ghid licenta 2013

UNIVERSITATEA SPIRU HARET

FACULTATEA DE SOCIOLOGIE-PSIHOLOGIE

DEPARTAMENTUL DE SOCIOLOGIE-PSIHOLOGIE

GHID

privind metodologia de elaborare a lucrărilor de licenŃă şi/sau disertaŃie

sau

Cum să redactăm o lucrare de licenŃă şi/sau de disertaŃie în domeniul

psihologiei/sociologiei?

Document intern, necesar studenŃilor/masteranzilor

de la Facultatea de Sociologie-Psihologie

Autori:

Conf.univ.dr. Laura Oana GORAN

Conf.univ.dr. Magdalena Beatrice MANU

Lect.univ.dr. Mihaela Corina łUłU

BUCUREŞTI

2012-2013

2

GHID privind metodologia de elaborare a lucrărilor de licenŃă şi/sau disertaŃie

CUPRINS

SecŃiunea I: CUVÂNT ÎNAINTE ………………………………………………… ....................3

SecŃiunea II: ARGUMENT……………………………………………………… ………...……3

SecŃiunea III: REDACTAREA LUCR ĂRII DE LICEN łĂ ŞI/SAU DISERTAłIE .............5

SecŃiunea IV: CICLURILE ŞI ETAPELE CERCET ĂRII PSIHOLOGICE/

SOCIOLOGIE......................................................................................................15

SecŃiunea V: SUSłINEREA LUCR ĂRII DE LICEN łĂ .......................................................21

SecŃiunea VI: CRITERIILE DE EVALUARE A LUCR ĂRII DE

LICEN łĂ/DISERTAłIE............................ ......................................................21

SecŃiunea VII: BIBLIOGRAFIA CONSULTAT Ă ………………………………….……….22

SecŃiunea VIII: ANEXE………………………………………………………………… ..……23

Anexa 1 – Coperta lucrării de licenŃă/disertaŃie ..........................................................24

Anexa 2 – Prima pagină a lucrării de licenŃă/disertaŃie ..............................................26

Anexa 3 – Model de cuprins al lucrării de licenŃă/disertaŃie ...................................... 29

3

SecŃiunea I: CUVÂNT ÎNAINTE

Prezentul Ghid de elaborare a lucrărilor de licenŃă şi/sau disertaŃie reprezintă rezultatul

experienŃelor personale ale autoarelor, pe parcursul mai multor ani, în coordonarea lucrărilor de

licenŃă şi/sau disertaŃie.

Prin acest Ghid vă oferim dumneavoastră, studenŃilor şi masteranzilor, etapele pe care

trebuie să le parcurgeŃi în procesul de elaborare a lucrării, „o bibliotecă” de sfaturi şi comentarii

privind diferitele probleme (organizatorice şi/sau metodologice) cu care vă confruntaŃi în

procesul menŃionat, vă oferim consiliere privind modalitatea în care sunteŃi nevoiŃi să luaŃi

diferite decizii privind lucrarea dumneavoastră de licenŃă şi/sau disertaŃie (cu accent pe criteriile

ce trebuie luate în considerare). De altfel, acest Ghid constituie o sursă de inspiraŃie pentru

întocmirea planului lucrării, a calendarului lucrării, pentru realizarea aplicaŃiilor practice, toate în

conformitate cu: Legea EducaŃiei NaŃionale – Legea 1/2011, publicată în Monitorul Oficial al

României, Partea I, nr. 18/10.01.2011, Carta UniversităŃii Spiru Haret (Cap. 7, Art. 117 – 119) şi

Metodologia cadru de organizare şi finalizare a studiilor în învăŃământul superior - examene de

licenŃă / diplomă / disertaŃie (metodologie aprobată de senatul UniversităŃii Spiru Haret, în data

de 23.03.2012).

SecŃiunea II: ARGUMENT

Extras din LEGEA EDUCAłIEI NA łIONALE 1/2011: SECłIUNEA a 6-a – Examene de

finalizare a studiilor

Art. 143. – (1) Examenele de finalizare a studiilor în învăŃământul superior sunt:

a) examen de licenŃă, pentru ciclul de studii universitare de licenŃă sau examen de diplomă

pentru învăŃământul din domeniul ştiinŃelor inginereşti;

b) examen de disertaŃie, pentru ciclul de studii universitare de master;

c) examen de susŃinere publică a tezei de doctorat;

d) examen de certificare, pentru programele de studii postuniversitare de tip specializare;

e) examen de selecŃie, care precedă examenul de licenŃă, în cazul studenŃilor/absolvenŃilor care

provin de la instituŃii de învăŃământ superior şi/sau programe de studii care au intrat în lichidare.

(2) Examenele prevăzute la alin (1) se organizează şi se desfăşoară numai de către instituŃiile de

învăŃământ superior acreditate, pe baza unui regulament propriu aprobat de senatul universitar şi

4

care respectă metodologia-cadru, aprobată prin ordin al ministrului educaŃiei, cercetării,

tineretului şi sportului în termen de 6 luni de la data intrării în vigoare a prezentei legi.

(3) AbsolvenŃii programelor de studiu din instituŃiile de învăŃământ superior autorizate

provizoriu vot finaliza studiile prin examen numai în cadrul instituŃiilor de învăŃământ superior

care au programe de studiu cu profil similar, acreditate, desemnate de Ministerul EducaŃiei,

Cercetării, Tineretului şi Sportului.

(4) Îndrumătorii lucrărilor de licenŃă, de diplomă, de disertaŃie şi de doctorat răspund în solidar

cu autorii acestora de asigurarea originalităŃii conŃinutului acestora.

(5) Este interzisă comercializarea de lucrări ştiinŃifice în vederea facilitării falsificării de către

cumpărător a calităŃii de autor al unei lucrări de licenŃă, de diplomă, de disertaŃie sau de doctorat.

RESPONSABILITĂłI

I. Decanul şi Directorul de departament sunt responsabili pentru elaborarea şi afişarea listei

temelor propuse pentru lucrarea de licenŃă şi/sau disertaŃie.

II. Persoanele care răspund în solidar de orginalitatea conŃinutului tematic al lucrării de

licenŃă şi/sau disertaŃie sunt:

• autorul: un absolvent al unui program de studii universitare, având toate examenele din

Planul de învăŃământ promovate sau echivalate prin sistemul ECTS/SECT (credite de studii

transferabile)

• îndrumătorul ştiin Ńific : un cadru didactic titular sau asociat la Universitatea

Spiru Haret din Bucureşti, având calitatea de îndrumător ştiinŃific prin aprobarea de către

Consiliul FacultăŃii.

III. Îndrum ătorii ştiin Ńifici sunt responsabili pentru:

• temele propuse sau acceptate la propunerea studenŃilor/absolvenŃilor;

• îndrumarea studenŃilor/absolvenŃilor în realizarea lucrării de licenŃă şi/sau disertaŃie;

• cunoaşterea şi aplicarea prezentei proceduri;

• asumarea în solidar cu absolventul a originalităŃii conŃinutului lucrării de licenŃă şi/sau

disertaŃie.

IV. Studentul-masterandul/absolventul are responsabilitatea:

• alegerii temei de licenŃă/disertaŃie şi înscrierii la cadrul didactic îndrumător (îndrumătorul

ştiinŃific), până în momentul afişării listei temelor pentru finalizarea studiilor

universitare;

5

• realizării lucrării pentru finalizarea studiilor universitare conform normelor prezentei

proceduri;

• înscrierii la examenul de licenŃă şi predării lucrării pentru finalizarea studiilor universitare

la termen.

SecŃiunea III: REDACTAREA LUCR ĂRII DE LICEN łĂ ŞI/SAU DISERTAłIE

A) Structura lucrării de licenŃă şi/sau disertaŃie va conŃine obligatoriu o parte

preliminară, conŃinutul propriu-zis al lucrării şi o parte finală.

Partea preliminară va cuprinde:

• Coperta (pagina exterioară) (vezi Anexa 1). Aceasta va conŃine:

Universitatea Spiru Haret (pe partea de sus a paginii);

Facultatea de Sociologie-Psihologie, Bucureşti (pe partea de sus a paginii);

Departamentul de Sociologie-Psihologie;

Specializarea: Psihologie sau Sociologie (pentru lucrarea de licenŃă);

Programul de studii: Psihologie judiciară şi victimologie sau Managementul resurselor

umane (pentru lucrarea de disertaŃie);

Lucrare de LicenŃă/DisertaŃie (central – pe mijlocul paginii);

Coordonator ştiinŃific: gradul didactic, PRENUMELE şi NUMELE coordonatorului, –

pe partea stângă a paginii, mai jos decât “Lucrare de LicenŃă/DisertaŃie”;

Absolvent: Numele autorului, identic cu cel înmatriculat la secretariat (sub forma:

„PRENUMELE NUMELE”) – pe partea dreaptă a paginii, mai jos decât numele

coordonatorului;

Anul realizării (pe partea de jos a paginii).

• Pagina de gardă va conŃine aceleaşi elemente ca şi coperta, cu precizarea că în

loc de „Lucrare de LicenŃă/DisertaŃie” se va scrie titlul şi/sau subtitlul lucrării. (vezi Anexa 2).

• Pagina de dedicaŃii şi mulŃumiri (opŃional)

• Cuprinsul :

Va cuprinde introducerea, capitolele (partea teoretică, partea practică/aplicată/studii

de caz, concluzii etc.), lista de referinŃe bibliografice şi anexele, numerotate cu cifre arabe (1,

2, 3 etc.);

6

Capitolele vor fi dezvoltate pe două sau, opŃional, pe trei niveluri, marcate cu 1.1, 1.2,

1.3; 2.1... ş.a.m.d.;

Toate intrările din cuprins vor avea menŃionată paginaŃia corespunzătoare din text.

• Lista tabelelor (opŃional)

• Lista figurilor, graficelor, diagramelor şi schemelor (opŃional)

• Lista abrevierilor (opŃional)

Textul lucrării va cuprinde două secŃiuni: Introducere şi Capitole.

Pagina de cuprins (vezi Anexa 3) trebuie să aibă obligatoriu următoarea structură

(cu specificarea în partea dreaptă, pe fiecare rând, a paginii unde se regăseşte conŃinutul

respectiv – capitolul sau subcapitolul):

� Este o grilă orientativă necesară pentru a oglindi structura logică a lucrării de

licenŃă/disertaŃie (centru şi periferie, subiect central şi ramificările sale);

� Este subdivizat şi articulat în capitole, paragrafe şi subparagrafe; cuprinsul este de

dorit să fie cât mai analitic (divizat).

NOTĂ: Nu este necesar ca fiecare capitol al lucrării să cuprindă aceleaşi subdiviziuni

analitice cu a celorlalte. Există exigenŃe de discurs care pot cere ca un capitol să fie subdivizat în

mai multe subdiviziuni, în timp ce altele nu necesită acest lucru. Există lucrări care nu necesită

prea multe diviziuni şi în care mai mult, diviziunea foarte minuŃioasă fragmentează şirul

discursului.

B) Detalii privind structura lucrării de licenŃă/disertaŃie

Introducere

Este firesc ca orice student/masterand, deci şi o lucrare de licenŃă/disertaŃie să aibă în

debutul său o Introducere în care să prezentaŃi tema de cercetare şi să descrieŃi, pe scurt, strategia

de investigare la care v-aŃi gândit, atingând însă în expunere următoarele puncte: care este

problematica studiată, ce ipoteze aŃi format referitoare la problematică, ce implicaŃii teoretice şi

practice cere studiul întreprins şi, eventual, conclziile derivate.

� Reprezintă comentariul analitic al cuprinsului (sumarului); este chintesenŃa lucrării;

� Relatează despre ce anume vreŃi să faceŃi;

� Nu trebuie să fie lungă (maximum 2 – 3 pagini).

7

OBSERVAłII : Fiecare student trebuie să-şi propună un plan de lucru, care să cuprindă

de la început titlul, cuprinsul şi introducerea. Până nu veŃi fi în măsură să scrieŃi un cuprins şi o

introducere, nu veŃi fi siguri că aceea este teza voastră. A scrie Introducerea înseamnă a avea

idei clare despre cum să începeŃi; dacă aveŃi idei clare despre cum să începeŃi este pentru că

„bănuiŃi” unde veŃi ajunge; astfel, introducerea este ca o recenzie a lucrării deja făcute.

Introducerea şi cuprinsul vor fi rescrise continuu pe măsură ce lucrarea înaintează; forma finală a

cuprinsului şi introducerii pot fi, astfel, diferite de cele iniŃiale (pe măsura elaborării lucrării).

CAPITOLUL 1 – ASPECTE GENERAL-TEORETICE

� Trebuie să includă stadiul la care se află problema propusă, în literatura de specialitate.

� Nu se face prezentarea teoretică în sine, ci se selectează informaŃiile cele mai relevante

pentru temă, ce prezintă un punct important de la care se pleacă.

� Se va acorda atenŃie aspectelor controversate, în raport cu care studentul/masterandul

poate manifesta o evaluare critică.

� SelecŃia şi analiza surselor teoretice se va face în aşa fel încât să susŃină procesul de

elaborare a ipotezelor care vor sta la baza propriei cercetări. Este important ca

studentul/masterandul să demonstreze capacitatea de a integra diverse contribuŃii teoretice în

unităŃi tematice cu privire la subiectul studiat şi de a se raporta critic, independent, la acestea.

Greşeli:

referinŃe bibliografice incomplete

prezentare expozitivă şi necritică asupra literaturii de specialitate

prezentare nesistematică, lipsită de coerenŃă

IntraŃi în profunzimea problematicii studiate, atingând aspectele specifice problematicii.

CAPITOLUL 2 – ASPECTE CONCRETE ALE PROBLEMATICII ST UDIATE

Dacă este nevoie, în acest capitol se pot aprofunda noŃiunile din Capitolul 1 cu

specificitatea aferentă, conform temei stabilite.

8

CAPITOLUL 3 - METODOLOGIA CERCET ĂRII (sau design-ul experimental)

3.1. Obiectivele cercetării

Obiectivele lucrării reprezintă ghiduri ale întregii cercetării, ele justificând, în mare parte, însăşi

cercetarea.

3.1.1. Obiective teoretice (au caracter general teoretic- metodologic)

3.1.2. Obiective practice (au caracter ameliorativ)

Greşeli:

obiectivele cercetării nu sunt formulate clar;

întrebările cărora cercetarea trebuie să le găsească un răspuns, nu sunt explicite.

3.2. Ipotezele cercetării (formularea lor trebuie să fie explicită)

Greşeli:

ipotezele (care de fapt reprezintă răspunsurile pe care le dă cercetătorul la aceste

întrebările cercetătii, pe baza literaturii de specialitate şi a propriilor estimări) nu au legătură cu

obiectivele sau întrebările cercetării;

ipotezele nu fac referire la variabile măsurabile, care să poată fi testate statistic, ci sunt

generale:

ipotezele sugerează relaŃia cauzală între variabile („ determină”, „ influenŃează” ),

atunci când acestea nu sunt măsurate în context experimental;

ipotezele se referă la mai mult de două variabile, iar de procedura de testare statistică

include numai două variabile.

3.3. Prezentarea lotului de subiecŃi/eşantionului supus cercetării . Se referă la:

descrierea lotului de subiecŃi/eşantionului (modul şi criteriile de constituire, mărime, populaŃie de

referinŃă, numărul de subiecŃi să fie relevant). OpŃional, vă puteŃi referi aici şi la descrierea

variabilelor cercetării.

Greşeli:

omiterea prezentării modului de constituire a lotului de subiecŃi/eşantionului;

omiterea prezentării variabilelor;

prezentare confuză a variabilelor, fără identificarea explicită a variabilelor dependente

şi a celor independente.

9

3.4. Descrierea metodelor şi tehnicilor de cercetare. Instrumentele utilizate în recoltarea

datelor trebuie să fie descrise în mod adecvat. Atunci când se utilizează instrumente cunoscute,

trebuie să se facă referire la referinŃele care le susŃin din punct de vedere teoretic şi aplicativ.

Atunci când se utilizează instrumente elaborate personal (de autorul lucrării), se va descrie

modul în care a fost construit acesta (analiză de itemi, consistenŃă internă, validitate de

construct).

Orice instrument aplicat, indiferent dacă este cunoscut sau elaborat personal, trebuie să se

regăsească, sub formă de prototip, la sfârşitul lucrării, în Anexe.

Greşeli:

utilizarea unor instrumente ale căror caracteristici nu sunt cunoscute;

omiterea analizei caracteristicilor instrumentelor elaborate de autorul lucrării.

Cu referire la metodele şi tehnicile utilizate trebuie avute în vedere următoarele aspecte:

� Într-o cercetare, aplicarea unei singure metode este incompletă, deoarece se situează şi

se finalizează într-un singur nivel analitic (cel mai frecvent descriptiv). Este suficient să se aplice

o altă metodă pentru ca întreaga construcŃie teoretică să se clatine; de aceea se necesită utilizarea

combinată a metodelor, pentru a se crea posibilitatea complementarităŃii şi comparării lor. Se pot

face combinaŃii de gradul I (în cadrul aceleaşi metode) – combinaŃia între concepte, indicatori şi

scale de măsurare în cadrul aceluiaşi instrument de măsurare sau aplicarea repetată a aceluiaşi

instrument de cercetare cu scopul de a verifica gradul de stabilitate în producerea datelor şi

nivelul de consistenŃă a datelor empirice culese în studii diferite şi combinaŃii de gradul II (între

metode diferite) – pentru a elimina efectele induse de particularităŃile fiecărei metode în parte

(unele fiind predominant cantitative, altele predominant calitative, iar un fenomen nu poate fi

redus doar la un singur aspect).

� A nu se confunda metoda cu tehnica/instrumentul! FaceŃi distincŃia clară între

metodă şi tehnică (de exemplu: chestionarul este tehnică sau instrument, iar metoda

corespunzătoare acestei tehnici este metoda anchetei).

� A nu se descrie metodele cunoscute! Ele doar se justifică în cadrul lucrării (de ce le-

am aplicat, ce-am urmărit, care este specificul lor în raport cu cercetarea noastră); descrierea

tehnicilor (instrumentelor) de investigaŃie se face pe scurt (iar instrumentul ca atare se prezintă la

Anexe). ExcepŃie constituie cazul în care studentul elaborează personal metode şi tehnici (atunci

se necesită descrierea completă a acestora)

10

3.5. Analiza datelor, prelucrarea şi interpretarea rezultatelor cercetării

� Există 2 modalităŃi de prezentare a datelor:

a) Se prezintă datele în funcŃie de ipotezele formulate (este cea mai bună modalitate);

b) Prezentare prin aplicarea fiecărei metode (în funcŃie de metode), în final făcându-se

un comentariu.

NOTĂ: Pentru fiecare ipoteză se menŃionează şi metodele cu tehnicile aplicate.

OBSERVAłIE: În cadrul analizei şi prelucrării statistice a informaŃiilor se accentuează

pe următoarele elemente:

� Corectitudinea aplicării formulelor de calcul statistic;

� Analiza statistică a gradului de semnificaŃie a rezultatului obŃinut prin aplicarea

formulelor (teste de semnificaŃie)

� Reprezentativitatea datelor obŃinute şi semnificaŃia psihologică/sociologică.

Acest capitol va trebui să valorifice în mod sistematic, clar şi inteligibil datele obŃinute, în

sprijinul testării ipotezelor cercetării. Din acest punct de vedere, se vor avea în vedere:

a) Prezentarea şi analiza datelor. Presupune ca datele statistice să fie supuse unei

duble analize: analiza statistică descriptivă (prin indicatori adecvaŃi scalei de măsurare a

variabilelor) şi testarea ipotezelor (prin proceduri adecvate fiecărei ipoteze, naturii şi

caracteristicilor variabilelor).

Greşeli:

prea multe grafice (a se selecta acele grafice care să ilustreze relaŃii între variabile, şi

nu variabile individuale);

toate graficele sau tabelele sunt incluse la Anexe, fără a Ńine cont de relevanŃa lor în

text pentru facilitarea înŃelegerii lucrării;

tabelele sunt excesiv încărcate cu cifre, devenind dificilă înŃelegerea lor;

utilizarea unor prelucrări statistice nejustificate, neadecvate;

teste statistice inadecvate ipotezei sau naturii relaŃiei dintre variabile;

rezultatele obŃinute la testele statistice sunt trecute la Anexe (rezultatele se introduc în

text, acolo unde se discută semnificaŃia lor psihologică/sociologică);

rezultatele la testele statistice sunt prezentate incorect;

datele sunt preluate împreună cu texte în limba engleză, emise de programele de

prelucrare, ceea ce face dificilă înŃelegerea rezultatelor.

11

b. Interpretarea psihologică a rezultatelor se referă la transpunerea rezultatelor

statistice în concluzii cu semnificaŃie psihologică/sociologică. Se vor evidenŃia relaŃiile dintre

rezultatele proprii şi cele raportate în literatura de specialitate.

Greşeli:

prezentarea doar a rezultatelor numerice şi a semnificaŃiei statistice, fără a se preciza

semnificaŃia psihologică/sociologică a acestora.

CAPITOLUL 4 – CONCLUZII

4.1. Concluzii parŃiale ale lucrării

� Acestea sunt de tip parŃial şi se raportează la obiectivele şi ipotezele cercetării,

cuprinzând o sumară reluare a obiectivelor şi motivaŃiei cercetării, urmate de sinteza rezultatelor

obŃinute şi a semnificaŃiei acestora în contextul literaturii dedicate temei analizate.

� AtenŃie! În acest capitol (care e bine să nu cuprindă mai mult de 3 pagini) nu se mai

dau informaŃii teoretice (ci doar ce s-a obŃinut în raport cu obiectivele şi ipotezele cercetării) şi în

nici un caz nu se introduc abia acum informaŃii teoretice noi! (Toate informaŃiile teoretice

trebuie incluse în primul capitol!)

4.2. Concluzii generale şi recomandări pentru cercetările viitoare

� Vom identifica şi câteva concluzii generale ale cercetării.

� Se pot menŃiona dificultăŃile întâmpinate pe parcursul cercetării, eventualele puncte

nevralgice ale acesteia, care vor trebui evitate în viitor.

� Se vor preciza deschiderile, recomandările către alte direcŃii de cercetare legate de

subiectul respectiv.

� Se vor menŃiona contribuŃiile personale la realizarea lucrării. Într-un paragraf denumit

„ContribuŃii originale”, se pot menŃiona acele aspecte care reprezintă o noutate în raport cu tema

studiată.

Partea finală

În partea finală a lucrării vor fi puse în ordine succesivă:

• anexele

• lista referinŃelor bibliografice

• rezumatul în limba română

12

Anexe (opŃional)

În anexe se introduc informaŃii care nu sunt imediat necesare în textul lucrării pentru ca

aceasta să fie înŃeleasă sau care prin introducrea lor în text ar fi îndepărtat cititorul de la

cursivitatea ideilor. Anexele pot cuprinde: chestionarele utilizate, ilustraŃii sau tabele

suplimentare, prelucrări statistice suplimentare, orice alte materiale considerate relevante pentru

temă.

Este indicat ca numărul de pagini al anexelor să nu fie excesiv.

Bibliografie

Lista referinŃelor bibliografice ilustrează volumul şi calitatea documentării teoretice a

autorului şi este una dintre componentele importante ale lucrării. Ea este, de asemenea, expresia

atitudinii etice în raport cu sursele de informare utilizate.

Crearea unei liste de referinŃe se supune câtorva reguli de bază:

- citarea tuturor surselor, indiferent de natura lor primară (surse scrise de orice natură,

surse electronice sau internet, surse orale etc.);

- toate sursele citate în textul lucrării trebuie să se regăsească în lista de referinŃe;

- toŃi autorii din lista de referinŃe trebuie să fie citaŃi în text;

- utilizarea unui format standard de citare, unic pe tot parcursul lucrării.

� Câteva reguli generale ale formatului de citare:

- În text, citarea se face prin numele autorului urmat de anul publicării lucrării. De

exemplu: „... text... (Alexandrescu, 2009)”, sau „...aşa cum afirmă Alexandrescu (2009)”.

- Se utilizează un singur stil de citare pe tot parcursul lucrării.

- Preluarea identică a unui fraze va fi citată cu indicarea paginii din sursa utilizată. De

exemplu: „text citat” (Alexandrescu, 2009, p. 125).

- În cazul în care sunt mai mult de trei autori, în text se va trece numai numele primului,

urmat de expresia et al. (în lista de referinŃe se vor scrie numele tuturor);

- La citarea indirectă, se va scrie numele autorului şi anul publicării, urmate de expresia

cit in., după care se pune sursa directă. De exemplu: „... text... Florescu (2007), cit in.

Alexandrescu (2009)”

- În text nu se utilizează decât numele autorilor.

- În lista de referinŃe prenumele autorilor poate fi limitat la iniŃiale.

- Titlul revistei, al cărŃii din care este citat un articol sau o secŃiune, se vor scrie cu litere

italice. La fel se procedează şi cu titlul comunicării ştiinŃifice la un congres.

13

- La citarea unui articol de revistă sau secŃiune de volum, în lista de referinŃe se vor trece

şi paginile (sau, cel puŃin, pagina de început).

- Pentru sursele preluate de pe internet, se vor nota adresa şi data la care au fost accesate.

- Lista de referinŃe va fi ordonată alfabetic, cu indentarea liniei a doua şi a celor

următoare (dacă există), conform modelelor de mai jos:

Exemplificări:

Ahrons, C. R., & Rodgers, R. H. (1987). Divorced families : a multidisciplinary

developmental view. New York: W.W. Norton.

Banderet, L. E., & Burse, R. L. (1991). Effects of High Terrestrial Altitude on Military

Performance. In R. Gal & A. D. Mangelsdorf (Ed.), Handbook of Military Psychology: John

Wiley&Sons Ltd.

Sacco, G. (2002). Errors, mistakes, cultures. Comunicare la 25th EAAP Conference,

Warsaw.

Wilde, G. J. S. (1994). Target Risk, http:\\pavlov.psyc.queensu.ca\target\index.html,

accesat la 25.05.2000

EXIGENłE DE EDITARE

Lucrarea va fi editată pe computer şi tipărită la imprimantă, într-o formă care trebuie să

respecte următorul set de criterii:

o Formatul de pagină: A4, scrisă numai pe o faŃă

o Margini: sus/jos: 2.5 cm, stânga: 3.5 cm, dreapta: 2,5 cm, 12 pct. (pentru text), la 1,5

rânduri, aliniat: stânga-dreapta (justify)

o La tehnoredactarea lucrărilor se utilizează obligatoriu diacriticele

o Tipul fontului: Times New Roman

o Mărimea fontului: 12

o SpaŃiere: 1 ½ rânduri

o Numerotare pagini: jos, la mijlocul paginii

o Titlurile capitolelor, cu majuscule şi pe pagină nouă

o Titlurile subcapitolelor sau subpunctelor, în continuarea textului, la două linii distanŃă,

cu litere bold

o Forma de prezentare: legată cu arc şi copertată transparentă sau cu copertă cartonată

o Număr de cópii: se depun două exemplare, unul la secretariat odată cu dosarul de

înscriere la examenul de licenŃă/masterat, al doilea la profesorul coordonator.

14

Nu este impusă o mărime standard a lucrării. Orientativ, aceasta poate avea între 60 şi

100 de pagini. În mod obişnuit, cele mai multe lucrări cuprind în jur de 60-80 de pagini.

Numărul de pagini în sine, nu reprezintă un criteriu de acordare a notei.

În general, trebuie respectată următoarea pondere din numărul total de pagini:

� 30-40% din lucrare - partea teoretică

� 60-70% din lucrare - partea experimentală (de cercetare concretă)

RECOMANDARI STILISTICE:

Lucrarea va fi scrisă în stil impersonal (nu se va utiliza persoana I). Se va folosi un limbaj

simplu şi clar. InformaŃiile vor fi comunicate într-o manieră directă şi inteligibilă, într-o

structurare logică şi coerentă. Se va acorda atenŃie eliminării greşelilor gramaticale şi de editare.

CERINłE ETICE (Chelcea, Septimiu, 2010):

Citarea corectă vă fereşte de plagiat. A plagia înseamnă „a-Ńi însuşi ideile, textele

(integral sau parŃial), creaŃiile altora, fără a cita”. Plagiatul este o problemă de etică profesională.

Plagiatul „tradiŃional” s-a extins prin apariŃia plagiatului „on line” (sau digital sau de pe

Internet). Pentru a-l evita respectaŃi regulile citării electronice! Aici sunt indicate a fi folosite

doar adrese de reviste de specialitate, cărŃi tipărite în fomat integral (pdf) şi informaŃii postate pe

site-uri ale unor instituŃii sau institute de cercetare.

Există şi o formă „decentă” de plagiat, care este plagiatul involuntar. Evident, şi el trebuie

evitat! Acest tip de plagiat este „practicat” de cei care nu menŃionează cui aparŃin ideile din text,

considerându-le „bun comun”.

Reguli pentru evitarea plagiatului involuntar, valabile atât pentru citarea tipografică, cât şi

pentru citarea electronică:

- să închidem între ghilimele orice text care aparŃine altora;

- să menŃionăm numele, titlul lucrării, locul de apariŃie, editura, anul, pagina;

- să fim atenŃi la distincŃia dintre cunoştinŃele comune, care au intrat în patrimoniul

ştiinŃei şi informaŃiile din sfera dreptului de proprietate intelectuală;

- să reproducem cu cuvintele noastre ideile centrale ale unui text, menŃionând corect

autorul şi opera care ne-au inspirat;

- să prescurtăm textul original, exprimând într-o manieră proprie ideile de bază din opera

citată.

15

Rezumatul în limba română. Este indicat ca rezumatul lucrării să nu depăşească o

pagină. Rezumatul va cuprinde: suportul teoretic, obiectivele cercetării, metodologia cercetării,

rezultate, concluzii.

SecŃiunea IV: CICLURILE ŞI ETAPELE CERCET ĂRII

(Zlate, Mielu, 2000)

Elaborarea lucrării de licenŃă presupune o anumită procesualitate, desfăşurată pe parcursul a trei

mari cicluri, fiecărui ciclu al cercetării corespunzându-i anumite etape:

I. Ciclul preparator (anticipativ) � ConŃine toate operaŃiile intelectuale ale cercetătorului menite a pregăti desfăşurarea

concretă a cercetării, de la formularea problemei de cercetare până la stabilirea anticipativă a

instrumentelor de recoltare a datelor.

� Presupune parcurgerea următoarelor etape (demersuri):

1. delimitarea domeniului, temei şi problemei de cercetare;

2. informarea şi documentarea;

3. specificarea obiectivelor sau a scopurilor;

4. formularea ipotezelor şi a variabilelor;

5. definitivarea metodelor, procedeelor şi a tehnicilor de investigare;

6. alegerea şi descrierea domeniului de aplicare a metodelor.

II. Ciclul productiv � Vizează acŃiunile de aplicare a instrumentelor imaginate în vederea recoltării datelor şi

apoi a prelucrării lor.

� „Produce” date, concluzii, idei inovatoare.

� Presupune următoarele etape:

7. aplicarea metodelor şi recoltarea datelor;

8. prelucrarea datelor recoltate;

9. formularea concluziilor;

10. validarea concluziilor în vederea generalizării lor.

III. Ciclul final � Se referă la finalizarea întregii lucrări de la reluarea ei.

� Încheie cercetarea cu două etape:

16

11. comunicarea sau publicarea rezultatelor şi concluziilor cercetării;

12. reluarea întregului ciclu.

ObservaŃii :

a. Demersurile intelectuale şi practice întreprinse de cercetător de-a lungul celor 3 cicluri,

prin trecerea de la unul la altul, sunt numeroase şi variate. Ele se înlănŃuie unele de altele, după

schema logică prezentată, chiar dacă aceasta nu este rigidă şi ireversibilă.

b. Primul ciclu este interactiv- cercetătorul îl poate repeta până când este convins de

fundamentarea sa riguroasă. Pe măsură ce intră în posesia unor noi informaŃii, el îşi poate

schimba sau reformula ipotezele, poate renunŃa la unele instrumente de investigaŃie, poate

concepe altele noi. Din momentul în care a aplicat însă metodele de cercetare şi a recoltat

primele date (deci când a trecut la ciclul productiv), nu mai are voie să se reîntoarcă la primul

ciclu pentru a schimba ipoteza, fundamentarea metodologică. Ele este obligat să-şi aplice

integral proiectul de cercetare, chiar dacă unele date recoltate îi vor invalida ipotezele. PertinenŃa

rezultatelor, a interpretării şi a concluziilor formulate vor justifica ciclul final- comunicarea şi

publicarea lor, iar invalidarea lor va constitui prilejul redeclanşării unui nou ciclu al cercetării.

Detalii privind etapele cercetării:

1. Delimitarea domeniului, temei şi problemei de cercetare

� Cu această primă etapă debutează orice cercetare, ea condiŃionând într-un fel derularea

întregului ciclu al cercetării.

� Pentru elaborarea unei lucrări de licenŃă, studentul va trebui să circumscrie mai întâi

domeniul, apoi tema şi în fine problema de cercetare. El trebuie să opereze o serie de selecŃii

succesive care îl vor conduce spre formularea precisă a problemei ce urmează a fi investigată.

� „Probleme” de cercetare sunt numai aspectele teoretice sau practice necunoscute sau

neinvestigate până la un moment dat, ci şi cele foarte bine cunoscute, mult investigate şi

teoretizate, însă insuficient, neconvingător sau unilateral abordate. De asemenea, ideile, punctele

de vedere şi conceptele controversate constituie probleme de cercetare.

� Cu cât problema de cercetare va fi mai bine şi mai exact circumscrisă, cu atât va creşte

probabilitatea soluŃionării ei corecte.

� Problema poate avea un grad mare de specificare, chiar de la început, sau îl poate

căpăta pe parcurs, mai ales în urma celui de-al doilea ciclu al cercetării.

17

2. Informarea şi documentarea

� Constă mai întâi în localizarea (identificarea) informaŃiei utile cercetării problemei

propuse şi apoi, în lecturarea şi asimilarea ei.

� Presupune rezolvarea următoarelor aspecte de către cercetător:

a. Care sunt metodele de care dispune pentru recoltarea informaŃiilor necesare?

(de exemplu: metoda convorbirii, metoda analizei documentelor etc)

b. De unde recoltează informaŃiile? (publicaŃii, comunicări ştiinŃifice, lucrări de

popularizare)

c. Care sunt formele recenzării informaŃiilor?

� Contribuie la stabilirea stadiului atins în abordarea şi soluŃionarea problemei

respective, la conturarea punctelor „tari” şi „nevralgice”, la identificarea dezacordurilor dintre

cercetători, a căilor posibile de investigare.

3. Specificarea obiectivelor

� Obiectivele unei cercetări reprezintă ghiduri sau principii călăuzitoare ale întregii

investigaŃii, ele justificând, în mare parte, însăşi cercetarea.

ObservaŃie: cercetarea nu are un scop în sine („cercetăm de dragul de a cerceta!”), ci este

subordonată fie asigurării avansului cunoaşterii ştiinŃifice (scop teoretic), fie optimizării

acŃiunilor şi activităŃilor umane (scop practic).

� Există 2 mari tipuri de obiective:

d. Teoretice (generale)

� Au caracter teoretic-metodologic, cum ar fi: formularea unor teorii, concepŃii,

puncte de vedere; stipularea unor teorii, concepŃii deja elaborate de alŃi autori; corijarea unor

explicaŃii avansate în alte cercetări; analiza comparativă a unor teorii sau soluŃii în vederea

desprinderii asemănărilor şi deosebirile dintre ele; sintetizarea concepŃiilor şi teoriilor existente

cu scopul surprinderii continuităŃii sau rupturii dintre ele, a progresului sau regresului realizat

prin trecerea de la unele la altele; elaborarea unor modele sintetic-integrative; conceperea unor

noi instrumente de investigaŃie; descoperirea unor noi variante de prezentare şi prelucrare

statistico-matematică a rezultatelor etc.

e. Practice (aplicative)

� Cu caracter ameliorativ

� łintesc spre intervenŃia în realitatea studiată în vederea ameliorării funcŃionalităŃii

ei.

18

� Pot fi propuse programe de intervenŃie, menite a contribui la soluŃionarea unor

probleme practice.

OBSERVAłII :

a. Claritatea, exactitatea şi pertinenŃa obiectivelor (teoretice şi practice) evidenŃiază

ancorarea şi anvergura aspiraŃiilor şi demersurilor cercetătorului, capacităŃile lui novatoare şi

previzionale.

b. Obiectivele oferă cercetătorului prilejul ca la capătul investigaŃiilor sale să se întoarcă

de unde a pornit pentru a vedea dacă ceea ce şi-a propus a fost sau nu realizat.

4. Formularea ipotezelor şi a variabilelor

� Constituie cel mai important demers pentru o cercetare ştiinŃifică (ele au fost

considerate ca reprezentând „nucleul” unei cercetări ştiinŃifice).

� Rolul lor este acela de a ghida, de a direcŃiona întreaga cercetare.

� Câteva definiŃii:

f. REBER (1995) – „O ipoteză este o propoziŃie sau asumŃie care serveşte în explicarea

câtorva fapte”.

g. LENY (1997) – Ipoteza este o „propoziŃie teoretică supusă probei faptelor”.

h. KERLINGER (1964) – „O ipoteză este un enunŃ conjunctural despre relaŃia dintre 2

sau mai multe variabile”.(rezultă de aici că legătura dintre variabile nu este sigură, ci probabilă).

i. GALTUNG (1967) – „O ipoteză este o propoziŃie despre felul în care un set de unităŃi

S este distribuit într-un spaŃiu de variabile X1, X2, X3, …Xn.

� Structura ipotezei include:

� O unitate (grup, societate, instituŃie, persoană etc)

� O variabilă (coeziune, inteligenŃă, democraŃie, ierarhie etc)

� Un set de valori ale variabilelor (puternică, autentică, înaltă, excepŃională etc)

� Exemple de ipoteze (tipuri de formulări):

� Cu cât oamenii sunt mai inteligenŃi, cu atât coeziunea grupului din care fac parte

este mai mare.

� Dacă societatea este autentic democratică, atunci ierarhia organizaŃională în

instituŃii nu este prea înaltă.

� Pentru a fi valide, ipotezele trebuie să se fondeze pe fapte reale, să fie verificabile

(confirmarea/infirmarea lor) şi specifice (să nu se piardă în generalităŃi).

� Cel mai frecvent, ipoteza este formulată în termenii: „dacă”….. „atunci”....

19

� În cadrul unei cercetări, întâlnim ipoteze denumite ipoteze empirice (ipoteze de lucru):

observând faptele şi fenomenele din viaŃa cotidiană cercetătorul formulează ipoteze despre

regularitatea probabilă a producerii lor, despre legăturile posibile dintre ele, sau analizând datele

din cercetările empirice anterioare putem intui noi raporturi dintre variabile.

j. Metodele de cercetare sunt deja elaborate şi disponibile. În acest caz, trebuie selectate

metodele cele mai adecvate cercetării în funcŃie de concepŃia general-teoretică împărtăşită, de

obiectivele şi ipotezele cercetării .

k. Elaborarea şi constituirea unor metode noi (situaŃie în care este strict necesară

validarea instrumentului de cercetare).

5. Alegerea şi descrierea domeniului de aplicare a metodelor

� Cine vor fi subiecŃii pe care urmează a se aplica metodele şi tehnicile de cercetare

definitivate în etapa anterioară? Ce caracteristici trebuie să deŃină aceştia? De unde vor fi

selecŃionaŃi?

� Alegerea subiecŃilor se va face în funcŃie de natura problemei studiate şi de intenŃiile

cercetătorului (de a aplica metodele şi tehnicile pe unităŃi mai mari sau mai mici de indivizi).

� Aspecte ce vizează stabilirea eşantionului, mărimea şi reprezentativitatea lui.

� În psihologie, cercetările nu se fac atât pe eşantioane, cât pe grupuri de subiecŃi

(grupuri naturale, grupuri experimentale şi de control).

6. Aplicarea metodelor şi recoltarea datelor

� Vizează măsurarea variabilelor şi testarea ipotezelor formulate.

� Se pune problema modului de aplicare al metodelor şi instrumentelor de cercetare şi

locului de aplicare a acestora (laborator sau teren), care vor influenŃa calitatea cercetării.

7. Prelucrarea datelor recoltate

a. Analiza rezultatelor:

� permite stabilirea gradului de confirmare sau infirmare a ipotezelor de cercetare de

către fapte, precum şi precizarea modului în care orice aspect al datelor recoltate modulează sau

completează primele concluzii referitoare la ipoteze.

� poate fi cantitativă (surprinderea relaŃiilor cantitative, numerice dintre variabilele

studiate) şi calitativă (interesate de substanŃa fenomenelor, de aspectele calitative).

20

b. Interpretarea rezultatelor:

� Constă în corelarea şi integrarea tuturor informaŃiilor rezultate în urma analizei, fie

în vederea formulării de noi ipoteze de cercetare, fie a sugerării unor moi direcŃii de cercetare.

� Este dependentă de gradul de confirmare a ipotezei:

� Confirmarea completă a ipotezei creează cele mai puŃine probleme de

interpretare, deoarece faptul anticipat coincide cu cel măsurat.

� Confirmarea parŃială (atunci când rezultatele obŃinute nu acoperă decât o parte

din ipotezele de la care s-a pornit)

� Infirmarea (echivalând cu negarea demersurilor) ipotezelor ridică cele mai multe

şi mai grave probleme de interpretare.

� În aceste două cazuri, cercetătorul trebuie să dea dovadă de mare prudenŃă

propunând strategii de cercetare care să fie confirmate în viitor (în cazul confirmării parŃiale) sau

întreprinzând analiza erorilor metodologice, chiar a poziŃiilor teoretice inexacte de la care s-a

pornit (în cazul infirmării ipotezelor).

8. Formularea concluziilor

� În urma analizei şi interpretării datelor recoltate, a stabilirii semnificaŃiei lor în raport

cu problema abordată şi mai ales cu ipotezele elaborate, se recurge la formularea concluziilor

întregii cercetări (concluzii finale).

� Concluziile:

� Sunt exprimări sintetice care conŃin sau rezumă esenŃa rezultatelor obŃinute în

cercetare.

� Pot avea un caracter mai general sau mai particular în funcŃie de generalitatea sau

specificitatea obiectivelor şi ipotezelor iniŃiale.

� Relevă gradul de originalitate a cercetării, dacă s-a ajuns la idei noi care le

depăşesc sau continuă pe cele deja cunoscute sau dacă ideile deja cunoscute sunt doar

confirmate sau întărite.

� ConŃin uneori implicit sugestii, pentru viitoarele cercetări (este de dorit însă

formularea explicită a acestor sugestii).

21

SecŃiunea V: SUSłINEREA LUCR ĂRII DE LICEN łĂ

SusŃinerea lucrării de licenŃă/disertaŃie, în faŃa comisiei de specialitate, trebuie să se

încadreze între 10 - 15 minute.

Absolventul trebuie să prezinte lucrarea conform următoarelor obiective operaŃionale:

�� Să facă o scurtă introducere (să menŃioneze titlul lucrării, numele absolventului, numele

coordonatorului ştiinŃific, actualitaeta temei);

�� Să prezinte principalele idei din conŃinutul lucrării, accentul fiind pus pe Metodologia

cercetării (obiective, ipoteze, metode şi tehnici utilizate, lotul de subiecŃi, rezultate);

�� Să prezinte aspectele de originalitate ale lucrării, avantaje şi limite ale cercetării, sugestii

pentru cercetări viitoare.

La finalul prezentării, membrii comisiei vor adresa întrebări pentru a verifica mai ales

dacă absolventul:

• cunoaşte bine tema (problematica) abordată;

• a formulat în mod corect obiectivele şi ipotezele cercetării;

• a stabilit în mod adecvat lotul de subiecŃi;

• a aplicat în mod corect şi personal instrumentele/tehnicile de cercetare;

• a utilizat în mod adecvat bibliografia.

SecŃiunea VI:

CRITERIILE DE EVALUARE A LUCR ĂRII DE LICEN łĂ/DISERTAłIE

1. Îmbinarea dintre cercetarea teoretică şi cea aplicativă (cu pondere pe cercetarea

aplicativă).

2. Noutatea şi actualitatea temei.

3. Capacitatea de formulare clară şi riguroasă a obiectivelor şi ipotezelor.

4. ContribuŃii personale:

� În plan teoretic: noi puncte de vedere, de abordare, delimitări conceptuale etc.

� În plan aplicativ: utilizarea unor metode mai noi sau mai vechi, creaŃie de metodă, de

tehnici de investigaŃie.

5. Informare bibliografică – recenŃa bibliografiei, variaŃia, adecvarea la subiect, selecŃia.

6. Aspecte de design a lucrării: structurare, punere în pagină, reprezentare grafică etc.

7. Modul de susŃinere al lucrării.

22

SecŃiunea VII: BIBLIOGRAFIA CONSULTAT Ă

CHELCEA, Septimiu (2010). Cum să redactăm o lucrare de licenŃă, o teză de doctorat,

un articol ştiinŃific în domeniul ştiinŃelor socioumane. EdiŃia a IV-a revizuită şi adăugită. Editura

Comunicare.ro: Bucureşti.

ECO, Umberto (2006). Cum se face o teză de licenŃă: Disciplinele umaniste. Editura

Polirom: Iaşi.

ZLATE, Mielu (2000). Introducere în psihologie. Editura Polirom: Iaşi.

MULT SUCCES!

23

SecŃiunea VIII - ANEXE

24

Anexa 1 – Coperta lucrării de licenŃă




SPECIALIZAREA: PSIHOLOGIE (sau SOCIOLOGIE)

LUCRARE DE LICEN łĂ

COORDONATOR ŞTIINłIFIC:

(Titlul didactic prescurtat-titlul ştiin Ńific prescurtat – prenume – nume)

ABSOLVENT:

(Nume – iniŃiala prenumelui tatălui. – prenume)

BUCUREŞTI

2013

25

Anexa 1 – Coperta lucrării de disertaŃie




PROGRAMUL DE STUDII: MANAGEMENT ORGANIZAłIONAL ŞI AL

RESURSELOR UMANE (sau PSIHOLOGIE JUDICIARĂ ŞI

VICTIMOLOGIE)

LUCRARE DE DISERTA łIE



ABSOLVENT:


BUCUREŞTI

2013

26

Anexa 2 – Prima pagină a lucrării de licenŃă




SPECIALIZAREA: PSIHOLOGIE (sau SOCIOLOGIE)

LUCRARE DE LICEN łĂ

TITLUL



ABSOLVENT:


BUCUREŞTI

2013

27

Anexa 2 – Prima pagină a lucrării de disertaŃie




PROGRAMUL DE STUDII: MANAGEMENT ORGANIZAłIONAL ŞI AL

RESURSELOR UMANE (sau PSIHOLOGIE JUDICIARĂ ŞI

VICTIMOLOGIE)

LUCRARE DE DISERTA łIE

TITLUL



ABSOLVENT:


BUCUREŞTI

2013

28

Anexa 3 – Model de cuprins al lucrării de licenŃă/disertaŃie

CUPRINS

Introducere ................................................................................................................ Pag.

Capitolul 1. Aspecte general - teoretice ...................................................................

Capitolul 2. Aspecte concrete ale problematicii studiate .......................................

Capitolul 3. Metodologia cercetării ........................................................................

3.1. Obiectivele cercetării .................................................................

3.1.1. Obiective teoretice .................................................................

3.1.2. Obiective practice ...................................................................

3.2. Ipotezele cercetării .......................................................................

3.3. Lotul de subiecŃi supus cercetării ...............................................

3.4. Metode şi tehnici utilizate .............................................................

3.5. Analiza datelor, prelucrarea şi interpretarea rezultatelor ........

Capitolul 4. Concluzii ................................................................................................

4.1. Concluzii parŃiale ale lucrării ........................................................

4.2. Concluzii generale şi recomandări pentru cercetările viitoare ...

Anexe (opŃional) .........................................................................................................

Bibliografie .................................................................................................................

Rezumatul lucrării ....................................................................................................

ghid licenta 2013

Documents