparea dintelui/ dinților cauzali cu ajutorul sondei dentare, a oglinzii dentare și

apelând la transiluminare

E. Percuția care se realizeaza dinspre ocluzal, vestibular si lingual

387. Palparea determină răspunsuri diferite:

A. Pulpa sanatoasă deschisă accidental determină o durere vie, urmată de hemoragie

B. Inflamația ireversibilă simptomatică determină o durere violentă urmată de apariția

unei picături de puroi, la deschiderea camerei pulpare

C. Inflamația ireversibilă simptomatică determină o durere violentă urmată de

hemoragie

D. Inflamația ireversibilă asimptomatică cu raspuns slab la palpare dar hemoragie

abundentă, apare în cazul pulpitelor cronice deschise

E. Necroza pulpară , când durerea este surdă

388. În funcție de răspunsul la percuție, se diferențiază:

A. Pulpitele ireversibile simptomatice – percuția este pozitivă în cazul celor incipiente

și negative în cazul celor avansate

B. Pulpitele ireversibile simptomatice – percuția este negativă în cazul celor incipiente

și pozitivă în cazul celor avansate

C. Necrozele și pulpitele ireversibile asimptomatice dau un raspuns negativ sau ușor

pozitiv la percuție

D. Parodontitele apicale cronice cu rezorbția tablei osoase externe, la percuție și

palparea mucoasei apicale evidențiază așa numita “vibrație a apexului”

E. Pulpa sănătoasă clinic, determina un raspuns slab pozitiv la percuție

389. În cazul testelor de vitalitate:

A. Organul pulpar cu patologie moderată, prezinta hipersensibilitate la rece

B. Organul pulpar cu inflamație avansata, produce imediat o durere atroce la rece

C. Organul pulpar cu inflamație avansată, produce imediat o durere atroce la cald

D. Testul la rece se execută cu ajutorul unei bulete de vată îmbibată în clorură de etil

sau gheață si se aplică pe fața orală a dintelui

E. Testul la rece se execută pe fața vestibulară a dintelui suspect

390. Testul la cald se poate efectua:

A. Cu ajutorul unui baton de Kerr verde încălzit până la punctual de ramolire termică

B. Cu ajutorul unui bastonaș de gutapercă încălzit până la punctual de ramolire termică

C. Punctul de ramolire termică este aflat între 95-105 grade Celsius

D. Răspunsul dureros la cald este mai puternic în pulpitele ireversibile purulente

E. Cu cât inflamația pulpară progresează, durerea se intensifică la rece și este calmată

la cald

391. În cazul testului electric pulpar:

A. Dinții examinați trebuie uscați excesiv cu jetul de aer și izolați cu diga sau rulouri

absorbante pentru evitarea răspunsurilor eronate

B. Dinții examinați trebuie uscați cu jet de aer și izolați cu rulouri absorbante

C. Vârful electrodului se acoperă cu un strat de pasta de dinți, pentru a asigura un bun

contact electric

D. Electrodul se sprijină pe smalț, în treimea ocluzală, indiferent daca există sau nu o

restaurare în acea zonă și fără a se tine cont de țesutul gingival

E. Electrodul se sprijină pe smalț, în treimea ocluzală, făara a se lua contact cu vreo

restaurare existent sau cu țesutul gingival

392. În urma testului electric, se poate obține un răspuns fals negativ în urmatoarele cazuri:

A. În cazul pacienților cu pacemaker

B. În cazul premedicației cu analgezice, narcotice, tranchilizante sau alcool

C. Necroză totală

D. Necroză parțială

E. Contact inadecvat cu smalțul

393. Testul masticator poate facilita detectarea:

A. Fracturilor coronare

B. Disfuncțiilor miofaciale

C. Inflamația ligamentelor parodontale, secundare unor afecțiuni endodontice

D. Inflamația ligamentelor parodontale secundare unor parafuncții

E. Artropatii temporo-mandibulare

394. Radiografia în endodonție:

A. Reprezintă o imagine tridimensională a unei situații bidimensionale

B. Are valoare de diagnostic pozitiv și diferențial cu formațiunile anatomice osoase

normale

C. Are valoare de diagnostic pozitiv și diferențial cu gaura mentonieră, gaura naso-

palatină

D. Reprezintă o imagine bidimensională a unei situații tridimensionale

E. Formațiunile anatomice nu au nici o implicație în examenul radiographic

endodontic

395. Radiografia în endodonție:

A. Relevă formațiuni anatomice normale ale dintelui atât la nivel coronar cât și la

nivel radicular

B. Relevă prezența unor leziuni patologice: periapicale, fracture, corpi străini, resorbții

externe, interne, calcificări

C. Sunt de mai multe tipuri în endodonție: retroalveolare, panoramice, de tip bite-

wing, CT

D. Cele mai folosite în endodnție sunt:panoramice, retroalveolare, bite-wing

E. Pe parcursul tratamentului endodontic este suficientă realizarea unei singure

radiografii

396. Inflamația pulpei dentare se poate clasifica în următoarele categorii:

A. Pulpită simptomatică reversibilă – hiperemia pulpară

B. Pulpite simptomatice ireversibile (cronice)

C. Pulpite seroase și purulente parțiale sau totale

D. Pulpite asimptomatice ireversibile (cronice)

E. Pulpite asimptomatice: hiperplazice, ulceroase, granulomatoase

397. Hiperemia pulpară:

A. Reprezintă primul stadiu al ciclului inflamator pulpar

B. Constituie un răspuns pulpar initial ireversibil

C. Ca fenomene fiziopatologice apare marginația leucocitară și predispoziție la edem,

cu creștere presiuni intrapulpare în zona afectată

D. Are ca etiologie factori: traumatici, microbieni, chimico-toxici

E. Din punct de vedere obiectiv, se caracterizează prin durere localizată, care durează

doar câteva minute după încetarea acțiunii excitantului

398. Examenul obiectiv în cazul hiperemiei pulpare:

A. Evidențiază un proces carios care a deschis camera pulpară

B. Evidențiază un proces carios care nu a deschis camera pulpară

C. Hiperemia se întâlnește când cariile sunt superficiale

D. Hiperemia se poate întalni în cazul existenței unor obturații metalice realizate cu

puțin timp în urmă , sau în cazul unui dinte recent șlefuit

E. Testele de vitalitate sunt întotdeauna positive în hiperemie

399. Diagnosticul diferențial al hiperemiei pulpare se poate face cu:

A. Hiperestezia

B. Necroza pulpară

C. Hipersensibilitatea

D. Pulipte cronice

E. Pulpite acute coronare

400. Pulpita seroasă:

A. Reprezintă o stare de intoxicare a tuturor structurilor cu alterarea funcțiilor lor

B. În pulpita seroasă modificările circulatorii sunt caracterizate de vasoconstricție și

permeabilitate endotelială

C. În pulpita seroasă modificările circulatorii sunt caracterizate de vasodilatație și

permeabilitate endotelială

D. Alterarea peretelui capilar sau arteriolar determină o creștere progresivă a

permeabilității

E. Doar într-o fază mai avansată a inflamației pulpare, leucocitele încep să străbată

peretele vascular

401. În pulpita seroasă coronară, examenul microscopic pune în evidență:

A. Vasodilatația pe un teritoriu pulpar întins

B. Nu se justifică realizarea unui examen microscopic

C. Permeabilitatea crescută a pereților vasculari

D. Marginație leucocitară intense

E. Hiperfuncția odontoblaștilor

402. Semnele subiective ale pulpitei serosae coronare sunt:

A. Durere vie localizată la un anumit dinte

B. Durere mai mare la cald decât la rece

C. Durerea se manifestă timp mai îndelungat, de la câteva minute până la câteva ore

D. Initial crizele dureroase sunt frecvente, apoi cu timpul devin mai rare

E. Initial crizele dureroase sunt rare, dar cu timpul devin frecvente, putând să apară și

spontan

403. Examenul clinic al pulpitei seroase coronare:

A. Prezintă un proces carios profund, cu depozit bogat de dentină alterată

B. Poate releva o restaurare coronară cu închidere marginală defectuoasă

C. Fractura unui cuspid, sau fractura coronară

D. Subluxații

E. Prezintă un proces carios superficial

404. Diagnosticul pozitiv al pulpitei serosae coronare:

A. Se stabilește pe baza episoadelor dureroase spontane sau provocate care durează de

la câteva minute la câteva ore

B. Testele de vitalitate sunt pozitive mai ales la rece și curenți electrici

C. Subiectiv, existența unui proces carios profund fără deschiderea camerei pulpare

D. Obiectiv, existența unui proces carios profund fără deschiderea camerei pulpare

E. Prezența hiperemiei la atingerea fundului cavității

405. Diagnosticul diferențial al puliptei serosae coronare se face cu :

A. Nevralgia de trigemen

B. Hiperemia pulpară

C. Pulpita acută seroasă totală

D. Pulpita purulentă totală

E. Pulpita purulentă partială

406. Pulpita seroasă totală:

A. Se mai numește si coronoradiculară

B. Tabloul clinic este dominat de durere localizată

C. Durerea apare spontan, având fie un character progresiv, fie unul brutal

D. Tabloul clinic este dominat de durere difuză

E. Mai este denumită si “turbarea dinților”

407. În cazul pulpitelor seroase totale:

A. Percuția în axul dintelui este moderat dureroasă

B. Testele de vitalitate sunt intens pozitive

C. Examenul radiografic va evidenția pierderea de țesut dur dentar în raport direct cu

camera pulpară

D. Caracterul durerii este pulsatil

E. Caracterul durerii este lancinant

408. Pulpitele purulente :

A. Reprezintă un stadiu al inflamației care deschide porțile proceselor de necrobioză

B. Sunt compuse din două categorii de fenomene morfopatologice: diapedeza și

procesele litice

C. Tot timpul succed pulpitele acute seroase

D. La excitanții termici li electrici, pulpita purulentă coronară răspunde numai la

intensități foarte mari

E. Fenomenul de hiperexcitabilitate care caracterizează activitatea nervoasă locală în

pulpitele seroase, crește considerabil

409. Durerea în pulpita purulentă parțială:

A. Este difuză

B. Este localizată și apare spontan sau în crize provocate de agenți termici

C. Crizele dureroase sunt exacerbate de rece și apar mai ales noaptea

D. Crizele dureroase sunt exacerbate de căldură

E. Are caracter pulsatil

410. Pulpita purulentă totală:

A. Este caracterizată prin dureri spontane, violente, localizate, aproape continue, cu

caracter pulsatil, exacerbate nocturn

B. Durerile nu cedează la calmante locale

C. Pacientul nu are probleme la masticație

D. Modificările pozitiei capului și ale corpului pot accentua durerea

E. La examenul obiectiv, camera pulpară este deschisă

411. Pulpitele cronice:

A. Sunt grupate în pulpite cronice deschise și închise

B. Inflamația pulpară poate succeda unei pulpite seroase și chiar unei hiperemii

pulpare

C. Acțiunea macrofagelor începe întotdeauna din centrul procesului inflamator

D. Acțiunea macrofagelor începe întotdeauna de la periferia procesului inflamator

E. Condiția cronicizării inflamației este ca ăn cursul evoluției acesteia, camera pulară

sa rămână închisă

412. *În pulpita cronică deschisă ulceroasă:

A. Pulpa este compusa din 3 straturi

B. Pulpa este compusa din 4 straturi

C. Pulpa este compusă din 5 straturi

D. Stratul superficial este alcatuit din țesut de granulație

E. Nu conține straturi în componența sa

413. Examenul obiectiv în pulpitele cronice:

A. Pulpita cronica ulceroasă prezintă o cavitate carioasă profundă, cu deschiderea

camerei pulpare, relevând o pulpă dentară de culoare roșu-închis spre brun, cu

prezența ulcerațiilor superificiale

B. Pulpita cronică granulomatoasă prezintă un polip pulpar de culoare roz și o

suprafață rugoasă când este epitelizat

C. Polipul pulpar este roșu-hemoragic, cu depozite de fibrina când nu este epitelizat

D. Camera pulpară este închisă

E. Polipul pulpar prezintă în partea superioară o oarecare mobilitate

414. Pulpitele cronice închise:

A. Se întâlnesc des în clinică

B. Au în majoritatea cazurilor o evoluție simptomatică din punct de vedere clinic

C. Se organizează în condițiile unei camere pulpare închise

D. Evoluează spre necroza pulpară

E. Granulomul pulpar intern se întâlnește mai ales la vârstnici

415. În cazul pulpitei cronice închise granulomatoase hiperplazice interne:

A. Are loc subțierea pereților dentari până la perforarea lor

B. Leziunea este în general nedureroasă

C. Uneori, când localizarea pulpopatiei este in regiunea radiculară a dintelui, se poate

vedea prin transparență, pulpa de culoare roz – pink spot

D. Testele de vitalitate relevă sensibilitatea scăzută a pulpei

E. Dacă leziunea este situată în apropierea apexului, imaginea radiografică poate fi

asemănătoare cu cea a granulomului apical

416. Diagnosticul diferențial al pulpitei cronice închise propriu-zise se face cu:

A. Pulpita acuta seroasă parțială

B. Necroza pulpară

C. Pulpita cronica deschisă ulceroasă

D. Pulpita cronică închisă granulomatoasă hiperplazică

E. Pulpita acuta purulentă totală

417. Diagnosticul diferențial al pulpitei cronice închise granulomatoase hiperplazice se face

cu:

A. Pulpita cronică deschisă ulceroasă

B. Pulpita acută purulentă totală

C. Necroza pulpară

D. Pulpita cronică închisă propriu-zisă

E. Hiperemia pulpară

418. *Lungimea părţii active a unu instrument endodontic tip pilă este:

A. 16 mm

B. 15 mm

C. 21 mm

D. 18 mm

E. 21 mm

419. *O pilă tip K se îngroaşă pe fiecare mm de lungime cu

A. 0,02 mm

B. 0,03 mm

C. 0,04 mm

D. 0,06 mm

E. 0,01 mm

420. *Conicitatea instrumentelor endodontice standardizate ISO este:

A. 4%

B. 5%

C. 6%

D. 3%

E. 2%

421. *O freză Gates-Glidden cu 3 inele pe mâner are diametrul:

A. 0,50 mm

B. 0,70 mm

C. 0,90 mm

D. 0,40 mm

E. 0,30 mm

422. Un instrument drept, rigid, introdus într-un canal radicular drept va îndepărta

preferenţial dentina de pe:

A. faţa internă a curburii coronare

B. faţa externă a curburii apicale

C. faţa externă a curburii coronare

D. faţa internă a curburii apicale

E. ambele feţe ale curburii apicale

423. Din accidentele tratamentului endodontic fac parte:

A. ruperea acelor în canal

B. colorarea dintelui

C. aspirarea sau înghiţirea acelor

D. crearea de praguri sau dopuri de dentină

E. fractura coronară

424. Sealerii endodontici:

A. se folosesc în obturare împreună cu un material primar de obturare

B. au rol de a sigila interfaţa rămasă între gutapercă şi pereţii canalului radicular

C. au o stabilitate dimensională mai mică decât gutaperca

D.au o stabilitate dimensională mai mare decât gutaperca

E. au rol de a sigila cavitatea de acces

425. Dintre cerinţele impuse de Grossman sealerilor endodontici fac parte:

A. să fie radioopac

B. să fie bacteriostatic

C. să nu coloreze structurile dure dentare

D. să nu se contracte în timpul întăririi

E. să se întărească rapid

426. Întărirea sealerilor pe bază de cimenturi zinc oxid eugenol:

A. este o reaţie de chelatare

B. duce la formarea eugenolatului de zinc

C. are nevoie de formaldehidă ca şi catalizator

D. este o reacţie de hidratare

E. este o reacţie exotermă

427. Sealerii pe bază de gutapercă sunt:

A. cloroperca

B. eucaperca

C. cloroformul

D. eucaliptolul

E. obţinuţi prin dizolvarea gutapercii în solvenţi

428. Sealerii pe bază de hidroxid de calciu:

A. au un pH bazic

B. disociază în ioni de calciu şi hidroxil

C. îsi pierd etanşeitatea în timp

D. sunt cei mai stabili dimensionali

E. au un pH acid

429. *AH plus este un sealer:

A. pe bază de hidroxid de calciu

B. pe bază de răşini

C. pe bază de eugenol

D. pe bază de hidroxid de calciu

E. pe bază de paraformaldehidă

430. Obturația endodontică:

A. este obiectivul final al terapiei endodontice

B.are drept scop sigilarea de lungă durată a sistemului endodontic preparat și aseptizat

în prealabil

C. împiedică pătrunderea fluidelor tisulare și recolonizarea bacteriană

D.C este obiectivul inițial al terapiei endodontice

E. influențează succesul terapiei endodontice

431. Obturarea tridimensionala a sistemului endodontic

A. previne percolarea și microinfiltrația exudatului periapical în canalul radicular

B. previne reinfectarea cu microorganisme a spațiului endodontic

C. sigilează foramenul principal și cele accesorii

D. facilitează vindecarea leziunilor periapicale

E. sigilează camera pulpară

432. Succesul obturației endodontice depinde:

A. de design-ul preparației endodontice

B. de curățirea și prepararea corectă a canalului radicular

C. doar de materialul ales în obturare

D. doar de tehnica de obturare

E. doar de irigarea corectă a spațiului endodontic

433. Obturația endodontică:

A. este umplerea completă, tridimensională a spațiului endodontic, cât mai aproape de

joncțiunea cemento-dentinară

B. necesită o cantitate cât mai mare de material de obturare primar, stabil dimensional

C. necesită o cantitate minimă de ciment de sigilare (sealer endodontic)

D. necesită o cantitate mare de sealer endodontic

E.necesită o cantitate minimă de material primar de obturare

434. *Materialul primar de obturare endodontică folosit cel mai des este:

A. gutaperca

B. sealer-ul endodontic

C. hidroxidul de calciu

D. hipocloritul de sodiu

E. paraformaldehida

435. *Materialul de obturație radiculară utilizat în asociere cu gutaperca sau resilonul

poartă denumirea de:

A. ciment endodontic

B. sealer endodontic

C. pastă endodontică

D. ciment de legare

E. ciment de sigilare

436. *Raportul dintre gutapercă și sealer-ul endodotic trebuie sa fie:

A. 90%-10%

B. 80%-20%

C. 1/3

D. 50%-50%

E. 10%-90%

437. Obturația endodontică se finalizează în aceeași ședințe cu celelalte etape ale terapiei

endodontice când:

A. pacientul nu prezintă semne de parodontită apicală acută

B. traiectul unei fistule existente este închis

C. spațiul endodontic este curățat și debridat suficient și poate fi uscat

D. există semne de umiditate canalară

E. există sângerare la nivel apical

438. *Care din următoarele tehnici de obturare sunt tehnici la rece:

A. condensarea laterală

B. compactarea verticală clasică

C. tehnica Thermafil

D. tehnica compactării termomecanice

E. injectarea gutapercii termoplasticizate

439. Care din următoarele tehnici de obturare sunt tehnici la cald:

A. condensarea laterală

B. compactarea verticală clasică

C. tehnica Thermafil

D. tehnica compactării termomecanice

E. injectarea gutapercii termoplasticizate

440. Obturația endodontică prin condensare laterală prezintă următoarele avantaje:

A. este o tehnică utilă în obturarea majorității canalelor radiculare

B. este o tehnică simplă

C. nu necesită aparatură sau instrumente scumpe pentru compactarea gutapercii

D. este o tehnică rapidă

E. este aplicabilă în majoritatea situațiilor clinice

441. În tehnica de condensare laterală se utilizează:

A. un con master de gutapercă

B. conuri accesorii de gutapercă nestandardizate

C. doar conuri master de gutapercă

D. doar conuri accesorii de gutapercă

E. sealer endodontic

442. Conurile de gutapercă standardizate ISO au următoarele caracteristici:

A. vârf ascuțit

B. vârf rotunjit

C. conicitate de 2%

D. conicitate de 6%

E. conicitate de 7%

443. *Instrumentul principal de compactare utilizat în condensarea laterală este denumit:

A. spreader

B. plugger

C. heat-carrier

D. compactor McSpadden

E. freză Gates-Glidden

444. Conul master de gutapercă folosit în tehnica de condensare laterală:

A. trebuie să se potrivească ca dimensiune diametrului determinat al foramenului

apical

B. trebuie să ajungă pe toată lungimea de lucru

C. se probează în canalul radicular în prezența unui irigant

D. se decontaminează în soluție de NaClO 5.25% și alcool

E. se taie cu 1 mm mai scurt față de lungimea de lucru pe o leră de calibrat gutaperca

445. Spreader-ele sunt instrumente de compactare laterală a gutapercii:

A. fără spire tăietoare și ascuțite la vârf

B. de variate dimensiuni și conicități

C. din oțel-inoxidabil sau nichel-titan

D. fară spire tăietoare și plate la vărf

E. palmare (hand-spreadere) și digitale (finger-spreadere)

446. În compactarea laterală:

A. spreder-ul trebuie să pătrundă cu 1 mm mai scurt ca lungimea de lucru în canale

radiculare drepte

B. spreder-ul trebuie să pătrundă cu 2 mm mai scurt ca lungimea de lucru în canale

radiculare curbe

C. se preferă spreadere palmare

D. se preferă spreadere digitale

E. spreder-ul trebuie să pătrundă cu 2 mm mai scurt ca lungimea de lucru în canale

radiculare drepte

447. Problemele de adaptare a conului master în condensarea laterală pot fi cauzate de:

A. curățirea inadecvată a canalului

B. blocarea canalului cu dentină

C. insuficienta preparare a canalului radicular în treimea apicală

D. prezența canalelor drepte

E. existența unor praguri de dentină

448. Sealer-ul se poate introduce în canalul radicular în obturarea prin condensare laterală

cu:

A. un con de hârtie

B. un con de gutapercă (pe vârful conului master)

C. un ac de avans steril

D. prin injectare

E. cu un lentulo de mână

449. În tehnica de obturare prin condensare laterală, dacă spreader-ul ales nu ajunge la

adâncimea dorită după plasarea conului master de gutapercă, se procedează în felul

următor:

A. se alege un con master mai mic

B. se alege un spreader mai mic

C. se deplasează spreder-ul în interiorul și exteriorul canalului pentru a defroma

gutaperca

D. se reprepară canalul în scopul creșterii diametrului lui

E. se alege un spreader mai mare

450. Conurile accesorii de gutapercă se aleg în condensarea laterală în funcție de:

A. mărimea spreader-ului utilizat

B. lărgimea și conicitatea preparației endodontice

C. spațiul creat de spreader de-a lungul conului master

D. tipul de sealer utilizat

E. conicitatea conului master de gutapercă

451. *Inserția conurilor accesorii de gutapercă în canalul radicular poate să nu fie posibilă

când:

A. sunt alese conuri accesorii prea mari

B. spreader-ul ales este prea mic și nu crează spațiu suficient pentru con

C. compactarea conului master a fost insuficientă

D. sealer-ul începe să se întărească

E. în toate situațiile de mai sus

452. Eșecul plasării conurilor accesorii pe o lungime adecvată în condensarea laterală:

A. scade semnificativ calitatea obturației radiculare

B. determină apariția unor zone de goluri vizibile pe imaginea radiografică

C. compromite în timp rezultatele obturației radiculare

D. nu are importanță

E. nu poate fi corectat imediat

453. Obturația prin condensare laterală se finalizează cu:

A. secționarea tuturor conurilor de gutapercă cu un instrument încălzit

B. compactarea în sens vertical a conurilor secționate, atât timp cât gutaperca, e caldă

cu un plugger de dimensiune potrivită

C. secționarea conului master cu freza

D. îndepărtarea conurilor rămase cu o freză Gates-Glidden

E. secționarea conurilor de gutapercă cu un bisturiu steril

454. *După ce gutaperca a fost compactată, toaleta finală a cavității de acces se realizează

cu:

A. apă distilată

B. o buletă de vată sterilă îmbibată în alcool

C. hipoclorit de sodiu 5,25%

D. soluție de EDTA

E. spray-ul de apă

455. Tehnica compactării verticale la cald permite umplerea spațiului endodontic cu un

material:

A. Neomogen

B. Stabil dimensional

C. Tolerat biologic

D. Inert

E. Omogen

456. Compactarea verticală a gutapercii încălzite:

A. Realizează cel mai frecvent și umplerea canalelor laterale

B. Nu reuseste sa obtureze canalele laterale

C. Realizează și umplerea foramenelor accesorii

D. Pentru utilizarea acestei tehnici e necesară o preparație conică continuă a canalului

radicular

E. Nu trebuie să se țină cont de curburile natural ale canalului în mai multe planuri

457. Pentru realizarea obturației prin compactare vertical la cald sunt necesare:

A. Conuri de gutapercă doar standardizate

B. Conuri de gutapercă cu conicitate mică

C. Sealer endodontic adecvat

D. Pluggere gradate

E. Instrumente pentru transfer de căldură (heat carriers)

458. Conul master în tehnica compactării vertical la cald:

A. este ales cu 0,5-1 mm mai scurt decât lungimea de lucru

B. este ales mai scurt deoarece nu este necesară obturarea până la nivelul foramenului

apical

C. este ales mai scurt deoarece în timpul compactării, materialul termoplasticizat

avansează spre apical și se adaptează formei neregulate a foramenului apical

D. va fi scurtat în funcție de lungimea și lățimea canalului

E. va fi scurtat în funcție de lungimea și curbura canalului

459. Plugger-ele:

A. Sunt instrumente pentru compactarea gutapercii

B. Nu seamănă deloc cu spreader-ele

C. Vârful lor este ascuțit

D. Permit exercitarea forțelor verticale în timpul compactării

E. Pot avea mânerul confecționat din metal sau silicon colorat

460. Plugger-ele lui Schilder:

A. Sunt în număr de 7

B. Sunt în număr de 9

C. Sunt disponibile în două seturi pentru dinții posteriori și pentru cei anteriori

D. Între cele două seturi există doar o diferență de angulație între partea activă și

mâner

E. Toate instrumentele sunt marcate la nivelul părții active prin niște inele gravate,

situate la interval de 5 mm unul de altul

461. Pregătirea conului master:

A. Conul master va fi dezinfectat prin imersie, timp de 1 minut, în NaOCl 5,25%, după

ce a fost adaptat și probat

B. Conul master va fi dezinfectat prin imersie, timp de 1 minut, în NaOCl, 5,25%,

înainte de a fi adaptat și probat

C. Conul master se imersează în alcool etilic 90grade, pentru a înlătura eventualele

cristale solubile de pe suprafața conului

D. Este contraindicate imersia conului master în alcool etilic

E. Ultimul pas este uscarea conului master pe o compresă sterilă

462. Plugger-ele:

A. În general se folosesc 3 pluggere de diferite dimensiuni

B. Plugger-ul mic, subțire trebuie sa ajungă până în treimea apicală, la 4-5 mm de

limita apicală a preparației

C. Cand este ales plugger-ul, nu se tine cont de forma preparației

D. Când este ales plugger-ul se tine cont de diametrul preparației

E. Adâncimea de penetrare în canal va fi marcată cu ajutorul stopper-ului de silicon

463. Aplicarea sealer-ului :

A. Sealer-ul poate fi aplicat în canal cu ajutorul ultimului instrument utilizat la

preparare

B. Va fi aplicat în strat gros , consistent în canalul radicular

C. Nu se folosește instrumental Lentulo pentru aplicarea sealer-ului

D. Se aplică sealer și pe ultimii milimetri ai conului master

E. Nu se aplică deloc presiune pe conul master, pentru a nu reflua seler-ul

464. Depășirea foramenului apical cu gutapercă încălzită este imposibilă dacă:

A. Forma preparației este conică doar apical

B. Conul master este adaptat corect

C. Temperatura este aleasă corect, în cazul folosirii unui heat carrier cu comandă

electronică

D. Vârful heat-carrier-ului sau al pulgger-ului, va fi plasat mai aproape de 4-5 mm față

de foramenul apical

E. Conul master este ales cu un număr mai mare decât ultimul ac folosit la prepararea

canalului

465. Etapa de umplere apico-coronară:

A. Se mai numește si Back-Fill

B. Se mai numește si Down-Pack

C. Se realizează după etapa de down-pack

D. Se realizează înainte de etapa de down-pack

E. Tradițional, această etapă se realizează cu mici bucățele de gutapercă tăiate dintr-un

con de aceeași mărime cu master-ul

466. După realizarea obturației este necesară realizarea unei radiografii de control pentru a

observa:

A. Densitatea obturației

B. Absența golurilor

C. Absența obligatorie a micilor butoane de sealer (sealer puffs) de la nivelul

foramenelor

D. Dacă conul master a fost bine adaptat, puff-urile de sealer sunt mai mari la nivelul

canalelor laterale decât la nivelul foramenului principal, unde pot fi chiar absente

E. Puffurile de sealer confirmă eliminarea în totalitate din circuitul biologic a spațiului

endodontic

467. Tehnica undei continue, centrate, de condensare:

A. Poate fi considerată o variantă simplificată a tehnicii clasice, preconizată de

Schilder

B. Alterează calitativ rezultatul final

C. Pentru utilizarea acestei tehnici sunt necesare: o sursă de căldură System B și un

sistem de injectare (ex. Obtura II)

D. Se mai poate folosi și noul sistem Elements Obturation

E. Este o tehnică imaginată tot de Schilder

468. System B (SybronEndo):

A. Conține sursa de căldură, piesa de mână și inserturile

B. Temperatura selectată la sursa de căldură nu trebuie sa fie mai mare de 100 grade

Celsius

C. Temperatura de la vârful insertului este monitorizată permanent de un

microprocessor, fiind astfel menținută constantă

D. Piesa de mână este atașată la sursa de căldură printr-un cablu electric

E. Inserturile sunt atât pluggere cât și heat carrier

469. Sistemul Obtura:

A. Este un sistem care nu folosește gutaperca încălzită

B. Piesa de mână este de tip pistol

C. Canulele de injectare sunt din argint, de diferite dimensiuni

D. Se utilizează conuri de gutapercă

E. Se utilizează batoane de gutapercă disponibile în două consistențe, regular și flow

470. Compactarea centrată:

A, Tehnica acestui tip de obturație consă în mișcarea orizontală a instrumentului

hybrid plugger/heat carrier prin centrul unui material thermoplastic (gutapercă sau

Resilon)

B. Mișcarea folosită este menită să distribuie eficient materialul thermoplastic în

spațiul endodontic

C. Prin această metodă sunt umplute cu material de obturație detaliile de

microanatomie

D. Niciodată însă nu se vor putea umple toate ramificațiile laterale ale canalului

principal

E. Este o tehnica greoaie

471. Tehnica Buchanan versus tehnica clasică Schilder:

A. Tehnica Schilder este o tehnică cu undă de compactare întreruptă

B. Plugger-ele System B nu aproximează forma preparațiilor conice

C. În tehnica Buchanan, etapa de down-pack se realizează printr-o singură mișcare, de

încălzire și compactare simultană

D. În cazul tehnicii clasice, pătrunderea materialului de obturație în canalele accesorii

și laterale este pornită și oprită succesiv

E. În tehnica Buchanan, compactarea are loc simultan la toate nivelele

472. Obturarea corono-apicală (down-pack) în tehnica Buchanan:

A. Pregătirea canalului este diferită de cea folosită în tehnica clasică

B. Se folosesc drept conuri master, conuri de gutapercă GT (Maillefer) sau Autofit

(SybronEndo) care corespund ca li conicitate, conicității preparației obținute cu

sistemul rotativ GT Files

C. Chiar daca acestea au vârful ascuțit, nu este necesară folosirea lerei

D. Uscarea canalului se face cu conuri de hârtie necalibrate

E. În cazul canalelor lungi, se va utiliza un plugger mai mic care să pătrundă sufficient

473. Etapa de down-pack propriu-zisă:

A. Gutaperca caldă se compactează cu cel mai mic plugger rece, formându-se astfel

platoul de la care se pornește compactarea

B.Se pornește căldura , prin apăsarea arcului de activare, conducând plugger-ul prin

masa de gutapercă, până stopper-ul de silicon se situează la 3-4 mm de reperul coronar

C. Faza de la punctual b. durează între 1,5-3,5 minute

D. La 3-4 mm de poziția finală, este oprită căldura

E. Plugger-ul nu își va mai continua mișcarea de avansare

474. Îndepărtarea excesului:

A. Se realizează cu plugger-ul încălzit

B. După 1 secundă după oprirea căldurii, plugger-ul este scos rapid din canal

C. Se poate aplica căldură și mai mult de 1 secundă

D. Cu un plugger rece, se compactează masa de gutapercă apicală

E. Nu este necesară compactarea masei de gutapercă apicală

475. *Etapa de umplere apico-coronară (Back – Fill) în tehnica Buchanan:

A. Se poate realiza doar cu sistemul Obtura II

B. Obturarea cu sistemul Obtura II este o metodă greoaie si laborioasă

C. Dacă nu se efectuează cu grijă, pot apare goluri

D. Canula nu trebuie sa fie neapărat fierbinte înainte de a începe injectarea

E.Nu este necesară măsurarea adâncimii de penetrare

476. Dacă apar goluri în masa obturației, prin tehnica Buchanan, acestea pot fi eliminate

rapid astfel:

A. Se ajustează stopperul de silicon pe plugger-ul B, astfel încât vârful acestuia să

depășească nivelul golului

B. Se introduce plugger-ul B încălzit în canal până când trece de gol și se sistează

căldura, lăsând plugger-ul să se răcească în canal

C. După 5 secunde, plugger-ul rece se eliberează din masa de gutapercă

D. Spatial rămas liber nu se umple cu nimic

E. În spatial rămas liber se injectează gutapercă cu pistolul Obtura

477. Etapa de umplere apico-coronară:

A. Se poate realiza și cu două conuri de gutapercă și System B

B. Se alege un con de gutapercă de aceeași conicitate cu a conului master și a plugger-

ului B utilizat initial

C. Conul pentru back-fill nu trebuie tapetat cu sealer când este introdus în spatial

rămas liber

D. Temperatura de lucru va fi reglată la 100 grade Celsius

E. Căldura se activează pentru 1-2 minute

478. Tehnica condensării termo-hidraulice are urmăatoarele caracteristici:

A. Se obține o hidraulică îmbunătățită în etapa de down-pack folosind această tehnică

B. Cu ajutorul ei, nu se pot umple mai multe canale laterale

C. Presupune injectarea unei cantități suplimentare de gutapercă, pe lângă conul

master

D. După ce plugger-ul avansează la 3-4 mm de poziția finală, temperature va fi reglată

la 300 grade Celsius

E. În această tehnică nu mai este necesară etapa de back-fill

479. Tehnica obturației endodontice fără con master

A. Se referă la obturarea prin injectare

B. Se mai numește și Tehnica Squirt

C. În locul conului master, în canal se va găsi sealer

D. Este un protocol foarte simplist

E. Se poate folosi și în cazul unui canal cu diametru apical foarte mare

480. Tehnica obturației fără con master:

A. Nu necesită valuri repetate de injectare de gutapercă termoplasticizată și

compactare

B. Timpul necesar umplerii canalului radicular variază de la câteva secunde la câteva

minute

C. Este o tehnică foarte rapidă

D. Gutaperca injectată este într-o stare semisolidă

E. Gutaperca injectată este lichidă

481. Alegerea plugger-elor în tehnica fără con master:

A. Se aleg 3 plugger-e de același diametru

B. Primul plugger trebuie să ajungă până la 4-5 mm de lungimea de lucru și să asigure

compactarea gutapercii în treimea apicală a canalului radicular

C. Al doilea plugger va compacta gutaperca din treimea medie a canalului

D. Nici unul din cele trei pluggere nu este necesar să se probeze anterior compactării,

în canalul radicular

E. Al treilea plugger va realiza platoul de gutapercă final

482. *Aplicarea sealer-ului în tehnica obturației fără con master:

A. Sealer-ul se introduce în canal cu ajutorul unui con de hârtie

B. Sealer-ul trebuie să reflueze din canal

C. Această tehnică necesită o cantitate mare de sealer, tocmai din cauza ne-utilizării

unui con master de gutapercă

D. Se folosește sealer în exces deoarece gutaperca nu reușește să umple spatial

endodntic în totalitate

E. Sealer-ul este necesar să se prepare într-o consistență foarte fluidă

483. Injectare gutapercii în tehnica obturației fără con master:

A. Gutapercă rămâne în stare termoplastică timp de 20-30 de secunde de la injectare

B. În timpul injectării nu este necesară menținerea unei presiuni constant pe trăgaci

C. Pe măsură ce gutaperca pătrunde în canal și umple spațiile goale, va exercita o

presiune înapoi care va ridica vârful canulei din canalul radicular

D. Presiunea exercitată în timpul pătrunderii în canal va impinge gutaperca spre

exterior

E. Este indicat să se repete minimum 3 valuri de injectare-compactare manuală pentru

a evita golurile din masa de gutapercă

484. Compactarea termomecanică:

A. Se mai numește și Tehnica McSpadden

B. Este o tehnică introdusă foarte recent

C. Pentru realizarea acestei tehnici, se folosește un instrument de oțel denumit

compactor McSpadden

D. Compactorul McSpadden este răsucit spre înainte

E. Compactorul McSpadden este descries uneori ca un ac Hedstrom invers

485. Compactorul McSpadden:

A. Este într-o piesă cu turație înaltă

B. Este fixat într-o piesă de mână la turație joasă

C. Are o conicitate de 2%

D. Diametrele de la vârf sunt variabile

E. Diametrele vârfului corespund standardizării ISO a instrumentelor endodontice

486. Principiul tehnicii compactării termomecanice:

A. Plasticizarea gutapercii de către căldura fricțională degajată de instrument

B. Căldura fricțională variază între 30 și 60 grade Celsius

C. Gutaperca este împinsă înspre lateral și apical

D. Pentru folosirea acestei tehnici cavitățile de acces nu trebuie să fie foarte extinse

E. În această tehnică nu există riscul fracturării instrumentului în spațiul canalului

radicular

487. Instrumentarul folosit în tehnica compactării termomecanice:

A. Conține compactoarele McSpadden cu conicitate 2% și dimensiuni la vârf de 25,

30, 35

B. Recent au apărut și alte instrumente asemănătoare unui ac Hedstrom invers

C. Noile instrumente sunt disponibile în lungimi de 21 și 25mm

D. Există și compactoare confecționate din aliaje de nichel-titan, fără a avea modificări

ale flexibilității

E. Recent au apărut și alte instrumente asemănătoare unui ac Reamer invers

488. Conul master folosit în tehnica compactării termomecanice:

A. Se alege dar nu se probează în canalul radicular

B. Trebuie să fie de conicitatea și diametrul preparației endodontice

C. Conicitatea minima a lui, trebuie să fie de minimum 4%

D. Conul master trebuie să fie în contact cu pereții canalului

E. Conul master trebuie sa ajungă exact până la lungimea de lucru

489. Reglementări în funcție de modificările spațiului endodontic, sunt:

A. În cazul canalelor de formă ovală și suficient de largi, este bine ca pe lângă conul

master să se introducă și un con accesor

B. Unii autori nu recomandă inserarea unui con accesor alături de conul master

C. Unii autori recomandă, anterior compactării termo-mecanice propriu-zise, chiar

condensarea laterală a conului master si a conului/ conurilor accesorii

D. Unii autori recomandă, după crearea platoului de gutapercă, prin secționarea

conurilor cu un instrument încălzit, compactarea asupra acestuia cu compactorul

neturat

E. Secționarea conurilor nu se face cu un instrument încălzit

490. Compactorul folosit în tehnica McSpadden:

A. Se alege în funcție de lungimea de lucru

B. Lungimea la care va pătrunde turat în canal va fi cu 4-5mm mai scurtă față de

lungimea de lucru

C. Compactorul ales poate fi și cel de 15 (0,15mm)

D. Compactorul fixat în piesa contraunghi nu trebuie să prezinte interferențe la nivel

coronar

E. Sensul de rotație al compactorulul trebuie să fie obligatoriu cel orar

491. Cimentarea conului master:

A. Conul master se probează în canalul uscat

B. Sealerul se aplică în canal cu un con de hârtie

C. După cimentarea conurilor în canal, acestea se secționează la nivelul orificiului

coronar cu un instrument de mână încălzit

D. Conurile se mai pot secționa și cu un plugger de tip System B

E. Sealerul se aplică în canal cu ajutorul unui instrument Lentullo

492. Etapa de compactare termomecanică:

A. Compactorul de turează între 5000 – 10000 de rpm

B. Se aplică deasupra platoului de gutapercă

C. Se avansează cu compactorul turat înspre apical, fără a exercita presiuni laterale

D. Compactorul turat, nu ramolește gutaperca decât înspre apical

E. Canalele laterale nu vor putea fi sigilate nici în această etapă

493. Etape finale în obturația prin compactare termomecanică:

A. La nivelul orificiului coronar, gutaperca nu mai trebuie compactată

B. Gutaperca se va compacta la nivelul orificiului coronar, atâta timp cât ea se menține

în stare termoplastică

C. Prin această tehnică nu va exista vreun exces de gutapercă pe pereții laterali

D. Plugger-ul cu care se va compacta gutaperca la nivel coronar trebuie să aibe

diametrul cât mai mic

E. Compactarea gutapercii la nivel coronar se va face în sens vertical

494. Pentru o obturație endodontică corectă, executată prin compactare termomecanică:

A. Este deosebit de importantă existența și confirmarea unei preparații endodontice cu

stop apical

B. Este deosebit de importantă realizarea unei preparații cu conicitate crescută în

ultimul mm apical

C. Este deosebit de importantă realizarea unei preparații cu parallelism în zona apicală

D. Daca preparația nu se realizează cu stop apical, depășirea cu material de obturație,

chiar dacă conul este adaptat diametrului preparației, este inevitabilă prin această

tehnică

E. În nici un caz, prin tehnica compactării termomecanice, nu se poate realiza o

obturație în depășire

495. Accidentele compactării termomecanice:

A. Cel mai frecvent accident este reprezentat de fractura compactorului în canalul

radicular

B. Un alt accident este reprezentat de trecerea compactorului prin masa de gutapercă și

fracuta sa, dincolo de foramenul apical

C. Fractura compactorului în canal, se poate datora folosirii compactorului în rotație

inversă în timpul compactării

D. Fractura compactorului în canalul radicular se datorează, folosirii unui compactor

prea mare pentru preparația endodontică efectuată, folosirea unei viteze de rotație prea

mare

E. Cavitatea de acces subdimensionată nu favorizează apariția accidentelor în cazul

tehnicii compactării termomecanice

496. Tehnica hibridă , compactarea termomecanică – system B:

A. Hidraulica este îmbunătățită și dacă conul master nu este perfect adaptat preparației

B. Hidraulica nu poate fi îmbunătățită niciodată înaintea etapei de down-pack

C. Compactorul termomecanic, este introdus turat în masa de gutapercă, cu presiune

vertical, după tăierea conului master la nivelul orificiului coronar și formarea platoului

initial de compactare

D. Apare o contrapresiune, data de masa de gutapercă termoplastifiată

E. Contrapresiunea dată de gutaperca termoplastifiată nu tinde să scoată instrumental

din canal

497. Obturația endodontică cu gutapercă pe suport:

A. Este cunoscută în literatură ca tehnica Thermafil

B. Folosește gutapercă în faza beta

C. Obturatoarele Thermafil conțin suportul sau miezul și gutapercă în faza alfa

D. Suportul pe care este plasată gutaperca poate fi din plastic, oțel inoxidabil sau titan

E. Încălzirea gutapercii are loc într-un cuptor special – ThermaPrep Plus

498. Cuptorul ThermaPrep Plus folosit în tehnica Thermafil:

A. Este setat astfel încât încălzirea gutapercii se face electronic

B. De pe panoul frontal se alege diametrul obturatorului

C. De pe panoul frontal se poate alege și conicitatea obturatorului

D. Trebuie setat și timpul de lucru

E. Timpul de lucru este prestabilit automat

499. Obturatoarele Thermafil clasice:

A. Sunt alcătuite dintr-un mâner, suportul de cauciuc și gutaperca în faza alfa

B. Au fost destinate obturării canalului radicular preparat cu instrumente rotative din

aliaje de nichel-titan

C. Sunt alcătuite dintr-un mâner, suportul de plastic și gutaperca în faza alfa

D. Au fost destinate obturării canalului radicular preparat cu instrumente ale

sistemului Profile

E. Au o conicitate de 4%, constantă pe toată lungimea lor

500. Obturatoarele Thermafil clasice:

A. Au un suport de plastic cu o lungime de 25mm

B. Acest suport prezintă un șanț de-a lungul său, ce are avantajul unei flexibilități

sporite

C. Mânerul obturatoarelor este colorat, dar nu respectă codul culorilor din

standardizarea ISO a instrumentarului endodontic

D. Obturatoarele Thermafil sunt disponibile în 17 mărimi

E. Miezul de plastic, prezintă un stopper de silicon

501. Obturatoarele Thermafil:

A. Nu se mai utilizează în present la scară largă

B. Manipularea lor este greoaie

C. Calitatea obturațiilor obținute cu ajutorul lor este foarte bună

D. Gutaperca ce căptușește miezul suport are o bună adaptare la pereții canalului

radicular

E. Manipularea lor este extreme de ușoară

502. Tehnica obturării canalului radicular cu gutapercă pe suport:

A. Obturatorul ales trebuie să corespundă ca mărime diametrului apical al preparației

endodontice

B. Obturatorul trebuie să pătrundă în canalul radicular cu 1 mm mai scurt față de

lungimea măsurată a canalului

C. Obturatoarele pot trebuie verificate și probate în canal

D. Se apelează la niște instrumente special – verifiers, din aliaj de nichel-titan, care

permit verificarea mărimii obturatorului

E. Aceste instrumente , verifiers, nu trebuie să sufere interferențe la nivel coronar sau

de-a lungul traiectului preparației

503. Obturația endodontică cu gutapercă pe support cuprinde:

A. Sealerul se introduce în canalul radicular în cantitate mare

B. Excesul de sealer se poate îndepărta cu un con de hârtie

C. Este recomandat să se îndepărteze gutaperca de pe ultimul mm apical al

obturatorului cu o lama de bisturiu sterile

D. Stopper-ul se fixează la lungime de lucru

E. Obturatorul se așează într-unul din endo-lifturile cuptorului de încălzire

ThermaPrep Plus, întotdeauna de mâner, nu de stopper

504. În timpul obturației endodontice ptin tehnica Thermafil:

A. Obturatorul se introduce brusc in canalul radicular

B. Obturatorul se introduce în canal cu mișcări de rotire-contrarotire

C. Dupa aproximativ 10 secunde de la inserția sa pe lungimea de lucru, obturatorul

poate fi secționat la nivelul orificiului coronar al canalului radicular

D. Obturatorul se secționează cu freze globulare special de turbine

E. Gutaperca rămâne în stare termoplastică timp de 5 minute

505. Dacă după obturația prin tehnica Thermafil, este necesară armarea dintelui cu un

dispozitiv de fibră de sticlă:

A. Pacientul se reporgramează după sigilarea coronară prvizorie

B. Spatial necesar pentru inserția pivotului se realizează cu freze speciale ale

sistemului Thermafil

C. Frezele special ale sistemului Thermafil permit dezobturarea pe două treimi a

canalului radicular

D. Frezele pentru tăierea obturatoarelor Thermacut Burs sunt disponibile în 4

dimensiuni: ISO 010, 012, 014 și 016

E. Frezele Post-Space Burs sunt disponibile în 3 dimensiuni: ISO 005, 007 și 009

506. Obturația endodontică adezivă:

A. Primele materiale adezive introduse în endodonție au fost cele pe bază de ionomeri

de sticlă

B. Obturațiile radiculare cu material de tipul ionomerilor sunt foarte eficiente din

punct de vedere al etanșeității

C. Alte materiale adezive la pereții canalului radicular, apărute în endodonție sunt cele

de tipul compozitelor cu priză duală

D. Materialele adezive de tipul compozitelor cu priză duală asigură sigilarea spațiului

endodntic față de fluidele tisulare periapicale și o sigilare bună la nivelul orificiului

coronar al canalului radicular

E. Materialele de tipul compozitelor cu priză duală au dezavantajul că permit, în timp,

recontaminarea cu fluide din cavitatea bucală

507. Resilon:

A. Material introdus cu mult timp în urmă pe piața produselor destinate obturării

canalului radicular

B. Este un izomer al gutapercii

C. Conține un sealer pe bază de rășini composite duale, primer-ul, rășina de

fluidificare și conurile Resilon

D. Este un material polimeric sintetic thermoplastic

E. Sigilează canalul radicular semnificativ mai bine decât gutaperca

508. Resilon core material:

A. Conține sulfat de bariu pentru radioopacitate

B. Conține copolimeri metacrilici ce îi permit să reacționeze cu sealer-ul adeziv și

primer-ul autodemineralizant

C. Este un material toxic

D. Este biocompatibil, radioopac și termoplastic

E. Are o radioopacitate inferioară gutapercii

509. Resilon core material:

A. Este foarte dificil de îndepărtat din canalul radicular

B. Este disponibil sub formă de conuri standardizate de diferite mărimi și conicități

C. Este disponibil și sub formă de conuri nestandardizate sau accesorii și pellet-uri

pentru sistemul Obtura

D. Are o termoplasticitate mai mare decât a gutapercii

E. Are o termoplasticitate mai scăzută decât a gutapercii

510. Resilon sealer:

A. Este o rășină compozită duală

B. Conține o matrice organică și o umplutură anorganică

C. Conține o matrice anorganică și o umplutură organică

D. Se găsește într-o seringă cu două compartimente

E. Este automixabil

511. Resilon sealer:

A. Are priză duală auto și foto

B. Este indicat să fie polimerizat imediat după finalizarea obturației radiculare dinspre

coronar, 40 secunde

C. Este bacteriostatic

D. Va elibera pasiv ioni de calciu și ioni hidroxil

E. Este non-citotoxic, non-mutagenic, iritativ

512. Resilon primer autodemineralizant:

A. Este o soluție apoasă de monomeri acizi, HEMA și inițiatori de polimerizare

B. Permite adeziunea sealer-ului la pereții canalului radicular

C. Nu polimerizează

D. Formează monoblocul endodontic care fortifică dinții tratați endodontic

E. Scade rezistența la fratură a rădăcinilor

513. Tehnica obturării spațiului endodontic cu Resilon

A. Resilon poate fi folosit în oricare din tehnicile de la obturația cu gutapercă

B. Singurele diferențe apar la metodele de prepare a canalului

C. Dacă se utilizează System B-Obtura, temperature trebuie să fie mai mica decât în

cazul folosirii gutapercii

D. Iriganții folosiți sunt aceiași ca și la tehnicile de obturare cu gutapercă

E. Folosirea hipocloritului de sodiu ca irigant final, afectează procesul de adeziune

dentinară

514. Obturarea canalului radicular cu Resilon:

A. Ultimul irigant folosit înainte de obturarea canalului cu Resilon, este de preferat sa

fie soluția de EDTA 17%

B. Conurile și pellet-urile de Resilon se decontaminează prin imersie în soluție de

clorhexidină 2%

C. Primerul se introduce excesiv în canal

D. Sealer-ul Resilon se automxează și se introduce în canal pe un ac de avans răsucit

în sensul acelor de ceasornic

E. Sealer-ul nu se poate introduce prin injectare

515. Cimentarea conului master în cadrul obturației endodontice adezive:

A. Vârful conului master este introdus în sealer și conul este plasat în poziția corectă

în canalul radicular

B. Pentru a evita depășirea cu sealer dincolo de foramen, conul este plasat cu mișcări

ușoare

C. Pentru realizarea obturației radiculare , sunt necesare tehnici special

D. Poziția conului master nu se poate verifica decât după finalizarea obturației

E. Obturația radiculară se poate realiza prin oricare din tehnicile descrie la obturația cu

gutapercă

516. Fotopolimerizarea coronară în tehnica obturației cu Resilon:

A. Se începe înainte ca obturația radiculară să fie finalizată

B. Se fotopolimerizează dinspre coronar timp de 20 secunde

C. Determină o sigilare coronară rapidă a interfeței pereți dentinari- primer- sealer

D. În profunzime sealer-ul va polimeriza complet în 45 de minute de la finalizarea

obturației

E. Fotopolimerizarea dinspre coronar se face după ce obturația radiculară este

finalizată

517. Obturarea dinților cu foramene apicale largi:

A. Este una din cele mai dificile situații clinice

B. Nu se mai poate realiza cu gutapercă și sealer

C. Obturația radiculară a acestor dinți implică folosirea unei bariere apicale dure

D. Cel mai folosit material este MTA-ul (trioxide agregat mineral)

E. MTA-ul va umple tot canalul radicular

518. Obturarea dinților cu foramene largi, în cazul dinților tratați anterior anterograde sau/și

retrograde:

A. Trebuie realizată o debridare riguroasă a treimii apicale, sub control microscopic

B. Trebuie îndepărtate toate resturile existente din materialul de obturație astfel încât

MTA-ul să poată fi plasat în contact direct cu pereții radiculari

C. Chiar dacă dinții au fost rezecați, nu e nevoie de griji special

D. Atenția medicului trebuie sa se concentreze doar pe controlul umidității

E. Atenția medicului trebuie să se concentreze pe plasarea MTA-ului cât mai aproape

de foramenul apical

519. În timpul realizării plug-ului apical cu MTA:

A. Controlul sângerării trebuie să fie perfect

B. Debridarea apicală trebuie efectuată cu menajarea țesutului periapical

C. În cazul unei hemostaze foarte bune se poate utiliza chiar si hipoclorit de sodiu

5,25% încălzit

D. Este necesară folosirea unor agenți hemostatici

E. Plug-ul apical trebuie să aibe minim 6 mm

520. Instrumentar necesar în tehnica obturației dinților cu foramene apicale largi:

A. Nu sunt necesare instrumente speciale

B. Sunt necesare și instrumente speciale, utile în debridarea și curățirea la nivel apical

a canalului radicular

C. Aceste instrumente speciale sunt îndoite într-un unghi de 200 grade

D. Pentru compactarea la nivel apical a plug-ului de mTA se folosesc doar pluggere

de mână tip Schilder

E. Pentru compactarea la nivel apical se mai pot folosi și pluggere Dovgan cu două

capete active

521. Introducerea MTA-ului până la adâncimea dorită:

A. Se face cu port-amalgamul

B. Se face cu orice fel de instrument care prezintă o parte retentive

C. Se face cu instrumente de transport, asemănătoare unui port-amalgam

D. Se face cu instrumente Dovgan carriers

E. Se face cu instrumente disponibile în 3 mărimi , ce se pot precurba anterior

introducerii lor în canal

522. Tehnica introducerii MTA-ului:

A. Canalul radicular se usucă cu conuri de hârtie

B. Canalul radicular se usucă cu ajutorul canulelor subțiri de irigare

C. MTA-ul trebuie introdus cu 3-4 mm mai scurt decât lungimea de lucru

D. În compactarea MTA-ului nu se poate utiliza capătul bont al unor conuri de hârtie

E. Toată cantitatea de MTA se compactează dintr-o data

523. MTA-ul:

A. Uneori se refluidifică după activarea ultrasonică și astfel poate fi împins mai apical

B. Absența activării ultrasonice duce la formarea unor goluri între porțiile de MTA

C. În cazul în care operatorul decelează un exces de umiditate la nivelul MTA-ului

plasat, nu există nimic care să îndepărteze acest exces

D. Excesul de MTA se poate îndepărta de pe pereții canalului radicular cu ajutorul

unei K-file de seria a IIIa

E.Plug-ul apical de MTA se verifică ca poziție li grosime printr-o radiografie de

control

524. Observații privind MTA-ul:

A. Se întărește complet în peste 7 ore

B. Nu se realizează etapa de back-fill cu gutapercă termoplasticizată în aceeași ședință

C. Prize MTA-ului are loc în mediu uscat

D. Nu există nici o incompatibilitate între MTA și oricare dintre adezivi, cimenturile și

pivoții folosiți în reconstituire

E. În cea de-a doua ședință se verifică consistența și întărirea MTA-ului

ANESTEZIA LOCO-REGIONALA SI GENERALA IN MEDICINA

DENTARA

525. Nervul maxilar asigură sensibilitatea următoarelor structuri:

A. pleoapa inferioară;

B. buza superioară;

C. amigdala;

D. faringe;

E. porţiunea anterioară a limbii.

526. *Radacina senzitivă a nervului mandibular inervează:

A. tegumentul regiunii nazale;

B. hemibuza superioară;

C. dinţii inferiori cu ligamentul parodontal şi osul alveolar;

D. glanda submandibulară;

E. sinusul maxilar.

527. Urmatoarele afirmaţii despre nervul dentar inferior sunt adevarate:

A. pătrunde în canalul mandibular la nivelul găurii mentoniere;

B. este însoţit de artera şi vena alveolară inferioară;

C. traversează canalul mandibular;

D. are două ramuri terminale, nervul mentonier şi nervul incisiv;

E. este responsabil de sensibilitatea regiunii auricularE.

528. Tehnica Escat de anestezie topică prin imbibiţie se efectuează pentru nervul:

A. palatin anterior;

B. incisiv;

C. nazo-incisiv;

D. nazo-palatin;

E. dentar supero-anterior.

529. Anestezia de contact prin badijonare este indicată în intervenţiile asupra gingivo-

mucoasei orale, cum sunt:

A. anestezia locului de puncţie anestezică;

B. cauterizări ale mucoasei;

C. extracţia dinţilor parodontotici;

D. detartraj;

E. adaptarea la colet a unei coroane dentarE.

530. Indicaţiile anesteziei intraligamentare sunt:

A. extracţii unidentare;

B. rezecţii apicale unidentare;

C. chiuretaj subgingival;

D. tratamentul unui dinte definitiv la copii;

E. tratament endodontic al unui singur dinte sau al unui dinte izolat pe arcadă.

531. Avantajele anesteziei plexale sunt:

A. număr minim de înţepături;

B. anestezie atraumatică;

C. tehnică simplă;

D. este nedureroasă;

E. volum redus de substanţă anestezică.

532. Dezavantajele anesteziei tronculare sunt:

A. necesitatea unei doze crescute de anestezic;

B. există riscul înţepării vaselor sanguine aflate în imediata apropiere a trunchiurilor

nervoase majore;

C. anestezie completă a mai multor nervi;

D. durata lungă de anestezie, cu riscul de rănire accidentală, când, după terminarea

tratamentului, efectul anestezic este încă prezent

E. tehnică dificilă.

533. Repere de anestezie tronculară periferică pe cale endoorală a nervilor dentari supero-

posteriori la tuberozitate sunt:

A. creasta zigomato-alveolară;

B. molarul 1 superior, rădăcina disto-vestibulară;

C. molarul 2 superior, raădăcina mezio-vestibulară;

D. molarul 3 superior;

E. mucoasa mobilă, fornixul superior.

534. Teritoriul anesteziat prin anestezia tronculară periferică a nervilor dentari supero-

posteriori la tuberozitate este:

A. gingivo-mucoasa vestibulară corespunzătoare molarilor;

B. peretele postero-lateral sinusal împreună cu mucoasa care îl tapetează;

C. cele două treimi posterioare ale palatului dur;

D. dinţii molari împreună cu periodonţiul şi cu osul corespunzător – cu menţiunea că

rădăcina mezio-vestibulară a molarului 1 superior, în 28% din cazuri, este anesteziată

doar parţial;

E. premolarii superiori.

535. Avantajele anesteziei tronculare periferice la tuberozitate sunt:

A. tehnică simplă, nedureroasă, atraumatică;

B. volum redus de substanţă anestezică;

C. număr redus de înţepături;

D. anestezie sigură, cu rate de succes peste 95%;

E. aspiraţia pozitivă în 0,97% din cazuri.

536. Reperele de anestezie pe cale exoorală a nervilor dentari supero-posteriori la

tuberozitate sunt:

A. marginea anterioară a muşchiului maseter;

B. marginea posterioară a muşchiului temporal;

C. marginea inferioară a osului malar;

D. marginea posterioară a muşchiului maseter;

E. creasta zigomato-alveolară.

537. Teritoriul anesteziat prin anestezia nervului suborbitar la gaura suborbitară este:

A. hemibuza superioară;

B. aripa nasului;

C. pleoapa superioară;

D. pleoapa inferioară;

E. premolarii 1 si 2 superiori.

538. Reperele osoase ale găurii suborbitare sunt:

A. pe verticala ce trece prin gaura mentonieră şi supraorbitară;

B. sub sutura maxilo-malară;

C. în şantul nazo-genian;

D. la 0,5 cm în afara aripii nazale;

E. la 6-10 cm sub marginea inferioară a orbitei.

539. *Locul de înţepătură în anestezia la gaura suborbitară pe cale endo-orală este:

A. la nivelul fosei canine;

B. în dreptul apexului caninului;

C. în şantul nazo-genian;

D. în dreptul aripii nazale;

E. în afara şanţului nazo-genian.

540. *Teritoriul anesteziat prin anestezia tronculară periferică la gaura palatină posterioară

este:

A. 1/3 anterioară a fibromucoasei palatine;

B. cele 2/3 posterioare ale fibromucoasei palatine;

C. cele 2/3 posterioare ale palatului dur;

D. 1/3 anterioară a osului palatin;

E. vălul palatin anterior.

541. Reperele osoase ale găurii palatine posterioare sunt:

A. la 1 cm anterior de cârligul aripii interne a apofizei pterigoide;

B. la 1 cm de molarul 3 la adulţi;

C. la 1 cm înăuntru şi deasupra marginii inferioare a crestei alveolare;

D. la 1 cm de festonul gingival al molarului 1;

E. la 0,5 cm anterior de marginea posterioară a palatului dur.

542. Prin anestezia tronculară periferică a nervului dentar inferior la gaura mandibulară se

anesteziază următorii nervi:

A. nervul mentonier;

B. nervul incisiv;

C. nervul nazo-incisiv;

D. nervul lingual;

E. nervul bucal.

543. Reperele găurii mandibulare sunt:

A. în mijlocul feţei interne a ramurii verticale a mandibulei;

B. la 1 cm deasupra planului de ocluzie al molarilor inferiori;

C. la nivelul planului de ocluzie al molarilor superiori;

D. la jumatatea distanţei între marginea bazilară a mandibulei şi incizura sigmoidă;

E. la 1 cm sub planul de ocluzie al molarilor superiori.

544. Reperele de anestezie pe cale endoorală a nervului dentar inferior la gaura

mandibulară sunt:

A. marginea anterioară a ramurii verticale a mandibulei;

B. creasta temporală;

C. plica pterigomandibulară;

D. ligamentul stiloid;

E. planul de ocluzie al molarilor superiori.

545. *Teritoriul anesteziat prin anestezia la gaura mentonieră este:

A.dinţii de la gaura mentonieră la linia mediană împreuna cu osul şi periodonţiul

corespunzător;

B. gingivo-mucoasa versantului lingual;

C. gingivo-mucoasa vestibulară a dinţilor laterali;

D. dinţii molari inferiori;

E. mucoasa jugală adiacentă.

546. *Reper osos al găurii mentoniere este:

A. deasupra porţiunii incipiente a liniei oblice externe;

B. în dreptul premolarului inferior -25% din cazuri;

C. în dreptul rădăcinii premolarului 1 inferior – 20% din cazuri;

D. distal de premolarul 2 – 10% din cazuri;

E. între rădăcinile celor doi premolari inferiori -75% din cazuri.

547. *Locul de înţepătură pentru anestezia pe cale exoorală a nervului mentonier este:

A. în menton;

B. pe o linie verticală ce trece prin comisura orală;

C. la 1,5-2 cm înapoia comisurii orale;

D. în dreptul rădăcinii meziale a molarului unu inferior;

E. în dreptul premolarului doi inferior.

548. Reperele anesteziei tronculare periferice a nervului bucal sunt:

A. marginea anterioară a ramului ascendent;

B. creasta zigomato-alveolară;

C. planul de ocluzie al molarilor superiori;

D. molarul doi superior;

E. orificiul canalului Stenon.

549. *Anestezia nervului bucal prin infiltraţie vestibulară se efectuează astfel:

A. direcţia acului este în jos şi inainte;

B. locul de înţepătură este în mucoasa jugală;

C. se pătrunde superficial 0,2-0,5 cm;

D. se depune mai mult de jumătate de fiolă de anestezic;

E. infiltraţia anestezică se face în dreptul premolarilor.

550. Reperele de anestezie tronculară periferică a nervului lingual sunt:

A. molarul 3 inferior;

B. trigonul retromolar;

C. şanţul paralingual;

D. molarul 2 inferior la copii;

E. faţa ventrală a limbii;

551. *Profunzimea de depunere a soluţiei anestezice pentru anestezia nervului dentar

inferior la gaura mandibulară pe cale endoorală este:

A. 1,5-2 cm;

B. 2-2,5 cm;

C. 2-3 cm;

D. 2,5-3,5 cm;

E. 4-4,5 cm.

552. Repere osoase pentru anestezia pe cale endoorală a nervului dentar inferior la gaura

mandibulară sunt:

A. marginea anterioară a ramurii verticale a mandibulei;

B. trigonul retromolar;

C. linia oblica externă;

D. creasta temporală;

E. linia oblica internă.

553. *Dezavantajul anesteziei nervului nazopalatin la gaura incisivă este:

A. volum mare de soluţie anestezică;

B. risc de rupere a acului;

C. anestezie dureroasă, potenţial traumatică;

D. aspiraţie pozitivă frecventă;

E. necesită înţepături multiplE.

554. Reperele de anestezie pe cale endoorală a nervului mentonier la gaura mentonieră

sunt:

A. reperele găurii mentoniere;

B. în dreptul premolarului 1 inferior;

C. fundul de sac vestibular;

D. molarul 1 inferior;

E. comisura orală

555. Acţiunea, efectul anestezic şi toxicitatea substanţelor anestezice sunt determinate de

următoarele proprietăţi fiziochimice şi farmacologice:

A. liposolubilitatea;

B. timpul de înjumătăţire;

C. rata de legare de lipide;

D. efectul vasoconstrictor;

E. valorile ph-ului şi a constanţei de aciditate (pKa).

556. Un anestezic bun ar trebui să îndeplinească următoarele calităţi:

A. potenţial anestezic mare, fără efecte adverse;

B. timp de inducţie crescut;

C. compatibil cu substanţele vasodilatatoare;

D. să nu creeze dependenţă;

E. să fie stabil în soluţiE.

557. *Care din următoarele anestezice face parte din clasa esteri:

A. articaina;

B. bupivacaina;

C. mepivacaina;

D. xilina;

E. procainA.

558. Articaina prezintă următoarele proprietăţi farmacologice:

A. liposolubilitate mare;

B. inducţie anestezică în 5-10 minute;

C. toxicitate de 1,5 ori mai mare decat a procainei;

D. putere anestezică de 4 ori mai mare decât a xilinei;

E. eliminarea este totală în 12-24 ore.

559. Articaina are următoarele contraindicaţii:

A. insuficienţa cardiacă compensată;

B. astm bronşic;

C. hipotensiune arterială severă;

D. copii sub 8 ani;

E. diateze hemoragiparE.

560. Proprietăţi ale substanţelor adjuvante vasoconstrictoare ale anesteziei locale sunt:

A. reduc sângerarea locală în timpul intervenţiei chirugicale;

B. cresc absorbţia anestezicului local în sânge;

C. scad timpul de acţiune al anestezicului;

D. scad riscul de supradozare;

E. potenţează efectul anesteziC.

561. *Lidocaina (Xilina) trebuie utilizată cu precauţie în:

A. diabet zaharat;

B. boala Paget;

C. infarctul miocardic acut;

D. insuficienţa renală

E. insuficienţa cardiacă.

562. Semnele cardiovasculare de supradozaj datorate adrenalinei în anestezia locală cu

articaină sunt:

A. senzaţie de cald;

B. bradicardie;

C. cefalee;

D. dureri precordiale;

E. ritm cardiac alert şi aritmiC.

563. *Adrenalina are următorul efect sistemic:

A. scade tensiunea arterială;

B. produce lipoliza în celulele adipoase;

C. scade frecvenţa respiratorie;

D. scade aportul energetic;

E. creşte diurezA.

564. Adrenalina are următoarele efecte secundare:

A. palpitaţii;

B. bradicardie;

C. anxietate;

D. tremurături;

E. edem pulmonar.

565. *La pacienţii cu HTA uşoară sau medie:

A. nu se administrează anestezie locală cu vasoconstrictor;

B. este permisă administrarea substanţelor anestezice cu vasoconstrictor în doză

maximă de 1: 100000;

C. este permisă administrarea substanţelor anestezice cu vasoconstrictor în doză

maximă de 1: 200000;

D. se evită tehnicile de anestezii tronculare periferice profunde;

E. se recomandă psihoterapie şi premedicaţie sedativă şi anxiolitică.

566. In cazul pacienţilor cu tulburări de coagulare:

A. se limitează numărul de punctii anestezice;

B. se evită tehnicile de anestezii tronculare periferice profunde;

C. momentul efectuării manoperelor stomatologice este stabilit în colaborare cu

medicul curant hematolog sau cardiolog;

D. nu există restricţii în ceea ce priveşte anestezia locală;

E.doza de vasoconstrictor asociat substanţei anestezice este de maxim 1:50000.

567. La pacienţii cu bronşită cronică şi emfizem pulmonar trebuie avute în vedere

următoarele consideraţii în vederea administrării anesteziei locale:

A. doza de vasoconstrictor din soluţia anestezică trebuie să fie maxim 1:200000;

B. nu există restricţii în ceea ce priveşte concentraţia de vasoconstrictor din soluţia

anestezică;

C. nu se realizează anestezia bilaterală a nervului alveolar inferior sau a nervului

palatin mare;

D. se evită utilizarea tehnicilor de anestezii tronculare periferice “profunde”;

E. se recomandă premedicaţie anxiolitică.

568. Profilaxia durerii în anestezia loco-regională se face prin:

A. injectarea lentă şi fără presiune a substanţei anestezice;

B. evitarea tehnicilor de anestezie tronculară periferică;

C. realizarea anesteziei topice înainte de injectare;

D. utilizarea acelor scurte, subţiri şi cu bizou ascuţit;

E. injectarea superficială, submucoasă a soluţiei anestezicE.

569. *Accidentele locale ale anesteziei loco-regionale sunt:

A. trismusul;

B. leziuni ale mucoasei orale;

C. durerea;

D. infecţiile perimaxilare;

E. alveolita postextracţională.

570. Complicaiile locale ale anesteziei loco-regionale sunt:

A. pareza facială tranzitorie;

B. tulburarile oculare;

C.trismusul;

D.tulburările de sensibilitate persistente;

E. traumatizarea buzelor şi a limbii.

571. Ruperea acului în timpul efectuării anesteziei loco-regionale este favorizată de:

A. folosirea acelor prea subţiri;

B. folosirea acelor prea scurte;

C. introducerea rapidă a anestezicului;

D. schimbarea bruscă a direcţiei acului intratisular;

E. folosirea acelor îndoitE.

572. *În pareza facială tranzitorie ca urmare a infiltrării anestezice a nervului facial, faţa

devine asimetrică, ca urmare a:

A. lagoftalmiei unilaterale;

B. ptozei pleoapei inferioare;

C. imobilităţii comisurii orale;

D. accentuării pliurilor naturale ale feţei;

E. ocluziei inverse pe partea afectată

573. Cauzele apariţiei trismusului sunt următoarele:

A. hematomul;

B. ischemia prelungită;

C. puncţia septică;

D. utilizarea acelor prea lungi;

E. soluţii anestezice prea caldE.

574. Cauzele puncţiei septice sunt:

A. antisepsia incorectă a zonei de anestezie înainte de puncţie;

B. contaminarea acului înainte de efectuarea ansteziei;

C. injectare bruscă a soluţiei anestezice;

D. injectarea anestezicului într-o zonă infectată;

E. efectuarea anesteziei fără mănuşi sterile;

575. *Hematomul labio-mentonier se produce în timpul anesteziei:

A. plexale la dinţii frontali inferiori;

B. plexale la dintii frontali superiori;

C. tronculare periferice la gaura mentonieră

D. intraosoase la dinţii frontali inferiori;

E. bilaterale la găurile mentoniere.

576. Tratamentul trismusului postanestezic constă în:

A. aplicare de caldură umedă pe zona afectată;

B. mecanoterapie;

C. administarea de miorelaxante;

D. comprese cu gheaţă pe partea afectată;

E. medicaţie analgezică.

577. *În vederea realizării anesteziei loco-regionale la pacienţii anxioşi, trebuie luate

măsuri de precauţie datorită riscului de apariţie a următorului accident:

A. tulburări de ritm cardiac;

B. criza de tetanie hiperventilatorie;

C. criza de hipoglicemie;

D. accidente alergice;

E. hipotensiune arterială.

578. Hematomul obrazului produs în timpul anesteziei tronculare periferice a nervilor

alveolari supero-posteriori la tuberozitate apare prin înţeparea:

A. venei alveolare supero-posterioare;

B. plexului venos pterigoidian;

C. arterei alveolare supero-posterioare;

D. arterei maxilare interne;

E. arterei pterigo-palatinE.

579. Difuzarea soluţiei anestezice în orbită în cursul anesteziei la gaura suborbitară, are

drept consecinţe:

A. pierderea temporară a vederii;

B. edem palpebral;

C. ptoza palpebrală;

D. oftalmoplegie prin paralizia muşchilor mobilizatori ai globului ocular;

E. hemoragie intraorbitară

580. În cazul şocului anafilactic, instalarea colapsului cardio-vascular se manifestă prin:

A. edem laringian;

B. bronhospasm;

C. tahicardie;

D. aritmie cardiacă

E. hipertensiune arterială

581. Semnele clinice ale supradozării cu adrenalină sau alt vasoconstrictor sunt:

A. palpitaţii;

B. tremurături;

C.dificultăţi în respiraţie;

D. scăderea ritmului cardiac;

E. scăderea bruscă a tensiunii arteriale sistolicE.

582. *Semnul clinic de supradozare anestezică la concentraţii mici de anestezic este:

A. pierderea cunoştinţei;

B. agitaţie;

C. tulburări vizuale;

D. depresie cardiacă

E. dificultăţi în respiraţie;

583. În faza iniţială a şocului anafilactic apar următoarele manifestări clinice:

A. eritem;

B. prurit intens;

C. dispnee;

D. diaree;

E. conjunctivită.

584. *În criza hipertensivă apărută ca accident al anesteziei loco-regionale, tratamentul de

urgenţă constă în administrarea de:

A. factor VIII;

B. nitroglicerină sublingual;

C. aspirină;

D. hemisuccinat de hidrocortizon;

E. adrenalină injectabil.

EXTRACTA DENTARA – intrebari complement simplu

585. *Indicațiile extracției dentare prin leziuni dento-parodontale sunt următoarele cu

excepția:

A. dinți cu distrucții coronoradiculare avansate care nu mai pot fi restaurați protetic

B. dinți care au provocat complicații infecțioase (celulită, abces vestibular)

C. dinți care întrețin infecții sinusale

D. dinți cu procese parodontale marginale severe şi extensive

E. dinți cu gangrenă complicată la care tratamentul endodontic şi chirurgical

endodontic a eşuat

586. *Indicațiile extracției dentare sunt:

A. dinți din focarele de fractură ale maxilarelor care permit tratamentul chirurgical

B. dinți incluşi care nu dau tulburări funcționale sau tulburări de erupție

C. dinți extruzați sau cu devieri importante ale axului de implantare

D. dinți fracturați longitudinal coronar

E. pacienți cu boli cronice în faze compensate care pot suporta tratamente

stomatologice de lungă durată

587. *Hepatitele virale cronice determină modificări importante în:

A. creşterea vsh-ului

B. formula leucocitară

C. hemostază

D. formula eritrocitară

E. scăderea hematocritului

588. *Contraindicații absolute în extracția dentară sunt următoarele:

A. pacienți hiv seropozitivi si sida

B. pacienți cu hemofilie a sau b

C. pacienți cu boala albers-schonberg sau boala oaselor de marmură

D. pacienți care prezintă valvulopatii, cardiopatii congenitale sau endocardită

infecțioasă in antecedente

E. pacienți supuşi tratamentului chimioterapic

589. *Contraindicații relative ale extracției dentare sunt următoarele cu excepția:

A. corticoterapie prelungită

B. extracțiile în leucemii cronice în fază compensată

C. leucemia acută

D. diabet zaharat

E. in primele 6 luni de la producerea unui infarct miocardic

590. *Timpii extracției dentare sunt următorii:

A. anestezia

B. sindesmotomia

C. pansament compresiv supraalveolar

D. sutura plăgii alveolare postextracționale

E. chiuretajul alveolar

591. *Extracția molarului de minte inferior cu elevatorul drept prin luxare distală se poate

face în următoarele condiții cu excepția:

A. rădăcini curbate distal

B. molar semiinclus osos

C. spațiu suficient distal

D. arcadă dentară completă

E. rădăcinile molarului de minte nu prezintă curburi sau divergențe accentuate

592. *Care afirmație este falsă cu privire la extracția propriu-zisă a dintelui:

A. se verifică dacă nu există gingie aderentă care se va rupe la îndepărtarea dintelui

din alveolă

B. se evită izbirea arcadei antagoniste în momentul în care dintele „scapă” din alveolă

C. gingia decolată în urma extracției dentare trebuie îndepărtată

D. marginile strivite, necrotice ale gingiei se îndepărtează

E. dintele extras se examinează dacă este întreg sau lipsesc fragmente din vârful

rădăcinii

593. *Care din următoarele afirmații este falsă:

A. cleştele pentru incisivi şi canini superiori este drept

B. la cleştele pentru premolarii superiori, falca vestibulară prezintă un pinten pentru a

se insera între cele două rădăcini vestibulare

C. cleştele „corn de vacă” are falca vestibulară ascuțită care se insinuează sub

bifurcația radiculară vestibulară

D. cleştii pentru molarii inferiori cudați pe lat sunt utili în caz de trismus

E. pentru extracția caninului inferior se foloseşte cleştele de premolar, deorece are

rădăcina lungă şi puternică

594. *Cleştele in formă de S pe cant, prevăzut cu un piten:

A. este utilizat în zona frontală maxilară

B. este utilizat pentru extracția molarilor inferiori

C. este utilizat pentru extracția molarului de minte superior

D. pintenul este poziționat pe falca vestibulară

E. poziția pintenului diferențiază cei doi cleşti pentru cadranul 3 şi 4

595. *Care dintre următoarele afirmații cu privire la extracția resturilor radiculare mici

situate profund intraalveolar este falsă:

A. se pot utiliza elevatoare drepte fine

B. se pot utiliza acele endodontice

C. cand metodele conservatoare eşuează se intervine chirurgical prin alveoloplastie

D. se pot utiliza frezele dentare rotunde mici pentru rădăcinile mai mari

E. se pot utiliza cleşti de rădăcini foarte fini

596. *Care din următoarele afirmații cu privire la design-ul lamboului în tehnica

alveolotomiei este incorectă:

A. lamboul triunghiular este indicat când nu se urmăreşte acoperirea totală a alveolei

postextracționale

B. lamboul trapezoidal este delimitat printr-o incizie marginală şi două incizii verticale

de degajare uşor divergente

C. lamboul tip plic este creat prin incizie marginală extinsă la doi dinți limitrofi

anterior şi posterior

D. lamboul trapezoidal prezintă dezavantajul că prin mobilzare nu permite acoperirea

alveolei

E. lamboul trapezoidal previne apariția hemorgiei şi alveolitei postextracționale

597. *Care din următoarele afirmații cu privire la extracția alveoloplastică este corectă:

A. în tehnica alveoloplastică se poate utiliza un lambou mucoperiostal plic sau

trapezoidal

B. sutura se face cu fire rezorbabile

C. verificarea corectitudinii eliminării marginilor ascuțite, a proeminențelor şi a

neregularităților osoase se face palpatoriu, dupa replicarea lambourilor

D. indicația extracției alveoloplastice este obținerea postextracțională a unei zone

alveolare încadrate morfologic crestei edentate

E. proteza imediată sau precoce va fi refacută sau rebazată dupa 6-12 luni

598. *Accidentele extracției dentare sunt următoarele, cu excepția:

A. înghițirea dinților sau a resturilor radiculare

B. dislocarea dintelui în spațiile extraalveolare

C. hemoragia postextracțională

D. leziuni ale ramurilor nervoase

E. fractura mandibulei sau a tuberozității maxilare

599. Dupa finalizarea extractiei, pacientului i se dau urmatoarele indicatii:

A. se vor consuma lichide cu paiul pentru a nu crea presiune negativă

B. păstrarea tamponamentului supraalveolar timp de o oră

C. periajul dentar se reia parțial de a doua zi, evitand atingerea plagii postextractionale

4-5 zile

D. timp de 24-48 de ore se va evita consumul alimentelor moi

E. se recomandă antialgice înainte de remisia anesteziei pentru prevenirea durerilor

postextractionale

600. Se recurge la extracția dinților permanenți în următoarele situații:

A. dinți cu gangrenă simplă la care metodele endodontice au eşuat

B. dinți care au cauzat infecții osoase (osteoperiostite, osteomielite)

C. dinți traumatizați

D. dinți fracturați transversal în treimea apicală

E. dinți in malpoziție, neredresabili ortodontic

601. Contraindicații loco-regionale sau generale absolute ale extracției dentare sunt:

A. in primii doi ani dupa un infarct miocardic acut

B. extracția in primele 3 luni şi ultimele 2 luni de sarcină

C. leucozele acute

D. dinți din zonele supuse recent radioterapiei

E. dinți din procese neoplazice maligne (extracția făcându-se in cursul intervenției

chirugicale)

602. Contraindicații loco-regionale relative sau temporare ale extracției dentare sunt:

A. afecțiuni inflamatorii localizate sau difuze cu stare generală alterată

B. in primele zile de menstruație, existând un risc crescut de sângerare

C. afecțiuni acute ale mucoasei oro-faringiene

D. distrucții osoase care ar predispune la fracturi în os patologic (chisturi, tumori

benigne)

E. pacienți cu hepatite cronice virale

603. Contraindicații generale relative, in care extractia devine posibila doar dupa luarea

unor masuri specifice, sunt:

A. în primul an de la producerea unui infarct miocardic

B. pacienți cu hipertensiune arterială

C. pacienți cu hemofilie A sau B

D. pacienți cu afecțiuni acute ale mucoasei oro-faringiene (pericoronarite, stomatite)

E. stări post-terapeutice: corticoterapie prelungită, radioterapie, chimioterapie

604. Alegerea momentului extracției dentare se face in functie de stadiul leziunii dentare,

starea generala a pacientului, astfel:

A. este posibilă efectuarea extracției „la cald” când infecția este localizată in alveolă

sau în jurul acesteia

B. este posibilă efectuarea extracției „la cald” când extracția este complicată

C. extracția se efectuează doar „la rece” (atunci când temperatura pacientului este

normală)

D. se temporizează extracția dentară atunci când se asociază alterarea septică a stării

generale şi/sau decompensarea unor stări patologice generale

E. se temporizează extracția dentară când infecția nu a depăşit stadiul endoosos, fiind

localizata în parțile moi perimaxilare

605. Timpii extracției dentare cu clestele sunt:

A. bascularea vestibulo-orala a dintelui

B. sindesmotomia

C. luxația dintelui

D. extracția propriu-zisă

E. hemostaza prin introducerea de material hemostatic intraalveolar

606. Aplicarea cleştelui şi priza dintelui trebuie să respecte următoarele condiții:

A. se face în prelungirea axului de implantare a dintelui

B. se aplica întâi falca vestibulară , unde vizibilitatea este mai buna

C. clestele se aplică coronar la distanță de marginea alveolară, pentru a nu leza gingia

D. priza cat mai solida, cu senzatia de „corp comun” intre cleste si dintele de extras

E. se urmăreşte adaptarea cât mai bună a clestelui la coletul dintelui de extras

607. Care din următoarele afirmații sunt corecte cu privire la sindesmotomie:

A. constă în sectionarea ligamentului circular al dintelui

B. se realizează cu sindesmotoame sau elevatoare

C. sindesmotoamele sunt instrumente taioase cu care se poate reduce inaltimea

marginii alveolare pentru o mai buna priza a dintelui

D. desprinderea completă a gingiei din jurul coletului dintelui permite insinuarea

subgingivală a cleştelui de extracție

E. nu este necesara in cazul extractiei resturilor radiculare

608. Care din următoarele afirmații sunt corecte, influentand luxatia dintelui si tehnica de

extractie:

A. la maxilarul superior pereții alveolari vestibulari sunt mai subțiri cu excepția

molarului secund

B. rezistența excesivă la luxare impune reexaminarea radiografiei şi reconsiderarea

tehnicii de extracție

C. in caz de hipercementoză mişcările de luxație dentară trebuie efectuate cu o

intensitate mai crescută decât la dinții cu rădăcini normale

D. când se prevede o extracție dificilă se va recurge de la început la alveolotomie

E. dilatarea alveolei se realizează prin mişcări de basculare vestibulo-orală asociate la

unii dinți şi cu mişcări de rotație

609. Care din următoarele afirmații privind separarea rădăcinilor sunt corecte:

A. pentru molarii superiori şanțul are formă de T

B. separarea rădăcinilor se efectuează cu ajutorul frezei globulare şi se finalizează cu

freza fisură

C. indicațiile extracției cu separarea rădăcinilor includ molarii cu rădăcini convergente

când distanța între apexuri este mai mare decât deschiderea alveolei

D. după efectuarea separației radiculare extracția se finalizează cu ajutorul cleştelui

dentar baioneta, pentru resturi radiculare

E. separarea radacinilor se poate face prin inchiderea fortata a clestelui de radacini

610. Extracția resturilor radiculare mici situate profund intraalveolar se poate efectua:

A. frezele dentare rotunde mici, pentru rădăcinile mai mari

B. cu acele endodontice, când se poate obține o inserție fermă în canalul radicular, la

rădăcinile mari si drepte, fără curburi

C. elevatoarele drepte fine, evitându-se presiunea apicală

D. cleştii de rădăcini foarte fini

E. când metodele conservatoare eşuează, se apelează la tehnica alveolotomiei

611. Care din următoarele afirmații cu privire la extracția resturilor radiculare cu

elevatoarele sunt corecte:

A. extracția resturilor radiculare mandibulare se poate efectua cu elevatoarele pereche

tip Bein, unul pentru hemiarcada stângă, celălalt pentru hemiarcada dreaptă

B. se poate face cu elevatorul „picior de ciută”

C. tehnica extracției cu elevatorul se desfaşoră în trei timpi

D. prin presiunea verticală cu elevatorul se poate împinge rădăcina în sinusul maxilar

E. prin rotirea în axul lung a elevatorului aplicat între rădăcină si alveolă se măreşte

diametrul spațiului parodontal

612. Care sunt indicațiile extracției prin alveolotomie:

A. divergența şi recurbarea accentuată a rădăcinilor

B. rădăcini cu mobilitate dento-alveolară

C. rădăcini dentare fără hipercementoză (rădăcini „în limbă de clopot”)

D. rădăcini rămase sub lucrări protetice conjuncte

E. resturi radiculare restante după extracții vechi

613. Ce tipuri de lambou sunt utilizate în tehnica extracției cu alveolotomie:

A. lamboul triunghiular, realizat printr-o incizie „în L”

B. lamboul trapezoidal, realizat prin două incizii de descărcare divergente spre fundul

sacului vestibular

C. lamboul tip plic, realizat printr-o incizie situată la limita dintre gingia fixă şi

mucoasa mobilă

D. lamboul trapezoidal, realizat prin două incizii de descărcare divergente spre

marginea alveolară

E. lamboul tip plic, realizat printr-o incizie marginală

614. Care sunt timpii tehnicii de extractie a unui rest radicular prin alveolotomie:

A. incizii pentru crearea unui lambou tip plic, trapezoidal sau triunghiular

B. decolarea initiala a gingivomucoasei si apoi a periostului

C. rezectia osoasa cu expunerea restului radicular

D. sectionarea progresiva, din aproape in aproape a restului radicular

E. reaplicarea si sutura lamboului

615. Rădăcinile dentare pot fi extrase prin următoarele tehnici:

A. extracția cu cleştele de rădăcini

B. extracția cu sindesmotoamele

C. extracția cu ajutorul elevatoarelor

D. extracția cu ciupitorul de os

E. extracția prin alveolotomie

616. Care sunt indicațiile extracției dinților temporari:

A. dinți care întrețin procese septice orale şi generale

B. dinți cu rizaliză fiziologică completă sau incompletă când interferă cu erupția

dintelui permanent

C. leziuni traumatice (fracturi, luxații)

D. în agenezia dintelui permanent când dintele temporar este integru

E. dinți temporari care perturbă erupția dinților permanenți

617. Care sunt îngrijirile postextracționale, in cazul extractiei dintilor temporari:

A. în ziua extracției pacientul este sfătuit să evite traume mecanice, termice şi chimice

B. tratament antibiotic

C. îndepărtarea firelor de sutură la 10-14 zile

D. tamponament compresiv supraalveolar pentru 5-10 minute

E. administrarea unui antalgic o dată cu reluarea periajului dentar după trecerea

anesteziei.

618. Care sunt posibile accidente ale extracției dentare:

A. aspirarea dinților sau a resturilor radiculare

B. comunicarea orosinusală

C. hematomul retrotuberozitar

D. alveolita postextracțională

E. sinuzita maxilară odontogenă

619. Care afirmații cu privire la accidentele extracției dentare sunt adevărate:

A. pentru prevenirea fracturii tuberozității maxilare se evită luxarea distală a molarului

trei superior cu elevatorul

B. semnul Valsalva negativ exclude existența comunicării orosinusale

C. dacă în timpul extracției s-a lezat apexul unui dinte vital, se recurge la extracția

acestuia

D. extracția unui alt dinte se intâmplă surprinzător de des

E. în cazul aspirării unui dinte în cursul extracției dentare pacientul trebuie transportat

de urgență in decubit dorsal intr-o clinică ORL pentru extragerea corpului străin cu

bronhoscopul

620. Care afirmații cu privire la comunicarea orosinusală postextracțională sunt adevărate:

A. deschiderea sinusului maxilar este unul dintre cele mai frecvente si grave accidente

postextracționale

B. manevra Valsalva precizează cu siguranță prezența sau absența comunicării

orosinusale

C. dinți sinusali sunt molarii şi premolarii superiori, exceptând caninii şi incisivii

D. diagnosticul comunicării orosinusale se face prin explorare cu sonda butonată sau

examinare radiografică (SAF)

E. în tehnica plastiei comunicării orosinusale se poate utiliza lamboul palatinal

621. În timpul chiuretajului alveolei postextracționale pot interveni următoarele accidente:

A. lezarea nervului alveolar inferior

B. comunicarea orosinusală

C. lezarea nervilor alveolari supero-posteriori

D. chiuretajul intempestiv poate provoca hemoragia secundară precoce

E. chiuretajul insuficient produce alveolita postextracțională

622. Complicațiile postextracționale sunt:

A. hemoragia prelungită, care durează 15-20 minute

B. alveolita postextracțională

C. hemoragia secundară precoce, care se declanşează de obicei în cursul nopții

D. hemoragia secundară tardivă, care apre de obicei târziu în cursul nopții

E. sângerarea postextracțională normală, care durează 30 minute până la 1 oră

623. Măsurile de hemostază locală postextracțională sunt:

A. introducerea în alveolă de materiale hemostatice

B. chiuretajul alveolar pentru îndepărtarea corpilor străini

C. se preferă blocajul anestezic troncular în locul infiltrației locale

D. tamponament supraalveolar fixat cu fire de sutură pentru 48 ore

E. regularizarea marginii osoase alveolarE.

624. Care din următoarele afirmații cu privire la tratamentul alveolitei postextracționale

sunt adevărate:

A. utilizarea de meşe iodoformate îndesate intraalveolar

B. chiuretajul riguros, profund al pereților osoşi alveolari osteitici

C. sedarea durerii prin infiltrații cu soluții anestezice fara adaos corector

D. irigarea abundentă a alveolei cu soluții antiseptice călduțe

E. stimularea reactivitatii locale cu ajutorul agentilor fizici.

625. Etiologia alveolitei postextracționale:

A. introducerea în alveole a unor materiale în scop antiseptic şi hemostatic

B. prezența fermentului proteolitic activat în salivă

C. fumatul

D. corpi străini intraalveolari

E. tulburări vasomotorii locale provocate de actul operator sau de acțiunea ischemiantă

a adrenalinei din soluția anestezica

626. Care din următoarele afirmații cu privire la alveolita postextracțională uscată sunt

adevărate:

A. alveolita uscată este lipsită de congestie, cu semne locale de suferință trofică

B. in alveolă se găseşte țesut de graulație burjonat care sângerează uşor

C. gingia este tumefiată cu margini congestionate, turgescente

D. cheagul intraalveolar este absent total sau parțial

E. osul alveolar expus este sursa unor dureri continue cu caracter nevralgiform

627. *Care sunt dinţii care prezintă cea mai mare predispoziţie la incluzie?

A. caninii superiori

B. molarii de minte inferiori

C.molarii de minte superiori

D. premolarii superiori

E. caninii inferiori

628. *Cauzele generale ale incluziei dentare sunt:

A. boli endocrine ca de exemplu- hipertiroidism

B. acromegalia

C. infectii specifice ca TBC

D. transmiterea ereditară in despicaturile labio-maxilo-palatine,disostoza

cleidocranian, cherubismul

E. boli autoimune ca lupus eritematos sistemic

629. *Tratamentul radical de extracţie a unui dinte inclus se practică printr-o intervenţie

chirurgicală numită:

A. extracţie cu separare radiculară

B. extracţie alveoloplastică

C. odontectomie

D. extracţie prin alveolotomie

E. odontotomie

630. *Factorii favorizanţi ai fracturii de mandibulă in cursul extracţiilor sunt:

A. poziţia superficială a molarului inclus

B. elasticitatea osoasă a mandibulei

C. poziţia orizontală a incluziei

D. mezioangulaţia sau distoangulaţia molarului inclus

E. pozitia profundă a incluziei, atrofia avansată şi reducerea elasticitaţii osoase la

pacienţii varstnici

631. *Alveolita postodontectomie devine manifestă la :

A. 30 zile postoperator

B. 21 zile postoperator

C. 14 zile postoperator

D. 3-4 zile postoperator

E. 24 ore postoperator

632. *Conform clasificării lui Winter, referitoare la angulaţia molarilor de minte incluşi,

cele mai frecvente sunt:

A. incluziile verticale

B. incluziile orizontale

C. incluzile transversale

D. incluzia mezioangulară

E. incluzia distoangulară

633. *Perioada de erupţie este patologică atunci cand varsta de erupţie a unui dinte cu

dezvoltarea finalizată este depasită cu:

A.1-6 luni pentru dinţii de lapte şi 6-12 luni pentru cei permanenţi

B. 6-12 luni pentru dinţii de lapte şi 6-12 luni pentru cei permanenţi

C.1-6 luni pentru dinţii de lapte şi 12-24 luni pentru cei permanenţi

D.1-6 luni pentru dinţii de lapte şi 18-24 luni pentru cei permanenţi

E.6-12 luni pentru dinţii de lapte şi18-24 luni pentru cei permanenţi

634. Complicaţii nervoase, de natura senzitivă, motorie sau senzorială, care pot duce la

erori de diagnostic şi tratament, in cazul incluziei dentare, sunt:

A. parestezii, hipoestezii in teritoriul ramurilor trigeminale

B. algii cu caracter nevralgiform

C. trismus, ticuri, spasme musculare

D. tulburari de vedere sau auz

E. pareza de facial

635. Indicaţiile odontectomiei sunt:

A. episoade infecţioase-pericoronarită, celulită si abcesul loilor cervicofaciale, osteita

si osteomielita

B. rezorbţia radiculară a dintelui limitrof

C. prevenirea apariţiei unor tumori neodontogene

D. dinţi inclusi in zonele edentate, ce urmează a fii protezate

E. facilitarea tratamentelor ortodontice şi a intervenţiilor de chirurgie ortognată

636. Contraindicaţiile odontectomiei dinţilor inclusi:

A. vârstele extreme

B. riscul afectării structurilor adiacente

C. vindecare parodontală optimaă

D. tratamentul durerii de origine primară

E. status medical compromis

637. Redresarea chirurgical-ortodontică se desfasoară etapizat, dupa cum urmează:

A. creearea spaţiului necesar aducerii pe arcadă a dintelui inclus prin aplicarea unui

aparat ortodontic, care să realizeze dilatarea arcadei dentare

B. descoperirea chirurgicală a coroanei, dintelui inclus şi tunelizarea alveolei pe

traiectoria de erupţie a dintelui

C. ancorarea dintelui prin diverse dispozitive

D.exercitarea unei tracţiuni lente prin intermediul sistemului de ancorare

E. extracţia dintelui şi replantarea în poziţie corectă anatomic

638. Aspecte anatomoclinice importante in odontectomia molarilor inferiori:

A. lungimea radacinilor şi dispoziţia lor

B. curbura radacinilor şi direcţia curburii radiculare

C. raportul cu molarul prim mandibular

D. raportul cu nervul dentar inferior

E. natura ţesuturilor supraiacente

639. Poziţii ectopice ale molarului de minte inferior:

A. incluzia in ramul ascendent mandibular

B. incluzia la nivelul apofizelor genii

C. incluzia intre caninul inferior şi premolarul inferior

D. incluzia la nivelul bazilarei

E. incluzia in condilul mandibulei

640. Accidente intraoperatorii in cursul odontectomiei molarului de minte superior:

A. fractura radiculară a molarului inclus

B. luxarea mandibulei

C. fractura tuberozitaţii maxilare

D. deschiderea sinusului maxilar

E. lezarea nervului facial

641. Indicaţiile decapusonării :

A. pacienţi tineri cu dinţi in incluzie submucoasă

B. spaţiu suficient de erupţie pe arcadă

C. dintele erupt din osul alveolar pană la ecuatorul anatomic

D. dintele prezintă anomalii de formă si volum

E. dintele este in incluzie osoasă sau ectopică

642. *In urmatoarele situaţii se recurge la odontectomia caninului superior inclus:

A. incluzie ectopică

B. prezenţa caninului temporar pe arcadă

C. lipsa spaţiului suficient de erupţie a caninului definitiv

D. caninul inclus deformează tabla osoasă vestibulară deasupra caninului temporar

E. incluzia este bilaterală

643. *Cea mai dificilă odontectomie in cazul incluziei molarului de minte inferior este:

A. poziţia orizontală

B. poziţia verticală

C. poziţia distoangulară

D. poziţia mezioangulară

E. poziţia vestibuloangulară

644. In cazul odontectomiei molarilor inferiori la pacienţii edentaţi total, înaintea

intervenţiei trebuie evaluate atent urmatoarele:

A. grosimea mandibulei

B. poziţia şi dimensiunea dintelui inclus

C. relaţia dintelui cu marginea bazilară a mandibulei

D. stratul osos supraiacent dintelui inclus

E. relaţia dintelui cu nervul lingual

645. Profilaxia antibiotică in odontectomia molarilor inferiori este indicată cand:

A. incluzia a fost asociată cu complicaţii supurative

B. intervenţia a depăşit 20 de minute

C. pacientul suferă de diabet zaharat

D. pacientul are un teren alergic

E. pacientul este sănătos

646. Incizia in baionetă in cazul odontectomiei molarilor superiori este indicată in

urmatoarele situaţii;

A. incluzie verticală submucoasă

B. cand se doreste crearea unui acces mai larg

C. in incluziile dentare profunde

D. in incluziile în care osul are o grosime de 2mm pe faţa ocluzala a molarul vertical

E.în situaţiile în care molarul a perforat tabla osoasa şi se palpează un cuspid

submucos

647. *Rezectia apicala se indica in:

A. fractura radiculara in treimea medie

B.fractura radiculara in treimea apicala

C..fractura radiculara verticala

D. leziuni periapicale extinse care depasesc treimea apicala a radacinii

E. dinti cu subminare marcata a portiunii coronare

648. *Lamboul semilunar utilizat in rezectia apicala:

A.ofera un acces extins la nivelul leziunii periapicale

B intereseaza marginea gingivala libera

C incizia si decolarea sunt facile

D necesita anestezie extinsa

E.igiena orala este ingreunata

649. *Contraindicatiile relative ale rezectiei apicale sunt:

A. fractura radiculara verticala

B. dinti cu implantare compromisa

C. corticala vestibulara groasa

D. dinti fara valoare protetica

E. pacienti cu teren nefavorabil

650. *Complicatiile postoperatorii ale rezectiei apicale sunt:

A. edemul

B. hematomul

C. suprainfectia

D. hemoragia postoperatorie

E. dehiscenta plagii postoperatorii

651. *Incizia practicata pentru rezectia apicala trebuie sa indeplineasca urmatoarele

conditii:

A. sa evite lezarea structurilor anatomice importante

B. sa permita extinderea ei in caz de nevoie

C. latimea lamboului delimitat sa nu depaseasca dimensiunea meziodistala a dintelui

asupra caruia se intervine

D. sa permita decolarea succesiva a mucoasei si apoi a periostului

E. sa creeze o cicatrice supla si putin vizibila

652. *Prepararea cavitatii retrograde in cadrul rezectiei apicale:

A. are ca obiectiv realizarea unei cavitati de clasa a 2-a bine definita

B. trebuie sa fie realizata in axul lung al dintelui

C. are o adancime de 3 mm

D. se realizeaza cu cu o fraza con invers sau cu ansa de ultrasunete

E. se realizeaza cu sonda 17 sau cu escavatoarele

653. *Chiuretajul periapical:

A. se practica postextractional in cazul dintilor cu tesut de granulatie organizat in

jurul varfului radacinii

B. indicatia de elective este reactia de corp strain declansata de o obturatie

radiculara in exces

C. se contraindica in cazul dintilor din vecinatatea sinusului maxilar, a canalului

mandibular sau nervului mentonier

D. consta in inlaturarea materialului de obturatie in exces, a tesutului de

granulatie si rezectia apexului radicular

E. reduce gradul de implantare al dintelui

654. Materialele utilizate in obturatia retrograda:

A. trebuie sa permita adeziunea la substratul radicular si in mediu umed

B. se utilizeaza frecvent gutaperca sau Super EBA

C. nu este necesar sa fie radioopace

D. trebuie sa realizeze sigilarea tridimensionala a canalului radicular

E. cele mai folosite sunt cimentul glasionomer si MTA

655. Indicatiile rezectiei apicale date de patologia dento-parodontala sunt:

A. parodontita apicala cronica circumscrisa

B. luxatia dentara cu intruzie

C. esecul tratamentului endodontic cu persistenta simptomatologiei de parodontita

apicala

D. rezorbtii radiculare interne sau externe

E. necroza apexului radicular

656. Anomaliile anatomice care indica rezectia apicala sunt:

A. curbura accentuata a canalului radicular in treimea apicala

B. dinti cu radacina nedezvoltata

C. canale radiculare impermeabile in treimea apicala

D. instrument fracturat in canal,mai ales in treimea apicala

E. prezenta unor obturatii vechi din materiale dure

657. Inciziile marginale utilizate in rezectia apicala pot delimita urmatoarele lambouri:

A. lamboul semilunar cu concavitatea si pediculul spre fundul de sac vestibular

B. lamboul triunghiular prin asocierea unei incizii verticale de degajare

C.lamboul triunghiular prin asocierea a doua incizii verticale de degajare

D. lamboul trapezoidal cu pediculul spre fundul de sac vestibular

E. lamboul trapezoidal cu pediculul spre festonul gingival

658. Contraindicatiile absolute ale rezectiei apicale sunt:

A. dificultati de acces datorita prezentei unor bride cicatriceale, microstomiei,

sclerodermiei

B. radacini foarte scurte

C. dinti fara valoare protetica datorita distructiei coronoradiculare extinse

D. pacienti imunocompromisi

E. corticala vestibulara groasa

659. Contraindicatiile temporare ale rezectiei apicale sunt;

A. fractura radiculara verticala

B. fractura radiculara in treimea apicala

C. faza decompensate a unor afectiuni generale (diabet zaharat, HTA.

D. primul si ultimul trimestru de sarcina

E. afectiuni acute ale gingivomucoasei orale

660. Inciziile palatinale pentru rezectia apicala:

A.se practica pentru radacinile palatinale ale molarilor superiori

B. se practica pentru radacina cu orientare palatinala a incisivului lateral

C. se practica pentru radacina palatinala a primului premolar in caz de radacini foarte

divergente si tangente la sinusul maxilar

D. delimiteaza un lambou triunghiular

E. incizia verticala de degajare se va plasa in dreptul premolarilor sau caninului

661. Dezavantajele lamboului trapezoidal utilizat in rezectia apicala sunt:.

A. se poate produce un defect gingival tip “fisura”daca incizia este prea aproape de

marginea gingivala libera

B. colturile lamboului se pot necroza

C. irigatia lamboului poate fi deficitara daca inciziile verticale nu au fost efectuate

corect

D. dimensiunile limitate ale lamboului ofera acces minim

E. decolarea dificila poate duce la delabrarea lamboului

662. Principalii timpi operatori ai rezectiei apicale sunt:

A. trasarea inciziilor

B. decolarea lamboului mucosal cu menajarea periostului

C. decolarea lamboului mucoperiostal si trepanarea osoasa

D. rezectia apexului si chiuretajul periapical

E. drenajul plagii operatorii cu mese sau lama de cauciuc

663. Accidentele intaoperatorii in timpul rezectiei apicale pot fi:

A. leziuni ale apexurilor dintilor vecini

B. suprainfectia plagii postoperatorii

C .hematomul postoperator

D. leziuni nervoase

E. recidiva procesului patologic

664. Complicatiile postoperatorii posibile ale rezectiei apicale sunt:

A. hemoragie prin deschiderea sinusului maxilar

B. fractura radacinii

C. mobilitate dentara excesiva datorita scurtarii excesive a radacinilor

D. suprainfectia plagii

E. recidiva procesului patologic

665. Premolarizarea:

A. se aplica molarilor inferiori

B. consta in sectionarea unei radacini la nivelul jonctiunii acesteia cu coroana

dintelui

C. consta in indepartarea unei jumatati corono-radiculare a dintelui

D. cand se pastreaza ambele jumatati corono-radiculare se numeste bicuspidare

E. linia de separare corono-radiculara are forma literei T

666. Amputatia radiculara:

A.se poate aplica dintilor monoradiculari

B.pentru primul premolar superior se numeste “premolarizare”

C.se aplica molarilor superiori

D.se aplica atunci cand procesul periapical intereseaza strict una dintre radacini

E.separarea radacinii se practica in jumatatea ei coronara

667. *Extractia alveoloplastica:

A..implica extractia dintelui fara rezectie modelanta a procesului alveolar

B..implica extractia dintelui si rezectia modelanta a procesului alveolar

C..este necesara la dintii cu arcada antagonista integra

D..in cadrul interventiei examenul radiologic nu este necesar

E..nu este necesara expunerea osului alveolar prin incizii de descarcare

668. *Frenectomia:

A. consta in excizia frenului in plan supraperiostal

B. consta in alungirea frenului cu scopul de a adânci vestibulul oral

C. incizia intereseaza simultan mucoasa si periostul

D. tehnica se aplica in cazul frenurilor cu insertie inalta pe creasta

E. nu se recomanda aplicarea unor rulouri sau a unei proteze conformatoare

669. *Hiperplazia fibroasa inflamatorie sau hiperplayia epitelio-conjunctiva:

A.se localizeaza de obicei in fundul de sac lingual

B. este cauzată de iritaţia mecanică a mucoasei produsă de marginea unei lucrări

protetice incorect adaptate

C. tratamentul este exclusiv prin excizie cu laserul

D. examenul histopatologic nu este obligatoriu

E. in orice faza de evolutie tratamentul este conservator si implica doar refacerea

protezei

670. *Hiperplazia fibroasă a tuberozităţii maxilare:

A. nu modifica spaţiul intermaxilar

B. se dezvolta doar in sens vertical

C. se poate asocial cu hipertrofia osoasa a tuberozităţii şi poate provoaca creşterea

volumului tuberozitar

D. tratamentul poate fi conservator

E.excizia se realizeaza prin doua incizii paralele

671. Hiperplazia fibroasa a tuberozitatii maxilare:

A. produce rezorbţia osoasă a tuberozităţii maxilare

B. clinic leziunea este insotita de dureri

C. se dezvolta in plan vertical si transversal, producând creşterea în volum a

tuberozităţii maxilare

D. dupa excizie nu este necesara sutura

E. excizia presupune o incizie perituberozitara eliptica

672. Extractia alveoloplastica:

A. este o metodă chirurgicală de conformare şi conservare a crestei alveolare

B. are ca scop obtinerea unui camp protetic favorabil protezării

C. interventia nu necesită incizii în vederea creării unor lambouri

D. rezecţia marginilor osului alveolar se va extinde astfel încât să permită sutura

primară a plăgii gingivo-mucoase

E.sutura se face doar cu fire separate

673. Alveoloplastia septala:

A. tehnica implica indepartarea osului septal interalveolar

B. are ca scop repozitionarea tablei osoase vestibulare protruzate

C. tehnica nu necesită conservarea corticalei externe

D. metoda se aplica doar in acelasi timp chirurgical cu extractiile dentare

E. este necesara aplicarea postoperator al unui conformator

674. Torusul mandibular

A. se localizeaza pe versantul vestibular al crestei alveolare mandibulare

B. se localizeaza pe versantul lingual în dreptul zonei canin-premolare

C. se indica rezectia modelanta a torusului pentru a evita bascularea protezei şi

leziunile de decubit

D. în cursul rezectiei torusului mandibular se poate leza nervul lingual

E. excizia torusului mandibular nu necesita anestezia nervului lingual

675. Rezectia modelantă a apofizelor genii:

A.este indicată in cazul atrofiei accentuate a crestei alveolare mandibulare

B. incizia se realizeaza pe coama crestei in zona mediana, incisive-canină

C. interventia presupune dezinsertia muschilor geniogloşi

D. muşchii geniogloşi trebuie reinseraţi prin sutură

E. plaga postoperatorie nu necesită sutură

676. Alogrefa osoasă:

A. este un fragment osos transferat între indivizi diferiţi genetic dar care

aparţin aceleaşi specii

B..este un fragment de os cortical sau corticospongios recoltat dintr-o zonă donatoare

şi transferat într-o zonă receptoare, la acelaşi individ

C. se obţine de la donatori

D. au o compoziţie unică sau rezultă din combinaţia mai multor material, sintetice sau

naturale

E. hidroxiapatita este o alogrefă osoasă

677. Vestibuloplastia prin epitelizare secundara :

A.se realizeaza pentru extinderea mucoasei fixe şi adâncirea şanţului vestibular

B. implica epitelizarea secundara a periostului expus după decolarea şi deplasarea

mucoasei mobile spre baza crestei alveolare

C. incizia se practică în mucoasa fixă, la 0.5-1 cm de joncţiunea cu mucoasa mobilă

D. se crează un lambou mucoperiostal care se deplasează spre coama crestei alveolare

E. rezultatul obţinut este superior daca suprafaţa de periost descoperită se acopera cu

grefe libere de mucoasa

678. Leziunile traumatice dentare de tip I:

A. afecteaza smaltul coroanei dentare

B. nu deschid camera pulpara

C. se soldeaza cu lipsa de substanta care intereseaza marginile incizale sau cuspizii

D. camera pulpara transpare sub forma unei pete de culoare roz

E. se evidentiaza prin transiluminare sau impregnare cu substante colorante

679. Contuzia parodontala se manifesta prin:

A.dureri surde, de intensitate moderata

B. mobilitate dentara

C. edem si microhematoame in spatiul periodontal

D. test de vitalitate negativ

E. modificari radiografice cu discreta largire a spatiului periodontal

680. Luxatia dentara cu intruzie produce:

A. devitalizarea pulpei dentare

B. deplasarea verticala a dintelui in directie apicala

C. in cazul absentei unui dinte adiacent deplasarea se produce in directia acestuia

D. mobilitate dentara

E. imagine radiografica de largire a spatiului periodontal

681. Tratamentul luxatiei dentare cu extruzie consta in:

A. extractie in cazul dintilor temporari

B. repozitionare manuala si imobilizare cu gutiera acrilica pentru dintii temporari

C. repozitionare manuala si imobilizare flexibila cu ligaturi de sarma pentru dintii

permanenti

D. slefuiri selective in cazul extruziilor minore, sub 3 mm

E. redresare ortodontica

682. *In luxatiile laterale imobilizarea dintilor se mentine timp de:

A. o saptamana

B. 14 - 21 zile

C.. 4 - 6 saptamani

D. 6 – 8 saptamani

E. 1 – 2 luni

683. *Saliva poate fi un bun mediu de depozitare pentru un dinte avulsionat timp de:

A. 30 minute

B. 2 -3 ore

C. 24 ore

D. nelimitat

E. nu este un mediu de depozitare recomandat

684. *Replantarea in cazul dintilor temporari:

A. se face imediat, la locul accidentului

B. se face in cel mult 2 ore posttraumatic

C. se face dupa tratamentul endodontic

D. se contraindica datorita lipsei de cooperare a copilului

E. va impiedica eruptia dintelui permanent datorita instalarii anchilozei dentoosoase

685. Tehnica replantarii unui dinte avulsionat include:

A. decontaminarea prin curatarea mecanica a suprafetei radiculare

B. chiuretajul alveolei dentare

C. replantarea dintelui in pozitie corecta sub presiune digitala

D. control radiografic al pozitionarii corecte a dintelui

E. imobilizarea dintelui

686. Tratamentul endodontic se aplica:

A. dintilor maturi, cu apexul inchis, la 7 – 10 zile dupa replantare, inainte de

indepartarea imobilizarii

B. dintilor maturi, cu apexul inchis, doar in cazul aparitiei complicatiilor pulpare sau

periapicale

C. dintilor cu apexul deschis in cazul aparitiei complicatiilor pulpare sau periapicale

D. inaintea replantarii in cazul dintilor cu fibrele periodontale necrozate

E. inaintea replantarii in cazul tuturor dintilor

687. *Rezorbtia radiculara consecutiva unui traumatism dentar este cauzata de:

A. lezarea cementului radicular

B. fractura peretelui alveolar

C. pierderea de celule si fibre periodontale

D. timpul prelungit de imobilizare

E. instituirea tardiva a tratamentului endodontic

PARODONTOLOGIE

688. *Din punct de vedere anatomic, parondonţiul este format din:

A. ligament parodontal, os alveolar, cement

B. gingie, ligament parodontal, os alveolar, cement

C. gingie

D. gingie şi aparat de susţinere (os alveolar, ligament parodontal)

E. ligament parodontal care este format din fibre de colagen

689. Epiteliul sulcular:

A. este un epiteliu keratinizat

B. se întinde de la creasta gingiei marginale şi nivelul coronar al epiteliului joncţional

C. fiind keratinizat şi gros, nu permite penetrarea produşilor biofilmului dentar spre

ţesutul conjunctiv al gingiei

D. nu prezintă digitaţii în condiţii normale

E. este format din două straturi celulare bazal şi spinos

690. Ţesutul conjunctiv gingival:

A. este alcătuit din celule, fibre de colagen, substanţă fundamentală

B. este alcătuit din celule, fibre de colagen

C. în condiţii fiziologice în ţesutul conjunctiv nu există celule plasmatice ţi neutrofile

D. există trei tipuri de fibre de colagen gingivodentare, circulare, transseptale

E. elementul celular preponderent în ţesutul gingival este fibroblastul

691. Parametrii clinici de evaluare a stării de sănătate gingivală:

A. culoarea gingiei sănătoase - roz roşietică

B. conturul gingiei sănătoase – în lamă de cuţit

C. dimensiunea gingiei sănătoase - mărită

D. textura gingiei în condiţii patologice – hiperplazică

E. consistenţa gingiei sănătoase - fermă şi rezilientă

692. Ligamentul parodontal:

A. este format din fibre de colagen, elemente celulare şi substanţă fundamentală

B. celulele participă la formarea şi rezorbţia osului alveolar şi a cementului

C. îndeplineşte funcţia mecanică prin ataşarea dintelui de osul alveolar, însă nu

absoarbe forţele exercitate pe dinte

D. nu se remodelează

E. odontoblastele sunt celule formatoare de os alveolar

693. *Osul alveolar:

A. în condiţii normale procesul alveolar se află la 1-2mm sub JSC

B. în condiţii normale procesul alveolar se află la 1-2mm deasupra JSC

C. în condiţii normale precesul alveolar se alfă la nivelul JSC

D. în condiţii patologice procesul alveolar se află la 1-2mm sub JSC

E. în condiţii patologice precesul alveolar se află la 1-2mm deasupra JSC

694. Cementul:

A. se formează doar până la erupţia dinţilor

B. acelular se află la nivelul porţiunii coronare a rădăcinii

C. celular se află la nivelul treimii apicale a rădăcinii şi la nivelul furcaţiilor

D. JSC – în 60-65% din cazuri smalţul depăşeşte cementul

E. JSC – în 30% din cazuri există o conexiune cap la cap a smalţului şi a cementului

695. *Parodontita cronică forma moderată se caracterizează prin:

A. mobilitate între 3-4mm

B. adâncime de sondaj între 3-4mm

C. pierdere de ataşament de 3-4mm

D. recesie de 3-4mm

E. pungi gingivale de 3-4mm

696. Medicaţia care poate induce modificări gingivale:

A. modificările induse nu sunt corelate cu prezenţa biofilmului dentar

B. poate produce modificări de volum ale gingiei

C. sunt fenitoina, ciclosporina, nifedipina, beta blocantele

D. sunt fenitoina, ciclosporina, nifedipina, blocante ale canalelor de calciu

E. produce recesii gingivale marcante

697. *Gingivita de placă se caracterizează prin:

A. migrarea ataşamentului epitelial în sens coronar

B. migrarea ataşamentului epitelial în sens apical

C. migrarea JSC in sens apical

D. prezenţa pungilor parodontale

E. alveoliză orizontală

698. Parodontita cronică:

A. apare numai la adulţi, la copii şi tineri apare numai parodontita agresivă

B. se caracterizează prin progresia lentă, moderată a bolii

C. forma generealizată afectează > 30 de dinţi

D. poate fi asociată cu diabet zaharat, HIV, fumat, stres

E. se caracterizează predominant prin alveoliză localizată verticală severă

699. *Parametrul clinic care stabileşte diagnosticul diferenţial între parodontită şi gingivită

este:

A. sângerarea la sondaj

B. pierderea ataşamentului epitelial

C. gradul de inflamaţie gingivală

D. adâncimea de sondaj

E. mobilitatea dentară

700. Parodontita agresivă:

A. se asociază cu prezenţa semnificativă a biofilmului şi tartrului dentar

B. există numai forma localizată care afectează molarii şi incisivii

C. progresia bolii este rapidă

D. mecanismele genetice sunt implicate în apariţia bolii

E. rolul factorilor locali este foarte important în apariţia bolii

701. Leziunile primar endodontice:

A. necroza parodontală precede apariţia necrozei pulpare

B. necroza pulpară precede apariţia leziunilor parodontale

C. leziunea pulpară poate disemina la nivelul furcaţei determinând alveoliză

D. clinic, se caracterizează prin apariţia de pungă falsă (gingivală)

E. clinic, punga parodontală este adâncă spre apex

702. Indicele de placă Silness&Löe:

A. în determinare se folosesc cele patru suprafeţe dentare laterale

B. apreciază grosimea depunerii plăcii la nivelul marginii gingivale dentare

C. în determinare se folosesc substanţe revelatoare de placă

D. cod 2 semnifică placă abundentă vizibilă doar cu sonda care acoperă mai mult de o

treime , dar nu mai mult de două treimi ale unei suprafeţe dentare

E. are 4 scoruri posibile

703. *Indicele de igienă orală OHI:

A. este un indice de igienă orală şi gingivoragie

B. are două componente - una care descrie depozitele de placă la nivel coronar şi alta

la nivel radicular

C. implică măsurarea suprafeţelor a 4 dinţi

D. se folosesc suprafeţele vestibulare ale dinţilor 1.6, 1.1, 2.6, 3.1 şi suprafeţele

linguale ale dinţilor 3.6 şi 4.6

E. scor 1 = placa acoperă două treimi din suprafaţa examinată

704. Indicele gingival simplificat (GI-S Lindhe 1983) şi Indicele de sângerare gingivală

(GBI, Ainamo&Bay 1975):

A. înregistrează gingivoragia spontană a celor patru suprafeţe dentare

B. se apreciază ca fiind prezentă sau absentă

C. sunt indici procentuali

D. nu sunt foarte utili în reevaluările terapeutice

E. scor 1 = gingivoragie punctiformă izolată, unică

705. Indicele CPITN:

A. foloseşte următorii indicatori: hemoragia gingivală, tartrul, pungile parodontale

B. cod 1 = gingivoragie provocată de sondaj, porţiunea colorată a sondei rămâne

complet vizibilă în afara şanţului gingival

C. cod 2 = porţiunea colorată rămîne parţial vizibilă în afara şanţului gingival

D. cod 4 = porţiunea colorată a sondei dispare complet la nivelul pungii parodontale,

pungi mai mari de 6mm

E. cod x = afectarea furcaţiei sau retracţie mai mare de 7mm

706. *Codul 1 CPITN necesită următorul tratament:

A. detartraj, periaj şi educarea igienei orale

B. educarea igienei orale

C. SRP şi educarea igienei orale

D. Îndepărtarea tuturor factorilor de microiritaţie, detartaj, periaj şi educarea igienei

orale

E. FMD

707. Parodontita agresivă:

A. se caracterizează prin distrucţia rapidă a parodonţiului

B. are o prevalenţă mai mare decât parodontita cronică

C. microorganismul identificat în această formă de parodontită este Aggreggatibacter

actinomycetemcomitans

D. mecanismele genetice nu sunt implicate în apariţia bolii

E. este dată de factori de microiritaţie locală şi biofilmul dentar

708. Selectaţi răspunsurile corecte cu privire la parodontita cronică:

A. este precedată întotdeauna de gingivită

B. nu este întotdeauna precedată de gingivită

C. nu toate gingivitele se transformă în parodontite

D. toate gingivitele de transformă în parodontite

E. nu se poate stabili care leziuni de gingivită se transformă în parodontită

709. *Factorul determinant al afecţiunilor parodontale este:

A. tartrul supragingival şi subgingival

B. materia alba, resturile alimentare şi coloraţii

C. placa bacteriană

D. igiena orală deficitară

E. fumatul

710. *În aproape toate cazurile de parodontită agresivă, agentul etiologic primar este

reprezentat de:

A. Porphyromonas gingivalis

B. Aggregatibacter actinomycetemcomitans

C. Prevotella intermedia

D. Fusobacterium nucleatus

E. Tanerella forsythia

711. *În cazul gingivitei cronice:

A. există doar o cantitate redusă de placă bacteriană supragingivală

B. flora microbiană este reprezentată în principal de coci gram-pozitivi

C. există placă bacteriană supragingivală şi subgingivală

D. nu este legată de prezenţa plăcii bacteriene

E. microflora prezentă în gingivită nu prezintă variaţii legate de durata şi prezenţa

biofilmului şi a bolii

712. Factorii de rezistenţă locali care protejează de acţiunea factorilor etiologici ai bolii

parodontale sunt:

A. reacţiile imune complexe

B. fluidul sulcular

C. reacţiile citotoxice

D. bariera epitelială

E. factorii anatomici

713. Dintre factorii etiologici locali ai afecţiunilor parodontale, fac parte:

A. factori funcţionali: obturaţii debordante, edentaţia, contacte proximale deschise

B. factori iatrogeni: coroane neadaptate marginal, restaurări dentare supraconturate

C. factori predispozanţi: obiceiuri şi traumatisme autoinduse, fumatul

D. factori funcţionali: parafuncţiii, malocluzia

E. factori sistemici: boli metabolice, boli hematologice

714. Procesul de formare a biofilmului plăcii bacteriene implică trei etape majore:

A. faza I cu creşterea numărului fuzobacteriilor ţi spirochetelor

B. formarea peliculei glicoproteice

C. colonizarea şi maturarea plăcii cu formarea biofilmului

D. faza II în care apare proliferarea cocilor ţi bacililor gram-negativi

E. aderarea iniţială a bacteriilor, urmată de ataşarea acestora la smalţ

715. Microorganismele biofilmului plăcii îşi exercită acţiunea distructivă asupra

parodonţiului prin următoarele mecanisme:

A. modificări de ultrastructură a florei microbiene

B. producerea de endotoxine sau exotoxine

C. producerea de antigeni

D. invazia directă a ţesutului gingival

E. producerea de colagenaze şi proteaze

716. Factorii sistemici incriminaţi în etiologia bolii parodontale:

A. scad rezistenţa parodonţiului

B. nu sunt întotdeauna corelaţi cu factori locali

C. includ factorii emoţionali şi ereditari

D. deficienţele şi dezechilibrele nutriţionale nu modifică progresia bolii

E. pot fi factori medicamentoşi

717. *Organismul controlează colonizarea microbiană la nivelul cavităţii orale prin factori

imunologici, factorii locali fiind reprezentaţi de:

A. factori serici

B. salivă şi ţesutul gingival

C. periaj dentar şi măsuri de igienă orală

D. fagocitoză

E. răspunsul gazdei

718. *În boala parodontală, interreacţia dintre anticorpi şi bacterii are loc la nivelul:

A. mucoasei orale

B. zonei subgingivale

C. suprafeţelor dentare

D. papilei interdentare

E. osului alveolar

719. Moleculele imunităţii naturale înnnăscute prezente în fluidul salivar, care contribuie la

reacţiile de apărare ale gazdei sunt:

A. IgA de tip secretor (SigA).

B. lactoferinele

C. lizozimul

D. IgG

E. peroxidazele salivare

720. Fluidul sulcular gingival:

A. derivă din patul capilar gingival

B. conţine IgG şi IgA

C. nu poate conţine celule de tip inflamator

D. are o acţiune mecanică de curăţire

E. în inflamaţia gingivală îşi modifică compoziţia

721. Din punct de vedere imunologic, în gingivită:

A. predomină limfocitele T în formele incipiente

B. creşte titrul proteinelor plasmatice la nivelul fluidului sulcular

C. nu se produc modificări

D. creşte titrul anticorpilor serici

E. nivelul IgA este scăzut

722. În parodontita cronică, în infiltratul inflamator:

A. nu sunt prezenţi mediatori ai inflamaţiei

B. nivelul PGE2 este crescut

C. nivelul citokinelor creşte

D. apar concentraţii crescute ale anticorpilor faţă de Porphyromonas gingivalis

E. celulele predominante sunt fibroblastele

723. Componentele sistemului imun, active în boala parodontală, sunt:

A. sistemul imun secretor

B. sistemul imunoreglării

C. fluidul sulcular

D. neutrofile, anticorpi, complement

E. limfocite, macrofage, limfokine

724. Invazia bacteriană a parodonţiului, la nivelul şanţului gingival este limitată de:

A. bariera fizică reprezentată de joncţiunea epitelială

B. anticiorpi şi complement

C. tartrul subgingival

D. celule polimorfonucleare (PMN)

E. ţesutul conjunctiv

725. În parodontita agrsivă localizată, sub aspect imunologic, apar:

A. defecte chemotactice ale celulelor polimorfonucleare (PMN)

B. anticorpi faţă de spirochete

C. depresia fagocitozei

D. anticorpi faţă de Aggregatibacter actinomzcetemcomitans

E. anticorpi faţă de Porpyromonas gingivalis

726. *În inflamaţia parodontală, prima linie de apărare din jurul dintelui este:

A. ţesutul epitelial

B. neutrofilele

C. mecanismele de apărare ale gazdei

D. saliva

E. structura ţesutului gingival

727. *Ca stadiu în patogeneza inflamaţiei parodontale, leziunea avansată:

A. este o leziune reversibilă

B. este bine localizată

C. nu sunt afectate fibrele ligamentului parodontal

D. nu se extinde la osul alveolar

E. este caracteristică parodontitei

728. *Localizarea leziunii iniţiale, ca prim stadiu în patogeneza inflamaţiei parodontale,

este:

A. la nivelul osului alveolar

B. la nivelul şanţului gingival

C. la nivelul ligamentului parodontal

D. la nivelul papilei interdentare

E. la nivelul gingiei ataşate

729. Secvenţele patogenice ale inflamaţiei parodontale sunt delimitate în următoarele stadii:

A. leziunea iniţială

B. leziunea precoce

C. leziunea medie

D. leziunea avansată

E. leziunea incipientă

730. Leziunea iniţială, ca stadiu al inflamaţiei parodontale:

A. este un stadiu intermediar

B. apare în 2-4 zile de la depunerea biofilmului

C. este expresia unei reacţii de apărare faţă d invazia bacteriană

D. afectează ţesutul epitelial

E. corespunde gingivitei

731. Formarea pungilor parodontale presupune:

A. in primă fază, prezenţa bacteriilor la nivel supragingival

B. insinuarea bacteriilor între dinte şi epiteliu joncţional

C. acţiunea macrofagelor

D. detaşarea inserţiei epiteliale

E. migrarea neutrofilelor prin epiteliul joncţional

732. Leziunea stabilizată, ca stadiu al inflamaţiei parodontale:

A. este caracteristică parodontitei

B. apare la 2-3 săptămâni de la acumularea plăciii bacteriene

C. este cantonată strict la nivelul ţesutului conjunctiv

D. se caracterizează prin persistenţa manifestărilor acute

E. este o leziune ireversibilă

733. În cadrul leziunii iniţiale, în cursul patogenezei inflamaţiei parodontale, apar

următoarele modificări:

A. vasoconstricţie

B. marginaţie leucocitară

C. dispariţia colagenului perivascular

D. alterări ale fibroblastelor

E. apariţia unui exudat

734. În funcţie de distribuţia reacţiei inflamatorii, gingivita poate avea următoarele forme:

A. papilară

B. marginală

C. difuză

D. generalizată

E. localizată

735. Parametrii clinici ai gingivitei sunt reprezentaţi de:

A. gingivoragia la sondaj

B. modificări de culoare ale gingiei

C. modificări de textură ale gingiei

D. modificări de contur ale gingiei

E. modificări de formă ale gingiei

736. Afecţiunile hematologice care sunt asociate cu apariţia gingivoragiei sunt reprezentate

de:

A. deficienţa vitaminei C

B. deficienţa vitaminei A

C. hiperprotrombinemia

D. deficienţa de factor plachetar trombocitoplastic

E. purpură hematopoetică

737. Principalii factori endogeni care produc modificări de culoare ale gingiei sunt:

A. melanină

B. bilirubină

C. bismutul

D. fierul

E. argintul

738. *Printre caracteristicile clinice ale gingivitei cronice enumerăm:

A. textura – aspect de “coajă de portocală”

B. tendinţa de hemoragie – gingivită spontană

C. modificările de culoare încep de la nivelul gingiei ataşate şi se extind la nivelul

gingiei interdentare şi marginale

D. debut – lent, de lungă durată

E. durerea - de obicei, gingivita cronică este dureroasă

739. În gingivita cronică putem avea următoarele modificări histologice:

A. vasoconstricţie, distrucţia fibrelor de colagen

B. microulceraţii epiteliale, dilataţii capilare

C. edemul laminei dura

D. staza vasculară şi retenţia de fluid gingival

E. depunere în exces de fibre de reticulină, asociate cu gingivita cronică de lungă

durată

740. *Manifestările gingivale în leucemie sunt reprezentate de:

A. culoarea gingiei predominant violacee

B. contur hipertrofic, fără apariţia de pseudotumori

C. tendinţa la hemoragie nu este accentuată

D. gingia este moale, friabilă, cu suprafaţă mată

E. la nivelul gingiei pot să apară ulceraţii, necroze şi pseudomembrane

741. *În gingivita din graviditate, răspunsul gingival exagerat apare în:

A. luna I

B. luna I-II

C. luna II-III

D. trimestrul II

E. trimestrul III

742. *Forma uşoară de gingivită descuamativă cuprinde următoarele aspecte:

A. pacientul prezintă dureri

B. senzaţie de usturime la modificările de temperatură

C. gingivita generalizată, inclusiv la nivelul gingiei palatului

D. perioadele de exacerbare alternează cu cele de remisiune

E. gingia apare gri-albăstruie, cu descuamarea suprafeţei epiteliale

743. ANUG poate fi corelată şi cu deficienţe sau boli sistemice, cum ar fi:

A. deficienţe proteice

B. hemofilie

C. diabet

D. avitaminoze A,C

E. mononucleoză infecţioasă

744. Gingivita acută herpetică primară este confundată frecvent cu:

A. gingivită asociată cu leucemia

B. ANUG

C. gingivită asociată cu avitaminoza C

D. gingivita alergică

E. gingivita descuamativă

745. *Primul pas în formarea pungii parodontale îl constituie prezenţa:

A. bacteriilor gram negative la nivelul zonei subgingivale

B. bacteriilor gram negative la nivelul zonei supragingivale

C. bacteriilor gram pozitive la nivelul zonei supragingivale

D. bacteriilor gram pozitive la nivelul zonei subgingivale

E. bacteriilor gram pozitive în asociere cu cele gram negative

746. Adâncirea şanţului gingival este consecinţa:

A. deplasării marginii gingivale spre apical

B. deplasării inserţiei epiteliale spre coronar

C. deplasării marginii gingivale spre coronar

D. deplasării inserţiei epiteliale spre apical

E. retracţiei gingivale

747. După topografie, pungile se clasifică în :

A. gingivale

B. parodontale

C. supraalveolare

D. infraalveolare

E. circumferenţiale

748. După numărul de pereţi, pungile se clasifică în:

A. pungi cu 4 pereţi

B. pungi cu 3 pereţi

C. pungi cu 2 pereţi

D. pungi cu 1 perete

E. pungi fără pereţi

749. Următoarele afirmaţii sunt adevărate în legatură cu pungile parodontale:

A. în general, pungile parodontale nu au distribuţie simetrică dreapta –stânga

B. parodontita afectează specific anumite zone, cei mai afectaţi fiind premolarii şi

incisivii

C. formarea pungilor parodontale are ca şi consecinţă pierderea de ataşament gingival

D. perioadele de activitate ale pungilor parodontale alternează cu perioadele de

remisiune

E. perioadele de remisiune au ca şi consecinţă pierderi de ataşament

750. *În parodontita cronică localizată, zonele afectate de boală reprezintă mai puţin de:

A. 20%

B. 25%

C. 30%

D. 40%

E. 50%

751. *În forma moderată de parodontită cronică, pierderea de ataşament epitelial este de:

A. 2-3mm

B. 4-5mm

C. 1-2mm

D. 3-4mm

E. peste 5mm

752. Se consideră ca elemente indicatoare ale modificărilor alveolare în parodontita

următoarele:

A. creasta osului alveolar este cu cel puţin 4mm mai apical faţă de joncţiunea smalţ-

cement

B. osul alveolar crestal este bine definit

C. zonele de bifurcaţie sau trifurcaţie ale rădăcinilor molarilor prezintă zone de

radiotransparenţă

D. creşte opacitatea, densitatea osului interdentar

E. apar resorbţii alveolare orizontale sau angulare

753. Diagnosticul parodontitei cronice se bazează pe următoarele elemente de diagnostic:

A. pierderea de ataşament clinic

B. alveoliză orizontală şi verticală

C. prezenţa pungilor parodontale

D. gingivoragia la sondaj

E. modificările inflamatorii cronice ale gingiei marginale

754. Prognosticul parodontitelor depinde de:

A. posibilităţile pacientului şi ale medicului de a controla factorii etiologici

B. implantaţia dinţilor restanţi

C. numărul pungilor parodontale

D. gradul solicitărilor ocluzale ale dentiţiei

E. numărul şi distribuţia dinţilor restanţi

755. *Tratamentul parodontitelor cuprinde:

A. 2 etape

B. 3 etape

C. 4 etape

D. 5 etape

E. 6 etape

756. Terapia iniţiala parodontală poate cuprinde:

A. educarea pacientului şi instrucţia controlului plăcii

B. scaling şi root planing (SRP)

C. terapia ortodontică

D. tratament chirurgical de reducere al pungilor

E. contenţia temporară a dinţilor

757. Terapia corectoare din parodontite poate cuprinde:

A. şlefuiri ocluzale

B. contenţia temporară a dinţilor

C. tratamentul cariilor şi leziunilor endodontice

D. terapia ortodontică

E. tratamentul chirurgical de reducere a pungilor

758. Parodontita agresivă localizată se caracterizează prin:

A. afectarea localizată a molarilor primi/incisivilor centrali

B. migrarea mezio-labială a incisivilor superiori

C. durere profundă, fără iradiere

D. recesii ale dinţilor afectaţi

E. formarea rareori de abcese dentare

759. Modificările radiografice din parodontita agresivă localizată prezintă următoarele

aspecte:

A. alveoliza orizontală la nivelul molarilor primi şi incisivilor

B. defectele osoase sunt mai puţin adânci decât cele din parodontită cronică

C. alveoliza verticală la nivelul molarilor primi şi incisivilor

D. defectele osoase sunt mai extinse decât cele din parodontita cronică

E. alveoliza se detectează la pubertate

760. Principalele afecţiuni sistemice asociate parodontitei agresive generalizate sunt:

A. diabetul

B. sindromul Down

C. neutropenia

D. nefropatiile

E. dermatozele

761. Microorganismele cel mai frecvent identificate la nivelul biofilmului în parodontita

agresivă sunt reprezentate de:

A. A. actinomycetemcomitans

B. F. nucleatum

C. T. forsythia

D. P. gingivalis

E. S. mutans

762. În etiologia parodontitelor agresive sunt incriminaţi următorii factori:

A. bacteriile gram negative anaerobe

B. caracterul familial

C. defectele funcţionale ale trombocitelor

D. bacteriile gram pozitive aerobe

E. autoimunitatea redusă

763. Semnele clinice ale traumei ocluzale parodontale sunt reprezentate de:

A. migrări dentare

B. sensibilitate dentară la presiune

C. durere spontană

D. creşterea mobilităţii dentare

E. fremitus

764. În faza degenerativă a traumei ocluzale parodontale se observă:

A. distrucţia fascicolelor ligamentare

B. lărgirea spaţiului periodontal

C. modificări epiteliale gingivale sau joncţionale

D. absenţa distrucţiilor cementare

E. prezenţa celulelor de tip inflamator la nivelul spaţiului periodontal

765. Situaţiile care cresc mărimea sau frecvenţa forţelor ocluzale sunt reprezentate de:

A. lucrări protetice fixe sau mobile

B. malpoziţii dentare

C. parafuncţii în poziţii extreme excentrice

D. forţele ce rezultă din interferenţele ocluzale

E. parafuncţii – bruxism, sugerea pipei, interpunerea de obiecte între dinţi

766. Situaţii care modifică direcţia forţelor ocluzale sunt reprezentate de:

A. tratamente restaurative sau protetice incorect conturate care generează forţe

ocluzale oblice, înclinate

B. sugerea pipei

C. dinţi înclinaţi, basculaţi

D. forţele ce rezultă din interferenţele ocluzale

E. bruxism

767. Profilaxia traumei ocluzale este posibilă prin următoarele procedee:

A. conservarea pe cît posibil a dinţilor existenţi, iar dinţii extraşi să fie înlocuiţi

protetic

B. şlefuiri ocluzale profilactice în orice situaţie

C. terapia inflamaţiei parodontale

D. realizarea unor restaurări prin obturaţii sau lucrări protetice care să nu creeze

discrepanţe ocluzale sau forţe oblice

E. direcţionarea forţelor ocluzale axial prin terapie ortodontică

768. Un aspect particular al retracţiei gingivale îl reprezintă:

A. fisurile Miller

B. despicături înguste orientate de la nivelul gingiei în direcţie apicală

C. migrarea marginii gingivale şi a inserţiei epiteliale spre apex

D. fisurile Stillman

E. despicături înguste orientate de la nivelul gingiei în direcţie coronară

769. Miller a clasificat retracţia în:

A. 2 clase

B. 3 clase

C. 4 clase

D. 5 clase

E. 6 clase

770. *Clasa III Miller de retracţie gingivală se caracterizează prin:

A. retracţia gingivală depăşeşte joncţiunea muco-gingivală, fără afectare proximală

B. retracţie gingivală severă extinsă la ţesuturile moi şi dure

C. se recomandă acoperirea rădăcinii denudate

D. şanse absente de acoperire

E. retracţie gingivală cu distrucţie proximală

771. Se consideră importanţi în apariţia şi dezvoltarea retracţiei gingivale următorii factori:

A. placa bacteriană

B. periajul vertical cu periuţe dure

C. forţe ocluzale excesive

D. inserţii joase ale frenului şi bridelor muscular

E. margini gingivale neregulate

772. Tratamentul tipic al retracţiei gingivale cuprinde următoarele etape:

A. controlul plăcii în zona afectată de retracţie gingivală

B. recomandarea periajului intrasulcular cu o perie dură, cu mişcări vibratorii

C. detartraj supra şi subgingival

D. netezire radiculară

E. reevaluarea statusului parodontal local după 6 luni

773. În tratamentul retracţiei gingivale se indică următoarele tipuri de intervenţii

chirurgicale:

A. translaţia laterală a unui lambou pediculat de la dintele vecin

B. lambou dublu papilar

C. grefă autogenă liberă, mai ales din mucoasa linguală din dreptul molarilor

D. lambou poziţionat apical

E. dacă există frenuri şi bride muscular cu inserţie inferioară în zona de retracţie

gingivală, se recomandă frenectomie şi incizia bridelor

774. *Care dintre urmatoarele răspunsuri nu fac parte din caracteristicile clinice ale

pericoronaritei?

A. trismusul

B. halena

C. necroza pulpară

D. durerile iradiante

E. dintele erupt sau parţial erupt

775. Care sunt complicaţiile bolii parodontale?

A. pericoronarita

B. abcesul gingival

C. chistul parodontal

D. chistul periapical

E. abcesul vestibular

776. Care sunt caracteristicile clinice ale pericoronaritei?

A. exudat purulent prezent

B. trismus

C. dureri iradiante spre ureche şi gât

D. dinte erupt sau parţial erupt

E. dinte neerupt

777. Unde se localizează cel mai frecvent pericoronarita?

A. molar de minte maxilar

B. molar de minte mandibular

C. molar prim maxilar

D. molar doi maxilar

E. molar doi mandibular

778. Cauzele apariţiei pericoronaritei sunt?

A. înghesuirile dentare

B. resturile alimentare

C. iritaţiile mecanice ocluzale

D. lucrarile protetice necorespunzatoare

E. placa bacteriană

779. Abcesul parodontal apare:

A. când nu există pungă parodontală

B. când există pungă parodontală

C. când orificiul pungii nu este blocat

D. când orificiul pungii este blocat parţial

E. când orificiul pungii este blocat total

780. Abcesele parodontale se formează cel mai frecvent în zonele cu:

A. pungi osoase foarte adânci

B. recesii gingivale

C. carii radiculare

D. fisuri Stillman

E. bifurcaţii şi trifurcaţii afectate parodontal

781. Unde se localizează cel mai frecvent chistul parodontal?

A. în dreptul caninilor, pe faţa lor linguală

B. în dreptul caninilor, pe faţa lor vestibulară

C. în dreptul premolarilor, pe faţa lor vestibulară

D. în dreptul premolarilor, pe faţa lor linguală

E. în dreptul premolarilor, pe faţa lor palatinală

782. Examinarea parodonţiului determină:

A. leziunile odontale

B. dacă parodonţiul este sănătos sau bolnav

C. malpoziţiile dentare

D. activitatea şi extinderea afectării tisulare

E. caracteristicile bolii parodontale

783. Prezenţa bolii parodontale se determină prin:

A. culoarea gingiei

B. leziuni carioase

C. consistenţa gingiei

D. conturul gingival

E. culoarea mucoasei mobile

784. Aprecierea extinderii distrucţiei parodontale se face prin

A. testarea vitalitatii pulpare

B. evaluarea nivelului atasamentului epitelial

C. evaluarea topografiei si clasificarii pungilor parodontale

D. afectarea furcatiei, in cazul dintilor pluriradiculari

E. prezenta defectelor muco-gingivale

785. Sondajul parodontal se realizează cu ajutorul:

A. sondei dentare

B. sondei CPITN

C. spatulei

D. sondei Nabers

E. sondei Williams

786. Afectarea furcaţiei se clasifică în:

A. clasa I

B. clasa II

C. clasa III

D. clasa IV

E. clasa V

787. Mobilitatea dentară poate fi:

A. vestibulară

B. vestibulo-orală

C. vestibulo-orală şi mezio-distală

D. orală

E. vestibulo-orală, mezio-distală şi axială

788. Prin examenul radiografic se evaluează:

A. cantitatea şi tipul distrucţiei alveolare

B. densitatea osului medular

C. mărimea spaţiului periodontal ligamentar

D. prezenţa depozitelor de tartru

E. prezenţa plăcii bacteriene

789. *Defectele muco-gingivale, de tipul II, caracterizează gingia marginală prin:

A. consistenţa fermă, acoperită cu epiteliu cheratinizat

B. consistenţa moale, acoperită cu epiteliu necheratinizat

C. consistenţa fermă, acoperită cu epiteliu necheratinizat

D. consistenţa moale, acoperită cu epiteliu cheratinizat

E. consistenţa moale, neacoperită cu epiteliu

790. Factorii sistemici şi de mediu care influenţeaza prognosticul în boala parodontală sunt:

A. fumatul

B. diabetul

C. stresul

D. obturaţiile debordante

E. impactul alimentar

791. În cadrul bolii parodontale, la bolnavii diabetici apar:

A. modificări în mediul subgingival

B. modificări în mediul extern

C. modificări în răspunsul imunoinflamator al gazdei

D. modificări în controlul plăcii bacteriene

E. alterarea homeostaziei ţesuturilor şi a procesului de vindecare

792. Factorii locali care influenţează prognosticul în boala parodontală sunt:

A. placă bacteriană şi tartrul

B. restaurările subgingivale

C. factorii anatomici

D. mobilitatea dentară

E. obturaţiile ocluzale

793. Care sunt factorii de risc parodontal?

A. gingivoragia la sondaj şi pungile parodontale mai mari sau egale cu 5 mm

B. numărul dinţilor pierduţi

C. raportul alveoliză/ vârsta pacientului

D. factorii sistemici, factorii genetici şi factorii de mediu

E. recesiile gingivale

794. Gingivoragia,la sondajul parodontal, reflectă:

A. activitatea pungilor parodontale

B. numărul dinţilor pierduţi

C. abilitatea pacienţilor de a-şi controla placa bacteriană

D. mobilitatea dinţilor prezenţi

E. eficienţa tratamentului parodontal aplicat

795. Medicamentele care favorizează apariţia hiperplaziilor gingivale,cu acumulare

consecutive de placă bacteriană, sunt:

A. ibuprofenul

B. nifedipinul

C. fenitoina

D. hidantoina

E. ciclosporinele

796. În boala parodontală, un prognostic grav presupune:

A. pierdere osoasă avansată

B. indicaţii de extracţie

C. furcaţie de gradul I

D. prezenţa factorilor,sistemici sau de mediu, necontrolaţi

E. zone imposibil de menţinut în limitele unei igiene corespunzătoare

797. *Prognosticul discutabil nu prezintă:

A. factori de risc sau de mediu

B. pierdere osoasă minimă

C. suprafeţe inaccesibile mijloacelor de igienizare

D. mobilitate dentară

E. furcaţie de gradul II sau III

798. Tratamentul parodontal se împarte în 3 faze:

A. Faza І – terapia corectoare

B. Faza ІІ – terapia de menţinere

C. Faza І – terapia iniţială

D. Faza ІІІ – terapia de menţinere

E. Faza ІІІ – terapia corectoare

799. Terapia iniţială constă în:

A. Eliminarea factorilor etiologici

B. Controlul factorilor etiologici

C. Terapia restauratoare definitivă

D. Terapia endodontică

E. Chirurgia regeneratoare

800. Terapia corectoare cuprinde:

A. Terapia chirurgicală parodontală

B. Terapia restaurativă provizorie

C. Terapia ortodontică

D. Terapia chirurgicală mucogingivală

E. Terapia endodontică

801. Şedinţa de control din cadrul terapiei de menţinere include următoarele aspecte:

A. Evaluarea antecedentelor generale şi stomatologice

B. Reevaluarea statusului parodontal

C. Tratamentul ortodontic

D. Şlefuiri ocluzale

E. Detartraj şi periaj dentar

802. Metoda Bass (periajul intrasulcular):

A. Este cea mai recomandată metodă de periaj

B. Îndepărtează placa de pe 1/3 ocluzală a dinţilor

C. Capul periuţei se plasează sub un unghi de 90° faţă de axul dintelui

D. Periajul nu trebuie să fie viguros

E. Capetele ascuţite ale periilor pătrund în şanţul gingival

803. Metoda de periaj Charters:)

A. Se indică atunci când gingia interdentară umple ambrazurile

B. Se indică dacă spaţiile interproximale ale ambrazurilor sunt libere

C. Perii se plasează la fel ca în tehnica Bass şi Stillmann

D. Vârful periilor pătrund în spaţiile interproximale

E. Se aplică mişcări rotator-vibratorii

804. Cauzele cele mai frecvente ale periajului traumatic sunt:

A. Presiuni excesive

B. Angulatie corectă

C. Duritate moderată a periilor

D. Direcţie corectă de periaj

E. Folosirea de perii uzate

805. Mijloacele suplimentare ale igienei bucale sunt:

A. Mătasea dentară

B. Periuţe electrice

C. Stimulatoarele

D. Periuţe manuale

E. Periuţe interdentare

806. Agenţii topici de primă generaţie sunt:

A. Antibioticele

B. Compuşi de amoniu cuaternal

C. Compuşi fenolici

D. Clorhexidină

E. Sanguinarină

807. În instrumentarea pungilor parodontale există 3 etape distinctive:

A. Debridarea subgingivală, care îndepărtează tartrul

B. Scalingul, care îndepărtează tartrul

C. Rootplaningul, care îndepărtează tartrul radicular şi cementul necrotic

D. Scalingul, care îndepărtează biofilmul

E. Debridarea subgingivală, care îndepărtează cementul necrotic

808. Avantajele SRP sunt următoarele:

A. Intervenţie relativ simplă

B. Se face în absenţa vizibilităţii directe (procedeu ,,orb )

C. Traumatismul este minim

D. Avantaj estetic

E. Pot rămâne porţiuni de placă reziduală şi tartru subgingival

809. Instrumentele parodontale prezintă 3 părţi componente:

A. Mânerul

B. Lama

C. Umărul

D. Gâtul

E. Partea activă

810. Instrumentele folosite în detartrajul manual sunt:

A. Secera

B. Sapa

C. Sonda

D. Chiureta

E. Pila

811. Evaluarea vindecării după scaling şi rootplaning, după 1-2 săptămâni, are următoarele

criterii:

A. Dispariţia edemului gingival

B. Retracţia marginii gingivale

C. Absenţa unor pungi moderate

D. Prezenţa secreţiilor la nivelul şanţului gingival

E. Absenţa tartrului

812. Efectele secundare ale FMD sunt:

A. Dureri

B. Abces parodontal

C. Febră

D. Ulceraţii

E. Herpes labial

813. Contraindicaţiile detartrajului ultrasonic sunt:

A. Îndepărtarea excesului de ciment în cimentări ortodontice

B. Pacienţi cu pacemaker

C. Pacienţi cu risc respirator

D. Detartraj coronar al depozitelor masive de tartru

E. Implante

814. *Terapia corectoare cuprinde:

A. Tratamentul urgenţelor

B. Şlefuiri ocluzale preliminare

C. Tratamentul restaurator definitiv

D. Obturarea provizorie a leziunilor carioase avansate

E. Tratament ortodontic preliminar

815. *Stimulatoarele de lemn:

A. Sunt circulare pe secţiune

B. Se indică în zonele în care gingia umple ambrazurile

C. Sunt confecţionate din lemn moale de Balsa

D. Sunt utile în îndepărtarea plăcii vestibulare

E. Ajută la stimularea şi reconturarea gingiei pe feţele orale ale dinţilor

816. *Agenţii topici de generaţia a doua sunt:

A. Antibioticele

B. Compuşi de amoniu cuaternal

C. Clorhexidina

D. Compuşi fenolici

E. Sanguinarina

817. *Indicaţiile detartrajului ultrasonic:

A. Pacienţi cu pacemaker

B. Pacienţi cu afecţiuni transmisibile

C. Detartrajul coronar al depozitelor masive de tartru, depuneri, coloraţii

D. Implante

E. Restaurări ceramice

818. *Chiuretele Gracey se folosesc astfel:

A. Gracey # 1-2 şi 3-4: dinţii frontali şi premolari

B. Gracey # 5-6: feţele meziale ale dinţilor laterali

C. Gracey # 7-8 şi 9-10: feţele libere ale dinţilor laterali

D. Gracey # 11-12: feţele distale ale dinţilor laterali

E. Gracey # 13-14: feţele meziale ale dinţilor laterali

819. Printre indicaţiile chirurgiei parodontale se numără:

A. gingivectomia

B. tratamentul leziunilor carioase

C. detartrajul ultrasonic

D. intervenţiile cu lambou

E. terapia laser

820. Printre indicaţiile gingivectomiei se numără:

A. defectele muco-gingivale

B. pungi intraalveolare

C. gingivită hiperplazică

D. alungirea coroanei clinice a dinţilor

E. osteoplastia

821. Dupa Ross, Weisgold şi Wright, metodele de contenţie a dinţilor se clasifică în:

A. contenţie juxtagingivală

B. contenţie temporară

C. contenţie linguală

D. contenţie provizorie

E. contenţie definitivă

822. Tratamentul hipersensibilităţii radiculare:

A. nu obligă la perfectarea controlului plăcii

B. nu include utilizarea unor agenţi desensibilizanţi

C. implică utilizarea unor agenţi desensibilizanţi

D. controlul plăcii previne în totalitate apariţia hipersensibilităţii dentare

E. agenţii desensibilizanţi acţionează prin stimularea formării de dentină secundară

sper pulpă

823. În chirurgia parodontală, clasificarea lambourilor ţine cont de:

A. expunere osoasă după reflectarea lamboului

B. cantitatea şi calitatea gingiei implicate

C. prezervarea papilei gingivale

D. tipul anesteziei efectuate la începutul intervenţiei

E. poziţionarea finală a lamboului

824. După tipul intervenţiei, intervenţiile cu lambou se clasifică în:

A. intervenţia Widman modificată

B. intervenţia cu lambou nerepoziţionat

C. intervenţia cu lambou dublu pediculat

D. intervenţia cu lambou repoziţionat apical

E. intervenţia cu lambou excizional

825. Avantajele chiuretajului gingival includ:

A. nu afectează osul

B. favorizează un ataşament gingival deficitar

C. retracţie postoperatorie mare

D. mărirea accesului la suprafeţele radiculare

E. aplicaţie limitată

826. Vindecarea, după gingivectomie se apreciază prin:

A. coloraţie normală a gingiei(roşu violaceu)

B. consistenţă fermă

C. coloraţie normală a gingie (roz coral)

D. şanţ gingival nou creat, de 3-4 mm adâncime

E. şanţ gingival nou creat, de 1-2 mm adâncime

827. Indicaţiile osteoplasţiei se referă la :

A. pungi osoase cu 4 şi 5 pereţi

B. pungi osoase cu 1, 2 pereţi

C. pungi osoase fără nici un perete

D. pungi osoase cu 3 pereţi

E. cratere osoase interdentare

828. Pansamentele parodontale:

A. sunt de două tipuri: pe bază de ZnO eugenol şi pe bază de mercur

B. sunt de 3 tipuri

C. sunt de 2 tipuri: pe bază de ZnO eugenol şi fără ZnO eugenol

D. se indică înaintea terapiei chirurgicale parodontale, prezentând proprietăţi

terapeutice

E. se indică după terapia chirurgicală parodontală, neavând proprietăţi terapeutice

829. Scopul şlefuirilor selective este să restabilească rapoartele ocluzo articulare normale,

care se caracterizează prin:

A. spaţiu până la 3 mm între poziţia de intercuspidare şi ocluzia centrică

B. absenţa interferenţelor în zona de sprijin la mişcarea protruzivă şi de lateralitate pe

partea activă

C. spaţiu până la 1 mm între poziţia de intercuspidare şi ocluzia centrică

D. mişcare de propulsie liberă, cu contacte unilaterale pe dinţii frontali

E. mişcare de propulsie liberă, cu contacte bilaterale şi multiple pe dinţii frontali

830. Metoda de desensibilizare include:

A. ionoforeza cu florură de staniu

B. aplicaţii topice de paste cu florură de sodiu la nivelul rădăcinilor radiculare

sensibile

C. ionoforeza cu florură de sodiu

D. ape de gură cu 0,5 % florură de staniu

E. ape de gură cu conţinut de minim 2% florură de staniu

831. După controlul inflamaţiei, dezechilibrele ocluzale se tratează prin una sau asocierea

mai multor metode:

A. igienizări blânde

B. controlul parafuncţiilor

C. detartraje ultrasonice succesive

D. contenţia provizorie sau definitivă a dinţilor mobili

E. şlefuiri selective

832. Din punct de vedere al asigurării sanatăţii parodonţiului marginal, contează

următoarele aspecte ale restaurărilor dentare:

A. calitatea materialului din care este confecţionată restaurarea

B. toleranţa biologică a ţesutului gingival faţă de materialul din care este

confecţionată restaurarea

C. conturul coronar

D. morfologia ocluzală

E. adaptarea marginală a lucrării restauratoare

833. *Contenţia temporară a dinţilor:

A. poate fi intra- şi extracoronara

B. se foloseşte în timpul fazei inactive de tratament

C. poate înlocui cu succes contenţia definitivă

D. nu se folosesc legături de sârmă

E. nu are aplicabilitate clinică, prezentând doar valoare istorică

834. *Pansamentele parodontale pe bază de ZnO eugenol:

A. se prezintă în sistem bicomponent: pudră de zincoxid şi pulbere

B. se prezintă în sistem monocomponent sub formă de pastă

C. eugenolul este tolerat biologic de către ţesutul gingival, neproducând hiperemie sau

senzaţii de arsură

D. se prezintă sub formă de lichid şi o pudră de zincoxid

E. pansamentele pe bază de ZnO eugenol reprezintă a treia categorie de pansamente

parodontale

835. *În cadrul terapiei chirurgicale parodontale, intervenţiile cu lambou:

A. nu se mai realizează, fiind de domeniul trecutului

B. lambourile se clasifică în funcţie de 5 criterii

C. sunt intervenţiile cele mai frecvente în cadrul terapiei chirurgicale parodontale

D. nu se realizează în cazul corectării defectelor muco gingivale

E. nu pot asigura accesul şi vizibilitatea la nivelul suprafeţelor radiculare

836. *Gingivectomia:

A. nu face parte din categoria intervenţiilor de chirurgie parodontală

B. este intervenţia chirurgicală care asigură îndepărtarea parţială a ţesuturilor moi care

formează peretele gingival al pungii

C. nu se indică în situaţiile clinice, când se doreşte alungirea coroanei clinice a dinţilor

D. este procedeul chirurgical de îndepărtare în totalitate a ţesuturilor moi care

formează peretele gingival al pungii

E. se indică, în special, în cazul pungilor intraalveolare

837. *Vindecarea după intervenţiile cu lambou:

A. nu se produce niciun fel de vindecare

B. ataşamentul epitelial se formează la o luna de la intervenţia cu lambou

C. la 3 luni de la intervenţie, se constituie un şanţ gingival complet epitelizat cu un

ataşament solid

D. fibrele de colagen apar la 2 luni postoperator

E. fibrele de colagen apar la 2 săptămâni postoperator

838. *Tehnica Widman modificată:

A. urmăreşte ca principal scop reducerea adâncimii pungilor prin readaptarea şi

reataşarea ţesuturilor parodontale

B. nu poate asigura o readaptare bună a ţesuturilor parodontale faţă de procesele

radiculare

C. tehnica Widman nu poate fi realizată în asociere, în vederea stimulării regenerării

tisulare, cu grefe osoase sau heterogrefe

D. nu prezintă nici o deosebire faţă de intervenţiile cu lambou repoziţionat apical

E. peretele gingival al pungii este readaptat şi reatasat biologic la o înălţime diferită

faţă de situaţia preoperatoare

839. Care dintre următoarele afirmaţii sunt adevărate?

A. terapia orodontică poate induce afectarea parodonţiului

B. terapia orodontică este apanajul pacienţilor tineri

C. boala parodontală poate să afecteze estetica şi funcţionalitatea dinţilor

D. aparatele ortodontice nu pot determina apariţia inflamaţiei gingivale

E. aparatele ortodontice acţionează ca factori retentivi pentru biofilmul plăcii

840. Riscurile parodontale la pacienţii cu aparate ortodontice sunt?

A. retracţiile gingivale

B. rezorbţiile osoase

C. inflamaţia gingivală

D. leziunile carioase

E. necroza dentară

841. Clasificarea leziunilor endoparodontale?

A. Clasa II- leziunile primar endodontice

B. Clasa I- leziunile primar endodontice

C. Clasa II- leziunile primar parodontale

D. Clasa I- leziunile primar parodontale

E. Clasa III- leziuni combinate

842. *În cazul leziunilor din prima clasa care dintre următoarele afirmaţii sunt adevărate?

A. infecţia se produce dinspre punga parodontală pe calea furcaţiei

B. se poate sonda o pungă parodontală care constituie punctul de plecare al leziunii

C. fistula se deschide spre mijlocul rădăcinii, furcaţie sau spre orice altă porţiune

radiculară

D. infecţia pulpei se produce de la nivelul apexului sau canalelor laterale

E. există o combinaţie între cele două tipuri de leziuni

843. În cazul leziunilor din clasa a II-a următoarele afirmaţii sunt adevărate:

A. există o combinaţie între leziunile endodontice şi cele parodontale

B. leziunile se produc de la nivelul apexului sau a canalelor laterale

C. infecţia se produce dinspre punga parodontală pe calea furcaţiei

D. infecţia se produce dinspre punga parodontală pe calea apexului

E. infecţia se produce dinspre punga parodontală pe calea canalelor laterale

844. Următoarele afirmaţii despre leziunile combinate sunt adevărate:

A. fac parte din Clasa a III-a

B. infecţia se produce de la nivelul apexului sau canalelor laterale

C. există o combinaţie între leziunile endodontice şi cele parodontale

D. se poate sonda o pungă parodontală care constituie punctul de plecare al leziunii

E. mai pot include şi leziuni cauzate de factori iatrogeni

845. Pe baza căror criterii se poate pune diagnosticul de leziune endoparodontală?

A. durere

B. sondaj parodontal

C. mobilitate dentară

D. teste de vitalitate

E. coloraţia dintelui

846. Care sunt caracteristicile durerii de origine endodontică?

A. acută

B. cronică

C. severă

D. intensitate moderată

E. în stadiile incipiente poate fi spontană şi nelocalizată

847. Care sunt caracteristicile durerii de origine parodontală?

A. acuta

B. cronica

C. intensitate moderată

D. intensitatea poate ajunge la paroxism

E. răspunde la analgezice uşoare

848. *Care sunt caracteristicile durerii de origine combinată?

A. durerea şi presiunea sunt minime

B. durerea se intensifică odată cu prinderea ligamentului parodontal

C. durerea nu cedează la analgezice

D. drerea este spontană şi nelocalizată

E. durerea este acută şi severă

849. Care dintre următoarele afirmaţii în legătură cu abcedarea cauzată de infecţia cu

origine endodontică sunt adevărate?

A. apare la nivel muco-gingival

B. apare la nivelul gingiei ataşate

C. diseminează spre planurile faciale

D. nu apare diseminarea regională

E. direcţia de drenaj e determinată de inserţiile fascicolelor musculare şi lungimea

rădăcinii dintelui

850. Care dintre următoarele afirmaţii în legătură cu abcedarea cauzată de infecţia cu

origine parodontală sunt adevărate?

A. apare de obicei la nivelul mucoasei gingivale

B. apare de obicei la nivelul gingiei ataşate

C. apare diseminarea în planurile faciale

D. nu apare diseminarea în planurile regionale

E. direcţia de drenaj e determinată de inserţiile fascicolelor musculare

851. *Care dintre următoarele afirmaţii cu privire la testele de vitalitate sunt adevărate?

A. percuţia şi palparea sunt pozitive în cazul etiologiei parodontale

B. percuţia şi palparea sunt negative în cazul etiologiei parodontale

C. testele termice sunt pozitive în cazul inflamaţiei ireversibile şi a necrozei

D. testul electric este negativ în cazul pulpei vitale

E. testul cavităţii se realizează cu anestezie

852. Care sunt timpii şi prognosticul tratamentului unei leziuni primar parodontale?

A. se efectuează mai întâi tratamentul endodontic conservativ însoţit sau nu de

tratamentul parodontal

B. se efectuează mai întâi tratamentul parodontal, iar tratamentul endodontic se va

efectua în funcţie de vitalitatea dintelui

C. tratamentul este complex constând din tratamentul parodontal şi endodontic

obligatoriu

D. prognosticul depinde de gradul de afectare parodontală

E. prognosticul este favorabil în condiţiile unui tratament endodontic corect

853. Care este atitudinea terapeutică faţă de leziunile combinate endoparodontale?

A. atitudinea terapeutică va fi ghidată de gradul distrucţiei parodontale

B. tratamentul este complex constând din tratamentul parodontal şi endodontic

obligatoriu

C. se efectuează tratamentul endodontic conservativ însoţit sau nu de tratamentul

parodontal

D. dacă există fracturi radiculare oblice sau apicale se poate efectua rezecţia apicală

sau hemisecţia

E. dacă există fracturi radiculare verticale sau alveoliză avansată se va proceda spre

extracţia dintelui

854. Care sunt obiectivele în terapia de menţinere?

A. păstrarea suportului osos

B. menţinerea unui nivel stabil al ataşamentului clinic

C. controlul inflamaţiei

D. reevaluarea şi perfecţionarea măsurilor de igienă

E. refacerea lucrărilor protetice

855. Cauzele care pot duce la recidiva bolii parodontale sunt:

A. incompleta îndepărtare a plăcii subgingivale

B. recolonizarea bacteriană de la nivelul ţesuturilor orale

C. prezenţa plăcii supragingivale

D. prezenţa leziunilor carioase

E. reducerea motivaţiei pacienţilor în efectuarea unei bune menţineri personale

856. Secvenţele controlului periodic de menţinere sunt:

A. evaluarea controlului plăcii

B. reevaluarea antecedentelor generale

C. evaluarea exudatului faringian

D. examinarea parodonţiului

E. SRP şi lustruire

857. Factorii care influenţeaza determinarea intervalului optim între controale sunt:

A. severitatea bolii

B. eficienţa igienei personale

C. controlul inflamaţiei

D. răspunsul gazdei

E. controlul parafuncţiilor

858. *Care sunt intervalele optime în determinarea periodicităţii controalelor?

A. intervalul optim este de 3 luni în cadrul unei terapii de menţinere efectuate în primii

4-5 ani după terapia activă

B. intervalul optim este de 1 lună în primii 3 ani după terapia activă

C. intervalul optim este de 6 luni în primii 4-5 ani după terapia activă

D. intervalul optim este de 4 luni în primii 3 ani după terapia activă

E. intervalul optim este de 2 luni în primii 5 ani după terapia activă

859. *Ce mijloace de igienă se recomanda pacienţilor purtători de aparate ortodontice fixe?

A. periuţă manuală cu cap mare şi peri duri

B. periuţe interdentare

C. scobitori

D. stimulatoare gingivale

E. periuţe manuale cu cap mare şi peri moi

860. *Din punct de vedere clinic, ţesutul gingival este inflamat dacă:

A. prezintă rezilienţă la penetrarea sondei

B. placa subgingivală e absentă

C. tartrul subgingival e absent

D. există sângerare la sondaj

E. nu există sângerare la sondaj

ORTODONŢIE

861. Tiparul clasic de sugere – deglutitie la nou nascut este:

A. Capul in extensie, limba alungita si situata sus pe planseul bucal, maxilarele

departate, buzele inconjoara strans mamelonul;

B. Mandibula oarecum retrudata;

C. In timpul functiei, contractia ritmica a muschilor faciali si a limbii ajuta la

stabilizarea mandibulei;

D. Mandibula oarecum protrudata;

E. Capul in extensie, limba alungita si situata jos pe planseul bucal, maxilarele

departate, buzele inconjoara strans mamelonul;

862. Masticatia la copilul mic:

A. Bolul alimentar este amestecat cu saliva prin actiunea limbii

B. Actiunea ritmica a muschiului obrazului serveste la impingerea bolului anterior spre

limba, care este preset pe palatal dur

C. Pentru a permite alimentului sa se interpuna intre crestele alveolare sai intre dinte,

mandibula este coborata datorita gravitatiei muschilor hioidieni si pterigoidieni laterali

si simultan se deplaseaza catre partea lucratoare;

D. Apoi mandibula se ridica prin actiunea muschilor temporali si maseteri.

E. Actiunea ritmica a muschiului obrazului serveste la impingerea bolului posterior

spre limba, care este preset pe palatal dur

863. La adult, Murphy stabileste urmatoarele etape ale masticatiei:

A. faza pregatitoare

B. faza de contact cu alimentele

C. faza de golire

D. faza de contact

E. nici una din cele de mai sus

864. Caracteristicile deglutitiei la copilul alimentat cu hrana lichida:

A.deglutitia este de tip infantil;

B. maxilarele sunt departate, limba plasata intre crestele alveolare;

C. mandibula este stabilizata prin contractia muschilor inervati de nervul facial si prin

interpozitia limbii;

D. deglutitia este ghidata in mare masura si controlata prin actiunea succesiva a

buzelor si limbii.

E. maxilarele sunt apropiate, limba plasata intre crestele alveolarE.

865. Odata cu trecerea la alimentatia semisolida:

A. limba nu se mai interpune intre suprafetele incizale ale dintilor, care vin in contact

pentru o clipa in timpul actului de deglutitiE.

B.propulsia mandibulei creste;

C. mandibula este stabilizata de muschii ridicatori, iar muschii buccinatori si temporali

isi micsoreaza intensitatea de contractie;

D. propulsia mandibulei se reduce;

E. mandibula este stabilizata de muschii ridicatori, iar muschii buccinatori si orbiculari

isi micsoreaza intensitatea de contractiE.

866. Caracteristicile deglutitiei adultului- se descriu 4 timpi:

A. bucal;

B. faringian;

C. esofagian;

D. cardial;

E. gastriC.

867. In timpul bucal al deglutitiei, are loc contractia urmatorilor muschi:

A. genioglosi;

B. milohioidieni;

C. hioglosi;

D. stiloglosi;

E. nici unul dintre cei de mai sus.

868. Dupa modul de instalare, deglutitia de tip infantile este de doua feluri:

A. primara, cand provine din pastrarea stereotipului de deglutitie infantile a perioadei

de sugar;

B. secundara, asociata inocluziei vertical produsa de alta cause, ca urmare a tendintei

de expansiune a limbii in orice spatiu liber;

C. secundara, asociata inocluziei vertical produsa de alta cause, ca urmare a tendintei

de contractie a limbii in orice spatiu liber;

D. tertiara;

E. nici un raspuns nu este corect.

869. Pentru reeducarea deglutitiei de tip infantil se indica:

A. scut lingual anexat unei placi palatinale;

B. scut lingual anexat unei masti Delaire;

C. indicam copiilor sa inghita cu varful limbii aplicat pe palat;

D.miniimplante ortodontice;

E. nici un raspuns nu este corect.

870. Cauze posibile ale respiratiei bucale:

A. rinite indelungate;

B. obstacole rinofaringiene;

C. vegetatiile adenoide;

D. hipertrofiile amigdaliene;

E. nici una din cele de mai sus.

871. Manifestarile maxilo-faciale ale respiratiei bucale sunt multiple, grupandu-se intr-un

adevarat sindrom al respiratiei bucale:

A. lipsa stimulului fiziologic reprezentat de circulatia aerului prin fosele nazale si de

aerisirea permanenta a sinusurilor maxilare are ca urmare atrofia maxilarului superior;

B. ca urmare a acestei atrofii, etajul mijlociu al fetei apare infundat, iar proeminenta

oaselor malare este stearsa;

C. in timpul respiratiei bucale, prin mentinerea deschisa a gurii, limba nu isi mai

pastreaza contactul cu bolta palatine;

D.musculatura jugala este in tensiune, determinand o adevarata compresie a

maxilarului;

E.musculatura jugala este in tensiune, determinand o adevarata egresie a maxilarului.

872. *Deconditionarea respiratiei bucale trebuie sa inceapa intotdeauna cu:

A.un examen ORL;

B. o igienizare;

C. aparat ortodontic fix;

D.psihoterapie;

E. nici un raspuns nu este corect.

873. Urmatoarele afirmatii sunt corecte:

A. fonatia este o functie care joaca un rol foarte important in dezvoltarea aparatului

dento-maxilar;

B. tulburarile fonatiei se asociaza intotdeauna cu cele ale deglutitiei;

C. pronuntarea diverselor foneme se face prin miscari caracteristice ale limbii, buzelor,

obrajilor si valului palatin;

D. in mod normal, in cursul fonatiei, limba nu atinge niciodata dintii;

E. nici un raspuns nu este corect.

874. Urmatoarele afirmatii sunt corecte:

A. exista cazuri unde in timpul vorbirii, chiar fara nici o tulburare audibila, limba este

interpusa intre arcade sau se sprijina pe incisive;

B. la astfel de indivizi(pct a), pozitiile de echilibru muscular variaza individual.

C. pentru pronuntarea fonemelor dentare(d, t), unii copii interpun varful limbii intre

marginile incizale ale dintilor frontali, putandu-se instala astfel o inocluzie vertical;

D. la populatiile de limba engleza, este foarte frecventa o discreta inocluzie vertical

frontala, asociata cu o prodentie superioara, ca o consecinta a particularitatilor fonetice

ale acestei limbi;

E. nici un raspuns nu este corect.

875. Exista mai multe tipuri de teleradiografii:

A.teleradiografia de fata, care furnizeaza date asupra dezvoltarii verticale si

transversale a masivului facial;

B. teleradiografia axiala, care urmareste dezvoltarea ramurilor orizontale si, intr-o

mica masura a masivului facial;

C.teleradiografia de profil care furnizeaza date legate de tulburarile de dezvoltare in

sens vertical si sagital a masivului facial;

D. teleradiografia de profil care furnizeaza date legate de tulburarile de dezvoltare in

sens transversal a masivului facial;

E. teleradiografia de fata, care furnizeaza date asupra dezvoltarii verticale si sagitale a

masivului facial.

876. Punctele craniofaciale laterale utilizate in analiza teleradiografiei de profil sunt:

A. Or(punctul orbital sau punctul suborbitar Simon) = punctual decliv al rebordului

inferior al orbitei;

B.Zy(zygion) = punctul cel mai extern al arcadei zigomatice;

C.Zy(zygion) = punctul cel mai intern al arcadei zigomatice;

D.Po(porion) = punctul cel mai ridicat, pe bordul inferior al conductului auditiv

extern;

E.Po(porion) = punctul cel mai ridicat, pe bordul superior al conductului auditiv

extern.

877. Planurile de referinta in analiza Sassouni sunt:

A. planul bazei craniului(N-S);

B. planul Frankfurt(Po-Or);

C. planul bispinal(intre spina nazala anterioara si spina nazala posterioara);

D. planul ocluzal;

E. nici un raspuns nu este corect.

878. Planurile de referinta in analiza Sassouni sunt:

A. planul bazei craniului(N-S);

B. planul Frankfurt(Po-Or);

C. planul bispinal(intre spina nazala anterioara si spina nazala posterioara);

D. curba Spee;

E. planul bazal mandibular.

879. Referitor la analiza Sassouni:

A. daca spina nazala anterioara, incisivul maxilar si pogonionul se afla pe acelasi arc,

vom avea un profil archial(drept);

B. daca spina nazala anterioara, incisivul inferior si pogonionul se afla pe acelasi arc,

vom avea un profil archial(drept);

C.daca spina nazala anterioara, incisivul maxilar si pogonionul se afla in afara(in

exteriorul) arcului, vom avea un profil pre-archial(convex);

D. daca spina nazala anterioara, incisivul maxilar si pogonionul se afla in afara(in

exteriorul) arcului, vom avea un profil post-archial(convex);

E.daca spina nazala anterioara, incisivul maxilar si pogonionul se afla inapoia(in

interiorul) arcului, vom avea un profil post-archial(concav).

raspuns corect: acE.

880. *In analiza Steiner, unghiul SNA are urmatoarea valoare normala:

A. 92°+/- 2 °;

B.52°+/- 2 °;

C. 82°+/- 2 °;

D. 72°+/- 2 °;

E. 84°+/- 2 °.

881. *In analiza Steiner, diferenta dintre unghiurile SNA si SNB este data de unghiul:

A. IMPA;

B. FMIA;

C. ANB;

D.FMA;

E. nici un raspuns nu este correct.

882. Urmatorii parametrii sunt evaluate in analiza Steiner;

A. FMA;

B. FMIA;

C. IMPA;

D. SNA

E. SNB.

883. *In analiza Steiner, unghiul SNA evalueaza:

A. pozitia transversala a maxilarului fata de baza craniului;

B. pozitia antero-posterioara a maxilarului fata de baza craniului;

C.rotatia mandibulei;

D. pozitia incisivului inferior fata de planul mandibular;

E. nici un raspuns nu este correct.

884. *In analiza Steiner, unghiul SNB are urmatoarea valoare normala:

A. 92°+/- 2 °;

B. 52°+/- 2 °;

C. 82°+/- 2 °;

D. 78°+/- 2 °;

E. 84°+/- 2 °.

885. *Conform analizei Steiner, un pacient care are unghiul SNA de 85° si SNB de 79°

prezinta:

A. protruzie maxilara;

B. retruzie maxilara;

C. retruzie mandibulara;

D. protruzie mandibularA.

E. nici un raspuns nu este corect.

886. *Conform analizei Steiner, un pacient care are unghiul SNA de 83° si SNB de 74°

prezinta:

A. protruzie maxilara;

B. retruzie maxilara;

C. retruzie mandibulara;

D. protruzie mandibularA.

E. nici un raspuns nu este corect.

887. Conform analizei Steiner, un pacient care are unghiul SNA de 77° si SNB de 82°

prezinta:

A. protruzie maxilara;

B. retruzie maxilara;

C. retruzie mandibulara;

D. protruzie mandibularA.

E. nici un raspuns nu este corect.

888. Triunghiul lui Tweed este format din:

A. axul incisivilor inferiori;

B. planul bazal mandibular;

C. planul Frankfurt;

D. planul bispinal;

E. curba SpeE.

889. Triunghiul lui Tweed include urmatoarele unghiuri:

A. unghiul IMPA ;

B. unghiul SNA;

C. unghiul FMIA;

D. unghiul SNB;

E. unghiul ANB.

890. Referitor la unghiul FMA(din analiza Tweed), urmatoarele afirmatii sunt adevarate:

A. permite aprecierea topologiei scheletice in sens vertical;

B. valoarea sa normala este de 125°;

C. permite aprecierea topologiei scheletice in sens transversal;

D. valoarea sa normala este de 25°+/- 3°;

E. nici un raspuns nu este corect.

891. Referitor la analiza Tweed, urmatoarele afirmatii sunt adevarate:

A.valoarea normala a unghiului IMPA este de 150°.

B. unghiul IMPA permite aprecierea situarii partii anterioare a arcadei mandibulare in

raport cu baza osoasa;

C. unghiul FMA permite aprecierea topologiei scheletice in sens vertical;

D. valoarea normala a unghiului IMPA este de 88°+/-2°.

E. nici un raspuns nu este corect.

892. Un pacient cu urmatoarele valori cefalometrice: SNA 87°, SNB 74°, FMA 32°,

prezinta:

A. protruzie maxilara;

B. retruzie mandibulara;

C. hiperdivergenta;

D. retruzie maxilara;

E. protruzie mandibularA.

893. *In analiza Ricketts, unghiul profunzimii faciale este format din:

A. N-Pg/PF(planul Frankfurt);

B. Se-Gn/PF(planul Frankfurt);

C. N-Ba/PTM-Gn(Nasion-Basion/fisura pterigo-maxilara–Gnathion).

D. Sellae-Pg/PF(planul Frankfurt);

E. Gonion-Gnathion.

894. *In analiza Tweed, unghiul FMA are urmatoarea valoare normala:

A. 32°+/- 2 °;

B. 52°+/- 2 °;

C. 25°+/- 3 °;

D. 102°+/- 2 °;

E. 84°+/- 2 °.

895. Pantomografia:

A.este o radiografie panoramica in pozitie ortogonala;

B. cu ajutorul ei se evidentiaza maxilarul superior si inferior;

C. cu ajutorul ei se evidentiaza cele doua arcade cu raporturile dintre ele;

D. permite observarea incidentelor sinuzale;

E. nici un raspuns nu este corect.

896. In ortodontie, radiografia dentara in incidenta obisnuita ofera date despre:

A. pozitia intramaxilara a mugurilor dentari;

B. stadiul evolutiv al mugurilor dentari;

C.gradul de dezvoltare a radacinilor;

D. aspectul apexului;

E. nici un raspuns nu este corect.

897. In ortodontie, radiografia dentara in incidenta obisnuita ofera date despre:

A. pozitia inframaxilara a mugurilor dentari;

B. raportul dintre maxilar si baza craniului;

C. gradul de dezvoltare a radacinilor;

D. aspectul apexului;

E. dintii supranumerari.

898. *Raportat la planul esthetic al lui Ricketts, buza inferioara se afla mai in spate cu:

A. 1 mm;

B. 2 mm;

C. 3 mm;

D. 4 mm;

E. 5 mm.

899. *In analiza Tweed, unghiul FMIA are urmatoarea valoare normala:

A. 32°+/- 2 °;

B. 52°+/- 2 °;

C. 67°+/- 3 °;

D. 102°+/- 2 °;

E. 84°+/- 2 °.

900. *In analiza Tweed, valoarea unghiului FMA de 31° indica:

A. protruzie maxilara;

B. retruzie maxilara;

C. hipodivergenta;

D. normodivergenta;

E. hiperdivergentA.

901. Triunghiul lui Tweed este format din:

A. axul incisivilor superiori;

B. planul bazal mandibular;

C. planul Frankfurt;

D. planul Camper;

E. curba SpeE.

902. Referitor la analiza Tweed, urmatoarele afirmatii sunt adevarate:

A. valoarea normala a unghiului IMPA este de 88°+/-2°.

B. unghiul IMPA permite aprecierea situarii partii anterioare a arcadei mandibulare in

raport cu baza osoasa;

C. unghiul FMA permite aprecierea topologiei scheletice in sens vertical;

D. valoarea normala a unghiului IMPA este de 25°+/-2°.

E. nici un raspuns nu este corect.

903. Conform analizei Steiner, un pacient care are unghiul SNA de 79° si SNB de 85°

prezinta:

A. protruzie maxilara;

B. retruzie maxilara;

C. retruzie mandibulara;

D. protruzie mandibularA.

E. nici un raspuns nu este corect.

904. Printre punctele mediane utilizate in analiza teleradiografiei enumeram:

A. Zygion;

B. Porion;

C. Gonion;

D. Trichion;

E. Ophrion.

905. Printre punctele laterale utilizate in analiza teleradiografiei enumeram:

A. Zygion;

B. Porion;

C. Gonion;

D. Trichion;

E. Ophrion.

906. Unghiurile utilizate in analiza Steiner sunt:

A. SNA;

B.SNB;

C.ANB;

D. IMPA;

E. N-Pg/PF(planul Frankfurt).

907. *Unghiurile utilizate in analiza Tweed sunt:

A. SNA;

B.SNB;

C.ANB;

D. IMPA;

E. N-Pg/PF(planul Frankfurt).

908. Urmatoarele afirmatii despre analiza Tweed sunt adevarate:

A. la baza metodei sta construirea unui triunghi;

B. porneste de la o conceptie fizionomica proprie,conform careia profilul armonios

este concav.

C. porneste de la o conceptie fizionomica proprie,conform careia profilul armonios

este convex.

D. porneste de la o conceptie fizionomica proprie,conform careia profilul armonios

este drept.

E. nici un raspuns nu este corect.

909. Unghiul FMA(din analiza Tweed):

A. poarta numele de “unghi de fertilitate condiliana”;

B. poarta numele de “unghi de infertilitate condiliana”;

C. are valoare normala 25° +/ -3°.

D.permite aprecierea tipologiei scheletice in sens vertical;

E. are valoare normala 55° +/ -3°.

910. *Cand unghiul FMA are valoarea de 25°, tipul vertical de crestere este:

A. hipodivergent;

B. normodivergent;

C. hiperdivergent;

D. retrognat;

E. nici un raspuns nu este corect.

911. *Printre parametrii utilizati in analiza Ricketts se numara:

A. SNA;

B.FMIA;

C. unghiul profunzimii faciale;

D. unghiul de fertilitate condiliana;

E. planul bispinal.

912. Relațiile dintre elementele care participă la realizarea ocluziei dentare se stabilesc și se

dezvoltă în viața intrauterină:

A. în primele două luni de viață intrauterină se produce creșterea diferențiată a celor 2

maxilare și se determină o “ retrognație maxilară”

B. în luna a 3-a intrauterină, odată cu formarea bolții palatine, limba devine elementul

cheie care stimulează dezvoltarea mandibulară, ducând la modificarea relațiilor

spațiale intermaxilare – etapa prognației mandibulare embrionare

C. în luna a 5-a intrauterină- există în maxilar – o criză de spațiu pentru incisiv și

canin, ceea ce duce la vestibuloversia incisivului lateral

D. în luna a 5-a intrauterină- există în maxilar – o criză de spațiu pentru incisiv și

canin, ceea ce duce la palatoversia incisivului lateral

E. în ultimile luni de viață intrauterină, maxilarul superior se dezvoltă mai mult decât

mandibula, cu consecințe asupra relațiilor spațiale intermaxilare- etapa a II-a a

retrognației mandibulare.

913. La mandibulă, relația dento-maxilară, în perioada intrauterină, se va caracteriza prin:

A. disteme mari

B. simfiza mentonieră larg deschisă

C. simfiza mentonieră închisă

D. insuficiență de spațiu pentru incisivul lateral și canin

E. insuficiență de spațiu pentru molari.

914. Dinamica relațiilor intermaxilare în perioada intrauterină se caracterizează prin:

A. în lunile 4-5 se contureză și se constituie procesul alveolar

B. în lunile 4-5, mugurele caninului împarte creasta alveolară în două zone : una

frontală corespunzătoare incisivilor centrali și laterali, și una laterală

corespunzătoare molarului 1 și molarului 2 temporar

C.în lunile 4-5, mugurele caninului împarte creasta alveolară în două zone : una

frontală corespunzătoare molarului 1 și molarului 2 temporar, și una laterală

corespunzătoare incisivilor centrali și laterali

D. în lunile 7-8 se consolidează simfiza mentonieră

E. în lunile 7-8 se distalizează incisivul central, apărând un spațiu între acesta și

molarul 1 temporar, necesar pentru incisivul lateral și canin.

915. *La naștere arhitectura crestelor alveolare se caracterizează prin :

A. creasta alveolară superioară are formă de potcoavă

B. creasta alveolară inferioră este mai lungă și mai lată decât cea superioară

C. creasta alveolară superioară are formă de U

D. creasta alveolară inferioară are formă de potcoavă

E. crestele alveolare nu sunt delimitate de bolta paltină.

916. SCHWARZ, studiind rapoartele crestelor alveolare la nou născuți a descris două tipare

constituționale:

A. decalaj sagital de 7-8 mm

B. decalaj sagital de 5-6 mm

C. decalaj sagital de 3-4 mm

D. când platoul alveolar superior îl acoperă pe cel inferior în capac de cutie

E. când platoul alveolar inferior îl acoperă pe cel superior în capac de cutie

917. Dezvoltarea ocluziei de la 6 luni la 3 ani se caracterizează prin:

A. erupția dinților urmează un interval ciclic cu media de 6 luni până la 30 luni

B. erupția incisivilor superiori și inferiori oferă stabilitate mandibulei

C. odată cu erupția molarilor 1 temporari se va produce prima înălțare a ocluziei

D. odată cu erupția molarilor 1 permanenți se va produce prima înălțare a ocluziei

E. odată cu erupția molarilor 1 temporari se va produce a doua înălțare a ocluziei.

918. Ocluzia dentiției temporare în plan sagital prezintă următoarele caracteristici:

A. dinții frontali superiori sunt situați înaintea dinților frontali inferiori și în contact cu

ei (psalidodonție)

B. dinții frontali inferiori sunt situați înaintea dinților frontali superiori și în contact cu

ei (psalidodonție)

C.dinții frontali superiori nu vin în contact cu antagoniștii lor prin marginile incizale

D. raportul frontal de ocluzie "cap la cap" este considerat normal

E. raportul frontal de ocluzie "cap la cap" nu este considerat normal

919. *Planul postlacteal:

A. este compus din fețele meziale ale molarilor secunzi temporari

B. este compus din fețele distale ale molarilor secunzi permanenți

C. permite aprecierea dezvoltării transversale a ocluziei

D. permite aprecierea dezvoltării sagitale a ocluziei

E. se poate prezenta în formă de plan drept, plan în treaptă vestibularizată și plan în

treaptă distalizată.

920. Care din următoarele afirmații cu privire la planul postlacteal sunt adevărate?

A. Reprezintă unul dintre factorii determinanți în stabilirea rapoartelor sagitale

definitive ale ocluziei.

B. Determină stabilirea rapoartelor sagitale de angrenaj ale primilor molari

permanenți.

C. Planul postlacteal în treaptă mezializată asigură un angrenaj normal al primilor

molari permanenți.

D. Planul postlacteal în treaptă distalizată determină într-o frecvență mare un angrenaj

normal al primilor molari permanenți.

E. Planul postlacteal în treaptă distalizată determină într-o frecvență mare un angrenaj

distal al primilor molari permanenți..

921. Ocluzia dentiției temporare în plan transversal prezintă următoarele caracteristici:

A. arcada dentară superioară are un diametru transversal mai mare decât arcada

inferioară

B.arcada dentară inferioară are un diametru transversal mai mare decât arcada

superioară

C. cuspizii vestibulari ai dinților superiori acoperă prin versantul lor palatinal cuspizii

vestibulari ai dinților arcadei inferioare

D. liniile mediane ale celor două arcade dentare sunt în continuare una cu alta

E. liniile mediane ale celor două arcade dentare sunt situate în planul mediosagital al

feței.

922. Ocluzia dentiției temporare în plan vertical prezintă următoarele caracteristici:

A. fiecare dinte are doi antagoniști (antagonistul principal și antagonistul secundar) cu

care are contacte ocluzale, cu excepția incisivilor centrali inferiori și molarilor primi

superiori

B. fiecare dinte are doi antagoniști (antagonistul principal și antagonistul secundar) cu

care are contacte ocluzale, cu excepția incisivilor centrali inferiori și molarilor secunzi

superiori

C. fiecare dinte are doi antagoniști (antagonistul principal și antagonistul secundar) cu

care are contacte ocluzale, cu excepția caninilor inferiori și molarilor secunzi superiori

D. antagonistul principal este întotdeauna dintele omonim de pe arcada opusă

E. antagonistul secundar este întotdeauna dintele omonim de pe arcada opusă.

923. *Prima înălțare fiziologică a ocluziei este determinată de erupția:

A. molarilor primi permanenți

B.molarilor primi temporari

C.molarilor secunzi permanenți

D. caninilor temporari

E.molarilor secunzi temporari

924. Odata cu erupția dinților permanenți se modifică raportul de relație :

A. dento-alveolară

B. paravertebrală

C. dento-dentară

D. intermaxilară

E. paramaxilară

925. După erupția mucoasă, calea molarului 1 este trasată de planul postlacteal, după cum

urmează:

A. planul postlacteal în linie dreaptă oferă raportul cuspid- cuspid

B. planul postlacteal în treaptă mezială oferă raportul cuspid- cuspid

C. planul postlacteal în treaptă mezială oferă raportul cuspid- șanț intercuspidian

D. planul postlacteal în treaptă distală oferă raportul cuspid- șanț intercuspidian

E. planul postlacteal în treaptă distală conduce la o relație ocluzală distalizată

926. Dezvoltarea ocluziei dentare în dentația permanentă se caracterizează prin:

A. incisivii centrali inferiori erup în poziție vestibulară față de dinții temporari

B. incisivii centrali inferiori erup în poziție linguală față de dinții temporari

C. incisivii laterali superiori erup în poziție ușor palatinizată

D. incisivii laterali inferiori erup în poziție linguală față de dinții temporari

E. incisivii centrali superiori erup cu axul de înclinare mai mare decât dinții temporari.

927. Extracția dentară temporară timpurie poate determina următoarele efecte:

A. întârzieri în reglarea rapoartelor ocluzale

B. laterodevieri

C. nu are efecte negative

D. ocluzii deschise

E. ocluzii adânci

928. Starea de echilibru a ocluziei dentare în evoluție este dependentă de:

A. timpul, secvența și componenta de erupție mezială a fiecarui tip dentar

B. raportul optim între dimensiunea dinților și spațiul disponibil

C. gradul de educație

D. tiparul de creștere facială

E. reactivitatea echilibrată a matricelor funcționale

929. În secvențele de eupție a dentației permanente, reglările care au loc au la bază raportul

dintre mărimea dinților temporari și permanenți după cum urmează:

A. la maxilar M II >P2

B. la mandibulă M II <P2

C. la maxilar C temporar < Cpermanent

D.la mandibulă C temporar < Cpermanent

E.la mandibulă C temporar > Cpermanent

930. *Care afirmație cu privire la erupția molarului 2 permanent este adevărată?

A. Erupția molarului 2 nu trebuie urmărită la nivel intermaxilar și intramaxilar.

B. Erupția molarului 2 superior înaintea molarului 2 inferior este un semnal de apariție

a mezio-ocluziei.

C. Erupția molarului 2 după premolarul 2, anterior caninului nu duce la deficiențe de

spațiu.

D. Erupția caninului după molarul 2 este favorabilă.

E. Erupția molarului 2 superior înaintea molarului 2 inferior este un semnal de apariție

a disto-ocluziei.

931. Care din următoarele afirmații cu privire la molarul 3 sunt adevărate?

A. Molarul 3 are vârsta de erupție între 18-25 ani.

B. Reprezintă prima perioadă în dezvoltarea dentației permanente.

C. Problemele cu privire la erupția sa sunt legate de spațiu și calitatea ocluziei dentare.

D. Dacă are spațiu suficient de erupție, molarul 3 închide ultimile spațieri de pe

arcadă.

E. Dacă nu are spațiu suficient de erupție, molarul 3 agravează incongruențele dento-

alveolare terțiare.

932. Mecanismele cresterii osoase sunt urmatoarele:

A.remodularea

B.deplasarile de crestere

C.directia de crestere

D.maturarea

E.centrii de crestere

933. Tipurile de miscari (deplasari de crestere) in timpul cresterii sunt:

A. progresia osoasa

B. proliferarea sincondrozelor

C. migrarea prin modelare

D. deplasarea

E. aditie generalizata

934. Dezvoltarea relatiilor intermaxilare de la 2 ½ -3-5 ani prezinta urmatoarele

particularitati;

A. Dintii temporari vor fi supusi fenomenuli de atritie fiziologica

B. Se realizeaza a doua mezializare a mandibulei

C. Formarea tremelor si diastemelor

D. Realizarea elei de-a doua inaltari fiziologice a ocluziei

E. Schimbarea raporturilor verticale ocluzale

935. In perioada de varsta 2 ½-6 ani se va acorda o atentie deosebita urmatoarelor tipuri de

ocluzie;

A. ocluzia cap la cap neasociata cu un grad de inocluzie sagitala

B. ocluzia deschisa produsa prin interpozitii

C. schimbarea raporturilor ocluzale verticale de la ½ la 1/3 sau la ocluzie cap la cap

D. ocluzie adanca ,forma acoperita sau in capac de cutie

E. dezechilibre de tipul pseudoprognatismului mandibular,laterodevierii mandibulare

936. La sfarsitul primei perioade a dentitiei mixte (perioada eruptiei grupului incisiv-molar)

trebuie sa existe un echilibru optim morfofunctional si estetic,respectiv ;

A. armonie dento-alveolara

B. incisivii superiori acopera pe cei inferiori realizand un punct de contact sau spatiu

de 1-2 mm

C. realizarea cele de-a treia inaltari fiziologice a ocluziei

D.molarii primi permanenti sunt in relatie cuspid-sant sau relatie cuspid-cuspid

E. liniile frenurilor sunt corespondente cu linia mediana a maxilarelor si a bazei

craniului

937. Pastrarea unui echilibru al ocluziei dentare este dependent de;

A. raportul optim intre dimensiunea dintilor si spatiul disponibil

B. tiparul de crestere faciala nu reprezinta un factor major

C. timpul,secventa si mezializare fiecarui tip dentar

D. activitatea echilibrata a matricelor functionale

E. obtinerea ocluziei neutrale

938. Molarul secund;

A. erupe posterior de molarul de sase ani,initial pe maxilarul superior si ulterior pe

mandibula

B. realizeaza a treia inaltare a ocluziei

C. eruptie molarului 2 ,anterior caninului ,dupa premolarul 2,ridica probleme deosebite

intrucat apar deficiente de spatiu

D. eruptia lui va determina inchiderea spatiilor inca existente,cu constituirea punctelor

de contact interdentare

E.daca puseul de mezializare al molarului prim si molarului secund a fost puternic,

deficienta de spatiu se exercita asupra caninului care erupe malpozitionat-poate parasi

arcada sau poate ramane inclus

939. Caracteristicile faciale si la nivelul aparatului dento-maxilar in Sindromul Down sunt;

A. facies mongoloid

B. microstomie

C. macroglosie

D. frecvent ocluzie inversa,angrenaje inverse

E. craniul „in turn”

940. Obiectivele terapeutice in hipodontia intinsa(anodontia subtotala) sunt;

A. stimularea cresterii osoase

B. atitudine de expectativa deoarece dintii temporari se mentin pe arcada pana la

varste inaintate

C. stabilirea unor rapoarte ocluzale functionale

D. dirijarea eruptiei

E. realizarea unui paralelism in cazul dintilor stalpi ai viitoarei lucrari protetice

941. *Frecventa hipodontiilor in dentatia permanenta dupa (Mitchell) este de;

A. 0,1-0,9 %

B. 2 %

C . 3,5 – 6,5 %

D. 3 – 4 %

E. 2 -3 %

942. *Sindroamele in care este prezentă hipodonția (dupa Pinkham 1999 ) sunt;

A. Disostoza cleido-craniana

B. Acondrodisplazia

C. Sindromul Apert

D. Displazia ectodermala

E. Incontinenta pigmentara

943. Clasificarea dupa forma a dintilor supranumerari (Mitchell 1999) este ;

A. paramolar

B. distipici

C .suplimentar

D. odontom

E. tuberculat

944. *Termenul de distomolar reprezinta;

A. un stadiu de dezvoltare a dintilor supranumerari

B. un caz particular reprezentat de dintii supranumerari natali (pre-temporari)

C . al treilea molar din sirul extern

D. supranumerar din regiunea premolară

E. apare fie prin lipsa schiței embrionare,fie prin absența maturării

945. *Geminația dentară;

A. se realizează prin unirea a doi sau mai mulți dinți în momentul dezvoltării

mugurilor dentari

B. reprezintă prezența uniu dinte gigant

C . reprezintă tendința unui singur dinte de a se subîmpărți în două formațiuni

D. prezintă două camere pulpare și două rădăcini

E. unirea poate avea loc între dinți vecini normali sau între dinți normali și

supranumerari

946. *Concrescența dentară reprezintă;

A. unirea a doi sau mai mulți dinți în faza de formare

B. unirea cementară a doi dinți gata formați

C. este un fenomen de atavism amintind de vechea formulă dentară

D. camera pulpare în acest caz este unică,voluminoasă și cuprinde rădăcina

E. împărțirea unui dinte afectat în două părți egale,simetrice

947. Clasificarea standard britanică defineşte clasa a II-a astfel:

A. Diviziunea 1 prezintă un overjet crescut

B. Diviziunea 1 prezintă incisivii centrali superiori înclinaţi spre vestibular

C. Diviziunea 1 prezintă o inocluzie sagitală exagerată cu ocluzie adâncă

D. Diviziunea 2 include doar cazurile în care incisivii centrali superiori sunt

palatinizaţi

E. În diviziunea 2 se descrie o supraalveolie incisivă.

948. Raportul incisiv din malocluzia de clasa a II-a subdiviziunea 1 este cunoscut în

terminologia şcolii germane ca şi:

A. Deckbiss

B. Druckbiss

C. Dachbiss

D. Lateralbiss

E. Exognatie

949. În terminologia şcolii germane malocluzia de clasa a II-a subdiviziunea 1 este

cunoscută ca şi:

A. Endognaţie

B. Sindrom de compresie de maxilar

C. Protruzie dentara

D. Existenţa de spaţieri dentare

E. Existenţa şi de înghesuiri dentarE.

950. Incidenţa anomaliiei clasa a II-a este următoarea:

A. Diviziunea 1 are o incidenţă mai mare decât diviziunea 2

B. Diviziunea 2 are o incidenţă mai mare decât diviziunea 1

C. Diviziunea 1 are aceeaşi incidenţă ca şi diviziunea 2

D. După Foster aproximativ 60% dintre tratamentele ortodontice revin malocluziilor

de clasa a II-a

E. Prevalenţa este mai mică la populaţia albă de descendenţă nordică

951. Ţesuturile moi influenţează astfel anomalia clasa a II-a subdiviziunea 1:

A. Buzele fără tonicitate normală vor determina apariţia unei dificultăţi în închiderea

lor prin apropiere

B. Buzele cu tonicitate normală pot să aducă dinţii în o poziţie normală

C. Limba poate influenţa poziţia incisivilor

D. De îndată ce erup în cavitatea bucală dinţii sunt sub influenţa ţesuturilor moi

E. Buza inferioară hipertonănu determină creștera overjet-ului.

952. Overjet-ul din anomalia clasa a II-a subdiviziunea 1:

A. Reflectă exact tiparul scheletal

B. Când tiparul scheletal este redus, buza inferioară va contribui la păstrarea noii

poziţii a dinţilor

C. Poate fi crescut de o buză inferioară hipertonă

D. Se poate datora unei poziţii posterioare prin înclinarea corporală a incisivilor

inferiori

E. Se poate datora unei poziţii posterioare prin malpoziţionarea corporală a incisivilor

inferiori

953. Examenul clinic exobucal din normă frontală ,a anomaliei clasa a II-a subdiviziunea 1

urmăreşte:

A. Morfologia faciala diversă

B. Expresia variabilităţilor răspunsurilor tiparelor de creştere

C. Expresia variabilităţilor răspunsurilor tiparelor de reacţie compensatorii de răspuns

la agenţii patogeni

D. Dimensiunea verticală a etajului inferior al feţei

E. Expresia unghiul goniac și a poziției posterioare a mentonului

954. *Examenul clinic exobucal a anomaliei clasa a II-a subdiviziunea 1 la copii mici

prezintă:

A. Dimensiunea verticală a etajului inferior al feţei redusă

B. Şantul labio – mentonier accentuat

C. Zâmbet gingival

D. Profil convex cu mentonul situate posterior

E. Nu apare nici o modificare

955. Examenul clinic exobucal a anomaliei clasa a II-a subdiviziunea 1 la şcolar prezintă:

A. Facies adenoidian

B. Leptoprosop

C. Retrognaţie

D. Prognaţie

E. Profil concav

956. Examenul clinic exobucal a anomaliei clasa a II-a subdiviziunea 1 la şcolar prezintă:

A. Pomeţii sunt proeminenţi

B. Pomeţii sunt şterşi

C. Fanta labială înterdeschisălasă să se întervadă incisivii superiori

D. Muschiul mentalis se prezintă ca o zonă hiperactivă la inspecţie

E. Contracţia muşchiului mentalis creează impresia de bărbie dublă

957. Examenul clinic exobucal a anomaliei clasa a II-a subdiviziunea 1 la şcolar prezintă:

A. Buza superioară este groasă

B. Buza superioară este palidă şi tracţionată la comisuri

C. Buza superioară esteridicată către pragul narinar de care pare să fie suspendată

D. Buza inferioară este subţire

E. Buza inferioară este fisurată, răsfrântă în şanţul labio - mentonier

958. În anomalia de clasa a II-a subdiviziunea 1cu faţa alungită, conform clasificării clinice

în funcţie de tipul de creştere a mandibulei se constată:

A. O creştere mandibulară cu tendinţă de rotaţie anterioară

B. Inocluzie labială

C. Prochelie inferioară

D. Şanţ labio – mentonier accentuat

E. Profil concav cu unghiul goniac închis

959. În anomalia de clasa a II-a subdiviziunea 1cu faţa micşorată, conform clasificării

clinice în funcţie de tipul de creştere a mandibulei se constată:

A. O creştere mandibulară cu tendinţă de rotaţie anterioară

B. Faţa mărită cu etajul inferior mărit

C. Profil concav

D. Inocluzie labială

E. Buza inferioară răsfrântă cu accentuarea şanţului labio - mentonier

960. Examenul clinic endobucal a anomaliei de clasa a II-a subdiviziunea 1evidenţiază

următoarele:

A. În dentiţia temporară absenţa diastemelor şi a tremelor

B. În dentiţia temporară formei arcadei care este semicirculară

C. Funcţia musculară este perturbată, pacientul prezintă dificultate în actul de

masticaţie

D. Funcţia respiratorie este perturbată

E. Funcţia de deglutiţie este perturbată

961. Examenul ocluzal al anomaliei de clasa a II-a subdiviziunea 1 cu față alungită ,

evidenţiază următoarele:

A. În plan sagital: rapoarte de clasa a II-a la nivelul caninilor permanenţi

B. În plan sagital rapoartele de ocluzie la nivelelul reperelor laterale sunt fie in limite

normale,fie foarte putin modificate

C. În plan vertical se întâlneşte o supraocluzie incisivă

D. În plan vertical frontalii inferiori au contact cu mucoasa palatinală

E. În plan transversal poate să existe o laterodeviere mandibulară funcţională

962. *Analiza modelului de studiu, prin compararea indicelui Pont cu Izard, în anomalia de

clasa a II-a subdiviziunea 1evidenţiază următoarele:

A. Dacă ambii indici sunt mai mari decât valoarea normală, suntem în faţaunei

endognaţii adevărate

B. Dacă ambii indici sunt mai mici decât valoarea normală, suntem în faţaunei

endognaţii adevărate

C. Dacă indicele Pont este mai mare decât indicele Izard, suntem în faţa unei

macrodonţii relative

D. Dacă indicele Izard este normal iar indicele Pont este mai mare decât normal avem

o mezio – poziţie premolaro – molară

E. Dacă indicele Pont este normal iar indicele Izard este mai mare decât normal avem

o mezio – poziţie premolaro – molară

963. În anomalia de clasa a II-a subdiviziunea 1cu faţa alungită, conform clasificării clinice

în funcţie de tipul de creştere a mandibulei, se întâlnesc următoarele aspecte pe

modelul de studiu:

A. Indicele Pont cu valoare pozitivă în plan transversal şi valoare micşorată în plan

sagital

B. PM > (Si x 100) / 100

C. PM < (Si x 100) / 100

D. Diametrul M > (SI x 100) / 64

E. Diametrul M < (SI x 100) / 64

964. În anomalia de clasa a II-a subdiviziunea 1cu faţa micşorată, conform clasificării

clinice în funcţie de tipul de creştere a mandibulei se întâlnesc următoarele aspecte pe

modelul de studiu:

A. Arcada alveolo – dentară superioară are formă triunghiulară

B. Bolta palatină este adâncă

C. Curba de ocluzie este normală

D. Linguopoziţia incisivilor inferiori , vestibuloversia incisivilor inferiori

E. Arcada inferioară are o formă obişnuită sau prezintă o eventuală înghesuire în zona

incisivă

965. Examenul radiologic în anomalia de clasa a II-a subdiviziunea 1 referitor la relațiile

verticale și a părților moi ,evidenţiază următoarele:

A. Cu cât înălţimea anterioară a feţei este proporţională cu cea posterioară, relaţia

incisivă rămâne nemodificată

B. Când înălţimeaposterioară a feţei este mai mare decât cea anterioară, gradul de

înclinare a incisivilor superiori creşte

C. Unghiurile axelor dentare la planurile de referinţă nu se modifică

D. În creşterea facială de tip anterior, unghiul planurilor maxilare este coborât,

dimensiunea verticală anterioară este mică

E. În creşterea facială de tip posterior, unghiul planurilor maxilare este coborât,

dimensiunea verticală anterioară este mai mare

966. Diagnosticul diferenţial a anomaliei de clasa a II-a subdiviziunea 1 se face cu:

A. Retrognația mandibulară funcționlă

B. Laterodevierea mandibulară, unde rapoartele de ocluzie pot semnala o ocluzie

asimetrică a maxilarului superior de partea deviată

C. Incongruenţa dento – maxilară, prin macrodonţie unde suma incisivă corelată cu

indicii de dezvoltare a arcadelor alveolare şi a feţei tranşează diagnosticul

D. Retroalveolie inferioară

E. Heterogenia maxilo – mandibulară, în creşterea exagerată a unui maxilar moştenit

de la un genitor, duce la o falsă endognaţie a maxilarului opus, moştenit de la alt

genitor.

967. Faciesul pacienților cu anomalie clasa II diviziunea 2 Angle este caracteristic cu :

A. musculatura facială tonică ;

B. mușchiul mentalis se prezintă ca o zonă hiperactivă la inspecție, prin contracția sa

dând inpresia de bărbie dublă ;

C. fanta labială întredeschisă lasă să se vadă incisivii superiori ;

D. formă pătrată a feței ;

E. trăsături faciale accentuatE.

968. În anomalia clasa II diviziunea 2 Angle,la pacienții brahicefali și euriprosopi se

observă :

A. buza inferioară este groasă, fisurată,rasfrântă în șanțul labiomentonier;

B. buza inferioara tonică , eversată și prolabată în raport cu marginea incizală și cu fața

vestibulară a incisivilor superiori;

C. maseteri hipertonici;

D. diminuarea dimensiunii verticale a etajului inferior;

E. fanta labială întredeschisă lasă să se întrvadă incisivii superiori.

969. Examenul clinic endobucal în anomalia clasa a-II a diviziunea 2 :

A. arcada maxilară este scurtă sagital

B. arcada maxilară este îngustă transversal;

C. arcada maxilară este largă transversal;

D. arcada are formă pătrată sau de trapez;

E. arcada dentară are formă eliptică sau de "V".

970. Bassigny descrie trei forme clinice de malocluzie în anomalia clasa II diviziunea 2

Angle, în funcție de poziția incisivilor superiori :

A. tipul II - linguo-versia a trei sau patru incisivi maxilari , canini ectopici,

vestibularizați sau incluși palatinal;

B. tipul I - palato-versia celor doi incisivi inferiori sau vestibulo-versia celor doi

incisivi laterali (forma cea mai frecventă );

C. tipul III - ocluzia "în capac de cutie", forma cea mai severă, cu linguo-versia

grupului incisivo-canin și poziția înaltă și vestibularizată a caninilor;

D. tipul I - palato-versia celor doi incisivi superiori sau vestibulo-versia celor doi

incisivi laterali (forma cea mai frecventă );

E. tipul II - vestibulo-versia a trei sau patru incisivi maxilari , canini entopici,

vestibularizați sau incluși palatinal (forma cea mai frecventă );

971. În anomalia clasa a-II a diviziunea 2, relația de ocluzie se caracterizează prin :

A. rapoarte distalizate de clasa II

B. overjet crescut;

C. ocluzii încrucișate uni sau bilateral și ocluzii adânci;

D. overbite mare;

E. ocuzie deschisă frontală

972. În anomalia clasa a-II a diviziunea 2 :

A. baza maxilarului este mai îngustă decât arcada dentară;

B. baza maxilarului este mai largă decât arcada dentară;

C. axele premolarului și molarului converg în jos și înăuntru pentru a se potrivi cu

arcada mandibulei;

D. axele premolarului și molarului diverg în jos și înăuntru pentru a se potrivi cu

arcada mandibulei;

E. baza apicală este mai mică decât baza coronară.

973. În anomalia clasa a-II a diviziunea 2 , fațetele de abrazie se întalnesc :

A. pe fața vestibulară a incisivilor superiori;

B. pe fața palatinală a incisivilor superiori;

C. pe fețele linguale ale incisivilor inferiori;

D. pe fețele vestibulare ale incisivilor inferiori;

E. la nivelul caninilor inferiori.

974. În anomalia clasa a-II a diviziunea 2, în ceea ce privește mișcările mandibulei, se pot

realiza mișcări de :

A. închidere;

B. deschidere;

C. lateralitate ;

D. ghidaj anterior normal;

E. ghidajul anterior foarte perturbat.

975. *În anomalia clasa a-II a diviziunea 2, se regăsesc semnele rotației anterioare ,după

Bjork :

A. cap condilian subțire;

B. canal mandibular drept;

C. unghi mandibular deschis;

D. ram mandibular mare;

E. unghi interincisiv închis.

976. În anomalia clasa a-II a diviziunea 2, se regăsesc semnele rotației anterioare ,după

Bjork :

A. col condilian subțire și direcționat în sus și înainte;

B. tubercul articular cu pantă exterioară abruptă;

C. fosa condiliană adâncă în relație cu supraacoperire frontală;

D.simfiză mentonieră și corticală simfizieră șterse;

E. aspect de balansoar al rebordului inferior al mandibulei

977. În anomalia clasa a-II a diviziunea 2, la măsurătorile dento-alveolare se constată :

A. unghi interincisiv crescut constant peste 1400;

B. poziția apexului incisivilor superiori, în raport intim cu corticala externă a

maxilarului;

C. poziția apexului incisivilor superiori, în raport intim cu corticala internă a

maxilarului;

D. unghi interincisiv scăzut;

E.linguo-versia incisivilor superiori cu unghil IMPA crescut.

978. În anomalia clasa a-II a diviziunea 2, diagnosticul diferențial se face cu :

A. heterogenia maxilo-mandibulară;

B. pseudo-ocluzia adâncă și cea adevărată;

C. retroalveolie inferioară;

D. proalveolodonție superioară;

E. prognația mandibulară.

979. În anomalia clasa a-II a diviziunea 2,măsurătorile scheletale în plan sagital în cadrul

teleradiografiei de profil evidențiază:

A.unghiul FMA crescut;

B. unghiul dintre axa y cu planul Frankfurt scăzut;

C.unghiul ANB (-2,+11);

D.distanță AoBo foarte variată;

E.unghiul Go cu SN este de obicei crescut

980. *În anomalia clasa a-II a diviziunea 2, la examenul clinic exobucal se observă:

A. facies adenoidian caracteristic leptoprosop;

B. pomeții sunt șterși, fanta labială întredeschisă lasă să se întrevadă incisivii

superiori;

C. faciesul este caracteristic cu : musculatură facială tonică, forma pătrată a feței,

trăsături faciale accentuate;

D. buza inferioară este groasă, fisurată, răsfrântă în șanțul labio-mentonier;

E. buza superioară este subție, palidă, tracționată la comisuri.

981. *În anomalia clasa a-II a diviziunea 2, distingem :

A. incompetență labială;

B. buze hipotone;

C. boltă palatină adâncă;

D. dimensiunea verticală a etajului inferior micșorată;

E.overjet mărit.

982. *În anomalia clasa a-II a diviziunea 2, distingem :

A. incisivi superiori vestibularizați;

B. arcadă în formă de "V";

C. overjet micșorat;

D. dimensiunea etajului inferior normală;

E. traiectoria de închidere normală.

983. Obiectivele tratamentului în anomalia clasa a-II a diviziunea 2, sunt :

A.protruzia incisivilor superiori;

B. retruzia grupului incisiv superior;

C.decondiționarea obiceiurilor vicioase;

D. nivelarea planului de ocluzie;

E.expansiunea arcadei superioarE.

984. Ce evidenţiază examenul exobucal în prognatismul mandibular anatomic?

A. Raport labial inversat

B. Etajul inferior micşorat

C. Raportul labial în treaptă dreaptă

D. Etajul inferior mărit

E. Unghiul goniac închis

985. Ce evidenţiază examenul exobucal în pseudo prognatismul mandibular?

A. Profil convex

B. Profil concav

C. Raport labial inversat

D. Gnathio-ul normal situat

E. Etajul inferior micşorat

986. Când testul de retropulsie este negativ?

A. Angrenaj invers

B. Ocluzie inversă frontală

C. Ocluzie inversă de conducere cuspidiana

D. Retrognaţie maxilară

E. Retrognaţie mandibulară

987. *Când testul de retropulsie este pozitiv?

A. Prognaţia mandibulară prin macrognaţie

B. Ocluzie inversă de conducere cuspidiană

C. Retrognaţie maxilară

D. Angrenaj invers

E. Ocluzie inversă de conducere condiliană

988. Diagnosticul diferenţial în prognatismul mandibular anatomic se face cu:

A. Proalveolia inferioară

B. Prognaţie mandibulară funcţională

C. Retrognaţie maxilară

D. Retroalveolie inferioară

E. Retrodenţie superioară

989. Care sunt obiectivele tratamentului ortodontic în anomalia de clasa a III a Angle:

A. Protruzia incisivilor superiori

B. Dezvoltarea tridimensională a maxilarului superior

C. Corectarea raportului frontal inversat

D. Realizarea unei supraacoperiri frontale de ½

E. Mezializarea mandibulei

990. Ce tipuri de aparate folosim în tratamentul anomaliei de clasa a III a Angle?

A. Placa palatinală cu plan înclinat

B. Twin block

C. Aparatul Herbst

D. Placa linguală cu plan înclinat anterior

E. Placa palatinală secţionată în trapez cu gutiere posterioare

991. Care dintre următoarele tipuri de aparate sunt folosite în tratamentul anomaliei de

clasa a III a Angle?

A. Aparate fixe cu tracţiuni elastice de clasa a III a

B. Bionatorul Balters tip III

C. Activatorul Andressen

D. Reglatorul funcţional Frankel tip III

E. Placa palatinală secţionată în Ycu gutiere posterioare și arc vestibular inversat

992. Care sunt posibilităţiile terapeutice interceptive în cazul anomaliilor de clasa a III a?

A.Spatula

B. Planul Catalan

C. Placa palatinală secţionată în „L”

D. Planul Villan

E. Placa palatinală cu semigutiere posterioare şi arc vestibular inversat

993. Examenul teleradiografiei în prognatismul mandibular anatomic evidenţiază?

A. Înghesuiri între germeni dinţilor permanenţi

B. Spaţieri între germeni dinţilor permanenţi

C. Micşorarea unghiurilor SNA şi SNB

D. Micşorarea unghiului SNA şi unghiul SNB cu valoare crescută

E. Unghiul ANB este pozitiv

994. Examenul teleradiografiei în pseudo prognatismul mandibular evidenţiază?

A. Unghiul SNA mai mic 80º

B. Unghiul SNB valoare normală

C. Unghiul ANB mai mic de 2º

D. Unghiul N- A- Pg mai mic de 180º

E. Unghiul ANB este pozitiv

995. Care dintre următoarele afirmaţii sunt adevărate cu privire la clasificarea anomaliei de

clasa a III a Angle în funcţie de crossbite dentar anterior simplu?

A. În relaţia centrică, profilul este drept sau concav

B. În relaţia centrică sau în poziţia de relaxare posturală, pacientul prezintă un profil

facial normal şi uneori „cap la cap”

C. Raportul scheletic antero-posterior este normal

D. Crossbite-ul implică deobicei unul sau doi dinţi

E. Mişcarea de deschidere-închidere a mandibulei se realizează fără interferenţe

ocluzale

996. Care sunt factorii generali implicaţii în etiopatogenia prognatismului mandibular

anatomic?

A. Anodonţiile de incisivi laterali

B. Obstrucţia căilor nazale

C. Ereditatea

D. Tulburării neuro-endrochine

E. Tulburări de creştere cranio-facială

997. Care sunt factorii locali implicaţi în etiopatogenia prognatismului mandibular

anatomic?

A. Obiceiuri vicioase, în special de sugere a buzei superioare, ticuri de propulsie

B. Anodonţiile de incisivi laterali

C. Obstrucţia căilor nazale

D. Ereditatea

E. Tulburării neuro-endrochine

998. În prognatismul mandibular anatomic examenul endobucal evidenţiază următoarele:

A. Mărirea mandibulei atât în plan sagital cât şi transversal

B. Micşorarea mandibulei atât în plan sagital cât şi transversal

C. Existenţa spaţieri dentare

D. Erupţia precoce a dinţilor permanenţi inferiori comparativ cu cei superiori

E. Raport distalizat la nivelul caninilor şi o ocluzie inversă frontală

999. În prognatismul mandibular anatomic modificările ce semnifică dezvoltarea

insuficientă a maxilarului si a arcadei superioare sunt:

A.mărirea mandibulei atât în plan sagital cât şi transversal

B. absența sau dimensiunea foarte mică a diastemelor fiziologice

C. axul incisivilor superiori este normal sau adesea în prodenție

D. arcada superioară în ansamblu rămâne alungită

E. baza apicală este micșorată transversal și sagital

1000. În pseudo-prognatismul mandibular examenul endobucal evidenţiază urmatoarele:

A. Arcada alveolară mai mare decât cea coronară

B. Arcada alveolară mai mică decât cea coronară

C. Se poate depista o dizarmonie dento- alveolară cu înghesuiri

D. Arcada alveolară egală cu cea coronară

E. Se poate depista o dizarmonie dento-alveolară cu spaţiere

1001. Care sunt obiectivele tratamentului ortodontic în anomaliile de clasa a III a?

A. Stimularea dezvoltării maxilarului superior

B. Efectuarea saltului articular

C. Realizarea unei supraacoperiri frontale 1/1

D. Frânarea creşterii şi deplasarea mandibulei înapoi

E. Corectarea raportului molar de clasa a III a

1002. Ce aparate folosim în tratamentul ortodontic propriu-zis în anomalia de clasa a III a

Angle?

A. Plăcile duble cu sistem de ghidaj(SCHWARZ)

B. Activatorul Wunderer

C. Aparatul Reichenbach

D. Kinetorul Stocktish

E. Bionatorul Balters

1003. Terapia adultului în cazul unei anomali de clasa a III a se realizează prin:

A. Tratament ortodontic cu extracţie

B. Tratament chirurgical sau chirurgical- ortodontic

C. Osteotomie

D. Tratamentul interceptiv

E. Expansiunea rapidă palatală

1004. *La examenul radiologic (teleradiografiei) în retrognatismul maxilar se constată:

A. Creşterea dimensională sagitală a bazei alveolare în raport cu baza mandibulară

B. Unghiul SNA mai mic de 80º

C. Unghiul SNB cu valoare scazută

D. Unghiul ANB are valoare de 4º

E. Unghiul N- A- Pg mai mare de 180º cu deschidere posterioară

1005. Transpoziția dentară :

A. se întâlneste atât în dentiția temporară cât și în cea permanentă ;

B. cel mai frecvent este afectat caninul ;

C. se caracterizează prin inversarea locului pe arcadă de către doi dinți vecini;

D. reprezintă modificarea poziției axiale a caninilor permanenți înainte de erupție;

E. poate fi parțială sau totală.

1006. Factorii care intervin în producerea transpoziției dentare sunt :

A. cauze mecanice ;

B. cronologia erupției;

C. poziția de formare a germenilor dentari;

D. pierderea provizorie sau definitivă a potențialului de erupție;

E. conformația coronară.

1007. Diastema falsă este secundară :

A. existenței unor canini incluși;

B. erupției incisivilor centrali;

C. dizarmoniei dento-alveolare cu înghesuire;

D. dezvoltarii arcadelor dentare care sunt pregătite pentru erupția și alinierea corectă a

dinților permanenți;

E. existența unui meziodens inclus sau erupt.

1008. *După Hotz există trei tipuri de diastemă :

A. diastema adevărată;

B. diastema tranzitorie;

C. diastema falsă;

D. diastema cu coroane convergente;

E. diastemele fiziologicE.

1009. Cauzele care intervin în etiopatogenia incluziei dentare sunt :

A. axul dintelui;

B. disostoza cleidocraniană;

C. hipercementoza de iritație;

D. intoxicații cronice medicamentoase;

E. conformația coronară și radiculară.

1010. *Incluzia dentară :

A.reprezintăretenția în profunzimea osului înca 2-3 ani de la temenul limită de erupție;

B.cea mai frecventă este incluzia sau impactarea caninului pemanent superior;

C. parțială- se referă la dintele care a străbătut osul , dar s-a oprit în evoluția sa sub o

fibromucoasă groasă și densă;

D. poate provoca degenerescențe tumorale, chistice;

E. se manifestă clinic destul de târziu și nu există masuri preventive .

1011. *Semnul patognomonic la nivelul incisivului lateral în incluzia caninului superior este

reprezentat de :

A. rotație

B. torsiune;

C. angulație mezială;

D. distoînclinație accentuată;

E. distogresiune accentuată.

1012. *Reincluzia dentară se poate defini ca:

A. retenția dentară primară;

B. retenția dentară secundară;

C. rotație primară;

D. torsiune dentară;

E. retenție dentară parțială.

1013. *Cel mai frecvent, reincluzia dentară apare la nivelul :

A. molarului unu temporar;

B. molarului prim permanent;

C. molarului doi permanent;

D. molarului doi temporar;

E. premolarului unu permanent.

1014. În etiopatogenia ectopiei de canin pot fi incriminați următorii factori :

A. poziția înaltă de formare a mugurelui;

B. meziopoziția generalizată;

C. persistența caninului temporar;

D. angulația rădăcinii dentare;

E. osteoscleroza posttraumatică sau infecțioasă.

1015. *Ocluzia deschisă frontală - structurală (gnatică) este dată de :

A. tratament ortodontic/ortognatic necontrolat

B. deformare rahitică a maxilarului și mandibulei;

C. folosirea îndelungată a tetinei sau a practicării obiceiului vicios de sugere a

policelui;

D. poziția vicioasă a bazelor maxilare sau de forma craniului;

E. traume localE.

1016. Factorii locali implicați în apariția ocluziei deschise sunt :

A. deglutiția infantilă;

B. afecțiunile reumatice localizate la nivelul articulației temporo-mandibulare;

C. activitatea buzelor în repaus și acțiune;

D. tumori benigne;

E. traumatisme în regiunea nazo-frontală în perioada de creșterE.

1017. Rahitismul ca factor etiologic detreminant în instalarea ocluziei deschise determină

următoarele modificări :

A. scurtarea bazei craniului;

B. rotație antero-posterioară a maxilarului superior;

C. rotație anterioară a mandibulei;

D. poziție înaltă a articulației temporo-mandibulare;

E. unghiul goniac se deschide .

1018. Simptomele de bază în ocluzia deschisă cu fața înaltă sunt :

A. șanț labio-mentonier șters;

B. dimensiunea verticală antero-inferioară mărită;

C. convergența planurilor orizontale;

D. rotație posterioară a mandibulei;

E. simfiză alungită.

1019. Examenul teleradiografiei în sindromul de inocluzie verticală evidențiază:

A. unghiul condilian este crescut

B. unghiul Tweed este scăzut

C.unghiul mandibular Go poate fi crescut (mai mare de 120 grade)

D.creșterea înâlțimii verticale N-Spna

E.unghiul dintre axa Y și planul Frankfurt este scăzut;

1020. Extracția premolarului unu superior în terapia ocluziei deschise se indică in

următoarele situații:

A. dacă ocluzia deschisă coexistă cu clasa a II-a molară;

B. dacă ocluzia deschisă coexistă cu clasa a I-a molară;

C. dacă ocluzia deschisă este anterioară și coexistă cu o proalveolie marcată;

D. dacă ocluzia deschisă este anterioară și coexistă cu infrapoziția dinților posteriori și

înclinarea anterioară a osului alveolar;

E. dacă ocluzoa deschisă coexistă cu egresia molarilor superiori.

1021. Tracțiunea verticală vertex-menton în cadrul tratamentului interceptiv al ocluziei

deschise:

A. se realizează prin intermediul bărbiței și capelinei;

B. se realizează prin intermediul Headgear-ului, tracțiune verticală ( high-pull);

C. va urmări închiderea unghiului goniac;

D. va urmări refacerea înclinării ramurii orizontale a mandibulei;

E. va urmări reducerea dimensiunii verticale a etajului inferior al feței.

1022. Prognosticul în ocluzia deschisă :

A. este favorabil dacă apare până la vârsta de 9-10 ani;

B. este favorabil dacă apare înre 16-35 ani;

C. recidiva apare în 60% din cazurile cu tratament chirurgical-ortodontiC.

D. recidiva apare la 1/3 din cazuri după tratament pur ortodontiC.

E.supracoreția asigurăcontenția pe termen îndelugat

1023. Tiparul scheletal de clasa a II-a este detreminat de următoarele situații:

A. mandibula mare versus maxilar mic;

B. mandibula mică versus maxilar mare;

C. maxilar cu o poziție prea anterioară datorită porțiunii anterioare a craniului prea

lungă și mandibula normal dezvoltată;

D. maxilar cu poziția prea anterioară datorită lungimii sale excesive și mandibulă

normal dezvoltată;

E. articulație temporo-mandibulară cu poziție prea anterioară .

1024. Angulația coronară reprezintă :

A. înclinația vestibulo-orală a axului lung al coroanei;

B. axul lung al coroanei fiecărui dinte este astfel plasat încât porțiunea incizală

(coronară) este plasată mezial față de porțiunea cervicală;

C. are valoarea de 50

la nivelul incisivior centrali superiori;

D. are valoarea de 50

la nivelul incisivior laterali superiori;

E. are valoarea de 50

la nivelul incisivior centrali și laterali superiori;

1025. *Clasificarea Britanică a anomaliilor dento-maxilare :

A. se referă la planul spațial;

B. se face în funcție de relația interincisivă;

C. se bazează pe două componente: topografică și etiologică;

D. se bazează pe teoria fixității molarului prim permanent superior;

E. se face ținând cont de specificul proceselor de creștere a elementelor componente

ale aparatului dento-maxilar.

1026. Sindromul progenic:

A. face parte din clasificarea anomaliilor dento-maxilare în funcție de planul spațial ;

B. poate fi cu conducere forțată;

C. poate fi cauzat de pierderile dentare precoce din zona de sprijin;

D. poate fi adevărat;

E. poate fi fals.

1027. Gradul 3 din INDEXUL NEVOII DE TRATAMENT (I.N.T.O.) reprezintă:

A. mediu "de graniță";

B. overjet mărit 3-6 mm, cu buze competente;

C. overjet inversat 1.1-3.5 mm;

D. deplasări ale dinților de 2.1-4 mm;

E. ocluzie deschisă anterioară de 1-2 mm.

1028. Criticile aduse clasificării lui Angle sunt :

A. molarii primi permanenți superiori nu au o poziție fixă pe maxilar;

B. evidențiază numai factori etiologici;

C. nu face distincție între clasa a III-a adevărată și cea falsă;

D. ține cont doar de modificările în plan transversal și vertical;

E. nu se poate deduce severitatea malocluziei.

1029. Clasificarea anomaliilor dento-maxilare după școala franceză ( Chauhépé ) :

A. ține cont de componentele topografică și etilogică, fără a lua în considerare

procesele de creștere;

B. sunt sistematizate în anomalii dento-maxilare funcționale;

C. sunt sistematizate în anomalii dento-maxilare ale proceselor alveolare;

D. sunt sistematizate în anomalii în plan transversal, sagital și vertical;

E. sunt denumite dizarmonii.

1030. Overjetul reprezintă:

A. supraacoperirea verticală;

B. treapta sagitală;

C. absența contactului dintre marginile incizale sau suprafețele de ocluzie;

D. distanța în sens sagital între fețele palatinale ale frontalilor superiori și fețele

vestibulare ale celor inferiori ;

E.frontalii superiori acoperămai mult de 1/3 din fața vestibulară a celor inferiori

1031. Perioada 0-3 ani in cadrul cresterii si dezvoltarii generale se caracterizeaza prin:

A. incepe din momentul conceptiei

B. este impartita de literatura in 3 etape

C. in aceasta perioada sistemul nervos are o dezvoltare rapida (creierul atinge 75% din

greutatea sa de adult)

D. abilitatile motorii se dezvolta rapid

E. exista o tendinta accentuata a copilului de a-si mentine proportiile

1032. Centrii de crestere ai maxilarului superior sunt:

A. sutura incisivo-canina

B. sutura maxilo-malara

C. fibro-cartilajul simfizar

D. sutura medio-palatina

E. sutura-maxilo-frontala

1033. Maxilarul superior creste in latime prin:

A. cresterea suturii palatine mediane

B. crestere suturala postnatal pana la 1 an

C. marginea posterioara a ramului ascendent

D. masele laterale ale etmoidului si partile moi corespunzatoare

E. cartilajele alare

Raspunsuri corecte: a,d,e

1034. Dezvoltarea relatiilor intermaxilare de la 0 la 6 luni se caracterizeaza prin urmatoarele

aspecte:

A. diferenta in plan sagital dintre maxilarul superior si inferior este in medie de 4-6

mm

B. mandibula este suficient dezvoltata in raport cu maxilarul superior

C. la sugar predomina contractia ritmica a muschilor propulsori si retropulsori

orofaciali

D. factorul principal care influenteaza mezializarea este functional, si anume actul

suptului

E. se realizeaza planul postlacteal

1035. Dezvoltarea relatiilor intermaxilare de la 6 luni la 2 ½ani consta in:

A. ocluzia trece printr-o perioada relativ stabila si se adapteaza functiilor ADM

B. curba Spee abia schitata

C. aparitia de spatii interdentare

D. instalarea ghidajului anterior

E. se va realiza prima inaltare fiziologica a ocluziei dentare

1036. Planul postlacteal vertical poate stabili urmatoarele rapoarte ocluzale la nivelul lui M6:

A. 100% raport de clasa a II-a

B. Cuspid la cuspid

C. Procent scazut raport neutral

D. Procent scazut raport distalizat

E. 100% raport neutral

1037. Dupa D. Stanciu, la sfarsitul primei perioade a dentitiei mixte (perioada eruptiei

grupului incisiv-molar) trebuie sa existe:

A. Arcada superioara circumscrie arcada inferioara cu un cuspid vestibular

B. Molarii primi permanenti sunt in relatie cuspid-sant sau in relatie cuspid-cuspid

C. Incisivii superiori ii acopera pe inferiori realizand un spatiu de 4-5 mm

D. Liniile frenurilor sunt corespondente cu linia mediana a maxilarelor si a bazei

craniului

E. Orice incongruenta dupa eruptia incisivului lateral nu este considerata o anomalie

pe cale de constituire

1038. A doua perioada a dentitiei mixte se caracterizeaza prin:

A. Se realizeaza cea de a 2-a inaltare fiziologica a ocluziei

B. Eruptia molarilor de 6 ani si a incisivilor permanenti

C. Debuteaza aproximativ la 9 ani

D. Se incheie eruptia molarului secund permanent

E. Se produce cea de a 3-a inaltare fiziologica a ocluziei

1039. Nou-nascutul prezinta urmatoarele particularitati morfofunctionale la nivelul

aparatului respirator:

A. Imaturitatea reglarii nervoase

B. Absenta surfactantului pulmonar

C. Prima respiratie este declansata de un complex de modificari biologice incluse de

intreruperea circulatiei feto-placentare

D. La inceput respira pe cale bucala, mai tarziu devenind posibila si respiratia nazala

E. Pentru a putea respira, mandibula este impinsa in jos si limba inainte

1040. Avantajele suptului la san sunt:

A. Solicita muschii masticatori

B. Aerofagia

C. Limba stimuleaza functia osteogenetica de crestere

D. Are loc insalivatia laptelui si pregatirea unei digestii optime

E. Asigura cresterea si functionarea armonioasa a ADM

1041. Deglutitia adultului:

A. Decurge in 4 etape sau timpi

B. Este o deglutitie in care arcadele nu sunt in contact

C. Timpul esofagian al deglutitiei este scurt (1 secunda), autonom

D. Timpul bucal al deglutitiei este voluntar si dureaza 1 secunda

E. Timpul esofagian al deglutitiei dureaza 6-7 secunde

1042. Rolul limbii in masticatie:

A. Impinge alimentele pe suprafetele ocluzale ale dintilor

B. Preseaza alimentele pe palatul dur

C. Pentru actul suptului limba este nevoita sa execute miscari complexe

D. Terminatiile nervoase senzitive sunt capabile sa selecteze alimentele apte de

deglutitie

E. Contribuie la imprimarea unor inclinari dentare fata de planul de ocluzie

1043. Clasificarea factorilor etiologici ai anomaliilor dento-maxilare se face in functie de:

A. Factorii generali

B. Functiile perturbate

C. Obiceiuri vicioase propriu-zise

D. Factori locali

E. Tiparul de crestere

14. *Dintre factorii etiologici generali in producerea anomaliilor dento-maxilare,

precizam;

A. respiratia orala

B. atitudini posturale vicioase

C .ereditatea

D. caria dintilor temporari

E. deglutitia infantila

1044. Școala romaneasca(Boboc 1971) sustine urmatoarea clasificare a anomaliilor dentare

prin deficit de numar;

A. hipodontia;absenta a 1-4 muguri dentari

B. anodontia; absenta tuturor dintilor

C. anodontia partial redusa

D. anodontia subtotala si toatala

E. aplazia

1045. Hipodontia redusa sau anodontia partial redusa(dupa scoala romaneasca) se

caracterizeaza astfel;

A. d.p.d.v.etiologic este asociata teoriei filogenetice

B. este o situatie mai frecventa in dentitia temporara 2% din populatie

C. hipodontia de premolar secund inferior,incisiv lateral superior si premolar secund

superior sunt mai frecvent intalnite

D. diagnosticul de certitudine se pune pe baza examenului radiologic

E. factorul ereditar poate fi considerat ca factor etiologic

1046. Principalele caracteristici ale meziodensului se pot sistematiza astfel;

A. unicuspidat

B. apare la nivelul maxilarului superior

C. erupe intotdeauna inaintea incisivilor

D. este foarte rar triplu si cvadruplu

E. poata sa aiba pozitie inversata

1047. Hiperdontia (dintii supranumerari ) spre deosebire de hipodontie se caracterizeaza

prin;

A. este mult mai frecventa decat hipodontia

B. afecteaza mai frecvent sexul feminin

C . 98% apare la nivelul maxilarului superior

D. 97% se localizeaza la nivelul regiunii frontale

E. in 50% din cazuri prezenta in dentitia temporara se asociaza cu prezenta in dentitia

permanenta

1048. În etiologia anomaliei clasa a II-a subdiviziunea 1,ca și factori funcționali, se regăsesc:

A. Sugerea policelui

B. Deglutiţia infantilă

C. Rahitismul

D. Respiraţia orală

E. Atitudini postural vicioase

1049. Examenul de profil al pacienților cu anomalie clasa II diviziunea 2 Angle evidențiază:

A. gradul proalveoliei superioare;

B. profilul subnazal frecvent concav;

C. buza superioară corect poziționată în câmpurile de profil;

D. șanțul labio-mentonier este accentuat;

E. buza inferioară este retruivă față de cea superioară.

1050. Examenul de profil al pacienților cu anomalie clasa II diviziunea 2 Angle evidențiază:

A. simfiza mentonieră și nasul par dezvoltate în exces;

B. mandibula are formă pătrată;

C. unghiul mandibular este închis;

D. unghi mandibular deschis;

E. profil subnazal convex.

1051. Care sunt obiectivele tratamentului ortodontic în anomaliile de clasa a III a?

A. Stimularea dezvoltării maxilarului superior

B. Efectuarea saltului articular

C. Realizarea unei supraacoperiri frontale 1/1

D. Frânarea creşterii şi deplasarea mandibulei înapoi

E. Corectarea raportului molar de clasa a III a

1052. În incluzia dentară, examenul radiologic va evidenția:

A. poziția distelui inclus;

B. rapoartele dintelui inclus cu rădăcinile dinților adiacenți;

C. prezența de rizalize poatologice;

D. prezența unui eventual obstacol;

E. bombarea osoasă la nivelul dintelui în zona vestibulară sau palatinală.

MEDICINĂ DENTARĂ PREVENTIVĂ

BIBLIOGRAFIE:

- PREVENTIE ORO-DENTARA, Editura Eurostampa, Timisoara 2010

- TRATAT DE PREVENTIE ORO-DENTARA, Editura Waldpress 2003

1053. În producerea infecţiilor trebuie întotdeauna să se ţină cont de :

A. persoanele cu risc infecţios;

B. persoanele sănătoase;

C. intervenţiile dentare cu risc infecţios;

D. aspectele practice ale antibioprofilaxiei;

E. aspectele practice ale tratamentului analgeziC.

1054. Intervenţiile dentare care pot determina apariţia unei bacteriemii sunt:

A. extracţiile dentare;

B. detartrajul;

C. intervenţiile asupra parodonţiului;

D. periajul dinţilor;

E. tratamentele endodontice cu depăşirE.

1055. Precauţiile universale:

A. nu reduc deloc riscul de expunere la infecţie al personalului medical;

B. reduc riscul infecţios pentru pacient;

C. reduc riscul infecţios pentru personal;

D. implică măsuri speciale în cazul bolnavilor cu hepatita B sau SIDA;

E. nu necesită măsuri suplimentare pentru bolnavii cu hepatita B sau SIDA.

1056. *Conceptul de PU se referă la următoarele:

A. sângele, alte fluide biologice şi ţesuturile tuturor pacienţilor sunt considerate

infectate cu HIV, HBV;

B. se consideră ca persoane infectate doar cele care precizează acest lucru;

C. se consideră ca persoane infectate doar cele care în urma testelor au fost depistate

cu infecţie;

D. toţi pacienţii sunt potenţial sanatosi

E. doar grupele de risc sunt considerate infectatE.

1057. Reguli de bază în aplicarea PU:

A. consideră doar pacienţii din grupele de risc potenţial infectaţi;

B. consideră toţi pacienţii potenţial infectaţi;

C. consideră că sângele, alte fluide biologice şi ţesuturile sunt contaminate cu HIV,

HBV;

D. consideră că acele şi alte instrumente folosite în practica medicală sunt contaminate

după utilizare;

E. nici unul dintre răspunsuri nu e corect;

1058. Se consideră risc contactul tegumentelor şi mucoaselor cu următoarele produse:

A. secreţiile purulente;

B. sângele;

C. ţesuturi;

D. orice fluide oraganice vizibil contaminate cu sânge;

E. tegumente fără leziuni.

1059. *Virusurile care pot iniţia „infecţii încrucişate” sunt:

A. v. herpes tip 1; HIV

B. E. coli;

C. candida albicans;

D. gripal;

E. Mycobacterium tuberculosis.

1060. Este importantă imunizarea personalului faţă de:

A. difterie;

B. hepatită virală B;

C. tetanos;

D. rubeolă;

E. tuberculoză.

1061. Metodele de decontaminare a cabinetului de medicina dentara presupun:

A. spălarea;

B. dezinfecţia;

C. dezinfecţia suprafeţelor;

D. curăţarea si sterilizarea instrumentarului;

E. sterilizarea personalului

1062. Mâinile trebuie spălate astfel:

A. doar la începutul şi sfârşitul programului;

B. la începutul zilei;

C. înainte şi după ce au fost purtate mănuşi;

D. între pacienţi (minimum 5 secunde);

E. la sfârşitul zilei.

1063. În alegerea echipamentului medical trebuie să se ţină cont de două criterii:

A. să fie cu mânecă scurtă pentru a facilita mişcarea medicului;

B. să fie cu mânecă lungă pentru a proteja braţele de particulele de aerosoli;

C. să reziste la temperaturi de peste 60 de grade;

D. să reziste la temperaturi de peste 40 de grade;

E. nici una de mai sus.

1064. *Pentru curăţarea instrumentarului se va folosi:

A. aparar de curatare cu ultrasunete;

B. periuta cu mâner mic;

C. detartror ultrasonic;

D. gel ultrasonic

E. apa oxigenatA.

1065. Dezinfecţia este:

A. procesul de distrugere a tuturor microorganismelor (bacterii, fungi, virusuri, spori,

paraziţi);

B. un termen consacrat utilizării metodelor de distrugere a majorităţii

microorganismelor;

C. este metoda prin care sunt îndepărtaţi sau distruşi germenii patogeni, nu însă şi

sporii de pe diferite suprafeţE.

D. un proces alcătuit din curăţire şi apoi dezinfecţiE.

E. curatirea mai riguroasa a instrumentelor.

1066. Sterilizarea cu vapori chimici :

A. este o combinaţie de căldură cu vapori chimici;

B. are loc la 121º timp de 15-20 minute;

C. în acest caz sterilizatorul funcţionează cu o soluţie specială care conţine:alcool,

acetonă, ketone, formaldehidă şi apă distilată;

D. se realizează la 180º timp de 60 minute;

E. se desfăşoară la 131º timp de 20-40 minutE.

1067. Virusul HV tip B a fost decelat în :

A. salivă;

B. lacrimi;

C. urină;

D. transpiraţie si secreţii nazofaringiene

E. halena pacientului

1068. *Perioada de incubaţie a HV tip B:

A. este mai lungă decât cea a hepatitei A; (2-6 luni)

B. este mai scurtă decât cea a hepatitei A;

C. variază de la 2 la 6 ani;

D. variază de la 2 la 6 săptămâni;

E. variază de la 4 la 6 săptămâni.

1069. *La un purtator cronic al HVB, AgHBs poate fi decelat prin examene de laborator în

sânge la o perioada de:

A. 6 luni;

B. 4 luni;

C. 1 luna;

D. 1 an;

E. 2 saptamani.

1070. Sursele principale ale virusului hepatitei B sunt:

A. purtătorii cronici asimptomatici;

B. indivizii cu risc crescut;

C. pacienţii cu infecţie acută cu virusul hepatitei B;

D. indivizii sănătoşi care nu au fost testaţi serologic;

E. donatori infectaţi cu HVA.

1071. Starea de purtător in HVB:

A. se constată la decelarea persistentă a AgHBs după 6 ani;

B. poate rezulta după o expunere subclinică, nediagnosticată cu virus gripal

C. poate fi depistată print-un test serologic pentru AgHBs;

D. se întâlneşte într-un procent de 5-10% la pacienţii aflaţi în convalescenţă;

E. este cel mai adesea cunoscută individului.

1072. Debutul în HBV:

A. este tipic acut;

B. este mai lent şi mai insidios;

C. poate rămâne nediagnosticat pana la despoperirea pustulelor specifice

D. se poate însoţi de erupţii cutanate, prurit, dureri articulare;

E. nu poate fi deosebit de alte hepatite virale pe baza semnelor şi simptomelor clinicE.

1073. Indivizii enumeraţi mai jos sunt exemple de cazuri cu probabilitatea cea mai mare de a

fi expuşi la virusul hepatitic B şi cu o frecvenţă crescută a portajului:

A. dependenţi de droguri cu administrare injectabilă;

B. pacienţi cu antecedente de icter sau hepatită;

C. pacienţi trataţi prin dializă renală, transfuzii de sânge;

D. famillile şi persoanele îndepărtate ale pacienţilor cu hepatită;

E. personalul implicat în activitatea creativA.

1074. Printre măsurile destinate eradicarii transmiterii virusului hepatitei B sunt:

A. testarea fiecărei unităţi de sânge pentru prezenţa Rh-ului

B. informarea personalului medical despre modurile de transmitere a HBV şi modul

de controlare a bolii;

C. educaţia comunitară;

D. informarea purtătorilor, familiilor lor şi a contacţilor apropiaţi;

E. raportarea cazurilor de boală.

1075. Pentru prevenirea trasmiterii HBV în cabinetul de medicină dentară se indică:

A. testarea sistematică a personalului medical pentru AgHBs şi anti-HBs;

B. testarea serologică a pacienţilor cu risc crescut;

C. protecţia personalului medical;

D. reducerea aerosolilor;

E. maturarea pardoselii intre pacienti.

1076. Saliva are o influenţă puternică asupra patogeniei cariei dentare prin caracteristicile ei:

A. fluxul salivar scazut mentine dintii uscati si sanatosi

B. mecanismul de autocurăţire este suficient pentru îndepărtarea în totalitate a

resturilor alimentare

C. saliva creşte solubilitatea smalţului printr-un schimb permanent de ioni

D. saliva asigură neutralizarea locală prin sistemele tampon

E. saliva are activitate antibacteriană dată de prezenţa lizozimului şi lactoperoxidazei

1077. *Aplicarea PU se referă la:

A. utilizarea echipamentului de protecţie termica adecvat;

B. spălarea mâinilor;

C. respectarea drepturilor omului;

D. consideră toţi pacienţii potenţial infectaţi;

E. schimbarea locului de muncă, cu acordul celui infectat sau la cererea lui .

1078. Decontaminarea iniţială se face cu:

A. substanţe clorigene 10%;

B. alcool 70%;

C. glutaraldehidă 2%;

D. apă curentă;

E. spray-ul de aer.

1079. În cazul inoculării percutanate prin înţepare sau tăiere se procedează astfel:

A. stimularea sângerării locale;

B. oprirea sîngerării locale;

C. spălarea la jet de apă curentă timp de 5 minute;

D. clătirea mucoaselor oculare cu apă curentă sau ser fiziologic;

E. aplicarea de antiseptice, dezinfectante, spălarea cu apă şi săpun sau detergent.

1080. *Protecţia mâinilor în cazul „infecţiilor încrucişate” se refera la urmatoarea activitate:

A. utilizarea unor creme si geluri pentru a evita spalarea mainilor

B. spălarea ocazională a mâinilor;

C. purtarea mănuşilor de protecţie;

D. îngrijirea unghiilor;

E. utilizarea soluţiilor dezinfectantE.

1081. Echipamentul de protecţie se compune din:

A. mănuşi;

B. halat;

C. mască;

D. ochelari de protecţie;

E. bratara mansetA.

1082. *Sterilizarea prin căldură uscată la pupinel sau etuvă se face:

A. la 180º timp de 30 minute;

B. la 160º timp de o oră;

C. la 180º timp de o oră;

D. la 160º timp de 30 minute;

E. la 200ºtimp de o oră.

1083. Autoclavarea:

A. este sterilizarea cu căldură uscată;

B. este sterilizarea cu căldură umedă;

C. este este o combinaţie de căldură cu vapori chimici;

D. se desfăşoară la 121º timp de 15-20 minute

E. funcţionează cu o soluţie specială care conţine alcool, acetonă, ketonE.

1084. *Pentru dezinfectarea suprafeţelor sunt indicaţi dezinfectanţi cu :

A. iodoform sau fenoli sintetici;

B. spirtul sanitar e cel mai indicat

C. alcool izopropilic;

D. compuşii cuaternari de amoniu;

E. soluţie de glutaraldehidă 2%.

1085. Printre germenii care au putut fi izolaţi în sistemul de apă al unitului stomatologic se

află specii de:

A. Pseudomonas sp.;

B. Klebsiella sp.;

C. Moraxella sp.;

D. Legionell sp.;

E. toate speciile de anaerobi.

1086. *Infecţia nozocomială este aceea boală care afectează pacientul datorită:

A. internării sale în spital sau îngrijirilor primite;

B. activităţii personalului medical in timpul liber;

C. afecţiunilor contactate anterior internării;

D. consumului unor preparate medicamentoase;

E. venirii în contact cu alte persoane infectatE.

1087. Care sunt criteriile (OrD. M.S. nr.984) ce trebuie îndeplinite de o infecţie a cavităţii

orale pentru a fi definită ca nozocomială:

A. microorganism izolat de pe tegumente;

B. microorganism izolat din cultura produsului purulent din ţesuturile cavitatii orale

sau din cavitatea orala;

C. abces sau altă formă de manifestare a procesului infecţios în cavitatea bucală,

observate direct în timpul intervenţiei chirurgicale sau prin examen histopatologic;

D. abces sau ulceraţie pe tegumente;

E. abces, ulceraţie, depozite albe pe mucoasa bucală inflamată sau prezenţa de

placarde pe mucoasa oralA.

1088. Căile de transmitere ale bolilor infecto-contagioase în cabinetul dentar sunt:

A. contact direct cu fluidele orale;

B. contact direct cu articole contaminate;

C. transmitere indirectă prin programare tertiara;

D. contactul cu contaminaţii din aer (picături, microparticule, aerosoli)

E. aerosolii din piesa de mână, tuse, strănut.

1089. *Procesul prin care toate formele de viaţă, inclusiv sporii bacterieni şi virusurile sunt

distruse sub acţiunea agenţilor fizici sau chimici este:

A. igienizarea

B. contaminarea

C. sterilizarea

D. dezinfecţia

E. tehnica aseptică

1090. Care afirmaţii legate de dezinfecţie sunt adevărate?

A. este un proces fizic sau chimic prin care microorganismele pot fi distruse

B. dezinfectantele se aplică pe ţesuturi vii

C. antisepticele se aplică pe ţesuturi vii

D. de obicei, majoritatea dezinfectanţilor nu distrug sporii, bacilii tuberculoşi sau

virusurile, mai ales virusurile hepatice

E. dezinfectia se aplica alternativ cu dezinsectia

1091. Curăţarea manuală a instrumentelor contaminate urmează următoarele etape:

A. clătirea cu apă rece pentru a îndepărta sângele şi restul materialelor de lucru

B. decontaminarea

C. sterilizarea cu vapori de alcool

D. clătirea cu apă fierbinte pentru a îndepărta vaporii de alcool

E. sterilizarea cu etena

1092. Curăţarea manuală prin tehnica de frecare foloseşte un detergent şi nu un săpun

obişnuit pentru că:

A. săpunul poate forma săruri solubile în apa dură care pot proteja bacteriile de

sterilizarea ulterioară

B. săpunul poate forma săruri insolubile în apa dură care pot proteja bacteriile de

sterilizarea ulterioară

C. săpunul solid poate găzdui microorganisme şi poate deveni o sursă potenţială de

transfer

D. detergentul poate găzdui microorganisme şi poate deveni o sursă potenţială de

transfer

E. sapunul se foloseste doar la spalatul la domiciliu

1093. Fluorul este cel mai electronegativ halogen, ceea ce explică reactivitatea sa chimică

foarte mare. Datorită acestui fapt el nu există liber în natură, doar sub formă de

fluoruri. Acestea se găsesc în:

A. apa de mare

B. in alimente dupa alterarea acestora

C. apa de fântână în soluri bogate în fluoruri

D. anumite zăcăminte

E. unele surse de apă potabilă.

1094. *Fluorul este necesar deoarece:

A. provoaca fluoroza

B. toata apatita dintelui se transforma in fluorapatita care este mai dura

C. intareste stratul superficial al smaltului in amelogeneza

D. are actiune asupra smaltului si asupra leziunii carioase

E. provoaca calculi si pulpoliti prin aplicaii topice

1095. Condiţiile pe care trebuie să la îndeplinească o metodă de fluorizare a apei potabile

sunt:

A. să nu prezinte efect nociv în ceea ce priveşte forma şi modalitatea de administrare

B. să aibă limite largi de siguranţă

C. să fie scumpă

D. să nu ridice obiecţii din partea populaţiei

E. să fie uşor de administrat.

1096. Aplicaţiile topice cu fluor acţionează la următoarele nivele:

A. în smalţul dentar, prin înlocuirea ionilor OH şi CO3 de către fluor

B. în salivă, unde fluorul intervine asupra microorganismelor activând metabolismul

glucidelor

C. în placa dentară, unde acumularea de fluor duce la inhibarea acizilor ca şi a sintezei

polizaharidelor endocelulare

D. asupra mucoasei jugale

E. asupra ligamentelor alveolo-dentarE.

1097. *În absorbţia fluorului intervine şi momentul ingestiei astfel:

A. ingestia simultană de alimente şi de fluor întârzie absorbţia acestuia

B. ingestia fluorului este accentuata de lapte

C. este favorabilă absorbţia fluorului când ingestia se face dimineaţa

D. absorbţia fluorului este favorizată de ingestia fluorului seara

E. nu se poate sti exact mecanismul de absorbtie al fluorului.

1098. *Administrarea fluorului prenatal este eficace şi asigură o bună protecţie a dinţilor:

A. molarilor de 12 ani anchilozaţi

B. dinţilor temporari care se mineralizează în această perioadă

C. dinţilor permanenţi

D. nu are influenţă asupra dezvoltării dentare

E. permanenţi la vârsta a treiA.

1099. Ansamblul fluidelor intraorale este contaminat de:

A. placa bacteriană

B. lichidul amniotic

C. resturi alimentare

D. resturi celulare

E. nici un răspuns nu este corect.

1100. Concentraţiile fluorului în ţesuturile mineralizate sunt foarte variabile depinzând de

numeroşi factori:

A. fluoremia în cursul formării lor

B. perioada de timp în care subiectul ingerează fluorul

C. rata de creştere

D. suprafaţa ţesuturilor mineralizate în formare

E. perioada zilei in care se examineazA.

1101. Interfaţa smalţ-mediu este în permanenţă în echilibru instabil şi precar, putând să apară

leziuni carioasE. Metodele de prevenire a cariei dentare au următoarele obiective:

A. să limiteze factorii de demineralizare

B. să întărească rezistenţa smalţului faţă de agresiunile acide

C. să controleze amelogeneza

D. să controleze mineralizarea

E. să favorizeze fazele de remineralizare a smalţului.

1102. Riscul intoxicării cronice cu fluor depinde de:

A. frecvenţa ingestiei de fluor

B. doza ingerată de fluor

C. durata impregnării cu fluor

D. clearance-ul salivar

E. altitudinea la care a copilarit pacientul respetiv

1103. Manifestările generale ale unei intoxicaţii cronice cu fluor sunt următoarele:

A. alteraţii la nivelul scheletului, caracterizate prin leziuni de scleroză

B. tulburări nervoase prin compresiuni ale rădăcinilor nervoase care se manifestă prin

dureri iradiante, parestezii, rigiditate vertebrală

C. alterări ale funcţiei renale

D. demineralizări ale smalţului

E. dizolvarea hidroxiapatitei.

1104. *Care din urmatoarele afirmatii este adevarata?

A. fluorul este o substanta toxica si trebuie complet evitata

B. fluorul este o substanta a carei toxicitate nu a fost demonstrata

C. in cntitate de 1 mgF/l de apa fluorul nu prezinta nici un pericol

D. cantitatea optima de F este 0,01 mg /l apa

E. fluorul se poate adauga ca si supliment in apa potabila in orice cantitate, in

organism se absoarbe doar cantitatea optima

1105. *Şanţurile de pe suprafaţa ocluzală pot avea mai multe forme; cea mai predispusă

pentru apariţia cariilor este:

A. formă de „V” mai puţin adânci

B. formă de „I” strangulat asemeni unui gât de sticlă

C. formă ştearsă supusă autocurăţirii

D. formă de „M”

E. formă de trapez.

1106. *Prin expunerea smalţului gravat acid la salivă, aceasta se remineralizează:

A. în 2 ore

B. în 10 ore

C. în 15 ore

D. în 24 de ore

E. in timp indelungat, aproximativ un an.

1107. Materialele pentru sigilare fotopolimerizabile prezintă următoarele avantaje faţă de

cele autopolimerizabile:

A. priza sigilantului se face în doar 10-20 secunde

B. nu trebuie amestecat, evitându-se încorporarea de bule de aer

C. vâscozitatea sigilantului rămâne constantă în timpul infiltrării în şanţ

D. vâscozitatea sigilantului creşte în timpul infiltrării în şanţ

E. au aromă de fructE.

1108. Contraindicaţiile sigilării sunt:

A. şanţuri şi fosete adânci

B. şanţuri şi fosete bine acolate, autocurăţibile

C. pacienţi cu leziuni interproximale numeroase

D. dinţi cu suprafaţă ocluzală cariată

E. şanţuri şi fosete foarte retentivE.

1109. *Pentru sigilarea santurilor si fosetelor se utilizeaza

A. compozite auto si fotopolimerizbile

B. amalgam de argint

C. cimenturi silicat

D. cimenturi FOZ

E. ciment cimpat sau Zoe

1110. Pelicula dobândită este:

A. o acumulare oro-dentară a resturilor alimentare

B. este echivalentă cu tartrul

C. o peliculă acelulară formată cu saliva şi lichidul gingival

D. o pelicula care se formează în câteva ore – elementul primordial al plăcii

E. o peliculă ce poate fi îndepărtată prin clătirea viguroasă a cavităţii oralE.

1111. La originea cariei dentare participă 4 factori interdependenţi şi care

caracterizează placa bacteriană. Alegeţi aceşti factori din răspunsurile următoare:

A. lipidele

B. polizaharidele (rolul alimentaţiei)

C. streptococii (rolul microbismului)

D. glucanii

E. aciditatea mediului.

1112. Compoziţia plăcii bacteriene este:

A. stabilă în timp

B. reprezentată de lipide

C. evolutivă de la o zi la alta

D. în primele două zile coci şi bacili Gram pozitivi, apoi bacili Gram negativi

E. insolubilă în salivă, iar eliminarea ei fizică este posibilă doar prin mijloace

mecanice.

1113. Toate glucidele alimentare uzuale pot fi metabolizate de către microorganisme,

participând la procesul bacterian morbid pe următoarele căi:

A. acumulare de bacterii

B. produşi de fermentaţie toxici derivaţi din metabolismul bacterian

C. biosinteza macromoleculelor toxice

D. proteinele adsorbite se denaturează devenind insolubile

E. ruperea filmului salivar.

1114. Saliva influenţează patogenia cariei astfel:

A. prin conţinutul său de săruri, saliva este factorul principal al criei

B. curăţire mecanică (autocurăţire, clearance)

C. reducerea solubilităţii smalţului, existând un interschimb permanent între salivă

şi suprafaţa acestuia

D. neutralizare datorită ph-ului salivei în cursul secreţiei, a capacităţii tampon şi a

unui posibil factor de creştere a ph-ului

E. activitatea antibacteriană a lizozimului şi a lactoperoxidazei, ca şi a sistemului

imunologic (IgA salivare).

1115. Microorganismele care formează placa supragingivală diferă de cele din zona

subgingivală:

A. în cea supragingivală predomină germenii G pozitivi

B. în cea subgingivală predomină gremenii G negativi

C. în cea supragingivală predomină germenii G negativi

D. în cea subgingivală predomină gremenii G pozitivi

E. în cea supragingivală predomină germenii anaerobi.

1116. Mecanismele antibacteriene ale gazdei sunt reprezentate de:

A. Forţele fizice de clătire (spălare) care controlează volumul plăcii

B. Lizozimul salivar care digeră pereţii celulari ai multor tipuri de germeni

C. Thiocianatul salivar care inhibă enzimele bacteriene vitale ce conţin grupări

sulfhidril sau histidinice

D. Lactoferină, proteină mică cu greutate moleculară 80.000 care inhibă preluarea de

către anumite bacterii

E. Secreţia imunoglobulinelor din glandele suprarenale

1117. *Capacitatea patogenica a placii bacteriene se datoreaza in primul rand:

A. streptococului sanguis

B. streptacocului mutans

C. lactobacililor

D. fuzobacteriilor

E. lactospirililor

1118. *Tartrul contine in principal:

A. microorganisme patogene din placa bacteriana

B. saruri organice in proportie de 70-80%

C. saruri anorganice in proportie de 70-80%

D. fosfor

E. calciu

1119. Retentia placii este favorizata de:

A. tartrul supra si subgingival

B. anomaliile de pozitie

C. odontologia restauratoare incorecta

D. perijul regulat

E. periajul profesional

1120. *Polizaharidele intracelulare sunt folosite:

A. ca rezerva energetica

B. pentru adeziunea la suprafata dentare a placii bacteriene

C. pentru acidifierea mediului oral

D. polizaharidele nu pot exista intracelular deoarece nu pot intra in celula

E. pentru schimbarea ph-ului din acid in bazic

1121. *Indicele de placă a lui Silness şi Löe (I.P.L.)

A. utilizează: evidenţierea înălţimii plăcii bacteriene pe suprafeţe dentare

B. se notează de la 1 la 3

C. se notează de la 0 la 4

D. se notează de la 0 la 3

E. utilizează substanţe revelatoare pentru evidenţierE.

1122. *Substanţele revelatoare reprezintă:

A. substanţe auxiliare utilizate în stomatologie pentru determinarea cariilor incipiente

B. substanţe utilizate pentru determinarea cariilor proximale

C. substanţe utilizate pentru determinarea indicilor de sângerare papilară

D. substanţe utilizate pentru determinarea plăcii bacteriene prin colorarea acesteia

E. substanţe utilizate pentru determinarea înălţimii pungilor parodontalE.

1123. Indicele gingival al lui Löe şi Silness (GI) modificat de Lobene:

A. se punctează suprafaţa dentare acoperită de placă bacteriană

B. se notează de la 0 la 3

C. se notează de la 0 la 4

D. foloseşte o scară mai sensibilă prin împărţirea în 5 grade

E. se determină prin utilizarea substanţelor revelatoarE.

1124. *Îndepărtarea plăcii bacteriene se poate face:

A. prin clătirea abundentă a cavităţii orale

B. prin utilizarea alimentelor consistente

C. prin utilizarea substanţelor revelatoare

D. prin utilizarea luminii polarizate

E. prin metode mecanice şi chimicE.

1125. *Una din contraindicatiile periajului dentar este:

A. stadiul acut al gingivitei ulcero-necrotice

B. herpesul labial

C. stomatita nicotinica

D. lichen planul

E. pe tot parcursul efectuarii lucrarilor protetice

1126. *Materia alba este:

A. un complex de resturi alimentare lipite de dinte

B. primul stadiu al tartrului inainte de a se pigmenta

C. un complex de bacterii si detritus celular aderent lax, care acopera depozitele de

placa

D. placa bacteriana dupa prima saptamana de formare

E. un fluid alb secretat de santul gingival.

1127. Printre indicaţiile sigilării se numără:

A. dinţi erupţi suficient pentru a obţine o suprafaţă uscată

B. sonda agaţă fiind prezente şi alte semne de carie (durere)

C. şanţuri şi fosete adânci în formă de „I”

D. şanţuri şi fosete adânci cu proastă coalescenţă

E. şanţuri şi fosete puţin adânci

1128. Sigilarea se realizează la nivelul:

A. dinţilor care au erupt complet pentru a permite o uscare adecvată

B. molarilor de şase ani doar atunci când nici unul dintre cei patru nu a fost afectat de

carie

C. molarilor de 12 ani imediat ce au erupt, atunci când există carii ocluzale (la nivelul

molarilor de 6 ani)

D. feţelor ocluzale ale molarilor permanenţi

E. fosetelor supracingulare ale incisivilor superiori

1129. Tehnica scalingului şi rootplaningului este considerată a fi o metodă:

A. de bază în tratamentul conservativ al afecţiunilor parodonţiului marginal

B. adjuvantă în tratamentul conservativ al afecţiunilor parodonţiului marginal

C. de îndepărtare a tartrului şi cementului necrotic moale

D. de îndepărtare a plăcii bacteriene

E. de îndepărtare a cementului radicular dur

1130. Indicaţiile detartrajului sunt:

A. tratamentul profilactic şi curativ al afecţiunilor acute şi cronice ale parodonţiului

marginal

B. pregătirea câmpului operator în vederea tratării cariilor simple şi complicate

C. pregătirea câmpului operator în vederea extracţiilor

D. pregătirea câmpului operator în vederea intervenţiilor chirurgicale

E. pregătirea câmpului operator dupa operatii parodontale

1131. Excavatorul:

A. este un instrument pereche

B. se foloseşte pentru îndepărtarea crestelor mari de tartru

C. se foloseşte pentru îndepărtarea depozitelor mici de tartru

D. are 2 lame active

E. are o singură lamă activă

1132. *Priza instrumentelor la detartrajul manual poate fi:

A. tip plantar

B. in baioneta

C. tip creion

D. incrucisata

E. trapezoidala

1133. Detartrajul ultrasonic:

A. se bazează pe principiul vibraţiilor energetice de joasă frecvenţă

B. se bazează pe principiul vibraţiilor energetice de înaltă frecvenţă

C. depozitele de tartru se îndepărtează prin fracturarea acestora

D. reprezintă un mijloc important de îndepărtare a depozitelor masive de tartru coronar

E. reprezintă un mijloc important de îndepărtare a depozitelor mici de tartru

subgingival

1134. Timpii operatori în cazul sigilării cu ciment ionomer de sticlă cuprind printre altele şi:

A. curatarea suprafetelor dentare

B. spalarea suprafetei cu apa si uscarea cu aer

C. izolarea cu rulouri de vată sau cu digă

D. gravarea acidă cu HCl timp de 100 secunde

E. aplicarea materialului cu un aplicator

1135. Indicaţiile enameloplastiei sunt:

A. depistarea unor leziuni carioase în fosete si şanţuri

B. fosete şi şanţuri adanci care impiedică penetrarea completă a sigilantului

C. cariile interproximale care necesită restaurare

D. opacifieri in jurul fosetelor şi sanţurilor, ceea ce indică un proces carios incipient

E. absenţa cariei proximale, în scop preventiv pentru a îndeparta riscul formării ei

1136. Cerinţele pe care trebuie să le respecte obturaţiile preventive sunt:

A. indicaţie de tratament corectă în condiţiile unui diagnostic aplicat corect

B. respectarea tuturor detaliilor tehnice nu este necesara

C. experienţă clinică pentru aprecierea cu exactitate a situaţiei clinice

D. respectarea tuturor detaliilor de tehnica , fiecare etapa avand rol esential in in

rezultatul final

E. controale periodice pentru eventuale corectări sau înlocuiri

1137. *Caria ocluzală din şanţuri şi fosete debutează:

A. în partea superioară a şanţurilor

B. în profunzimea şanţurilor

C. prin două leziuni bilaterale independente care apoi se unesc la baza şanţului

D. printr-o leziune singulară pe una din pantele cuspidiene

E. caria ocluzală este mai rar întâlnită, cel mai frecvent întâlnim carii în vârf de cuspid

1138. *În cazul fotopolimerizării, în prezent se utilizează:

A. lumină vizibilă

B. lumină ultravioletă

C. laser

D. lamină cu lungimea de undă de 600-650 nm

E. lumină polarizată

1139. *Contraindicaţiile sigilării sunt:

A. pacienţi cu molari proaspăt erupţi

B. şanţuri şi fosete bine acolate

C. pacienţi cu leziuni proximale numeroase

D. copiii între 6 şi 12 ani

E. pacienţii care utilizează paste de dinţi fluorurate

1140. Digitaţiile de răşină au următoarele funcţii:

A. oferă un sprijin mecanic pentru retenţia sigilantului

B. înconjură cristalele de smalţ şi le protejează

C. interfaţa smalţ-răşină creează o barieră de protecţie împotriva colonizării şanţului

cu microorganisme

D. refac zonele gravate acid

E. intră în interacţiune cu saliva şi formează precipitate.

1141. *Smalţul gravat acid, expus salivei:

A. devine sensibil şi provoacă hipersensibilitate

B. se demineralizează în continuare, în scurt timp apărând carii în ace zonă

C. se remineralizează în 24 de ore datorita salivei

D. se remineralizează într-o săptămână

E. nu suferă nici o modificare

1142. Obiectivele terapeutice ale detartrajului sunt :

A. suprimarea microflorei patogene situata supra si subgingival

B. suprimarea inflamatiei, a sângerării şi supuraţiei la nivelul pungilor

C. transformarea pungilor întrun şanţ gingival normal

D. realizarea unei suprafeţe radiculare biologic compatibile cu statusul parodontal

normal

E. igienizarea suprafetelor dentare

CHIRURGIE MAXILO-FACIALĂ

1143. Dupa natura agentului traumatizant plagile pot fi:

A. escoriate

B. taiate

C. profunde

D. muscate

E. unice

1144. In raport cu localizarea anatomo – topografica intalnim:

A. plagi ale obrazului

B. plagi ale limbii

C. plagi ale arterei carotide

D. plagi ale arterei faciale

E. plagi ale buzelor

1145. *Care din semnele si simptomele locale ale plagilor suntneadevarate:

A. durerea

B. hemoragia

C. tulburari de ocluzie

D. tulburari de fonatie

E. tulburari de masticatie

1146. Plaga escoriata:

A. este leziunea traumatica care apare prin frecarea in suprafata a tesuturilor moi de un

obiect rugos

B. este profunda

C. cuprinde epiteliul, ocazional putand fi afectate si planurile situate mai profund

D. nu este dureroasa

E. prezinta o sangerare minora

1147. Contuzia:

A. este o dilacerare a tesuturilor profunde, determinata de lovirea cu un obiect bont

B. nu poate fi insotita de hematoame

C. in primele zile dupa traumatism apar edemul si echimoze variat colorate (albastru,

verde, galben)

D. necesita intotdeauna tratament chirurgical

E. se asociaza frecvent cu fracturi ale oaselor viscerocraniului

Plaga contuza:

A. este cea mai frecventa leziune traumatica a tesuturilor moi

B. este provocata de un obiect bont care loveste cu putere tesuturile

C. este provocata de un obiect ascutit care loveste cu putere tesuturile

D. intereseaza strict tesuturile superficiale

E. poate fi profunda cu lezarea nervilor, vaselor, muschilor sau a altor structuri

1148. Plaga taiata:

A. nu este determinata de un instrument bont

B. intereseaza orice regiune a fetei

C. are marginile neregulate, liniare

D. nu poate sectiona nervi

E. in profunzile poate sectiona canale salivare

1149. Plaga intepata:

A. este produsa de un instrument bont

B. se prezinta sub forma unui orificiu punctiform

C. se suprainfecteaza in majoritatea cazurilor

D. produsa de insecte nu determina aparitia tifos, malariei

E. produsa de spinii unei plante poate provoca tetanosul

1150. Plaga prin arma de foc:

A. poate fi simpla, produsa de glont

B. poate fi complexa in cazul alicelor

C. produsa de glont este unipolara, cu orificiul de intrare mic, cand forta de patrundere

este mare

D. poate fi complexa in cazul utilizarii armelor de lupta moderne

E. produsa de schije este difuza

1151. Tratamentul chirurgical al plagilor:

A. implica 3 etape majore: debridare, hemostaza si sutura

B. debridarea plagii implica inlaturarea tesuturilor devitalizate sau necrozate

C. hemostaza se impune pentru a se evita acumularea de sange in tesuturi

D. nu orice plaga necesita sutura

E. plagile care intereseaza buza in totalitate vor fi suturate in doua planuri

1152. *Care din urmatoarele afirmatii sunt neadevarate:

A. complicatiile plagilor se pot instala imediat, secundar sau tardiv

B. complicatiile imediate pot consta in blocarea cailor aerodigestive superioare

C. complicatiile secundare generale apar in urma plagilor superficiale

D. complicatiile tardive apar la plagile netratate, tratate necorespunzator sau la cele cu

pierdere intinsa de substanta

E. complicatiile secundare locale sunt infectia plagii

1153. Care din urmatoarele afirmatii sunt adevarate:

A. fracturile radiculare sunt mult mai frecvente la dentatia permanenta decat la cea

temporara

B. fracturile combinate de coroana si radacina sunt rare

C. fracturile radiculare apicale sunt frecvente

D. fracturile radiculare sunt mult mai rare la dentatia permanenta decat la cea

temporara

E. cand apar fracturile radiculare apicale, intereseaza de obicei dintii frontali ai

mandibulei

1154. *Luxatia intruziva:

A. apare des la dintii permanenti

B. este caracterizata prin expulzia dintelui din procesul alveolar

C. apare rar la dintii temporari

D. determina o mobilitate crescuta a dintelui atunci cand apare

E. la dintii superiori cu radacini lungi poate duce la fractura peretelui nazal sau chiar a

peretelui sinusului maxilar

1155. Luxatia extruziva:

A. dintele paraseste partial alveola

B. dintele paraseste total alveola si este mobil

C. radiografic arata un spatiu periodontal largit

D. radiografic nu releva modificari importante

E. percutia sau palparea este usor dureroasa

1156. Care din urmatoarele afirmatii sunt adevarate:

A. traumatismele sunt cele mai frecvente cauze care duc la aparitia fracturilor de

mandibula

B. caderile accidentale nu determina fracturi de mandibula

C. osteomielita poate determina fractura in os patologic

D. manevre chirurgicale precum extractia molarilor de minte inclusi nu pot determina

fracturi de mandibula

E. chisturile voluminoase pot determina fractura in os patologic

1157. *Osul mandibular prezinta o zonade rezistenta crescuta la nivelul:

A. unghiului mandibular

B. simfizei mentoniere

C. apofizei condiliane

D. regiunii canine

E. procesului alveolar

1158. Prin mecanismul de producere, fracturile de mandibula se clasifica in:

A. directe si indirecte

B. prin tasare

C. prin rupere

D. prin forfecare

E. prin flexie

1159. Factorii care influenteaza deplasarea fragmentelor osoase in fracturile de mandibula

sunt:

A. forta loviturii si directia ei

B. contractia grupelor musculare inserate pe mandibula

C. prezenta ganglionilor limfatici cervicali

D. prezenta sau absenta dintiilor pe arcade

E. directia liniei de fractura

1160. Care din urmatoarele afirmatii sunt adevarate:

A. in cursul traumatismelor oro-maxilo –faciale pot fi afectate partile moi

perimandibulare

B. fracturile de mandibula pot fi insotite de tulburari respiratorii

C. ATM este afectata intotdeauna in fracturile de mandibular

D. forta loviturii si directia ei determina deplasarea primara a fragmentelor din fractura

de mandibula

E. fractura de mandibular este deschisa de fiecare data

1161. Dintre semnele clinice ale fracturii de mandibula, amintim:

A. echimozele si hematoamele

B. deformatiile faciale

C. hemipareza faciala

D. trsimusul

E. tulburari de deglutitie

1162. *Care dintreurmatoarelesemne clinice nu le regasim in fracturile de mandibula:

A. deformarea si intreruperea continuitatii osoase

B. crepitatii osoase

C. mobilitatea inexistenta a mandibulei

D. parestezia sau anestezia in teritoriul nervului dentar inferior

E. trismusul

1163. La examenul endooral, semnele clinice ale fracturilor de mandibula sunt:

A. sialoree

B. echimoze si hematoame la nivelul mucoasei orale

C. ocluzie nealterata

D. miscari anormale de mandibula

E. dureri articulare

1164. Fracturile mandibulare medio – simfizare:

A. sunt des intalnite

B. exista si o varianta de fracturi in lambda

C. clinic prezinta plagi gingivale intre cei doi incisive centrali inferiori

D. se insotesc de hematom la nivelul planseului oral inferior unilateral

E. in timpul miscarilor de deschidere si inchidere ale gurii prezinta asa numita miscare

“in armonica”

1165. Urmatoarele afirmatii legate de fracturile unghiului mandibular sunt adevarate:

A. sunt printre cele mai frecvente

B. mecanismul de producere poate fi atat direct cat si indirect

C. unghiul mandibular este una din zonele de maxima rezistenta

D. simptomatologia este diferita in functie localizararea linie de fractura

E. daca linia de fractura este situata in plina masa musculara, deplasarea celor doua

fragmente este foarte mare

1166. Factorii care influenteaza evolutia si vindecarea fracturilor de mandibula sunt:

A. timpul scurs de la momentul producerii fracturii pana la reducerea si imobilizarea

lui

B. varsta pacientului

C. inexistenta unor focare de infectie

D. tipul de imobilizare si acuratetea realizarii ei

E. suprimarea blocajului intermaxilar la termen

1167. Bifati care raspunsuri indică fracturi totale de maxilar:

A. Fractura procesului alveolar

B. Fractura mediosagitală de maxilar

C. Fractura Le Fort I

D. Fractura tuberozităţii maxilarului

E. Fractura Le Fort III

1168. Fractura Le Fort I trece prin:

A. osul sfenoid

B. baza aperturii piriforme

C. apofiza coronoidă

D. tuberozitatea maxilara

E. osul nazal

1169. Fractura Le Fort I trece prin:

A. treimea inferioară a apofizelor coronoide

B. septul nazal

C. septul lacrimal

D. condili

E. celulele etmoidale

1170. Următoarele semne clinice pot apărea în fracturile Le Fort I:

A. Otoragie

B. Diplopie funcţională

C. Echimoze tegumentare şi mucozale

D. mobilitate patologică a blocului alveolo-palatin

E. tulburări ocluzale dentare moderate

1171. *Următoarele semne clinice pot apărea în fracturile Le Fort I:

A. Cracmente articulare

B. Durere la palparea în fundul de sac vestibular superior

C. Durere la palparea în fundul de sac vestibular inferior

D. Devierea mentonului spre partea bolnavă

E. Depozite albicioase sidefii

1172. Fractura Le Fort II trece prin:

A. Treimea inferioară a apofizelor pterigoide

B. Treimea medie a apofizelor pterigoide

C. Treimea superioară a apofizelor pterigoide

D. Gaura occipitală

E. Marginea inferioară a orbitei

1173. Fractura Le Fort II trece prin:

A. Sutura fronto-occipitală

B. Sutura maxilo-malară

C. Peretele lateral al sinusului maxilar

D. Sutura fronto-nazală

E. Arcada temporo-zigomatică

1174. Următoarele semne clinice pot apărea în fracturile Le Fort II:

A. Faţă alungită

B. Nas înfundat

C. Tumefacţie şi edem mediofacial

D. Echimoze palpebrale bilaterale

E. Emfizem subcutanat genian

1175. *Următoarele semne clinice pot apărea în fracturile Le Fort II:

A. Anestezie sau hipoestezie pe teritoriul nervului mentonier

B. Anestezie sau hipoestezie pe teritoriul nervului supraorbitar

C. Anestezie sau hipoestezie pe teritoriul nervului incisiv

D. Anestezie sau hipoestezie pe teritoriul nervului dentar inferior

E. Anestezie sau hipoestezie pe teritoriul nervului infraorbitar

1176. Fractura Le Fort III trece prin:

A. Treimea inferioară a apofizelor pterigoide

B. Treimea medie a apofizelor pterigoide

C. Treimea superioară a apofizelor pterigoide

D. Gaura occipitală

E. Peretele lateral a orbitei

1177. Fractura Le Fort III trece prin:

A. Sutura temporo-zigomatică

B. Sutura fronto-zigomatică

C. Peretele lateral al orbitei

D. Sutura fronto-nazală

E. Baza condilului mandibular

1178. Următoarele semne clinice pot apărea în fracturile Le Fort III:

A. Faţă alungită

B. Înfundarea masivului facial

C. Tumefacţie şi edem facial accentuat

D. Echimoze palpebrale bilaterale

E. Emfizem subcutanat submentonier

1179. Următoarele semne clinice pot apărea în fracturile Le Fort III:

A.Aanestezie sau hipoestezie pe teritoriul nervului mentonier

B. Anestezie sau hipoestezie pe teritoriul nervului supraorbitar

C. Exoftalmie, diploie

D. Anestezie sau hipoestezie pe teritoriul nervului dentar inferior

E. Cecitate în caz de lezare a nervului optic

1180. Următoarele semne clinice pot apărea în fracturile procesului alveolar:

A. Leziuni gingivale şi dentare

B. Mobilitatea tuberozităţii maxilare

C. Mobilitatea patologică a fragmentului osos împreună cu dinţii implantaţi pe el

D. Tulburări ocluzale în fucţie de direcţia de depalsare a fragmentului.

E. Consistenţă fluctuentă

1181. Următoarele semne clinice pot apărea în fracturile tuberozităţii maxilare:

A. Tumefacţie geniană

B. Fragment osos tuberozitar mobil

C. Comunicare oro-sinusală

D. Mobilitate patologică a întregului maxilar în bloc

E. Chemozis

1182. Următoarele semne clinice pot apărea în fracturile maxilo-malare:

A. Tegumente palide

B. Febra, frison

C. Echimoză periorbitară în monoclu

D. Înfundarea plăcii malare, cu aplatizarea pometului

E. Limitarea deschiderii gurii

1183. Următoarele semne clinice pot apărea în fracturile maxilo-malare:

A. Crepitatii gazoase suborbitare

B. Leziuni de glob ocular

C. Cacosmie subiectiva

D. Anestezie sau hipoestezie in teritoriul nervului supraorbitar

E. Anestezie sau hipoestezie in teritoriul nervului infraorbitar

1184. Următoarele semne clinice pot apărea în fracturile arcadei zigomatice:

A. Crepitatii gazoase suborbitare

B. Asimetrie facială

C. Limitarea deschiderii gurii

D. Anestezie sau hipoestezie in teritoriul nervului supraorbitar

E. Anestezie sau hipoestezie in teritoriul nervului infraorbitar

1185. Fracturile complexului orbito-zigomatic pot prezenta următorele complicaţii:

A. Halena

B. Limitarea deschiderii gurii

C. Anchiloza procesului coronoid

D. Vindecare vicioasă cu asimetrie facială

E. Logoreea

1186. *Fracturile oaselor nazale pot prezenta urmatoarele complicatii imediate

A. Greata

B. Stare septica

C. Asfixie prin abunenta epistaxisului

D. Febra intermitenta

E. Apatie

1187. Tratamentul fracturilor oaselor proprii nazale cu deplasare urmareste:

A. Aplicatii locale de unguent

B. Tratament conservator

C. Inizie si drenaj

D. Reducerea manuala sau chirurgicala a fragmentelor fracturate

E. Contentie

1188. Nervul trigemen asigura inervatia senzitiva a

A. Tegumentelor fetei

B. Jumatatii posterioare a calvariei

C. Mucoaei nazale, sinusale

D. Mucoasei linguale

E. Oaselor maxilare

1189. Durerea in nevralgia de trigemen prezinta urmatoarele caracteristici:

A. Este una dintre cele mai cumplite din patologia umana

B. Este violenta, lancinanta, paroxistica

C. Este surda

D. Dispare la administrarea de antalgice uzuale

E. Suferinta organica este evidenta intre crize

1190. Durerea in nevralgia esentiala de trigemen prezinta urmatoarele caracteristici:

A. Apare la pacienti tineri (18 - 30 ani)

B. Apare la pacienti varstnici (50 - 70 ani)

C. Apare predominant la femei

D. Apare predominant la barbati

E. Apare o data pe luna

1191. *Cea mai raspandita teorie privind etiologia nevralgiei esetiale de trigemen este:

A. Teoria durerii

B. Teoria inflamatorie

C. Teoria sinapselor

D. Teoria conducerii nervoase aberante

E. Teoria compresiunii vasculare asupra radacinii nervului trigemen

1192. Tumorile maligne se caracterizeaza prin:

A.Ccrestere tumorala de tip infiltrativ-distructiv

B. Diseminare metastatica loco-regionala

C. Diviziunea controlata a celulelor

D. Formare de metastaze in organe, la distanta

E. Lipsa afectarii unor structuri vitale

1193. *La nivelul gitului se situeaza:

A. Aproximativ jumatate din totalitatea limfonodulilor

B. Aproximativ o treime din totalitatea limfonodulilor

C. Aproximativ o patrime din totalitatea limfonodulilor

D. Numarul de limfonoduli cervicali este foarte mic

E. Nu s-au facut studii in acest sens

1194. Modificarile ultrastructurale ale procesului tumoral malign au aratat ca:

A. Bboala se transmite ereditar

B. Boala nu se transmite ereditar, dar exista un determinism genetic

C. Boala nu se transmite ereditar si nu exista un determinism genetic

D. Pentru transformarea maligna, sint necesare intre 3 si 7 evenimente ultrastructurale

independente

E. Pentru transformarea maligna, sint necesare milioane de evenimente ultrastructurale

independente

1195. Metastazarea la distanta se produce de cele mai multe ori din teritoriul oro-maxilo-

facial pe cale:

A. Hematogena

B. Limfatica

C. Perinervoasa

D. Mixta (limfatica-hematogena)

E. Periosoasa

1196. *Factori dentari de risc in aparitia tumorilor maligne orale pot fi considerati:

A. Dens in dente

B. Pulpitele cronice granulomatoase

C. Gangrenele complicate produse de Eserichia Coli

D. Sepsis-ul dentar

E. Fracturile radiculare verticale vechi

1197. *Radiatiile UVB:

A. Nu sint factor de risc pentru tumorile maligne ale buzelor si tegumentelor

B. Expunerea maxima la aceste radiatii este intre orele 8-11

C. Sunt filtrate de nori in totalitate

D. Stind la umbra, protectia de UVB este totala

E. Expunerea maxima la aceste radiatii este intre orele 11-14

1198. *Agenti infectiosi implicati in aparitia tumorilor maligne sint considerati:

A. Virusul papiloma uman

B. Eserichia coli

C. Streptococus mutans

D.Stafilococus aureus

E. Haemophilus

1199. Aparitia neoplaziei la persoanele peste 45-50 de ani poate fi explicata prin:

A. Inaintarea in virsta, asociata cu procesul fiziologic de „uzura a tesuturilor”

B. Cresterea numarului de germeni patogeni, odata cu inaintarea in virsta

C. Scaderea progresiva a imunitatii, odata cu inaintarea in virsta

D. Cresterea numarului de boli asociate, odata cu inaintarea in virsta

E. Aparitia de hipovitaminoze, odata cu inaintarea in virsta

1200. Urmatoarele avitaminoze produc modificari ale structurii, sau modificari degenerative

ale epiteliului mucoasei orale:

A. Avitaminoza E

B. Avitaminoza A

C. Avitaminoza C

D. Avitaminoza B

E. Avitaminoza D

1201. Deficitul imun este un factor major de risc in aparitia tumorilor maligne, in asociere

cu:

A. Sexul

B. Virsta

C. Seropozitivitatea HIV

D. Imunosupresia indusa medicamentos in contextul transplantelor de organe

E. Avitaminoza E

1202. Semne sau simptome subiective care pot constitui motivele prezentarii la medic ale

unui pacient cu o tumora maligna oro-maxilo-faciala pot fi:

A. Deformari ale contururilor cervico-faciale

B. Algii persistente

C. Deformari ale structurilor cavitatii orale

D. Imposibilitatea purtarii protezelor

E. Disfagie persistenta

1203. Semne sau simptome obiective care pot constitui motivele prezentarii la medic ale

unui pacient cu o tumora maligna oro-maxilo-faciala pot fi:

A. Senzatie persistenta de corp strain in cavitatea orala

B. Algii persistente

C. Deformari ale structurilor cavitatii orale

D. Imposibilitatea purtarii protezelor

E. Leziuni ale mucoasei orale fara tendinta la vindecare

1204. Zonele orale de maxim risc in aparitia tumorilor maligne sint:

A. Buza

B. Mucoasa jugala

C. Vestibulul

D. Palatul dur

E.Palatul moale

1205. Leziunile cu potential de malignizare:

A. Se asociaza cu un risc crescut de transformare maligna

B. Au un caracter reversibil

C. Au caracter ireversibil

D. Evolueaza cert spre malignizare

E. Nu evolueaza decit uneori catre malignitate

1206. Leziunile premaligne:

A. Se asociaza cu un risc crescut de transformare maligna

B. Evolueaza cert spre malignizare

C. Nu evolueaza decit uneori catre malignitate

D. Au un caracter reversibil

E. Au caracter ireversibil

1207. Leziunile cu potential de malignizare ale mucoasei orale sint:

A. Fibroza submucoasa orala

B. Candidoza cronica hiperplazica

C. Leucoplazia

D. Lichenul plan

E. Eritroplazia

1208. Leziunile premaligne ale mucoasei orale sint:

A. Fibroza submucoasa orala

B. Eritroleucoplazia

C. Leucoplazia

D. Lichenul plan

E. Eritroplazia

1209. *Forme anatomo-clinice de debut ale tumorilor maligne orale sint:

A.Forma ulcerativa

B. Forma exuberanta

C. Forma gestanta

D. Forma scleroasa

E. Forma atrofica

1210. *Tabloul clinic al tumorilor maligne ale oaselor maxilare are ca semne asociate:

A. Durerea

B. Tumefactia

C. Semne dentare

D. Trismus

E. Concomitenta tumorala in camp de cancerizare

1211. Diseminarea metastatica a tumorilor maligne este influentata de o serie de factori:

A. Localizarea tumorii

B. Forma histopatologica a tumorii

C. Dimensiunea tumorii

D. Gradul de diferentiere histologica a tumorii

E. Culoarea si suprafata tumorii

1212. Ganglionii cervicali profunzi (triunghiul lui Rouviere) sint formati de:

A. Ganglionii situati de-a lungul venei jugulare interne

B. Ganglionii situati de-a lungul venei jugulare externe

C. Ganglionii situati de-a lungul venei jugulare anterioare

D. Ganglionii situati de-a lungul nervului accesor

E. Ganglionii situati de-a lungul vaselor transversale ale gitului

1213. *Una din urmatoarele leziuni mai este numita buza marinarului:

A. Eritroplazia

B. Lichenul plan

C. Leucoplazia

D. Cheilita actinica

E. Eritroleucoplazia (leucoplazia patata)

1214. Rezultatul unei biopsii poate fi eronat in caz de:

A. Manipulare necorespunzatoare a tesuturilor prelevate

B. Piesa biopsica este prea mica pentru a putea fi interpretata

C. Fragmentul biopsic nu contine tesut tumoral

D. Piesa biopsica are o forma neregulata

E. Piesa biopsica a fost depozitata in formol 10%

1215. Lambourile mucoperiostale folosite pentru biopsia tesuturilor osoase oro-maxilo-

faciale:

A. Evita structurile majore neurovasculare

B. Prezinta grosime totala (mucoasa, submucoasa, periost)

C. Intereseaza doar periostul

D. Disectia pentru expunerea osului se face subperiostal

E. Disectia pentru expunerea osului se face submucos

1216. Tumorile de origine dentară sunt:

A. Odontomul

B. Mixomul

C. Adenomul

D. Adamantinomul

E. Chistul folicular

1217. Tumorile de origine nedentară sunt:

A. Fibrom

B. Mixom

C. Chist folicular

D. Chist dermoid

E. Chist radicular

1218. Care din următoarele afirmaţii se referă la epulis:

A. Este o tumoră malignă gingivală

B. Se dezvoltă din ţesuturile parodonţiului

C. Debutează printr-o ulceraţie gingivală

D. Creşte rapid şi sângerează

E. Tratamentul constă în extirpare chirurgicală

1219. Din punct de vedere clinic, adamantinomul se caracterizează prin:

A. Deformaţie osoasă regulată

B. Deplasarea sau lipsa dinţilor

C. Creştere rapidă

D. Magine radiologică de radioopacitate

E. Ulceraţii ale mucoasei

1220. *Diagnosticul diferenţial al chistului radicular se face cu:

A. Tumorile gingivale

B. Tumori maligne

C. Ranulă

D. Chist dermoid

E. Adamantinom

1221. Tratamentul chirugical al condromului constă în:

A. Extirpare completă

B. Rezecţie până în ţesut sănătos

C. Rezecţie segmentară

D. Chiuretaj

E. Enucleere

1222. *Lipomul are următoarele caractere clinice:

A. Se dezvoltă frecvent în obraz

B. Nu depăşeşte 1 cm

C. Are consistenţă fermă

D. Este dureros

E. Este imobil

1223. *Cea mai frecventă localizare a cancerului oro-maxilo-facial este la nivelul:

A. Limbii

B. Bbuzei superioare

C Comisurii intermaxilare

D. Planşeului oral

E. Buzei inferioare

1224. Conţinutul chistului sebaceu este o substanţă:

A. Lichidă

B. Amorfă

C. Păstoasă

D. Alb gălbuie

E. Sero-citrină

1225. În patologia glandelor salivare mari sunt recomandate următoarele metode de

investigare:

A. Tomografia computerizată

B. Ecografia

C. Biopsia

D. Radiografia

E. Ecografia

1226. Simptomatologia clinică în sialoree include:

A. Mucoasă orală lucioasă

B. Limbă atrofică

C. Depozite candidozice

D. Sialofagie

E. Tulburări de fonaţie

1227. Hiposialia se caracterizează clinic prin:

A. Policarii

B. Sialofagie

C. Mucoasă orală roşie şi lucioasă

D. Limbă atrofică şi depapilată

E. Ragade comisurale

1228. În plăgile parotidiene pot fi lezate elemenete anatomice importante:

A. Artera facială

B. Artera carotidă externă

C. Nervul vag

D. Nervul facial

E. Vena retromandibulară

1229. Triada simptomatică din litiaza submandibulară este alcătuită din:

A. Tumefacţia salivară

B. Abcesul salivar

C. Colica salivară

D. Obstrucţia salivară

E. Tumora salivară

1230. *Parotidita acută epidemică se caracterizează prin:

A. Etiologie bacteriană

B. Unilateralitate

C. Supuraţie cu puroi pe canalul Stenon

D. Contagiozitate

E. Tumefiere neregulată

1231. Diagnosticul diferenţial al parotiditei acute bacteriene se face cu:

A. Abcesul parotidian

B. Parotidita epidemică

C. Osteomielita ramului ascendent mandibular

D. Submaxilita litiazică

E. Artrita temporo-mandibulară

1232. Microscopic, adenomul pleomorf prezintă:

A. Mitoză activă

B. Falsă încapsulare

C. Variabilitatea aspectelor anatomo-patologice

D. Pluralitatea focarelor tumorale

E. Amputaţii ale canaliculelor salivare

1233. Tratamentul adenomului pleomorf este:

A. Medicamentos antiinflamator

B. Extirpare tumorală simplă

C. Parotidectomie cu sacrificarea nervului facial

D. Parotidectomie cu conservarea nervului facial

E. Submaxilectomie

1234. *Chistadenolimfomul se localizeazăpredominant la nivelul:

A. Glandelorsubmandibulare

B. Glandelorparotide

C. Glandelorsublinguale

D. Limfonodulilor

E. Glandelor salivare mici

1235. *Înfaza de debut, adenocarcinomulpoate fi confundatcu:

A. Carcinomuladenoidchistic

B. Chistadenolimfomul

C. Adenomulpleomorf

D. Adenomul oxifil

E. Tumora mucoepidermoidă

1236. Semnele clinice ale malignizării tumorilor glandelor salivare:

A. Apariţia durerilor

B. Secreţie salivară purulentă

C. Instalarea parezei nervului facial

D. Apariţia adenopatiei regionale

E. Accelerarea creşterii tumorale

1237. Cracmentul este un zgomot articular:

A. Uuscat

B. Aspru

C. Superficial

D. Sonor

E. Rrezonant

1238. Examenul clinic al articulaţiei temporo-mandibulare se face prin:

A. Inspecţie

B. Palpare

C. Auscultaţie

D. Tomografie

E. Artroscopie

1239. Examneul paraclinic al articulaţiei temporo-mandibulare se face prin:

A. Analize de laborator

B. Auscultaţie

C. Oortopantomografie

D. Termografie

E. Artroscopie

1240. Luxaţia temporo-mandibulară anterioară bilaterală se caracterizează clinic prin:

A. Instalare lentă

B. Imposibilitatea deschiderii gurii

C. Obraji “întinşi”

D. Absenţa mişcărilor condiliene

E. Tulburări funcţionale majore

REABILITARE ORALĂ

1241. Prin inspecţie, în cadrul examenului clinic general, se apreciază:

A. Dezvoltarea generală

B. Sistemul ganglionar

C. Integritatea conturului osos

D. Tipul constituţional

E. Vârsta fiziologică

1242. Examenul articulaţiei temporo-mandibulare:

A. Se realizează prin inspecţie, palpare, percuţie

B. Urmăreşte amplitudinea mentonului şi excursia condililor

C. Urmăreşte apariţia cracmentelor şi/sau a crepitaţiilor

D. Cuprinde trei direcţii de investigare şi notează eventuala prezenţă a unui sindrom

algo-disfuncţional

E. Nu este necesar dacă pacientul poate da detalii despre simptomatologie

1243. Examenul limbii, ca parte integrantă a examenului endobucal, va cuprinde date legate

de:

A. Mărime, de exemplu microglosie în caz de hipotiroidism

B. Mobilitate şi poziţia în repaus

C. Culoare, de exemplu roşu intens în cazul deficitului de vitamina B

D. Papilele gustative

E. Depozitele linguale

1244. *Examenul odontal al pacientului:

A. Un examen clinic complex (inspecţie, palpare, auscultaţie) care va permite

înregistrarea stării de sănătate dentară

B. Bilanţul dento-parodontal

C. Hipersensibilitatea dentinară

D. Clasificarea edentaţiei după Costa

E. Date legate de patologia furcaţiei

1245. Care din următoarele afirmaţii sunt false în legătură cu testele de vitalitate:

A. Testul anestezic se foloseşte preponderent în cazul hiperemiei pulpare

B. Testul termic “la cald” este cel mai utilizat test de vitalitate

C. Răspunsuri eronate în cazul testării electrice a pulpei pot să apară la dinţi cu apexul

incomplet format

D. Testul masticator se realizează atunci când din interogatoriul pacientului se

desprind afirmaţii legate de durerea la masticaţie

E. Teste termice au relevanţă în cazul afecţiunilor pulpare reversibile şi ireversibile

1246. *Examenul parodontal:

A. Se va realiza prin inspecţie şi percuţie

B. Instrumentarul specific utilizat este reprezentat de sondele exploratorii

C. Retracţia gingivală se măsoară în cm pe toate feţele dintelui, între coletul anatomic

al dintelui şi până la nivelul actual al marginii gingivale

D. La palparea digitală mobilitatea dentară patologică se percepe ca o deplasare spre

mezial sau distal a dinţilor în ocluzie

E. Nu este necesar dacă pacientul nu relevă simptomatologie specifică

1247. În cadrul examenului clinic obiectiv examenul maxilarului superior va cuprinde:

A. Fundurile de sac vestibulare

B. Linia milohioidiană

C. Apofizele genii

D. Plicile palatine

E. Rugile palatine

1248. În cadrul examenului clinic obiectiv un contact prematur în PIM poate fi descoperit

prin:

A. Obiectivarea inocluziei în poziţia de intercuspidare

B. Observarea alunecării mandibulei

C. Descoperirea mobilităţii

D. Zgomot ocluzal

E. Nu există mijloace clinice fără examene complementare specific

1249. În cadrul examenului clinic obiectiv faţetele de uzură apar de cele mai multe ori în

următoarele situaţii:

A. În retropulsie pe panta mezială a versantului intern al cuspizilor palatinali superiori

B. În retropulsie pe panta mezială a versantului extern al cuspizilor palatinali superiori

C. În laterotruzie pe panta mezială a versantului intern al cuspizilor vestibulari

superiori

D. În meziotruzie pe panta distală a versantului intern al cuspizilor palatinali superiori

E. Nu există regulă general de apariţie a faţetelor de uzură

1250. *Care din următoarele afirmaţii privind examenul funcţiilor ADM sunt false:

A. Sunt indispensabile testele clinice care evidenţiază permeabilitatea în respiraţia

nazală

B. Debutul examinării fonaţiei poate fi considerat în timpul conversaţiei cu pacientul,

începând cu anamneza

C. Funcţia masticatorie se va investiga prin dialog cu pacientul

D. Examenul funcţiilor ADM poate orienta spre existenţa anumitor patologii de

origine dento-parodontală

E. Examenul funcţiei fizionomice nu este inclus în cadrul examenul clinic

1251. Care din următoarele afirmaţii privind examenul funcţiilor ADM sunt adevărate:

A. Pot exista defecte de vorbire chiar dacă aparatul dento-maxilar este normal

dezvoltat

B. Anomaliile dento-maxilare nu pot fi cauza directă a defectelor de vorbire

C. Nu pot exista defecte dento-maxilare la persoanele care au o vorbire normală din

punct de vedere acustic

D. Tulburările de vorbire pot avea consecinţe nefavorabile asupra sănătăţii psihice a

pacientului

E. Examenul funcţiilor ADM nu poate aduce informaţii asupra anomaliilor dento-

maxilare

1252. Următoare teste clinice fac parte din examenul funcţiei respiratorii:

A. Testul perimetrului de aburire a oglinzii

B. Testul firului de vată

C. Testul strănutului

D. Testul Gudin

E. Testul pensării narinelor

1253. Examenul modelelor de studiu, parte integrantă a examenului clinic indirect va

permite practicianului să aprecieze:

A. Ocluzia

B. Curburile arcadelor alveolo-dentare

C. Statusul dento-parodontal

D. Leziunile odontale

E. Leziunile parodontale

1254. Modele de studiu îsi regăsesc utilitatea:

A. Ca document medico-legal

B. Pentru aprecierea evoluţiei unei afecţiuni odontale

C. Pentru aprecierea evoluţiei unei afecţiuni parodontale

D. Pentru aprecierea rezultatelor terapeutice ale unor situaţii propuse

E. Pentru demonstrarea evoluţiei cazului

1255. Manifestările bucale în cazul diabetului:

A. Se datorează în principal alterării florei microbiene orale, alterării funcţiei

euzinofilelor şi microangiopatiilor

B. Pot interacţiona cu anumite tratamente specific e la nivel dento-parodontal

C. Bolnavii diabetici prezintă hipertonicitatea limbii şi o hipervâscozitate salivară

D. La bolnavii diabetici se constată o refacere rapidă a tartrului

E. Senzaţia de uscăciune a gurii poate constitui unul dintre primele semne ale

diabetului

1256. *Manifestările obstrucţei complete de căi respiratorii superioare cuprind:

A. Semnul ştrangulării în cea de a II-a fază

B. Creşterea presiunii şi frecvenţei cardiac în I fază

C. Respiraţii forţate paroxistice în cea de a III-a fază

D. Pupile dilatate în cea de a III-a fază

E. Nu există semne specifice, manifestările fiind diferite pentru fiecare caz în parte

1257. Semnele obstrucţiei complete de căi respiratorii cuprind:

A. Tuse forţată

B. Semnul ştangulării

C. Voce alterată

D. Panică

E. Nu există semne specifice, manifestările fiind diferite pentru fiecare caz în parte

1258. Cauzele insuficienţei respiratorii pot fi:

A. Boli pulmonare cronice

B. Disfuncţie cardiovasculare

C. Sincopa

D. Accident vascular cerebral

E. Depresia sistemului nervos periferic

1259. Manifestările clinice ale insuficienţei respiratorii sunt:

A. Sunt de obicei rezultatul hipoxemiei şi acidozei

B. Respiraţii superficiale şi dificile

C. Bradicardie

D. Agitaţie şi letargie

E. Anaforeză

1260. Factorii favorizanţi ai accidentului vascular cerebral sunt:

A. Hipertensiunea arterială

B. Diabetul insipid

C. Cardiomegalia

D. Hipercolesterolemia

E. Fumatul

1261. Semnele clinice şi simptomele ce se observă în mod curent în accidentul vascular

cerebral includ:

A. Cefalee

B. Vertij

C. Frecvent pierderea cunoştinţei

D. Greţuri şi vărsături

E. Deficienţe de masticaţie

1262. Manifestările bucale în caz de accident vascular cerebral:

A. Limba poate fi in laterodeviaţie şi/sau protruzie

B. Tulburări ale mucoasei faciale

C. Tulburări ale funcţiei musculaturii faciale

D. Modificări ale sensibilităţii gustative

E. Modificări ale sensibilităţii tactilE.

1263. Semnele premonitorii care apar cu câteva ore înaintea declanşării crizei epileptice

sunt:

A. Letargie

B. Cefalee

C. Convulsii paralitice

D. Dezorientare

E. Tulburări auditive

1264. Manifestările orale ale crizei epileptice sunt reprezentate de:

A. Fracturi dentare şi/sau maxilo-faciale

B. Dilacerări de mucoasă bucală sau limbă

C. Gingivostomatită herpetică

D. Hiperplazie gingivală

E. Toate afirmaţiile sunt corecte

1265. În cazul unei crize epileptice în cabinetul de medicină dentară:

A. Toate manevrele terapeutice se vor opri

B. Pacientul va fi protejat fata de eventualele traumatisme

C. Eliberarea căilor aeriene superioare

D. Dacă criza nu dispare sau apare o altă criză se va administra până la 50 mg

benzodiazepină şi se va chema ambulanţa

E. Se administraza Mialgin 2 mg, 1 fiola intravenos

1266. *Prevenţia primului infarct miocardic la un pacient cu risc crescut se face prin:

A. Controlul anxietaţii şi reducerea stresului.

B. Tratamente efectuate searB.

C. În caz de anxietate nu se sedează medicamentos.

D. Vasoconstrictorul este total contraindicat.

E. Paracetamolul este total contraindicat.

1267. Manifestările bucale în cadrul pacienţilor astmatici sunt:

A. Parestezie peribucală.

B. PolipozB.

C. Candidoze la astmatici cronici.

D. Antagoniştii β 2 cresc susceptibilitatea la carie prin inhibarea secretiei saliarE.

E. TahipneE.

1268. Precauţiile privind medicaţia stomatologică la pacienţii alergici constau în:

A. Administrare de antihistaminice.

B. Intubaţie şi ventilaţie mecanică.

C. Evitarea oricărei medicaţii sau substanţe la care pacientul prezinta antecedente de

alergie.

D. Alegerea medicaţie celei mai frecvent folosite şi administrarea ei când este

necesară.

E. Calea de administrare folosită să fie cea orală şi mai puţin parenterală.

1269. În cadrul manifestărilor alergice,masurile de reducere a riscurilor de reactii adverse

imediate in cabinetul de medicina dentara sunt:

A. Realizarea unei anamneze detaliate

B. Solicitarea evaluarii de specialitate alergologica in cazul pacientiilor cu istoric

alergic la medicamente

C. Solicitarea evaluarii de specialitate alergologica in cazul pacientiilor cu afectiuni

imuno-alergice

D. Administrarea de hemisuccinat de hidrocortizon inainte de inceperea tratamentului

este recomandabila

E. În cazul alergiei la latex nu se vor utiliza manuși

1270. Care din afirmaţiile urmatoare referitoare la rinită sunt adevărate?

A. Este cauzată de eliberarea mediatorilor mastocitari ca urmare a expunerii repetate la

antigen

B. Este caracterizată prin rinoree, stărnut şi prurit

C. Debutează la vârta de 20-25 ani

D. Forma izolată este întâlnită la 30% din populaţie

E. Forma asociată cu bradicardie este întâlnită la 20% din populatie

1271. Tratamentul inițial al rinitelor constă în:

A. Imunoterapie

B. Antihistaminice

C. Simpaticomimetice

D. Agenti α-adrenergici topici

E. Corticoizi topici si sistemici

1272. Eliberarea mediatorilor chimici implicaţi în urticarie şi angioedem se poate realiza

prin:

A. Mecanism alergic IgE dependent

B. Deficit de C1 esterază

C. Mecanism imunologic

D. Mecanism neimunologic

E. Doar răspunsurile a) şi c) sunt corecte

1273. Stomatitele de contact și cele medicamentoase pot fii induse de:

A. Aplicarea unor medicamente(benzocaină, antibiotice)

B. Administrarea de bicarbonat de sodiu sau steroizi (topici sau sistemici)

C. Administrarea orală a unor antibiotice

D. Materiale dentare: latex, răşini, materiale de amprentă

E. Ape de gură sau dentifrice(antiseptice, compuşi fenolici)

1274. În şocul anafilactic, simptomele apar exploziv şi pot include:

A. Senzaţie de căldura generalizată şi roşeaţă a tegumentelor

B. Senzaţie de frig cu paloare a tegumentelor

C. Stare de agitaţie psihomotorie

D. Stare de calm accentuată

E. Edem laringian

1275. Obiectivele tratamentului şocului anafilactic:

A. Oprirea administrării alergenului

B. Asigurarea permeabilizării căilor aeriene inferioare

C. Instalarea căilor intravenoase de acces

D. Administarea de 0.25-1mg adrenalina diluată cu 10ml NaCl 0.9%

E. Toate răspunsurile sunt corecte

1276. Şocul cardiogen:

A. Se caracterizează prin perfuzie tisulară adecvată

B. Este o consecinţă a oxigenarii insuficiente la nivel tisular

C. Poate lua naştere ca urmare a axietăţii legate de tratamentul dentar

D. Nu poate apărea ca efect secundar al anestezicelor locale

E. Poate apărea ca efect secundar al anestezicelor locale

1277. Manifestările clinice în şocul cardiogen sunt:

A. Pacient palid şi diaforetic

B. Puls puternic şi rapid

C. Starea psihică a pacientului este alterată

D. Tegumente calde şi uscate

E. Pacientul este hipotensiv

1278. Alcaloza respiratorie

A. Se prezintă doar în forma acută

B. Este rezultatul hiperventilaţiei

C. Poate să apară şi datorită unor cauze organice

D. Poate să rezulte în urma hipoxiei

E. Anxietatea acută nu este un factor favorizant

1279. Manifestările clinice în alcaloza respiratorie sunt:

A. Discomfort precordial şi epigastric

B. Globus histericus

C. Stare de acalmie a pacientului

D. Tetanie carpopedală

E. Epistaxis

1280. *În situaţia unui pacient inconştient, permeabilizarea şi menţinerea căilor aeriene

deschise se realizează astfel:

A. Se începe imediat ventilaţia artificială;

B. Se poziţionează pacientul în poziţia lateralitate dreapta;

C. Se prinde şi se tracţionează limba în exterior cu pensa Magill;

D. Se aplică tehnica de extensie a capului pacientului prin ridicarea bărbiei cu o mână,

în timp ce cu cealaltă mână se apasă pe frunte, sau manevra Esmarch: hiperextensia

capului şi tracţiunea mandibulei înainte şi în sus;

E. Se administrează oxigen sub mască.

1281. Alegeţi afirmaţiile corecte referitoare la resuscitarea cardio-respiratorie în cabinetul de

medicină dentară:

A. Necesită obligatoriu aplicarea măştii de oxigen

B. Începe întotdeauna cu poziţionarea în hiperextensie a capului şi menţinerea căilor

aeriene permeabile

C. Compresiunea toracică se realizează cu podul palmei stângi plasat pe linia mediană

a toracelui, la 2 lăţimi de deget deasupra apendicelui xifoid;

D. Suportul ventilator artificial este reprezentat de resuscitarea respiratorie gură-la-

gură;

E. Se realizează în situaţia în care se constată că pacientul este apneic şi fără puls

palpabil.

1282. Managementul sincopei vasovagale în cabinetul de medicină dentară cuprinde:

A. Evaluarea stării de conştienţă;

B. Poziţionarea pacientului în clinostatism pentru a favoriza fluxul sanguin cerebral;

C. Monitorizarea semnelor vitale;

D. Realizarea respiraţiei artificiale;

E. Evaluarea respiraţiei şi a circulaţiei.

1283. Dintre afecţiunile dureroase, pulpitele reversibile:

A. Sunt în general simptomatice

B. Pacientul poate da informaţii exacte despre durata şi caracterul durerii

C. Necesită un stimul extern pentru a iniţia un răspuns dureros

D. La testul de vitalitate la rece răspund de obicei la fel ca si pulpitele cronice

E. Nu necesită examen radiologic pentru stabilirea diagnosticului

1284. Tratamentul de urgență iîn cazul inflamației pulpare reversibile este reprezentat de:

A. Coafajul pulpar indirect cu un preparat pe bază de hidroxid de calciu, restaurare

provizorie cu un ciment policarboxilat sau ionomer de sticlă

B. Aplicarea unui adeziv dentinar pentru închiderea tubulilor dentinari și restaurare

provizorie cu ciment ionomer de sticlă

C. Îndepărtarea restaurării defectuase, îndepărtarea dentinei ramolite, coafaj indirect

pe bază de hidroxid de calciu urmat de restaurare provizorie cu un ciment sedativ,

policarboxilat sau ionomer de sticlă

D. În cazul unei restaurări protetice se va realiza calea de acces și se va îindepărta

pulpa coronară cu plasarea unui preparat pe bază de hidroxid de calciu și obturatie cu

rășină compozită

E. În cazul traumatismului ocluzal, ajustarea ocluziei prin șlefuire selectivă conduce la

dispariția simptomatologiei

1285. În cazul parodontitei apicale acute incipiente:

A. Testele de vitalitate sunt întotdeauna negative

B. Simptomatologia subiectivă poate fi absentă

C. Percuţia în ax este pozitivă

D. Examenul radiologic poate releva o zonă întinsă de radiotransparenţă periapicală

E. Chiar dacă tratamentul este corect nu se poate obţine o vindecare prin restitutio ad

integrum

1286. *Anomalii de răspuns în cazul testării electrice a pulpei pot să apară în următoarele

cazuri:

A. Răspuns (+) la toţi dinţii imediat după erupţie

B. Răspuns (+) la dinţii “îmbătrâniţi”

C. Răspuns (+) la dinţii imobilizaţi cu atele sau acoperiţi de lucrări protetice

D. Testarea electrică a pulpei nu poate duce la anomalii de răspuns

E. Răspuns (+) la dinţii cu necroză pulpară

1287. *În funcţie de perspectiva intraorală folosită radiografiile pot furniza informaţii

despre:

A. Lungimea totală a dintelui, cu exactitate

B. Lăţimea vestibule-orală a canalului radicular

C. Afectarea pulpară

D. Existenţa radioopacităţii apicale ce rezultă din lezarea pulpei şi/sau după tratament

E. Defecte periodontale

1288. *Caracterul durerii în cazul abcesului gingival este:

A. Durere moderată sau cronică

B. Durere blândă controlabilă cu analgezice

C. Durere acută accentuată la palpare

D. Durere blândă sau moderată

E. Nici un răspuns nu este corect

1289. *La examenul radiografic al abcesului periodontal se constată:

A. Pierdere de ţesut osos în jurul unui singur dinte

B. Pierdere de ţesut osos la nivelul apexului

C. Pierdere de ţesut osos lateral de dinte

D. Lărgirea spaţiului periodontal

E. Radiotransparenţă accentuată în jurul apexului dintelui în cauză

1290. *Următoarele microorganisme nu sunt asociate cu abcesul periodontal:

A. P. gingivalis

B. P. intermedia

C. Capnocytophaga

D. Spirochete

E. Fuziforme

1291. *Pericoronarita acută congestivă:

A. Este o complicaţie septică severă a încluziei dentare

B. Poate genera complicaţii septice la distanţă

C. Este o complicaţie septică uşoară a incluziei dentare

D. Poate fi punctul de plecare al unui abces maseterin

E. Nici o afirmaţie nu este corectă

1292. *Care din următoarele afecţiuni reprezintă o complicaţie a pericoronaritei supurate?

A. Sinuzita maxilară

B. Supuraţia fosei infraorbitare

C. Abcesul recurent

D. Retrodiscita

E. Capsulita

1293. Tratamentul de urgenţă al abcesului periodontal presupune:

A. Ameliorarea durerii

B. Îndepărtarea corpului străin

C. Realizarea drenajului

D. Pulpectomie de urgenţă în cazul dinţilor adiacenţi procesului

E. Asanarea focarului de infecţie

1294. Examenul clinic al abcesului periodontal evidenţiază:

A. Bombare în dreptul dintelui afectat

B. Bombare în dreptul dintelui afectat şi/sau a dinţilor vecini

C. Sensibilitate la percuţia dintelui în cauză

D. Pierdere de ţesut osos la nivelul dintelui/dinţilor în cauză

E. Răspuns inflamator acut din partea ţesutului periodontal

1295. Procesul inflamator în cazul abcesului periodontal:

A. Este prezent la nivelul gingiei

B. Are o evoluţie rapidă

C. Rareori se extinde dincolo de joncţiunea mucogingivală

D. Prezintă un traiect sinuos

E. Are o evoluţie lentă

1296. Microorganismele implicate în etiologia abcesului periodontal sunt reprezentate de:

A. Spirochete

B. Streptococi

C. Capnocztophaga

D. Porphyromonas gingivalis

E. Prevotella intermedia

1297. Examenul clinic obiectiv în cazul abcesului periodontal evidenţiază:

A. Tumefacţie circumscrisă, rotundă sau ovalară

B. Consistenţă dură la palpare

C. Mucoasă edemaţiată şi congestionată

D. Adenopatie loco-regională

E. Edem şi tumefacţie moderate ale zonelor învecinate

1298. Formele clinice de manifestare ale abcesului periodontal sunt:

A. Abcesul propriu-zis, care se formează şi se exteriorizează în dreptul pungii

periodontale de origine

B. Abcesul propriu-zis, care se formează şi se exteriorizează în punga periodontală de

origine

C. Abcesul serpiginos, care se exteriorizează la distanţă de punga periodontală de

origine

D. Abcesul sinusoid, care se exteriorizează la distanţă de punga periodontală de

origine

E. Nici un răspuns nu este corect.

1299. Simptomatologia abcesului periodontal este caracterizată prin:

A. Durere acută, severă, de intensitate crescută

B. Durere acută sau cronică, blândă sau moderată

C. De obicei durerea este controlabilă cu analgezice

D. De obicei durerea este dificil de controlat cu analgezice

E. Răspunsurile a şi c sunt corecte

1300. Tratamentul curativ al gingivostomatitei eritematoase constă în:

A. Prevenirea refacerii plăcii bacteriene

B. Detartraj supragingival

C. Detartraj supra- şi subgingival pentru eliminarea totală a tartrului

D. Îndepărtarea tuturor factorilor iatrogeni (obturaţii debordante, proteze dentare

defectuoase, croşete traumatizante etC.)

E. Administrare de vitamina K, D

1301. Semnele clinice patognomonice ale ANUG sunt:

A. Ulceraţii prezente la nivelul mocoasei mobile şi fixe

B. Pseudomembrane

C. Necroza papilei interdentare cu inflamaţie şi eritem al mucoasei

D. Senzaţie de uscăciune

E. Ulceraţii sub formă de cratere între dinţi

1302. Din categoria semnelor clinice secundare ale ANUG fac parte:

A. Gustul metalic

B. Senzaţia de „dinte de lemn”

C. Limfadenopatie

D. Durere acută şi arsură la nivelul gingiilor

E. Senzaţie de greaţă

1303. Examenul clinic al pericoronaritei acute congestive la dinţii temporari evidenţiază:

A. Congestie gingivală în dreptul dintelui incriminat

B. Gingia este eritematoasă, edemaţiată, dureroasă şi uneori chiar sângerândă

C. Uneori se asociază cu adenopatie submandibulară

D. Afecţiunea poate evolua spre forma supurată

E. Stare generală alterată, febră

1304. Tabloul clinic al foliculitei expulsive Cap de Pont este reprezentat de:

A. Coroane malformate şi nemineralizate

B. Dinţii apar la nivelul cavităţii bucale înaintea perioadei normale de erupţie

C. Dinţii se pierd tardiv de pe arcadă

D. Dinţii temporari sunt incomplet formaţi

E. Anomalii de poziţie

1305. Indicaţiile decapuşonajului sunt:

A. Spaţiu retromolar insuficient

B. Orientarea verticală a dintelui, cu rădăcini drepte sau uşor recurbate spre distal

C. Dintele să fie erupt din structura osoasă cel puţin până la ecuatorul coronar

D. Fibromucoasa care acoperă molarul în erupţie să fie subţire şi dispusă orizontal

E. Incluzii ectopice fără risc de supuraţie

1306. Cele mai frecvente comoplicaţii legate de erupţia molarului de minte superior sunt:

A. Gingivostomatita cronică

B. Ulceraţia mucoasei obrazului

C. Stomatita odontiazică

D. Accidente nervoase de tipul algiilor

E. Complicaţii septice locale şi la distanţă

1307. *Componenta ceramică fracturată, în cadrul coroanelor mixte ceramo-metalice,are

urmatorii factori etiologici indirecti:

A. Accidente sportivE.

B. Agresiuni cu corpuri contondentE.

C. HiperoluziB.

D. Prezenţa retentiilor pe faţa orală a suprafeţei metalului.

E. Prezenţa ţesutului dentar descoperit.

1308. Tratamentul dintilor stâlpi compromişi fracturaţi de la nivelul unei proteze fixe se face

prin:

A. Îndepartarea protezei fixe şi temporizarea dinţilor stâlpi restanţi cu extracţia

dintelui fracturat.

B. Se realizeaza tratamentul cariei dinţilor stâlpi compromişi.

C. Se restaureaza coroana compromisă a dintelui stâlp prin adiţionarea liberă a raşinii

compzite autopolimerizabilE.

D. Pentru a pastra dintii stâlpi neafectaţi şi intermediari se secţionează proteza fixă la

nivelul elemetului de legatură implicat și se îndepărtează prin extracţiE.

E. Daca dintele fracturat este un stâlp intermediar,se va extrage alveoloplastic restul

radicular,iar sprafaţa gingivală rezultata va fi suturată şi acoperită cu o folie subţire de

plastiC.

1309. Coroanele preformate din acetat de celuloză:

A. Se prezintă sub formă de seturi de dinţi frontali si premolari,intr-o singură nuanţă

coloristică.

B. Adaptarea ocluzală se face după căptuşirea coroanei prefabricatE.

C. Adaptarea ocluzală impune prudenţă,deoarece coroana poate bascula pe preparaţie

şi se face sub usoară presiune ocluzală.

D. După polimerizarea răşinii,se indepartează capa obligatoriu.

E. Aceste coroane provizorii sunt utilizate pe termen lung şi se cimentează cu un

material de cimentare de durată.

1310. Coroanele din policarbonat:

A. Sunt trasparentE.

B. Raşinilie acrilice sau compozite utilizate nu aderă de capă.

C. Procedeul confră restaurări provizorii cu un luciu foarte bun

D. Nu permit personalizare coloristică.

E. Majoritatea coroanelor pezintă o conicitate interioară marcată ceea ce face necesar

retuşul la acest nivel.

1311. Realizarea coroanelor provizorii direct în cabinet se face prin:

A. Suprafaţa fracturată se reconstituie cu un ciment neadeziv.

B. Conturul interproximal se va reface printr-o bandă de acetat de celuloză.

C. Portamprenta individuală se va realiza prin amprentarea intregii arcade cu

hidrocoloid reversibil.

D. Se indepartează de pe dinte reconstruirea din ciment.

E. Se alege un material de restaurare provizorie si se introduce in portamprentă

rezultand apoi polimerizarea in cavitatea bucală.

1312. Rezorbția și atrofia tardivă a maxilalelor au următoarele cauze sistemice:

A. Stress-ul mecanic generat de proteză.

B. OsteoporozB.

C. Metodele chirurgicale corectoare incorect aplicatE.

D. Acţiunea forţelor musculare periproteticE.

E. Perturbări fiziologice legate de metabolismul calciului,fosforului,vitaminei D,a

secreţiilor gonadice si suprarenale,circulaţie perifericB.

1313. *Rezorbţia și atrofia tardivă a maxilarelor au următoarele cauze locale:

A. Atrofia generată de lipsa de funcţiE.

B. Involuţia vârstnicului.

C. OsteoporozB.

D. Bruxismul.

E. Factori genetici.

1314. Reoptimizarea prin rebazarea protezelor totale are următoarele indicaţii:

A. Rapoarte intermaxilare în plan vertical supradimensionatE.

B. Proteza este foarte veche și acrilatul este imbătrânit.

C. Rezorbţii si atrofii rapide ale câmpului protetic care fac din proteza iniţială o piesă

protetică neadaptată,mobilă în toate planurile anatomicE.

D. Când proteza totală nouă nu are o retenţie optimă.

E. În situaţia sensibilităţii exagerate a fibromucoasei la monomer.

1315. Reoptimizarea prin rebazare a protezelor totale are următoarele contraindicaţii:

A. Imposibilitatea îimbunătăţirii,menţinerii şi stabilităţii protezei totalE.

B. Rapoarte intermaxilare în plan vertical supradimensionate,iar în plan orizontal

nesigure.

C. Proteza veche și acrilatul este imbătrânit.

D. Sensibilitate exagerată a fibromucoasei la monomer.

E. Proteza totală nu reprezintă retenţie optimă.

1316. *Tratamentuloptim al zonelor cu rezilienţa exagerată este:

A. Chirurgical.

B. ProfilactiC.

C. Curativ general și local specific și simptomatiC.

D. Modificarea microbiogenezei cavităţii oralE.

E. Combatarea hiperkineziei lingualE.

1317. Stomatopatiile paraprotetice pot fi declanșate de:

A. Factori mecanici-traumatici.

B. Factori chimico-toxici.

C. Factori alergici.

D. Factori microbieni și levurici.

E. Factori de dezechilibru imunitar.

1318. Tratamentu stomatopatiilor paraprotetice este:

A. ProfilactiC.

B. Curativ general.

C. Local specifiC.

D. SimptomatiC.

E. Chirurgical.

1319. În funcţie de gradul de vizibilitate al frontalilor superiori se distinge:

A. Efectul „incizal”.

B. Efectul „facial”.

C. Efectul „cervical”.

D. Efectul „lingual”.

E. Efectul „labial”.

1320. *Pentru optimizarea masticaţiei cu protezele total se actionează în mai multe direcţii:

A. Se decondiţioneaza pacienţii vechi protezaţi de parafunctii.

B. Se aplica principiul fonetic la dinţii artificiali ai zonei lateralE.

C. Rugile palatine şi papila incisivă se modelează pe faţa externă a bazei protezei.

D. Se măreşte înălţimea bazei protezei prin rebazarE.

E. Se stabilesc rapoarte interarcadice „cap la cap”.

1321. *Mijloacele de echilibrare a presiunilor ocluzale sunt:

A. Folierea modelului.

B. Tehnici de amprentare ocluzală.

C. Amprenta directă a componentei dure a câmpului protetiC.

D. Aplicarea principiului fonetic la dinţii artificiali ai zonei lateralE.

E. Refacerea relaţiilor intermaxilare prin prezenţa spaţiului de ocluzie de repaus.

1322. Erorile ce duc la apariţia dizarmoniilor ocluzale sunt:

A. Lipsa de paralelism a bazei şablonului cu suprafaţa de sprijin a câmpului protetiC.

B. Exercitarea de presiuni ocluzale exagerate de către pacient, în momentul

înregistrării relaţiilor intermaxilare.

C. Utilizarea unor baze vechi proteice pentru amprentare,rebazare sau duplicarea

protezelor.

D. Imposibilitatea înregistrării relaţiei centrice la pacienţii care prezintă spasme

musculare.

E. Dislocări ale ţesuturilor periprotetice datorate marginilor inadecvate ale şabloanelor

de ocluzie sau ale protezei finite.

1323. Criteriile diagnostice esenţiale care necesită un tratament în domeniul psihosomaticii

sunt:

A. Discrepanţa evidentă între aspectul clinic şi doleanţele sau plângerile pacientului.

B. Bruxismul.

C. Creşterea activitaţii tonice a muşchilor ridicatori ai mandibulei.

D. Zona trigger ce determină întreruperea şi diminuarea fluxului sanguin la nivelul

câmpului protetiC.

E. Măsurile aplicate pentru remedierea suferinţelor somatice sunt fără succes.

1324. Indicaţiile extarcţiei dentare de urgenţă sunt:

A. Dinţi care întreţin manifestări la distanţă în cadrul bolilor de focar

B. Dinţi cu fracturi radiculare, longitudinale sau transversale în 1/3 medie

C. Molarii trei ce nu determină accidente de erupţie

D. Dinţi ce nu se află în aria de iradiere din tratamentul diverselor tumori malogne

orale sau cervico-faciale

E. Dinţi cu parodontopatii marginale acute

1325. *În cazul plăgii alveolare infectateatitudinea terapeutică este:

A. Chiuretarea energică a alveolei până se ajunge la os sănătos, rezistent

B. Îndesarea în alveolă a meşelor iodoformate

C. Folosirea conurile cu antibiotice pot produce dezagregarea cheagului întârziind

cicatrizarea

D. Sutura plăgii dacă infecţia osoasa a depăşit stadiul endoosos şi nu se observă

tendinţa de formare a cheagului

E. Tratament cu antibiotice cu spectru larg 7-14 zile

1326. Pentru prevenirea accidentelor extracţiei dentare de urgenţă trebuie să se ţină seama

de:

A. Starea generală a pacientului

B. Particularităţile morfologice ale maxilarelor

C. Dotarea cabinetului

D. Experienţa şi tehnica medicului

E. Tratament asistat cu instrumentar rotativ

1327. Diagnosticul de comunicare buco-sinusală se va stabili pe baza următoarei

simptomatologii:

A. Plaga alveolară sângerandă abundent dinspre podeaua alveolei , sângele având

aspect aerat

B. Semnul Valsalva negativ

C. Explorarea alveolei cu un stilet butonat în general nu esterecomandată

D. Examinarea rădăcinii disto+linguale a molarului extras relevă prezenţa unui

fragment osos ataşat la apex

E. Plaga alveolară postextracţională infectată

1328. Factorii favorizanţi în apariţia alveiolitei postextractionale sunt:

A. Persistenţa unor eschile osoase sau a unor fragmente denatre în alveolă

B. Respectarea regulilor de asepsie orală în practicarea extracţiilor

C. Infecţii preezistente acute sau cronice

D. Respectarea recomandărilor postextracţionale

E. Sutura postextracţională

1329. Restaurarea de urgenţă a zonei frontale, ţinandu-se cont de aspectul estetic, se

realizează prin:

A. Punţi din răşini acrilice – tehnica directă

B. Punţi din răşini acrilice – tehnica indirectă

C. Punţi din coroane de policarboxilat

D. Punţi din policarboxilat armate cu sarmă

E. Implant dentar

1330. Care din următoarele afirmaţii au legătură cu fisurarea şi aschierea smalţului:

A. Reprezintă manifestări complementare a procesului de uzură

B. Nu au legatură cu prezenţa parafuncţiilor

C. Fisurarea şi aschierea smalţului determină o simptomatologie subiectivă dureroasă

D. Periajul profesional este obligatoriu înantea tratamentului estetic de urgenţă

E. Pot fii percepute vizual şi tactil atât de pacient cât și de medicul specialist

1331. *Leziunile de uzură de la nivelul suprafetelor dinţilor:

A. Când factorul etiologic predominant este cel eroziv, mecanismele adaptative

determină depunerea de dentină secundară

B. Când factorul etiologic major este stresul ocluzal repetat se vor produce

decalcificări rapide şi repetate faţă de care pulpa dentară nu va avea timpul necesar să

reacţioneze adaptativ

C. Când factorul abraziv este preponderent acesta va determina fisurarea şi

fragmentarea smalțului dând naştere leziunii de atriţie

D. Determină modificări de culoare datorită expunerii dentinei care are un aspect

lucios

E. Nici un răspuns nu este corect

1332. Urgențele estetice în medicina dentară sunt reprezentate de:

A. Discromiile dentare

B. Uzura suprafetelor vestibulare

C. Gingivita cronica

D. Edentaţiile de clasa a II-a Kenedy

E. Defectele gingivale

1333. *Fractura coronară în cazul dinţilor frontali:

A Reprezintă o urgentă estetică dacă este interesată camera pulpara şi apare durerea

B. Cu cât linia de fractură este mai joasă cu atât defectul este mai evident iar

tratamentul mai laborios

C. Este mai frecventă la dinţii vitali, dar poate interesa și dinţii devitali atunci când

traumatismul este puternic

D. Implică un tratament pulpo-odonto-conservator sau numai odonto-conservator

E. Nu reprezintă o urgenţă in medicina dentară

1334. Pentru a putea diagnostica şi trata corect un pacient vârstic, medicul dentist trebuie să

ţină seama de următoarele necesităţi şi caracteristici ale acestei categorii de pacienţi:

A. Intoleranţa unui tratament forţat sau în grabă;

B. Atitudinea rigidă şi memoria deficitară;

C. Prezentarea incompletă sau cu întârziere a unei simptomatologii particulare;

D. Ora la care se prezintă pacientul la tratament;

E. Prejudecăţile şi neliniştile medicului.

1335. În confruntarea directă „face-to-face” cu pacientul senior, este importantă modalitatea

în care medicul ascultă şi conduce istoricul bolii. Astfel, se urmăreşte ca:

A. Întrebările adresate pacientului să nu fie ţintite şi să lăsăm pacientul să ne relateze

tot ce îşi aminteşte;

B. Să se realizeze o anamneză mai rapidă pentru a nu reţine pacientul;

C. Să se trimită imediat pacientul la radiografie;

D. Să se stabilească dacă pacientul a venit din proprie iniţiativă, pentru că avea durei,

sau a fost înrdumat de o cunoştiinţă apropiată;

E. Întreaga atenţie a medicului să fie acordată pacientului.

1336. În tratamentul de specialitate al unui pacient vârstnic se ţine seama de următoarele

aspecte biologice şi fiziologice ale persoanelor vârstnice:

A. Declinul sistemului locomotor;

B. Declinul sistemului circulator;

C. Tulburările sistemului nervos;

D. Dificultăţile financiare;

E. Patologia urinară specifică vârstei.

1337. *La examenul clinic exobucal al pacientului de vârsta a III-a se pot constata

următoarele particularităţi :

A. Asimetrie facială stânga-dreapta;

B. Aceentuarea şanţurilor nazo-labiale şi reducerea dimensiunii verticale de ocluzie;

C. Expresie facială caracterizată de un tonus muscular crescut;

D. Prezenţa halitozelor de diferite cauze;

E. Prezenţa edentaţiilor extinse.

1338. Alterările odontale, de la nivelul camerei pulpare şi a pulpei, specifice persoanelor în

vârstă sunt:

A. Eroziunea accentuată;

B. Volumul scăzut al camerei pulpare;

C. Prezenţa calcificărilor distrofice;

D. Leziunile cervicale;

E. Dezvoltarea unui strat de dentină secundară şi terţiară.

1339. Leziunile cervicale, caracteristice persoanelor vârstnice, se dezvoltă ca urmare a

prezenţei următorilor factori de risc:

A. Modificarea secreţiei glandelor salivare;

B. Retracţiei gingivale;

C. Alimentaţiei cariogene;

D. Igienei defectuoase;

E. Respiraţiei bucale.

1340. Particularităţile leziunilor carioase radiculare ale pacienţilor de vârsta a III-a sunt

următoarele:

A. Profunde şi prezintă dentină ramolită în cantitate mare;

B. Foarte dureroase;

C. Leziunea carioasă cuprinde deseori şi zona cervicală, asociindu-se şi o afectare

parodontală;

D. Puţin profunde şi nedureroase;

E. De culoare brun-negru, netede la sondaj.

1341. Eroziunile cervicale prezente la pacienţii în vârstă prezintă următoarele aspecte

caracteristice:

A. Sunt determinate de o tehnică neadecvată de periaj;

B. Sunt determinate de procesul de miloliză;

C. Au o evoluţie rapidă în profunzime, putând determina în final fracturi dentare;

D. Au o evoluţie lentă, în suprafaţă datorită dentinei translucide;

E. Au un aspect galben strălucitor.

1342. Atitudinea terapeutică în hipermineralizarea pulpară, prezentă la pacienţii vârstnici

urmăreşte:

A. Realizarea tratamentului endodontic atât cât permite procesul de hipermineralizare;

B. Tratamentul mecanic obligatoriu pe toată lungimea canalului;

C. Utilizarea irigaţiilor abundente şi a lubrefianţilor uzuali;

D. Acordarea unei atenţii deosebite procesului de cateterizare a orificiilor de intrare în

canalul radicular;

E. Utilizarea ansei de detartraj pentru îndepărtarea pulpoliţilor de la nivelul camerei

pulpare.

1343. Aspectele particulare ale bolii parodontale la pacienţii vârstnici sunt :

A. Accentuare bolii parodontale este determinată în mod direct de vârsta înaintată a

pacientului;

B. Susceptibilitatea individuală este mai importantă decât efectul vârstei asupra

evoluţiei acestei afecţiuni;

C. Expunerea prelungită a ţesuturilor parodontale la placa bacteriană;

D. Evoluţia ei este influenţată de creşterea fluxului salivar;

E. Factorul etiologic principal este fumatul.

1344. *Tratamentul stomatologic la vârstnicii instituţionalizaţi comportă anumite

particularităţi:

A. Etapele clinico-tehnice ale confecţionării unei proteze noi sunt mai numeroase

datorită dificultăţii de înregistrare a dimensiunii verticale de ocluzie;

B. Creşterea numărului de extracţii a dinţilor naturali pentru a înlătura durerile

pacientului;

C. Primează tratamentele chirurgicale;

D. Tratmentul se realizează fără grabă pentru a nu deranja pacientul;

E. Primează terapia cu mare capacitate de improvizaţie, neplanificată, de urgenţă.

1345. Tratmentul edentaţiilor subtotale la pacienţii vârstnici cuprinde următoarele soluţii

terapeutice:

A. Proteze hibride;

B. Protezarea imediată;

C. Rebazarea;

D. Lucrări protetice fixe provizorii;

E. Punţi adezive.

1346. *Modificările morfo-fiziologice datorate procesului fiziologic de îmbătrânire

determină repercursiuni asupra farmacocineticii şi farmacodinamicii anumitor

medicamente:

A. Creşterea absorbţiei intestinale datorită creşterii motilităţii intestinale;

B. Răspunsul imunitar este exacerbat;

C. Creşterea excitabilităţii sistemului nervos simpatic şi parasimpatic;

D. Prelungirea timpului de înjumătăţire a unor medicamente datorită tendinţei de

fixare în ţesutul adipos şi reducerii filtrării glomerulare ;

E. Creşterea numărului şi afinităţii anumitor receptori.

1347. În cadrul examenului clinic, trismusul:

A. este un element ce trebuie diagnosticat cât mai precoce

B. are cauze de natură generală, cum ar fi: osteite sau accidente inflamatorii

odontogene

C. poate fi cauzat de infecţia cu bacilul tetanic

D. poate avea la bază intoxicaţii medicamentoase

E. este un element ce nu necesită un diagnostic precoce

1348. Prognosticul, ca etapă a reabilitării orale a pacientului:

A. este deosebit de important şi trebuie menţionat în fişa clinică a pacientului

B. este inutil înainte de începerea tratamentului specific

C. oferă pacientului posibilitatea informării asupra gravităţii situaţiei sale

D. nu este dependent de pregătirea profesională a medicului

E. are o importanță relativ redusă

1349. Biopsia, parte a examinării complexe în cadrul reabilitării orale a pacientului:

A. se justifică în cazul prezenţei aftelor recurente, rezistente la tratament

B. constă în îndepărtarea şi examinarea unei părţi adiacente unei leziuni

C. poate fi chirurgicală (aspiratorie)

D. cea mai contraindicată este cea incizională la nivelul tumorilor glandelor parotide

E. cea mai indicată este cea incizională la nivelul tumorilor glandelor parotide

1350. Planul de tratament al pacientului ce urmează a fi reabilitat oral:

A. cuprinde etapele tratamentului şi soluţiile terapeutice optime

B. trebuie să includă un tratament diferenţial şi individualizat

C. nu poate fi o soluţie de compromis

D. nu are legătură cu momentul instituirii tratamentului

E. nu depinde de dorințele pacientului

1351. În cadrul examenului clinic, pentru pacienţii tineri cu afecţiuni care necesită tratament

ortodontic, antecedentele personale cuprind următoarele categorii anamnestice:

A. bolile mamei din timpul sarcinii

B. alimentaţia în primul an de viaţă

C. naşterea

D. patologia după primul an de viaţă

E. patologia de natură ortodontică a părinților

1352. În cadrul etapei de stabilire a diagnosticului pentru pacientul de reabilitare orală:

A. medicul va formula diagnosticul de sinteză pe baza informaţiilor culese în urma

examenului preclinic

B. clinicianul are posibilitatea să se elucideze asupra cazului

C. pacientul poate lua la cunoştiinţă statusul cavităţii bucale

D. diagnosticul este formulat pentru afecţiunea de urgență principală

E. diagnosticul nu se va formula pentru afecţiunea de urgență principală

1353. Avantajele tehnicii de interogare închisă sunt:

A. permite pacientului să participe direct la interogatoriu câştigând încredere;

B. previne divagaţiile;

C. scurtează timpul alocat interogării;

D. reduce posibilitatea pacientului de a greşi.

E. informațivagi despre situația pacientului

1354. Care din următoarele afirmaţii constituie principii esenţiale în anamneză:

A. se evită întrebările conducătoare;

B. este contraindicată introducerea întrebărilor închise;

C. se apreciază starea fizică şi psihică a pacientului;

D. debutul dialogului se realizează printr-o întrebare deschisă.

E/Â. debutul dialogului se realizează printr-o întrebare închisă.

1355. Forma feţei se poate analiza ţinând cont de tipul constituţional, care poate fi:

A. mezoprosop: faţa armonioasă, există o concordanţă în dezvoltare în cele trei

planuri;

B. leptoprosop: faţa alungită, predomină dezvoltarea sagitală;

C. euriprosop: faţa mică şi lată, predomină dezvoltarea transversală;

D. ectoprosop: faţa alungită, predomină dezvoltarea verticală.

E. euriprosop: faţa mică şi lată, predomină dezvoltarea sagitală

1356. Radiografia retroalveolară în incidenţa Clark – se utilizează atunci când se urmăreşte

să se obţină informaţii în legătură cu:

A. topografia unui dinte inclus;

B. raporturile dintelui inclus cu rădăcinile dinţilor vecini, cu eventuale formaţiuni

praevia (ex. chist folicular, odontom, dinte supranumerar);

C. modificări de compoziție a structurii chimice dentinare a dintelui inclus;

D. traiectul sinuos al procesului coronoiD.

E. topografia unui dinte erupt

1357. În cadrul tratamentului parodontal, faza II – terapia corectoare cuprinde:

A. terapia chirurgicală (suprimarea focarelor inflamatorii, a pungilor parodontale,

hiperplazii gingivale, chiuretaj gingival, extracţii strategice);

B. controlul şi perfectarea ocluziei (şlefuiri ocluzale selective);

C. terapie endodontică;scaling şi root-planing

D. realizarea gutierelor de modelare

E. suprimarea restaurarilor defectuase

1358. Examenul clinic general cuprinde:

A. observarea atentă a pacientului pentru a putea stabili concordanţa dintre vârsta

biologică şi cea cronologică

B. aprecierea stării psihice, a comportamentului (atitudine) şi tipul de colaborare al

pacientului

C. starea de nutriţie, aspectul mucoasei orale

D. evaluarea dezvoltării generale: normosom, mezosom, hipersom

E. examenul odontal

1359. Selectaţi afirmaţiile corecte referitoare atitudinea terapeutică in cazulzdrobirii

procesului alveolar:

A. imobilizarea rigidă timp de o lună

B. fixarea prin osteosinteză cu sârmă sau placă

C. reducerea manuală a fracturii

D. tratarea luxației

E. dispensarizarea pacientului in vederea urmăririi procesului de resorbție

1360. Dacă în timpul extracţiei s-a produs fractura coronară a dintelui implicat, extracţia

restului radicular se va realiza prin separarea rădăcinilor atunci când:

A. linia de fractură este medie sau înaltă şi restul radicular nu poate fi abordat prin

alveola vecină

B. rădăcinile molarilor nu pot fi extrase în bloc deoarece fractura sau distrucţia

coronară este situată sub rebordul alveolar

C. linia de fractură este apropiată de colet şi permite insinuarea elevatorului între

peretele alveolar şi suprafaţa radiculară

D. segmentele apicale ale rădăcinilor sunt deformate prin procese de resorbţie sau

hipercementoză

E. rădăcinile sunt prea convergente sau divergente

1361. *În hemoragia postextracţională imediată prelungită, sângerarea:

A. reapare imediat după extracţie

B. reapare la câteva ore de la extracţie

C. apare în timpul extracţiei

D. continuă şi peste perioada normală de formare a cheagului şi nu există tendinţă de

oprire spontană

E. este asociată cu fractura radiculară

1362. Diagnosticul pozitiv în fracturile coronare incomplete se pune pe baza:

A. simptomatologiei, examenului intraoral, testului masticator

B. testul masticator, transiluminare, lupe, examen periodontal, examen radiografic

C. teste de vitalitate, simptomatologie, substanţe revelatoare, examen intraoral

D. amplificatoare, transiluminare, substanţe revelatoare, examen periodontal, teste de

vitalitate, examen radiografic

E. testul anestezic

1363. În care din următoarele traumatisme nu se foloseşte şina rigidă:

A. extruzia cu luxaţie

B. intruzia cu luxaţie

C. fractura radiculară

D. avulsia

E. fractura coronară incompletă

1364. Testele de vitalitate în fracturile coronare incomplete sunt:

A. testul termic la rece intens pozitiv

B. testul termic la rece negativ

C. testul termic este neconcludent

D. indicat în fracturile incomplete asimptomatice pentru a stabili vitalitatea dentară

E. transiluminarea poate fi folosită doar in cazul restaurărilor care nu prezintă un pivot

metalic

1365. Care din următoarele tipuri de vindecare sunt întâlnite în fracturile radiculare verticale:

A. vindecare cu apariţia ţesutului de granulaţie

B. vindecare cu interpoziţie de ţesut fibros

C. vindecare prin depunere de os

D. vindecare prin apoziţie de cement

E. vindecare prin depunere de dentină secundară

1366. Prognosticul replantării este influenţat de:

A. timpul de expuneree intraalveolar

B. condiţiile de păstrare a dintelui avulsionat

C. vârsta pacientului

D. gradul de edificare coronară

E. existenta sau nu a unui tratament endodontic

1367. Coafajul pulpar la fracturile corono-radiculare necomplicate se va face după cum

urmează:

A. coafaj indirect dacă linia de fractură nu a deschis camera pulpară

B. coafajul direct dacă este minim expusă pulpa şi timpul scurs de la traumatism este

pana la 3 ore

C. coafajul direct se face la 48 ore după traumatism

D. coafajul direct se poate face doar dacă se izolează folosind diga

E. coafajul direct dacă exista o afectiune pulpara ireversibila

1368. Reabilitarea ocluzală a pacienţilor se bazează astăzi pe următoarele concepte:

A. Ocluzia funcţională (cu protecţie mutuală);

B. Ocluzia terapeutică;

C. Ocluzia habituală;

D. Ocluzia cu balans general (bilateral balansată).

E. Ocluzia centrică

1369. *La pacienţii care solicită obturaţii şi/sau RPF de mică amploare (1 – 3 elemente) se

recomandă obţinerea unei ocluzii:

Â. Terapeutice;

B. Funcţionale;

C. Habituale;

D. Cu balans general.

E. Centrice

1370. Ocluzia cu balans general (bilateral balansată) este recomandată în cazul:

A. RPF de amploare;

B. Protezelor totale;

C. Restaurărilor protetice mobilizabile (RPM) cu sprijin muco-osos;

D. Restaurărilor directE.

E. RPI

1371. Precizaţi care din următorii parametri periodontali sunt necesari pentru evaluarea

viitorilor dinţi stâlpi:

A. Vitalitatea pulpară;

B. Numărul de rădăcini cu suport osos bun;

C. Nivelul de afectat al furcaţiei;

D. Evaluarea adâncimii de sondaj.

E. Valoarea protetică a dintelui

1372. Alegeţi factorii care nu sunt decisivi pentru un prognostic endodontic bun:

A. Absenţa semnelor şi simptomelor clinice;

B. Absenţa radiotransparenţei periapicale;

C. Absenţa mobilităţii dentare;

D. Absenţa gingivoragiei

E. Prezența radiotransparenței periapicale

1373. Din perspectiva reabilitării protetice care din următorii factori nu sunt decisivi pentru

menţinerea sau extracţia unui dinte sunt:

A. Cantitatea de ţesut dentar coronar restant;

B Dintele a fost sau nu tratat endodontic

C. Valuarea protetică a acelui dinte în relaţie cu dentaţia restantă;

D. Dintele a suferit in antecedente o contuzie

E. Dintele se află în angrenaj invers

1374. Alegeţi care din următoarele nu reprezintă cerinţe ce trebuiesc îndeplinite de un dinte,

viitor stâlp protetic, pentru un prognostic bun:

A. Adâncime de sondaj ≤ 3mm şi lipsa sângerării la sondare;

B. Retenţie şi rezistenţă adecvate (ideal: inălţime a bontului de 4 mm cu o convergenţă

totală de 15° - 20° şi cu un efect de încercuire de 1,5 – 2 mm);

C. Prezența semnelor clinice acute;

D. Pierderea de ataşament gingival > 0,5cm.

E. Prezenţa radiotransparenţelor

1375. Alegeţi care din următoarele afirmaţii sunt corecte din punct de vedere protetic pentru

pacienţii cu dimensiunea verticală redusă:

A. Varianţia în înălţime a etajului inferior este insesizabilă;

B. Puntem observa o reducere a vizibilităţii rozului buzelor;

C. Buzele au tendinţa a se răsuci înspre exterior;

D. Se accentuează concavitatea mentonieră sub buza inferioară.

E. Buzele au tendinţa a se răsuci înspre interior

1376. Care afirmaţii legate de percepția iluzorie sunt false:

A. Culoarea joacă un rol principal în reabilitarea orală față de formă, contur și

proporții dentare;

B.Culoarea joacă un rol secundar în reabilitarea orală față de formă, contur și proporții

dentare;

C. Nuanța, saturația, luminozitatea, translucența și caracteristicile de suprafață toate

joacă un rol important în optimizarea restaurărilor estetice și afectează semnificativ

iluzia unei modificări în dimensiunile dintelui.

D. Nuanța, saturația, luminozitatea, translucența și caracteristicile de suprafață toate

joacă un rol secundar în optimizarea restaurărilor estetice și afectează semnificativ

iluzia unei modificări în dimensiunile dintelui.

E. Nuanța reprezită baza culorii dintelui

1377. Zenitul gingival:

A.Reprezintă cel mai distal punct al conturului gingival;

B. Reprezintă cel mai apical punct al conturului gingival;

C. Pentru a accentua în mod plăcut zeniturile gingivale, marginile preparației pot fi

înfundate ușor în zona distală a feței vestibulare fără a afecta atașamentul epitelial

existent;

D. În cazul incisivilor maxilari zenitul poate coincide cu axul lung al dinților.

E. În cazul incisivilor maxilari zenitul nu poate coincide cu axul lung al dinților

1378. În cazul inserării imediate a unui implant trebuie să se ia în considerare:

A. spațiul ce va exista între implant și osul înconjurător, aproximativ 0,5 – 1 mm, care

prezintă potenţial de vindecare;

B. este recomandabil abordarea clasică de a poziționa mai apical implantele;

C. spațiul ce va exista între implant și osul înconjurător, aproximativ 2 mm, care

prezintă potenţial de vindecare;

D. este recomandabil abordarea clasică de a poziționa mai vestibular implantelE.

E. este recomandabil abordarea clasică de a poziționa mai cervical implantele

1379. *Care dintre următoare afirmaţii legate de coridorul bucal sunt false:

A. Reprezintă spațiul existent între dinții maxilari și comisurile bucale;

B. La nivelul dinților posteriori lumina se reduce gradual și simultană se reduce şi

înălțimea lor;

C. La nivelul dinților posteriori lumina se reduce gradual și simultană creşte înălțimea

lor;

D. Se creează astfel iluzia distanței și a profunzimii

E. Absența acestor spații negative bilaterale creează un efect artificial al restaurărilor.

1380. Cu ajutorul pronunţiei consoanei S se pot evalua:

A. DVO;

B.lungimea incizală;

C.profilului incizal;

D. poziției dentarE.

E. DVP

1381. Obţinerea de încercuire în cazul dinţilor cu leziuni coronare masive se poate face prin:

A. Împingerea marginilor preparaţiei înspre apical;

B. Alungire coronară chirurgicală;

C. Egresie ortodontică, urmată de alungire coronară chirurgicală;

D. Tehnica combinată – extruzie ortodontică.

E. Intruzie ortodontică

1382. Care dintre următoarele întrebări, referitoare la gradul distrucţiei coronare şi modalitatea de

restaurare, sunt adevărate:

A. Clasa I: Cavitate de acces cu 3 pereți restanți / Se indică restaurarea adezivă a

dintelui;

B. Clasa a III-a: Cavitate de acces și doi pereți restanți / Restaurările adezive sunt de

preferat celor neadezivE.

C.Clasa a IV-a: Cavitate de acces și doi pereţi restanti / În aceste situații sunt indicate

DCR-urile;

D. Clasa a V-a: Cavitate de acces fără pereți restanți /În aceste situații sunt indicate

DCR-urilE.

E. Clasa a II-a: Cavitate de acces și doi pereți restanți / Restaurările adezive sunt de

preferat celor neadezivE.

1383. Reconstituirea bontului coronar se poate face cu:

A.CIS

B. CIMR

C. AA

D. RDC

E. Ciment provizoriu

1384. Care dintre următoarele afirmaţii sunt false:

A.Un aspect deosebit de important în realizarea unei amprente corecte este pregătirea

şantului gingival;

B. Cel mai comun defect critic ce poate apare în momentul amprentării este localizat

la nivelul suprafeţelor axiale;

C.Cele mai comune defecte din zona pragului sunt bulele, lipsuri mici de substanţă şi

lipsurile mai mari de substanţă;

D. Cea mai rar întâlnită greşeală a medicului este pregătirea inadecvată a şantului

gingival.

E. Cel mai rar defect critic ce poate apare în momentul amprentării este localizat la

nivelul suprafeţelor axiale

1385. Care din următorii factori nu sunt esențiali în obținerea unei amprente corecte:

A. Alegerea corectă a lingurii de amprentare;

B.Nerespectarea indicaţiilor producătorului materialului de amprentă utilizat;

C.Descentrarea lingurii în momentul amprentării;

D.Izolarea corectă a câmpului protetiC.

E.Condiționarea șanțului gingival

1386. Tehnologiile CAM pot fi împărţite în:

A. Tehnica aditivă prin aplicarea materialului pe un bont;

B. Tehnica substactivă dintr-un bloc solid;

C. Fabricare fără formă solidă prestabilită;

D.Tehnica aditivă convenţională.

E. Tehnica aditivă dintr-un bloc solid

1387. Trăsăturile esenţiale ale ocluziei, care au la bază observaţiile empirice ale lui Beyon

sunt:

A. Obţinerea unui număr cât mai mare de stopuri centrice bilaterale în timpul

închiderii în intercuspidare maximă, fără a ţine cont de nici o relaţie specifică a

maxilarelor

B. Libertate contactelor ocluzale “freedom in centric” (până la 2,5 mm)

C. Pe cât este posibil încărcarea axială a dinților posteriori

D. Libertatea multidimensională a contactelor ocluzale

E. Dimensiunea vertical neadecvată a ocluziei

1388. Echilibrarea ocluzală preprotetică este necesară adeseori şi urmăreşte:

A. Eliminarea eventualelor disfuncţii pre-existente

B. Limitarea integrării RPF în contextul unor contacte ocluzale corecte

C. Creşterea longevităţii restaurărilor şi prezenţa iatrogeniilor

D. Creşterea confortului pacientului şi a stabilităţii ocluzale

E. Corectarea angrenajelor inverse

1389. *Designul ocluzal al RPF posterioare este condiţionat şi de raporturile ocluzale ale

dinţilor frontali astfel:

A. Cu cât overbite-ul frontal este mai mare şi overjet-ul este mai mic, cu atât relieful

ocluzal al RPF posterioare poate fi mai atenuat

B. Cu cât overbite-ul frontal este mai mare şi overjet-ul este mai mic, cu atât relieful

ocluzal al RPF posterioare poate fi mai cuspidat

C. Cu cât overbite-ul frontal este mai mare şi overjet-ul este mai mare, cu atât relieful

ocluzal al RPF posterioare poate fi mai atenuat

D. Cu cât overbite-ul frontal este mai mic şi overjet-ul este mai mic, cu atât relieful

ocluzal al RPF posterioare poate fi mai cuspidate

E. Designul ocluzal al RPF posterioare nu este condiționat de raporturile ocluzale ale

dinților frontali

1390. Parametrii periodontali pentru evaluarea viitorilor dinţi stâlpi sunt reprezentaţi de:

A. Evaluarea pierderii de ataşament epitelial;

B. Evaluarea adâncimii de sondaj;

C. Nivelul de afectare al furcaţiei;

D. Gradul de afectare pulpară

E. Valoarea protetică a dintelui stâlp

1391. Factorii decisivi pentru un prognostic endodontic bun sunt:

A. Absenţa semnelor şi simptomelor clinice;

B. Absenţa radiotransparenţei periapicale;

C. Absenţa mobilităţii dentare;

D. Absenţa gingivoragiei.

E. Prezența radiotransparenței periapicale

1392. Din perspectiva reabilitării protetice factori decisivi pentru menţinerea sau extracţia

unui dinte sunt:

A. Cantitatea de ţesut dentar coronar restant;

B. Valuarea protetică a acelui dinte în relaţie cu dentaţia restantă;

C. Dintele a fost sau nu tratat endodontic

D. Dintele a suferit in antecedente o contuzie

E. Dintele se află în angrenaj invers

1393. Alegeti care din următoarele cerinţe trebuiesc îndeplinite de un dinte, viitor stâlp

protetic, pentru un prognostic bun:

A. Adâncime de sondaj ≤ 3mm şi lipsa sângerării la sondare;

B. Retenţie şi rezistenţă adecvate (ideal: inălţime a bontului de 4 mm cu o convergenţă

totală de 15° - 20° şi cu un efect de încercuire de 1,5 – 2 mm);

C. Lipsa semnelor clinice şi prezenţa radiotransparenţelor;

D. Retenţie şi rezistenţă adecvate (ideal: inălţime a bontului de 6 mm cu o convergenţă

totală de 35° - 40° şi cu un efect de încercuire de 2/3cm);

E. Mobilitate dentară grad III

1394. *Din punct de vedere protetic este considerată ca plan orizontal de referință:

A.Linia intercomisurală;

B.Llinia interlabială;

C. Linia interpupilară;

D. Linia palpebrală;

E. Linia mediană

1395. *La pacienții cu profile normale, unghiul naso-labial este de aproximativ:

A.100 - 105° la barbați și 90 - 95° de la femei;

B.80 - 85° la barbați și de 90 - 95° la femei;

C.90 - 95° la barbați și de 80 - 85° la femei;

D. 90 - 95° la barbați și de 100 - 105° la femei.

E. 90 - 95° la barbați și de 80 - 85° la femei

1396. Alegeţi afirmaţile corecte legate de biotipul gingival:

A. cel gros, asociat de obicei cu expunere normală sau mare a coroanei clinice;

B. cel gros, asociat de obicei cu expunere normală sau redusă a coroanei clinice;

C. biotipul subțire se asociază în principal cu o expunere crescută a coroanei clinice și

este acompaniată de o formă triunghiulară a dintelui;

D. biotipul subțire se asociază în principal cu o expunere crescută a coroanei clinice și

este acompaniată de o formă pătrată a dintelui.

E. ambele sunt favorabile restaurărilor protetice

1397. În cazul restaurărilor protetice pe implante următoarele afirmaţii sunt false:

A. Poziţia ideală a implantului poate fi determinată printr-un ghid chirugical după un

wax-up diagnostic;

B. Pentru a preveni recesiile sau fenestraţiile trebuie să existe o grosime de minim 1

mm a tablei vestibulare;

C. Pentru formarea papilei este esenţial existenţa unui spaţiu de cel puţin 3 mm între

implant şi dintele adiacent;

D. În cazul mai multor implante acest spaţiu trebuie să fie de 1,5 – 2 mm.

E. Pentru formarea papilei nu este esenţial existenţa unui spaţiu de 1,5 - 2 mm între

implant şi dintele adiacent

1398. D.p.D.v protetic, o linie a surâsului înaltă:

A. Este asociată unei dizarmoni a contuturilor gingivale;

B. Conduce clinicianul spre adoptarea unor tratamente preprotetice chirurgicale;

C. Medicul nu este obligat să poziţioneze marginea restaurărilor în șanțul gingival;

D. Medicul este obligat să poziţioneze marginea restaurărilor în șanțul gingival.

E. Nu ridică probleme de protezare

PROTETICĂ

Tratamentul edentaţiei totale

1399. Care dintre afirmaţiile de mai jos legate de amprentarea campului edentat total sunt

adevarate?

A. scopul principal al amprentei preliminiare este realizarea modelului preliminar

B. obiectivul major al amprentei este realizarea unei baze protetice stabile

C. obiectivul major al amprentei este realizarea unei baze protetice supraextinse

D. scopul principal al amprentei preliminiare este realizarea lingurii individuale

E. obiectivul major al amprentei este realizarea unei baze protetice retentive

1400. Care dintre urmatoarele situaţii necesită tehnica de amprentare prin presiune selectivă?

A. prezenţa torusului mandibular

B. creasta mandibulară posterioara fibroasă nefavorabilă

C. prezenţa torusului maxilar

D. creasta balanta anterioară

E. creasta mandibulară aplatizată acoperită cu mucoasa atrofică

1401. Retenţia unei proteze totale este influenţată de :

A. musculatura periferică

B. starea generală de sănătate a pacientului

C. retentivităţile anatomice

D. presiunea atmosferică

E. toleranţa pacientului

1402. Caracteristicile unei linguri de amprentă standard sunt:

A. compatibilitate cu materialul de amprentă

B. să nu poate fi modificată

C. compatibilitate cu mediul bucal

D. să permita grosime relativ uniformă a materialului de amprentă

E. să fie rigidă

1403. Criteriile de selectare a unei linguri standard de amprentă sunt :

A. înălţimea jgheabului să corespundă crestei și să asigure un spaţiu de minim 5 mm

pentru materialul de amprentă

B. în regiunea linguală centrală să permită contracţia milohioidianului

C. în regiunea linguală laterală să nu jeneze contracţia genioglosului

D. manerul lingurii să nu jeneze contracţia orbicularilor

E. forma jgheabului să corespundă formei şi mărimii crestelor

1404. Avantajele amprentării preliminare cu alginate sunt:

A. preţul de cost scăzut

B. uşurinţa de manipulare

C. stabilitatea dimensională

D. confortul pacientului

E. timpul de priză scurt

1405. Dezavantajele gipsurilor utilizate în trecut în amprentarea campurilor protetice

edentate total sunt:

A. distorsionarea ţesuturilor

B. detaliile nu sunt fidel înregistrate

C. sunt materiale casante

D. nu se pot amprenta campuri retentive

E. separarea amprentei de model este dificilă

1406. Amprentele preliminare vor fi însotite de instrucţiuni privind confecţionarea lingurii

individuale:

A. materialul din care se va confecţiona

B. confecţionarea la distanţă de model, dacă este cazul

C. poziţionarea manerului

D. gradul de rezilienţă a mucoasei

E. poziţionarea butonilor de presiune

1407. Cele mai adecvate sfaturi pentru evitarea reflexului de vomă sunt:

A. la prepararea alginatului se utilizează apă mai rece

B. se poziţionează capul pacientului cat mai vertical

C. se solicită pacientului să respire adanc şi rar pe nas

D. se aplică cateva cristale de zahăr pe varful limbii

E. se aplică lingura cu alginat iniţial în zona posterioară

1408. Deficienţele amprentei preliminare maxilare care necesită repetarea etapei sunt:

A. înregistrarea insuficientă a palatului

B. deficienţe în vestibulul labial

C. material de amprentă în exces

D. deficienţe în zona Ah

E. deficienţe în regiunea retrozigomatică

1409. Deficienţele ce pot apare prin turnarea modelului şi demularea amprentei sunt:

A. goluri pe suprafaţa modelului în urma malaxării manuale

B. deformarea modelului în cazul unei demulari precipitate

C. suprafata modelului moale ţi cretoasă datorată secreţiei abundente de salivă

D. plusurile de pe suprafaţa modelului datorate unei vibrări insuficiente a gipsului

E. suprafaţa aspră şi rugoasă datorată nerespectării proporţiei pulbere/apă

1410. Care dintre afirmaţiile de mai jos legate de caracteristicile ce trebuie să le prezinte o

lingura individuală sunt adevărate?

A. trebuie să fie rigidă

B. se confectionează pe modelul final după trasarea limitelor

C. se recomandă distanţarea în totalitate faţă de campul protetic în orice situatie clinică

D. grosimea marginilor depinde de gabaritul fundurilor de sac

E. manerul să nu interfere cu acţiunea orbicularului

1411. În functie de contactul cu modelul se disting urmatoarele tipuri de linguri individuale :

A. distanţate în totalitate

B. cu contact marginal

C. în contact total cu modelul

D. distanţate în totalitate faţă de model ăn situaţia cand se utilizează material de

amprentă foarte fluid

E. distanţate în totalitate faţă de model în situaţia crestelor balante

1412. În funcţie de concepţia care stă la baza tehnicilor de amprentare ele se pot clasifica în

urmatoarele categorii:

A. simple si compuse

B. preliminare si finale

C. mucostatice

D. de despovarare

E. mocodinamice

1413. Controlul lingurii individuale pe model urmăreşte :

A. cuprinderea întregii zone de sprijin

B. marginile să depăţească cu 1 mm fundul de sac

C. lingura mandibulară are în zona linguală central o grosime de 1, 5 mm care creşte

spre canin pană la 3 mm

D. frenurile şi bridele sunt ocolite

E. manerul să corespundă poziţiei si mărimii incisivilor centrali

1414. Care dintre afirmaţiile de mai jos legate de batoanele din mase termoplastice sunt

adevărate:

A. se ramolesc cu uşurinţă

B. batonul maro are cea mai mică temperatură de lucru

C. batonul maro are cea mai mare temperatură de lucru

D. batonul verde are cea mai mare temperatură de lucru

E. permit modelarea marginală pe etape

1415. Verificarea portamprentei individuale la maxilar urmăreşte :

A. dacă la deschiderea largă a gurii lingura se deplasează înseamnă că este prea lungă

în zona vestibulară laterală

B. raportul lingurii cu inserţia frenurilor prin tracţiunea obrajilor

C. dacă la deschiderea largă a gurii lingura se deplasează înseamnă că este prea lungă

în zona ligamentului pterigomandibular

D. marginile lingurii in zona vestibulară frontală trebuie să fie cu 2-3 mm inferior de

reflexia membranei mucozale

E. desprinderea lingurii la miscarea de lateralitate înseamnă o grosime prea mică a

versantului vestibular al lingurii

1416. Verificarea portamprentei individuale la mandibulă urmăreşte :

A. dacă marginile vestibulare urmăresc traiectul liniei oblice interne

B. dacă se solicită pacientului să deplaseze limba spre stanga şi lingura se ridică,

marginile lingurii sunt prea lungi în regiunea linguală stangă

C. prin deplasarea limbii în palat și la nivelul obrajilor se verifică adaptarea la nivelul

zonei linguale laterale

D. prin tracţiunea obrajilor antero-posterior se observă incizura pentru frenurile

bucale

E. prin plasarea limbii pe marginea buzei superioare se verifică inserţia frenului

lingual

1417. *Amprenta preliminară reprezintă:

A. copia pozitivă a câmpului protetic edentat

B. negativul câmpului protetic

C. copia negativă a protezei mobile

D. copia duplicat a protezei mobile

E. negativul protezei mobile

1418. *Amprentele funcţionale:

A. se pot clasifica, după numărul de materiale utilizate, în amprente funcţionale simple

şi amprente funcţionale compuse

B. cele compuse utilizează în cursul procedurii de amprentare un singur material

C. se împart, după gradul de compresiune, în 3 categorii: amprente funcţionale

compresive , amprente funcţionale decompresive şi compresiune selectivă

D. cele compresive se adresează campurilor moi

E. decompresive se adresează câmpurilor protetice dure

1419. *Portamprentele individuale:

A. se confecţionează din placă de bază sau acrilate auto sau termopolomerizabile

B. sunt doar de 2 tipuri: port-amprente in contact complet si port-amprente distantate

parcelar

C. cu contact marginal sunt port-amprente individuale care pastreaza contactul port-

amprentei cu campul protetic pe o distanta de 1-3 mm de la periferia acestuia

D. port-amprentele parcelelor distantate sunt utilizate in amprentele decompresive cu

compresiune selectivă

E. au marginile subtiri, ascuţite având mânerul plasat în zona incisivilor centrali

1420. *Testele lui Franz Herbst pentru maxilar sunt următoarele:

A. balansarea mandibulei dreapta-stânga ce realizează modelarea zonei anterioare-

distale a pungii Eisenring

B. mobilizarea periferiei câmpului protetic în zona distală prin deglutiţie

C. umezirea roșului buzelor (de la o comisură la alta)

D. surâs forţat, realizează modelarea la nivelul zonei vestibulare laterale

E. Îvarful limbii intr-un obraz si in celalalt

1421. *Alegerea materialului şi a tehnicii de amprentare preliminară se face în funcţie de:

A. dotarea cabinetului

B. dotarea laboratorului

C. gradul de instruire al personalului auxiliar

D. duritatea câmpului protetic

E. confortul pacientului

1422. *Amprentarea preliminară cu protezele vechi utilizează ca material de amprentare:

A. materiale cu vâscozitate lent progresivă

B. siliconi de comsistenţă chitoasă

C. alginatul

D. gipsul

E. mase termoplastice

1423. *Mișcările efectuate în amprentarea funcţională:

A. sunt efectuate doar de medic

B. sunt efectuate doar de pacient

C. sunt efectuate de medic și sunt comandate de medic pentru a fi executate de

pacient

D. constau doar în tracţiunea obrajilor

E. trebuie să se realizeze rapid

Grile licenta implantologie

1424. În indicaţia de terapie a edentaţiilor reduse cu implante trebuie să se tină cont de:

A. rezerva osoasă

B. direcţia crestei

C. gradul de atrofie a crestei

D. rapoartele ocluzale

E. varsta

1425. Mijloacele de retentie utilizate in terapia edentatieitotale cu implante sunt:

A. barele de conjunctie

B. ruptorii de forte

C. magneţii

D. sisteme conice şi/sau telescopice

E. butonii de presiune

1426. Mijloacele de retentie in terapia edentatiei totale cu implante trebuie alese în funcţie

de:

A. rezilienţa mucoasei

B. calitatea câmpului

C. dintii vecini

D. dintii antagonisti

E. volumul limbii

1427. Dupa Zarb si Chapman principalele reguli ale conceptului ocluzal în implantologia

orală sunt:

A. Stabilirea unei relaţii intermaxilare cu contacte bilaterale multiple, stabile şi

uniforme în PIM.

B. Realizarea unui relief ocluzal cu contacte de tip cuspid-fosă conform principiului de

"pointcentric".

C. Inexistenţa contactelor premature în PIM şi în ORC, şi lipsa interferenţelor în

cursul mişcărilor mandibulare.

D. Inexistenta contactelorocluzale pe părţile nelucrătoare în mişcările de lateropulsie.

E. Realizarea unui relief ocluzal cu contacte de tip cuspid-fosă conform principiului

"freedom in centric".

1428. Conceptul de ocluzie cu protectie mutuala, considerat compatibil la ora actuală cu o

restaurare protetică numai pe implante presupune urmatoarele:

A. necesitatea existenţei contactelor ocluzaletripodale (de tip cuspid-fosă) multiple,

simultane, uniforme şi stabile în zonele laterale în PIM;

B. este bine să existe o inocluzie frontală de 300μm (în cazul unei restaurări protetice

în zona anterioară sau a unei punţi totale pe implante).

C. existenţa dezocluziei la nivel posterior în mişcările de propulsie şi la nivelul părţii

nelucrătoare în mişcările de lateropulsie mandibulară;

D. este de dorit ghidajul de grup în mişcările de propulsie şi lateropulsie ale

mandibulei;

E. este de dorit ghidajul canin în mişcările de propulsie şi lateropulsie ale mandibulei;

1429. *Schema ocluzala care întruneşte toate avantajele unei ocluzii cu protecţie mutuală,

implică urmatoarele, cuexceptia:

A. recepţionarea forţelor exercitate orizontal în ocluzia centrică;

B. ghidajul anterior să fie suportat de un număr cât mai mare de dinţi;

C. absenţa contactelor posterioare în timpul mişcărilor de propulsie şi lateropulsie

mandibulară;

D. sisteme accesibile de verificare a distribuţiei forţelor;

E. DVO să fie în armonie cu echilibrul muscular şi spaţiul minim de vorbire;

1430. *Avantajele respectării principiilor ocluziei cu protecţie mutuală în protetica

implantologică sunt:

A. scaderea eficienţei masticatorii;

B. asigurarea unei stabilităţi în sens vestibulo-oral;

C. realizarea unei fonatii corespunzătoare;

D. utilizarea obligatorie a simulatoarelor ADM

E. asigurarea unei stabilităţi în sens mezio-distal

1431. *În faza iniţială a tratamentului complicaţiilor periimplantare nu se indica:

A. chiuretaje cu instrumente speciale (scaler din material plastic) şi netezirea ulterioară

cu paste uşor abrazive;

B. spălarea manşetei de mucoasă periimplantară cu soluţie de clorhexidină 0,2 %;

C. clătirea cavităţii bucale cu soluţie de clorhexidină 0,2% timp de două săptămâni;

D. completarea defectului cu materiale de substituţie autologe sau aloplastice

(eventual în amestec) şi acoperirea cu o membrană

E. administrarea de antibiotice timp de două săptămâni , în cazul periimplantitei de

gradul 2, 3 sau 4 (când implantul nu se îndepărtează)

1432. *Implantul cu tendintă de eşec:

A. prezintă la controlul periodic, pe lângă o pierdere progresivă de substantă osoasă şi

o inflamaţie periimplantară persistentă

B. prezintă la controlul periodic doar o inflamaţie periimplantară persistentă

C. prezintă o pierdere a osteointegrării, este mobil şi nefuncţional.

D. trebuie indepartat

E. prezintă o uşoară pierdere de substanţă osoasă care poate fi asociată şi cu o

inflamaţie parţială a mucoasei.

1433. *In cadrul clasificariiafectiuilorperiimplantaredupa Rosenberg si colab., sunt adevarate

urmatoarele:

A. clasa 1 - inflamaţia ţesutului moale periimplantar asociată cu o uşoară pierdere

verticală şi orizontală de substanţă osoasă (până la 1/5 din lungimea părţii intraosoase

a implantului);

B. clasa a 2-a - mucozită asociată cu o uşoară pierdere verticală şi orizontală de

substanţă osoasă (până la 1/5 din lungimea părţii intraosoase a implantului);

C. clasa a 2-a - mucozită asociată cu o uşoară pierdere verticală şi orizontală de

substanţă osoasă (până la 1/3 din lungimea părţii intraosoase a implantului);

D. clasa a 3-a - mucozită cu pierdere masivă (verticală şi orizontală) de substanţă

osoasă (peste o treime din lungimea părţii endoosoase a implantului).

E. clasa a 3-a - - mucozită asociată cu o uşoară pierdere verticală şi orizontală de

substanţă osoasă (până la 1/5 din lungimea părţii intraosoase a implantului);

1434. Principalele conditii pe care trebuie sa le indeplineasca o membrana utilizata in

tehnicile de augmentare osoasa sunt:

A. sa nu aibe potential antigenic

B. suprafat ainterna a membranelor trebuie sa permita proliferarea tesutuluiconjunctiv

gingival

C. sa indeplineasca functia de bariera

D. integrare tisulara

E. sa nu aibe efect de spacemaking

1435. Implantele de aditie se clasifica din punct de vedere imunologicin :

A. neresorbabile

B. materialeomologe - autogrefe

C. materiale aloplastice

D. materiale autologe - xenogrefe

E. materiale heterologe - xenogrefe

1436. *Avantajele materialelor aloplastice fata de celea utologe, omologe si heterologesunt :

A. prin standardizarealor se poate obtine un nivel calitativ mai ridicat si constant

B. materialele aloplastice pot declansa reactii de corp strain

C. disponibilitate practiclimitata

D. manipulare dificila

E. proprietatiile lor fizice si chimice nu au posibilitatea de a fi imbunatatite

1437. In confectionarea suprastructurilor protetice pe implante trebuies a se tine seama de :

A. cantitatea sicalitatea ofertei osoase

B. fortelepe care le dezvolta muschii ridicatori ai mandibulei

C. relatia activa dintre suprastructura sii nfrastructura

D. inaltimea suprafetei ocluzale in sensvestibulo-oral

E. diferentele de mobilitate existente intre dintii naturali si implante in cadrul

agregarilor mixte

1438. Tehnica directa de amprentare :

A. se utilizeaza numaipentru amprentarea finala

B. se face cu ajutorul unei linguri individuale confectionate in prealabil

C. nu necesita sta lpianalogi

D. unul dintre avantaje il reprezinta riscul scazut de deformare a amprentei

E. nu se poateaplica in cazulimplantelorangulate

1439. *Urmatoarele afirmatii despre extensiile permucozale sunt adevarate :

A. pot fi activate cu un produs siliconic

B. favorizeaza instalarea iritatiilor parodontale

C. impiedica adaptarea suprastructurilor

D. prezinta o serie de particularitati in functie de sistemul de implant

E. nu permit ancorareaprininsurubare

1440. *Agregarea printelescopare :

A. igenizare telescoapelor este dificila

B. presupune utilizarea unor cape secundare

C. nu este recomandata pe implanturi datorita lipsei pasivitatii

D. nu asigura sprijin satisfacator suprastruturii

E. utilizeaza suruburi care fixeazasuprastuctura la implante

1441. Proteza cu retentie prinin insurubare se caracterizeaza prin :

A. acces usor la nivelul stalpilor posteriori

B. numar redus de etape

C. obtinerea dificila a uneisuprastructuri pasive

D. distributie adecvata a forteloraxiale la nivelul infrastructurii reprezentata pe

implante

E. realizare dificila, necesitand etape suplimentare de laborator

1442. Particularitatile restaurarilor protetice pe implante la mandibula sunt :

A. densitatea scazuta a osului mandibular impune inserarea unui numar mai crescut de

implante

B. restaurarile de tip supraprotezare la mandibula ofera numeroasea vantaje precum

fizionomie, fonatie sii genizare dificila

C. cu timpul, datorita atrofiei crestelor alveolare, acest gen de proteza se va sprijini

exclusiv pe implante

D. in cazul unor creste mandibulare foarte late se recomanda o punte totala

mobilizabila

E. in cazul unorcrest emandibulare " in muchie de cutit" se recomanda o supraproteza

captusita la anumite intervale cu materialereziliente

1443. Tehnica indirecta de amprentare - afirmatiiadevarate :

A. foloseste linguri individuale deschise

B. pe model este redata pozitia implantului prin intermediul unui dispozitiv de transfer

indirect

C. poate utiliza dispozitive de transfer indirecte de tipul capelor metalice sau plastice

D. cand se foloseste o capa de transfer aceasta ramane in amprenta

E. caracteristic metodei indirecte este ca dispozitivul de amprentare insurubat in

implant nu ramane la locul lui pe campul protetic, in momentulindepartariiamprentei

1444. *Retenţia şi stabilitatea unei restaurări protetice fixe depind în mod decisiv de:

A. tipul cimentului de fixare;

B. forma geometrică a bontului;

C. calitatea dentinei restante;

D. aliajul metalic din care se realizează scheletul restaurării protetice fixe;

E. numărul de intermediari ai restaurării protetice fixe.

1445. *Valoarea optimă a unghiului de convergenţă ocluzală a bonturilor protetice este de:

A. 2°;

B. 3°;

C. 5°;

D. 6°;

E. 10°.

1446. *Din punct de vedere clinic poate fi considerată acceptabilă o dehiscenţă marginală

(între marginea preparaţiei dentare şi marginea restaurării protetice fixe) de:

A. 150 μm;

B. 125 μm;

C. 50 μm;

D. 75 μm;

E. 100 μm.

1447. *Care dintre următoarele suprafeţe dentare contribuie cel mai puţin la retenţia totală a

restaurării protetice fixe:

A. mezială;

B. ocluzală;

C. vestibulară;

D. distală;

E. orală.

1448. *Creşterea temperaturii în camera pulpară la prepararea bontului cu instrumente

rotative diamantate active, la turaţii mari şi sub răcire continuă cu apă este:

A. direct proporţională cu grosimea dentinei restante;

B. invers proporţională cu grosimea pulpei dentare;

C. direct proporţională cu grosimea pulpei dentare;

D. independentă de grosimea ţesuturilor dentare restante;

E. invers proporţională cu grosimea dentinei restante.

1449. *Chanfrein-ul este o terminaţie gingivală care formează un unghi obtuz rotunjit de câte

grade cu axul lung al dintelui?

A. 100°;

B. 90°;

C. 125°;

D. 155°;

E. 135°.

1450. *O suprafaţă ocluzală a unui bont preparată anatomic conferă rigiditate restaurării

prin:

A. ”efectul ondulat” al planurilor cuspidiene;

B. ”efectul de ic” al vârfurilor de cuspizi;

C. ”efectul placebo” al restaurării protetice fixe;

D. ”efectul de piramidă” al pantelor cuspidiene;

E. ”efectul de seră” al foselor ocluzale.

1451. *Pentru o stabilitate optimă a restaurării protetice fixe pe bonturile scurte se vor

prepara pereţii axiali ai bonturilor:

A. cât mai divergenţi ocluzal;

B. cât mai convergenţi ocluzal;

C. cât mai paraleli;

D. stabilitatea nu are legătură cu unghiul de convergenţă ocluzală a bontului;

E. indiferent cum se prepară, bontul scurt nu poate oferi o stabilitate corespunzătoare.

1452. Pentru ca şanţurile şi casetele (elemente adiţionale de retenţie a restaurărilor protetice

fixe pe bont) să fie eficiente, ele trebuie să prezinte:

A. direcţie perpendiculară pe axul de inserţie;

B. unghiuri bine exprimate;

C. pereţi perpendiculari pe direcţia forţelor care tind să producă dislocarea restaurării;

D. direcţie paralelă cu axul de inserţie;

E. unghiuri rotunjite.

1453. Dacă în cursul preparării bontului se omite prepararea unui bizou larg la nivelul

cuspizilor de sprijin pot să apară următoarele probleme:

A. Modelarea unei machete cu un contur exagerat va avea drept rezultat turnarea unei

restaurări cu pereţi groşi în dreptul muchiei formate de pereţii ocluzali cu cei axiali ai

bontului. Proteza va fi rezistentă în această zonă de mari solicitări funcţionale.

B. Se fracturează cuspidul de sprijin al dintelui antagonist datorită contactului

prematur care apare în acest caz.

C. Modelarea unei machete cu un contur normal va avea drept rezultat turnarea unei

restaurări cu pereţi subţiri în dreptul muchiei formate de pereţii ocluzali cu cei axiali ai

bontului. Proteza va fi lipsită de rezistenţă în această zonă de mari solicitări

funcţionale.

D. Dacă se modelează macheta la o grosime suficientă, restaurarea va fi

supraconturată la acest nivel şi vor apărea contacte premature şi interferenţe ocluzale.

Medicii lipsiţi de experienţă realizează echilibrarea ocluzală în mod incorect, şlefuind

din dintele antagonist.

E. Grosimea adecvată şi controlul normal al restaurării fără bizou la nivelul bontului se

pot obţine numai prin şlefuire exagerată a peretelui axial. Pe lângă sacrificiu inutil de

substanţă dură dentară, procedeul anihilează rolul de retenţie al suprafeţei axiale.

1454. Avantajele preparării cu prag sunt:

A. limita de preparare este precisă, cu vizibilitate bună;

B. cea mai mică imprecizie în adaptarea restaurării pe bont determină apariţia unui

spaţiu în zona de joncţiune cervicală;

C. oferă tehnicianului suficient spaţiu pentru o prelucrare corectă şi estetică a

materialului din care se confecţionează restaurarea;

D. pericolul de a supracontura suprafeţele cervicale ale restaurării este minim;

E. prepararea pragului circular impune un sacrificiu mare de ţesuturi dure şi este

traumatizantă pentru pulpa dentară.

1455. Dezavantajele preparării tangenţiale sunt:

A. sacrificiu relativ redus de ţesuturi dure dentare cu menajarea pulpei dentare;

B. limita de preparare este imprecisă, atât pe bont cât şi pe model;

C. marginile subţiri ale machetei de ceară se pot deforma în cursul îndepărtării de pe

model şi/sau în timpul ambalării;

D. marginile restaurării vor fi foarte subţiri, adeseori nu sunt netede şi prezintă

porozităţi, care se pot deforma sub acţiunea forţelor ocluzale şi cimentul se va dizolva;

E. pentru a asigura o grosime suficientă marginilor restaurării, tehnicianul realizează

adesea supraconturări cu consecinţe nefavorabile asupra parodonţiului marginal.

1456. Cantitatea de căldură care ia naştere în timpul preparării depinde de:

A. turaţia, mărimea, forma, granulaţia şi calitatea instrumentului diamantat;

B. durata contactului dintre instrumentul diamantat şi suprafaţa dentinară;

C. mărimea presiunii exercitate de medic asupra piesei;

D. eficienţa răcirii cu apă;

E. eficienţa răcirii cu aer.

1457. În toate restaurările protetice se vor urmări două obiective majore:

A. obţinerea unui răspuns biologic corect;

B. obţinerea unor restaurări corecte din punct de vedere tehnic;

C. obţinerea stării de ”restitutio ad integrum”;

D. obţinerea unei estetici ideale în detrimentul funcţionalităţii;

E. obţinerea unui răspuns financiar îndestulător;

1458. În şanţul gingival se filtrează dinspre corion fluidul sulcular care are următoarele

funcţii:

A. stimulează remineralizarea dentinei radiculare expuse în urma retracţiilor gingivale;

B. curăţă şanţul gingival de impurităţile ce se filtrează la acest nivel;

C. consolidează ataşamentul epitelial prin proteinele adezive;

D. asigură apărarea locală prin conţinutul în imunoglobuline şi anticorpi specifici

antimicrobieni;

E. oferă un efect de tampon mecanic prin elasticitatea lichidiană.

1459. Pentru a face profilaxia afecţiunilor pulpare în timpul protezării se indică:

A. evitarea desicării suprafeţelor dentinare;

B. evitarea aplicării de substanţe chimice pe plaga dentinară proaspătă;

C. evitarea exercitării unor forţe exagerate la cimentare;

D. controlul periodic al vitalităţii pulpei traumatizate în timpul etapelor protezării;

E. gravajul acid al bontului vital şi aplicarea unui bonding pentru protecţia pulpară.

1460. Vitalitatea bontului este ameninţată nu numai la prepararea acestuia, dar şi în alte faze

ale protezării, cum ar fi:

A. amprentarea (căldura şi presiunea exercitate de materialele termoplastice de

exemplu);

B. demineralizarea sau gravarea acidă a suprafeţelor dentinare;

C. cimentarea protezei fixe (materiale şi tehnici);

D. confecţionarea unor restaurări provizorii şi prelungirea nejustificată a perioadei de

protezare provizorie (peste două săptămâni);

E. adaptarea ocluzală a protezei fixe.

1461. Prepararea bontului cu prag se indică:

A. la restaurările integral ceramice;

B. la coroanele mixte metalo-ceramice;

C. în cazul unei carii cervicale pe bont, pentru a putea efectua o exereză corectă;

D. la coroanele de înveliş metalice turnate;

E. la restaurările integral polimerice.

1462. Care sunt formele de preprare a zonei terminale a bonturilor:

A. cu prag;

B. cu prag cu bizou;

C. cu chanfrein;

D. fără prag;

E. în trepte.

1463. La prepararea feţei ocluzale a unui bont se va ţine cont de:

A. morfologia dinţilor antagonişti;

B. morfologia dinţilor vecini;

C. morfologia dintelui în cauză;

D. morfologia feţei vestibulare a dintelui simetric de pe hemiarcada contralaterală;

E. tipul de ocluzie.

1464. Reducerea posibilităţilor de dizlocare a unei restaurări protetice fixe la una singură

(axă de dezinserţie) se realizează prin:

A. evitarea unui design exclusiv circular, care suprimă posibilitatea de rotaţie;

B. evitarea unui design paralelipipedic cu unghiuri bine exprimate;

C. eliminarea translaţiei în sens vestibulo-oral prin prezenţa unor planuri opozante

(pereţii meziali şi distali ai unui bont preparat pentru coroană de înveliş, pereţii

parapulpari ai casetelor proximale la bonturile preparate pentru inlay sau onlay);

D. eliminarea translaţiei în sens mezio-distal prin prezenţa unor planuri opozante

(pereţii meziali şi distali ai unui bont preparat pentru coroană de înveliş, pereţii

parapulpari ai casetelor proximale la bonturile preparate pentru inlay sau onlay);

E. eliminarea translaţiei în sens vestibulo-oral se obţine prin prepararea unor pereţi

opozanţi externi (pereţii axiali vestibulari şi orali ai unui bont preparat pentru o

coroană de înveliş) sau interni (pereţii axiali vestibulari şi orali ai şanţurilor ocluzale şi

ai casetelor proximale la un bont preparat pentru inlay sau onlay).

1465. Stabilitatea unei restaurări protetice fixe depinde de următorii factori:

A. lungimea bontului;

B. diametrul bontului;

C. convergenţa ocluzală a suprafeţelor axiale;

D. proprietăţile fizice ale cimentului de fixare;

E. proprietăţile mecanice ale dentinei bontului.

1466. Retenţia unei proteze fixe este condiţionată de următorii factori:

A. umiditatea relativă;

B. intensitatea forţelor care tind să desprindă restaurarea;

C. rugozitatea suprafeţei bontului;

D. rugozitatea suprafeţei interne a restaurării;

E. geometria bontului.

1467. Impactul alimentar într-o zonă de contact interdentar este favorizat de:

A. cuspizi plonjaţi, care tasează alimentele în spaţiul interdentar antagonist;

B. plasarea corectă a zonei de contact în raport cu suprafeţele vestibulare şi orale, prin

derogări de la reperele anatomice;

C. nivel inegal al crestelor marginale adiacente, creasta marginală mai înaltă orientând,

ca un zid, alimentele într dinţi;

D. tabla ocluzală turtită (plană), care nu favorizează dirijarea alimentelor în afara zonei

de contact;

E. interferenţe ocluzale care duc la distalizarea dintelui (de obicei ultimii molari) şi

deschiderea spaţiului interdentar.

1468. Manifestările clinice ale pătrunderii în spaţiul subsulcular în cursul protezării fixe se

referă la:

A. inflamaţie gingivală persistentă, deşi controlul plăcii dentare se face corect;

B. sensibilitatea dureroasă a gingiei la stimuli mecanici;

C. abfracţii de colet la dinţii stâlpi;

D. retracţie gingivală, ca reacţie de reconturare în caz de parodonţiu subţire-festonat;

E. formarea de pungi, ca reacţie de reconturare în caz de parodonţiu gros-turtit.

1469. *Restaurări intracoronare prin tehnici directe pot fi reprezentate de:

A. Din amalgame de argint;

B. Incrustaţii metalice;

C. Incrustaţii din răşini compozite;

D. Incrustaţii din ceramică sau metaloceramice;

E. Coroana dintelui şi restaurarea nu sunt dependente de rezistenţa structurilor dentare.

1470. *Următoarele afirmaţii sunt corecte în cazul utilizării restaurărilor directe cu amalgam:

A. Amalgamul nu este un material de elecţie în situaţiile de igienă bucală deficitară;

B. În orice situaţie trebuie ţinut cont de principiile lui Black;

C. Dinţii care au mai mult de jumătate din coroane didtruse se pot restaura cu obturaţii

de amalgam asociate cu mijloace suplimentare de retenţie;

D. Dezavantajul restaurărilor coronare cu amalgam este manipularea greoaie;

E. Avantajul major al restaurărilor de amalgam este economia de ţesuturi dentare

1471. *Sistemului de inlay-uri cerana are următoarele indicaţii şi avantaje :

A. Poate fi utilizat în cavităţi voluminoase de clasa a III-a;

B. Este indicat încavităţi de clasa a II-a, proces carios iniţial sau înlocuirea unor

obturaţii vechi de amalgam

C. Restaurarea se poate finaliza în mai multe şedinţe;

D. Preţul de cost este mic;

E. Nu trebuie ţinut cont de mărimea distrucţiei carioase

1472. *Care din următoarele afirmaţii legate de indicaţiile incrustaţiilor nu este adevărată?

A. Incrustaţiile sunt indicate în restaurarea morfologiei şi funcţiei dinţilor care au

suferit leziuni coronare prin carie sau fracturi;

B. Incrustaţiile sunt indicate ca şi şine fixe de imobilizare în parodontite marginale;

C. Incrustaţiile sunt indicate ca elemente de agregare ale restaurărilor fixe în cazul

edentaţiilor extinse;

D. Incrustaţiile sunt indicate în edentaţiile parţiale înrinse, restaurate cu proteze

mobilizabile scheletate, pentru îmbunătăţirea condiţiilor de sprijin şi stabilitate;

E. Incrustaţiile sunt indicate în leziuni carioase multiple pe aceeaşi hemiarcadă, când

pe baza unei singure amprente se realizează toate incrustaţiile.

1473. *Inlay-urile nu sunt indicate în următoarele situaţii:

A. Leziuni cariate mici sau moderate;

B. Leziuni carioase mari cu margini de smalţ nesusţinute;

C. În cazul dinţilor cu tratament endodontic la care cavitatea de acces a compromis

rezistenţa şi prognosticul dintelui;

D. În cazurile în care dinţii antagonişti sunt restauraţi cu ceramică;

E. În cazul parafuncţiilor şi a uzurilor dentare exagerate.

1474. *Dezavantajele inlay-urilor caeramice sunt:

A. Adaptare marginală scăzută;

B. Rezistenţă scăzută la uzură;

C. Necesită echipamente speciale;

D. Nu uzează arcada antagonistă;

E. Nu sunt radioopace.

1475. *Dezavantajele faţetelor din RDC sunt:

A. Economie de ţesuturi dentare;

B. Riscul minim de iritaţie pulpară;

C. Posibilitatea de relipiri, optimizări în caz de deslipiri;

D. Efect estetic mulţumitor dar nu de durată;

E. Sunt susceptibile la retenţia placă bacteriană.

1476. Indicaţiile faţetelor sunt reprezentate de:

A. Prezenţa de fisuri amelare ;

B. Anomalii de formă;

C. Distrofii dentare de pe faţa vestibulară;

D. Închideri de diasteme

E. Prezenţa unor obturaţii coronare masive

1477. Contraindicaţiile faţetelor dentare sunt reprezentate de:

A. Predispoziţie la carii dentare;

B. Igienă bucală defectuoasă sau inexistentă

C. Dinţi cu obturaţii mari pe faţa vestibulară, dar cu faţa orală indemnă;

D. Bruxism;

E. Anomalii de formă;

1478. Dezavantajele faţetelor de compozit sunt:

A. Modificări cromatice atât la marginea gingivală, cât şi în restul zonei de închidere

marginală;

B. Fracturi la nivelul marginii gingivale;

C. Posibilitatea deslipirii faţetelor când preparaţia constă în mai mult de 50% suprafeţe

de dentină;

D. Posibilitatea deslipirii faţetelor când preparaţia constă în mai mult de 40% suprafeţe

de dentină;

E. Uneori apar modificări cromatice ale faţetei însăşi.

1479. Caracteristicile coroanelor parţiale sunt:

A. Nu păstrează o mare parte din particularităţile estetice ale dintelui natural;

B. Nu necesită preparaţii intempestive;

C. Permit verificarea ulterioară a vitalităţii pulpare;

D. Limitele marginale ale coroanei nu sunt plasate în zone de autocurăţire;

E. Preparaţia marginală se face sub control direct.

1480. Avantajele coroanelor parţiale sunt reprezentate de:

A. Conservarea ţesuturilor dentare printr-o preparare economicoasă;

B. Păstrarea aspectului estetic conferit de culoarea, forma şi transluciditatea smalţului

suprafeţei vestibulare libere;

C. Adaptarea pe bont în cursul fixării se face cu mai multă uşurinţă, deoarece nu apare

efectul hidraulic ca la coroana totală;

D. Marginile coroanei parţiale nu se găsesc în zone vizibile;

E. Marginile coroanei parţiale se găsesc în vecinătatea şanţului gingival reducându-se

riscul iritaţiei parodontale

1481. Coroanele parţiale sunt contraindicate în următoarele situaţii:

A. Indice de carie crescut sau igienă necorespunzătoare;

B. Coroane cu dinţi cervico-ocluzale crescute;

C. Dinţi cu distrofii;

D. În toate situaţiile în care prevalează factorul fizionomic;

E. Caninini superiori cu pante incizale scurte

1482. Coroana Carmichael prezintă:

A. Retentivitate crescută;

B. Preparaţie cervicală sub formă de prag circular;

C. Şanţuri parapulpare;

D. Formă de coroană ¾ turnată;

E. Retenţie prin efectul de cuprindere laterală a preparaţiei.

1483. Coroanele parţiale cu şanţuri, puţuri şi trepte de retenţie:

A. Prezintă cel mai bun mecanism de retenţie;

B. Coroana Rank este prevăzută cu două şanţuri axiale şi puţuri parapulpare;

C. Prin prepararea pragului parţial circular duce la obţinerea unui bont cilindric;

D. Preparaţia marginală este plasată subgingival;

E. Macheta se face exclusiv pe bonturi mobile din masă de ambalat de mare precizie.

1484. Indicaţiile coroanei parţiale cu crampoane sunt:

A. Ca elemente de agregare în punţi laterale reduse ca întindere;

B. Ca elemente de agregare în punţi frontale reduse ca întindere;

C. Pe canin şi incisivul central atunci când lipseşte incisivul lateral;

D. Pe incisivul central şi pe caninul din partea opusă, pentru înlocuirea unui central şi

lateral;

E. Nu pot fi utilizate ca sisteme de contenţie în tratamentul bolii parodontale.

1485. Retenţia împotriva încovoierii în cazul coroanelor parţiale este asigurată de :

A. Pragul circular;

B. Ramă de rigidizare;

C. şanţuri axiale duble;

D. pereţi axiali paraleli;

E. axul de inserţie unic

1486. Indicaţiile pentru coroanele de înveliş turnate sunt:

A. Oricând pierderile de substanţă dură dentară nu mai pot fi reconstituite prin

obturaţii, incrustaţii sau coroane parţiale

B. Dinţi cu modificări de poziţie de 35˚ faţă de câmpul ocluzal;

C. Ca mijloc de prevenire a cariilor de colet;

D. Dinţi cu mobilitate avansată;

E. La pacienţi cu afecţiuni generale care nu suportă şedinţe lungi.

1487. Indicaţiile coroanelor Jacket ceramice sunt reprezentate de :

A. Fracturi ale marginilor incizale când fizionomia şi funcţia nu mai pot fi refăcute cu

materiale plastice;

B. Discromii ale frontalilor;

C. La pacienţii tineri cu nevoi fizionomice deosebite;

D. Anomalii de formă şi poziţie care nu pot fi rezolvate prin tratament ortodontic;

E. În cazul dinţilor scurţi pentru pentru creşterea dimensiunii coroanei clinice.

1488. Coroanele Jacket din răşini compozite prezintă următoarele avantaje:

A. Estetică bună;

B. Menţin în timp stopurile ocluzale datorită durităţii crescute;

C. Tehnologie simplă de realizare;

D. Adaptare marginală bună;

E. Posibilitate excelentă de reproducere a diferitelor nuanţe.

1489. După Karlheinz Körber componenta fizionomică a unei coroane mixte trebuie să

satisfacă următoarele condiţii:

A. Sprijinul nu se face pe componenta fizionomică;

B. Să evite modificarea raporturilor ocluzale;

C. Să menţină neschimbate contactele ocluzale în timpul masticaţiei;

D. Să stimuleze funcţional dinţii antagonişti;

E. Să nu perturbe reflexele neuromusculare de control ale funcţiei ocluzale.

1490. Dezavantajele coroanelor mixte sunt reprezentate de:

A. Agregarea lor mai slabă faţă de coroanele de înveliş metalice turnate;

B. Pretind sacrificii mici de ţesuturi dure dentare;

C. Uneori apare fenomenul de separare la interfaţa dintre cele două materiale care

alcătuiesc CM;

D. Confecţionare suprafeţelor ocluzale din alte materiale decât metal duce la

denivelări ale planului de ocluzie;

E. CM nu sunt indicate în cazurile în care pacientul prezintă ocluzie adâncă.

1491. Condiţiile ideale pe care trebuie să le îndeplinească un bont dentar pentru o coroană

mixtă sunt:

A. Evitarea supraconturării marginii supragingivale;

B. Protecţia împotriva fracturilor dentare;

C. Grosimea minimă a componentei fizionomice;

D. Grosimea adecvată a scheletului metalic;

E. Margini coronare supragingivale.

1492. Sistemul ATR (Atraumatic Rehabilitation) prezintă următoarele caracteristici:

A. Are forma unei incrustaţii MOD cu trei pereţi: mezial, ocluzal, distal,

B. Pereţii proximali vin în contact cu bontul numai în în treimea de colet şi pe toată

suprafaţa ocluzală,

C. Componenta machetei sunt confecţionate dintr-o răşină care arde fără reziduuri,

D. ATR asigură o izolare termică a bonturilor dentare vitale prin interpunerea stratului

de ciment între ATR şi Bont,

E. Sistemul ATR reconstituie zonele funcţionale ale CM n timp ce masa plastică

asigură aspectul fizionomic.

1493. Răşinile policarbonate prezintă următoarele avantaje:

A. Coeficient de dilatere termică ridicat,

B. Absorbţie scăzută de apă,

C. Stabilitate cromatică,

D. Prezintă un coeficient de alungire de 50%, deci o rezistenţă crescută în timp

E. Adeziune bună la aliaje şi ceramică.

1494. Verificarea exobucala a protezelor dentare urmareste:

A. Dintii sa fie montati corect;

B. Suprafetele mucozale ale protezelor sa nu prezinte asperitati decelabile la palpare;

C. Examinarea zonelor de presiune exagerata si exactitatea reproducerii campului

protetic;

D. Suprafetele lustruite ale protezelor sa prezinte luciu de oglinda, fara zgarieturi;

E. Baza protezei sa aibe o suprafata continua, fara incluziuni de aer, porozitati sau

urme de ghips;

1495. Cauzele erorilor ocluzale ale protezei totale pot fi:

A. Modificari aparute in timpul indesarii acrilatului;

B. Erori nedetectable la inregistrarea relatiilor intermaxilare;

C. Modificari ale structurilor de sprijin survenite dupa amprentarea campului protetic;

D. Absenta contactelor in zona frontala;

E. Degajarea insuficienta a marginii protezei in zona frenurilor si a bridelor;

1496. Avantajele montarii modelelor in articulator sunt:

A. Reduce participarea pacientului;

B. Permite o vizualizare mai buna;

C. Ofera o baza solida pe care protezele sa alunece;

D. Marcajele cu hartie de articulatie in absenta salivei sunt mai precise;

E. Corectarea ocluziei se efectueaza in absenta pacientului;

1497. Evaluarea mentinerii si stabilitatii protezelor dentare presupune:

A. La maxilar, verificarea succiuni dupa inserarea protezelor;

B. Slefuiri selective;

C. Verificarea zonei Ah prin presiuni oro-vestibulare aplicate pe incisivii superiori, cu

scop dislocant;

D. Aplicarea de ceara pe marginile protezei;

E. Verificarea raporturilor ocluzale prin montarea modelelor in articulator;

1498. Reguli generale in slefuirile selective, sunt:

A. Se fac reduceri din cuspizii de sprijin;

B. Nu se va incerca “stabilizarea” protezei prin slefuiri massive cuspidiene;

C. Hartia de articulatie se aplica pe fetele ocluzale si marginile incizale ale tuturor

dintilor mandibulari;

D. Slefuirile selective se vor practica in principal la nivelul cuspizilor pasivi, reducand

versantele cuspidiene si nu varful cuspizilor;

E. Slefuirea unui cuspid de sprijin este permisa doar daca el depaseste planul de

ocluzie si produce interferente in miscarea de lateralitate;

1499. Cauzele erorilor tehnice ale protezelor totale sunt:

A. Bordurile de ocluzie nu au fost corect solidarizate;

B. Erori la solidarizarea cu ghips a soclului modelului, de bratul ocluzorului sau

articulatorului;

C. Presiunea excesiva exercitata de pacient in timpul inregistrarii relatiilor

intermaxilare;

D. Bazele sabloanelor de ocluzie nu sunt corect asezate pe model in timpul procedurii

de montare;

E. Articulatorul nu mentine relatiile verticale si orizontale;

1500. Instructiunile legate de purtarea si igenizarea protezelor dentare sunt:

A. Protezele se poarta permanent ziua si noaptea, pe tot parcursul utilizarii acestora;

B. Sunt recomandate exercitii de vorbire cu voce tare;

C. In cazul aparitiei unor leziuni ale gingiei, pacientul va scoate proteza si se va

prezenta la medic dupa vindecarea leziunilor;

D. In prima saptamana este indicat consumul de alimente mai moi;

E. Ori de cate ori proteza nu se afla in cavitatea bucala, ea trebuie pastrata intr-un vas

cu apa;

1501. *Evaluarea suprafetelor mucozale ale protezelor urmareste:

A. Examinarea axistentei zonelor de presiune axagerata si exactitatea reproducerii

campului protetic;

B. Stabilitatea protezelor in cursul fonatiei si deglutitiei;

C. Existenta reporturilor ocluzale echilibrate in toate miscarile mandibulei cu contacte

dento-dentare;

D. Absenta contactelor in zona frontala;

E. Adaptarea tesuturilor moi la baza sablonului de ocluzie;

1502. *Igienizarea protezelor totale:

A. Se realizeaza tinand proteza intr-un vas cu apa;

B. Nu presupune dezinsertia pieselor protetice din cavitatea bucala;

C. Se face cu ajutorul detergentilor;

D. Implica dezinsertia pieselor protetice din cavitatea bucala si periajul acestora pe

toate suprafetele lor;

E. Se realizeaza doar daca pe suprafetele acestora se vor depune detritusuri moi sau

tartru;

1503. *Evaluarea marginilor protezei va urmari:

A. Verificarea succiuni protezei in cavitatea bucala;

B. Examinarea existentei zonelor de presiune exagerata si exactitatea reproducerii

campului protetic;

C. Daca extinderea si conturul protezei este compatibil cu vestibului bucal;

D. Existenta unor contacte máxime pe molari si premolari;

E. Slefuirea selectiva a contactelor premature;

1504. Atunci când se elaborează un plan de tratament, specialistul trebuie să ţină cont de cel

puţin trei deziderate:

A. pentru fiecare procedură sau variantă terapeutică trebuie să dispunem de o bază

tehnico–materială adecvată;

B. se poate realiza doar pe baza unei radiografi panoramice;

C. se poate realiza fără să se țină cont de doleanțele pacientului.

D. tratamentul să fie cât mai simplu şi concomitent eficient;

E. terapia trebuie să fie adaptată atât la condiţiile biologice, mecanice şi financiare) cât

şi la disponibilitatea pacientului pentru tratament.

1505. Orice plan de tratament al unei edentaţii trebuie să cuprindă după KÖRBER:

A. Care este întinderea şi topografia breşelor edentate?

B. Integritatea sau lipsa de integritate a reliefului ocluzal?

C. Rapoartele ocluzale sunt fiziologice sau nu?

D. Funcţia neuro–musculară este normală sau perturbată?

E. Care este disponibilitatea financiară a pacientului?

1506. Eduard Kennedy a împărţit edentaţiile în patru clase, după cum urmează:

A. Clasa I. cuprinde arcadele edentate termino–terminal, deci breşele edentate sunt

mărginite, bilateral, doar mezial de dinţi;

B. Clasa I. cuprinde arcadele cu edentaţie terminală unilaterală , deci edentaţia este

limitată doar mezial de dinţi dar pe o singură hemiarcadă;

C. Clasa III cuprinde arcadele cu edentaţii laterale intercalate uni– sau bilateral,

limitate atât mezial, cât şi distal de dinţi;

D. Clasa II cuprinde arcadele cu edentaţii laterale intercalate uni– sau bilateral,

limitate atât mezial, cât şi distal de dinţi;

E. Clasa IV cuprinde arcadele cu edentaţie în zona frontală, mărginite doar distal de

dinţi.

1507. Eduard Kennedy a împărţit edentaţiile în patru clase, după cum urmează:

A. Clasa I. cuprinde arcadele edentate termino–terminal, deci breşele edentate sunt

mărginite, bilateral, doar mezial de dinţi;

B. Clasa II. cuprinde arcadele cu edentaţie terminală unilaterală , deci edentaţia este

limitată doar mezial de dinţi dar pe o singură hemiarcadă;

C. Clasa IV cuprinde arcadele cu edentaţie în zona frontală, mărginite doar distal de

dinţi.

D. Clasa IV cuprinde arcadele cu edentaţie în zona frontală, mărginite doar distal de

dinţi.

E. Clasa IV cuprinde arcadele cu edentaţii laterale intercalate uni– sau bilateral,

limitate atât mezial, cât şi distal de dinţi;

1508. În alegerea dinţilor stâlpi trebuie să respectăm o anumită schema, care sa aibă în

considerare:

A. statusul coroanelor dentare;

B. morfologia radiculară;

C. statusul endodontal;

D. implantarea dinţilor;

E. resturile radiculare.

1509. Referitor la raportul coroană–rădăcină clinică care se modifică în funcţie de vârstă este

adevărat că:

A. creşterea raportului coroană–rădăcină clinică odată cu înaintarea în vârstă se

datorează în mai mare măsură îmbătrînirii, şi mai puțin efectului cumulat al

agresiunilor de diverse tipuri;

B. localizarea marginii gingivale la copii este la nivelul smalţului, coroana clinică fiind

mai mică decât cea anatomică;

C. la adultul tânăr gingia este ataşată în vecinătatea joncţiunii smalţ– cement;

D. la maturitate se produce o uşoară retracţie gingivală şi apare uzura ocluzală

localizată la nivelul smalţului şi uneori a dentinei mărindu–se totuşi raportul coroană–

radacină clinică;

E. la pacientul de vârsta a treia uzura coronară este decelabilă, în unele cazuri chiar

marcată, iar retracţia gingivală este mai accentuată;

1510. Gingivita şi parodontita adultului trebuiesc eliminate înaintea începerii procedeelor de

restaurare deoarece :

A. inflamaţia parodonţiului reduce capacitatea dinţilor stâlpi de a răspunde în mod

corespunzător necesităţilor funcţionale pe care trebuie să le îndeplinească;

B. restaurările proiectate pentru dinţi cu parodonţiul afectat înainte de efectuarea

terapiei parodontale pot induce tensiuni şi presiuni nocive asupra parodonţiului tratat;

C. pentru o localizare corespunzătoare a marginilor viitoarei restaurări protetice,

poziţia şanţului gingival sănătos trebuie stabilită înaintea preparării dintelui ;

D. marginile restaurărilor situate subgingival în prezenţa unei gingii inflamate vor fi

expuse când se produce retracţia gingivală consecutivă tratamentului parodontal.

E. mobilitatea dentară şi durerea nu interferează cu masticaţia şi alte funcţii ale dinţilor

restauraţi;

1511. Evaluarea stării de sănătate parodontală se realizează în cursul examenului clinic

iniţial şi examenului radiografic, astfel:

A. la nivel gingival se evaluează: culoarea gingiei, textura suprafeţei ocluzale, tendinţa

la hemoragie, conturul gingival;

B. înălţimea gingiei keratinizate şi al gingiei aderente;

C. examenul şanţului gingival şi al pungilor parodontale se realizează cel mai clar prin

explorarea cu o sondă parodontală după detartraj si eliminarea tuturor factorilor de

retenţie ai plăcii;

D. pungile nu se determină numai prin examinare radiografică;

E. aprecierea profunzimii şanţului gingival se relizează prin inspecție radiologică și

clinică.

1512. Referitor la pungile parodontale:

A. pungile gingivale false apar prin creşterea volumului gingival în sens coronar cu

distrugerea ţesuturilor parodontale de susţinere;

B. pungile parodontale adevărate se produc odată cu distrucţia ţesuturilor parodontale

de susţinere;

C. prezența pungilor parodontale adevărate nu necesită instituirea tratamentului

parodontal, ele vindecându-se de la sine;

D. pungile parodontale adevărate se clasifică în pungi supraalveolare şi pungi

infraalveolare ;

E. pot fi adevărate sau false;

1513. Anumite stări de mobilitate tranzitorie sunt grupate în aşa zisele mobilităţi iatrogene:

A. dinţi vecini cu o extracţie laborioasă;

B. dinţi supuşi unor intervenţii de chirurugie parodontală şi periapcală;

C. dinţi supuşi unor terapii ortodontice;

D. dinții cu discromii marcate.

E. dinții fără suport osos;

1514. Din punct de vedere clinic se disting următoarele grade de mobilitate:

A. gradul I – mobilitate uşor mai mare decât cea fiziologică în sens V–O, excursia

exremităţii incizale sau ocluzale nu depăşeşte 1mm;

B. gradul II – mobilitate mult mai mare decăt cea fiziologică, în sens V–O şi M–D,

depăşind 1 mm;

C. gradul II – mobilitate foarte accentuată în sens V–O, M–D, şi vertical( axial);

D. gradul III – mobilitate foarte accentuată în sens V–O, M–D, şi vertical( axial);

E. gradul IV - mobilitate mult mai mare decăt cea fiziologică, în sens V–O şi M–D,

depăşind 2 mm;

1515. Mobilitatea patologică a dinţilor afectaţi parodontal trebuie diferenţiată de mobilitatea

crescută care însoţeşte unele stări fiziologice sau patologice ale organismului sau din

sfera dento–maxilară, astfel:

A. mobilitatea fiziologică crescută din timpul sarcinii, datorită relaxineiluteinice;

B. mobilitatea fiziologică crescută din cursul erupţiei dentare datorită formării

incomplete a rădăcinii ;

C. mobilitatea dentară din cursul afecţiunilor parodonţiului periapical, datorită

inflamaţiei acute a ţesuturilor perapicale;

D. mobilitatea crescută a dinţilor stâlpi de punte sau ancoraţi de croşete cu epuizare

parodontală datorită suprasolicitărilor funcţionale;

E. mobilitatea fiziologică din insuficienţa parodontală.

1516. Mobilitatea patologică poate fi determinată de:

A. insuficienţa parodontală ( reducerea suportului parodontal ligamentar şi osos);

B. procese de distrucţie desmo–osoasă prin extinderea inflamaţiilor gingivale la

suportul osos şi ligamentar;

C. modificări fizico–chimice locale datorită utilizării contraceptivelor orale sau a altor

terapii cu hormoni;

D. procese patologice la nivelul osului alveolar (osteomielite, tumori, traumatisme

etc.)

E. ocluzie atraumatică care generează procese de liză desmo–osoasă;

1517. Mobilitatea patologică poate fi determinată de:

A. bruxismul;

B. boli metabolice între care diabetul ocupă un rol principal;

C. insuficienţa parodontală ( reducerea suportului parodontal ligamentar şi osos);

D. procese de distrucţie carioasă prin extinderea inflamaţiilor gingivale la suportul

osos şi ligamentar;

E. ocluzie traumatică care generează procese de liză desmo–osoasă.

1518. Mobilitatea dentară reversibilă poate fi:

A. Mobilitatea dentară de cauză protetică;

B. Mobilitatea dentară de origine inflamatorie;

C. Mobilitatea de origine ocluzală;

D. Mobilitatea de origine parodontală;

E. Mobilitatea de cauză carioasă.

1519. Semnele radiologice în cazul dinţilor sănătoşi sunt următoarele :

A. contur bine delimitat al ţesuturilor dure dentare;

B. continuitatea septului osos alveolar;

C. sept osos interradicular compact;

D. compacta osoasă alveolară continuă;

E. spaţiu periodontal cu radiotransparenţă neuniformă;

1520. Semnele radiologice în cazul dinţilor sănătoşi sunt următoarele :

A. contur nedelimitat al ţesuturilor dure dentare;

B. continuitatea septului osos alveolar;

C. sept osos interradicular compact;

D. compacta osoasă alveolară continuă;

E. spaţiu periodontal cu radiotransparenţă neuniformă;

1521. Semnele radiologice în cazul dinţilor sănătoşi sunt următoarele :

A. structură uniformă a spongioasei prin proiecţia spaţiilor medulare şi a trabeculelor

osoase;

B. linie de proiecţie continuă în zona apicală a spaţiului periodontal şi a compactei

osoase alveolare;

C. cameră pulpară cu radiotransparenţă uniformă.

D. sept osos interradicular absent;

E. contur întrerupt al ţesuturilor dure dentare.

1522. Defectele angulare se clasifică în funcţie de numărul de pereţi osoşi:

A. hemisepturi care apar cel mai frecvent pe suprafaţa distală a rădăcinilor molarilor;

B. cratere interdentare – mărginite de două suprafeţe dentare şi două suprafeţe osoase;

C. defecte intra–osoase – mărginite de o suprafaţă dentară şi trei suprafeţe osoase;

D. defecte osoase combinate – când numărul pereţilor din zona apicală este mai mare

decât numărul pereţilor dinspre ocluzal;

E. cratere interdentare – mărginite de o suprafață dentară şi o suprafață osoasă;

1523. În plan orizontal există patru grade de afectare a furcaţiei:

A. Gradul I–leziune incipientă – uşoară alveoliză în zona furcaţiei, septul

interradicular este aproape intact, defectul cuprinde mai puţin de 1/3 din spaţiul

interradicular în sens vestibulo–oral;

B. Gradul II– leziune parţială– alveoliză mai avansată, leziunea depăşeşte 1/3 din

spaţiul interradicular în sens vestibulo–oral, sonda pătrunde interradicular dar nu

ajunge pe faţa opusă;

C. Gradul III– leziune completă în care osul interradicular lipseşte furcaţia fiind

acoperită vestibular şi oral de ţesut gingival fără însă a putea fi observată clinic. Sonda

parodontală pătrunde dintr–o parte în cealaltă a spaţiului interradicular;

D. Gradul IV– osul interradicular este complet distrus, deschiderea furcaţiei fiind

vizibilă clinic;

E. Gradul IV– osul interradicular nu este complet distrus, deschiderea furcaţiei încă

fiind vizibilă clinic;

1524. Referitor la edentaţia de molar prim permanent superior se poate afirma:

A. poate fi considerată urgenţă stomatologică;

B. expectativa bazată pe capacitatea de adaptare a organismului tânăr trebuie

abandonată;

C. protezarea fixă a edentaţiei de molar prim permanent superior previne tulburările

ocluzale, parodontale şi articulare care apar aproape constant şi inevitabil în timp;

D. amplitudinea deplasării dinţilor limitrofi breşei este cu atât mai mare cu cât a avut

loc la o vârstă mai mica;

E. cu cât pierderea molarului este mai recentă deplasarea dinţilor se face sub forma

basculării cu precădere a molarului secund permanent;

1525. Referitor la edentaţie de premolar prim superior, se poate afirma:

A. dezavantajul ei major este prepararea caninului;

B. coroana mixtă şi în general coroanele de înveliş riscă apariţia unor tulburări

estetice;

C. la copii şi adolescenţi intră în discuţie şi o restaurare adezivă;

D. dacă dinţii limitrofi breşei sunt întregi şi rezerva osoasă corespunzătoare, inserarea

unui implant endoosos nu rezolvă problema fără sacrificii de ţesuturi dure dentare;

E. poate fi protezată prin sprijin distal pe doi stâlpi (premolarul secund şi molarul prim

permanent) la care se ataşează o extensie mezială;

1526. Referitor la edentaţie de incisiv central superior:

A. soluţia tradiţională este o restaurare fixă cu două elemente de agregare pe incisivul

central de pe hemiarcada opusă şi pe incisivul lateral de pe partea edentaţiei cu un

intermediar;

B. se poate apela la o punte adezivă sau la inserarea unui implant;

C. unii autori susțin că o punte adezivă care se sprijină pe mai mult de doi dinţi, cu

mobilităţi diferite este sortită eşecului;

D. este aproape imposibil de protezat;

E. se încadrează în clasa a I-a Kennedy.

1527. Referitor la edentaţia de canin superior se poate afirma:

A. tratamentul poate fi reprezentat de o restaurarea fixă cu două elemente de agregare;

B. tratamentul poate fi reprezentat de o restaurarea mobilizabilă cu două elemente de

agregare;

C. se poate rezolva prin inserarea unui implant și protezarea acestuia;

D. autotransplantele de canin inclus cu sau fără transfixaţii nu depăşesc la tineri o

longevitate de 3–4 ani;

E. dacă incisivul lateral este integru şi premolarii prezintă leziuni carioase sau

obturaţii, se va confecţiona o restaurare cu două elemente de agregare pe ambii

premolari şi cu o extensie mezială.

1528. Restaurările protetice fixe prezintă următoarele caracteristici:

A. sunt proteze parţiale elastice , nedeformabile cu o rezistenţă remarcabilă la îndoire,

rupere şi uzură;

B. realizarea lor incumbă colaborarea medicului cu laboratorul de tehnică dentară;

transmit presiunile masticatorii de la nivelul suprafeţelor lor ocluzale prin intermediul

dinţilor stâlpi (dento–parodontal) osului alveolar;

C. volumul lor este mai mic sau cel puţin egal cu cel al dinţilor naturali;

D. designul suprafeţelor lor axiale şi ocluzale ca şi axele lor de inserţie corespund de

cele mai multe ori cu cele ale dinţilor pe care se sprijină şi /sau îi înlocuiesc;

E. sunt fixate la dinţii stâlpi prin cimentare, lipire, înşurubare (cele demontabile), sau

doar prin fricţiune (culisare, telescopare etc. cele mobilizabile), ceea ce le conferă o

stabilitate remarcabilă în timp.

1529. *Care dintre următoarele afirmaţii referitoare la stopurile centrice sunt adevărate?

A. Pot fi realizate de cuspizii vestibulari ai dinţilor laterali maxilari care oclud cu zona

receptoare antagonistă

B. Transmit solicitările ocluzale perpendicular pe axul lung al dinţilor laterali

C. Asigură o poziţie stabilă a dinţilor pe arcade

D. Contribuie la ghidajul anterior

E. Nu există în cazul anomaliilor clasa I-a Angle

1530. *Tabla ocluzală este:

A. formată de versantele interne şi cele externe ale cuspizilor vestibulari şi orali

B. formată de versantele interne ale cuspizilor vestibulari şi orali

C. formată de versantele externe ale cuspizilor vestibulari şi orali

D. deplasată spre cuspidul de sprijin

E. delimitată de ecuatorul anatomic al coroanelor dinţilor laterali

1531. *Statusul muşchiului pterigoidian lateral inferior se poate evalua prin:

A. palparea endobucală paratuberozitară

B. palparea endobucală la nivelul gonionului

C. testul de rezistenţă la propulsie

D. strângerea dinţilor în intercuspidare maximă

E. testul de compresiune

1532. *Cracmentul reciproc apare în:

A. dislocarea anterioară parţială a discului articular

B. dislocarea anterioară reductibilă a discului articular

C. dislocarea anterioară ireductibilă a discului articular

D. aderenţele din spaţiul articular superior

E. hipertrofia fibrocartilajului care acoperă tuberculul articular

1533. *Montarea modelelor de studiu într-un simulator semi-adaptabil în vederea analizei

ocluzale presupune realizarea unui stop frontal din masă termoplastică în:

A. relaţie centrică

B. ocluzie de relaţie centrică

C. intercuspidare maximă

D. propulsie maximă

E. lateropulsie maximă

1534. *Ghidarea mandibulei în relaţie centrică este dificilă în caz de hiperactivitate a

muşchiului:

A. pterigoidian lateral superior

B. pterigoidian lateral inferior

C. maseter

D. temporal

E. pterigoidian medial

1535. *Contactul prematur din ocluzia de relaţie centrică care determină o alunecarea în

centric antero-laterală spre aceeaşi parte cu acesta se produce între:

A. versantul intern al cuspidului vestibular maxilar şi versantul extern al cuspidului

vestibular mandibular

B. versantul extern al cuspidului palatinal maxilar şi versantul intern al cuspidului

lingual mandibular

C. versantul intern al cuspidului palatinal maxilar şi versantul intern al cuspidului

vestibular mandibular

D. pantele meziale ale cuspizilor palatinali maxilari şi pantele distale ale cuspizilor

vestibulari mandibulari

E. pantele distale ale cuspizilor palatinali maxilari şi pantele meziale ale cuspizilor

vestibulari mandibulari

1536. *Relaţiile interincisive clasa a II-a, subdiviziunea II, se caracterizează prin:

A. overbite exagerat

B. overjet exagerat

C. ocluzie „cap la cap”

D. ocluzie inversă frontală

E. ocluzie deschisă frontală

1537. *În cazul relaţiilor interincisive clasa a II-a, diviziunea I, dezocluzia dinţilor posteriori

în protruzie se produce:

A. mai lent din cauza overjet-ului frontal mare

B. mai rapid din cauza overjet-ului frontal mare

C. mai lent din cauza overjet-ului frontal mic

D. mai rapid din cauza overjet-ului frontal mic

E. cu aceeaşi viteză ca în relaţiile interincisive clasa a III-a

1538. *Interferenţele ocluzale de parte nelucrătoare în protruzie apar între:

A. marginile incizale mandibulare şi suprafeţele palatinale ale dinţilor frontali maxilari

B. pantele meziale ale cuspizilor palatinali maxilari şi pantele distale ale cuspizilor

vestibulari mandibulari

C. pantele distale ale cuspizilor palatinali maxilari şi pantele meziale ale cuspizilor

vestibulari mandibulari

D. versantul intern al cuspidului vestibular maxilar şi versantul extern al cuspidului

vestibular mandibular

E. versantul intern al cuspidului palatinal maxilar şi versantul intern al cuspidului

vestibular mandibular

1539. *interferenţă ocluzală de parte nelucrătoare în laterotruzie se observă între:

A. versantul intern al cuspidului vestibular maxilar şi versantul extern al cuspidului

vestibular mandibular

B. versantul extern al cuspidului palatinal maxilar şi versantul intern al cuspidului

lingual mandibular

C. versantul intern al cuspidului palatinal maxilar şi versantul intern al cuspidului

vestibular mandibular

D. pantele meziale ale cuspizilor palatinali maxilari şi pantele distale ale cuspizilor

vestibulari mandibulari

E. pantele distale ale cuspizilor palatinali maxilari şi pantele meziale ale cuspizilor

vestibulari mandibulari

1540. *Cuspidul centro-vestibular al lui 3.6 realizează un stop centric cu:

A. fosa centrală a lui 1.6

B. fosa centrală a lui 2.6

C. fosa centrală a lui 1.7

D. fosa centrală a lui 2.7

E. fosa distală a lui 2.6

1541. *La montarea modelelor de studiu într-un simulator semi-adaptabil în vederea analizei

ocluzale, înregistrările interocluzale în propulsie permit măsurarea:

A. gradului de dezocluzie a dinţilor laterali

B. unghiului Bennett

C. unghiului pantei tuberculului articular în raport cu planul Frankfurt sau planul lui

Camper

D. unghiului ghidajului anterior

E. unghiului ghidajului canin

1542. *Dimensiunea verticală de ocluzie se obţine scăzând din dimensiunea verticală

posturală:

A. valoarea spaţiului de inocluzie fiziologică (2 – 4 mm)

B. valoarea spaţiului minim de vorbire (1 – 2 mm)

C. valoarea overbite-ului frontal

D. valoarea overbite-ului lateral

E. valoarea long centric-ului

1543. *Pacienţii cu relaţii interincisive clasa a III-a au:

A. un ghidaj anterior eficient

B. o tendinţă de protruzie accentuată

C. contacte ocluzale la nivelul dinţilor posteriori în protruzie, care nu sunt considerate

interferenţe

D. un overbite frontal foarte mare

E. un unghi de ghidaj anterior foarte mare

1544. Care dintre următoarele afirmaţii referitoare la cuspizii de sprijin sunt adevărate?

A. Stabilizează mandibula în poziţia de intercuspidare maximă

B. Stabilizează mandibula în protruzie

C. Asigură protecţia obrajilor în masticaţie

D. Conservă dimensiunea verticală de ocluzie

E. Conservă dimensiunea verticală fonetică

1545. Care dintre contactele ocluzale de mai jos sunt funcţionale?

A. Vârf cuspid – versant fosă

B. Versant cuspid – versant fosă

C. Vârf cuspid – vârf cuspid

D. Tripodice

E. Vârf cuspid – planşeu fosă

1546. Ţesuturile retrodiscale se palpează:

A. cu cavitatea bucală întredeschisă

B. în momentul deschiderii maxime a cavităţii bucale

C. la strângerea dinţilor în intercuspidare maximă

D. prin exercitarea unei presiuni pe suprafaţa posterioară a condilului

E. prin exercitarea unei presiuni pe polul lateral al condilului

1547. Disfuncţia muşchilor ridicători ai mandibulei se caracterizează printr-o:

A. limitare a mişcării de deschidere a cavităţii bucale

B. deschidere a cavităţii bucale „în baionetă”

C. limitare a mişcării de propulsie

D. „senzaţie finală” elastică – moale, dureroasă

E. „senzaţie finală” dură, dureroasă

1548. Poziţia şi forma discului articular pot fi evidenţiate:

A. pe radiografia panoramică

B. pe radiografia în incidenţă transcraniană laterală

C. prin artrografie

D. prin imagistică prin rezonanţă magnetică

E. prin tomografie computerizată

1549. Punctele axei balama terminale se identifică:

A. în cazul utilizării unui arc facial cinematic

B. în cazul utilizării unui arc facial anatomic

C. pe linia care uneşte tragusul cu unghiul extern al ochiului, la 13 mm de tragus

D. pe linia care uneşte tragusul cu unghiul extern al ochiului, la 13 mm de unghiul

extern al ochiului

E. prin palparea polului lateral al condilului în timpul deschiderii şi închiderii cavităţii

bucale

1550. Ocluzia funcţională (cu protecţie mutuală) se caracterizează prin:

A. stopuri centrice stabile, simultane şi echilibrate în intercuspidare maximă

B. long centric de minimum 2 mm

C. point centric

D. dezocluzie a tuturor dinţilor posteriori în protruzie

E. contacte ocluzale simultane şi echilibrate de parte nelucrătoare în laterotruzie

1551. Şlefuirea selectivă se indică:

A. pentru eliminarea dizarmoniilor ocluzale acute iatrogene

B. pentru eliminarea dizarmoniilor ocluzale cronice, în cazul unui pacient

asimptomatic

C. preprotetic

D. în malocluziile acute

E. pentru stabilizarea contactelor ocluzale după tratamente ortodontice

1552. Dimensiunea verticală de ocluzie exagerată se asociază cu:

A. un spaţiu de inocluzie fiziologică mai mare

B. oboseala şi spasmul muşchilor ridicători ai mandibulei

C. uzuri dentare exagerate

D. tulburări de fonaţie

E. tulburări de deglutiţie

1553. Dimensiunea verticală de postură:

A. este egală cu dimensiunea verticală de ocluzie

B. este egală cu distanţa dintre fanta labială şi unghiul extern al ochiului

C. poate varia de la o măsurătoare la alta, la acelaşi pacient

D. este constantă în decursul vieţii

E. se măsoară atunci când mandibula se găseşte în poziţie de repaus

1554. Curba lui von Spee accentuată:

A. favorizează apariţia interferenţelor ocluzale de parte nelucrătoare în protruzie

B. impune un overbite frontal mai mic

C. va fi corectată înainte de verificarea ghidajului anterior

D. poate fi provocată de migrări dentare

E. apare în caz de uzuri dentare generalizate

1555. Curba transversală a lui Wilson:

A. are concavitatea orientată inferior

B. asigură dezocluzia dinţilor posteriori de parte nelucrătoare în laterotruzie

C. asigură dezocluzia dinţilor posteriori în protruzie

D. este aplatizată în cazurile de uzură dentară intensă

E. este aplatizată în cazurile de migrare a dinţilor lipsiţi de antagonist

1556. Semnele odonto-parodontale reversibile ale disfuncţiei ocluzale sunt:

A. mobilitate dentară exagerată

B. fremitus

C. faţete de uzură

D. abfracţii

E. retracţii gingivale

1557. Relaţia centrică este poziţia mandibulei faţă de maxilar şi baza craniului în care

condilii se găsesc în:

A. poziţia cea mai posterioară în cavitatea glenoidă

B. poziţia antero-superioară pe panta posterioară a tuberculului articular

C. raport cu porţiunea intermediară a discului articular

D. raport cu banda anterioară a discului articular

E. poziţie de translaţie anterioară maximă

1558. Ghidarea unimanuală a mandibulei în relaţie centrică:

A. utilizează rezultanta forţelor exercitate de muşchii ridicători ai mandibulei pentru a

plasa condilii în relaţie centrică

B. utilizează rezultanta forţelor exercitate de muşchii coborâtori ai mandibulei pentru a

plasa condilii în relaţie centrică

C. se face cu cavitatea bucală a pacientului deschisă la maximum

D. impune plasarea policelui mâinii drepte pe suprafaţa vestibulară a incisivilor

mandibulari

E. impune plasarea policelui mâinii drepte pe simfiza mentonieră

1559. Cheia lui Angle este corectă:

A. dacă cuspidul mezio-vestibular al primului molar maxilar vine în raport cu şanţul

intercuspidian vestibular al molarului prim mandibular

B. dacă cuspidul mezio-vestibular al molarului secund maxilar vine în raport cu şanţul

intercuspidian vestibular al molarului secund mandibular

C. în anomaliile clasa I-a Angle

D. în anomaliile clasa a II-a Angle

E. în anomaliile clasa a III-a Angle

1560. Malocluzia acută, provocată de un spasm al pterigoidianului lateral inferior, se

caracterizează prin:

A. „dinţi care nu se mai ating cum trebuie”

B. dezocluzia dinţilor posteriori de parte contralaterală

C. dezocluzia dinţilor posteriori de parte ipsilaterală

D. contacte ocluzale prea intense pe dinţii frontali de parte contralaterală

E. contacte ocluzale prea intense pe dinţii frontali de parte ipsilaterală

1561. Conform criteriilor ocluziei funcţionale, ghidajul anterior din mişcarea de protruzie:

A. va fi realizat de cel puţin doi incisivi centrali maxilari

B. poate fi realizat de un singur dinte frontal maxilar

C. asigură un traiect mandibular înscris în plan medio-sagital

D. produce dezocluzia dinţilor posteriori

E. se va asocia cu contacte ocluzale stabile, simultane şi echilibrate pe dinţii posteriori

1562. În cazul funcţiei de grup, la ghidarea mişcării de laterotruzie dreaptă contribuie:

A. suprafaţa palatinală a lui 1.3

B. cuspidul palatinal al lui 1.4

C. cuspidul palatinal al lui 1.5

D. cuspidul mezio - vestibular al lui 1.6

E. cuspidul disto - vestibular al lui 1.6

1563. Pentru a evita interferenţele de parte nelucrătoare în protruzie, overbite-ul şi overjet-ul

frontale vor fi corelate cu:

A. overbite-ul dinţilor laterali

B. gradul de cuspidare al dinţilor laterali

C. adâncimea curbei lui von Spee

D. adâncimea curbei lui Wilson

E. poziţia discului articular

1564. Creşterea overbite-ului frontal:

A. scade unghiul ghidajului anterior

B. creşte unghiul ghidajului anterior

C. permite existenţa unor dinţi laterali mai cuspidaţi (proeminenţi)

D. impune dinţi laterali aplatizaţi

E. permite o curbă a lui von Spee mai accentuată

1565. Printre particularităţile ocluziei terapeutice se numără:

A. dinţii posteriori realizează un număr maxim de contacte stabile, simultane şi

echilibrate de tip vârf cuspid – planşeu fosă

B. dinţii posteriori realizează un număr maxim de contacte stabile, simultane şi

echilibrate de tip tripodic

C. point centric

D. long centric de maximum 2 mm, înscris în plan medio-sagital

E. dezocluzia dinţilor posteriori în protruzie

1566. Ocluzia terapeutică se va obţine prin şlefuire selectivă la pacienţii:

A. cu ocluzie traumatică

B. cu ocluzie habituală

C. care solicită restaurări protetice de amploare, ce modifică semnificativ tiparul

contactelor ocluzale existente

D. care au beneficiat de un tratament ortodontic

E. cu malocluzie acută

1567. Şlefuirea selectivă va fi încununată de succes dacă:

A. în ocluzia de relaţie centrică, contactul iniţial al cuspizilor vestibulari mandibulari

se realizează în treimea din vecinătatea fosei centrale antagoniste

B. în ocluzia de relaţie centrică, contactul iniţial al cuspizilor vestibulari mandibulari

se realizează în treimea din vecinătatea vârfului cuspidului antagonist

C. există o alunecare în centric anterioară sub 2 mm

D. există o alunecare în centric anterioară de minimum 2 mm

E. există o alunecare în centric cu o componentă orizontală amplă

1568. Un pacient prezintă un contact prematur în ocluzia de relaţie centrică care determină o

alunecare în centric anterioară mai mare de 2 mm. Contactul este mai apropiat de

vârful cuspidului vestibular mandibular decât de vârful cuspidului palatinal maxilar.

Eliminarea contactului prematur respectiv se realizează prin:

A. şlefuirea pantei meziale a cuspidului palatinal maxilar

B. şlefuirea pantei distale a cuspidului vestibular mandibular

C. lărgirea fosei centrale maxilare

D. lărgirea fosei centrale mandibulare

E. şlefuirea versantelor cuspizilor de ghidaj

1569. Un pacient prezintă o interferenţă ocluzală de parte nelucrătoare în protruzie. Pentru

eliminarea acestei interferenţe se va şlefui:

A. panta distală a cuspidului palatinal maxilar

B. panta mezială a cuspidului vestibular mandibular, când curba lui von Spee este

normală

C. panta mezială a cuspidului vestibular mandibular, dacă acest cuspid denivelează

curba lui von Spee

D. versantul intern al cuspidului palatinal maxilar

E. versantul intern al cuspidului vestibular mandibular

1570. Un pacient prezintă un ghidaj canin şi o interferenţă ocluzală de parte nelucrătoare în

laterotruzie. Pentru eliminarea acestei interferenţe se va şlefui:

A. panta distală a cuspidului palatinal maxilar

B. versantul intern al cuspidului palatinal maxilar

C. panta mezială a cuspidului vestibular mandibular

D. versantul intern al cuspidului vestibular mandibular, când curba lui Wilson este

normală

E. versantul intern al cuspidului vestibular mandibular, dacă acest cuspid denivelează

curba lui Wilson

1571. Şlefuirea selectivă se execută ori de câte ori este posibil:

A. folosind hârtie de articulaţie cu o grosime de 40 µ

B. sub anestezie

C. cu o bună răcire cu apă

D. la nivelul versantelor cuspizilor de ghidaj

E. la nivelul vârfurilor cuspizilor de sprijin

1572. Devierea traiectului protruziv al mandibulei de la linia mediană poate fi provocată de:

A. o interferenţă ocluzală de parte lucrătoare în protruzie

B. o interferenţă ocluzală de parte nelucrătoare în protruzie

C. un ghidaj anterior asigurat de cei doi incisivi centrali maxilari

D. contactul dintre panta mezială a cuspidului palatinal maxilar şi panta distală a

cuspidului vestibular mandibular

E. contactul dintre panta distală a cuspidului palatinal maxilar şi panta mezială a

cuspidului vestibular mandibular

1573. Şina ocluzală de relaxare musculară va satisface următoarele criterii:

A. în ocluzia de relaţie centrică toţi cuspizii vestibulari mandibulari realizează contacte

tripodice cu şina

B. în ocluzia de relaţie centrică toţi cuspizii vestibulari mandibulari realizează contacte

uniforme cu suprafeţe plate antagoniste

C. caninii mandibulari ghidează simultan mişcarea de protruzie

D. incisivii centrali mandibulari ghidează simultan mişcarea de protruzie

E. dinţii posteriori mandibulari realizează contacte cu şina în protruzie şi laterotruzie

1574. Şina ocluzală de relaxare musculară se indică:

A. pentru scăderea intensităţii şi frecvenţei episoadelor de bruxism

B. pentru eliminarea completă a bruxismului

C. pentru eliminarea malocluziei acute

D. în dislocarea anterioară reductibilă a discului articular

E. în disfuncţia muşchilor pterigoidieni laterali inferiori

1575. Fenomenul Thielemann presupune:

A. vestibularizarea incisivului lateral maxilar

B. vestibularizarea incisivului lateral mandibular

C. o interferenţă ocluzală de parte nelucrătoare în protruzie la nivelul molarului de

minte mandibular contralateral

D. o interferenţă ocluzală de parte nelucrătoare în protruzie la nivelul molarului de

minte maxilar contralateral

E. o interferenţă ocluzală de parte nelucrătoare în protruzie la nivelul molarului de

minte maxilar ipsilateral

1576. Conform criteriilor ocluziei funcţionale, alunecarea în centric va fi:

A. sub 2 mm

B. peste 2 mm

C. anterioară, înscrisă în plan medio-sagital

D. antero-laterală, spre aceeaşi parte cu contactul prematur din ocluzia de relaţie

centrică

E. antero-laterală, de partea opusă contactului prematur din ocluzia de relaţie centrică

1577. Relaţiile interincisive clasa a II-a, subdiviziunea I, se caracterizează prin:

A. overbite exagerat

B. overjet exagerat

C. ocluzie „cap la cap”

D. ocluzie inversă frontală

E. ocluzie deschisă frontală

1578. În ocluzologie, „regula treimilor” :

A. reflectă discrepanţa mezio-distală a arcadelor dentare atunci când condilii sunt

plasaţi în relaţie centrică

B. reflectă discrepanţa vestibulo – orală a arcadelor dentare atunci când condilii sunt

plasaţi în relaţie centrică

C. permite evaluarea succesului terapiei prin şlefuire selectivă

D. permite evaluarea succesului terapiei prin şina ocluzală de relaxare musculară

E. descrie raportul corect al condilului cu discul în relaţie centrică

1579. Baza şablonului de ocluzie folosit la realizarea de relaţii intermaxilare trebuie sǎ

respecte urmǎtoarele reguli :

A. sǎ fie rigidǎ si nedeformabilǎ la temperature cavitǎţii bucale,

B. sǎ aibǎ stabilitate optimǎ fǎrǎ basculare la temperature cavitǎţii bucale,

C. stabilitatea bazei are importanţǎ relativǎ,

D. sǎ nu prezinte asperitǎţi pe faţa mucozalǎ pentru a nu jena, evitậnd astfel poziţiile

antalgice ale mandibulei ,

E. sǎ poatǎ fi îndepǎrtatǎ şi repusǎ pe model.

1580. Bordura (valul de ocluzie) al şablonului de ocluzie trebuie sǎ corespundǎ aproximativ

ca formǎ, mǎrime şi poziţie cu arcadele naturale, ceea ce presupune:

A. sǎ fie montate pe mijlocul crestei ,

B. sǎ prezinte anumite dimensiuni: în zona frontalǎ 8mm înalţime şi 5mm iar în zona

lateralǎ 4 mm înǎlţime şi 4 mm lǎţime,

C. limita posterioarǎ sǎ se extindǎ pe tuberozutǎţi şi pe tuberculii piriformi,

D. muchiile bordurii vor fi rotunjite,

E. sǎ fie relizat dintr-o cearǎ cật mai moale.

1581. Modelarea vestibularǎ a bordurii de ocluzie maxilare trebuie sǎ tinǎ cont de

urmǎtoarele aspect:

A. dacǎ este modelatǎ în exces conferǎ un aspect estetic nefiresc, în contrast cu

vậrsta pacientului ;

B. dacǎ este modelatǎ în exces împiedicǎ contraţia fireascǎ a buccinatorului;

C. dacǎ bordura de ocluzie este subdimensionatǎ vestibulo-oral şanţurile peribucale

vor fi reduse iar profilul este convex;

D. pentru a conferi o susţinere corespunzǎtoare buzei superioare, în funcţie de gradul

resorbţiei crestei reziduale frontale, se recomandǎ ca marginile incizale ale incisivilor

centrali sǎ fie plasate cu 6-10 mm spre anterior faţǎ de papilla incisivǎ;

E. în zona frontalǎ, bordura de ocluzie va depǎşi buza superioarǎ, în plan vertical cu 1-

2 mm la tineri şi cu circa 0,4 mm la vậrstnici .

1582. Modelarea bordurii de ocluzie a şablonului inferior presupune:

A. adaptarea sa la lǎţimea dinţilor,

B. crearea pe faţa lingualǎ a unei depresiuni pentru muşchiul buccinator,

C. ecuatorul limbii trebuie sǎ fie plasat la nivelul marginii valului de ocluzie inferior,

D. paralelizarea valului de ocluzie inferior cu cel superior,

E. bordura de ocluzie trebuie sǎ fie conformatǎ astfel încật sǎ realizeze egalizarea

presiunilor musculare periprotetice.

1583. Stabilirea nivelului şi direcţiei planului de ocluzie la edentatul total se face raportat la

anumite planuri, respective puncte antropometrice de referinţǎ:

A. Gysy defineşte drept plan de ocluzie proteticǎ pe acela ce trece prin marginea liberǎ

a celor doi incisivi superiori şi marginea distalǎ a molarilor primi superiori,

B. planul de orientare proteticǎ este paralel în zona frontalǎ cu linia bipupilarǎ;

C. planul de orientare proteticǎ este paralel în zona lateralǎ cu planul orizontal de la

Frankfurt;

D. în anumite cazuri se admit abateri de la paralelismul cu planul lui Camper în funcţie

de profilul feţei: cele douǎ linii convenţionale de orientare ocluzalǎ vor fi convergente

spre distal într-un profil convex (compresie de maxilar);

E. în anumite cazuri de admit abateri de la paralelismul cu planul lui Camper în funcţie

de profilul feţei: cele douǎ linii convenţionale de orientare ocluzalǎ vor fi divergente

spre distal în profil concave (progenie).

1584. Dupǎ Lejoyeux la stabilirea nivelului şi direcţiei planului de ocluzie trebuie ţinut cont

şi de anumite repere cum ar fi:

A. respectarea factorilor generali: vậrstǎ, sex, tip constituţional;

B. redarea unui aspect fizionomic plǎcut;

C. asigurarea condiţiilor pentru o fonaţie corespunzǎtoare;

D. menţinerea stabilitǎţii protezelor pe suprafaţa de sprijin atật în intecuspidare

maximǎ cật şi în cursul altor relaţii care se stabilesc în cursul mişcǎrilor mandibular;

E. sǎ fie situate mai aprope de obraji pentru a evita dislocarea produsǎ de muşchii

limbii.

1585. Determinarea planului de ocluzie în zona frontalǎ urmǎreste urmǎtoarele aspecte:

A. marginea liberǎ a bordurii de ocluzie atunci cậnd pacientul este cu gura

întredeschisǎ trebuie sǎ fi poziţionat cu 1-2 mm sub marginea liberǎ a buzei

superioare;

B. marginea liberǎ a bordurii de ocluzie în zona frontalǎ trebuie sǎ fie paralelǎ cu linia

bipupilarǎ;

C. determinarea direcţiei planului de orientare ocluzalǎ în zona fronatǎ se poate stabili

cu douǎ rigle sau cu planul lui Fox;

D. în nici o situaţie nu se admit abateri de la paralelismul cu planul bipupilar;

E. nivelul planului de ocluzie în zona frontalǎ trebuie sǎ asigure pronunţia corectǎ a

sibilantelor.

1586. Nivelul planului de ocluzie la edentatul total:

A. este constituit concret de zona de unire a suprafeţelor ocluzale ale şabloanlor

raportatǎ la fanta labialǎ sau la distanţa intermaxilarǎ;

B. în zona frontalǎ maxilarǎ la 4-6 mm sub limita interioarǎ a buzei superioare

prezentậnd variaţii legate de vậrstǎ;

C. este determinat în zona frontalǎ de tonicitatea muşchiului buccinator;

D. este situat dupǎ Bonwill în zona lateralǎ la mijlocul distanţei dintre cele douǎ creste

reziduale;

E. este situat în zona lateralǎ mai aproape de creasta cu atrofia cea mai evidentǎ;

1587. Pentru determinarea DVO (dimensiunii vertical de ocluzie) în literatura de specialitate

au fost descrise o multitudine de tehnici:

A. unele ţin seama de înregistrarea şi pǎstrarea DVO pe care a avut-o pacientul în

perioada de dentat mǎsurate şi înscrise pe modelul de studiu;

B. în absenţa înregistrǎrilor preextracţionale orientativ se poate folosi şi chiar prelua

DVO cu vechile proteze dacǎ pacientul a fost protezat şi respective dacǎ acestea

corespund din punct de vedere funcţional;

C. în lipsa oricǎrui document pentru determiarea DVO se poate apela la RP (relaţia de

posturǎ);

D. din RP se scad 4-6 mm obţinậndu-se astfel DVO;

E. valoarea spaţiului de inocluzie fiziologicǎ şi cea a relaţiei de posturǎ a mandibulei

reprezintǎ constante astfel cǎ ele se folosesc întotdeauna la determinarea DVO.

1588. Factorii care influenţeazǎ spaţiul mandibulo-maxilar în relaţia de poturǎ (1-7 mm în

zona frontalǎ dupǎ Hupfauf sunt:

A. stǎrile emoţionale

B. durerile

C. deglutiţia

D. afecţiunile generale

E. poziţia copului sau capului.

1589. Determinarea relaţiei de posturǎ (RP) a mandibulei se realizeazǎ dupǎ urmǎtoarele

reguli:

A. stabilirea RP într-o atmosferǎ relaxantǎ pentru pacient;

B. bolnavul are o poziţie orizontalǎ;

C. determinarea RP se realizeazǎ dupǎ inserţia şablanelor de ocluzie pe cậmp şi

prelucrarea lor astfel încật sǎ nu modifice poziţia buzelor şi obrajilor;

D. stabilitatea pe cậmp a şabloanlor nu este importantǎ;

E. se va face o singurǎ determinare corectǎ pentru a nu obosi musculatura pacientului.

1590. Dintre multiplele metode de determinare a relaţiei de posturǎ (RP) a mandibulei

descrise în literatura de specialitate amintim:

A. metoda antropometricǎ care derivǎ din cea a determinǎrii relaţiei centrice (RC) fǎrǎ

şabolane de ocluzie;

B. metoda deglutiţiei se bazeazǎ pe relaxarea musculaturii în urma unui act reflex

repetat- este cel mai frecvent utilizatǎ în practicǎ asigurậnd determinarea cu acurateţe a

RP;

C. metoda relaxǎrii controlate care se bazeazǎ pe activitatea minimǎ neuromuscularǎ

obţinutǎ printr-un confort fizic şi psihic asociat uneori cu închidrea pleoapelor;

D. metoda foneticǎ apeleazǎ la pronunţia anumitor foneme de regulǎ: “M”, “S”;

E. reflexul molarului de 6 ani care permite plasarea mandibulei în relaţie de posturǎ.

1591. Mǎsurarea dimensiunii verticale posturale necesitǎ realizarea urmǎtoarelor manevre

comadate de medic:

A. purtarea unei convorbiri scurte cu pacientul;

B. deglutiţii repetate;

C. deschiderea şi închiderea lentǎ a gurii, pe o amplitudine redusǎ;

D. înlǎturarea oricǎror stǎri de tensiune care ar putea provoca contracţia muşchilor

ridicǎtori şi dispariţia spaţiului de inocluzie fiziologic;

E. folosirea vechilor proteze pentru obţinerea spaţiului de inocluzie fiziologic.

1592. Determinarea clinicǎ a dimensiunii verticale de ocluzie (DVO ) la edentatul total cu

şabloane de ocluzie ţinậnd seama de urmǎtoarele dimensiuni:

A. din distanţa care apare între şablonul maxilar şi cel mandibular- characteristic

relaţiei posturale se scad 4-6 mm;

B. dupǎ McGrane distanţa între fundul de sac vestibular (frontal pe linie medianǎ ) şi

fundul de sac vestibiular al mandibulei sunt aproximativ 40 mm;

C. dupǎ Ackerman distanţa medie între punctele antropometrice Subnasale şi Gnathion

în relaţia de posturǎ este 62 mm;

D. din dimensiunea verticalǎ posturalǎ mǎsuratǎ între punctele antropometrice

Subnasale şi Gnathion se scad 2-3 mm;

E. pentru determinarea DVO se recomandǎ folosirea unei singure tehnici care este mai

bine cunoscutǎ.

1593. În cadrul metodelor antropometrice de determinare dimensiunii verticale posturale

(DVP) şi a dimensiunii vericale de ocluzie (DVO) se ţine seama de anumite rapoarte

cranio faciale constante şi anume :

A. egalitatea distanţelor dintre fanta labialǎ şi unghiul extern al orbitei, respective

dintre Sn- Gn;

B. echilibrul existent între cele trei etaje ale figurii corespunzǎtor tipului

anthropologic;

C. egalitatea distanţelor dintre planul Orbitale-Vertex cu planul Orbitale- Gnathion;

D. reportul relativ constant de 5/3 al DV a etajului inferior cậnd gura este larg

deschisǎ, respective cậnd mandibula se aflǎ în RP;

E. egalitatea distanţelor dintre planul Orbitale-Vertex cu planul Sn- Gn.

1594. Utilizarea compasului de aur (Safident Gland-Elvetia) permite urmatoarele determinari

în cazul pacientului edentate total:

A. cậnd braţele laterale ale instrumetului se plaseaza corepunzǎtor punctelor Sn şi Gn

braţul mijociu va fi plasat automat în zona de contact dintre cele douǎ buze;

B. la uşoara deschidere a gurii, braţul mijociu va indica poziţia marginii incizale a

incisivilor centrali inferiori;

C. la uşoara deschidere a gurii, braţul mijociu va indica poziţia marginii incizale a

incisivilor centrali superiori;

D. prin mǎsurarea cu deschiderea micǎ a fantei palpebrale de la unghiul extern la cel

intern al orbitei, deschiderea mare a compasului va reprezenta diametrul arcadei

artificiale superioare mǎsurat între feţele vestibulare ale primilor molari superiori;

E. prin mǎsurarea cu deschiderea micǎ a fantei palpebrale de la unghiul extern la cel

intern al orbitei, deschiderea mare a compasului va reprezenta deschiderea fantei

bucale atunci cậnd pacientul surậde.

1595. Pentru a stabili existenţa unei corespondenţe între distanţa dintre fanta labialǎ şi şi

unghiul extern al orbitei respectiv dintre punctele Sn- Gn se pot realiza mǎsurǎtori

ţinậnd cont de urmǎtoarele aspecte:

A. poziţionarea corectǎ sub nas a braţului fix al ocluzometrului;

B. dacǎ unghiul nazo-labial este obtuz este necesarǎ marcarea unui reper pe tegument,

pentru a permite poziţionarea corectǎ a instrumentului;

C. poziţionarea braţului culisabil sub menton, astfel încật sǎ ia contact cu ţesuturile

submentoniere (sǎ fie paralel cu acestea);

D. ţesuturile submentoniere trebuie sǎ fie comprimate pentru a permite o înregistrare

corectǎ;

E. orientarea verticalǎ a ocluzometrului Willis – astfel încật braţul culisabil sǎ fie în

contact intim cu ţesuturile submentoniere iar braţul vertical sǎ urmǎreascǎ axul lung al

feţei.

1596. Testele funcţionale de determinare a dimensiunii verticale de ocluzie la edentatul total

se referǎ la:

A. aspectul armonios, esthetic al feţei (Turner, Fox);

B. aparenţa de subiect distrat impasibil (Pedro Saizar);

C. existenţa între bordurile de ocluzie a unui spaţiu minim de vorbire, sesizabil la

pronunţarea fonemei S (Silvermann);

D. dupǎ deglutiţie sau fonaţie mandibula revine în poziţia de posturǎ;

E. la menţinerea în gurǎ a unei cantitǎţi mari de apǎ mendibula este poziţionatǎ în

poziţia de posturǎ.

1597. Determinare DVO folosind spaţiul minim de vorbire se foloseşte ţinậnd cont de

urmǎtoarele aspecte:

A. a fost propusǎ de Silvermann motivậnd cǎ aceasta este o metodǎ dinamicǎ pe cậnd

pornirea de la DVP este o metodǎ relative staticǎ de determinare;

B. spaţiul minim de vorbire este mai mare decật spaţiul de inocluzie fiziologicǎ;

C. spaţiul minim de vorbire este mai mic decật spaţiul de inocluzie fiziologicǎ;

D. spaţiul minim de vorbire se obţine atunci cậnd pacientul articuleazǎ fonema”s”;

E. spaţiul minim de vorbire are o valoare de 3-4 mm.

1598. În cazul dimensiunii verticale de ocluzie subdimensioante (DVO) în cazul edentatului

total apar urmatoarele semne clinice:

A. aspectul progen al pacientului;

B. accentuarea sanţurilor periorale ale feţei;

C dispariţia roşului buzelor;

D. apariţia ragadelor comisurale;

E. stabilitatea redusǎ a piesei protetice.

1599. Metodele empirice care au la bazǎ utilizarea şabloanelor de ocluzie folosite pentru

determinarea relaţiei centriuce (RC) la edentatul totale sunt:

A. metoda deglutiţiei ;

B. ghidarea uni sau bimanualǎ;

C. homotropia linguo- mandibularǎ;

D. relaxarea muscularǎ;

E. metoda reflexului molar.

1600. *O problemǎ legatǎ de subevaluarea dimensiunii verticale de ocluzie (DVO) în cazul

edentatului total este prezenţa ragadelor comisurale care adeseori se suprainfecteazǎ cu

levuri (Candida albicans):

A. ragadele comisurale apar în 40% din cazuri;

B. ragadele sunt prezente şi în cazul DVO corect evaluate în 20% din cazuri;

C. ragadele comisurale pot fi simptome ale generalizǎrii unei stomatite protetice,

prezentǎ la 30-76% din edentaţii total protezaţi datoritǎ igienizǎrii precare a pieselor

protetice;

D. DVO redusǎ nu este întodeuna un factor predispozant în apariţia ragadelor

comisurale;

E. tratamentul ragadelor comisurale este facil iar riscul de recidivǎ este redus.

1601. *În cazul dimensiunii verticale de ocluzie supradimensioante (DVO) la edentatul total

apar urmatoarele semne clinice:

A. aspect de gurǎ relaxatǎ – dupǎ Palla;

B. vizibilitatea redusǎ a dinţilor frontali superiori;

C. zgomot tipic de “zurgǎlǎi” la contactul dento-dentar;

D. stabilitatea protezelor este foarte bunǎ;

E. fonaţia este însǎ defectuoasǎ.

1602. *Din rezultatele cercetǎrilor experimentale în legǎţurǎ cu determinarea relaţiilor

intermaxilare (RI) prin poziţia de posturǎ în cazul edentatului total se pot formula

urmǎtoarele concluzii:

A. pacientul şi medicul trebuie sǎ poarte o discuţie veselǎ în prealabil;

B. pacientul aşezat ţine capul în extensie;

C. şabloanele trebuie sǎ fie stabile şi sǎ nu provoace dureri pacientului;

D. determinarea se face cu şabloane de ocluzie inserate astfel conformate astfel încật

sǎ menţinǎ relaţia corectǎ dintre menton şi vậrful nasului;

E. deprogramarea reflexelor preexistente şi a deglutiţiei, asociate cu testele fonetice

prezintǎ un risc crescut de supradimensionare a dimensiunii verticale.

1603. *Datele transmise tehnicianului dentar în vederea alegerii şi montǎrii dinţilor sunt

urmǎtoarele:

A. relaţia orizontalǎ a şabloanelor de ocluzie cu postura pacientului;

B. planul lui Camper;

C. relaţia verticalǎ între şabloane – corespondentul DVO;

D. materialul din care sunt confecţionaţi dinţii este stabilit de technician în funcţie de

dinţii antagonişti protezei totale;

E. daca doreşte montarea şabolanelor de ocluzie în ocluzor sau articulator.

1604. Conditiile pe care trebuie sa le indeplineasca o proteza totala sunt:

A. compatibilitate cu mediul bucal;

B. sa fie acceptata din punct de vedere estetic;

C. sa permita resorbtia tesuturilor de sustinere;

D. restaurarea functiei masticatorii;

E. sa permita desfasurarea unei fonatii, deglutitii si respiratii normale.

1605. *In primul an dupa extractie, reducerea inaltimii crestei reziduale la maxilar in plan

medio-sagital este de:

A. 4-5 mm;

B. 1-2 mm;

C. 2-3 mm;

D. 5-6 mm;

E. 2-4 mm.

1606. *In primul an dupa extractie, reducerea inaltimii crestei reziduale la mandibula in plan

medio-sagital este de:

A. 4-5 mm;

B. 1-2 mm;

C. 2-3 mm;

D. 5-6 mm;

E. 2-4 mm.

1607. Consecintele resorbtiei crestei reziduale sunt:

A. pierderea aparenta a adancimii si latimii fundurilor de sac vestibulare si orale;

B. scaderea valorii DVO;

C. accelerarea resorbtiei centripete la mandibula si centrifuga la maxilar;

D. aparitia crestelor balante;

E. rotatia posterioara a mandibulei.

1608. Interactiunea dintre materialele protetice si mediul bucal in functie de proprietatiile

chimice depind de:

A. adeziunea placii bacteriene;

B. coroziune;

C. reactii toxice;

D. reactii alergice;

E. grad de adezivitate.

1609. Proteza totala actioneaza ca factor etilic al stomatopatiilor prin urmatoarele

mecanisme:

A. iatrogenia de conceptie si realizare a protezei;

B. traumatismul prin compresia globala a mucoasei prinsa intre doua planuri dure;

C. deplasarile protezei in timpul functiilor SS;

D. traumatizarea prin intermediul marginilor incorect formate;

E. cresterea temperaturii sub baza protezei.

1610. Clasele principale ale formelor clinice ale stomatopatiilor protetice sunt:

A. totale;

B. imediate;

C. bazale;

D. ulcerative;

E. tardive.

1611. Dupa aspectul clinic leziunile tesuturilor moi induse de purtarea protezei totale sunt:

A. eroziuni;

B. exostoze;

C. ulceratii;

D. hiperplazii;

E. eriteme.

1612. Ulcerele traumatice generate de protezele totale sunt cunoscute sub denumirea de:

A. leziui eritematocongestive;

B. leziuni de decubit;

C. leziuni hiperplazice;

D. leziuni de contact;

E. leziuni alergice.

1613. Stomatita protetica cauzata de Candida se asociaza frecvent cu:

A. creasta balanta;

B. mastita;

C. cheilita;

D. glosita;

E. leziuni de decubit.

1614. Factorii locali predispozanti ai stomatitei protetice asociata cu candidoza sunt:

A. protetici;

B. deficiente nutritionale;

C. xerostomia;

D. diabetul zaharat;

E. tabagismul.

1615. Aspectul histopatologic al reactiei la acrilat se caracterizeaza prin:

A. aplatizarea membrane bazale;

B. prezenta papilelor conjunctive joase;

C. prezenta unor fascicule de colagen neregulate;

D. prezenta proceselor mitotice;

E. epiteliu hiperplaziat cu creste epiteliale alungite.

1616. Din punct de vedere clinic leziunile maligne in cazul purtatorilor de proteze totale se

manifesta astfel:

A. apare mai frecvent in zona canina la maxilar;

B. prezinta halena fetida;

C. absenta discheratozei;

D. adenopatie constanta si dura;

E. consistent dura cu margini indurate.

1617. Tratamentul antifungic in cazul afectarii cu Candida Albicans se face de preferat cu:

A. nistatin;

B. indometacin;

C. clotrimazol;

D. ketoconazol;

E. amfotericina.

1618. Factorii locali implicati in sindromul de ``gura arsa``sunt:

A. carentele vitaminice;

B. diabetul;

C. infectia;

D. alergia;

E. anxietatea.

1619. Verificarea machetei cu dinti la proteza totala:

A.este o etapa clinica in care se verifica corectitudinea etapelor anterioare

B.este o etapa de laborator

C. Este o etapa in care medicul apreciaza daca relatiile intermaxilare au fost evaluate

corect

D. Este o etapa in care se verifica daca tehnicianul a respectat indicatiile referitoare la

montarea individualizata a dintilor

E.are ca obiectiv verificarea contactelor ocluzale statice si dinamice

1620. *Care sunt conditiile ca macheta cu dinti a protezei totale sa poata fi folosita eficient

in diversele testari:

A.baza ei sa nu fie retentiva

B. Baza ei sa nu fie stabila

C. Materialul din care este confectionata baza machetei sa se plastifice la temperatura

cavitatii orale

D. Ceara roz este o buna alegere de material pentru confectionarea bazei machetei cu

dinti

E. Materialul din care se confectioneaza baza machetei sa fie rezistent la temperatura

cavitatii bucale

1621. Care afirmatii sunt adevarate referitor la controlul exobucal al machetelor cu dinti la

proteza totala:

A.nu este necesara o verificare prealabila a simulatorului

B. Prima faza a controlului exobucal se executa cu machetele asezate pe modele si cu

simulatorul deschis

C. In prima si a doua faza de verificare a machetelor cu dinti practic simulatorul este

inchis

D. In prima si a doua faza de verificare a machetelor cu dinti practic simulatorul este

deschis

E. In a treia etapa se analizeaza separat fiecare macheta aplicata pe model cu

simulatorul deschis

1622. In prima faza a controlului exobucal al machetelor cu dinti la proteza totala se verifica

A. Corectitudinea imbinarii componentelor simulatorului

B. Ansamblul de machete modele situate pe simulatorul inchis in functie de reperele

specifice de orientare

C. Fiecare macheta pe model cu simulatorul inchis

D. Fiecare macheta desprinsa de model

E. Raporturile dintre modele pe simulator fara machete

1623. Verificarea exobucala a machetelor cu dinti ale protezei totale urmareste in zona

frontala:

A. Daca s- a trasat reperul median pe soclul modelului si s- au montat incisivii centrali

respectandu-l

B. Daca s- au trasat pe soclul modelului liniile caninilor

C. Daca forma, dimensiunea si culoarea dintilor sunt cele indicate in fisa

D. Daca dintii frontali realizeaza stopuri ocluzale la nivelul marginii incizale, asa cum

e de dorit

E. Daca s- au incadrat dintii frontali in curbura vestibulara

1624. *Care din urmatoarele afirmatii nu este adevarata in ceea ce priveste verificarea

exobucala a machetelor cu dinti la proteza totala:

A. Se verifica daca pozitia dintilor laterali este corecta pe creasta

B. Se verifica daca s- au realizat corect unitatile masticatorii

C. Raporturile dentodentare stranse ale suprafetelor ocluzale se verifica doar dinspre

oral

D. Se verifica daca marginile vestibulare ale baxei machetei se adapteaza corect in

fundurile de sac vestibulare

E. Se verifica daca baza machetei imita la nivelul zonelor vestibulare parodontiul

marginal si bosele osoase

1625. In a treia etapa de a verificarii exobucale a machetelor cu dinti la proteza totala:

A. Se analizeaza separat fiecare macheta pe model cu simulatorul inchis

B. Se observa daca overjetul este compensat de overbite in zona frontala

C. Se urmareste morfologia orala a dintilor frontali

D. Se urmareste sa nu fie montati dinti la nivelul zonelor biostatice

E. se urmareste daca s-a respectat regula lui Pound

1626. Verificarea machetelor cu dinti ale protezelor totale desprinse de pe modele

presupune:

A. Evaluarea grosimii machetei bazei protezei

B. Evaluarea grosimii marginilor machetei la nivelul fundurilor de sac vestibulare

C. Daca s-au respectat limitele pentru obtinerea inchiderii marginale distale

D. Daca s- au realizat corect unitatile masticatorii

E. Daca montarea dintilor s- a realizat corespunzator liniei interalveolare

1627. Care afirmatii sunt adevarate referitor la verificarea intrabucala machetelor protezelor

totale:

A. Machetele desprinse de pe simulator se insera in cavitatea bucala dupa ce au fost in

prealabil racite cu aer

B. Machetele desprinse de pe simulator se insera in cavitatea bucala dupa ce au fost in

prealabil racite cu un jet de apa

C. Se insera initiala macheta mandibulara

D. Se insera initial macheta maxilara

E. Machetele se lasa in cavitatea bucala minim 5 minute pentru verificarea adaptarii

1628. La verificarea intraorala a ansamblului machetelor cu dinti ale protezelor totale, etapa

de verificare a datelor obtinute la determinarea relatiilor intermaxilare se apreciaza:

A. Se verifica redimensionarea corecta a etajului inferior al fetei

B. In timpul surasului se apreciaza fonatia

C. Se apreciaza in pozitie de postura corectitudinea spatiului minim de vorbire care

exista intre arcade

D. Se apreciaza spatiul interarcadic existent in pozitia de postura care trebuie sa fie de

2-3 mm

E. Se evalueaza fonetic pronuntia lui D, V, F prin citirea unui text

1629. *Verificarea intraorala a ansamblului machetelor cu dinti ale protezelor totale in etapa

de verificare a relatiilor intermaxilare in plan orizontal are ca obiective:

A. La inchiderea lenta a gurii stabilirea contactelor dentodentare trebuie sa se realizeze

in mai multi timpi succesivi

B. Se apreciaza corectitudinea ocluziei centrice cu hartie de articulatie

C. Se apreciaza proba spatulei care trebuie sa fie pozitiva

D. Daca proba spatulei e negativa cauza poate fi o montare incorecta a dintilor

E. Daca apar contacte premature cu glisari ale mandibulei anterolateral mai mari de 1

mm se corecteaza prin slefuiri selective

1630. In cazul cand la proba intraorala a machetelor cu dinti ale protezelor totale apare proba

spatulei pozitiva:

A. Cauza poate fi montarea incorecta a dintilor

B. Spatula nu se poate insera intre dintii laterali

C. Decalajul se poate corecta in lipsa altei amprente sau inregistrari ocluzale

D. Tehnicianul va remonta dintii in zona laterala respectiva pe baza unei amprente

luate cu o suvita de ceara moale amplasata ocluzal intre acesti dinti

E.cauza poate fi absenta acoperirii complete a zonei de sprijin

1631. *Daca la proba intraorala a machetelor cu dinti ale protezelor totale apar contacte

premature si glisari anterioare sau anterolaterale ale mandibulei:

A. Daca glisarile sunt sub 1 mm este necesara o remontare a dintilor artificiali fara o

noua inregistrare a rc

B. Daca glisarile sunt sub 1 mm este necesara o remontare a dintilor artificiali si o

noua inregistrare a rc

C. Daca glisarile sunt mai mari de 1 mm se va realiza slefuire selectiva

D. Slefuirile selective se vor efectua mai ales in fosetele antagoniste cuspizilor de

sprijin

E. Slefuirile selective se vor efectua mai ales la nivelul cuspizilor de sprijin

1632. *Care afirmatii nu sunt adevarate referitor la gravarea in zona Ah pentru o proteza

totala:

A. Este bine sa fie efectuata de medic si nu de tehnician

B. Pentru executarea ei este nevoie de 3 repere ( 2 puncte in zona tuberozitatilor si

unul la nivelul foveelor palatine

C. Latimea de gravare este de 3 mm.

D. Adancimea de gravare este de 1,5 mm central

E. Adancimea de gravare creste spre distal

1633. Dupa Pauna determinarea limitelor de gravaj la proteza totala se realizeaza astfel:

A. Limita posterioara a gravajului se marcheaza pe model si se transpune prin

intermediul machetei pe campul protetic

B. Limita posterioara a gravajului se stabileste marcand santurile perituberozitare si

prin pronuntia de ah-uri prelungite

C. Determinarea limitei anterioare a zonei de gravaj se face prin aprecierea rezilientei

mucoasei

D. Latimea suprafetei gravate are 2mm la nivelul santurilor perituberozitare

E. Latimea suprafetei gravate are 6mm la nivelul foveelor palatine

1634. Dupa Pauna pentru gravarea zonei Ah la proteza totala:

A. Se determina limita anterioara a gravajului prin inspiratie fortata

B. Largimea suprafetei gravate are 2 mm la nivelul santurilor pterigomaxilare si a

foveelor palatine

C. Profunzimea gravajului trebuie sa fie 1/3 din depresibilitatea tesuturilor

D. Largimea suprafetei gravate are 6 mm la nivelul zonelor lui schroder

E. Adancimea de gravaj este mai mare la valurile verticale

1635. Macheta definitiva a protezei totale:

A. Este o faza tehnica de laborator imediat inainte de verificarea machetei cu dinti in

cavitatea bucala

B. Cuprinde folierea modelului

C. Cuprinde gravarea modelului daca medicul nu a realizat-o deja

D. Este o faza clinica

E. Cuprinde modelarea finala a bazei protezei

1636. *Care din urmatoarele sunt zone care nu se foliaza frecvent in realizarea unei proteze

totale

A. Torusul maxilar sau torusurile mandibulare

B. Exostoze

C. Papila incisiva

D. Tuberculul piriform

E. Rafeul median

1637. Care afirmatii sunt adevarate referitor la foliere

A. Se utilizeaza folii de staniu sau plumb cu grosime de 0,2-1 mm

B. Se utilizeaza folii de staniu sau plumb cu grosime de 1-2 mm

C. Folia se decupeaza la forma desenata pe model

D. Se aplica se muleaza si se lipeste folia pe model

E. In zonele care trebuie despovarate la grosimi mai mari se vor suprapune folii

suplimentare

1638. La verificarea fonetica a machetelor cu dinti ale protezelor totale

A. Pronuntia suierata a siflantelor denota frontali superiori vestibularizati

B. Pronuntia suierata a siflantelor denota un spatiu fonetic prea mic

C. Pronuntia suierata a siflantelor denota frontali superiori oralizati

D. Pronuntia suierata a siflantelor denota un spatiu de inocluzie fonetica crescut

E. La pronuntia fonemei f frontalii superiori trebuie sa atinga limita dintre portiunea

umeda si uscata a rosului buzei inferioare

1639. Verificarea intraorala a machetelor cu dinti la edentatul total presupune in etapa de

verificare separata a machetelor

A. Verficarea extinderii corecte pe suprafata de sprijin a campului protetic

B. Verificarea extinderii marginale corespunzatoare , aplicand testele lui herbst

C. Verificarea eficientei mentinerii cu gura inchisa

D. Aprecierea spatiului destinat musculaturii linguale si a vizibilitatii coridorului bucal

E. Verificarea stabilitatii machetelor prin presiuni aplicate alternativ pe fetele ocluzale

ale dintilor frontali

1640. Verificarea intraorala cu gura inchisa a machetelor cu dinti ale protezei totale

A. Apreciaza aspectul etajului inferior cu gura inchisa cu contact dentodentar din fata

B. Apreciaza aspectul etajului inferior cu gura inchisa cu contact dentodentar din

profil

C. Verifica corectitudinea determinarii relatiilor intermaxilare in plan vertical

transpuse pe machete

D. Verifica corectitudinea determinarii relatiilor intermmaxilare in plan orizontal

E. Verifica machetele pe modele cu simulatorul in pozitia inchis

1641. La verificarea din punct de vedere estetic a machetei cu dinti a protezei totale se

controleaza

A. Aspectul individualizat al dintilor si inclinarea corecta pe baza machete

B. Plenitudinea buzei superioare

C. Gradul de vizibilitate a marginilor incizale se apreciaza doar in fonatie

D. Curba surasului

E. Coridorul bucal

1642. *La verificarea machetelor cu dinti ale protezelor totale in dinamica mandibulara

A. Trebuie sa existe contacte dentodentare in propulsie pe partea lucratoare cu

dezocluzia dintilor de zona laterala (parte nelucratoare)

B. Trebuie sa existe contacte dentodentare in lateralitate pe partea lucratoare cu

dezocluzia dintilor de zona laterala pe parte nelucratoare

C. Trebuie sa existe contacte dentodentare in lateralitate pe partea lucratoare cu

dezocluzia dintilor in zona frontala

D. Trebuie sa existe contacte dentodentare singulare in propulsie sau lateralitate

E. Trebuie sa existe contacte dentodentare multiple in propulsive si lateralitate in

schema ocluzala cu articulare balansata

1643. *Care afirmatii sunt adevarate in ceea ce priveste verificarea din punct de vedere

estetic a machetelor cu dinti la protezele totale

A. Daca baza nasului este lata, dintii frontali sunt plasati cu marginile incizale pe o

linie cu convexitatea superior

B. Daca baza nasului este lata dintii frontali sunt plasati cu marginile incizale pe o

linie cu convexitatea inferior

C. Daca baza nasului este lata dintii frontali sunt plasati cu marginile incizale pe o

linie aproape dreapta

D. Daca baza nasului este ingusta cu subcloazonul mai coborat incisivii laterali vor fi

mai lungi decat incisivii centrali

E. Daca baza nasului este ingusta cu subcloazonul mai coborat curba marginii incizale

va fi mai stearsa

1644. Care afirmatii sunt adevarate referitor la montarea simetrica a dintilor machetei

protezei totale tinand cont de linia mediana

A. Dupa faes montarea simetrica a dintilor apare in 76% din cazuri, in rest exista

devieri

B. Dupa schwindling si bahr exista simetrie doar in 49% din cazuri

C. Dupa schwindling si bahr proportia devierilor la dreapta este mai mica

D. Dupa horn simetria este prezenta la 48% din subiecti

E. Dupa horn exista mai multi subiecti cu devieri la stanga

1645. Care dintre următoarele enunţuri legate de salivă sunt adevarate?

A. Hiposialia duce la un prognostic rezervat din cauza retenţiei deficitare,stomatitei

candidozice şi leziunilor traumatice

B. Hipersialia influenţează pozitiv retenţia

C. Xerostomia are influenţe negative asupra protezării

D. Saliva groasă – vascoasă reduce retenţia

E. Cantitatea de salivă este de 700 – 1500 ml / zi

1646. Anatomia zonei retromilohioidiene cuprinde:

A. Muschiul palato – glos

B. Muschiul digastric

C. Muschiul milohioidian

D. Muschiul constrictor superior al faringelui

E. Ligamentul pterigo-mandibular

1647. În spaţiul lingual lateral se evaluează:

A. Ligamentul pterigomandibular

B. Aspectul liniei oblice interne şi distanţa sa faţă de muchia crestei

C. Muschiul maseter

D. Aspectul glandei sublinguale şi raportul său cu creasta

E. Mobilitatea funcţională a planşeului

1648. Pentru modelarea marginală a spaţiului vestibular labial se invita pacientul să:

A. Mimeze dispretul coborand comisurile bucale

B. Surâdă forţat

C. Deschida moderat gura

D. Tragă buza inferioara in jos şi înainte

E. Fluiere şi să sugă degetele medicului

1649. Care dintre urmatoarele afirmaţii caracterizează zonele vestibulare laterale, punga lui

Fish:

A. Fundul de sac vestibular al acestei zone este mai larg

B. Fibrele buccinatorului sunt paralele cu marginea protezei

C. Lăţimea zonei corticale laterale se apreciază cu gura larg deschisă

D. Zona corticală laterală suportă bine forţele ocluzale verticale, fiind o zonă de sprijin

primară

E. Buccinatorul nu impiedică extinderea protezei vestibular de linia oblica externă

1650. Precizaţi care din urmatoarele situaţii sunt favorabile protezării:

A. Tuberculul piriform convex

B. Fibrele muschiului temporal se insera în regiunea distală a tuberculului piriform,

asigurând substratului osos un stimul funcţional

C. Fibre ale maseterului pot ajunge în vecinătatea vestibulară a tuberculului piriform

D. Tubercul piriform mobil în plan orizontal

E. Inserţia ligamentului pterigo – mandibular avansează şi conferă tuberculului

piriform o direcţie din ce în ce mai vertical

1651. *Care dintre urmatoarele aspect ale mucoasei fixe sunt pozitive în protezare:

A. Mucoasa subţire cu rezilienţă scăzută cu o keratinizare deficitară, sensibilă la

palpare

B. Mucoasa hipertrofică cu aspect hiperemic, iritat , îngroşat

C. Mucoasa cu rezilienţă foarte mare

D. Mucoasa fixă de clasa I, de culoare roz, bine vascularizată cu rezilienţa medie de

grosime uniformă ( 1 – 2 mm)

E. Hipertrofia generalizată a mucoasei fixe

1652. *Bolta palatină: care din urmatoarele situaţii sunt favorabile protezării:

A. Bolta plată şi creste reziduale neretentive

B. Bolta palatină rotunjită sau in U

C. Bolta palatină în V (ogivală)

D. Sutura intermaxilară prezintă un relief sensibil la presiune

E. Torusul palatin intersectează linia de reflexie a vălului palatin

1653. Examenul clinic al tuberozitatilor maxilare - semne pozitive, favorabile protezării:

A. Ambele tuberozităţi sunt retentive vestibular şi distal

B. Tuberozitate maxilară, bine reprezentată cu versante neutre şi paralele între ele

C. Tuberozitate maxilară procidentă cu un spaţiu mai mic de 4 mm.

D. Tuberozitate procidentă fibroasă cu mobilitate în plan orizontal

E. Polul caudal cu o distanţa mai mare de 6 mm faţă de creasta reziduală mandibulară

1654. Examinarea cliniă a crestei alveolare reziduale maxilare urmareşte:

A. Înalţime

B. Lăţime (lată, îngustă, medie)

C. Forma : U, V, semielipsă, pentagon, asimetrică

D. Densitatea osoasă

E. Evaluarea torusului maxilar

1655. La examinarea articulaţiei temporo - mandibulare ( ATM ) se monitorizează:

A. Amplitudinea mişcării de deschidere a gurii

B. Relaţiile ocluzale

C. Proportionalitatea etajelor feţei

D. Excursiile condiliene

E. Direcţia traiectului de deschidere/ închidere a cavităţii bucale

1656. Muschiul temporal posedă trei fascicule cu funcţionalitate diferită, care se palpează

independent, după cum urmeaza:

A. Fasciculul anterior, cu fibre predominant verticale, se examinează deasupra arcadei

zigomatice, anterior de ATM

B. Fasciculul mijlociu cu fibre orizontale se palpează sub arcada zigomatică

C. Fasciculul posterior, cu fibre orizontale se investigheaza deasupra şi posterior de

pavilionul urechii

D. Fasciculul anterior se palpeaza posterior de ATM

E. Fasciculul mijlociu, cu fibre oblice, se palpează deasupra arcadei zigomatice şi a

ATM

1657. Adaptarea poziției de postură poate fi verificată prin:

A. Pronunțarea fonemei S

B. Raport de egalitate între distanța dintre fanta labială şi unghiul extern al ochiului şi

distanța dintre punctul subnazal si gnation

C. Pronunțarea fonemei M

D. Dacăexistă un raport de 5/3 între dimensiunea etajului inferior al feței când

cavitatea bucală este larg deschisăși când mandibulaeste în poziție de postură

(compasul proporției de aur)

E. Deglutiție

1658. Pacienții cu proteze incorecte, cu o DVO exagerată se caracterizeaza prin:

A. Armonie facială prezentă

B. Tulburări de fonație ( la pronunția bilabialelor m, p, b si labiodentalelor f,v)

C. Buzele se ating cu ușurința

D. Dificultăți masticatorii și de deglutiție

E. Apariția oboselii și a spasmului mușchilor ridicători ai mandibulei

1659. Zona de închidere marginală distală: care sunt enunțurile adevărate?

A. Zona de închidere marginală distală este reprezentată numai de zona vibratorie

B. Linia vibratorie a vălului palatin este dispusă ușor posterior de joncțiunea

anatomica palat dur, palat moale

C. Poziția vălului palatin clasa I House nu este favorabilă retenției

D. Poziția vălului clasa II House este favorabilă realizării unei bune închideri

marginale

E. Zona vibratorie este pusă in evidență prin manevra Valsalva

1660. Care din următoarele grupe fac parte din clasificarea lui R. MERCIER privind crestele

reziduale mandibulare?

A. Grupa I - Creastă normalăsi sănătoasa, dar cu frenurile inserate aproape de muchia

crestei

B. Grupa II - Creastă rotinjită, nedureroasă la presiunile masticatorii

C. Grupa III - Creastă reziduală resorbită total

D. Grupa IV - Resorbția interesează și o parte a osului bazal ( creastă negativă)

E. Grupa V - Creastă reziduală resorbită total

1661. Care din următoarele grupe fac parte din clasificarea lui A.Mersel?

A. Grupa 1 – creste mult resorbite (0,5 mm) cu inserţie înaltă a frenurilor, limba

hipertrofică

B. Grupa 2 – creastă destul de atrofiată (5 mm), inserţie joasă a frenurilor, limbă

normală

C. Grupa 3 – creste medii la pacienţi cu stare generală bună, fără parafuncţii

D. Grupa 4 – creste cu înălţime între 5 şi 10 mm

E. Grupa 5 – creste reziduale cu înălţimea de 3-4 mm cu parafuncţii

1662. *Care din următoarele clase fac parte din clasificarea lui D.A. ATWOOD, privind

gradul de resorbţie a suportului osos mandibular?

A. Clasa i – creastă reziduală surprinsă imediat postextracţional

B. Clasa a ii-a – proces alveloar înainte de extracţia dinţilor

C. Clasa a iii-a – creasta reziduală cu o valoare protetică scăzută caracterizată printr-o

înălţime redusă şi o muchie “în lamă de cuţit”

D. Clasa a iv-a – creastă reziduală puţin resorbită

E. Clasa a v-a – creastă aplatizată prin resorbţia muchiei dar cu păstrarea unui contur

rotunjit

1663. Care dintre următoarele enunţuri sunt adevărate la examinarea spaţiului vestibular

lateral?

A. Mucoasa este subţire şi săracă în ţesut submucos în dreptul crestei zigomato-

alveolare influenţând pozitiv închiderea marginală

B. Adâncimea spaţiului vestibular lateral este dictată de gradul de resorbţie al crestei

reziduale

C. Lăţimea spaţiului este condiţionată de fibrele musculare orizontale ale

buccinatorului şi de morfologia versantului vestibular al crestei reziduale

D. Fibrele orizontale ale buccinatorului permit realizarea unor margini protetice subţiri

E. Frenul lateral poate fi pus în evidenţă prin îndepărtarea obrazului în direcţie

orizontală

1664. Examenul clinic al spaţiului retrozigomatic relevă următoarele situaţii:

A. Adâncimea reală a spaţiului retrozigomatic se observă cel mai bine la examinarea

cu gura larg deschisă

B. Fundul vestibulului este format din inserţia superioară a muşchiului buccinator,

ţesut conjunctiv lax şi mucoasa fundului de sac

C. Lăţimea minimă a spaţiului este evidenţiată în momentul când pacientul deplasează

mandibula de parte opusă celei examinate

D. Modelarea marginală a acestui spaţiu se face prin tracţiuni exercitate pe obraz

E. Lăţimea spaţiului retrozigomatic este condiţionată şi de fibre musculare încrucişate

ale maseterului şi buccinatorului

1665. Caracteristic pentru mucoasa pasiv-mobilă sunt următoarele:

A. Mucoasa pasiv-mobilă este reprezentată de o bandă de lăţime variabilă (1-3 mm)

B. Nu se regăseşte în zona de închidere distală

C. Mucoasa pasiv-mobilă este esenţială pentru realizarea închiderii marginale interne

D. Cu cât ea are o lăţime mai mică, cu atât retenţia protezei este mai favorabilă

E. Această mucoasă are o legătură fermă cu periostul

1666. Dacă spaţiul protetic este insuficient la nivelul crestelor laterale sau al tuberozităţilor

maxilare (sub 4 mm) se recomandă:

A. Modelarea chirurgicală preprotetică a câmpului

B. Subţierea bazelor protezelor

C. Decuparea acestor zone din proteză

D. Alegerea unor dinţi din porţelan

E. Utilizarea unor dinţi din acrilat

1667. Care dintre următoarele enunţuri sunt adevărate?

A. Astmul bronşic influenţează capacitatea pacientului de se adapta la proteze

B. Hipertiroidismul determină stări de hiperexcitabilitaet, nemulţumire

C. Osteoartrita este mai frecvetă la bărbaţi

D. Hiperparatiroidismul favorizează halistereza provocând resobţii marcate ale

crestelor reziduale

E. În cazul dermatozelor de tipul pemfigusului mucoasa bucală a pacientului devine

extrem de sensibilă, dureroasă

1668. Pacientul diabeic edentat totalse caracterizează prin:

A. Vindecarea mai dificilă a leziunilor de decubit

B. Fenomene de osteoporoză

C. Creasta alveolară reziduală nu se resoarbe accelerat

D. Se va utiliza o tehnică de amprentare cât mai precisă şi compresivă

E. Limba sensibilă şi mărită în volum

1669. Care dintre următoarele enunţuri sunt adevărate:

A. În boala parkinson, lipsa de coordonare neuromusculară face dificilă modelarea

marginală şi determinarea relaţiilor intermaxilare

B. Osteoporoza generalizată este mai frecventă la bărbaţi peste 40 de ani

C. Osteoartrita atm se caracterizează prin mişcări limitate şi dureroase ale mandibulei

D. În cazul acromegaliei nu este necesară o verificare periodică a protezei totale

E. Boala paget (osteita deformantă) produce o modificare continuă a structurilor de

sprijin, în special a tuberozotăţilor maxilare

Tratamentul edentaţiei totale

1670. *Dupa Dociu captusirea poate fi:

A. captusire totala-completarea intregii suprafete mucozale

B. captusire partial – completarea intregii suprafete mucozale

C. captusirea prin metoda directa-realizata in laborator

D. captusirea prinmetoda indirecta-realizata in cabinet

E. captusirea totala-completarea marginala a protezei

1671. *Scopurilecaptusirii de duratasunt:

A. reducerea eficentei masticatorii

B. restaurarea unei DVO optime

C. pentru a transforma o proteza partiala in una totala

D. reabilitarea unei PIM traumatice

E. pentru mobilizarea protezei de pe campul protetic

1672. *Printre avantajele captusirii prinmetoda directa se enumera:

A. rezolvarea tardiva a situatiei

B. tehnica de preparare si aplicare a RA

C. rapiditatea executiei

D. polimerizarea sub presiune ocluzala

E. microflora bacteriana infiltrata in materialul autopolimerizabil

1673. *Indicatiile utilizarii adezivilor pentru proteze totale sunt:

A. la pacientii care se acomodeaza greu cu protezele

B. adezivii contribuie la mascareaunor deficient de conceptie si executie a protezei

C. leziuni ale mucoasei orale

D. fenomene alergice la componentii adezivilor

E. in resorbtii si atrofii marcate

1674. *Avantajele utilizarii adezivilor:

A. fenomene alergice la componenti ai adezivilor

B. nu ofera confort psihic pacientului

C. scad capacitatea de sectionare a alimentelor

D. favorizeaza mentinerea si stabilitatea protezelor totale

E. permit aplicareaunei presiuni ocluzale scazute in zonele laterale

1675. *Adezivii pentru protezele totale pot fi sub forma de:

A. pulbere, pasta sau lichid

B. umplutura

C. aromatizati

D. gelatina

E. gume

1676. *In literatura anglo-saxona sunt utilizati termenii:

A. repair-denture (base) repair

B. rebase-denture ( base) repair

C. reline-in locuirea totala a bazei protezei cu material nou

D. reparatur der Prothese

E. repair-readaptarea la campul protetic a bazei protezei prin aplicareaunui material la

nivelul intradosului protezei

1677. *Daca un dinte artificial din proteza este fracturat transversal in 1/3 medie se

procedeaza astfel:

A. atentie maxima e acordata zonei incizale (ocluzale), care nu trebuie deformata

B. se alege un dinte potrivit ca forma , marime si cromatica

C. se creaza un lacas corespunzator pe marginea protezei

D. se realizeaza retentii doar in dintele artificial

E. se realizeaza retentii doar in baza protezei

1678. Baza protezei poate suferi o serie de deteriorari care pot fi:

A. fractura cominutiva

B. fisura

C. fractura liniara

D. fractura cu lipsa de fragment

E. fisura cominutiva

1679. Tehnica de lucru in laborator pentru reparatia protezelor fisurate sau fracturate linear

cuprinde urmatoarele etape:

A. repunerea in pozitie corecta a fragmentelor

B. solidarizarea fragmentelor

C. turnareaunui model partial din acrilat al fetei mucozale

D. se umecteaza cu monomer suprafetele care se vor lipi

E. se prepara acrilat roz fotopolimerizabil, care se depune pe linia de fractura

1680. Materialele utilizate la captusirea de durata pot fi:

A. Vertex SC

B. Vertex SF

C. Rapid Repair

D. Mollosil-silicon de condensare resilient

E. Molloplast-silicon de condensare resilient

1681. Contraindicatiile captusirii de durata:

A. PIM e deviate in plan orizontal cu mai mult de 2 mm

B. PIM e deviate in plan vertical cu mai mult de 2 mm de la ORC

C. cand marginile protezei sunt supraextinse

D. in situatia hipersensibilitatii fibromucoasei la monomer

E. cand relatiile intermaxilare necesita o inaltare de ocluzie mai mare de 2 mm

1682. Etiologia fracturilor sau a fisurilor protezelor dentare e reprezentata de:

A. parafunctii

B. prezenta unui torus nefoliat, pe care proteza nu basculeaza

C. caderea accidentala a protezei in momentul igienizarii

D. disfunctiile temporo-mandibulare

E. prezenta unor dinti inclusi stimulati in eruptie

1683. Tehnica de lucru pentru situatia cand lipseste un fragment din bazaprotezei e

reprezentata de:

A. o etapa clinica

B. o etapa de laborator

C. medicul amprenteaza partial, cu protezape camp, zona in care lipseste fragmentul

D. exclusiv de o etapa clinica

E. exclusiv de o etapa de laborator

1684. Tratamentele de suprafata ce se pot aplica dintilor din acrilat se grupeaza dupa

solventii utilizati:

A. solventi polimerizabili –diclormetan

B. solventi nepolimerizabili- 4-META

C. solventi polimerizabili- MMA

D. solventi nepolimerizabili-acetat de etil

E. solventi nepolimerizabili-MMA

1685. McCabe a clasificat materialele reziliente de captusire astfel

A. siliconi termoplimerizabili- prin reactie de aditie

B. siliconi termopolimerizabili – prin reactie de condensare

C. RA autopolimerizabile

D. RA termopolimerizabile

E. compusi pe baza de polifosfazina

1686. La ora actuala, exista mai multe tipuri de materiale reziliente , care se prelucreaza in

laborator, printre care se enumera:

A. rasini vinil-acrilice plastifiate

B. silicon termobaropolimerizabili

C. acrilate hidrofile

D. RA neplastifiate

E. compusi pebaza de polifosfazina

1687. Rebazarea propriu-zisa:

A. consta in amprentarea finala a campului protetic

B. constaintr-o amprentare de tip mucodinamic, doar cu o faza initiala cu gura

deschisa

C. consta intr-o amprentare de tip mucodinamic, cu o faza initiala cu gura deschisa

urmata de cea sub presiune ocluzala.

D. consta in amprentarea protezei

E. consta in aplicarea de acrilat pe campul protetic

1688. Avantajele captusirii de durata cu materiale reziliente prin metoda directa sunt:

A. imbunatatesc eficienta protezei totale

B. pierd , dupa un timp calitatile elastice

C. amortizeaza presiunile ocluzale pe campul protetic

D. prezinta in timp aspect inestetic

E. nu au rezistenta la abrazie

1689. Dezavantajele captusirii de durata cu material reziliente prin metoda directa sunt:

A. cresc confortul si adaptabilitatea pacientului la piesa protetica

B. pierd dupa un timp calitatile elastice

C. amortizeaza presiunile ocluzale pe campul protetic

D. dupa un timp, devin generatoare de halena

E. elimina retusurile repetate ale bazei protetice

1690. Tehnicianul dentar are la dispozitie in laborator mai multe materiale pentru captusirea

indirecta printre care se enumera:

A. termobaropolimerizabile

B. reziliente termopolimerizabile

C. polimerizabile la rece (50 ° C)

D. plimerizabile la rece ( 60 ° C)

E. dure polimerizabile

1691. Obiectivele care stau la bazametodei de conditionare sunt:

A. micsorarea suprafetei de sprijin mandibular si repartizarea optima a presiunii

ocluzale

B. marirea suprafetei de sprijin mandibular si repartizarea optima a presiunii ocluzale

C. oferirea unui spatiu biofunctional corespunzator pentru stabilizarea protezei

D. restaurarea tisulara a componentei osteo-mucoase

E. ameliorarea formei, volumului, rezilientei mucoasei pasiv mobile pentru instituirea

succiunii totale

1692. Indicatiile conditionarii tisulare:

A. preoperator , in cadrul pregatirilor preprotetice, in scop de contentie

B. unde exista protezevechi

C. la pacientii varstnici neprotezati, undespatiul protetic potential devine virtual

D. in dezechilibre neuromusculare

E. postoperator, in cadrul pregatirilor preprotetice,in scop de contentie

1693. Avantajele utilizarii adezivilor pentru protezele totale sunt:

A. pot aparea fenomene alergice la componenti ai adezivilor

B. pot aparea leziuni ale mucoaseiorale

C. ofera confort psihic pacientului

D. permit obtinereasi a altor performante funcionale

E. cresc capacitatea de sectionare a alimentelor

1694. Conform specificatiei ADA Nr.13, proprietatiile unui material plastic

autopolimerizabil utilizat pentru reparatiile protezelor sunt urmatoarele:

A. in 3 minute , dupa ce atinge o consistenta adecvata sa poata curge cel putin 0,5 mm

intr-o cavitate cu diametru de 0,75 mm, la o presiune de 5000 g pe o placa de 50 mm²

si groasa de 5 mm

B. absorbtia apei sa nu depaseasca 0,8 mg/ cm² dupa o imersie timp de 7 zile la 37° C

C. solubilitatea sa nu depaseasca 0,04 mg/cm² dupa ce proba supusa absorbtiei de apa

a fost uscata

D. la o solicitare de 2500-3000 g incovoierea materialului sa nu fie mai mare de 2,5

mm

E. polimerul sa prezinte o modificare cromatica majora

TESTE LICENTA Bazele Clinice şi tehnice ale Protezării fixe - Bratu, Nussbaum

1695. Anamneza pacientului înaintea începerii tratamentului propriuzis trebuie să cuprindă

întrebări despre:

A. posibile reacţii la medicamente

B. dacă prezintă în antecedente afecţiuni ale membrelor cu imposibilitatea alimentării

C. prezenţa sau nu a unui diagnostic de epilepsie

D. eventuale psihoze

E. eventual sarcină

1696. *Examenul exobucal va interesa:

A. Suprafaţa ocluzală a molarilor

B. Planşeul bucal

C. Culoarea tegumentelor

D. Nazofaringele

E. Mucoasa jugală

1697. *Amplitudinea normală a deschiderii gurii este de :

A. 6 cm

B. 6,5 cm

C. 2-3 cm

D. 4 cm

E. 3-4 cm

1698. *Examenul ocluziei urmăreşte:

A. forma arcadei superioare

B. contactele premature ocluzale

C. contactele intermediarilor cu mucoasa crestei edentate

D. radiotransparenţa apicală.

E. realizarea unei preparaţii în chanfrain.

1699. *Faţetele de uzură apar cu preponderenţă în:

A. Propulsie mediotruzivă pe panta mezială a cuspizilor vestibulari superiori

B. Lateropropulsie pe panta mezială a versantului extern al cuspizilor vestibulari

superiori

C. Mediotruzie pe panta distală a versantului intern al cuspizilor palatinali superiori

D. Retropulsie pe panta mezială a versantului intern al cuspizilor vestibulari superiori

E. Propulsie mediotruzivă a versantului intern a cuspizilor vestibulari a dinţilor laterali

superiori

1700. *Reechilibrările ocluzale constau:

A. În determinarea culorii pentreu estetică maximă

B. În slefuiri selective

C. Prepararea de cavităţi la nivelul dinţilor stâlpi

D. Efectuarea devitalizării dinţilor

E. Slefuirea hemiarcadei opuse pentru obţinerea de spaţiu.

1701. Durerile musculare de la nivelul ADM sunt rezultatul:

A. Bruxismului

B. Interferenţelor ocluzale

C. Fixării provizorii a restaurării finale cu dureri la acţiunea agenţilor termici

D. Stressului

E. Formei arcadei inferioare

1702. Prin palparea muşchilor mobilizatori ai mandibulei putem determina:

A. Tonicitatea limbii

B. Spasmele musculare

C. Hipertrofiile

D. Spasticitatea

E. Forma viitoarei restaurări protetice corelată cu tonicitatea musculară

1703. Examenul endobucal constă în observarea:

A. Culorii tegumentelor

B. Simetriei faciale

C. Bolţii palatine

D. Limbii

E. Forma buzelor

1704. Modelele de studiu se realizează pentru:

A. a fi urmărite zone greu accesibile examenului endobucal

B. aprecierea formei arcadelor dentare

C. a fi pastrate ca document medico juridic

D. pentru a fi înmânate pacientului la sfârşitul tratamentului ca exemplu

E. simularea mişcărilor mandibulei în simulator.

1705. Ortopantomografia permite investigarea radiologică a :

A. Otorinolaringelui

B. Prezenţei dinţilor incluşi în grosimea oaselor maxilare

C. Prezenţa unor restaurări protetice incluse în grosimea mucoasei

D. Unor chiste

E. Rapoartelor apexcurilor dentare cu mucoasa jugală

1706. Măsurile de precauţie a personalului ce intră în contact cu pacienţii constau în:

A. Spalarea pe mâini şi faţă a medicului înaintea oricărei manopere sângerânde.

B. Mască de protecţie

C. Dezinfecţia totală a hainelor pacienţilor prin stropire cu soluţie antiseptică

D. Mănuşi de protecţie

E. Ochelari de protecţie.

1707. În imperiul Islamic se practicau soluţii protetice care constau în:

A. Repoziţionarea dinţilor extraşi cu ajutorul unor ligaturi cu sârmă din aur

B. Şlefuire reducţională în vederea echilibrării ocluzale cu instrumente efilate

C. În cazul breşelor edentate se realizau dinţi din os bovin

D. Incrustaţii din aur

E. Incrustaţii din pietre semipreţioase

1708. Polimerizarea polimetacrilatului de metil:

A. Duce la lansarea PALAPONT în 1940

B. A dus la apariţia PALADON

C. S-a polimerizat prima dată în 1978

D. A dus la apariţia PALIDOR

E. S-a polimerizat prima dată în 1928

1709. Sistemul CAD-CAM permite:

A. amprentă tradiţională automată

B. confecţionarea unor piese protetice foarte precise prin frezare computerizată

C. amprentă optoelectronică

D. folosirea unor tehnologii de elaborarea a protezelor fixe fără schelet metalic

E. determinarea culoriiasistată de calculator.

1710. *Cauzele care duc la absenţa topurilor ocluzale stabile în intercuspidare maximă ar fi:

A. Edentaţiile unidentare

B. Migrări sagitale şi oblice ale mandibulei

C. Uzura moderată a restaurărilor dentare sau a unităţilor dentare datorită

parafuncţiilor

D. Inserţia unor proteze parţiale fixe sau mobilizabile defectuoase

E. Mobilitatea exagerată a buzei superioare

1711. *După Marguelles-Bonnet şi Young, relaţia centrică este o poziţie:

A. Se poate stabili la diferite IM

B. Fiziologică

C. Destabilizează ansamblul condilo-discal

D. Ce implică prezenţa unor contacte interdentare

E. Coincide sau nu cu poziţia de intercuspidare maximă

1712. Relaxarea musculară a pacientului se poate realiza prin:

A. Exerciţii de mişcare a mandibulei

B. Relaxare farmacologică

C. Masaj

D. Acupunctură

E. Relaxare psihologică

1713. Metode de pozitionare a mandibulei în relaţie centrică ar fi:

A. Metoda bimanuală

B. Tehnica de poziţionare cu trei degete

C. Tehnica unimanuală

D. Tehnica de pozitionare cu ajutorul electromiografului

E. Tehnica de poziţionare cu localizatorul centric

1714. Dezavantajele poziţionării bimanuale a mandibulei în relaţie centrică

A. Este necesară prezenţa unei a doua persoane pentru ajutor în realizarea ei

B. Depinde de poziţia capului

C. Depinde de poziţia vălului palatin în momentul deglutiţiei

D. Musculatura trebuie să fie cât mai contractată pentru o poziţionare exactă

E. Depinde de experienţa operatorului

1715. *Suprafeţele dentare de ghidaj pe care alunecă suprafeţele de sprijin sunt reprezentate

de:

A. Fosetele centrale de la nivelul molarilor superiori

B. Fosele meziale de la nivelul molarilor inferiori

C. Versanţii ocluzali ai cuspizilor linguali mandibulari

D. Versanţii ocluzali ai cuspizilor palatinali ai premolarilor superiori

E. Marginea incizală a incisivilor laterali inferiori

1716. În cursul mişcării de lateralitate poate apărea:

A. Dezocluzia dinţilor pe partea nelucrătoate

B. Ghidaj canin.

C. Ghidaj exclusiv premolar inferior

D. Ghidaj de grup

E. Ghidaj canin cu participarea incisivului lateral

1717. Prin metoda înregistrării grafice a relaţiei centrice se permite:

A. Determinarea diagramei mişcărilor limită

B. Obţinerea poziţiei neuro-musculare

C. Mişcări de lateralitate şi protruzie a limbii

D. Mişcări limită reale

E. Stabilirea diametrului viitoarelor restaurări mobilizabile

1718. Reperele necesare pentru verificarea relaţiei centrice prin metode clinice sunt date de:

A. Reper osos

B. Reper facial exobucal

C. Reper muscular

D. Reper articular

E. Reper senzorial vizual

1719. Metoda de poziţionare a mandibulei în relaţie centrică cu ajutorul mini-planului

retroincisiv:

A. Floseşte tehnica Jig-ului anterior

B. Foloseşte tehnica cu riglă curbă progresivă

C. Tehnica Jig-ului universal

D. Permite ghidarea neuromotorie cu ajutorul plăcuţelor de ceară

E. Stabileşte şi menţine o tonicitate constantă a musculaturii în studiu.