licenta entomologie marciuc alexandru
TRANSCRIPT
I N T R O D U C E R E
Lucrarea de licenţă are ca obiectiv studiul dăunătorilor din culturile de porumb şi combaterea
lor în condiţiile fermei agricole S.C. Cereal Agromas SRL Răuseni, din judeţul Botoşani. Alegerea
temei are o motivaţie ştiinţifică datorită rolului pe care judeţul Botoşani îl are în agricultutura ţării.
Rezolvarea problemei alimentare mondiale, depinde în mod direct şi hotărâtor de mărirea
producţiei agricole, prin utilizarea raţională a resurselor de producţie şi modernizarea tehnică a
agriculturii.
Alături de resursele solului (fertilitatea solurilor), precipitaţiile, combaterea dăunătorilor din
cultura de porumb este una din verigile importante ale tehnologiei cultivării şi obtinerii producţiilor
ridicate de porumb, nerespectarea prevenirii şi combaterii dăunătorilor putând aduce pierderi la
cereale între 27 – 36%.
Lucrarea este structurată în opt capitole. În capitolul 1 este prezentată importanţa culturii de
porumb pe glob, răspândirea sa în lume şi în ţara noastră, cerinţele faţă de factorii ecologici, zonarea
culturii de porumb în România, cadrul natural al zonei şi descrierea unităţii agricole. Pe parcursul
capitolului 2 este prezentat studiul actual al cunoaşterii pe plan naţional şi internaţional al
dăunătorilor şi combaterea acestora din cultura porumbului. Capitolul 3 expune principalii dăunători
din cultura de porumb.
Capitolul 4 prezintă principalele verigi tehnologice la cultura porumbului.
În capitolul 5 este prezentă tehnologia de prevenire şi combatere integrată a dăunătorilor la
porumb.
Capitolul 6 prezintă scopul, obiectivele şi metodica experienţei.
Rezultatele obţinute prin tehnologia de cultivare, atacurile şi tratamentele efectuate asupra
culturii de porumb pe perioada anilor 2009 – 2011 este prezentată în capitolul 7.
În capitolul 8 este prezentată analiza eficienţei economice la cultura porumbului în anii 2010
– 2011 unde se arată cheltuielile cu fiecare lucrare în parte şi profitul obţinut pe 1 hectar de porumb
prin vânzarea producţiei realizate.
Concluziile asupra studiului dăunătorilor şi combaterii acestora din cultura de porumb în
ferma agricolă S.C. Cereal Agromas SRL şi condiţiile climatice de cultivare a porumbului în zonă
8
sunt prezentate în final adăugându-se şi câteva recomandări.
CAPITOLUL 1
Porumbul – Importanţa sa în lume şi în România
1.1 Importanţa culturii de porumb. Răspândirea sa în România şi în lume
Porumbul este alături de grâu, orz şi soia, una dintre cele mai importante culturi. Porumbul este o
plantă nouă pentru Vechiul Continent. În America însă porumbul se cultiva cu aproximativ 2500 –
3000 de ani î.Hr. În timpul civilizaţiilor aztecă în Mexic, maya în America Centrală şi incaşă în
America de Sud, era singura cereală cultivată în acea vreme.
După suprafaţa cultivată în lume porumbul ocupă locul al doilea dupa grâu suprafeţele din
ultimii ani depăşind 155 de milioane de hectare.
În ţara noastră porumbul se cultiva de la sfârşitul secolului al XVII-lea, în Muntenia (pe
timpul domniei lui Şerban Cantacuzino), apoi în Moldova şi Transilvania.
În România, porumbul este principala plantă de cultură, ocupând primul loc
atât ca suprafaţă (în medie 30% din terenurile arabile), cât şi ca producţie (totală
şi în medie pe hectar). De aceea, nivelul producţiei şi eficienţa economică a culturilor de poumb sunt
o problemă de interes naţional. Chiar dacă la începutul secolului XX producţiile medii nu depăşeau
1000 kg /ha începând cu a doua jumătate a secolului, atenţia sporită acordată culturii porumbului,
prin efectuarea unor investiţi pentru mecanizarea lucrărilor de pregătire a solului şi înmulţirea unor
soiuri, mai ales în fermele de stat, a determinat, pentru prima dată, o creştere a producţiei de porumb
a ţării prin ridicarea nivelului producţiei la hectar, însă nu pe măsura aşteptărilor şi a necesităţilor.
În ultimii 10 ani suprafeţele cultivate cu porumb în România au oscilat între 2,3 şi 3,1 milioane
hectare, iar producţiile medii pe hectar au fost cuprinse între 1500 şi 4500 kilograme/ha.
Extinderea pe care o are se datorează atât valorii sale alimentare, cât şi paticularităţilor
agrofitotehnice ale culturii, cele mai importante fiind :
- potenţial mare de producţie (cu circa 50% mai mare decât la celelalte cereale) ;
- are o mare plasticitate ecologică ;
9
- capacitate foarte bună de valorificare a îngrăşămintelor şi a apei de irigaţie ;
- suportă foarte bine monocultura ;
- coeficient mare de înmulţire, necesitând cantităţi mici de sămânţă (de 150 – 400 de ori) ;
- cultura este mecanizabilă 100% ;
- recoltarea se face fără pericol de scuturare ;
- păstrarea uşoară a producţiei ;
- este o plantă prăşitoare fiind bună premergătoare pentru aproape toate plantele de
cultură ;
- semănându-se primăvara mai târziu, poate permite eşalonarea mai bună a lucrărilor
agricole de primăvară ;
- posibilităţi variate de de utilizare a producţiei ;
În alimentaţia omului din totalul producţiei mondiale se utilizează aproximativ 15% sub
diferite forme : mămăligă, turtă, pâine în amestec cu făina de grâu, crupe, porumb fiert (ştiuleţi in
faza de lapte) etc. Cea mai mare parte a producţiei de porumb (aproximativ 75%) este utilizată in
hrana animalelor. Un kilogram de porumb asigură 1,2 unităţi nutritive şi 80 – 90 grame proteină. El
are deasemenea un conţinut de fibre scăzut.
Porumbul este utilizat preponderent la îngrăşarea porcilor şi a păsărilor, dar şi în furajarea
cabalinelor, taurinelor şi ovinelor.
Boabele de porumb au o largă utilizare în industrie datorită conţinutului lor. Din 100 kg de
boabe se pot obţine 63 kg de amidon, 71 kg glucoză sau 44 l alcool, 77 kg făină de porumb, iar din
embrioni se pot obţine 1,8 -2,7 l ulei şi 3,6 kg turte.
Din ciocălăi se obţin: furfurol, nutreţuri pentru rumegătoare, săpunuri, vitamine sau sunt
folosiţi drept combustibili.
Din producţia mondială de porumb, 6 – 10% se utilizează în industrie unde este procesat pe
cale umedă sau fermentativă. Prin prelucrare umedă (45% umiditate) se obţine amidon, dextrine,
produse dulci, ulei de porumb, produse furajere.
Prin prelucrarea uscată a boabelor se obţine griş de porumb şi făină de porumb, grişul obţinându-se
prin măcinarea endospermului cornos, iar făina de porumb din endospermul făinos.
Tabelul 1.1
Evoluţia suprafeţelor cu porumb pe glob (mii ha)
1980 2000 2006 2007 2008 2009
Total pe glob 126035 138441 148826 159048 161105 159531
Africa 18193 25753 28487 28076 29295 30269
10
America de Nord şi Centrală 39399 39592 39133 46072 46370 45270
America de Sud 16751 17465 18541 20266 21631 19669
Asia 36815 41820 49056 50973 52176 52851
Europa 11738 13705 13509 13590 11541 11381
Oceania 76 104 100 71 91 91
Primii 4 cultivatori de porumb din lume sunt SUA, China, Brazilia şi Mexic, aproximativ 45% din
cantitatea totală de porumb de pe glob fiind produsă de SUA.
Tabelul 1.2
Producţia medie (kg/ha) la porumb pe glob
1980 2000 2006 2007 2008 2009
Total pe glob 4210 4270 7060 7890 8260 8170
Africa 2820 1720 4960 4770 5520 5660
America de Nord şi Centrală 2120 7060 2490 2670 2750 2340
America de Sud 3230 3170 6740 8460 9310 7560
Asia 8450 3560 2110 2180 2380 2330
Europa 5470 4620 7670 6740 9320 8390
Oceania 3320 5760 6190 4400 6060 6270
Tabelul 1.3
Evoluţia suprafeţelor şi producţiilor de porumb în România
Specificare
Suprafaţă
(mii ha)
Producţia medie
(kg/ha)
Producţia totală
(mii tone)
1960 3571,9 1550 5530,9
1970 3084 2120 6535,5
1980 3287 3210 10563,3
1990 3466,7 2760 6809,6
2000 2700 1555 4200
2001 2800 2778 7500
2002 2894 2900 8392,6
11
2003 3119 3070 9575,3
2004 3000 4410 13230
2005 2662 3743 9965
2006 2520 3565 8986
2007 2552,8 1526 3855,1
2008 2449,5 3213 7870
2009 2345,5 3406 7987,7
1.2 Cerinţele porumbului faţă de factorii ecologici
1.2.1Cerinţele faţă de temperatură
Porumbul este o plantă iubitoare de căldură, cerinţele sale mari faţă de temperatură ieşind în
evidenţă chiar cu germinaţia, care are loc la minim 8 – 10 grade C. În luna mai temperatura trebuie
să fie de peste 13 grade C, la apariţia paniculului de aproximativ 18 grade C, iar după aceea până la
apariţia mătăsii şi în timpul fecundării de 22 grade C. În timpul formării boabelor temperatura poate
să scadă până aproape de 10 grade C, iar în timpul maturării lor pană la 15 grade C.
Temperatura optimă pentru creştere şi dezvoltare este cea de 25-30oC. Maxima la care porumbul
încetează creşterea este 45-47oC, la o temperatură de 49-51oC, în timp de 10 minute, plantele pier.
La temperaturi de 32-35oC si umiditatea relativă a aerului de aproximativ 30%, în răstimp de 1-2 ore
dupa crăparea anterelor, grăuncioarele de polen se usucă, pierd capacitatea de încolţire, condiţionând
împlinirea slabă a ştiuleţilor. La o temperatură diurnă medie mai mica de 15oC şi mai mare de 30oC,
procesele de creştere se reţin semnificativ. La începutul vegetaţiei (la temperaturi de 15oC),
porumbul va creşte încet, va avea culoare galbenă, sistem radicular prost dezvoltat; plantele vor fi
uşor atacate de boli, fapt ce diminuează producţia. Brumele uşoare de -2 -3oC distrug frunzele
plantelor tinere, iar temperaturile de -4oC distruge întreaga plantă. În condiţii de temperaturi ridicate
în timpul zilei şi scăzute pe timp de noapte, ritmul de creştere al plantelor de porumb se reduce,
perioada de vegetatie se prelungeşte şi producţia scade.
1.2.2 Cerinţele faţă de umiditate
Porumbul este o plantă care rezistă foarte bine la secetă, mai ales în prima parte a perioadei
12
de vegetaţie. Perioada critică se situează între 10 – 20 iunie si până pe 10 – 20 august cand porumbul
consumă aproximativ 70% din necesarul de apă.
Pentru germinare, boabele de porumb absorb o cantitate de apă egală cu 27-34% din
greutatea lor. În perioada intensivă de creştere, plantele mature evaporă zilnic 4-4,5 l de apă; 6-10
mm la ha. Pentru a forma 1 t de boabe, porumbul consumă aproximativ 800 t de apă.
Există o corelaţie directă între cantitatea anuală de precipitaţii căzută şi producţia de boabe obţinută,
în sensul că se obţin producţii mai mari când suma precipitaţiilor anuale este de peste 500 mm, o
repartizare optimă a precipitaţiilor, în ţara noastră, pentru cultura de porumb ar fi: luna mai 60 – 80
mm, luna iunie 100 – 120 mm, iulie 100 – 120 mm şi august 20 – 60 mm.
1.2.3 Cerinţele faţă de lumină
Porumbul fiind o plantă de origine sudică considerat plantă de zi scurtă, manifestă pretenţii mari
faţă de lumină. Energia chimică din întreaga biomasă poate reprezenta 5 – 6% din energia solară
incidentă pe masa foliară.
Înfloreşte mai repede atunci cand ziua durează 9-8 ore, dacă durata zilei este mai mare de 12-14 ore,
perioada de vegetaţie se lungeşte. La aceeaşi latitudine, la fiecare deplasare cu 16 km spre sud sau
spre nord faţă de zona în care a fost creat, un hibrid devine cu o zi mai timpuriu sau mai tardiv.
Insuficienţa luminii, ca urmare a umbririi porumbului de către buruieni sau a semănatului prea des,
conduce la diminuarea suprafeţei foliare, reducând productia.
1.2.4Cerinţele faţă de sol
Porumbul asigură recolte pe soluri foarte variate însă rezultatele cele mai bune se obţin pe
solurile curate de buruieni, cu un strat de humus adânc, fertile, luto-nisipoase şi o reacţie neutră a
solului (pH – 6,5 – 7,0), cele mai potrivite pentru porumb fiind cernoziomurile levigate şi solurile
aluviale uşoare. Pe solurile cu pH sub 5,8 este necesară amendarea. Mai puţin favorabile sunt
solurile argiloase, tasate, compacte, cu hardpan.
Porumbul nu rezistă la soluri sărate, înmlăştinite, cu pH mai mic de 5.
1.2.5 Zonarea porumbului în România
13
Aprecierea favorabilităţii zonelor de cultură pentru porumb în ţara noastră are la bază potenţialul
termic al zonei. Potenţialul termic al unei zone în cazul porumbului este reprezentat de suma
temperaturilor medii zilnice biologic active (temperaturi mai mari de 10 oC).
În ţara noastră s-au stabilit 3 zone de cultură pentru porumb, în cadrul fiecărei zone
delimitându-se agroecosistemele în care se pot cultiva cu succes diferiţi hibrizi.
Zona I
Această zonă arealele unde suma unităţilor termice utile este cuprinsă între 1400 şi 1600 oC:
câmpia din sudul ţării, Dobrogea şi sudul Podişului Moldovei, Câmpia de Vest (judeţele Timiş,
Arad, Bihor) pană la sud de Oradea. În această zonă sunt predominante solurile fertile
corespunzătoare culturii porumbului.
În Câmpia de Sud, Dobrogea şi sudul Podişului Moldovei factorul principal care poate limita
producţiile de porumb îl reprezintă precipitaţiile insuficiente din perioada de vegetaţie. În această
zonă sunt recomandaaţin în cultură hibrizii tardivi în proporţie de 75 – 80% aceştia valorificând prin
producţii potenţialul termic şi hibrizii mijlocii 20 – 25% ca premergători pentru cerealele păioase de
toamnă şi pentru eşalonarea recoltatului.
Zona II
Zona II cuprinde areale în care unităţile termice utile sunt cuprinse între 1200 şi 1400 oC.
Această zonă include cea mai mare parte a Podişului Moldovei, o fâşie îngustă în partea de nord a
Câmpiei de Sud în zona colinară subcarpatică şi câmpia din nord – vestul ţării (la nord de Oradea).
În această zonă sunt recomandaţi în cultură preponderant hibrizii mijlocii 50 – 60%, hibrizii
timpurii până la 30% şi hibrizii tardivi până la 20%.
Zona III
Zona III cuprinde areale unde constata termică are valori cuprinse între 800 şi 1200 oC. În
această zonă se încadrează zonele submontane ale Carpaţilor Meridionali, de Curbură şi Orientali,
Podişul Transilvaniei, Depresiunea Maramureşului. În această arie se cultivă circa 75% hibrizi
timpurii, diferenţa revenind hibrizilor mijlocii. Pentru a se evita situaţiile în care hibrizii nu ajung la
maturitate datorită nerealizării sumei gradelor de temperatură biologic active, la zonarea hibrizilor se
va lua în calcul o marjă de siguranţă de aproximativ 100 – 150 oC.
14
1.3Studiul cadrului natural al zonei în care este situată ferma agricolă S.C. Cereal
Agromas SRL
1.3.1 Situaţia geografică. Descrierea comunei Răuseni
Comuna Răuseni este aşezată în partea de N-E a ţării fiind strabătută de paralela de 47o34’ latitudine
nordică şi meridianul de 27o11’ longitudine estică. Teritoriul comunei, din punct de vedere
administrativ, se află situat în partea de sud-est a judeţului Botoşani mărginindu-se cu:
• La nord-est: comuna Călăraşi
• La nord-vest: comuna Hlipiceni
• La sud-est: comuna Andrieşeni (jud. Iaşi)
• La sud-vest: comuna Şipote (jud. Iaşi)
Figura 1.1 Localizarea Comunei Răuseni pe harta judeţului Botoşani
Între aceste limite teritoriul comunei are o formă poligonală, neregulată şi cu o suprafaţă de
5099 ha.
Centrul comunei, satul Răuseni, ocupă o poziţie favorabilă fiind situat la întâlnirea unor
15
vechi drumuri şi anume: DJ 282A – Botoşani – Suliţa – Răuseni – Călăraşi – Santa Mare, cu DJ 282
Todireni – Răuseni – Rediu – Şipote – Vlădeni – Iaşi şi calea ferată Iaşi-Dorohoi, construită în anul
1896, având astfel o bună legătură cu principalele oraşe.
1.3.2 Relieful
Teritoriul comunei Răuseni face parte din Câmpia Moldovei (subdiviziune a Podişului
Moldovei) fiind situată în partea centrală a acestuia, străbătut de râul Jijia pe direcţia NV-SE şi apoi
NS.
Limitele comunei sunt date la NE de Dealul Ciornohal (247 m altitudine), cea mai mare
altitudine din zonă, la Vest de Dealul Ursu şi Dealul Rupturii.
Situată în partea centrală a Câmpiei Moldovei, comuna Răuseni se prezintă sub forma unei
regiuni colinare, cu dealuri prelungite şi scunde, altitudinea maximă fiind de 208 m (Dealul
Comândăreşti) in parte de SE a satului Răuseni. Relieful s-a format în urma acţiunii reţelei
hidrografice (râul Jijia şi afluenţii săi) şi a proceselor deluviale dând naştere la forme caracteristice
de eroziune şi acumulare, altitudinile cele mai reduse se găsesc în albia majoră a râului Jijia (cca. 60
m). Energia maximă a reliefului depăşeşte cu puţin 100 m. Pe teritoriul comunei se întâlnesc 2
subunităţi geomorfologice de bază: valea râului Jijia şi a afluenţilor acestuia şi dealurile (terasele) ce
însoţesc aceste văi.
Dealurile (interfluviale) cu orientare în general NV-SE prezintă în marea lor majoritate o
înclinare slabă de 3-5o fapt ce favorizează procesul de mecanizare a agriculturii. În fruntea
versanţilor apar râpe adânci (5-15 m) cu un grad superior de degradare a vegetaţiei şi solului
(versantul estic al Dealului Vultur, versantul vestic al Dealului Răuseni). Procesele de surpări,
alunecări, regolări, spălări au un rol deosebit în evoluţia reliefului şi în special al versanţilor cei cu
expunere nordică şi nord – vestică (coasta Pogorăşti, Vulturul Bătrîn, Mihăiasa, La odaie) cu funcţia
de creste au degradări mai intense. Larga dezvoltare a degradărilor de teren se datorează condiţiilor
naturale favorabile (alcătuirea petrografică dominată de faciesul argilo – marnos) cât şi utilizări
neraţionale a terenurilor în condiţiile agriculturii individuale (a parcelării existente) din trecut şi de
astăzi când majoritatea lucrărilor erau sau sunt executate perpendicular pe curbele de nivel.
Eroziunea torenţială (liniară) este seminodată pe teritoriul comunei, suprafeţe întinse de teren fiind
brăzdate de numeroase rigole, ogaşe şi ravene.
Alunecările de teren sau porniturile reprezintă un element important al peisajului local cu rol
negativ, fenomene semnalate mai ales în partea de vest a satului Răuseni, în partea vestică a satului
Stolniceni, alunecări care au afectat chiar şi vatra celor două sate.
16
1.3.3 Clima
Poziţia geografică din NE ţării creează comunei Răuseni, ca de altfel întregii regiuni din care
face parte (Câmpia Moldovei) condiţii de climat temperat continental cu influenţe de ariditate.
Concret, caracteristicile climatului continental excesiv în care se află teritoriul comunei Răuseni,
sunt date de înregistrările efectuate în cadrul secţiei meteorologice Răuseni (47o34’ latitudine şi
27o11’ longitudine E, alt. – 62 m) după cum urmează:
Temperatura medie anuală (1963 – 1977) a fost de 9,2oC cu variaţii între 7,8 oC şi 10,3 oC;
Temperatura maximă absolută +38,1 oC la 13.07.1989;
Temperatura minimă absolută a fost de -29,9 oC la 18.01.1999;
Vânturile dominante sunt cele de NV – 23% şi SE – 17,2%. Predominarea vânturilor din
direcţia NV, N, NE (40%) se reflectă şi în modul de orientare a locuinţelor populaţiei din
satele componente care au intrarea predominant spre S, SV.
Precipitaţiile atmosferice nu depăşesc în medie 520 l/mp/an, prezentând mari variaţii în cursul
anului de la an la an, cu tendinţa scăderii cantităţilor acestora în ultimii ani, mai ales sub formă de
zăpadă.
1.3.4 Hidrografia
Apele de suprafaţă şi subterane au un rol de bază în existenţa oricărei aşezări omeneşti, de
aceea este necesară cunoaşterea raporturilor dintre aceste elemente.
Sub formă de izvoare, ape curgătoare, întâlnim apa răspândită pe toată raza comunei
şi s-ar părea că omul o poate folosi din belşug şi fără prea multă străduinţă, realitate e însă
alta. Clima, sărurile solubile din sol, adâncimea mare a pânzei de apă freatică reduc simţitor
rolul ei antropogenetic.
Regimul apelor freatice depinde în mare parte de condiţiile climatice ale anului
respectiv (precipitaţii atmosferice, temperatura aerului) mai ales apele suprafreatice din şesul
Jijiei şi terasele inferioare ale acestuia (ex.Vatra satului Răuseni). Numeroasele izvoare ce
sunt răspândite pe versanţii dealurilor sau la baza acestora şi a căror prezenţă este dovedită
de aşa numitele „ochiuri de apă”, fiind supuse influenţei climei, nu aduc mari foloase omului
deoarece în perioada când este nevoie de mai multă apă, ele îşi reduc debitul sau chiar seacă.
17
În timpul perioadelor mai secetoase pe coastele dealurilor unde este mai la suprafaţă apar
eflorescenţe saline, cu vegetaţie halofilă în dese rânduri, cum este cazul izvoarelor de pe
coasta “Mihăiasa” şi versantul estic al Dealului Răuseni. Fântânile cu apă dulce (bună) sunt
foarte rare mai ales în vatra satului Răuseni şi de aceea pentru a eterniza binele celui ce a
construit aceste fântâni poartă de obicei numele lui (ex. Fântâna “La Sârghi”, “La Jugla”,
ş.a.)
Apele de adâncime sunt cantonate în cea mai mare parte în depozitele permeabile ale
sarmaţianului inferior, în aluviunile de bază din şesul Jijiei şi depozitele din baza teraselor la
adâncimi cuprinse între 12 – 14 m în zona de interfluvii (satul Doina, Stolniceni).
Pe teritoriul comunei există două captări de apă: iazul Tiliuţă din Valea Doinei în
suprafaţă de 4 ha şi iazul Mihăiasa cu suprafaţa de 12 ha.
Principalul curs de apă este râul Jijia care străbate comuna pe direcţia NV-SE prin partea
estică a teritoriului pe o lungime de cca. 9 km în linie dreaptă, iar împreună cu meandrele (cotiturile)
măsoară 24 km. Alimentarea cu apă a Jijiei şi a pâraielor ce sunt afluienţi ai acestora (Mihăiasa,
Vultur) se face în proporţie de peste 86% din precipitaţii, de unde şi dependenţa accentuată a
scurgerii de factorul climatic, cu valori ridicate în martie – aprilie şi foarte scăzute iarna sau vara.
1.3.5 Vegetaţia şi fauna
Vegetaţia şi fauna s-au dezvoltat şi evoluat sub influenţa climatului stepic al
silvostepei caracterizat prin amplitudini termice mari, precipitaţii reduse.
Silvostepa este formată din pâlcuri de pădure, păşuni şi fâneţe naturale.
Pădurile ocupau în 1902 o suprafaţă de circa 90 ha şi acopereau o parte a Dealului
Răuseni, dealului Viilor, Dealului Topală situate în partea de V şi SV a comunei, păduri ce
erau proprietăţi particulare. Suprafeţele de pădure sunt reprezentate prin stejărete în amestec
cu alte foioase: carpen, ulm, frasin, arţar, tei, salcâm.
În prezent suprafaţa ocupată cu păduri este de 183 ha din care proprietat de stat – 140
ha, iar proprietate privată – 43 ha.
Pajiştile naturale (păşunile) ocupă o suprafaţă mai mare din care în şesul Jijiei mai
bine de jumătate.
În lunca Jijiei şi a pâraielor afluente ale acestora sau ale Miletinului apare vegetaţia de luncă
constituită din sălcii, stuf şi alte specii ierboase.
Fauna specifică: rozătoarele, vulpea, căprioara, graurul, ciocârlia, huhurezul, gaia, uliul
porumbar.
18
1.3.6 Solurile
Situat în plin centrul Câmpiei Moldovei, teritoriul comunei Răuseni, din punct de vedere
pedologic se caracterizează prin prezenţa molisolurilor (cernoziomuri propriu-zise şi cernoziomuri
levigate), argilosolurile, soluri aluvionare gleizate şi lacovişti, sărături (soluri malomorfe).
1.3.7 Surse ale solului şi ale subsolului
Principalele resurse cu un potenţial determinant pentru dezvoltarea localităţilor o reprezintă
solul care datorită climei şi factorilor pedoclimatici favorizează dezvoltarea culturilor vegetale, cât şi
creşterea animalelor.
Comuna Răuseni nu deţine un fond silvic important, fapt pentru care populaţia întâmpină
greutăţi în ceea ce priveşte aprovizionarea cu lemn de foc, material de construcţie. Subsolul comunei
prezintă importanţă prin argila foarte bună care poate fi valorificată pentru fabricarea de cărămizi,
teracotă.
1.3.8 Zone cu riscuri naturale
Zone inundabile se întâlnesc în albia majoră a râului Jijia, precum şi a celorlalte pâraie mai
ales primăvara la topirea zăpezilor şi în lunile anului bogate în precipitaţii. Ca urmare a viiturilor an
de an sunt inundate aproximativ 500 ha de teren agricol.
În comuna Răuseni se întâlnesc zone cu alunecări de teren în special pe versantul Vulturul
Bătrân şi Tânăr, Pogoroaia, Odaia şi Valea Stolniceni. Suprafaţa afectată de zonele de risc natural
din comuna Răuseni este de cca. 80 ha.
1.3.9 Mediul
Pe teritoriul administrativ al comunei Răuseni nu au fost depistate surse de poluare majore
ale solului, apelor şi aerului.
În principal poluarea teritoriului comunei Răuseni este determinată de zonele de riscuri
naturale de inundabilitate şi alunecărilor de teren, precum şi de depozitarea la întâmplare a gunoiului
menajer, situaţie ce trebuie rezolvată foarte urgent prin înfiinţarea de puncte de colectare a
gunoaielor şi a platformelor ecologice.
Amplasamentele necorelate cu distanţele optime faţă de vecinătăţi şi faţă de direcţia
vânturilor dominante şi dimensionarea necorespunzătoare a dotărilor de salubritate, cât şi inexistenţa
sistemului de colectare şi tratare a apelor uzate, constituie factori generatori de inconveniente pentru
19
protecţia şi conservarea mediului.
1.4 PREZENTAREA UNITĂŢII
Unitatea SC Cereal Agromas SRL Răuseni a fost înregistrată în data de 14 februarie 2007
având sediul în sat Răuseni comuna Răuseni judeţul Botoşani, având codul unic de inregistrare RO
21087752, societatea administrând in momentul înfiinţării 160 hectare teren arabil din care 40
hectare aparţinând administratorului si 120 hectare luate în arendă. În anul înfiinţării firma dispunea
de următoarele dotări în parcul agricol:
- 2 tractoare U650 M de 65 cai putere;
- grapă cu discuri GD 3,2
- 2 pluguri P 325 M;
- maşină de pulverizat soluţii lichide MIL 600;
- remorcă auto basculabilă pentru transport cereale cu o capacitate de 8000 kg;
- remorcă auto basculabilă pentru trasport cereale cu o capacitate de 5000 kg;
- cultivator purtat CSC 7 B;
- semănătoare pentru plante prăşitoare SPC 6;
- cultivator de cultivaţie totală CCT 4 ;
- semănătoare pentru cereale păioase SUP 29 M;
- maşină de împrăştiat îngrăşăminte solide;
- sapă rotativă pentru spargerea crustei şi întreţinerea culturilor;
Totodată ferma dispunea de un efectiv de muncă compus din 2 mecanizatori si 2 angajaţi
sezonieri.
Mai târziu în anul 2009 ferma agricola SC Cereal Agromas SRL îşi măreşte suprafaţa
agricolă ajungând să lucreze 300 hectare teren arabil, ca in 2010 să ajungă să lucreze 330 de hectare,
iar în 2011 355 de hectare.
În următorii ani 2010-2011 unitatea agricolă îşi măreşte efectivul de muncă ajungând să aibă 8
angajaţi permanenţi şi îşi înnoieşte parcul de utilaje şi tractoare agricole prin intermediul fondurilor
europene dar şi prin investiţii proprii creând firma SC SSL Agromar SRL, firmă de utilaje agricole,
activitatea acesteia fiind prestări servicii în agricultură, achiziţiile acestei firme fiind:
- tractor John Deere 6330 având 105 cai putere;
- tractor John Deere 7430 de 165 cai putere;
20
-tractor John Deere 7200R de 200 cai putere;
- plug reversibil purtat Kuhn Master 102 cu 3 trupiţe;
- plug reversibil purtat cu roată de transport Kuhn Multi-Master 122 cu 5 trupiţe;
- combinator Franquet Combigerm cu o lăţime de lucru de 5 metri;
- semănătoare pneumatică pe discuri pentru prăşitoare Kuhn Maxima 2 GT cu 8 secţii pentru
porumb şi floarea-soarelui şi 12 secţii pentru soia şi sfeclă pentru zahăr fiind echipată cu un bazin
pentru îngrăşăminte solide cu o capacitate de 1350 litri;
- cultivator CSC 9 cu echipament de fertilizare pe rând;
- remorcă transport cereale Pronar T669/1 cu o capacitate de 18000 kg;
- distribuitor de împrăştiat îngrăşăminte solide Kuhn Rauch Axis 40.1 cu o capacitate de 3000 de
litri şi o lăţime de lucru de 36 de metri;
- scarificator Laforge echipat cu 6 organe active şi o lăţime de lucru de 3 metri.
Din punct de vedere managerial unitatea agricolă are o structură ierarhică în care administratorul ei
este singurul în masură sa ia deciziile din cadrul unităţii.
Punctul forte al unităţii este reprezentat de factorul seriozitate, factor ce a ajutat într-un mod
de necontestat la executarea lucrărilor agricole la timpul optim, la impunerea unor indici de calitate
ai lucrărilor cât mai superiori, la păstrarea conduitei în cadrul unităţii, toate acestea reflectându-se în
rezultatele muncii depuse.
Un alt avantaj este reprezentat de utilajele achiziţionate în ultima perioadă care măresc
eficienţa şi acurateţea în executarea lucrărilor diminuând astfel costurile de producţie şi permiţând
deasemeni mărirea suprafeţei lucrate şi totodată sporirea producţiei.
21
CAPITOLUL 2.
Stadiul actual al cunoaşterii pe plan naţional şi internaţional al dăunătorilor şi
combaterea acestora din cultura porumbului
Cerinţele actuale, dar mai ales cele de perspectivă, acordă o importanţă deosebită factorilor
care contribuie la creşterea producţiei, unul din aceşti factori fiind protecţia plantelor împotriva
dăunătorilor, factor care a fost perfecţionat în timp prin diferite cercetări în ţară şi în străinătate.
În România cercetările efectuate se referă la ecologia, biologia, pagubele, dar în special la
combaterea chimică a principalilor dăunători şi agenţi patogeni din cultura de porumb.
Lucrările prezentate mai jos au avut scopul cunoaşterii biologiei şi combaterii principalilor
agenţi patogeni şi dăunători ai culturii de porumb:
Roşca Ioan, Profitul agricol nr. 18 din 2012 – Combaterea dăunătorilor începe primăvara,
încă de la semănatul porumbului;
Dumitru Budescu 2003 – Agricultura Ecologică în perspectiva anului 2010;
Iacob N. Şi colab. 1975 – Rolul combaterii integrate a bolilor, dăunătorilor si buruienilor în
prevenirea efectelor secundare negative ale pesticidelor. Probleme de protecţia plantelor, vol II;
Monica M, Popa A., 2005 – Specii dăunătoare produselor de morărit depozitate (III),
Sănătatea plantelor nr. 82;
Bărbulescu Alexandru, 2005 – Reducerea înmulţirii speciei Tanymecus dilaticollis prin
evitarea monoculturii de porumb, Sănătatea plantelor nr. 82;
Trotuş Elena, 2005 – Protecţia culturilor de porumbîmpotriva dăunătorilor specifici, în
condiţiile din silvostepa Moldovei, Sănătate plantelor nr. 82;
Alexandrescu Sanda, Savu Mariana, Hera Elena, 1990 – Rezistenţa unor specii de insecte
dăunătoare faţă de insecticide. Analele I.C.P.P.;
Ciochia V., Isac Gr., Stan Gh., 1993 – Tehnologii de creştere industrială a câtorva specii de
insecte auxiliare folosite în combaterea biologică a dăunătorilor;
Leonte Mircea, 2005 – Perspective ale rentabilităţii şi retehnologizării agriculturii din
22
România prin trecerea treptată la agricultura eco – biologică;
Puşcaşu A. 1999 – Tratarea seminţelor – măsura cea mai economică de protecţie a culturilor,
Sănătatea plantelor nr. 19;
Bărbulescu Alexandru, 2005 – Protejarea culturilor de porumb împotriva atacului adulţilor
de Diabrotica virgifera virgifera (I), Sănătatea plantelor, nr. 86;
Tănase Gheorghe, 2001 – Protecţia chimică a plantelor şi mediul înconjurător;
Brudea V., Roşca I., 1992 – Identificarea celor mai buni feromoni sintetici utilizaţi în
activitatea de prognoză şi avertizare a tratamentelor chimice. Cercetări agronomice în Moldova;
Georgescu T., 2006 – Entomologie agricolă;
Hera Elena, Mincea Carmen, Alexandra Păsăreanu, Kumbakisaka S., Prună Mariana, 2007
- Extracte din soia cu acţiune insecticidă;
Meacinicov Mihai, 2007 – Insectele şi mediul înconjurător;
Ciceoi Roxana, 2004 – 2005 – Alternative biologice şi combaterea dăunătorilor – Mijloace
biochimice (I – X);
Popescu Marian, 2006 – Tehnologii de efectuare a tratamentelor fitosanitare specifice
conceptului de agricultură ecologică, bazată pe substanţe fitofarmaceutice nepoluante din biomasă;
Rădulescu Hortensia, Borza I., Dancea I., 2000 – Posibilităşi de prevenire şi combatere a
poluării recoltelor datorită potenţialului toxic al acumulărilor nitrice;
Alexandri Alexandru, 2005 – Diferend cu privire la porumbul modificat, rezistent la atacul
de Diabrotica spp., Sănătatea plantelor nr. 86;
Ittu Mariana, 2005 – Monitorizarea conţinutului de micotoxine în producţia cerealieră
primară şi în produsele alimentare, Sănătatea plantelor nr. 86.
Malschi Dana, 1997 – Prădători entomofagi activi în limitarea biologică naturală a
dăunătorilor culturilor cerealiere în agroecosistemele cu perdele forestiere de protectie din
centrul Transilvaniei.
Malschi Dana, 2007 – Managementul integrat al dăunătorilor şi dezvoltarea durabilă a
agroecosistemelor cerealiere, Ecologie aplicată.
Mureşanu Felicia, 2003 – Viermele vestic al răcinilor de porumb (Diabrotica virgifera
virgifera) – un nou dăunător al porumbului în Transilvania, Agricultura Transilvană Nr.8.
Pe plan internaţional dintre cercetările efectuate asupra dăunătorilor şi combaterii acestora
din cultura de porumb putam exemplifica o serie de lucrări ale mai multor autori cum ar fi:
Williams IH 2002; Williams IH 2002; Williams IH, Buchs H., Hokanen HMT, Buchs W.,
Klukowski K., Luik A., Nilsson C., 2006; Kirchner H.A., 1974; Konig, K., 1984; Winfield, A.L.,
23
1986; Alford D., Nilsson C. & Ulber B., 2003; Anonym, 1966, 1985;
În lucrările de mai sus cele mai importante aspecte sunt: bolile şi dăunătorii din cultura
porumbului; pagube produse de dăunătorii porumbului; metode practice pentru capturarea
dăunătorilor din culturile de porumb; identificarea dăunătorilor din cultura porumbului.
Prima semnalare a sfredelitorului porumbului (Ostrinia nubilalis) a fost menţionată de Line
în 1758 în lucrările “Sistema naturae II” şi “Fauna Suecica”.
Asupra răţişoarei porumbului, cercetări mai importante au fost făcute de către Herrik şi
Hungate, 1911; Lamb şi Low, 1959; Elze, 1935; Matunian, 1964; Bonnemaison, 1948, 1951.
24
CAPITOLUL 3
PRINCIPALII DĂUNĂTORI LA CULTURA DE PORUMB
3.1 Dăunătorii din cultura de porumb
Tabelul 3.1
Nr.
Crt
Denumire
populară
Denumire
ştiinţifică
Ordinul Familia Mod de atacare Combatere chimică
1 Viermele (vestic
al porumbului)
rădăcinilor de
porumb
Diabrotica
virgifera
virgifera-Le
Conte
Coleoptera Chrysomelida
e
Larvele atacă
părţile
subterane
Calypso 480 SC, 90
ml/ha, Poncho 600
FS 10l/t
2 Viermii sârmă Agriotes spp. Coleoptera Elateridae Larvele rod
seminţele în
curs de
germinaţie şi
părţile
subterane
Gaucho 600 FS 6
l/t, Yunta 246 FS 2
l/t, Cruiser 350 FS
5 l/t
3 Răţişoara
porumbului
Tanymecus
dilaticollis
Gyll.
Coleoptera Curculionidae Adulţii retează
plantele de la
colet sau rod
frunzele
Calypso 480 SC, 90
ml/ha, Poncho 600
FS 10l/t
4 Sfredelitorul
porumbului
Ostrinia
nubilalis Hb.
Coleoptera Pyraustidae Omizile
perforează
tulpinile şi
ştiuleţii
Calypso 480 SC, 90
ml/ha, Avaunt 150
SC 0,25 l/ha
5 Buha
Semănăturilor
Scotia
segetum
Schiff.
Lepidoptera, Noctuidae Larvele atacă
părţile aeriene,
iar la maturitate
atacă părţile
subterane
Calypso 480 SC, 90
ml/ha
25
6 Cărăbuşul de
stepă
Anoxia
villosa L.
Coleoptera Scarabeidae Larvele atacă
părţile
subterane
Calypso 480 SC, 90
ml/ha
7 Păduchele verde
al porumbului
Rhopalosiphu
m maydis
Fitch.
Homoptera Aphididae Atac asupra
frunzelor si a
paniculului
Actara 0,07 kg/ha,
Karate Zeon 0,15
l/ha
8 Puricele
cerealelor
Phyllotreta
vittula
Coleoptera Chrysomelida
e
Atac asupra
frunzelor
Actara 0,07 kg/ha,
Cruiser 350 FS 4l/t
9 Gândacul negru al
porumbului
Pentodon
idiota Hb.
Coleoptera Scarabeidae Adultul atacă
frunzele şi în
zona coletului
Yunta 246 FS 2,25
l/t
10 Cărăbuşul de mai Melolontha
melolontha
Coleoptera Scarabeidae Larvele rod
părţile
subterane
Calypso 480 SC, 90
ml/ha, Cruiser 350
FS 4l/t
11 Molia porumbului Sitotroga
cerealella
Lepidoptera Gelechiidae Specia roade
seminţele aflate
în stocuri
Reldan 40 EC 12,5
ml/t, Actelic 50 EC
10 ml/t
12 Musca suedeză Oscinella frit Diptera Chloropidae Atacă în faza de
2-4 frunze în
forma larvară
Proteus OD 110 0,4
l/ha
13 Puricele de
pământ
Chaetocnema
aridula
Coleoptera Chrysomelida
e
Atacă atât
aparatul foliar
cât şi părţile
subterane
Decis Mega 50 EW
0,15 l/ha,
FASTAC 10 EC
0,1 l/ha
14 Cosaşul verde Tettigonia
viridissima
Orthoptera Tettigoniidae Adulţii rod
frunzele
Faster 10 EC 0,1
l/ha, Fury 10 EC
0,2 l/ha
15 Lăcusta marocană Dociotaurus
marocanus
Orthoptera Acrididae Adulţii atacă
aparatul foliar
Fury 10 EC 0,2
l/ha, Faster 10 EC
0,1 l/ha
16 Lăcusta italiană Calliptamus
italicus
Orthoptera Acrididae Frunzele sunt
roase de către
Faster 10 EC 0,1
l/ha, Fury 10 EC
26
adulţi 0,2 l/ha
17 Păduchele
rădăcinilor de
porumb
Tetraneura
ulmi Geoff.
Homoptera Lachnidae Păduchii atacă
părţile
subterane ale
plantei
Calypso 480 SC, 90
ml/ha, Faster 10
EC 0,1 l/ha
18 Omida
fructificaţiilor
Helicoverpa
armigera
Lepidoptera Noctuidae Omizile atacă
ştiuleţii în faza
de lapte
Calypso 480 SC, 90
ml/ha, Nuprid AL
200 SC 0,275 l/ha
19 Puricele ruginiu
al cerealelor
Crepidodera
ferruginea
Coleoptera Chrysomelida
e
Adulţii şi
larvele atacă
aparatul foliar
Nuprid AL 200 SC
0,275 l/ha, Actara
25WG 0,1 kg/ha
20 Forfecarul Lethrus
apterus
Coleoptera Scarabeidae Adulţii rod sau
retează plantele
în zona
coletului
Faster 10 EC 0,1
l/ha, Calypso 480
SC 90 ml/ha
21 Gândacul bălos Oulema
melanopa
Coleoptera Chrysomelida
e
Larvele rod
parenchimul
frunzelor
Karate Zeon 0,15
l/ha, Faster 10 EC
0,1 l/ha
22 Gândacul ghebos
al cerealelor
Zabrus
tenebrioides
Coleoptera Carabidae Adulţii atacă
aparatul foliar
al plantei
Actara 25WG 0,1
kg/ha, Yunta 246
FS 2,25 l/t
23 Hîrciogul Cricetus
cricetus
Rodentia Cricetidae Produce pagube
în vegetaţie sau
în depozite
Momeli
rodenticide: Ratkill,
Broditop
24 Şoarecele de
câmp
Microtus
arvalis
Rodentia Cricetidae Atacă atât în
vegetaţie cât şi
în depozite
Momeli: Storm
pellets, Bromakol
Cartuşe fumigene:
Critox
25 Mistreţul Sus scrofa L. Artiodactyla Suidae Produce pagube
în vegetaţie
Sperietori de
mistreţi
Din câte se observă în tabelul de mai sus majoritatea dăunătorilor la porumb provin din ordinul
27
Coleoptera, în număr de 13, cei din ordinul Lepidoptera sunt în număr de 3. Din ordinul Homoptera
se găsesc numai 2 insecte, 3 insecte aparţin ordinului Orthoptera şi o insectă din ordinul Diptera.
Mai găsim 2 dăunători din ordinul Rodentia şi mistreţul care aparţine ordinului Artiodactyla.
3.2Principalii dăunători ai porumbului
3.2.1. Viermii sârmă (Agriotes spp.) - Ordinul Coleoptera, familia Elateridae
Aceşti dăunatori se întâlnesc aproape în toate regiunile globului. În ţara noastră sunt
frecvenţi în culturile agricole, mai ales în solurile podzolice, în luncile râurilor şi Delta Dunării. Cele
mai importante specii sunt următoarele: Agriotes lineatus L., Agriotes ustulatus Schall. Şi Agriotes
obscurus L.
Figura 3.1 Viermii sârmă (Agriotes spp.)
Descriere. Adultul de Agriotes lineatus L. Are 7 – 10 mm lungime, este de culoare brun
roşcată, cu elitrele mai deschise. Interstriile sunt mai late şi sunt prevăzute cu o pubescenţă deasă.
Ouăle sunt aproape ovoide de 0,5 – 1,5 mm lungime, având chorionul tare şi rezistent, de
culoare albă.
Larvele sunt de tip elaterid şi sunt cunoscute sub numele de „viermi sârmă”. Larvele au
corpul alungit şi cilindric, fiind acoperit de un tegument puternic chitinizat, de culoare galben –
castanie. Picioarele sunt scurte şi au aceeaşi mărime. Ultimul segment abdominal este conic şi
prezintă pe partea dorsală două escavaţiuni ovale. Larva matură are în lungime până la 25 mm. Pupa
28
este de culoare galbenă. Unghiurile anterioare ale pronotului prezintă excrecenţe chitinizate.
Biologie. Iernează în sol ca larve de diferite vârste şi ca adult şi prezintă o generaţie la 3 ani.
Plante atacate şi mod de dăunare. Adulţii de Agriotes spp. Au un regim de hrană mixt,
putând să consume diferite insecte mici, râme, boabe de cereale, iar după unele cercetări atacă şi
frunzele de cereale păioase producând mici rozături alunginte.
Larvele atacă deosebit de păgubitor, prezentînd un polifagism accentuat. Ele atacă în special
culturile prăşitoare rozând seminţele în curs de germinaţie, părţile subterane ale plantelor sau la
colet. Plantele atacate se îngălbenesc şi se usucă.
3.2.2 Gărgăriţa frunzelor de porumb (Tanymecus dilaticollisGyll.), ordinul
Coleoptera, familia Curculionidae
Este răspândită în zona de cultură a porumbului din Europa, vestul Asiei, Iran. La noi se
întâlneşte frecvent, fiind deosebit de dăunătoare în zonele din sudul, sud – estul şi estul ţării.
Descriere. Adultul are corpul oval – alungit de 6,5 – 8,0 mm lungime, de culoare brun –
cenuşiu, mai deschis pe partea ventrală. Solzii şi perişorii, care acoperă elitrele sunt dispuşi
longitudinal sub formă de dungi. Rostrul este lat şi mai lung, capul asemănător cu un cioc de raţă, de
aici revenindu-i denumirea de ‘’răţişoara porumbului’’. Pronotul mai puţin lung decât lat.
Oul este cilindric, rotunjit la ambele capete, având 1 mm lungime şi 0,5 mm lăţime. La
depunere este de culoare galbenă – stafidie, apoi devine negru strălucitor.
Larva matură are 8,0 – 9,0 mm lungime, este apodă, având corpul brăzdat de cute.
Tegumentul are o culoare albă – lucioasă, cu o pubescenţă gălbuie.
29
Figura 3.2 Gărgăriţa frunzelor de porumb ( Tanymecus dilaticollisGyll.)
Biologie. Iernează ca adult în sol, la adâncimi cuprinse între 40 şi 100 cm. Prezintă o singură
generaţie pe an.
Când în locurile de hibernare temperatura ajunge la 4 oC, de obicei către sfîrşitul lunii
februarie, adulţii părăsesc lojele pupale şi migrează spre stratul superior al solului, unde stau până
când condiţiile devin favorabile apariţiei şi anume temperatura medie la suprafaţa solului ajunge la 9 oC.
Activitatea insectei se desfaşoară în orele însorite ale zilei, mai ales când temperatura depăşeşte 18 oC. Adulţii se hrănesc la început cu cereale păioase de toamnă sau diferite plante din flora spontană
având predilecţie pentru pălămidă. Când răsare porumbul, gărgăriţele se concentrează masiv pe
această cultură, unde se desfăşoară şi procesele lor biologice: hrănirea, copulaţia şi ponta. Cea mai
mare parte din pontă este depusă în lanurile de porumb.Ouăle sunt depuse izolat sau în grupe de
până la 109 ouă, la adâncime mică în sol sau sub bulgării de pământ. În funcţie de temperatură
dezvoltarea embrionară durează între 9 – 25 zile. Apariţia larvelor este eşalonată pe durata a două
luni, începând cu luna mai. Dezvoltarea larvei durează între 40 -50 zile, timp în care se succed 4
vârste. La completa dezvoltare la sfârşitul lunii iulie, începutul lunii august, larvele îşi pregătesc câte
o lojă ovală în care se transformă în pupă. Acest stadium durează în medie 20 zile. Adulţii care apar
în masă în a doua jumătate a lunii august, rămân în diapauză în lojile pupale până în primăvara
următoare.
Plante atacate şi mod de dăunare. Este un dăunător polifag ce atacă peste 70 de specii de
plante. În ţara noastră atacurile au fost semnalate pe 34 specii de plante, însă cele mai mari pagube
30
sunt înregistrate la porumb.Atacul adulţilor începe din faza de răsărire şi durează până la formare a 3
– 4 frunze. Plantele abia răsărite sunt retezate de la colet, iar apoi atacă frunzele pe margini în trepte.
Larvele se hranesc cu rădăcinile diferitelor plante cultivate (porumb, sorg) şi spontane (pălămidă),
fără a produce pagube însemnate.
3.2.3 Sfredelitorul porumbului – Ostrinia nubilalis Hb., ordinul Coleoptera, familia
Pyraustidae
Sfredelitorul porumbului are o largă răspândire în Europa, Asia, Africa de Nord şi America
fiind unul dintre principalii dăunători ai porumbului. În România se întâlneşte pretutindeni, atacuri
puternice înregistrându-se în Transilvania, Banat, nordul Moldovei şi în Câmpia Dunării.
Descriere. Adultul prezintă dimorfism sexual. Femela are aripile anterioare de culoare galben
– deschisă, cu dungi transversale fine din care una în formă de zig – zag de-a lungul marginii
externe. Aripile posterioare sunt galbene – cenuşii, median cu o dungă mai deschisă la culoare.
Anvergura aripilor este de 27 – 32 mm. Masculul are aripile de culoare brună – cenuşie şi prezintă în
lungul marginii externe 5 – 6 puncte mici, galbene – deschise, iar pe ultima treime o bandă
transversală galbenă – cenuşie, lăţită posterior. Aripile anterioare sunt galben – deschise, cu o bandă
mediană lată, mai închisă. Anvergura aripilor este cuprinsă între 25 – 30 mm.
Oul este turtit şi transparent; ponta are aspectul unei picături de ceară de diferite forme.
Larva matură are corpul de culoare cenuşie – gălbuie, uneori cu nuanţă roşiatică. Capul,
placa pronotală şi segmental anal au culoare brună. Segmentele abdominale prezintă dorsal câte 6
sclerite de culoare cenuşie – închisă, prevăzute cu peri lungi. Lungimea corpului ajunge până la 25
mm.
Pupa este de culoare brun – deschisă şi prezintă în varful abdomenului 4 spini curbaţi.
Lungimea corpului este de 18 – 20 mm.
Figura 3.3 Sfredelitorul porumbului – Ostrinia nubilalis
31
Biologie. Sfredelitorul porumbului iernează ca larvă în tulpinile de porumb, cânepă, sorg etc.
Larvele se transformă în pupe primăvara, la începutul lunii mai.
Apariţia primilor fluturi începe către sfârşitul lunii mai, iar zborul maxim se înregistrează în
ultima decadă a lunii iunie şi prima decadă a lunii iulie. Copulaţia şi ponta au loc la 2 – 4 zile de la
data apariţiei. Depunerea de ouă coincide cu zborul în masă al adulţilor, acestea fiind depuse pe
partea inferioară a frunzelor, în grupe obişnuit de 3 – 39 ouă. O femelă depune între 300 – 350 ouă,
incubaţia durând între 3 – 13 zile, obişnuit 7 – 8 zile. Larvele se hrănesc cu inflorescenţele şi cu
parenchimul frunzelor, apoi cu măduva tulpinilor. Evoluţia larvelor durează 20 – 30 zile, timp în
care trec prin 5 vârste. În zonele sudice ale ţării noastre o parte din larve (până la 30%), în mod
normal cele provenite din ecloziuni, se transformă în pupe, din care apar fluturii care dau naştere
celei de-a doua generaţii.
Dinamica populaţiei de Ostrinia nubilalis Hb., este puternic influenţată de factorii biotici şi
abiotici. Astfel, temperaturile ridicate din timpul pontei duc la uscarea ouălor în proporţie destul de
mare; de asemenea ploile şi vânturile puternice determină pieirea în masă a larvelor în perioada de
ecloziune şi până la pătrunderea lor în zona tecii frunzelor şi în tulpinile de porumb.
Plante atacate şi mod de dăunare. Este un dăunător polifag ce atacă numeroase specii de
plante cultivate (porumb, cînepă, sorg, hamei, floarea soarelui) şi spontane (Echinochloa crus – gali,
Arthemisia vulgaris). Pagubele cele mai mari se înregistrează la culturile de porumb. Larvele
neonate rod inflorescenţele mascule şi una din epiderme şi parenchimul frunzelor. Într-un stadium
mai avansat omizile perforează tulpinile deasupra unui nod şi pătrund în interior, unde consumă
măduva dintre noduri, stânjenind dezvoltarea plantelor, care rămân mici şi se frâng uşor la vânt.
Larvele se pot localiza şi în peduncul sau în ştiuleţi.
3.2.4Viermele (vestic al porumbului) rădăcinilor de porumb – Diabrotica virgifera
virgifera Le Conte, ordinul Coleoptera, familia Crysomelidae
Acest dăunător este considerat in S.U.A. drept unul dintre cei mai importanti 4 dăunători ai
culturii porumbului, producând pagube între 60 – 85 milioane dolari/an.
Ca dăunător al porumbului zaharat, Diabrotica virgifera virgifera a fost menţionat pentru
prima dată în S.U.A., în 1909, răspândindu-şi rapid arealul în perioada 1955 – 1970.
În Europa a fost semnalat pentru prima dată în Iugoslavia, în luna iulie 1992, într-un mic
câmp de porumb de lângă aeroportul internaţional din Belgrad. Arealul acestui dăunător se extinde
cu circa 20 -25 km/an, fiind semnalat în 1995 în Ungaria şi Croaţia, lângă graniţa cu Iugoslavia, iar
32
în 1996 în Bosnia – Herţegovina şi în România la Nădlac în judeţul Arad, iar în 1997 este semnalat
în judeţele Arad, la Deta, Timiş, Caraş – Severin şi Mehedinţi.
Până în prezent specia este numai semnalată în Romania, fără să se înregistreze pagube în
culturile de porumb, dar există toate şansele ca în următorii câţiva ani, să devină unul din principalii
factori de scădere drastică a recoltelor de porumb.
Figura 3.4 Viermele (vestic al porumbului) rădăcinilor de porumb – Diabrotica virgifera
Descriere. Adultul are 4,2 – 4,6 mm lungime, de culoare galben – cenuşie.
Pe elitrele femelei se disting 3 linii simetrice, de culoare mai închisă. Antenele femelei sunt mai
scurte, iar abdomenul mai lung decât al masculului.
Oul este sferic, de 0,5 mm lungime, având culoarea galben – deschis.
Larva este de tip oligopod, de 13 mm lungime, de culoare albă şi capsula cefalică este
negricioasă.
Pupa este liberă.
Biologie. Iernează în stadiul de ou, în sol şi rămâne în diapauză 10 luni. Are o singură
generaţie pe an. Temperatura sub -8 oC este nefavorabilă. Larvele apar din prima decadă alunii mai,
până la sfârşitul lunii iunie. Prezenţa acestora în populaţii mari se înregistrează între 10 – 20 iunie.
Larva parcurge 3 vârste, iar dezvoltarea larvară durează 30 de zile. Primele pupe apar din a doua
decadă a lui iunie, până la sfârşitul lui august. Adulţii încep să apară la sfârşitul lunii iunie, până în a
doua jumătate a lunii octombrie. Longevitatea adulţilor este de 30 – 70 zile.
La o săptămână de la apariţie are loc copulaţia şi depunerea ouălor. O femelă depune 108 –
1087 ouă la o adâncime de 15 – 35 cm. Perioada de depunere a ouălor durează 3 săptămâni.
33
Lucrările solului (arături, discuiri, grăpat) scot la suprafaţă ouăle, care sunt expuse la
acţiunea unor factori climatici nefavorabili şi sunt distruse mecanic.
Plante atacate şi mod de dăunare. Specie oligofagă. Adulţii se hrănesc cu frunzele sau
polenul din inflorescenţele de porumb. Atacul produs de adulţi se asemănă cu cel al gândacului
ovăzului (Oulema melanopa), adică dungi longitudinale, roase în limbul foliar.
Larvele rod rădăcinile plantelor în plină dezvoltare, până la înspicare putând chiar să le
reteze. Plantele atacate stagnează în dezvoltare, iar dacă 50% din rădăcini sunt roase, plantele se
usucă. La peste 50% din plante atacate, producţia este compromisă. Perioada de atac este maximă
între iunie şi august.
3.2.5 Buha Semănăturilor – Scotia segetum Schiff., ordinul Lepidoptera, familia
Noctuidae
Această insectă este răspândită în Asia Mică, în partea de est a Asiei, în nordul Africii şi în
toată Europa. În ţara noastră se întâlneşte pretutindeni, cu o frecvenţă mai mare în Câmpia Dunării.
Descriere. Adultul are aripile anterioare brune – cenuşii, cu pete caracteristice speciilor de
Noctuidae (reniformă, orbiculară şi cuneiformă), mai deschise şi încercuitecu negru. Câmpul aripilor
este străbătut de linii fine, brune, transversale, în zig – zag. Aripile posterioare sunt albe – sidefii la
masculi şi cenuşii la femele. Nervurile şi marginile aripii sunt mai închise. Anvergura aripilor este
de 35 – 45 mm.
Oul este sferic, uşor turtit în regiune micropilului, cu diametrul de 0,4 – 0,5 mm; chorionul
este brăzdat de aproximativ 40 de creste, dispuse sub formă de raze. Culoarea este albă – sidefie la
depunere şi roz – gălbuie spre sfârşitul incubaţiei.
Larva matură are o culoare cenuşie – verzuie, spre deosebire de prima vârstă, când are
culoarea gălbuie. Capul este brun şi prevăzut cu 2 macule în formă de semilună. Pe partea dorsală a
corpului prezintă 3 dungi brune, dintre care cea mediană este mai lată. Pe fiecare segment abdominal
se găsesc 3 – 4 negi mici (sclerite) de culoare cenuşie închisă. Lungimea corpului variază între 45 –
50 mm. Pupa este brun roşcată, prevăzută apical, pe abdomen, cu 2 spini, lungimea corpului având
18 – 20 mm.
34
Figura 3.5 Buha Semănăturilor – Scotia segetum
Biologie. Iernează în stadiul de larvă în ultimele vârste, în sol şi are 2 generaţii pe an.
Primăvara, în luna aprilie, larvele se transformă în pupe.
Stadiul de pupă durează 2 – 3 săptămâni. Fluturii apar la începutul lunii mai, când
temperaturile medii ale aerului sunt cuprinse între 14 – 16oC. Zborul fluturilor este nocturn şi
durează până la sfârşitul lunii iulie.
Copulaţia are loc imediat după apariţie iar ponta începe la 2 – 3 zile. Ouăle sunt depuse
izolat, frecvent pe partea inferioară a frunzelor unor plante spontane ca pălămida, loboda, ştirul,
nalba, pătlagina şi mai rar frunzele plantelor cultivate: sfeclă pentru zahăr, porumb.
O femelă depune 500 – 2000 ouă, în funcţie de cantitatea şi calitatea hranei pe care s-au
dezvoltat larvele. Perioada de incubaţie durează 4 – 5 zile. În primele 3 vârste, larvele sunt diurne şi
se hrănesc cu părţile aeriene ale plantelor.
După a patra năpârlire, larvele se retrag în stratul superficial al solului. Dezvoltarea larvară
durează 30 – 35 zile, ajungând la maturitate la începutul lunii iulie când se transformă în pupe.
Stadiul de pupă durează 2 – 3 săptămâni, astfel că în iulie – august apar fluturii, care vor da naştere
la generţia a doua.
Larvele acestei generaţii se dezvoltă până în octombrie, când intră în diapauză hiemală.
Ouăle de Scotia segetum sunt parazitate de viespea Trichogramma evanescens, iar larvele si pupele
sunt distruse de numeroşii duşmani naturali, dintre care 24 specii de himenoptere, 13 diptere, 2
nematozi şi 16 specii prădătoare. Mai frecvente sunt speciile parazite Apanteles congestus, Meteorus
scutellator, Rhogas dimidiatus, Histor spp.
Plante atacate şi mod de dăunare. Este un dăunător polifag, ce atacă peste 80 specii de plante.
35
Cele mai mari pagube se înregistrează la culturile de cereale: porumb, grâu, orz.
3.2.6 Cărăbuşul de stepă – Anoxia villosa L., ordinul Coleoptera, familia Scarabeidae
Răspândire. Cărăbuşul de stepă este citat faunistic în diferite ţări din Europa Occidentală şi
Meridională. Zona de atac a acestui dăunător este limitată la unele regiuni din Bulgaria şi Franţa. În
ţara noastră a fost semnalat ca dăunător încă din anul 1934, în Dobrogea (Hârşova). În prezent este
răspândit în judeţele Tulcea, Constanţa şi sud – estul judeţului Ialomiţa.
Descriere. Adultul prezintă partea dorsală de culoare castanie – roşcată, acoperită cu o
pubescenţă fină, culcată, albă. Antenele sunt lamelate, la mascul din 5 lamele, iar la femelă din 4
lamele. Pronotul este convex, cu o pubescenţă scurtă, cafenie. Scutelul prezintă o punctuaţie deasă,
gălbuie, culcată. Sternitele abdominale prezintă lateral pete albe, triunghiulare. Lungimea corpului
este de 24 – 28 mm.
Figura 3.6 Cărăbuşul de stepă – Anoxia villosa
Oul este oval, la început de culoare alb – lăptoasă, apoi spre alb – cenuşie sau galbenă –
brună. Dimensiunile oului înainte de ecloziune sunt de 3,7 – 5,3 mm lungime şi 2,7 – 4,3 mm
lăţime. Larva este de tip melolontoid, având corpul voluminos, puţin arcuit, de culoare alb – gălbuie.
Capul este castaniu – deschis. Lungimea corpului în ultima vârstă este de 38 – 55 mm.
Pupa are corpul alungit, de culoare galben – cenuşie, cu vârful mandibulelormai închise.
Lungimea corpului este cuprinsă între 28 şi 35 mm.
Biologie. Cărăbuşul de stepă are o generaţie la 3 ani. Iernează ca larvă de diferite vârste, în
36
sol, la adâncimi cuprinse între 90 şi 135 cm. Primăvara, când temperatura solului la 30 cm adâncime
depăşeşte 10oC, larvele migrează în stratul arabil, unde se hrănesc cu părţile subterane ale plantelor
speciale din pământ, obişnuit în prima decadă a lunii iunie şi corespunde fenologic cu recoltarea
orzului şi înflorirea urzicii înalte (Urtica dioica). Zborul maxim are loc după 10 – 12 zile, iar
întreaga perioadă de zbor durează 30 – 40 de zile. După 10 – 12 zile de la apariţie, obişnuit în prima
decadă a lunii iulie, începe ponta. Ouăle sunt depuse în sol, la adâncimi de 20 – 40 cm. O singură
femelă depune între 15 şi 50 de ouă. Incubaţia durează 20 – 24 de zile. Dezvoltarea larvelor are loc
pe seama organelor subterane ale plantelor. Evoluţia larvară durează aproape 3 ani, după ce iernează
de 3 ori.
Plante atacate şi mod de dăunare. Insectele adulte nu se hrănesc şi ca urmare nu produc
pagube. Larvele cărăbuşului de stepă prezintă un polifagism accentuat, atacând părţile subterane ale
diferitelor plante. Pagube mai mari produc însă la culturile de cereale (porumb, grâu). Preferă
plantele de porumb, experimental dovedindu-se că larvele cărăbuşului de stepă pot determina o
scădere a producţiei de porumb cu 26 – 56%.
3.2.7 Păduchele verde al porumbului – Rhopalosiphum maydis Fitch., ordinul
Homoptera, familia Aphididae
Răspândire. Este răspândit în ţările din Europa şi Asia.
În România se întâlneşte în toate zonele de cultură a cerealelor, situându-se pe locul 2 în cadrul
complexului de păduchi de frunze (afide), care atacă culturile de cereale.
Descriere. Femela aripată are corpul oval – alungit de circa 2,0 mm lungime. Culoarea
corpului este cenuşiu – verzuie. Antenele şi corniculele sunt de culoare neagră.
Femela are corpul de circa 2,5 mm lungime şi de culoare cenuşie – castanie, pe părţile
laterale prezintă pete de culoare neagră. Trompa nu depăşeşte de două ori lungimea cozii.
Biologie. Este o specie nemigratoare, având un ciclu biologic incomplet, dezvoltându-se pe
diferite graminee cultivate şi spontane. Temperaturile din timpul iernii influenţează foarte mult
gradul de înmulţire al afidului, în sensul că, un climat mai cald favorizează supravieţuirea populaţiei
hibernante, capacitatea de înmulţire şi gradul de dăunare. De asemenea, duşmanii naturali
influenţează negativ populaţia dăunătorului. Astfel, dintre microorganismele entomopatogene, un rol
important îl au speciile de Entomophthora, iar dintre paraziţi, specii de afide (Aphididae –
Homoptera). În funcţie de gradul de parazitare, se poate întocmi prognoza şi avertizarea
tratamentelor.
37
Figura 3.7 Păduchele verde al porumbului – Rhopalosiphum maydis
Plante atacate şi mod de dăunare. Păduchele verde al porumbului atacă următoarele plante:
porumbul, grâul, sorgul, meiul, orzul, secara, ovăzul, orezul şi diferite graminee spontane, fiind o
specie oligofagă. Produce şi pagube indirecte, fiind un transmiţător al unor viroze de la plantele
bolnave la cele sănătoase.
38
CAPITOLUL 4
PRINCIPALELE VERIGI TEHNOLOGICE LA CULTURA PORUMBULUI
4.1Rotaţia culturilor
Porumbul nu este pretenţios faţă de planta premergătoare şi poate fi cultivat mai mulţi ani în
monocultură. Cultivarea porumbului în cadrul unui asolament determină sporuri de recoltă cuprinse
între 15,3 şi 25,2%.
Această plantă dă rezultate foarte bune după leguminoasele anuale (mazăre, fasole, soia) şi
perene (trifoi, sparcetă, lucernă), dar cel mai adesea aceste plante sunt utilizate ca premergătoare
pentru grâul de toamnă. Bune premergătoare pentru porumb sunt cerealele păioase, cartoful, sfecla
pentru zahăr, inul, cânepa şi floarea – soarelui.
În zonele mai secetoase fără posibilităţi de irigare, datorită consumului mare de apă care
duce la secătuirea solului, lucerna nu se recomandă ca premergătoare pentru porumb. Nu se va
cultiva porumb după sorg, iarba de sudan din aceleaşi motive.
Pe solurile podzolice rezultate foarte bune s-au obţinut prin introducerea trifoiului în
asolament ca premergătoare pentru porumb. Efectul favorabil nu se datorează doar aportului de azot
fixat simbiotic, ci şi capacităţii rădăcinilor de trifoi de a pătrunde adânc în solurile grele asigurând
afânarea biologică a solului, cu efecte favorabile asupra aerării solului şi a rezervelor de apă.
Foarte bune premergătoare sunt şi pajiştile care se desţelenesc.
În structura actuală de culturi din România porumbul şi grâul ocupă peste 60% din suprafaţă,
ceea ce face ca rotaţia grâu – porumb să fie foarte frecventă. După grâu, care eliberează terenul
devreme, lucrările de bază ale solului se fac în vară favorizându-se procesele de nitrificare din sol şi
acumularea apei. Practicată timp îndelungat rotaţia grâu – porumb favorizează atacul fusarioză,
boală comună a celor două culturi. În această situaţie se va întrerupe această succesiune prin
intercalarea unei plante din altă familie botanică.
Porumbul suportă bine monocultura, însă rezultatele obţinute sunt inferioare celor obţinute în
asolament. În monocultură creşte gradul de atac al bolilor şi dăunătorilor, în ultimii ani fiind
39
frecvente atacurile de : Ostrinia nubilalis şi Diabrotica virgifera virgifera.
Monocultura determină şi înrăutăţirea însuşirilor solurilor : reducerea conţinutului în humus,
deteriorarea structurii, acidifierea solului şi scăderea conţinutul în azot.
Pe terenurile în pantă, porumbul asigurând un grad de acoperire a solului de numai până la
25% este o plantă care favorizează eroziunea. Ploile torenţiale şi vânturile au o acţiune de distrugere
a solului, care este antrenat. Pe terenurile în pantă cultivate cu porumb în monocultură se întâlnesc
cele mai avansate forme de eroziune ale solului. La o pantă de 2 – 6% pierderile de apă şi sol sunt
de 4 – 10 ori mai mari decât în rotaţie.
Pe aceste soluri porumbul se va încadra în asolament, iar lucrările de bază ale solului şi
semănatul se vor face pe curbele de nivel. În aceste condiţii “bilonatul “ porumbului la prăşit
contribuie la reducerea eroziunii.
Porumbul este o bună premergătoare pentru culturile de primăvară. Pentru grâu, porumbul
poate fi o bună premergătoare dacă se cultivă hibrizi cu o perioadă scurtă de vegetaţie. În cadrul
utilizării unei tehnologii “minim tillage“ semănatul grâului după porumb se poate face imediat, ceea
ce permite cultivarea unor hibrizi cu o perioadă mai lungă de vegetaţie.
4.2 Administrarea îngrăşămintelor
Porumbul este o plantă mare consumatoare de substanţe nutritive. Consumul specific pentru
100 kg boabe şi producţia secundară aferentă este de 1,8 – 2,8 kg N, 0,86 – 1,4 kg P2O5 şi 2,4 – 3,6
kg K2O, limitele minime înregistrându-se la nivelul unor producţii mari, iar cele maxime în cazul
unor producţii mici la unitatea de suprafaţă.
Cea mai mare parte din azot şi fosfor (circa 2/3) este folosită la producerea boabelor, iar
potasiul intră în compoziţia tulpinilor şi frunzelor.
Consumul elementelor nutritive este lent la începutul vegetaţiei şi se intensifică odată cu
creşterea plantelor, ajungând la cel mai înalt nivel în perioada de creştere intensă – fructificare.
Azotul este elemental care influenţează cel mai puternic producţia de porumb.
O aprovizionare bună cu azot determină o creştere viguroasă şi rapidă a plantelor, un ritm de
dezvoltare normal, realizarea unei mari suprafeţe foliare.
Insuficienţa azotului încetineşte creşterea plantelor, reduce suprafaţa foliară, coloritul
frunzelor fiind verde – pal sau verde – gălbui. Fenomenul apare mai întâi la baza plantei, de unde
trece spre frunzele superioare.
40
Carenţa de azot duce la scăderea producţiei cu până la 70%.
Excesul de azot duce la o masă vegetală bogată scade rezistenţa la secetă şi prelungeşte perioada de
vegetaţie a plantelor întârziind recoltatul datorită umidităţii mari a boabelor.
Fosforul influenţează favorabil procesul de fructificare şi creştere normală a plantelor,
favorizând înrădăcinarea şi implicit creşterea rezistenţei la secetă.
Carenţa acestui element se manifestă în primele faze de creştere când rădăcinile au o
capacitate redusă de descompunere şi absorbţie a compuşilor cu fosfor din sol. Acest fenomen se
manifestă mai frecvent în anii cu primăveri reci şi în sourile tasate cu un conţinut deficitar în aer al
solului.
Excesul se manifestă prin prin apariţia unor dungi de culoare deschisă de-a lungul nervurilor,
piticirea plantelor şi chiar necrozarea funzelor.
Potasiul. Rolul potasiului este deosebit de complex. Deşi nu este un element de bază
încorporabil în substanţa organică, potasiul este un element care susţine desfăşurarea normală a
proceselor metabolice.
Deficitul de potasiu determină perturbări ale proceselor enzinmatice care duc la o asimilare
deficitară a azotului.
Insuficienţa potasiului duce la reducerea lungimii internodurilor, plantele capătă
aspect de tufă. Îngălbenirea frunzelor şi ofilirea lor este caracteristică fiind cunoscută sub numele de
“opăreala frunzelor”. Alte efecte nefavorabile ale insuficienţei ar fi regimul hidric al plantelor
datorită reducerii masei de rădăcini cu 12 – 40%.
4.2.1 Fertilizarea chimică
Porumbul reacţionează puternic la fertilizarea chimică. Sporurile de recoltă sunt mai mari în
urma aplicării îngrăşămintelor cu azot, ajungând la 14 – 16 kg/1 kg N.
Îngrăşămintele cu fosfor determină sporuri de 4 – 6 kg boabe/1 kg P2O5.
Potasiul asigură sporuri de recoltă, pe luvosoluri, cuprinse între 3 şi 6 kg boabe/1 kg K2O.
Producţii mari nu pot fi obţinute decât printr-o fertilizare optimă cu toate cele 3 elemente.
Dozele de îngrăşăminte chimice se vor stabili în funcţie de producţia planificată, consumul specific,
fertilitatea solului, planta premergătoare şi precipitaţii.
Tabelul 4.1
Doze orientative de azot pentru fertilizarea porumbului (kg)
Nivelul producţiei Fertilitatea solului
41
de boabe (t/ha)
Scăzută
(IN = 1 – 2)
Medie
(IN = 2 – 3)
Ridicată
(IN = 3 – 4)
5 90 – 120 80 – 110 60 – 100
6 – 10 140 – 240 130 – 220 120 – 200
10 – 15 240 – 320 230 – 290 210 – 260
În cultura irigată dozele vor fi mai mari cu 30 – 90 kg/ha.
După leguminoasele perene sau anuale dozele se reduc cu 25 – 40 kg/ha, iar după floarea – soarelui,
sfeclă sau porumb se reduc cu 15 – 30 kg/ha. Doza va creşte sau va scădea cu 5 kg/ha pentru fiecare
10 mm peste, respectiv sub media multianuală. La aplicarea gunoiului de grajd doza de azot se
reduce cu 2 kg/tonă aplicată, iar dacă gunoiul s-a administrat plantei premergătoare reducerea va fi
de 1 kg/tona de gunoi de grajd.
Este recomandat ca azotul sa se aplice la pregătirea patului germinativ, iar pe solurile uşoare
2/3 din doză la pregătirea patului germinativ şi 1/3 la praşila a doua.
Dozele de fosfor vor scădea cu 1 kg/tona de gunoi de grajd şi 0,5 kg dacă aplicarea s-a făcut
plantei premergătoare. Fosforul care nu se află în imediata apropiere a rădăcinilor nu poate fi folosit
de plante, de aceea se apreciază că doar 20% din fosforul administrat este utilizat de plante, date
fiind aceste particularităţi, în primele faze de vegetaţie plantele utilizează fosforul aplicat superficial,
fie la pregătirea solului, fie din îngrăşămintele starter aplicate o dată cu semănatul.
Tabelul 4.2
Dozele orientative de fosfor pentru fertilizarea porumbului
Nivelul producţiei
de boabe (t/ha)
Fertilizarea solului
Slabă 1 – 2 mg
P2O5/100 g sol
Mijlocie 2 – 3 mg
P2O5/100 mg sol
Ridicată 5 – 6 mg
P2O5/mg sol
5 40 – 80 20 – 40 -
6 – 10 70 – 130 40 – 80 25 – 60
10 – 15 110 – 150 80 – 110 60 – 80
Dozele de potasiu se reduc cu 2,5 kg/tona de gunoi de grajd administrat în acelaşi an şi cu 1
kg/tonă administrat plantei premergătoare.
Trebuie avut în vedere că, porumbul este o mare consumatoare de potasiu (peste 20 kg
K2O/tonă) iar valorificarea capacităţii de producţie a hibrizilor presupune folosirea unor cantităţi
42
mari de azot şi fosfor, astfel încât se creează un dezechilibru în mediul nutritiv al plantelor, cu
consecinţe negative asupra plantelor. Evitarea acestor neajunsuri presupune administrarea potasiului
chiar pe solurile bine aprovizionate. Îngrăşămintele cu fosfor şi potasiu se administrează sub arătură
sau ca îngrăşăminte complexe N:P:Kla pregătirea patului germinativ sau la semănat.
Tabelul 4.3
Dozele orientative de potasiu pentru fertilizarea porumbului
Nivelul producţiei
de boabe (t/ha)
Aprovizionarea solului cu potasiu
Slabă < 10 mg
K2O/100 g sol
Mijlocie 10 – 20 mg
K2O/100 g sol
Ridicată > 20 mg
K2O/100 g sol
5 80 – 120 40 – 60 -
6 – 10 110 – 200 50 – 120 0 – 80
10 – 15 170 – 240 110 – 175 60 – 120
4.3 Lucrările solului
Arătura se face imediat după recoltarea plantei premergătoare. Adâncimea diferă în funcţie
de tipul de sol şi este cuprinsă între 20 şi 30 cm, pe solurile uşoare sau cu strat arabil subţire va fi va
fi de 20 – 25 cm, iar pe cele medii şi grele va fi de 25 – 30 cm.
Pe terenurile în pantă, se recomandă arături la 30 cm de-a lungul curbei de nivel, care
favorizează infiltrarea apei în sol, împiedicând scurgerea apei la suprafaţă.
Până în toamnă arăturile de vară se menţin afânate şi curate de buruieni prin 1 – 2 lucrări cu
grapa cu discuri sau freza. În primăvară, dacă terenul este denivelat, cu resturi vegetale
neîncorporate, îmburuienat sau foarte tasat, patul germinativ se va pregăti prin 1 – 2 lucrări cu grapa
cu discuri în agregat cu grapa cu colţi. Şi în acest caz este de preferat ca ultima lucrare să se
efectueze cu combinatorul sau freza perpendicular pe direcţia pe care se va semăna. Datorită
pierderilor de apă din sol ca urmare a întoarcerii stratului de sol, lucrările cu grapa cu discuri se vor
face doar în situaţiile bine motivate, enumerate anterior. Adâncimea de pregătire a patului
germinativ va fi cea de semănat, 5 – 8 cm.
4.4 Sămânţa şi semănatul
43
Sămânţa trebuie să fie hibridă, să aparţină unui hibrid zonat, să aibă o puritate de minim 98%
şi o germinaţie de peste 90%.
Importantă pentru porumb este analiza capacităţii de germinaţie la rece (cold – testul), care
evidenţiază capacitatea seminţelor de a suporta în câmp temperaturile scăzute şi umiditatea ridicată a
solului, relativ frecvent întâlnite în unele primăveri după semănatul porumbului.
Uniformitatea seminţelor realizată prin calibrare este importantă pentru obţinerea unei
răsăriri uniforme.
Tratarea seminţelor împotriva agenţilor patogeni (Fusarium sp., Ustilago sp., Phythium sp.,
Penicillium sp., Aspergilius sp.) se va face folosind un fungicid.
Pentru combaterea dăunătorilor care atacă porumbul la răsărire, sămânţa se tratează cu unul
din insecticidele : GAUCHO 600 FS, 8 l/to ; GAUCHO 70 WP, 12,5 kg/to ; IMIDASEED 70 WS,
PALISADE 600 FS, SENTINEL 70 WS, NUPRID Al 600 FS, în doză de 8 l/to ; COSMOS 250 FS,
5 l/to ; CRUISER 350 FS, 9 l/to.
Semănatul porumbului va începe când, în sol la 10 cm adâncime temperatura este de 8 oC, iar
tendinţa este crescătoare.
Lipsa temperaturilor mai mari sau cel puţin de 8 oC necesare germinării are efecte negative
asupra seminţelor îmbibate cu apă, care nu pot germina, determinând clocirea lor.
La întârzierea semănatului există riscul unui deficit de apă necesar germinaţiei, iar fenofazele
cu sensibilitate ridicate pentru apă (înflorire – fecundare) sunt împinse în perioadele cu temperaturi
ridicate şi umiditate scăzută.
Calendaristic semănatul porumbului se face între 20 – 30 aprilie în nordul Moldovei şi
dealurile subcarpatice.
Desimea de semănat este dependentă de hibridul cultivat, fertilitatea solului, îngrăşămintele
aplicate şi umiditatea solului la desprimăvărare şi regimul hidric din cursul perioadei de vegetaţie,
acesta situându-se între 50000 – 70000 boabe/ha.
Adâncimea de semănat este determinată de umiditatea şi textura solului fiind cuprinsă între 5
– 8 cm.
Cantitatea de sămânţă la hectar în funcţie de desime şi MMB este de 15 – 25 kg/ha. Faţă de
desimea de recoltare (mii plante/ha) se seamănă cu 10 – 20% boabe/ha mai mult, acest procent
reprezentând pierderile în cursul răsăririi şi pe parcursul perioadei de vegetaţie.
4.5 Recoltatul şi păstrarea seminţelor
44
Porumbul poate fi recoltat în boabe sau ştiuleţi. Recoltarea se face cu combine
autopropulsate.
Intervalul de umiditate considerat optim pentru recoltarea în boabe este cuprins între 20 şi
25%. O umiditate mai mică de 20% duce la o fragilitate ridicată a boabelor, care crapă şi se sparg
uşor.
O umiditate mai mare de 25% nu asigură o detaşare completă a boabelor de pe ciocălău,
înregistrându-se pierderi. La o recoltare corespunzătoare, pierderile sunt sub 2,5%, iar boabele
sparte sub 3%.
La recoltare cocenii pot fi tocaţi şi împrăştiaţi pe teren în cazul combinelor echipate cu
tocător.
Recoltarea în ştiuleţi se face cu combine tractate sau autopropulsate, care smulg ştiuleţii şi îi
depănuşează. O reglare corespunzătoare asigură o depănuşare de peste 90%. Recoltarea în ştiuleţi se
face la o umiditate cuprinsă între 20 şi 30%. Ştiuleţii sunt depozitaţi în pătule.
După recoltarea boabelor, acestea se usucă până la umiditatea de 14 – 16% în funcţie de tipul
de depozit.
Producţiile ce se pot obţine sunt de 10 – 12 t/ha.
În România producţia medie este de 3 – 4 t/ha, iar producţii de 6 – 8 t/ha se obţin
frecvent în zonele de bună favorabilitate şi în condiţii climatice normale.
45
CAPITOLUL 5
TEHNOLOGIA DE PREVENIRE ŞI COMBATERE
INTEGRATĂ A DĂUNĂTORILOR LA PORUMB
În vederea micşorării pagubelor produse dăunătorii culturilor de porumb se vor
prezenta măsurile de combatere a acestora.
În funcţie de biologia dăunătorilor, răspândirea acestora, momentul impactului parazit-plantă gazdă
şi unele particularităţi ale tehnologiei de cultură, diferitele componente ale luptei integrate pot
interveni major în reducerea sau eliminarea atacului.
Tabelul 5.1
Combaterea integrată a principalilor dăunători din cultura de porumb
Nr. crt. Dăunătorii de combătut Măsuri de prevenire
şi combatere
Produsul doza/ha Timpul de
aplicare
1 Toate speciile
Rotaţia cilturilor,
arătură adâncă,
administrarea
îngrăşămintelor
NPK Toamna sub
arătură
2 Ostrinia nubilalis
Oscinella spp.
Soiuri rezistente PR37D25,
PR38A24
3
Agriotes spp.
Anoxia villosa
Tanymecus dilaticollis
Scotia segetum
Oscinella frit
Tratarea seminţei
Poncho 600 FS 10
l/t, Semnal 500 FS
3,5 l/t, Gaucho
600 FS 8 l/t
Înainte de
semănat
4 Ostrinia nubilalis
Oscinella frit
Epoca de semănat - Epoca optimă de
semănat
46
5 Tanymecus dilaticollis
Scotia segetum
Ostrinia nubilalis
Tratament pe rând cu
insecticide granulate
Furadan 5 G 1 kg
s.a./ha, Sinoratox
1 kg s.a./ha
Odată cu
semănatul
6
Tanymecus dilaticollis
Oscinella frit
Ostrinia nubilalis
Combatere chimică Calypso 480 SC
90 ml/ha
În faza de 2 – 4
frunze
7 Ostrinia nubilalis
Scotia segetum
Combatere biologică Trichogramma
evanscens:
100.000 ex./ha în
2 reprize
La depunerea în
masă a ouălor
8 Ostrinia nubilalis Recoltarea la timp şi
cât mai de jos
- La epoca optimă
9 Ostrinia nubilalis Distrugerea tulpinilor
de porumb
- Înainte de 1
aprilie
5.1 Măsuri agrofitotehnice de prevenire şi combatere
Alegerea terenului are un rol deosebit de important în prevenirea atacului unor dăunători,
ceea ce duce la asigurarea unor capacităţi de producţie cât mai ridicate.
Terenurile excesiv de umede şi usor acide, sunt preferate de viermii sârmă (Agriotes spp.)
Asolamentul pe lângă rolul pe care îl are datorită succesiunii culturilor în timp şi spaţiu,
contribuie la limitarea populaţiilor de dăunători, ceea ce duce la obţinerea de producţii sporite din
punct de vedere cantitativ şi calitativ.
Cultivarea porumbului mai mulţi ani consecutiv pe acelaşi teren, duce la creşterea
populaţiilor de răţişoara porumbului (Tanymecus dilaticollis).
Pentru micşorarea daunelor produse de viermii sârmă (Agriotes spp.) se vor introduce în
asolament plante ca rapiţa, mazărea, fasolea, inul, care în general sunt evitate de aceste specii.
Lucrările solului : arătura de vară şi de toamnă, grăpatul, discuitul, prăşitul contribuie la
crearea condiţiilor optime pentru dezvoltarea plantelor, ceea ce duce la diminuarea rezervei
biologice a dăunătorilor care îşi desfăşoară în întregime sau parţial ciclul biologic în sol (ouă, larve,
pupe, adulţi), prin acţiunea directă a pieselor active ale utilajelor sau indirectă prin schimbarea
vegetaţiei şi a microclimei.
47
Astfel, arăturile efectuate imediat după recoltare determină distrugerea a numeroase specii de
dăunători. Prin arăturile de toamnă efectuate adânci se distrug larvele de viermi sârmă (Agriotes
spp.), viermi albi (Melolontha melolontha). De asemenea lucrările solului pe lăngă rolul de
prevenire şi combatere a dăunătorilor, contribuie şi la distrugerea buruienilor şi a samulastre, care
sunt gazde intermediare pentru dăunători.
5.1.1 Epoca de semănat şi sămânţa
Respectarea epocii de semănat are o importanţă deosebită, deoarece în anumite situaţii prin
deplasarea acesteia se poate evita sau limita atacul unor dăunători.
Crearea de soiuri şi hibrizi rezistenţi şi introducerea acestora în cultură, rezolvă în bune
condiţii problema protecţiei plantelor împotriva dăunătorilor. Rezistenţa plantelor la atacul
dăunătorilor este o însuşire complexă, care se formează în urma unui proces evolutiv îndelungat al
interacţiunii plantă – gazdă – dăunător. Sunt considerate rezistente soiurile de plante, speciile,
hibrizii, care reunesc un complex de însuşiri şi caractere care permit evitarea atacului pe de o parte,
cât şi refacerea plantelor după atac pe de altă parte, în condiţiile în care factorii climatici sunt
favorabili dezvoltării dăunătorilor.
Hibrizii de porumb sunt mai rezistenţi la atacul sfredelitorului tulpinilor de porumb (Ostrinia
Nubilalis) care conţin alcaloidul toxic DIMBOA, care imprimă plantelor un caracter repulsiv pentru
larve şi cauzează stagnarea dezvoltării şi mortalitatea larvelor.
La irigarea prin aspersiune se realizează o umiditate relativ ridicată în interiorul culturilor de
porumb care favorizează înmulţirea şi atacul sfredelitorului porumbului Ostrinia nubilalis). Prin
drenarea terenurilor cu exces de umiditate, se creează condiţii mai puţin favorabile dezvoltării
larvelor viermilor sârmă (Agriotes spp.).
5.1.2 Fertilizarea
Aplicarea raţională a îngrăşămintelor şi a amendamentelor are un efect benefic asupra
plantelor sporind rezistenţa acestora la atacul dăunătorilor. Astfel, aplicarea azotatului de amoniu,
duce la creşterea mortalităţii larvelor viermilor sârmă (Agriotes spp.). Aplicarea de calciu pe
terenurile podzolice, creează condiţii nefavorabile dezvoltării viermilor sârmă, care preferă solurile
acide.
Îngrăşămintele cu azot aplicate în exces au în general acţiune nefavorabilă asupra plantelor,
mărind astfel sensibilitatea acestora la atacurile dăunătorilor. La un conţinut ridicat de azot, insectele
48
reacţionează printr-o dezvoltare mai rapidă.
Recoltarea la timp a culturilor are o importanţă mare în lupta împotriva dăunătorilor.
Modul de recoltare poate să contribuie la preîntâmpinarea atacului de dăunători. La recoltatul
porumbului se recomandă tăierea cât mai de jos a tulpinilor pentru a se distruge o parte din larvele
hibernante ale sfredelitorului porumbului (Ostrinia nubilalis).
5.2 Metode biologice de combatere
În comparaţie cu celelalte metode de control ale dăunătorilor, metoda biologică nu prezintă
pericol pentru om sau animale, protejează fauna utilă, nu determină apariţia fenomenului de
rezistenţă, în unele cazuri este economică, iar în cazul utilizării biopreparatelor, acestea sunt în
general compatibile cu multe insecticide.
Lupta biologică nu este ceva nou, empiric ea a fost folosită de oameni cu secole în urmă În
China de sud, prin anii 900, oamenii cumpărau cuiburi de furnici din specia Oechophylla
smaragdina pentru a le pune în livezile de pomi fructiferi şi a preîntâmpina astfel “viermănoşirea
fructelor”, aproximativ în acelaşi timp într-o altă zonă geografică, Yemen, în acelaşi scop se utiliza
o altă specie de furnici. (Tălmaciu Mihai, Tălmaciu Nela, 2004)
În România, promotorul combaterii biologice cu ajutorul insectelor entomofage, este
considerat cu certitudine unul dintre marii specialişti în domeniu, şi anume Borcea Ion (1874 –
1936), care prin lucrarea sa “Rolul insectelor prădătoare şi parazitate în agricultură” prezintă rolul şi
importanţa entomofagilor în limitarea populaţiilor de insecte dăunătoare ale plantelor cultivate.
Tabelul 5.2
Paraziţi şi prădători ai dăunătorilor din cultura de porumb
Nr. Crt. Dăunătorul Prădător/parazit/agent
entomopatogen
1 Agriotes spp.
Trichogramma evanescens
Trichogramma maidis
Trichogramma dendrolini
Trichogramma evanescens
Trichogramma maidis
49
2 Ostrinia nubilalis
Trichogramma dendrolini
Eriborus terebrans
Lydella thompsoni
Orius tristicolor
O. insidious
3 Scotia segetum
Trichogramma evanescens
Trichogramma maidis
Gravenhorstia cerinops
Peleteria rubescens
Phryxe vulgaris
4 Rophalosiphum padi A. avenae
L. gracilis
5 A. maidis Aphelinus sp.
Paraziţii de larve sunt destul de numeroşi ca specii şi este remarcat că larva unui dăunător,
poate fi parazitată de mai mulţi paraziţi, dar în foarte puţine cazuri simultan de mai mulţi paraziţi din
specii diferite.
5.3 Metode chimice de combatere
Metoda chimică constă în combaterea dăunătorilor, agenţilor patogeni şi buruienilor cu
ajutorul pesticidelor.
Cu toate fenomenele secundare negative ce le însoţesc, mijloacele chimice se perfecţionează
continuu. Produsele foarte toxice şi cele persistente treptat sunt eliminate, apar produse mai selective
şi mai puţin toxice, iar altele au o acţiune biologică deosebit de ridicată.
În funcţie de grupa sistematică de dăunători împotriva cărora se folosesc produsele
fitofarmaceutice se clasifică în: insecticide, acaricide, nematocide, moluscocide, raticide, substanţe
repelente (iepurifuge), substanţe atractante (atractanţi de nutriţie şi sexuali), substanţe adjuvante.
Insecticidele, după modul lor de acţiune, se clasifică în:
- insecticide de contact, care acţionează direct asupra dăunătorului;
- insecticide de ingestie, care acţionează asupra insectelor după ce sunt introduce în tubul
digestive, odată cu hrana;
50
- insecticide asfixiante (gazoase sau fumigante), care produc asfixierea insectelor prin aparatul
respirator;
Unele insecticide au acţiune complexă: de ingestie, de contact şi asfixiantă, ele fiind
cunoscute sub denumirea de pesticide mixte.
Evoluţia cercetării, producţiei şi utilizării pesticidelor în agricultură, permite să se tragă următoarele
concluzii:
a)-substanţele chimice au în momentul de faţă un rol de bază în protecţia plantelor şi pe viitor, de
asemenea, vor juca un rol important;
b)-pesticidele au fost îmbunătăţite şi pe viitor vor fi mult ameliorate din punct de vedere al reducerii
dozelor, creşterii selectivităţii, reducerii persistenţei şi controlului persistenţei.
c)-sortimentul de pesticide conţine tot mai puţine substanţe toxice.
d)-în cadrul sistemelor de combatere integrată, pesticidele joacă un rol important.
Norme de protecţie a muncii la lucrările de combatere a dăunătorilor
Măsuri generale
1.Nici un muncitor nu poate fi admis la lucru înainte de a fi examinat de medic. Nu au voie
să lucreze cu pesticide tineri sub 18 ani, cei cu răni deschise, femeile gravide sau care alăptează,
persoanele suferinde de unele boli (ficat, plămâni), alcoolici.
2.Nici un muncitor nu poate fi admis la lucru pană nu i se face un instructaj introductiv
asupra tehnicii securităţii muncii, precum şi instructaj la locul de muncă de către coordonatorul
acţiunii de combatere.
3.Muncitorii folosiţi în acţiunile de combatere cu pesticide, precum şi cei ce le manipulează
vor purta obligatoriu echipamentul de protecţie individuală, ce li se va atribui conform normativului
în vigoare.
4.Echipamentul va fi spălat şi reparat iar în cazul folosirii substanţelor toxice, acestea vor fi
neutralizate.
5.Ambalajele produselor pesticide vor purta o etichetă tipărită într-una din culorile :
-roşie pentru cele foarte toxice
-verde pentru cele toxice
-albastru pentru cele moderat toxice
-negru pentru cele cu toxicitate redusă.
51
6.Apele provenite din spălarea individuală a echipamentului de protecţie, a aparaturii şi a utilajelor
pentru stropiri şi prafuri vor fi colectate în gropi separate în aşa fel încât să se evite contaminarea
fântânilor sau a altor surse de apă potabilă, apelor curgătoare, furajelor, alimentelor.
52
CAPITOLUL 6
SCOPUL, OBIECTIVELE ŞI METODICA EXPERIENŢEI
6.1 Scopul şi obiectivul lucrării
În ţara noastră cultura porumbului este a doua cultură ca importanţă din punct de vedere al
suprafeţelor cultivate, iar tendinţele actuale de cultivare porumbului sunt îndreptate în vederea
creşterii producţiilor şi de schimbare a tehnologiilor de cultivare.
Este necesară cunoaşterea modului cum influenţează fiecare factor asupra producţiei de
porumb, cât şi interacţiunea dintre aceşti factori.
La extinderea porumbului în cultură, a contribuit cererea continuu crescândă datorită
utilizărilor diverse, dar şi a potenţialului ridicat de producţie, dar în mod special faptul că prin
experimentele efectuate în diferite instituţii de profil s-au găsit soluţii pentru stabilirea celor mai
rentabile tehnologii de cultură.
Obiectivele propuse în condiţiile actuale ale concurenţei pe piaţa liberă în agricultură,
constau în angajarea rapidă a specialiştilor în activitatea de introducere a progresului constant,
elaborarea şi promovarea de noilor tehnologii, care să asigure reducerea forţei de muncă şi a
materialelor, implicit a preţului de cost pe unitatea de produs, activitate care devine singura cale
pentru sporirea productivităţii muncii şi realizarea unor beneficii sigure care să permită prosperitatea
unităţilor producătoare.
Pentru realizarea scopului şi obiectivului propus în perioada 2009 – 2011 s-a întreprins un studiu în
cadrul fermei agricole S.C. Cereal Agromas SRL Răuseni.
6.2 Materialul şi metoda de experimentare
Observaţiile au fost efectuate în perioada 2009 – 2011 în ferma agricolă S.C. Cereal
53
Agromas SRL comuna Răuseni, judeţul Botoşani. Observaţiile s-au efectuat la diferiţi hibrizi cum
sunt: PR37D25, PR38A24, Kornelius, Dkc 3511, Dkc 4490, Dkc 4889, înregistrându-se diferite
aspecte şi observaţii pornind de la tehnologia de cultivare şi lucrările efectuate la cultura de porumb,
dar punându-se accent în mod special pe apariţia dăunătorilor şi tratamentele efectuate pentru
combaterea acestora.
Rezultatul activităţii biologice a dăunătorilor: atacul, dauna şi paguba.
Atacul – reprezintă acţuinea dăunătorului asupra plantelor şi se exprimă prin daune şi
pagube.
Dauna – sau vătămarea este rezultatul atacului în urma căruia planta manifestă simptome de
suferinţă, care se caracterizează prin reducerea producţiei, fără ca aceasta să poată fi evaluată în
greutate.
Paguba – sau pierderea este expresia cantitativă, economică a atacului.
Ca expresie matematică, dauna şi paguba reprezintă produsul dintre frecvenţă (F%) şi
intensitatea atacului (I%), raportat la 100. Dauna se exprimă prin grad de dăunare (Gd), iar paguba
se exprimă prin pierdere cantitativă de recoltă (P). Gradul de dăunare reprezintă gradul de
îmbolnăvire sau de suferinţă exprimat procentual al plantei în funcţie de frecvenţa şi intensitatea
atacului, pe când paguba reprezintă pierderea exprimată în greutate la unitatea de măsură (hectar,
plantă).
Frecvenţa atacului (F%) reprezintă valoarea relativă a numărului de plante sau de organe ale
plantei atacate (n) raportat la numărul total de plante sau de organe vegetative analizate (N).
Intensitatea atacului (I%) reprezintă procentul în care este atacată o plantă sau un organ al ei
sau pierderea de recoltă înregistrat de o plantă sau de o cultură de pe unitatea de suprafaţă (hectar,
ar, metru pătrat).
a)Expresia cantitativă a intensităţii atacului şi implicit al pierderii de recoltă înregistrată de o
plantă sau de o cultură este :
în care :
a=producţia plantei sau a culturii neatacate la hectar
b=producţia plantei sau a culturii atacate la hectar.
54
b)Expresia calitativă, relativă a intensităţii atacului este dată de relaţia :
în care:
I,f şi n sunt elemente rezultate din notări.
Notările sunt aprecieri ale frecvenţei şi intensităţii atacului, exprimate în valori relative,
cuprinse între 0,1-100%.
Intensitatea atacului I% se exprimă în procente faţă de numărul de plante sau de organe ale
plantei atacate (n).
Gradul de dăunare sau atac (Gd) reprezintă atacul raportat la numărul total N al plantelor
analizate şi exprimă gradul de îmbolnăvire sau de suferinţă al plantei şi de scădere a recoltei.
Calculul gradului de atac se face după relaţia :
55
CAPITOLUL 7
REZULTATE OBŢINUTE
7.1 Tehnologia de cultivare, atacurile şi tratamentele efectuate în anul 2009
Pentru anul 2009 firma S.C. Cereal Agromas SRL şi-a planificat din totalul suprafeţei
cultivate de 300 hectare, ca pe 100 hectare să înfiinţeze cultura de porumb. În vara anului 2008 după
recoltarea grâului, s-a executat dezmiriştitul cu grapa cu discuri GD 3,2 la o adâncime superficială
pentru a se evita pierderea apei din stratul de sol, dar şi pentru a stimula germinarea seminţelor de
buruieni.
După o perioadă de câteva zile s-a efectuat lucrarea de bază, aratul, la o adâncime de 27
centimetri cu tractorul U650M în agregat cu plugul P 325 M. Până în toamnă arătura s-a menţinut
curată de buruieni şi afânată prin executarea unei lucrări cu grapa cu discuri.
În toamnă s-a continuat cu efectuarea arăturii după recoltarea culturilor de floarea – soarelui
şi porumb la adâncimi cuprinse între 26 şi 28 centimetri cu menţiunea că pe terenurile unde arătura
prezenta denivelări s-a mai executat şi o trecere cu grapa cu discuri.
56
grâu10%
floareasoarelui
70%
porumb20%
Figura 7.1 Culturile premergătoare pentru porumb (100 ha) în anul 2008 şi procentajul fiecăreia în
asolament
În primăvara anului 2009 în perioada 1 mai – 9 mai s-au efectuat lucrările de pregătire a
patului germinativ cu tractorul U650M în agregat cu cultivatorul de cultivaţie totală CCT 4 la
adâncimea de 7 – 8 centimetri urmată de lucrarea de semănat efectuată cu semănătoarea pentru
plante prăşitoare SPC 6 la adâncimea la care a fost pregătit terenul.
Odată cu lucrarea de semănat s-a efectuat şi fertilizarea starter pe rând, administrându-se o
cantitate de 180 kg/ha îngrăşământ complex tip N:P:K 15:15:15.
Densitatea de semănat a fost de 56.000 de boabe/ha hibrizii semănaţi fiind PR37D25, hibrid
semi – timpuriu având grupa de precocitate FAO 360 şi PR38A24 hibrid semi – timpuriu, grupă de
precocitate FAO 350. Aceşti hibrizi sunt caracterizaţi printr-o rezistenţă foarte bună la Sfredelitorul
porumbului (Ostrinia nubilalis). S-a efectuat în prealabil şi un tratament la sămânţă împotriva
dăunătorilor Tanymecus dilaticollis şi Agriotes spp cu insecticidul Gaucho 600 FS, doza aplicată
fiind de 8 litri/t.
Modul de acţiune al insecticidului
Gaucho are acţiune sistemică de lungă durată în seminţe şi plante. După semănat, produsul
formează un halou de protecţie în jurul seminţei, acţionând prin contact asupra dăunătorilor din sol.
În acelasi timp, Gaucho pătrunde în bob şi de aici în plante, acţionând prin ingestie asupra
dăunătorilor care atacă plantele în primele faze de vegetaţie. Gaucho perturbă ireversibil funcţiile
vitale ale centrilor nervoşi ai insectelor dăunătoare, conducând la moartea lor. Modul de acţiune
57
complex conduce la un spectru larg de combatere şi la o eficacitate excepţională chiar şi asupra
dăunatorilor rezistenţi la insecticidele convenţionale utilizate în prezent la tratarea seminţelor de
porumb.
Erbicidatul s-a efectuat postmergent cu Mistral în doză de 1 l/ha pentru buruienile
monocotiledonate anuale si perene, în amestec, cu Banvel 480 S în doză de 0,4 /ha împotriva
buruienilor dicotiledonate anuale şi perene răsărite, acest amestec efectuându-se pentru un 58ystem
mai bun şi lărgirea spectrului de combatere a buruienilor din cultura de porumb.
În faza de 2 -3 frunze a fost observat atac de Tanymecus dilaticollis însă nu a fost necesar
aplicarea tratamentului, deoarece densitatea era de 1 adult/mp, PED-ul acestui dăunător fiind stabilit
la 3 adulţi/mp.
După 20 de zile s-a executat prima praşilă mecanică la adâcimea de 10 cm, această lucrare
efectuându-se la o viteză de deplasare de 6 km/h.
La un interval de 7 – 8 zile s-a efectuat şi a doua praşilă mecanică la adâncimea de 7 – 8 cm
cu viteza de 10 km/h.
În continuare s-au efectuat observaţii pe toată durata vegetaţiei în cultura de porumb în
vederea apariţiei atacului Sfredelitorului porumbului (Ostrinia nubilalis), dar nu au fost semnalate
atacuri ale acestui dăunător în anul 2009.
Recoltatul s-a desfăşurat în condiţii bune la începutul lunii noiembrie pe o perioadă de 7 zile
cu combina autopropulsată Class Tucano 470 echipată cu heder Geringhoff rota disc pe 6 rânduri
special pentru recoltat porumb boabe. În momentul recoltării umiditatea boabelor era cuprinsă în
intervalul 17 – 18%.
Producţia medie pe suprafaţa de 100 hectare cultivate cu porumb a fost de 6,5 tone/ha.
Tabelul 7.1
Precipitaţiile înregistrate pe raza comunei Răuseni în anul 2009
Luna Cantitatea de precipitaţii (mm)
Ianuarie 41
Februarie 29
Martie 46
Aprilie 5
Mai 57
58
Iunie 53
Iulie 78
August 11
Septembrie 8
Octombrie 59
Noiembrie 15
Decembrie 40
Total precipitaţii (mm) 442
7.2 Tehnologia de cultivare, atacurile şi tratamentele efectuate în anul 2010
În anul 2010 firma S.C. Cereal Agromas SRL şi-a planificat din totalul suprafeţei cultivate
de 330 hectare, ca pe 105 hectare să înfiinţeze cultura de porumb. În vara anului 2009 după
recoltarea grâului, s-a efectuat dezmiriştitul cu grapa cu discuri GD 3,2 la o adîncime superficială
pentru a se evita pierderea apei din stratul de sol, dar şi pentru a stimula germinarea seminţelor de
buruieni.
Aratul s-a executat la o adâncime de 28 centimetri cu tractorul U650M în agregat cu plugul P
325 M. Arătura s-a menţinut curată de buruieni şi afînată prin executarea unei lucrări în diagonală cu
grapa cu discuri, această lucrare având şi scopul de nivelare al solului dar şi pentru o mai bună
înmagazinare a precipitaţiilor căzute în perioada sezonului rece dar şi în primăvară până în
apropierea epocii optime de semănat a culturii de porumb.
După recoltarea culturilor de floarea – soarelui, porumb şi soia s-a efectuat arătura la
adâncimi cuprinse între 25 şi 30 centimetri. În aceeaşi perioadă pentru o mai bună nivelare a
terenului s-a executat şi o lucrare cu grapa cu discuri perpendicular pe direcţia arăturii.
59
grâu10%
floareasoarelui
47%
soia43%
Figura 7.2 Culturile premergătoare pentru porumb (105 ha) în anul 2009 şi procentajul fiecăreia în
asolament
În epoca optimă de semănat a culturii de porumb în anul 2010 în perioada 5 mai – 11 mai s-a
efectuat pregătirea patului germinativ în preziua semănatului cu tractorul U650M în agregat cu
cultivatorul de cultivaţie totală CCT 4 la adâncimea de 7 – 8 centimetri în funcţie de evoluţia
umidităţii solului, lucrarea de semănat efectuându-se cu semănătoarea pentru plante prăşitoare SPC
6 la adâncimea la care a fost pregătit terenul.
Împreună cu semănatul s-a efectuat şi fertilizarea starter pe rând, administrându-se o
cantitate de 200 kg/ha îngrăşământ complex tip N:P:K 15:15:15.
Desimea la semănat a fost stabilită prin intermediul reglajelor semănătorii la 59.000 de
boabe/ha. Hibrizii folosiţi în anul 2010 au fost PR37D25, hibrid semi – timpuriu, grupă de
precocitate FAO 360 şi PR38A24 hibrid semi – timpuriu, cu grupa de precocitate FAO 350.
Rezistenţa acestor hibrizi este recunoscută ca fiind foarte bună la atacul Sfredelitorului porumbului
(Ostrinia nubilalis). Înainte de semănat s-a efectuat un tratament la sămânţă cu insecticidul Nuprid
AL 600 FS cu o doză de 10 litri/t, spectrul de combatere al acestui insecticid cuprinzând Viermii
sârmă (Agriotes spp.), Gărgăriţa frunzelor de porumb (Tanymecus dilaticollis), dar şi Viermele
vestic al rădăcinilor de porumb (Diabrotica virgifera).
Modul de acţiune al insecticidului
Nuprid AL 600 FS este un insecticid sistemic cu acţiune de contact şi prin ingestie. Fiind
60
aplicat pe sămânţă, este absorbit prin rădăcini şi translocat în plantele aflate în curs de răsărire şi
creştere, asigurându-le o foarte bună protecţie faţă de mai mulţi dăunători care prejudiciază
culturile agricole în prima parte a perioadei de vegetaţie. Acţiunea insecticidă a produsului se
bazează pe efectul rapid asupra sistemului nervos al insectelor.
În faza de vegetaţie de 2 – 3 frunze a culturii, s-a efectuat erbicidatul postmergent cu Mistral
în doză de 1 l/ha pentru buruienile monocotiledonate anuale si perene, în amestec, cu Banvel 480 S
în doză de 0,4 /ha împotriva buruienilor dicotiledonate anuale şi perene răsărite. Un avantaj al
aplicării acestui amestec de erbicide a fost efectul mai bun şi lărgirea spectrului de combatere a
buruienilor din cultura de porumb.
După tratamentul pentru combaterea buruienilor din cultură, datorită temperaturilor ridicate
din acea perioadă propice atacului Răţişoarei porumbului (Tanymecus dilaticollis), cultura de
porumb a fost atacată de acest dăunător, densitatea fiind de 4 adulţi/mp.
În aceste condiţii s-a efectuat un tratament pe data de 24 mai cu insecticidul Calypso 480
SC, doza aplicată fiind de 90ml/ha. Efectul tratamentului a fost cel scontat, combaterea făcându-se
în condiţii bune datorită aplicării la timp a insecticidului, acest atac neafectând producţia culturii de
porumb.
Un alt factor ce poate duce la atacuri ale răţişoarei porumbului şi creşterea populaţiilor
acestui dăunător, este cultivarea porumbului mai mulţi ani consecutive pe acelaşi teren.
Modul de acţiune al insecticidului
Calypso are o eficacitate foarte bună şi un spectru larg de activitate atât împotriva insectelor
care înţeapă şi sug sucul celular cât şi asupra acelora care rod părţile aeriene ale plantei. El este un
produs cu activitate sistemică ridicată în plantă, acţionând asupra insectelor dăunătoare prin contact
şi ingestie. Tiacloprid (substanţa activă) actionează la nivelul sistemului nervos al insectelor,
blocând desfăşurarea activităţilor vitale. Datorită acestui mod de acţiune, Calypso combate la fel de
bine şi formele rezistente la insecticidele convenţionale utilizate până acum. Activitatea sa nu este
influenţată de temperaturile din momentul efectuării tratamentului sau de precipitaţiile căzute
ulterior acestuia.
În continuare, după 20 de zile de la erbicidat s-a executat prima praşilă mecanică la
adâcimea de 12 cm, această lucrare efectuându-se la o viteză de deplasare de 6 km/h.
La un interval de 7 – 8 zile s-a efectuat şi a doua praşilă mecanică la adâncimea de 7 – 8 cm
cu viteza de 10 km/h.
61
Lucrările de praşilă mecanică s-au executat cu tractorul U650M în agregat cu, cultivatorul
purtat CSC 7 B.
În anul 2010 nu s-au mai înregistrat atacuri ale Sfredelitorului porumbului (Ostrinia
nubilalis), sau ale altor dăunători importanţi în suprafeţele cultivate cu porumb de către S.C. Cereal
Agromas SRL.
Recoltatul s-a desfăşurat conform perioadei, în condiţii bune în luna noiembrie pe o perioadă
de 9 zile cu combina autopropulsată Class Tucano 470 echipată cu heder Geringhoff rota disc pe 6
rânduri special pentru recoltat porumb boabe. În momentul recoltării umiditatea boabelor a fost de
15%.
Producţia medie în anul 2010 pe cele 105 hectare cultivate cu porumb a fost 7150 kg/ha.
Tabelul 7.2
Precipitaţiile înregistrate pe raza comunei Răuseni în anul 2010
Luna Cantitatea de precipitaţii (mm)
Ianuarie 94
Februarie 40
Martie 16
Aprilie 36
Mai 102
Iunie 106
Iulie 79
August 40
Septembrie 58
Octombrie 67
Noiembrie 56
Decembrie 39
Total precipitaţii (mm) 733
7.3 Tehnologia de cultivare, atacurile şi tratamentele efectuate în anul 2011
62
În anul 2011, suprafaţa cultivată cu porumb de către S.C. Cereal Agromas SRL a fost de 110
hectare. În vara anului 2008 după ce grâul a fost recoltat, s-a executat dezmiriştitul cu grapa cu
discuri GD 3,2 la o adîncime superficială pentru evitarea pierderii umidităţii din stratul de sol, dar şi
pentru stimularea germinării seminţelor de buruieni.
Următoarea lucrare efectuată a fost aratul, după recoltarea din toamnă a culturilor,
adâncimea lucrării de bază fiind de 29 centimetri, executată cu tractoarele John Deere 6330 în
agregat cu plugul reversibil purtat Kuhn Master 102 cu 3 trupiţe şi John Deere 7430 în agregat cu
plugul reversibil purtat cu roată de transport Kuhn Multi-Master 122 cu 5 trupiţe. Arătura s-a
menţinut curată de buruieni şi afînată prin executarea unei lucrări cu grapa cu discuri.
grâu37%
floareasoarelui
27%
soia36%
Figura 7.3 Culturile premergătoare pentru porumb (110 ha) în anul 2010 şi procentajul fiecăreia în
asolament
În primăvară perioada de semănat a porumbului a fost între zilele 5 – 8 mai. Pregătirea
patului germinativ s-a efectuat cu tractorul John Deere 7430 în agregat cu, combinatorul Franquet
Combigerm la adâncimea de 8 – 8,5 datorită slabelor precipitaţii înregistrate în primăvara anului
2011. Semănatul s-a executat cu semănătoare pneumatică pe discuri pentru prăşitoare Kuhn Maxima
2 GT la adâncimea pregătirii patului germinativ.
În acelaşi timp cu semănatul s-a efectuat şi fertilizarea pe rând, administrându-se o cantitate
de 250 kg/ha îngrăşământ complex tip N:P:K 15:15:15.
Desimea la semănat a fost stabilită prin intermediul reglajelor semănătorii la 62.000 de
boabe/ha. Hibrizii folosiţi în anul 2010 au fost Kornelius, hibrid semi – timpuriu, grupă de
precocitate FAO 390, Dkc 3511 hibrid timpuriu, cu grupa de precocitate FAO 310, Dkc 4490, hbrid
63
semi – timpuriu, grupă de precocitate FAO 360 şi Dkc 4889 hibrid semi – timpuriu cu grupa de
precocitate FAO 380. Aceşti hibrizi sunt recunoscuţi printr-un sistem radicular puternic cu o foarte
bună rezistenţă la stresul hidric, o toleranţă foarte bună la frângere şi cădere şi o foarte bună
toleranţă la boli în special Fusarium pe tulpină.
Înainte de semănat s-a efectuat un tratament la sămânţă cu insecticidul Poncho 600 FS cu o
doză de 10 litri/ha, spectrul de combatere al insecticidului cuprinzând Viermii sârmă (Agriotes spp.),
Gărgăriţa frunzelor de porumb (Tanymecus dilaticollis), dar şi Viermele vestic al rădăcinilor de
porumb (Diabrotica virgifera).
Modul de acţiune al insecticidului
Poncho 600 FS are acţiune sistemică de lungă durată în seminţe şi plante. După semănat, o
parte din substanţa de pe bob formează un halou de protecţie în jurul acestuia, datorită căruia
Poncho actionează prin contact asupra dăunătorilor din sol. În acelaşi timp, substanţa activă
pătrunde în bob şi de aici în plante, acţionând prin ingestie asupra dăunătorilor care afectează
plantele în primele faze de vegetaţie. Efectul propriu-zis asupra insectelor dăunătoare constă în
perturbarea ireversibilă a funcţiilor vitale ale centrilor nervoşi ai acestora şi în final moartea lor.
Acest mod de acţiune complex conferă produsului un spectru larg de acţiune şi o eficacitate
exceptională chiar şi asupra acelor dăunători care sunt rezistenţi la insecticidele convenţionale
utilizate în prezent la tratarea seminţelor de porumb, floarea soarelui şi cereale.
Poncho 600 FS se utilizează numai pentru tratarea seminţelor de înaltă valoare biologică,
condiţionate si calibrate, cu indici calitativi specifici soiului sau hibridului din care provin. Pentru a
nu diminua calitatea tratamentului, este necesar ca acesta să se efectueze cu maşini de tratat care să
asigure o dozare precisă şi o distribuire foarte uniformă a substanţei pe suprafaţa boabelor.
Erbicidarea s-a executat preemergent cu erbicidul Adengo 465 SC în doză de 0,35 l/ha.
Acest erbicid este eficace împotriva majorităţii buruienilor dicotiledonate si monocotiledonate cel
mai frecvent întâlnite.
Prima praşilă mecanică a fost stabilită la adâcimea de 12 cm, această lucrare efectuându-se la
o viteză de deplasare de 6 km/h.
La un interval de 7 – 8 zile s-a executat şi a doua praşilă mecanică la adâncimea de 7 – 8 cm
cu viteza de 10 km/h.
Lucrările de praşilă mecanică s-au executat cu tractorul John Deere 6630 în agregat cu,
cultivatorul purtat CSC 7 B.
64
Pe data de 2 iulie 2011 s-a înregistrat în cultura de porumb atac al larvelor Sfredelitorului
porumbului (Ostrinia nubilalis), densitatea lavelor fiind de 2/plantă.
Pentru a combate atacul acestui dăunător s-a efectuat un tratament cu insecticidul Avaunt
150 SC, doza aplicată fiind de 0,25 l/ha, nemaifiind nevoie de un al doilea tratament datorită
combaterii eficiente al primului tratament. În urma atacului nu s-au înregistrat pagube asupra
recoltei.
Modul de acţiune al insecticidului
Avaunt 150 SC acţionează prin contact şi ingestie.
În corpul insectei acţionează neurotoxic prin blocarea canalelor de sodiu din nervii
organismelor ţintă. Substanţa activă, după ce pătrunde în organism prin contact sau ingestie produce
bioactivarea metaboliţilor şi efectul neurotoxic.
Comportarea insectelor se schimbă imediat după expunerea la doza recomandată de
substanţă activă. După bioactivare, se întrerupe rapid hrănirea ceea ce conferă o excelentă protecţie
culturii tratate. Fiziologic insecta este paralizată după bioactivarea substanţei active (2-12 ore de la
aplicare) şi după scurt timp moare. Are acţiune ireversibilă asupra sistemului nervos.Efectul
insecticid nu este afectat de temperaturile ridicate din momentul aplicării. Temperatura mai ridicată
de până la 34 °C (optimul aplicării 22-34°C) creşte eficacitatea insecticidului prin bioactivarea
rapidă a substanţei active pătrunse în organism şi în mod special în stomacul insectei. Prin modul
său de acţiune şi utilizarea raţională a insecticidului riscul apariţiei insectelor rezistente este evitat.
Persistenţa biologică a insecticidului este de 10-14 zile.
Recoltarea porumbului s-a desfăşurat în luna noiembrie în perioada 1 – 7 a lunii cu, combina
autopropulsată Class Tucano 470 echipată cu heder Geringhoff rota disc pe 6 rânduri special pentru
recoltat porumb boabe. În momentul recoltării umiditatea boabelor a fost de 14 – 16%.
Producţia medie realizată în anul 2011 pe suprafaţa de 110 hectare cultivate cu porumb în
ferma agricolă S.C. Cereal Agromas SRL a fost de 8000 kg/ha.
65
Tabelul 7.3
Precipitaţiile înregistrate pe raza comunei Răuseni în anul 2011
Luna Cantitatea de precipitaţii (mm)
Ianuarie 15
Februarie 17
Martie 12
Aprilie 35
Mai 9
Iunie 124
Iulie 64
August 16
Septembrie 11
Octombrie 28
Noiembrie 0
Decembrie 13
Total precipitaţii 344
7.4 Avertizarea aplicării tratamentelor
Prin avertizare se înţelege stabilirea termenelor de apariţie a unui dăunător pe un anumit
teritoriu, în vederea aplicării tratamentelor de combatere. De fapt avertizarea este o prognoză de
scurtă durată. Pe baza datelor de apariţie, a densităţii numerice a dăunătorilor şi condiţiile climatice,
specialiştii de la staţiile de prognoză şi avertizare emit buletine de avertizare către unităţile agricole
asupra necesităţii şi termenelor optime de aplicare a tratamentelor chimice,indicându-se pesticidele
ce se vor folosi şi concentraţiile acestora.
Tabelul 7.4
66
Avertizări emise pentru boli şi dăunători de către Staţia de Prognoză şi Avertizare Dorohoi
Nr.
avertizare
Data avertizării Agentul
patogen/dăunătorul
Produele
recomandate
Doza Observaţii
1 8.05.2009 Tanymecus
dilaticollisMOSPILAN
20 SG, FURY 10 EC,
KARATE ZEON,
CALYPSO 480 SC
0,100 kg/ha,
0,2 l/ha,
0,250 l/ha,
0,09 l/ha
Efectuarea tratamentelor
la 3 gărgăriţe/mp
2 24.05.2010 Tanymecus dilaticollis,
Opatrum sabulosum
ACTARA 25 WG,
IMIDAN 50 WP, DECIS MEGA 50
EW
0,1 kg/ha,
1,5 kg/ha,
0,150 l/ha
Efectuarea
tratamentului
la atingerea
PED-ului 3
exemplare/mp
3 18.05.2010 Tanymecus
dilaticollisCalypso 480
SC, Actara 25
WG
90 ml/ha,
0,100 kg/ha
Tratament la
5
gărgăriţe/mp
Din totalul celor 3 avertizări, măsuri de combatere în urma avertizărilor au fost efectuate
numai în anul 2010 prin efectuarea unui tratament cu insecticidul Calypso 480 SC datorită densităţii
de 4 adulţi/mp.
67
Figura 7.4
68
CAPITOLUL 8
ANALIZA EFICIENŢEI ECONOMICE LA CULTURA PORUMBULUI ÎN
ANII 2010 – 2011
Tabelul 8.1
Nr. Crt. Denumirea lucrării Utilaje Valoare lucrare
(lei/ha)
1 Arat Tractor John Deere + plug
reversibil Multi – Master 122 cu 5
trupiţe
180
2 Discuit Tractor John Deere 6330 + grapă
cu discuri GD 3,2
75
3 Pregătit pat germinativ Tractor John Deere 7430 +
combinator Franquet Combigerm
75
4 Semănat Tractor John Deere 7430 +
semănătoare plante prăşitoare
Kuhn Maxima 2 GT
55
5 Praşilă mecanică Tractor John Deere 6330 +
cultivator purtat CSC 7 B
42
6 Administrat
îngrăşăminte
Fertilizare starter pe rând
(semănătoare prăşitoare Kuhn
Maxima 2 GT)
546
69
7 Erbicidat Tractor John Deere 6330 + maşină
de pulverizat soluţii lichide MIL
800
245
8 Tratamente (boli şi
dăunători)
Tractor John Deere 6330 + maşină
de pulverizat soluţii lichide MIL
800
100
9 Recoltat Combină autopropulsată Claas
Tucano 470
285
10 Transport recoltă Tractor John Deere 7430 +
remorcă transport cereale Pronar
T669/1
60
Total cheltuieli/ha 1663
Din datele prezentate în tabelul de mai sus reiese faptul că totalul cheltuielilor/ha de porumb
calculate în media anilor 2010 - 2011 reprezintă suma de 1663 lei.
Preţul mediu în aceşti doi ani la vânzarea boabelor de porumb a fost de 0,58 lei/kg. La o
producţie medie de 7,5 tone/ha veniturile realizate pe un hectar la preţul menţionat mai sus au fost
de 4350 lei, profitul obţinut pe un hectar fiind de 2687 lei, iar profitul realizat pe tonă fiind de 359
lei.
70
CONCLUZII
Condiţiile naturale existente în zona Răuseni, Botoşani, sunt favorabile culturii de
porumb, iar prin aplicarea unei tehnologii adecvate se pot obţine beneficii importante din această
cultură.
Anii agricoli 2009, 2010 şi 2011 au prezentat condiţii climatice oscilante din punct de vedere
pluviometric, în 2011 precipitaţiile căzute în această zonă, 344 l/mp fiind aproape la jumătate din
cantitatea celor înregistrate în anul 2010, 733 mm, iar în anul 2009 precipitaţiile căzute în zonă au
totalizat 442 l/mp. Totuşi, prin aplicarea tehnologiilor adecvate de cultivare şi combatere a
dăunătorilor prin tratamente eficace, dar şi printr-o fertilizare echilibrată producţiile nu au fost
influenţate foarte mult, recoltele în anii cu precipitaţii scăzute cum ar fi 2011, în acest an realizându-
se o producţie medie, de 8000 kg/ha.
În cei trei ani de observaţii, principalii dăunători care au fost semnalaţi în cultura porumbului
au fost Tanymecus dilaticollis şi Ostrinia nubilalis.
Măsurile de prevenire şi combatere care au fost aplicate la porumbului în cei trei ani
au fost:
-fertilizarea echilibrată cu îngraşăminte pe bază de N,P şi K;
-combaterea buruienilor care s-a efectuat prin erbicidări şi praşile mecanice;
-utilizarea de sămânţă sănătoasă, certificată;
-tratamentul la sămânţă s-a efectuat cu produsele: Gaucho 600 FS, Nuprid AL 600 FS şi
Poncho 600 FS.;
-tratamentele în perioada de vegetaţie s-au efectuat cu: Calypso 480 SC şi Avaunt 150 SC.
Din analiza cheltuielilor şi veniturilor la cultura porumbului, realizându-se media anilor 2010
şi 2011 se observă că această cultură este rentabilă din punct de vedere economic, S.C. Cereal
Agromas SRL Răuseni realizând un profit de 287509 lei.
71
BIBLIOGRAFIE
1. Axinte M şi colab. - 2003 - Fitotehnie, Editura ”Ion Ionescu de la Brad” Iaşi;
2. Baciu T., Săvescu A., - 1978 – Combaterea integrată în protecţia plantelor, Editura Ceres,
Bucureşti;
3. Baicu T. -1986 – Sisteme de combatere integrată a bolilor şi dăunătorilor pe culturi, Editura
CERES, Bucureşti.;
4. Bărbulescu Al., Popov C., Mateiaş M.C., 2002 – Bolile şi dăunătorii culturilor de câmp,
Eitura CERES, Bucureşti;
5. Gheorghieş C şi colab., -2001 – Fitopatologie, Editura CERES, Bucureşti;
6. Hatman M. şi colab. – 1989 – Fitopatologie, Editura Didactică şi Pedagogică, Bucureşti
7. Ioan Roşca şi colab., - 2011 – Tratat de Entomologie generală şi specială, Editura Alpha
MDN, Buzău;
8. Oancea Ioan, - 2009 – Tehnologii agricole performante, Editura Ceres, Bucureşti;
9. Perju T., Bobîrnac B., Costescu C., Duvlea I., Filipescu C., Ghizdanu I., Paşol P., - 1983 –
Entomologie agricolă, Editura Didactică şi Pedagogică, Bucureşti;
10. Popescu Gh, - 1998 - Fitopatologie, Editura Mirton, Timişoara;
11. Rogojanu V., Perju T., - 1979 – Determinator pentru recunoaşterea dăunătorilor plantelor
cultivate, Editura Ceres, Bucureşti;
12. Roman Gheorghe Valentin şi colab. – 2011 - Fitotehnie Vol. 1, Editura Universitară,
Bucureşti;
13. Roşca I şi colab., - 2000 - Combaterea integrată a bolilor, buruienilor şi dăunătorilor
culturilor agricole, Editura Didactică şi Pedagogică, Bucureşti;
14. Şandru D.I., - 1996 – Protecţia culturilor agricole cu ajutorul pesticidelor, Editura Helicon,
Timişoara ;
72
15. Tălmaciu M., Georgescu T., Bădeanu M., - 1998 – Entomologie: Curs: Partea specială
Editura ”Ion Ionescu de la Brad” Iaşi;
16. Tălmaciu Mihai, - 2003 – Protecţia plantelor: Entomologie - Editura ”Ion Ionescu de la
Brad” Iaşi;
17. Tălmaciu Mihai, - 2005 – Entomologie agricolă, Editura ”Ion Ionescu de la Brad” Iaşi;
18. Ulea E., 2001 -2001 – Protecţia plantelor - Fitopatologie Editura ”Ion Ionescu de la Brad”
Iaşi;
19. Viorica Iacob, - 2003 – Fitopatologie, Editura ”Ion Ionescu de la Brad” Iaşi;
20. ***http://www.bayercropscience.ro/ accesat la data de 02.05.2012, ora 12:32;
21. ***http://www.syngenta.com/country/ro/ro/Pages/home.aspx accesat la data de 19.05.2012,
ora 17:45;
22. ***http://upload.wikimedia.org/wikipedia/commons/b/b5/Rauseni_jud_Botosani.png accesat
la data de 03.06.2012, ora 21:12;
23. ***http://www.alchimex.ro/ accesat la data de 07.06.2012, ora 01:20.
73